Despre diavol

- DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT N NGER DE LUMINA (Parintele Cleopa) - CUM NSEALA DIAVOLUL PE OM (Parintele Cleopa) Invttura despre duhurile diavolesti, dup Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie -Crearea ngerilor -Cnd au aprut diavolii? -Diavolul - ucigas de oameni -Cum arat diavolii -Unde se afl duhurile necurate? -Cum ispitesc diavolii pe oameni -Din gndurile diavolesti -De ce majoritatea oamenilor nu vd si nu simt pe diavoli? -Lupta crestinilor cu diavolii -De ce au nevoie diavolii de jertfe? -De ce ngduie Dumnezeu existenta diavolilor? Rzboiul duhovnicesc -Lumea duhovniceasc - nevzut -Caracteristicile rzboiului cu diavolii -Rzboiul celor trei cete diavolesti cu crestinii -Cele trei cete diavolesti -Ceata diavolilor poftelor -Ceata diavolilor mniei -Ceata diavolilor rationali (arhiconi) -Bioenergiticienii si natura energiilor prin care lucreaz -Treptele pcatului -Cele opt atacuri ale diavolilor -Formele luptei diavolesti -Rzboiul nevzut -Nluciri si viclenii demonice -De ce trebuie s ne luptm cu diavolii? Tehnica de lupt a diavolilor -Metodele diavolilor -Diavolul si schimb des planul de actiune -Diavolul ne ispiteste la nceput cu pcate mici -Diavolul exploateaz slbiciunile noastre -"Blndetea" diavolului -Diavolul lucreaz n ascuns -Diavolul ne atac prin surprindere -Diavolul ne lupt cu nepsarea

-Amnarea pocintei -Diavolul se preschimb lund nftisarea vzut -Diavolul ne nseal prin ghicit, vise, prejudecti si superstitii -Diavolii ne ispitesc prin rul natural -Furnico-leul -Diavolul nseal prin erezie si necredint -Cele patru atacuri ale diavolilor n preajma mortii omului - Despre diavol si demoni (din cartea ''Crestinism si YOGA?'') - Satanismul in muzica rock

DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT N NGER DE LUMINA Smerenia este o fapt bun pe care nu o poate avea dracul. Noi postim, dar el nu mnnc niciodat; noi ne ostenim, dar el nu st degeaba; noi citim prin crti, dar el este teolog mare, stie toat Scriptura pe de rost. Orice am face noi, face si el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice "iart-m"! Am s v spun o istorioar sfnt din cartea Everghetinos. La o mnstire de maici, o clugrit, sraca, era paraclisier, n viata de obste. Paracli-sierul se duce la ora 11 (23) noaptea, c Utrenia se face la miezul noptii, si scoal pe staret. Asa am apucat si noi. Cnd eram paraclisier, aveam un clopotel n mn si un ciocan. M duceam si bteam de trei ori n us si ziceam: "Pentru rugciunile Sfintilor Printilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", iar cel din cas zicea: "Amin". Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era rnduiala si asa am apucat noi. Asa era si aceast clugrit. Ea, ca s nu doarm, ce fcea? Citea la Psaltire de cu sear si pn la Utrenie, si cnd era ora 11(23) fuga la staret s ia blagoslovenie ca s mearg s toace, s scoale maicile la rugciune. Diavolul avea mare ciud pe ea, c-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gndit diavolul s-i fac, ca s-o ocrasc stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i trgea clopo-tele. Dar nu le trgea cnd trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: "Bang, bang, bang...". O chema stareta: - Nebun, hi, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele? Dar ea zicea: - Iart-m, maic staret, c am gresit! Ea nu stia c-i dracul, credea c alt clugrit vrea s-i fac ei ru. Alt dat, de dou ori le trgea, si de cu sear si dup miezul noptii, dup ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le trgea, ca s tulbure pe clugrita care citea la Psaltire. Dar ea ce-a fcut? "Mi, am s m duc n clopotnit! Tot nu dorm!" Si a luat Psaltirea, o cruce n mn si niste lumnri, c nu erau pe atunci becuri, ca s citeasc n clopotnit, s vad care-i maica aceea, c de attea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, c sun clopotele nainte de vreme. Cnd s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe cellalt si se agat cu mna de funie ca s trag clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, cnd l-a vzut, a zis: - n numele lui Iisus Hristos, stai! S te lege puterea dumnezeirii!

- Vleu, roaba lui Dumnezeu, d-mi drumul, c nu mai vin niciodat! - Nu. Stai! - D-mi drumul! M jur c nu mai vin la m-nstirea asta! - Nu! Stai s vin maica staret si maicile din consiliu, care de attea ori m-au pus la canon, c eu trag clopotele. - D-mi drumul, roaba lui Dumnezeu! - Nu. S te lege puterea lui Dumnezeu si Sfnta Cruce! Stai asa, cu mna pe funie! Si ea sraca s-a dat jos din clopotnit si s-a dus la staret. - Maic staret! - Ce-i cu tine? - Hai s vezi cine trage clopotele, c de attea ori m-ai pus la canon! Maica staret a luat cteva maici din consiliu si s-a dus s vad cine trage clopotele. Ea a crezut c este o maic care trage clopotele, ca s-o supere. Cnd a ajuns si l-a vzut: - Vleu! Maic, alung-l de aici! Vai de noi, murim de fric! i urt tare! Si, pe fug, cnd a vzut c dracu-i clopotar! - Nu! Lsati-l! Nu poate s se duc, c-i legat. Dar el striga: - Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, c nu mai vin la mnstirea asta n veac! - Nu! Stai aici s aduc tot soborul mnstirii s-ti ceri iertare de la maici, c ai tulburat toate maicile, cnd sunai clopotele nainte de vreme! - Asta n-o pot face! Ai vzut rutatea diavolului? "Asta n-o pot face". Ei asa zic n iad: "Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie!" Tot mpotriva lui Dumnezeu, cci au czut din mndrie. Si au tras clopotele s se adune maicile. - Mi, dracul n clopotnit! l pune aceea s-si cear iertare.

