I. INTRODUCERE În secolul trecut, datorită unor împrejurări exceptionale, interesul pentru studii... more I. INTRODUCERE În secolul trecut, datorită unor împrejurări exceptionale, interesul pentru studiile de cercetare în ceea ce priveşte cunoaşterea şi aprofundarea tuturor cărţilor Sfintei Scripturi a crescut din ce in ce mai mult. Descoperirea celor mai vechi manuscrise biblice (manuscrisele de la Marea Moarta), caracterizată drept cea mai importantă şi preţioasă descoperire ce s-a făcut până acum în domeniul studiilor biblice, a generat şi impulsionat cercetări şi studii ample şi speciale, mai ales în ceea ce priveşte cărţile Vechiului Testament. Pe de altă parte, extensiunea pe care au cunoscut-o relaţiile ecumenice dintre Bisericile creştine în tendinţa lor de apropiere, înţelegere, înfrăţire şi colaborare, la care se adaugă şi sporirea dialogurilor inter-creştine si inter-religioase, a constituit un adevarat îndemn pentru dezvoltarea deosebită pe care au luat-o in secolul trecut studiile biblice. În această direcţie s-a ajuns chiar la întocmirea şi editarea unor ediţii ecumenice ale Sfintei Scripturi. Întrucât cărţile sfinte constituiau punctul de plecare şi baza de discuţie în dialogurile intercreştine pentru formularea adevărurilor de credinţă şi stabilirea punctelor de apropiere şi colaborare, totdeauna s-a pus problema unui text comun al Sfintei Scripturi, şi in mod special al cărţilor Vechiului Testament. Faptul că, nici măcar astăzi, Bisericile creştine (mă refer doar la cele trei mari confesiuni crestine: Ortodoxă, Catolică şi Protestantă) nu au reuşit să identifice un text comun al scrierilor Vechiului Tesament 1 , şi că in fiecare confesiune creştina se regăseşte un alt canon vetero-testamentar, nu reprezintă decât o crudă şi amară realitate a vieţii creştine actuale. Deci, un studiu asupra cărţilor Vechiului Testament, în special asupra celor considerate ca fiind apocrife, ar putea să aducă câteva precizări în această problemă, identificând cărţile canonice, anaghinoskomena şi apocrife, şi definind totodată noţiuni importante pentru limbajul biblic interconfesional, noţiuni ca cea de canon biblic, cărţi canonice, cărţi apocrife, cărţi pseudo-epigrafe, literatura extracanonică sau literatura intertestamentară. Iată câteva din motivele care m-au făcut să consider ca oportun un studiu asupra cărţilor apocrife ale Vechiului Testament, cărţi puţin cunoscute în teologia biblică românească şi al căror text încă nu a fost tradus în totalitate în limba română. Până acum au fost traduse în limba română următoarele scrieri: Iosif şi Asenet, Testamentul lui Iov,
Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale ale ... more Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale ale ţăranilor şi care integrează progresele ştiinţifice în toate disciplinele agronomice, răspunzând preocupărilor sociale fi ale mediului înconjurător, fumizăndu-se consumatorilor produse de calitate chiar şi în ţările mai sărace. Agricultura durabilă este şi o problemă de educaţie, în spiritul respectării naturii şi a cunoaşterii tradiţiilor. în condiţiile acestor moşteniri de cunoştinţe teoretice şi practice, agricultura ecologică, în toate curentele sale, propune actualizarea metodelor tradiţionale verificate timp de secole şi îmbinarea lor cu metodele moderne. în scopul menţinerii şi creşterii potenţialului productiv natural al solului. Au existat trei mari curente care şi-au lăsat amprenta în agricultura ecologică de azi: A "Rudoif Steiner şi agricultura biodinarnică" In anul 1924 filozoful