Everand Logo

Bine ați venit la Everand!

  • Descoperiți milioane de cărți electronice, cărți audio și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

    Doar $11.99/lună după perioada de probă. Puteți anula oricând.

    În căutarea normalității (Volumul 1)
    În căutarea normalității (Volumul 1)
    În căutarea normalității (Volumul 1)
    Cărți electronice101 pagini1 oră

    În căutarea normalității (Volumul 1)

    De Alain Pellé

    ()

    Citiți previzualizarea

    Informații despre cartea electronică

    Romanul este structurat în mai multe volume. Cu personajele din acest prim volum ne vom mai întâlni şi în următoarele. Cu ele şi cu altele.
    Personajele, poate sunt reale, dar poate sunt doar rodul imaginaţiei mele. Pentru cititor, aceasta nu are nici o importanţă.
    Important este că ele nu sunt acele „destine de excepţie” care „fac” zilnic prima pagină, ci nişte personaje anonime care pot fi vecinii noaştri de palier, de bloc, de stradă, de cartier, de aici, sau de aiurea.
    Iar dacă asemănarea cu unele personaje reale este absolut întâmplătoare, acest lucru nu înseamnă că nu există posibilitatea ca unii cititori să se regăsească sau se identifice cu unele dintre ele. Romanul redă evenimente din viaţa acestor personaje, vorbeşte despre destinele lor, despre întâmplările care, la un moment dat, le-au schimbat cursul destinului.
    Ce le leagă? Ce au în comun?
    Vă las pe voi, cititorii, să descoperiţi, parcurgându-i paginile.
    Titlul romanului este mai degrabă o sugestie...

    LimbăRomână
    EditorAlain Pellé
    Data lansării18 mar. 2016
    ISBN9781311710444
    În căutarea normalității (Volumul 1)

    Legat de În căutarea normalității (Volumul 1)

    Cărți electronice asociate

    Romantism contemporan pentru dvs.

    Vedeți mai mult
    Vedeți mai mult

    Episoade podcast asociate

    Categorii relevante

    Recenzii pentru În căutarea normalității (Volumul 1)

    0 evaluări

    0 evaluări0 recenzii

    Ce părere aveți?

    Apăsați pentru evaluare

    Recenzia trebuie să aibă cel puțin 10 cuvinte

      Previzualizare carte

      În căutarea normalității (Volumul 1) - Alain Pellé

      ÎN CĂUTAREA NORMALITĂŢII

      Volumul 1

      Alain Pellé

      Publicat de  Alain Pellé

      Copyright 2016 Alain Pellé

      Ediția Smashwords

      Prezentarea grafică şi coperta sunt realizate de autor

      Fotografiile de pe coperta I şi coperta IV : Leontina Lăcătuş

      Fotografiile da la paginile: 7 – 47 –  65 – 77 : Florentin Vesa

      Prolog

      În Franţa secolului al XII-lea cuvântul „roman era atribuit tuturor scrierilor ce nu erau în limba latină. În schimb, în limba engleză, cuvântul „novel provine din italianul „novella" care înseamnă NOU.

      Nădăjduiesc că am reuşit să scriu un astfel de roman.

      Eu l-aş încadra în categoria romanelor-puzzle. În ciuda faptului că în critica de specialitate aceast atribut este acordat mai ales romanelor poliţiste care, prin organizarea naraţiunii, desfăşoară treptat firul acţiunii, fără a respecta logica componentei timp. Cititorul descoperă diferite piese ale puzzle-ului, care se reconstituie integral doar la sfârşitul cărţii.

      Privind retrospectiv conţinutul romanului meu, aş avea curajul să îl situez, totuşi, în aceeaşi categorie, cu singura diferenţă că la sfârşitul celui de-al treilea volum, cititorul nu va afla cine este…criminalul!

      Am dedicat aceast prim volum femeilor. Dar nu numai lor.

      Romanul este structurat în mai multe volume. Cu personajele din acest prim volum ne vom mai întâlni şi în următoarele. Cu ele şi cu altele.

      Personajele, poate sunt reale, dar poate sunt doar rodul imaginaţiei mele. Pentru cititor, aceasta nu are nici o importanţă.

      Important este că ele nu sunt acele „destine de excepţie care „fac zilnic prima pagină, ci nişte personaje anonime care pot fi  vecinii noaştri de palier, de bloc, de stradă, de cartier, de aici, sau de aiurea.

      Iar dacă asemănarea cu unele personaje reale este absolut întâmplătoare, acest lucru nu înseamnă că nu există posibilitatea ca unii cititori să se regăsească sau se identifice cu unele dintre ele. Romanul redă evenimente din viaţa acestor personaje, vorbeşte despre destinele lor, despre întâmplările care, la un moment dat, le-au schimbat cursul destinului.

      Ce le leagă? Ce au în comun?