Cnd l vedeau, tipau si fugeau care ntr-o parte, care n alta. - Zi, iart-m! i spuneau maicile. - Nu pot, c dac zic m fac nger! - Asta vrem noi! S vedem un drac c s-a fcut nger cum a fost nainte. Vezi, dac a czut din mndrie, nu poate zice "iart-m". Asa si noi. Cnd vei vedea c cineva ti cere iertare, si tu, dac nu zici: "Dumnezeu s te ierte!", esti asemenea cu dracul care nu poate zice "iart-m". Sau dac ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, c nu zici "iart-m". "Nu vreau s zic "iart-m"! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!" - Nu zic "iart-m"! Atunci a zis clugrita: - Uite ce-i! Dac nu zici "iart-m", s ne cnti o cntare, cum cntai tu cnd erai nger nainte. - Dac voi cnta, v topiti ca ceara. - Nu ne temem! - Si ce cntare s cnt? - Cnt Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule. Cnd a nceput s cnte, plngea tot soborul mnstirii. Cnta frumos tare. Dar stii cum cnta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte, si gata. Pn acolo! Miluieste-ne, nu voia s zic. - Zi "miluieste-ne"! - Nu pot, c dac zic m fac nger! - Asta vrem noi! Cnt miluieste-ne, c nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si mine, s vin toate satele s te vad aici clopotar! Puterea dumnezeirii s nu-ti dea drumul, pn nu zici miluieste-ne. Cnta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea. - Zi miluieste-ne! - Nu pot!

- S te ard puterea Sfintei Cruci! - Vleu! Dati-mi drumul, c nu mai vin n veac aici! Am s spun la tot iadul ce-am ptit aici. - Nu! Zi: "Miluieste-ne pe noi"! Cnd a vzut c-l arde puterea Sfintei Cruci, a cntat. Si cnd a cntat miluieste-ne pe noi, a strlucit ca soarele si a zburat la cer. S-a fcut nger. Si atunci maicile au nceput a face metanii: - Multumim Domnului c am vzut un drac care s-a fcut nger napoi, c a zis miluiestene pe noi! De aceea, dac cineva a gresit ceva, s zic imediat: "Iart-m, frate, c am gresit!"

CUM NSEAL DIAVOLUL PE OM n cele ce urmeaz, vom vorbi despre sfatul dracilor; cum i nvat dracii pe oameni sa amne pocainta. Era un calugar pustnic, ascet mare n pustie n partile Alexandriei, cu numele Ilarion, mare sihastru. Avea aproape o suta de ani. S-a rugat lui Dumnezeu ctiva ani de zile: "Doamne, sa-mi arati mie care este sfatul dracilor cu care ei cstiga cele mai multe suflete pentru mparatia iadului! Care-i mestesugul lor si metoda de a-i ntoarce pe oameni de la calea cea buna, pentru a-i face robi pacatului, si a-i duce n iad. Cum cstiga ei mai multe suflete pentru iad, dect ngerii pazitori pentru mparatia cerului?" S-a rugat parintele un an, doi, trei si nu i-a raspuns Dumnezeu. ntr-o noapte, stnd el la rugaciune, n puterea noptii fiind, afara era luna ca ziua, aude un glas: "Avva Ilarioane!" "Ce este, Doamne?" "Ia Sfnta Cruce n mna, ia toiagul tau, fa semnul Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pna n poiana din apropiere si, cnd vei ajunge n poiana, stai lnga un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei vedea! Stai acolo si uita-te n mijlocul poienii pna voi veni". El, cnd a auzit ca l-a nvatat sa se narmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu chemarea. S-a dus batrnul, zicnd n minte rugaciuni, si a ajuns n poiana. Era liniste mare; nu batea vntul n noaptea aceea. Numai luna si stelele se vedeau. S-a dus batrnul calugar lnga un copac si statea lund aminte. Deodata, vede ca n mijlocul poienii apare un jilt, un tron mparatesc. Parca era de fulgere, ca para focului. nti scaunul a aparut si s-a minunat. Dupa aceea vede ca vine satana si se asaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Avea o coroana facuta numai din serpi, si tinea n mna un toiag n chip de balaur. Cnd l-a vazut, s-a nsemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme. Cnd a batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Polcuri de draci, mii si milioane. Unii, care pareau sa fie cei mai mari, boieri de-ai iadului, stateau aproape de el. Altii, deasupra padurii si altii, prin vazduh; ct vedeai, numai cete dracesti. Cnd a vazut calugarul atta amar de iad acolo si attia diavoli, si-a adus aminte de cuvntul din chilie, care i-a zis "sa nu te temi", s-a narmat cu semnul Sfintei Cruci si statea atent. Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, n toate partile nu se vedeau dect cete de diavoli, s-a sculat satana n picioare si a zis: - V-am adunat n noaptea asta, n miezul noptii aici, ca vreau sa fac un examen cu voi.