austriac Rudoif Steiner, elev ai lui Goethe, lansează principiile '"agriculturii biodinamice" Spre sfârşitul vieţii, Rudoif Steiner îşi exprimă conceptele şi orientările despre şi pentru agricultură, propunând o agricultură "subtilă'' care ţine cont de diversitatea "comunităţilor vegetale" şi de ciclurile de viaţă ale acestora. Este primul om care a intuit noţiunea de "ecosistem". Sistemul preconizat de el a fost perfecţionat şi completat de un discipol al său Dr. Pfeiffer. Datorită activităţii acestuia agricultura biodinarnică este bine reprezentată în Germania, Elveţia, Austria, Franţa, Italia, Marea Britanie, S.U.A., în ţările nordice precum şi in unele ţări din lumea a treia. B. "Sir A. Howard şi agricultura organică" Sir A. Howard a lucrat timp de 40 ani în India, în direcţia rezolvării problemei alimentare. El a. reevaluat sistemele agricole tradiţionale şi a pus la punct tehnologii mai puţin costisitoare dar cu exigenţe în muncă. Howard a încercat să generalizeze agricultura taraneasca în Anglia, începând încă din anii 1940-1945, iar în concepţia sa fertilizarea organică a solului, puţin costisitoare, este singura capabilă să întreţină capacitatile de productie ale solului. A. Howard este la originea mişcării anglo-saxone de agricultură organică şi a "ASOCIAŢIEI SOLULUI". El a preconizat compostarea materiei organice pe platforme, procedeul ÎNDOREdescris în lucrarea sa "Testament agricol", şi care influenţează creşterea rezistenţei culturilor la paraziţi numai fertilizând solul cu acest compost. C."RUSH-MULLER şi agricultura biologica" în plină expansiune industrială, profesorul elveţian Rush, evaluează caracterul limitat al resurselor omenirii. A căutat şi a găsit bazele ştiinţifice ale unei noi agriculturi care să asigure subzistenţa populaţie: fără a afecta potenţialul productiv al agriculturii şi care se bazează
Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale ale ... more Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale ale ţăranilor şi care integrează progresele ştiinţifice în toate disciplinele agronomice, răspunzând preocupărilor sociale fi ale mediului înconjurător, fumizăndu-se consumatorilor produse de calitate chiar şi în ţările mai sărace. Agricultura durabilă este şi o problemă de educaţie, în spiritul respectării naturii şi a cunoaşterii tradiţiilor. în condiţiile acestor moşteniri de cunoştinţe teoretice şi practice, agricultura ecologică, în toate curentele sale, propune actualizarea metodelor tradiţionale verificate timp de secole şi îmbinarea lor cu metodele moderne. în scopul menţinerii şi creşterii potenţialului productiv natural al solului. Au existat trei mari curente care şi-au lăsat amprenta în agricultura ecologică de azi: A "Rudoif Steiner şi agricultura biodinarnică" In anul 1924 filozoful austriac Rudoif Steiner, elev ai lui Goethe, lansează principiile '"agriculturii biodinamice" Spre sfârşitul vieţii, Rudoif Steiner îşi exprimă conceptele şi orientările despre şi pentru agricultură, propunând o agricultură "subtilă'' care ţine cont de diversitatea "comunităţilor vegetale" şi de ciclurile de viaţă ale acestora. Este primul om care a intuit noţiunea de "ecosistem". Sistemul preconizat de el a fost perfecţionat şi completat de un discipol al său Dr. Pfeiffer. Datorită activităţii acestuia agricultura biodinarnică este bine reprezentată în Germania, Elveţia, Austria, Franţa, Italia, Marea Britanie, S.U.A., în ţările nordice precum şi in unele ţări din lumea a treia. B. "Sir A. Howard şi agricultura organică" Sir A. Howard a lucrat