Orizontul nesfarsit al iubirii

Copyright

Orizontul nesfârsit al iubirii / Tudor Rotari

–Otopeni: Letras, 2023

ISBN eBook ePub: 978-630-312-105-5

Întreaga responsabilitate pentru conținutul acestei cărți aparține autorului.

Copyright 2023, Tudor Rotari

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Carte distribuită de www.piatadecarte.net,

email: [email protected]

Comenzi la tel. 021 367 5228 // 0787 708 844

Pentru solicitări de publicare vă puteți adresa editurii,

pe mail: [email protected]

Editura Letras / www.letras.ro

[email protected]

CUPRINS

COPYRIGHT

ÎNTÂLNIREA

ÎNCEPUTUL RELAȚIEI

O CĂLĂTORIE RELIGIOASĂ

PRIMUL SĂRUT

RELAȚIA SECRETĂ

OPOZIȚIA FAMILIEI

CEARTA CU FAMILIA REBECCĂI

ULTIMATUMUL

DECIZIA

UN NOU ÎNCEPUT

LUPTA CU BANII

OFERTA DE MUNCĂ

MUTAREA

ADAPTAREA

NOII PRIETENI

PROMOVAREA

CONFRUNTAREA CU COLEGII

SPERIETOAREA DE SĂNĂTATE

ȘEDEREA LA SPITAL

RECUPERAREA

CEREREA ÎN CĂSĂTORIE

TATĂL ÎNSTRĂINAT

PLANIFICAREA NUNȚII

DRAMA FAMILIEI

O VIZITĂ NEAȘTEPTATĂ

ZIUA NUNȚII

LUNA DE MIERE

OFERTA DE MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

CONFLICTE FAMILIALE

PROBLEME LA LOCUL DE MUNCĂ

ÎNCEPEREA UNEI NOI AFACERI

ZIUA DE CASĂ NOUĂ

VESTEA SARCINII

PRIMUL COPIL

MICA FERMĂ

AVENTURI DE CĂLĂTORIE

RENOVAREA CASEI

RECUNOȘTINȚA

ÎNTÂLNIREA

Soarele apunea pe strada liniștită, în timp ce Tudor cobora, pierdut în gânduri.

Se simțea singur în ultima vreme și căuta ceva care să îl distragă de la monotonia rutinei sale zilnice.

Când a cotit un colț, privirea îi căzu pe ea.

Era în fața lui, aștepta ca el să traverseze. Părul ei lung și ondulat, șaten, era legat la spate într-o codiță simplă, purta o rochie galben aprins ca de soare, care flutura în adierea ușoară a vântului. Tudor nu-și putea lua ochii de la ea.

Ceva îi atrăgea atenția și se simțea inexplicabil atras de ființa asta.

A traversat și s-a apropiat de ea.

—Scuzați-mă, a spus el. Știți cât e ceasul?

Rebecca s-a uitat la el și a zâmbit, ochii ei sclipind de amuzament.

—Îmi pare rău, nu am un ceas, a răspuns ea.

Tudor nu s-a putut abține să nu remarce ochii ei albaștri uimitori și felul în care zâmbetul ei i-a luminat fața.

Oh, bine, a spus el.

Au stat acolo o clipă, amândoi simțindu-se puțin stânjeniți. Dar apoi Tudor a vorbit din nou.

—Apropo, eu sunt Tudor. Cum te numești?

—Eu sunt Rebecca, a spus ea, întinzând mâna.

În timp ce își strângeau mâna, Tudor a simțit un șoc de electricitate care i-a străbătut corpul.

A știut în acel moment că trebuie să o cunoască mai bine.

Au mai stat acolo câteva minute, bucurându-se de compania celuilalt, înainte de a se despărți.

Tudor nu se putea opri să nu se gândească la Rebecca. S-a pomenit trecând pe lângă locul unde se întâlniseră, sperând să dea din nou peste ea. Și, câteva zile mai târziu, a făcut-o. De data aceasta, și-a făcut curaj să o invite la o cafea, iar ea a acceptat.

În timp ce stăteau față în față în cafeneaua confortabilă, lui nu-i venea să creadă ce noroc a avut.

Rebecca era și mai frumoasă de aproape, iar râsul ei era contagios. Știa că trebuie să o mai vadă.

Și așa a început povestea lui Tudor și a Rebeccăi, doi oameni care s-au întâlnit din întâmplare și s-au îndrăgostit. Nu știau ce provocări îi așteptau, dar deocamdată erau fericiți doar să fie unul în compania celuilalt. Cafeneaua pitorească în care stăteau era plină de muzică ușoară și de miros de cafea proaspătă. Tudor se simțea relaxat în atmosfera caldă și primitoare și își dădea seama că și Rebecca simțea la fel. În timp ce discutau și râdeau la o cafea, Tudor a observat cum ochii Rebeccăi străluceau când vorbea despre pasiunile ei. Nu a putut să nu-i admire inteligența și dorința ei. Iar Rebecca, la rândul ei, găsea irezistibilă încrederea liniștită și zâmbetul ușor al lui Tudor. În timp ce își luau rămas-bun și se despărțeau din nou, Tudor a simțit un fior de dor în piept. Știa că voia să o vadă din nou, și cât mai curând. Dar deocamdată se mulțumea să lase amintirea timpului petrecut împreună să-i umple inima de căldură și speranță.

ÎNCEPUTUL RELAȚIEI

Pe măsură ce zilele treceau, Tudor se gândea tot mai mult la Rebecca. Nu se putea abține să nu fie atras de frumusețea ei și de felul în care zâmbetul ei contagios îi lumina fața. Se întâlniseră într-o seară pe o stradă liniștită, în timp ce soarele apunea, aruncând o strălucire aurie peste clădiri.