Trebuie sa dati un examen greu. Stiti voi de ce v-am chemat? Si a zis unul: - Stapne, nu stim! - Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi, care stie cel mai bun mestesug de a nsela oamenii si a-i aduce n mparatia mea. Si sa-mi arate cum nseala el lumea si cum l prosteste pe om si-l nseala de-l aduce la munca cea vesnica si la mparatia noastra. Care-i metoda, care-i mestesugul vostru, ca voi n toata lumea, aceasta treaba aveti, sa nselati sufletele oamenilor? Sa va vad ct de iscusiti sunteti voi n a nsela sufletele oamenilor! Cel ce ma loveste n gndire, daca are sa-mi spuna un sfat cum nseala lumea asa cum gndesc eu, iata i voi da sa conduca trei minute iadul, l voi pune mparat trei minute n locul meu, si-l voi face mare general peste ceilalti. Atunci a iesit unul din multime si a zis: - Sa traiesti, ntunecimea ta! Am venit sa dau raport, cum nsel eu pe oameni! - Ei, sa vedem! - Eu, zice el, i spun omului asa: "Mai omule, mai du-te la biserica, mai posteste, mai roaga-te, mai fa chiar si milostenie, si alte fapte bune. Mai, dar nici cu dracul nu te strica! Mai du-te la restaurant, mai mergi la crsma, la jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, ca si cu lumea asta sa te mai veselesti!" Cu aceasta metoda am nselat pe foarte multi. Le dau n gnd, ca alta putere n-am! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua. ngerii din rai au putere de la Dumnezeu numai sa-i dea n gnd omului sa faca bine. Noi avem putere numai sa-i dam n gnd omului sa faca rau. Da ca sa-l silim, nu putem, ca omul are de sine stapnirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu sila sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca-i prost si ne asculta ce-i dam n gnd. Si asa am amagit pe foarte multi. Cnd ies de la biserica, unii se opresc la crciuma. Acolo fiecare se ntneste cu neamuri, cu prieteni. Mai ia o tuica, mai ia un pahar; unul mai ia o tigara, mai vine un lautar sa-i mai cnte. Din cauza asta omul s-a mpiedicat, nu i-a mai folosit nimic ca a fost dimineata la biserica, caci seara s-a ntors de la slujba noastra. Si tot asa fac cu fiecare. Si a ntrebat satana: - Pe multi ai nselat? - Sa traiesti, ntunecimea ta, pe multi! - Ai nselat pe cei mai prosti dect tine, dar n-ai facut nici o isprava. - De ce, ntunecimea ta? - Tu i spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai mearga si la crciuma, sa mearga si la petreceri, sa se mai roage, pe urma sa mearga la distractii nepermise, dar Hristos i spune n Evanghelie: Nimeni nu poate sluji la doi domni! adica si mie si Lui. L-ai ndemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de cteva ori, dar dupa o vreme vine ngerul si-i da n gnd: "Mai omule, nu poti umbla pe doua carari; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu". Si omul, fiind certat de frica de Dumnezeu, se lasa. "Mai, ma tin de una, ca nu este mntuire umblnd pe doua cai!"

- Ai patit asa? - Am patit si asa! - Vezi! Ti-am spus eu ca tu ai nselat pe cei mai prosti dect tine. Deci sa stii ca n-ai raspuns bine. Si a chemat pe un comandant, de acei mari, un capitan si i-a zis: - Ia-l n spate, du-l n adunare si da-i zece toiege la spinare si sa-l trimiti n fundul iadului ca-i prost! L-a batut, n loc sa-i multumeasca! Nu i-a placut sfatul lui. Cauta altul mai bun. Iese altul la raport: - Sa traiesti, ntunecimea ta! Daca nu te-oi multumi eu, altul nu te multumeste. - Sa te vad, viteazule! Cum te cheama? - Scarabuta ma cheama. - Cum nseli tu pe oameni? - Iata cum, maria ta. Eu i spun omului asa: Mai omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este nger, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici n lumea asta! Daca ai ce mnca si ce bea si ai femei si bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Si daca n-ai, aici este iadul. Deci attai, ct i omul pe lumea asta. - Si ai nselat multi? - Multi am nselat! - Si tu ai nselat pe cei mai prosti dect tine. Stiu eu ca ai nselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-i nseli. Pentru ca Scriptura i spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este nger, este iad, este rai, este munca vesnica, este pedeapsa pentru pacat, este rasplata pentru fapta buna n ceruri. Scriptura este plina de acest fel de nvataturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine. Ba si mai mult. Dumnezeu, cnd l-a sadit pe om a pus n sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Ct de pagn ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta n sufletul lui si aceasta este constiinta. Constiinta l mustra cnd face rau si-l bucura cnd face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-i de natura nevazuta. Constiinta este glasul lui Dumnezeu n om si, ndata ce a gretit, l mustra: "De ce ai facut asa? Poate sa nu-l mustre nimeni cnd face pacatul. Oricnd greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam nti, numita si legea firii sau a constiintei, l mustra imediat. Uneori asa de tare n mustra, daca este pacatul mare, nct l da aproape n deznadejde. Se mplinelte atunci cuvntul care spune n psalmi: ntru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca pnza de paianjen sufletul sau (Psalm 38, 14-15). Adica se subtie nadejdea ca pnza unui paianjen si, de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea. Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare l mustra pe om uneori, ca se face lui aceasta mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza constiintei nici nu poate mnca bine,

nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul n lemn. "De ce ai facut si de ce ai mniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?" Deci, degeaba i spui tu ca nu-i Dumnezeu, caci constiinta i spune si, dupa constiinta, i spune si Scriptura. Tu zici ca-l nveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i nger, ca nu-i iad, ca nu-i rai, dar constiinta i spune ca este si Scriptura este plina de marturii din care se arata ca exista Dumnezeu, ca este nger, este munca vesnica, este slava vesnica. Deci si tu - i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat nseala multa lume - esti prost si nu aduci mare aport pentru mparatia iadului; nu aduci mare folos! Asa a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport naintea satanei, cum a patit si cel dinti care se lauda ca a facut mare isprava. Adica n loc sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu rusine l-a trimis n fundul iadului, ca-i prost si nu stie sa nsele pe oameni. A nselat, dar a nselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad! A patit si acest diavol ca si cel dinti care nvata pe om sa mearga si la biserica si la crsma si sa faca si de-ale lui Dumnezeu ti de-ale satanei. Deci si acesta a iesit rau. Si acum dintre cetele dracilor care erau de fata a chemat pe altul la raport. Si era o tacere ntre polcurile dracilor, ca erau milioane de demoni n jurul padurii si a poienii aceleia, si nu iesea nici unul, ca se temeau ca vor pati ce au patit ceilalti, ca, n loc de lauda, i bate si i trimite n fundul iadului. Satana statea pe scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicnd: - Daca cel ce iese a treia oara, ma loveste n gndire, adica mi spune un plan de a cstiga suflete pentru mparatia iadului, mai bun dect al celor doi care mi-au dat raportul mai nainte, atunci eu pe acela l voi face general peste multe ostiri dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul meu de mparat al iadului trei minute. Dupa ce-a zis satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa mai iasa nimeni, pentru ca se temeau sa nu pateasca ce au patit ceilalti doi, care au raportat mai nainte si nu i-a placut lui. Totusi dupa un timp iese unul ghebos, cu patru rnduri de coarne, un picior de rata, unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lunga, de nu stiu cti metri n urma. Si cnd a iesit, s-a dus naintea satanei, cum statea pe scaun acolo n mijlocul poienii, si i-a spus: - Sa traiesti, ntunecimea ta! Satana l ntreaba: - Cum te cheama? - Sarsaila, ma cheama! - Ehei, te vad batrn si grebanos. Mi se pare ca stii tu ceva mestesuguri de a nsela suflete, sa le aduci la mparatia mea. Sarsaila a spus: - Nici ntunecimea ta nu stii ce stiu eu!