timp de 40 ani în India, în direcţia rezolvării problemei alimentare. El a. reevaluat sistemele agricole tradiţionale şi a pus la punct tehnologii mai puţin costisitoare dar cu exigenţe în muncă. Howard a încercat să generalizeze agricultura taraneasca în Anglia, începând încă din anii 1940-1945, iar în concepţia sa fertilizarea organică a solului, puţin costisitoare, este singura capabilă să întreţină capacitatile de productie ale solului. A. Howard este la originea mişcării anglo-saxone de agricultură organică şi a "ASOCIAŢIEI SOLULUI". El a preconizat compostarea materiei organice pe platforme, procedeul ÎNDOREdescris în lucrarea sa "Testament agricol", şi care influenţează creşterea rezistenţei culturilor la paraziţi numai fertilizând solul cu acest compost. C."RUSH-MULLER şi agricultura biologica" în plină expansiune industrială, profesorul elveţian Rush, evaluează caracterul limitat al resurselor omenirii. A căutat şi a găsit bazele ştiinţifice ale unei noi agriculturi care să asigure subzistenţa populaţie: fără a afecta potenţialul productiv al agriculturii şi care se bazează
Coperta: RADU ŞTEFLEA Cuvânt înainte După uriaşul discurs al lui Petre Ţuţea, discursul public de... more Coperta: RADU ŞTEFLEA Cuvânt înainte După uriaşul discurs al lui Petre Ţuţea, discursul public despre Petre Ţuţea capătă nebănuite, ieri, dimensiuni. De fapt, acum încep să devină vizibile consecinţele însemnate ale acţiunii sale şi începem să înţelegem semnificaţiile de adâncime ale demersului său năprasnic şi total. Traversând secolul de la un capăt la altul, Petre Ţuţea a ţinut jocul, singur, unor întregi instituţii naţionale; a propovăduit în tot locul, neobosit şi solitar, împlinindu-şi predica prin exemplaritatea unei prezente absolut verticale, în circumstanţele cele mai nefericite de care a avut parte Ţara noastră. Aceasta şi spre disperarea neputincioasă a celor care şi-au făcut un murdar obicei din "înfierarea" sistematică şi imbecilă a naţionalismului românesc. Transcrierea unor interviuri sau a unor discuţii nu oferă-inevitabil-decât o palidă imagine a realităţii Petre Ţuţea. Chiar imaginile filmate-câte sunt-redau firav anvergura personalităţii Profesorului, detectată în toată amploarea ei numai prin contactul spiritual direct, nemijlocit. În faţa unor asemenea neputinţe ne consolăm cu gândul că, prin oamenii pe care i-a întâlnit şi îndrumat, lucrarea de construcţie spirituală şi culturală a lui Petre Ţuţea-parte a marii construcţii spirituale româneşti-este dusă mai departe, peste vremi. "În grandoarea istorică a Poporului Român eu sânt o rotită invizibilă. Dar sunt!", spune Profesorul. În acest "sunt" este concentrat mesajul său esenţial. În Petre Ţuţea se întâlneau armonic apostolul şi patriarhul. "Mă mişc între Dumnezeu şi Poporul Român", obişnuia să spună. Aceste poziţii de autoritate, tranşante, uneori aparent paradoxale i-au surprins deseori pe cei nedeprinşi cu profunzimile şi complexitatea discursului său. Nu trebuie să facem greşeala de a-i prelua superficial formulele, afirmaţiile. Ele trebuie înţelese şi aşezate În contextul amplu al personalităţii şi acţiunii sale integrale. Profesorul trudea şi se umilea pentru poporul său; dar se şi ridica-vifor năprasnic-certându-l când considera că dă semne de rătăcire. Ceea ce avem a înţelege mai întâi de toate este că Petre Ţuţea nu poate fi corect şi deplin evocat prin simple citări sau invocări bibliografice. O autentică evocare este realizabilă numai prin faptă, prin trăire creştină şi lucrare romanească, prin sinceritate şi dăruire. Petre