Amfoter

În chimie, un compus chimic amfoter este o moleculă sau un ion care reacționează atât cu acizii, cât și cu bazele.^[1] Multe metale (precum cupru, zinc, staniu, plumb, aluminiu și beriliu) formează oxizi sau hidroxizi amfoteri, precum oxidul de aluminiu Al₂O₃ sau hidroxidul de zinc Zn(OH)₂.

Molecule amfotere

Conform teoriei acido-bazice Brønsted-Lowry, substanțele amfotere sunt atât donatori, cât și acceptori de protoni.^[2] O moleculă amfoteră poate ori dona ori accepta un proton, manifestându-și astfel caracterul de acid sau de bază. Exemple de molecule amfotere sunt apa și aminoacizii.

Oxizi amfoteri

Oxizii amfoteri sunt cei ai: Zn, Pb, Al, Sn, Ga, In, Ti, etc.

Oxidul de zinc (ZnO) reacționează cu acizii (se obține sulfat de zinc) și cu bazele (se obține tetrahidroxozincat (II) de sodiu):

Mediu acid: ZnO + H₂SO₄ → ZnSO₄ + H₂O
Mediu bazic: ZnO + 2 NaOH + H₂O → Na₂[Zn(OH)₄]

Acest comportament chimic al oxidului de zinc este folositor pentru separarea diferiților cationi, precum zinc (II) de mangan (II), care nu reacționează cu bazele.

Hidroxizi amfoteri

Sunt hidroxizi care manifestă proprietăți duale. Aceste elemente interacționează atît cu oxizii cît și cu hidroxizii.

Vezi și

Referințe

^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online: (2006-) „{{{titlu}}}”.
^ R.H. Petrucci, W.S. Harwood, and F.G. Herring, "General Chemistry" (8th edn, Prentice-Hall 2002), p.669

[1] IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online: (2006-) „{{{titlu}}}”.

[2] R.H. Petrucci, W.S. Harwood, and F.G. Herring, "General Chemistry" (8th edn, Prentice-Hall 2002), p.669

[1]

[2]