- Sa te vad! Mi se pare ca esti mare mester de a cstiga suflete. - Nici tu nu stii ce stiu eu! Eu am un mestesug, ca am mbatrnit n lupta cu sufletele oamenilor de attea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad primavara fulgii de zapada, asa cobor suflete n iad n fiecare zi. - Si cum ai reusit sa aduci attea suflete la mparatia mea? - Eu n-am sa spun nici ca diavolul cel dinti, care a iesit la raport, pentru ca se ntmpla cum ai zis ntunecimea ta. Omul stie ca nu poate sluji la doi domni si ndata l cstiga ngerul de partea lui. Dar, nici n-am sa-i spun omului, ca celalalt prost, ca nu-i Dumnezeu, nu-i drac, nu-i nger, nu-i iad, nu-i rai. Nu! Pentru ca Scriptura spune ca este si Dumnezeu si drac si nger si iad. Eu att i spun omului: "Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este nger, este munca vesnica pentru pacat si slava vesnica pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi ncepi fapta buna?" Daca-i copil i spun: "Mai baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci n lume! Nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita!" Iar daca-i tnar i spun: "Dupa ce te vei casatori si ti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa ncepi fapta buna. Acum mannca, bea, distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tnar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru pocainta mai lasa pe mine, lasa pe poimine, lasa pe la anul, mai ncolo!" l nvat pe om sa amne pocainta de azi pe mine, de mine pe poimine! "Ce milostenie vrei sa faci acum? Taci din gura! Te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti sanatatea trupului? Lasa la batrnete, ca postul este pentru cei batrni! Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu attea ceasuri rugndu-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai sa cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de nsurat si maritat. Ai attea!" Si-l ncurc cu grijile vietii si tot i spun: "Lasa pe alta data". Cand vine ngerul si-i spune: "Mai, omule, fa un praznic pentru morti!" Eu i spun: "Dar esti prost? Acum ai de mbracat copiii, ai de facut nunta, ai de facut cutare!" ngerul vine si-i spune: "Mai, omule, ia ncepe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!" Eu i spun: "Nu posti ca ti pierzi sanatatea! Tu trebuie sa muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii!" Sau vine ngerul si-i spune: "Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfrul, lasa betia, lasa tutunul, lasa njuraturile!" "Ei, dar de pe acum? Mai ncolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfrsitul cel bun, dar pna atunci poti petrece asa!" Cu aceasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amna de azi pe mine. Sfnta Scriptura spune altfel. Duhul Sfnt i trezeste pe oameni, zicnd: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va nvrtosati inimile voastre (Evrei 37,8). Si cum am spus, glasul

lui Dumnezeu n om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i spune: "Omule, paraseste pacatul! Lasa-te de furat, lasa-te de curvit, lasa-te de njurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat, lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta". Dumnezeu i porunceste azi, iar noi i spunem lui: "Nu astazi, ci mine, poimine, la batrnete!" Si-i zicem asa: "Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de mine!" Si asa, zice, este pacatul la om cum, ai lua un cui mare si cu o barda ncepi a-l bate ntr-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, dpua, trei, cuiul l poti scoate usor. Daca-l bati pe jumatate, este mai greu, iar daca l bati de tot, trebuie sa crapi lemnul! Asa-i si pacatul! Se bate n fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, cnd este proaspat, cu ct se nvecheste, cu att mai greu se poate dezobisnui de dnsul. Vazut-ai n arama rugina verde? Arama daca o curatai n fiecare zi, stralucea ca aurul! nsa, daca s-a lasat ani de zile, a prins rugina verde, n-o mai poti spala cu nimic n lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul cnd mbatrneste n pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca mine sau poimine l lasa mai usor. Ca, pe masura ce trece vremea, pacatul se nvecheste, se bate n fire si obiceiul devine o a doua natura; obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrnd-nevrnd, si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a nvechit n el! Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta. Si cnd l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu cti, este al meu pentru totdeauna! Si asa reusesc eu sa-i nsel, ca mii si milioane de oameni amna pocainta de azi pe mine, si toti se robesc de pacat; caci pacatul care nu l-a lasat azi, mine-poimine tot prinde radacini si este tot mai greu. Iar cnd vrea omul sa lase pacatul, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: "Esti prost, mai? Cu mine ai trait! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa traiesti cum te nvat eu si cum te-ai obisnuit cu mine!" Asa, cum ti-am spus mai nainte, am nvatat si nselat attea suflete, nct acestea cad n iad cum cad fulgii cnd ninge, cu un singur sfat: "Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa ncepeti chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!" Deci, va spun ntunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata n iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am nvasat asa, si-i trimit n tot pamntul sa sopteasca omului la ureche: "Omule, pentru fapta buna mai este vreme. Mine, poimine, peste un an, peste doi, la batrnete". Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi n iad cti am pogort si pogor cu acest sfat! Atunci satana a zis: - Bravo! Cel mai bun sfat, sa-l nveti pe om sa amne pocainta de azi pe mine: "Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi vrei sa te mpartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe mine!"