Ţuţea "obligă" la aceasta. "Aţi auzit de «ţuţianism»?" întreba, cu o aparentă nemulţumire în glas, când spunea că nu a avut discipoli. Reproşul are o ţintă subtilă. Evident că nu putem vorbi de "ţuţianism"; căci există concepte bine aşezate cu care dânsul se identifică deplin: românism, de exemplu. Sau naţionalism. Sau patriotism absolut. Sau eminescianism... Ca să te numeri printre "ucenicii" săi trebuia să îndeplineşti, de fapt, o singură şi grea condiţie: să fii român. Şi, pe cât se poate, "român absolut". Aşa înţelegem de ce Profesorul obişnuia să ne spună, în acei ani grei, cu duioşie şi minunat rafinament pedagogic, nouă, celor nevârstnici şi nepricepuţi: "Eu nu am ucenici. Eu am prieteni". Marian Munteanu 27 februarie 1992 Explicaţie Petre Ţuţea a fost asemuit cu Socrate. Însuşi marele gânditor român respingea această asemănare. Socrate "căuta un zeu". Petre Ţuţea nu-l mai caută, îl ştie, şi se pune sub binecuvântarea Lui. "Asistat", el nu se mai întreabă, ci afirmă. Verva cu care o face, profunzimea gândirii, memoria extraordinară şi uşurinţa cu care se mişcă prin cultură-fie ea religioasă, filozofică, politică, istoricăfac din el una din cele mai strălucite personalităţi româneşti. Am putea spune că este "genial", dacă n-am şti că el însuşi ne interzice să-i asociem acest termen. Ne putem exprima mai bine spunând despre el că este "omul etern", asistat de Dumnezeu, sauatribuindu-i propria sa apreciere despre Mircea Eliade-"omul împlinit religios". Strălucirea orală a dialogurilor lui Petre Ţuţea se pierde, în cea mai mare parte, atunci când se încearcă transpunerea lor în scris. Acest lucru, de care am fost, cu părere de rău, în permanenţă conştient, nu m-a împiedicat să fac eforturi pentru ca savoarea
I. INTRODUCERE În secolul trecut, datorită unor împrejurări exceptionale, interesul pentru studii... more I. INTRODUCERE În secolul trecut, datorită unor împrejurări exceptionale, interesul pentru studiile de cercetare în ceea ce priveşte cunoaşterea şi aprofundarea tuturor cărţilor Sfintei Scripturi a crescut din ce in ce mai mult. Descoperirea celor mai vechi manuscrise biblice (manuscrisele de la Marea Moarta), caracterizată drept cea mai importantă şi preţioasă descoperire ce s-a făcut până acum în domeniul studiilor biblice, a generat şi impulsionat cercetări şi studii ample şi speciale, mai ales în ceea ce priveşte cărţile Vechiului Testament. Pe de altă parte, extensiunea pe care au cunoscut-o relaţiile ecumenice dintre Bisericile creştine în tendinţa lor de apropiere, înţelegere, înfrăţire şi colaborare, la care se adaugă şi sporirea dialogurilor inter-creştine si inter-religioase, a constituit un adevarat îndemn pentru dezvoltarea deosebită pe care au luat-o in secolul trecut studiile biblice. În această direcţie s-a ajuns chiar la întocmirea şi editarea unor ediţii ecumenice ale Sfintei Scripturi. Întrucât cărţile sfinte constituiau punctul de plecare şi baza de discuţie în dialogurile intercreştine pentru formularea adevărurilor de credinţă şi stabilirea punctelor de apropiere şi colaborare, totdeauna s-a pus problema unui text comun al Sfintei Scripturi, şi in mod special al cărţilor Vechiului Testament. Faptul că, nici măcar astăzi, Bisericile creştine (mă refer doar la cele trei mari confesiuni crestine: Ortodoxă, Catolică şi Protestantă) nu au reuşit să identifice un text comun al scrierilor Vechiului Tesament 1 , şi că in fiecare confesiune creştina se regăseşte un alt canon vetero-testamentar, nu reprezintă decât o crudă şi amară realitate a vieţii