DEFINIȚIA LUCRĂRILOR PORTUARE

Obiectivul principal al lucrărilor portuare este îmbunătățirea condițiilor mediului fizic

pentru operațiunile portuare, în ciuda redundanței. Cel mai cunoscut exemplu de acest tip
de lucrări sunt docurile. Acestea sunt situate pe malurile râurilor. Datorită acestora, se poate
stabili o linie fizică între mare și uscat care să permită desfășurarea mult mai ușor atât a
operațiunilor de încărcare, cât și de descărcare. În acest fel, este posibil să se asigure o mai
mare viteză și siguranță în transportul acestuia.

De aceea se stabilesc obiective clare care ne permit să avem o viziune clară asupra a ceea
ce dorim să realizăm prin dezvoltarea lor, precum următoarele:

 Îmbunătățirea calității vieții prin integrarea zonelor înconjurătoare. În acest fel, se

vor naște și noi spații publice costiere care vor permite dezvoltarea comunităților.

 Dezvoltarea potențialului economic național în materie de comerț exterior, cabotaj,

pescuit, turism etc. Acest tip de lucrari are un impact foarte important asupra tarilor
in care se desfasoara, motiv pentru care se regasesc in aproape toate ca o investitie
care merita cu siguranta.

 Îmbunătățirea nivelurilor de eficiență în utilizarea resurselor pentru dezvoltarea

serviciilor portuare prin infrastructura portuară, de coastă, maritimă, fluvială,
lacuală etc.

Pe de altă parte, trebuie menționat că lucrările portuare au tipuri în funcție de funcțiile pe

care le îndeplinesc.