Acum, pentru ca m-ai lovit n gndire, ti voi da coroana si toiagul meu, sa stapnesti trei minute iadul, si toti sa nvatati de la el acest viclesug, ca sa aduceti ct mai multe suflete n mparatia mea, ca sa se chinuiasca cu noi n vecii vecilor. Calugarul, dupa ce-a vazut si auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de trei ori din palme si ca o scnteie s-a stins n vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Si el a ramas uimit de cele ce a auzit, cum instruieste satana pe ucenicii lui si pe cei fara numar draci n iad, ca sa-i nvete pe oameni sa amne pocainta. Atunci a venit ngerul Domnului si i-a zis: - Avva Ilarioane! - Ce este, Doamne? - De trei ani de zile te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti arate cum nseala dracii pe oameni si cum i duc n mparatia iadului! Iata ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tale cum! Du-te la chilia ta, ia un caiet, pune mna pe condei si scrie tot ce-ai vazut, tot ce-ai auzit cu urechile tale, sa ramna pentru neamurile ce vor veni, pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata lumea, ca cel mai bun sfat al dracilor de-a cstiga suflete pentru mparatia iadului, este de a-l nvata pe om sa amne fapta buna de azi pe mine, de mine pe poimine, de la tinerete la batrnete, pe patul mortii, si asa sa-i duca pe toti n iad! Amin! Povestit de Printele Cleopa

CAPITOLUL I Invttura despre duhurile diavolesti, dup Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie 1.1. Crearea ngerilor Dumnezeu Creatorul a fcut mai nti lumea ngerilor, a duhurilor slujitoare (Psalm 103,5), ca s slujeasc voii Sale Dumnezeiesti Prea Sfinte. Toti ngerii au fost creati de Dumnezeu n acelasi timp. Scopurile principale pentru care au fost creati ngerii care formeaz lumea nevzut sunt: pentru a-L slvi pe Dumnezeu (Is. 6,3; Lc. 2,14); pentru a mplini voia lui Dumnezeu cea Sfnt (Mt. 4,11; 25,31; 1 Tim. 3,16); pentru a vesti oamenilor tainele si voia lui Dumnezeu (Mt. 1,20; 2,13; 28,2; Lc. 1,26); pentru a-i ajuta pe oameni s se mntuiasc (Ev. 1,14); pentru a ajuta sufletele oamenilor dup moartea trupeasc si a le duce n Rai (Lc. 16,22). Sfnta Scriptur ne spune c sunt nou cete ngeresti si trei ceruri (II Cor. 12,4), conform cu descoperirea avut de Sfntul Apostol Pavel. Sfntul Dionisie Areopagitul, n cartea sa "Despre ierarhia cereasc" spune c cetele ngeresti se mpart n trei grupe triadice: 1. prima grup triadic ngereasc: serafimii, heruvimii si tronurile; 2. a doua grup triadic ngereasc: domniile, stpniile si puterile; 3. a treia grup triadic ngereasc: ngerii, arhanghelii si nceptoriile. Dumnezeu si descoper vointa Sa la ngerii din ceata superioar, iar acestia, la rndul lor, o comunic celorlalti ngeri. In felul acesta, tainele si puterile lui Dumnezeu urmeaz n ordine descendent, de la serafim la nger si fiecare ierarhie ulterioar este consacrat numai cu acele cunostinte, pe care este capabil s le cuprind la nivelul respectiv al dezvoltrii spirituale. Cuvntul "nger" nseamn sol sau trimis. Ingerii au cptat acest nume datorit slujirii lor, ndreptat de la Atotmilostivul Dumnezeu ctre mntuirea oamenilor. Sfntul Apostol Pavel ne spune: "Ingerii nu sunt, oare, toti duhuri slujitoare, trimise s slujeasc pentr cei ce vor mosteni mntuirea?" (Evrei 1,14). Sfntul Grigorie Teologul precizeaz: "Ingerii, fiind slujitori ai vointei dumnezeiesti, ei nu numai prin facultatea fireasc, dar si n virtutea harului mbelsugat se deplaseaz ca gndul peste tot. Si, pretutindeni, sunt alturi de fiecare, att datorit iutimii cu care si ndeplinesc slujirea, ct si datorit subtilittii esentei lor. Crearea ngerilor a precedat crearea lumii materiale a omului" (Iov 38,7). Sfnul Ierarh Dimitrie al Rostovului scrie: "Ingerii au fost fcuti dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, asa cum a fost creat mai trziu omul". Iar Sfntul Ignatie Brianceaninov ne asigur c: "Chipul dumnezeiesc la ngeri si la om, const n ntelegerea din care eman duhul, ce ajut gndul si-l nsufleteste. Acest chip este asemenea prototipului si este nevzut, asa cum nevzut este si la oameni. El conduce ntreaga fptur a ngerului si a omului. Ingerii sunt, deci, fiinte vii, rationale, imateriale,