creştine actuale. Deci, un studiu asupra cărţilor Vechiului Testament, în special asupra celor considerate ca fiind apocrife, ar putea să aducă câteva precizări în această problemă, identificând cărţile canonice, anaghinoskomena şi apocrife, şi definind totodată noţiuni importante pentru limbajul biblic interconfesional, noţiuni ca cea de canon biblic, cărţi canonice, cărţi apocrife, cărţi pseudo-epigrafe, literatura extracanonică sau literatura intertestamentară. Iată câteva din motivele care m-au făcut să consider ca oportun un studiu asupra cărţilor apocrife ale Vechiului Testament, cărţi puţin cunoscute în teologia biblică românească şi al căror text încă nu a fost tradus în totalitate în limba română. Până acum au fost traduse în limba română următoarele scrieri: Iosif şi Asenet, Testamentul lui Iov,
Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale ale ... more Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale ale ţăranilor şi care integrează progresele ştiinţifice în toate disciplinele agronomice, răspunzând preocupărilor sociale fi ale mediului înconjurător, fumizăndu-se consumatorilor produse de calitate chiar şi în ţările mai sărace. Agricultura durabilă este şi o problemă de educaţie, în spiritul respectării naturii şi a cunoaşterii tradiţiilor. în condiţiile acestor moşteniri de cunoştinţe teoretice şi practice, agricultura ecologică, în toate curentele sale, propune actualizarea metodelor tradiţionale verificate timp de secole şi îmbinarea lor cu metodele moderne. în scopul menţinerii şi creşterii potenţialului productiv natural al solului. Au existat trei mari curente care şi-au lăsat amprenta în agricultura ecologică de azi: A "Rudoif Steiner şi agricultura biodinarnică" In anul 1924 filozoful austriac Rudoif Steiner, elev ai lui Goethe, lansează principiile '"agriculturii biodinamice" Spre sfârşitul vieţii, Rudoif Steiner îşi exprimă conceptele şi orientările despre şi pentru agricultură, propunând o agricultură "subtilă'' care ţine cont de diversitatea "comunităţilor vegetale" şi de ciclurile de viaţă ale acestora. Este primul om care a intuit noţiunea de "ecosistem". Sistemul preconizat de el a fost perfecţionat şi completat de un discipol al său Dr. Pfeiffer. Datorită activităţii acestuia agricultura biodinarnică este bine reprezentată în Germania, Elveţia, Austria, Franţa, Italia, Marea Britanie, S.U.A., în ţările nordice precum şi in unele ţări din lumea a treia. B. "Sir A. Howard şi agricultura organică" Sir A. Howard a lucrat timp de 40 ani în India, în direcţia rezolvării problemei alimentare. El a. reevaluat sistemele agricole tradiţionale şi a pus la punct tehnologii mai puţin costisitoare dar cu exigenţe în muncă. Howard a încercat să generalizeze agricultura taraneasca în Anglia, începând încă din anii 1940-1945, iar în concepţia sa fertilizarea organică a solului, puţin costisitoare, este singura capabilă să întreţină capacitatile de productie ale solului. A. Howard este la originea mişcării anglo-saxone de agricultură organică şi a "ASOCIAŢIEI SOLULUI". El a preconizat compostarea materiei organice pe platforme, procedeul ÎNDOREdescris în lucrarea sa "Testament agricol", şi care influenţează creşterea rezistenţei culturilor la paraziţi numai fertilizând solul cu acest compost. C."RUSH-MULLER şi agricultura biologica" în plină expansiune industrială, profesorul elveţian Rush, evaluează caracterul limitat al resurselor omenirii. A căutat şi a găsit bazele ştiinţifice ale unei noi agriculturi care să asigure subzistenţa populaţie: fără a afecta potenţialul productiv al agriculturii şi care se bazează
Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale ale ... more Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale ale ţăranilor şi care integrează progresele ştiinţifice în toate disciplinele agronomice, răspunzând preocupărilor sociale fi ale mediului înconjurător, fumizăndu-se consumatorilor produse de calitate chiar şi în ţările mai sărace. Agricultura durabilă este şi o problemă de educaţie, în spiritul respectării naturii şi a cunoaşterii tradiţiilor. în condiţiile acestor moşteniri de cunoştinţe teoretice şi practice, agricultura ecologică, în toate curentele sale, propune actualizarea metodelor tradiţionale verificate timp de secole şi îmbinarea lor cu metodele moderne. în scopul menţinerii şi creşterii potenţialului productiv natural al solului. Au existat trei mari curente care şi-au lăsat amprenta în agricultura ecologică de azi: A "Rudoif Steiner şi agricultura biodinarnică" In anul 1924 filozoful austriac Rudoif Steiner, elev ai lui Goethe, lansează principiile '"agriculturii biodinamice" Spre sfârşitul vieţii, Rudoif Steiner îşi exprimă conceptele şi orientările despre şi pentru agricultură, propunând o agricultură "subtilă'' care ţine cont de diversitatea "comunităţilor vegetale" şi de ciclurile de viaţă ale acestora. Este primul om care a intuit noţiunea de "ecosistem". Sistemul preconizat de el a fost perfecţionat şi completat de un discipol al său Dr. Pfeiffer. Datorită activităţii acestuia agricultura biodinarnică este bine reprezentată în Germania, Elveţia, Austria, Franţa, Italia, Marea Britanie, S.U.A., în ţările nordice precum şi in unele ţări din lumea a treia. B. "Sir A. Howard şi agricultura organică" Sir A. Howard a lucrat timp de 40 ani în India, în direcţia rezolvării problemei alimentare. El a. reevaluat sistemele agricole tradiţionale şi a pus la punct tehnologii mai puţin costisitoare dar cu exigenţe în muncă. Howard a încercat să generalizeze agricultura taraneasca în Anglia, începând încă din anii 1940-1945, iar în concepţia sa fertilizarea organică a solului, puţin costisitoare, este singura capabilă să întreţină capacitatile de productie ale solului. A. Howard este la originea mişcării anglo-saxone de agricultură organică şi a "ASOCIAŢIEI SOLULUI". El a preconizat compostarea materiei organice pe platforme, procedeul ÎNDOREdescris în lucrarea sa "Testament agricol", şi care influenţează creşterea rezistenţei culturilor la paraziţi numai fertilizând solul cu acest compost. C."RUSH-MULLER şi agricultura biologica" în plină expansiune industrială, profesorul elveţian Rush, evaluează caracterul limitat al resurselor omenirii. A căutat şi a găsit bazele ştiinţifice ale unei noi agriculturi care să asigure subzistenţa populaţie: fără a afecta potenţialul productiv al agriculturii şi care se bazează
Coperta: RADU ŞTEFLEA Cuvânt înainte După uriaşul discurs al lui Petre Ţuţea, discursul public de... more Coperta: RADU ŞTEFLEA Cuvânt înainte După uriaşul discurs al lui Petre Ţuţea, discursul public despre Petre Ţuţea capătă nebănuite, ieri, dimensiuni. De fapt, acum încep să devină vizibile consecinţele însemnate ale acţiunii sale şi începem să înţelegem semnificaţiile de adâncime ale demersului său năprasnic şi total. Traversând secolul de la un capăt la altul, Petre Ţuţea a ţinut jocul, singur, unor întregi instituţii naţionale; a propovăduit în tot locul, neobosit şi solitar, împlinindu-şi predica prin exemplaritatea unei prezente absolut verticale, în circumstanţele cele mai nefericite