CLASIFICAREA PORTURILOR
În funcție de caracteristicile fizice ale locației dvs.
Următoarele caracteristici ale locului în care se află portul sunt luate ca criterii de
clasificare: amplasarea față de coastă, condițiile fizice ale amplasamentului și condițiile de
mediu ale acestuia.
În funcţie de localizarea geografică a locaţiei portului .
Porturile de coastă: Sunt, de departe, cele mai numeroase din lume și pot fi amplasate pe
terenuri recuperate de la mare prin lucrări de adăpostire și umplere sau pe fundul golfurilor,
gurilor de estuar etc. Cu excepția portului Sevilia, la care se accesează traversând râul
Guadalquivir de la gura sa, toate celelalte porturi spaniole de interes general ar fi în acest
grup. Porturi interioare: acestea sunt porturi mai mult sau mai puțin îndepărtate de coastă
spre care se accesează navigând dinspre mare prin râuri sau canale de navigație. Exemple
de acest tip de porturi sunt cele din Duisburg și Paris, situate respectiv pe râurile Rin și
Sena, iar în cazul Spaniei în Portul Sevilla. In functie de conditiile fizice ale
amplasamentului portuar Porturile naturale: Sunt acelea in care adapostirea de furtuni se
obtine datorita conditiilor naturale ale amplasamentului, fara a fi necesara realizarea unor
lucrari de adapostire de orice fel. În Spania, porturile naturale includ Pasajes, Santander și
Vigo, printre altele. Porturi artificiale: Nu au adapost asigurat de natura, care se obtine prin
construirea digurilor corespunzatoare. De exemplu, porturile din Alicante, Tarragona sau
Valencia. Porturi semiadăpostite: Sunt porturi care, bucurându-se inițial de bune condiții
naturale de adăpost, necesită lucrări de adăpostire de la un anumit punct al dezvoltării lor
pentru a menține în interior condiții nautice adecvate pentru andocarea, șederea și
funcționarea navelor. Porturile Cartagena și La Coruña ar putea fi incluse în acest grup.
Docuri de încărcare liberă: Acestea nu sunt porturi în sine, ci dane specializate în care are
loc un anumit trafic: țiței, minerale etc. Este vorba despre lucrări unice situate pe litoral sau
în imediata apropiere a acestuia, în care disponibilitatea lor este condiționată de condițiile
meteorologice. Ca regulă generală, ei primesc în majoritatea cazurilor vase de dimensiuni
considerabile.
În funcție de condițiile de mediu .
Porturile cu maree: Sunt cele supuse mareelor astronomice, care dau naștere la variații
apreciabile și regulate ale nivelurilor apelor portului, care afectează proiectarea și utilizarea
lucrărilor și instalațiilor acestuia. Porturile Cantabrice și Atlantic din Spania sunt toate
porturi de maree. Porturile non-mareale: Sunt cele care nu sunt supuse mareelor
astronomice care dau naștere la variații apreciabile ale nivelului apelor lor. Singurele
variații ale nivelului menționat se datorează mareelor meteorologice care se traduc prin
mici variații ale nivelului menționat legate de variațiile presiunii atmosferice, care în
general nu afectează nici proiectarea, nici utilizarea lucrărilor sau instalațiilor sale. Acest
grup ar trebui să includă porturile cu ecluze, ale căror docuri sunt libere de mișcarea
mareelor, deoarece nu sunt în comunicare directă cu marea. În Europa există numeroase
exemple de porturi de acest tip; Tilbury din Londra și Amsterdam sunt, printre altele,
porturi cu ecluze. În Spania există portul Sevilla. Porturi cu acțiuni singulare de mediu:
acest grup poate include acele porturi care sunt afectate de acțiuni singulare de mediu,
altele decât valuri și maree, care pot afecta exploatarea acestora sau menținerea canalelor de
navigație și a zonelor de manevră și ancorare ale acestora. Printre astfel de acțiuni de mediu
se pot evidenția curenți, gropi de gunoi, gheață etc.
După funcţia îndeplinită de port . Un număr de funcții diferite pot fi efectuate într-un
port. Cele mai semnificative sunt următoarele:
 Funcția maritimă: Andocarea și șederea navelor.
 Funcția comercială: Încărcarea, descărcarea, depozitarea, recepția și livrarea
mărfurilor, precum și serviciile publice și private necesare desfășurării acestor
activități.
 Funcția industrială: Import de materii prime și export de produse dintr-un complex
industrial din apropierea portului.
 Funcția de dezvoltare regională. Portul este elementul cu care se dorește atragerea
activităților industriale și comerciale într-o regiune care promovează dezvoltarea
acesteia.
  Funcția militară: Când portul și instalațiile sale sunt în slujba apărării naționale.
 Funcția de pescuit: Corespunde sarcinilor de comercializare a pescuitului și de a
răspunde nevoilor flotei de pescuit.
 Funcția sportivă: Să servească drept bază sau escală pentru flota sportivă și de
agrement, oferind serviciile necesare, precum reparații, aprovizionare, eșuare etc.
 Funcția de construcții și reparații navale: Facilități pentru construcția și repararea
navelor.
 Traficul de pasageri: Imbarcarea, debarcarea si tranzitul pasagerilor.
Practic, toate funcțiile descrise se regăsesc în mod regulat într-un port, deși într-o măsură
mai mare sau mai mică, deși pe baza funcției predominante sau a celei desfășurate exclusiv,
se poate stabili următoarea clasificare a porturilor: Porturile comerciale: Funcțiile lor
Sarcini primare sunt intrarea și andocarea navelor și traficul, depozitarea și distribuirea
mărfurilor. Merită să facem distincție între două tipuri, porturi de distribuție și porturi
obișnuite. Primii distribuie în alte porturi din zona lor de influență mărfurile care sunt
transportate în nave transoceanice și care sunt transbordate acolo către nave mai mici. În
acestea din urmă, operațiunile de transbordare și distribuție către alte porturi nu se
desfășoară în general, fiind limitate la operațiuni corespunzătoare mărfurilor generate sau
atrase în zona lor de influență. Porturi industriale: Sunt acele porturi destinate circulației
importurilor de materii prime și exporturilor de produse fabricate de o firmă sau de un
complex industrial. Este vorba, în general, de porturi foarte specializate ale căror instalații
au fost proiectate ținând cont de caracteristicile mărfurilor generate de complexul menționat
anterior. Practic, nu există diversificare în traficul său, care constă în principal din produse
vrac. Porturile de pasageri: sunt tipice pentru unele regiuni, cum ar fi Canalul Mânecii și
Peninsula Scandinavă, unde există o mișcare mare de pasageri pe mare. Porturi de pescuit:
Au dotările necesare pentru andocare, ședere, aprovizionare și reparare a flotei de pescuit,
piețe de comercializare a peștelui proaspăt precum și diverse facilități legate de prepararea
produselor alimentare sau industriale derivate din pește. Porturi militare: construite exclusiv
pentru a servi drept bază pentru navele de război și pot include facilități pentru construcția
și repararea acestora. Porturile de agrement: Sunt cele construite special pentru flotele
sportive și de agrement, fiind cele mai pretențioase în ceea ce privește condițiile de adăpost,
ținând cont de dimensiunea ambarcațiunilor care alcătuiesc flotele menționate. Aceste
condiții de adăpost sunt mai restrictive chiar dacă este obișnuit să petreceți noaptea la bord.
În funcție de funcția care predomină în ele, pot fi de iarnă sau de escală.

TIPURI DE LUCRĂRI
Lucrări sau diguri de adăpost
Acest tip de lucrări portuare are ca obiectiv principal crearea de zone protejate amplasate
strategic pentru a face față consecințelor valurilor. Acestea formează paltoane, care merită
redundanța, se adaptează la dimensiunile mușcăturii. Totodată, există tipuri de lucrări de
adăpostire precum lucrările de andocare a căror funcție este de a apropia nava de uscat
pentru a facilita accesul la marfă. De asemenea, există și alte tipuri de lucrări de adăpostire
numite esplanade, care constau în porturi comerciale care servesc la depozitarea mărfurilor
precum și în sisteme care permit manipularea acestora.

Accesul funcționează
Lucrările de acces sunt necesare pentru a permite navigarea în siguranță a navelor în zone
care pot fi nepotrivite sau periculoase pentru acest tip de navă.

Lucrări de evacuare
Aceste lucrări servesc la conectarea acestora cu transportul terestru pentru a ușura mult
accesul și activitățile s pot fi efectuate fără inconveniente majore

Bibliografie
(s.f.). Obtenido de http://www.dime.com.pe/uncategorized/lo-debes-saber-la-construccion-
puertos-maritimos/
Obras Portuarias. (s.f.). Obtenido de
http://www.eadic.com/wp-content/uploads/2014/01/Obras-portuarias2.pdf