nemuritoare, capabile s slveasc n imnuri pe Dumnezeu, fpturi limitate n timp si n spatiu si ca urmare au o nftisare proprie". Sfntul Apostol Pavel ne limpezeste scopul creatiei: "Pentru c ntru El au fost fcute toate, cele din ceruri si cele de pe pmnt, cele vzute si cele nevzute, fie tronuri, fie domnii, fie nceptorii, fie stpnii. Toate s-au fcut prin El si pentru El" (1 Coloseni 1,16). Din Apocalips aflm c nu putem cunoaste exact numrul ngerilor: "Si era numrul ngerilor zeci de mii de zeci de mii si mii de mii" (Apoc. 5,11). Fr a cunoste exact firea ngerilor, putem ns s fim siguri c, ngerii nu au trup material ca oamenii, ci sunt duhuri de lumin, care rspndesc strlucirea dumnezeiasc. Cnd, ns, primesc porunca de la Dumnezeu, ei se pot arta si trupeste, pentru a fi perceputi de oameni, pstrndu-si nsusirile suprafiresti. 1.2. Cnd au aprut diavolii? Lucifer, fiind nger de lumin si cpetenia celei de a doua trepte ngeresti, n loc s progreseze n sfintenie, s-a mndrit, voind s fie asemenea cu Dumnezeu (Isaia 14,14). Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului Sfnt si astfel s-a transformat n diavol (Le.10,18). Impreun cu el au czut si ngerii care i-au urmat lui, (diavolii) care sunt supusi Satanei (Efes. 6,12). Domnul nostru Iisus Hristos ne arat cderea ngerilor: "Am vzut pe satana, cznd ca un fulger din Cer..." (Luca 10,18). Sfntul Apostol Pavel scrie c ngerii rzvrtiti au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu si trimisi n Iad, pn n ziua n care vor fi judecati pentru pcatele lor. Iar Sf. Apostol Petru ne spune: "Dumnezeu, n-a crutat pe ngerii care au pctuit, ci legndu-i cu legturile ntunericului n Iad, i-a dat s fie pziti, pn la judecat" (2 Ptr. 2,4). Sfntul Apostol Iuda ne spune c rzvrtirea acestor ngeri care nu au vrut s rmn n starea lor, ci au dorit s fie n locul lui Dumnezeu, a fost pedepsit astfel: "pe ngerii care nu si-au pzit vrednicia, ci au prsit locasul lor,i-a pus la pstrare, n ntuneric, n lanturile vesnice, spre ziua judectii celei mari" (Iuda 6). Diavolii au nsusirile ngerilor, cu diferenta c, desi au fost creati de Dumnezeu buni si sfinti, ei n-au rmas n starea lor de sfintenie si buntate, ci au czut fr de ntoarcere, n ntunericul mndriei si vicleniei. Asadar, ntiul vinovat de pcat si ntemeietor al ruttilor este diavolul: "...pentru c, de la nceput diavolul pctuieste" (1 loan 3,8). El a pctuit, nu pentru c asa i-ar fi fost firea, sau c ar fi primit nclinatia spre pcat, pentru c n acest caz, vina ar fi czut pe Dumnezeu. Dimpotriv, fiind creat de Dumnezeu bun, el nsusi, prin propria voint, s-a fcut diavol, adic clevetitor, vrjmas, mincinos si defimtor. Sfntul prooroc Iezechiel spune:"...tu erai pecetea desvrsirii, deplintatea ntelepciunii si cununa frumusetii. Tu te-ai aflat n Eden, n grdina lui Dumnezeu"; "fost-ai fr prihan n cile tale, din ziua facerii tale si pn s-a ncuibat n tine nelegiuirea" (Iezec. 28,15).

Decisiv, rul nu ti-a fost dat tie din afar, ci tu nsuti l-ai zmislit. Sfntul Antonie cel Mare ne nvat scopul principal al lucrrii diavolesti pe pmnt: "Diavolii se numesc asa, nu pentru c asa s-au fcut sau pentru c Dumnezeu i-ar fi fcut ri, ci pentru c au czut din ntelepciunea cereasc, (mndrindu-se). De atunci ne ispitesc mereu, ncercnd s mpiedice urcarea noastr la Cer, locul de unde au czut ei". Oamenii, avnd trup si suflet, pot s treac de la plcerea trupeasc la cea sufleteasc. Diavolii ns sunt lipsiti de aceast posibilitate, pentru c n ei binele firesc a fost nimicit prin cderea si pierderea harului dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu rul, dar la demoni, precumpneste si actioneaz numai rul. Pcatul lor cel mai mare este ura nenfricat fat de Dumnezeu. Ei au transformat ascultarea fat de Dumnezeu, fireasc tuturor fpturilor, ntr-o mpotrivire si ntr-o vrajb nencetat. De aceea, cderea lor este fr de ntoarcere. Ei si gsesc plcerea n tot felul de pcate, se complac mereu n rele, trecnd de la un pcat la altul. Neputnd svrsi pcate trupesti, ei pctuiesc cu imaginatia si cu simturile. Si-au obisnuit esenta lor cu viciile firesti ale crnii. Aceste vicii sunt dezvoltate la ei, mai mult dect la oameni. Demonii nu pot face nimic ru Creatorului, Care fiind Dumnezeu Atotputernic, este inaccesibil oricror influente de afar, din partea fpturilor. De aceea, demonii si-au ndreptat toat rutatea lor, mpotriva oamenilor, care sunt chipul lui Dumnezeu, creatura minilor Sale. Demonii, stiind c Dumnezeu si iubeste fptura sa, caut s duneze ct mai mult obiectului iubirii Sale. Duhurile necurate, avnd n sine principiul tuturor relelor, caut s-i atrag pe oameni, s-i fac robii lor, pentru a-i duce le pierzarea vesnic rzbunndu-se astfel, mpotriva lui Dumnezeu. Diavolul este duhul cel ru care desparte pe om de Dumnezeu si inspir ur, perfidie si minciun ntre oameni. Ispititor (Matei 4,3), stpnitor al acestei lumi (Ioan 12,31; 14,30; 16, 11). In Vechiul Testament, diavolul este duhul ruttii, de a crui fiint tine nssi pcatul, zavistia si minciuna. Pentru c El, de la nceput a fost ucigtor de oameni si nu a stat ntru adevr, pentru c nu este adevr ntru el. "Cnd grieste minciuna, grieste dintru ale sale, cci este mincinos si tat al minciunii" (Ioan 8,44). Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe spun c locul diavolilor czuti din ceata a doua ngereasc se va completa cu sfinti, preoti si clugri, dup care lumea se va sfrsi, datorit pcatelor oamenilor. Libertatea vrjmasilor nostri depinde de sufletele omenesti care se mntuiesc si, de aceea, i atac pe oameni asa de tare, ca s trag ct mai multe suflete n Iad. Dac sufletul omului, dup moartea trupului, ajunge n Rai, diavolul care l-a ispitit, va fi trimis la Satana n Iad, deoarece nu si-a ndeplinit misiunea ncredintat. Dac sufletul omului ajunge n Iad, diavolul care l-a ispitit va fi trimis de satana la alt om, ca s-l ispiteasc. 0 alt cauz pentru care diavolul lupt asa de tare pe oameni este si dorinta de