      Vă las pe voi, cititorii, să descoperiţi, parcurgându-i paginile.

      Titlul romanului este mai degrabă o sugestie…

      13 vesa florentin-oil on canvas-''dream''-110-95cm

      Capitolul 1. GETA

      1.1

      Era miezul verii, în luna iulie, luna lui cuptor…

      Femeia traversa aleile cimitirului grăbindu-se spre ieşire.

      Era îmbrăcată într-o rochie neagră, care-i punea în evidenţă silueta zveltă şi elegantă. Avea trăsături fine şi o privire care trăda suferinţa produsă de căldura toridă care se prăbuşea din înaltul cerului. Tocurile i se înfundau în asfaltul lichefiat şi păşea anevoios.

      Nu mai avea decât o singură dorinţă: să ajungă, cât mai repede, la umbra chioşcului de lângă staţia de autobuz.

      Un zâmbet ironic îi încolţea în colţul gurii. Cum să nu zâmbească? În toate filmele pe care le văzuse, în toate scenele din cimitir, în mod sistematic, PLOUA!

      Venise la înmormântarea unui fost coleg de serviciu, ieşit la pensie de aproape doi ani.

      Fusese şeful lor de colectiv, şi cu toate că era sâmbătă, participaseră la înmormântare toţi foştii colegi de serviciu. Bineînţeles, cu excepţia celor care plecaseră deja în vacanţă.

      Ajunse în fine pe aleea principală, depăşi cu teamă cei doi câini vagabonzi aciuiţi la umbra unui nuc bătrân. Dimineaţă, pe răcoare, fuseseră deosebit de agresivi, lătrându-i ameninţător pe toţi cei ce treceau prin dreptul lor, şi i se făcuse frică. Acum erau toropiţi de căldură şi nu le mai păsa de nimic.

      Răsuflă totuşi uşurată şi, ajunsă în bulevard, se îndreptă spre staţia de autobuz, unde se adăposti la umbra chioşcului de ziare. Nu era nici ţipenie de om, dar nici ţipenie de…autobuz.

      Privirea îi căzu distrată pe vitrina cu ziare şi ochii i se opriră pe manşeta unui jurnal care anunţa cu litere de o şchioapă vernisajul unei expoziţii de arhitectură vieneză, în holul Facultăţii de Arhitectură.

      Maşinal, scoase câteva monede şi cumpără ziarul.

      Tocmai la timp pentru a nu scăpa autobuzul sosit în staţie.

      Era aproape gol, aşa că îşi alese un loc la geam şi se aşeză. Aproape în aceeaşi clipă îşi regretă amarnic gestul: scaunul ardea ca un cuptor încins. Dar, odată autobuzul pornit din staţie, aerul deveni respirabil datorită ferestrelor deschise. Sau mai bine zis: mai respirabil. Renunţă să se mai scoale de pe scaunul încins şi începu să citească articolul care îi atrăsese atenţia.

      Ochii îi căzură pe fotografia ce însoţea articolul.

      Fără să ştie bine de ce, simţi preţ de o clipă că un curent electric îi străpunge inima.

      Poza reprezenta un grup care asista la discursul de inaugurare a expoziţiei.

      Și, de undeva din mijlocul grupului, nişte ochi care o priveau i se păreau foarte cunoscuţi.

      Era EL!

      Nu-l mai văzuse de la întâlnirea de zece ani de la terminarea facultăţii.

      În schimb, la întâlnirea de douăzeci de ani, nu a mai venit.

      Ulterior, avea să afle că plecase din ţară şi se stabilise în Franţa.

      Îşi spusese că oricum îi era indifferent. Totuşi, când ajunse la restaurantul unde se organiza masa festivă, află că nu-şi confirmase participarea.

      Simţi aşa, ca un fel de nemulţumire. Ca o nedreptate.

      Trecuseră peste treizeci de ani de când se cunoscuseră. Viaţa îşi urmase cursul firesc, dar LUI îi păstrase un locuşor undeva în inima ei.

      Considera că avea dreptul acesta: să îl mai vadă, din când în când, fie chiar şi o dată la zece ani, şi să schimbe două trei vorbe cu el. Fie ele chiar şi nişte banalităţi.

      Făcea parte, orice s-ar fi întâmplat, din amintirile ei. Din tinereţea ei... Din viaţa ei…

      Și iată că astăzi, cineva de acolo, „de sus", se gândise să repare, în parte, această nedreptate...

      Îl privi cu mai multă atenţie: bineînţeles că încărunţise niţel, dar OCHII îi erau neschimbaţi. La faţă nu se schimbase aproape deloc, în ciuda unei mustăţi şi a unui barbişon care-i încadrau gura. Era tuns extrem de scurt.

      În facultate îşi lăsase o barbă ca

      Îți este utilă previzualizarea?
      Pagina 1 din 1