de care a avut parte Ţara noastră. Aceasta şi spre disperarea neputincioasă a celor care şi-au făcut un murdar obicei din "înfierarea" sistematică şi imbecilă a naţionalismului românesc. Transcrierea unor interviuri sau a unor discuţii nu oferă-inevitabil-decât o palidă imagine a realităţii Petre Ţuţea. Chiar imaginile filmate-câte sunt-redau firav anvergura personalităţii Profesorului, detectată în toată amploarea ei numai prin contactul spiritual direct, nemijlocit. În faţa unor asemenea neputinţe ne consolăm cu gândul că, prin oamenii pe care i-a întâlnit şi îndrumat, lucrarea de construcţie spirituală şi culturală a lui Petre Ţuţea-parte a marii construcţii spirituale româneşti-este dusă mai departe, peste vremi. "În grandoarea istorică a Poporului Român eu sânt o rotită invizibilă. Dar sunt!", spune Profesorul. În acest "sunt" este concentrat mesajul său esenţial. În Petre Ţuţea se întâlneau armonic apostolul şi patriarhul. "Mă mişc între Dumnezeu şi Poporul Român", obişnuia să spună. Aceste poziţii de autoritate, tranşante, uneori aparent paradoxale i-au surprins deseori pe cei nedeprinşi cu profunzimile şi complexitatea discursului său. Nu trebuie să facem greşeala de a-i prelua superficial formulele, afirmaţiile. Ele trebuie înţelese şi aşezate În contextul amplu al personalităţii şi acţiunii sale integrale. Profesorul trudea şi se umilea pentru poporul său; dar se şi ridica-vifor năprasnic-certându-l când considera că dă semne de rătăcire. Ceea ce avem a înţelege mai întâi de toate este că Petre Ţuţea nu poate fi corect şi deplin evocat prin simple citări sau invocări bibliografice. O autentică evocare este realizabilă numai prin faptă, prin trăire creştină şi lucrare romanească, prin sinceritate şi dăruire. Petre Ţuţea "obligă" la aceasta. "Aţi auzit de «ţuţianism»?" întreba, cu o aparentă nemulţumire în glas, când spunea că nu a avut discipoli. Reproşul are o ţintă subtilă. Evident că nu putem vorbi de "ţuţianism"; căci există concepte bine aşezate cu care dânsul se identifică deplin: românism, de exemplu. Sau naţionalism. Sau patriotism absolut. Sau eminescianism... Ca să te numeri printre "ucenicii" săi trebuia să îndeplineşti, de fapt, o singură şi grea condiţie: să fii român. Şi, pe cât se poate, "român absolut". Aşa înţelegem de ce Profesorul obişnuia să ne spună, în acei ani grei, cu duioşie şi minunat rafinament pedagogic, nouă, celor nevârstnici şi nepricepuţi: "Eu nu am ucenici. Eu am prieteni". Marian Munteanu 27 februarie 1992 Explicaţie Petre Ţuţea a fost asemuit cu Socrate. Însuşi marele gânditor român respingea această asemănare. Socrate "căuta un zeu". Petre Ţuţea nu-l mai caută, îl ştie, şi se pune sub binecuvântarea Lui. "Asistat", el nu se mai întreabă, ci afirmă. Verva cu care o face, profunzimea gândirii, memoria extraordinară şi uşurinţa cu care se mişcă prin cultură-fie ea religioasă, filozofică, politică, istoricăfac din el una din cele mai strălucite personalităţi româneşti. Am putea spune că este "genial", dacă n-am şti că el însuşi ne interzice să-i asociem acest termen. Ne putem exprima mai bine spunând despre el că este "omul etern", asistat de Dumnezeu, sauatribuindu-i propria sa apreciere despre Mircea Eliade-"omul împlinit religios". Strălucirea orală a dialogurilor lui Petre Ţuţea se pierde, în cea mai mare parte, atunci când se încearcă transpunerea lor în scris. Acest lucru, de care am fost, cu părere de rău, în permanenţă conştient, nu m-a împiedicat să fac eforturi pentru ca savoarea
Uploads
Papers by Stancu Sorin
Drafts by Stancu Sorin