rzbunare mpotriva lui Dumnezeu, Care i-a blestemat si acest lucru l poate realiza, prin osndirea ct mai multor suflete n Iad. 1.3. Diavolul - ucigas de oameni Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie au numit n felurite moduri pe diavoli: "Duc-se pe pustie", "ntunecatul", "stpnitorul mortii" (Evr. 2,14), "potrivnicul", "mincinos si tat al minciunii" (Ioan 8,44), "cel viclean" (Matei 13,19), "urtorul binelui", "nseltor", "siret", "vrjmas", "ucigas", "leu care rcneste", balaur", "Belzebut" s.a. In toate aceste numiri, caracteristice sunt rutatea si vrjmsia, dirijate mpotriva oamenilor. Diavolul urmreste, prin orice mijloc, pierderea sufletelor noastre. 1.3.1. Cum arat diavolii Ingerii au chip si nftisare, la fel ca si chipul sufletului omenesc. Iar acest aspect exterior este constituit de chipul si nftisarea omului exterior n trupul su. Sfntul Ignatie Brianceaninov spune c sufletele ngerilor sunt niste corpuri subtile, eterice, pe cnd trupurile oamenilor sunt materiale, pmntesti. Ingerii, la fel ca si sufletele omenesti, au membre, cap, ochi, gur, degete, mini, picioare. Intr-un cuvnt, o asemnare deplin cu a omului n trupul su. Frumusetea virtutilor, harul dumnezeiesc strlucesc pe figurile sfintilor ngeri. Chipul demonilor este ntunecat si hidos, asa cum l-a vzut Iov pe diavol, ca un monstru hidos. Demonii s-au desfigurat, prin distrugerea n ei a binelui, prin zmislirea si dezvoltarea n ei a ruttilor. Aceasta a lsat amprenta si pe aspectul exterior. De aceea Sfnta Scriptur i numeste "fiare", iar pe cpetenia lor Lucifer - balaurul cel mare (Apoc. 12,9). Din Sfnta Scriptur aflm c demonii au aceleasi puteri pe care le are si omul: vz, auz, miros, pipit, pot vorbi si pot fi muti si surzi. Insusi Domnul Iisus l-a numit pe demon mut si surd (Marcu 9,25). In cartea Sfntului Prooroc Daniel aflm cum ngerul l-a adus pe proorocul Avacum ntrun loc ndeprtat, ca acesta s dea hran proorocului Daniel, care se afla n groapa cu lei (Dan 4). Dar si diavolii au capacitatea de a se deplasa rapid n spatiu, de a "teleporta" materia, ct si pe oameni. In Sfnta Evanghelie de la Matei aflm c diavolul, ispitindu-l pe Domnul Iisus Hristos, L-a dus n Sfnta Cetate si L-a pus pe aripa templului. Dup aceea, l-a dus pe un munte foarte nalt (Mt. 4,11-1). In viata Sfntului Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului, se descrie

cltoria pe care a fcut-o pe un diavol, de la Novgorod la Ierusalim si napoi timp de 3 ore. Este o dovad c viteza demonului este mare, dar nu infinit (instantanee). Demonii, asemenea ngerilor, au capacitatea s fac schimbri uimitoare n lumea material. In cartea lui Iov (1,13-19) citim cum focul, trimis din cer de diavol, a aprins si a ars turmele de oi si pe pstori. Tot aici aflm c, n urma actiunii unui duh necurat, a venit un vnt puternic si a prbusit casa n care se adunaser fii si fiicele lui Iov si care au murit. In cartea lui Tobit se descrie un demon pe nume Asmodeu, care a ucis pe cei sapte brbati cu care fusese mritat, rnd pe rnd, Sara (Tobit 3,8). Actiunea duhurilor asupra materiei, ca si alte multe nsusiri ale ngerilor, sunt descrise n Cartea Judectorilor (6,21). Ingerul s-a artat viitorului judector izraelit Ghedeon si cnd acesta i-a pregtit darul, "ngerul Domnului, ntinzndu-si vrful toiagului ce-l avea n mn, s-a atins de carne si de azime si a iesit foc din piatr si a mistuit carnea si azimile; ngerul Domnului s-a fcut nevzut de la ochii lui" (Jud. 6,21). Observm c duhurile imateriale au fost create de la nceput dintr-o substant mai subtil dect omul si au fost nzestrate de la nceput cu forte care le ngduie s exercite o influent puternic asupra lumii materiale. In afar de acestea ele au cunostinte foarte mari despre organizarea materiei si legile lumii materiale si stpnesc mijloace care le dau posibilitatea s influenteze legile lumii materiale. Dar aceste puteri care le posed duhuriie imateriale rele, demonii, dezorganizeaz si distrug. 1.4. Unde se afl duhurile necurate? Demonii se gsesc n vzduh, adic n spatiul de sub cer, pe suprafata pmntului si n iad. "Intinderea dintre cer si pmnt, tot abisul pe care l vedem cu ochii, vzduhul, pmntul, servesc drept slsluire duhurilor necurate, alungate din Cer"(Sf. Ignatie Brianceaninov). In Cartea lui Iov, satana este nftisat ca rtcind pe ntinderea nemrginit a pmntului. El cutreier pmntul "dnd trcoale, chinuit fiind de o ur nencetat fat de neamul omenesc"(Iov 1,7). Sfntul Apostol Pavel numeste pe demoni "duhurile ruttii, care sunt n vzduhuri" (Efes 6,12), iar pe cpetenia lor "stpnul vzduhului" (Efes. 2,2). Demonii pot reprezenta sursa diferitelor boli si suferinte, deci pot intra n oameni si animale pentru a le chinui (Luca 8,33; 13,16). Demonii triesc n ape, iar acest lucru l stim din nvttura Bisericii Ortodoxe, care n rugciunile sale de sfintire a apei roag pe Dumnezeu s curete apa de posibila prezent acolo a duhurilor necurate. Printele Serafim Rose, vorbind despre locurile propriu-zise ale Raiului si ale Iadului, spune c aceste locuri se gsesc n afara coordonatelor sistemului nostru spatio-temporal.

