Boulevard Haussmann: Diferență între versiuni

* '''nr. 102''': [[Marcel Proust]] ([[1871]]-[[1922]]) s-a mutat în acest imobil după moartea părinților săi, la 27 decembrie 1906, într-un apartament mare cu 6 camere la etajul al doilea între stradă și curte, unde a văzut „triumful prostului gust burghez”.<ref>cité par Henri Raczymow, ''Le Paris retrouvé de Marcel Proust'', Paris, Parigramme, [[2005]], p. 70.</ref> El a trăit acolo până în [[1919]] și a scris acolo ''[[În căutarea timpului pierdut|À la recherche du temps perdu]]''. Clădirea a aparținut străunchiului său, Louis Weil. La moartea unchiului său la 10 mai 1896, doamna Proust a moștenit o jumătate, cealaltă jumătate revenind fratelui său, avocatul Denis-Georges Weil. După moartea celor doi moștenitori, jumătate din clădire aparținea fraților Marcel și Robert Proust, iar cealaltă jumătate văduvei lui Denis-Georges Weil, născută Amélie Oulman, și fiicei lor, Adèle. Apartamentul închiriat de Marcel Proust a aparținut Améliei Oulman. La 9 noiembrie 1907, clădirea a fost vândută la licitație. Amélie Oulman l-a cumpărat în întregime și i-a propus lui Marcel Proust să cumpere apartamentul pe care-l ocupa, dar el a refuzat oferta, preferând un contract de închiriere pe cincisprezece luni, încheiat la 15 iulie 1908. El i-a găsit apartamentului numeroase inconveniente: [[Polen|polenul]] [[Castan sălbatic|castanilor]] era dus de vânt în fața ferestrei sale și-i dădea crize de [[Astm bronșic|astm]], apropierea de marile magazine și de [[gara Saint-Lazare]], zgomotul bulevardului.<ref>Il écrit à Mme Catusse : « Je n'ai pas pu me décider à aller habiter, sans transition, dans une maison que Maman n'aurait pas connue et j'ai sous-loué pour cette année l'ancien appartement de mon oncle, dans la maison du 102, boulevard Haussmann, où j'allais quelquefois dîner avec Maman, où j'ai vu mourir mon oncle dans la chambre qui sera la mienne, mais dont, sans ces souvenirs, les décorations dorées sur une muraille couleur chair, la poussière du quartier, le bruit incessant et jusqu'aux arbres appuyés contre la fenêtre répondent évidemment fort peu à l'appartement que je cherchais ! </ref> Pentru a se proteja împotriva zgomotului el a căptușit pereții camerei sale în septembrie 1910 cu plăci groase din plută, la sfatul [[Ana, contesă de Noailles|Annei de Noailles]]. Arhitectul Louis Parent a coordonat amenajarea. Proust a instalat în camera lui mobilierul din camera mamei sale.<ref>un lit de cuivre, un bureau, une bibliothèque, deux fauteuils, un paravent, un tapis, une paire de candélabres, un portrait du docteur Adrien Proust par Louise Brouarel, un jade offert par Anna de Noailles, une canne offerte par le marquis d'Albufera, une table de chevet, un plumier, un encrier, une lampe, un miroir</ref> În ianuarie 1919 Amélie Weil a revândut clădirea, fără a-și preveni nepotul, societății Nancéienne Varin-Bernier care i-a evacuat pe toți chiriașii pentru a-și amenaja birourile și a deschide o agenție bancară. Banca a reconstituit și deschis publicului în 1996, camera lui Marcel Proust,<ref>L'inaugurationInaugurarea officielleoficială dua « salon„camerei delui Marcel Proust »Proust” euta lieuavut leloc la {{Dată|131996|février2|199613}}. </ref> fără mobilierul original care se află la muzeul Carnavalet. Placă memorială.

== Note și referințe ==