Deci sufletele oamenilor din Rai sau Iad se afl ntr-un spatiu de o alt natur, care ncepe nemijlocit de aici, dar se ntinde ca si cum ar fi n alt dimensiune. In timpurile noastre, satana, cpetenia demonilor, se afl n Iad. Sf. Prooroc Isaia a prevestit acest slas al satanei: "Si acum tu cobori n Iad, n cele mai de jos ale pmntului"(Is. 4,15). Cele prezise s-au mplinit odat cu venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pmnt, care l-a legat pe satana pentru toat perioada dintre cele dou veniri pe pmnt ale Sale: "l-a aruncat n adnc si l-a nchis si a pecetluit deasupra lui" (Apoc. 20,3). Inainte de cea de a doua venire a Domnului Iisus Hristos pe pmnt: "Satana va fi dezlegat din nchisoarea lui (din lad) si va iesi s amgeasc neamurile, care sunt n cele 4 unghiuri ale pmntului" (Apoc. 20,7). Din vietile Sfintilor aflm c mai marele demonilor se afl n Iad, iar la suprafata pmntului si n vzduh se afl diavolii condusi de cpeteniile lor, adic de duhurile necurate, din clanurile superioare. Demonii coboar n Iad pentru a-l informa pe satana asupra celor svrsite de ei si asupra a tot ceea ce se petrece pe pmnt si pentru a primi noi porunci si instructiuni de la stpnul lor. Dup cderea lui Adam si a Evei din Rai, mintea omeneasc a pierdut harul lui Dumnezeu, care o apra de duhurile necurate. Diavolii au astfel puterea de a intra n mintea omului si de a-i insufla gnduri pctoase. Demonii pot s intre n oameni cu toat esenta lor volatil. Demonul care intr n acest fel n om nu se amestec cu sufletul, ci trieste n trupul oamului, posednd n chip fortat sufletul si trupul. Datorit imaterialittii si subtilittii lor, demonii pot intra ntr-un numr foarte mare n om (Luca 8,30). Sfntul Grigorie Teologul spune c: "Diavolul nu poate pune stpnire pe noi n ntregime, prin nici un fel de mijloace. Dac stpneste puternic unii oameni, acest lucru se datoreaz faptului c acestia s-au lsat stpniti de ei, de voie bun, fr s se mpotriveasc" (Iacob 4,7). Deci instalarea direct a duhului necurat n om se face numai cu ngduinta lui Dumnezeu, constituind adesea urmarea vietii desfrnate si usuratice a celui pctos. Sunt ns si cazuri n care oamenii de bun voie se leapd de Hristos si n cadrul unor rituale demonice primesc pe diavoli (satanistii, masonii, New Age...). In alte situatii, Dumnezeu ngduie diavolilor s se slsluiasc si s lupte pe oameni, pentru ca acestia s se roage mai mult si din cauza suferintelor s nu mai pctuiasc. De remarcat este si faptul c cel mai des se ntlneste nu instalarea diavolului n om (ndrcirea), ci posedarea omului de diavol, prin subordonarea sufletului su vointei demonice. Drept exemplu ne poate servi Iuda. Cuvintele Sfintei Evanghelii c a intrat satana n Iuda nu se interpreteaz c Iuda s-ar fi ndrcit. Sfntul Apostol Ioan spune c: 1. Satana a ptruns mai nti n sufletul ucenicului, datorit lcomiei acestuia de bani (In. 12,6); 2. Dup aceasta a pus stpnire pe inima lui (Ioan 13,2); 3. In cele din urm a intrat satana desvrsit n el (Ioan 13,27). Aici avem un exemplu gritor de posedare treptat de ctre diavol a sufletului pctos, datorit pasiunii crescnde a acestuia pentru bani, butur, desfrnare si celelalte pcate. Duhul necurat se poate nftisa sub chip prefcut, ntinznd o curs sau alta. El reprezint

fie rul evident, fie c se transform n nger luminos, lund chipul binelui si cucerind astfel mintile noastre. Prea bunul Dumnezeu nu ngduie diavolilor ca s lupte pe oameni peste puterile lor, ci n aceste lupte i d omului putere ca s poat birui. Dumnezeul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos, Care este ntemeietorul virtutilor, d putere crestinilor care se lupt cu diavolii si n acelasi timp smereste mnia nversunat a duhurilor necurate, care, fr ngduinta lui Dumnezeu, nu pot ispiti pe oameni (Iov. 1,12). In lupta cu oamenii, diavolul ncearc s influenteze trupul, simturile, vointa si imaginatia. Dar cum actioneaz duhurile necurate asupra trupului omenesc? S-a vzut limpede c demonii, cu ngduinta lui Dumnezeu, pot s ucid pe oameni sau s abat asupra lor diferite boli si s intre n ei, adic s le stpneasc trupul (Iov 1,13-19). 1.5. Cum ispitesc diavolii pe oameni Diavolii si-au dezlntuit toat mnia lor asupra oamenilor care sunt creati dup chipul lui Dumnezeu, plmada minilor Sale. Toate eforturile lor sunt ndreptate pentru a duce ct mai multe suflete omenesti n Iad. Iar pentru aceasta se folosesc de toate experientele, cunostintele si fortele lor. Diavolul, amgind pe Adam prin Eva, a fcut s li se ia slava cu care Dumnezeu i acoperea. Si, astfel, Adam s-a vzut gol (trupeste) cu toat urtenia lui, pe care mai nainte nu o vedea, ntruct cugetul lui se desfta de frumusetile cele ceresti. De fapt, dup cderea sa din har, cugetrile lui s-au fcut pmntesti si tindeau n jos, iar cugetul lui simplu si bun s-a amestecat cu acel cuget trupesc al pcatului. De atunci, n jurul inimii omului roteste acopermntul ntunericului, adic focul duhului lumesc, care nu las mintea s cread sau s iubeasc pe Dumnezeu si nici s mplineasc voia Lui Sfnt. Crestinul are libertatea si Puterea Harului Dumnezeiesc de a se elibera de sub dominatia diavolului (1 Corinteni 10,13). Sfntul Diadoh al Foticeii spune: "Din Dumezeiestile Scripturi si din nssi simtirea mintii aflm c nainte de Sfntul Botez, Harul lui Dumnezeu ndeamn sufletul spre fapte bune din afar, iar satana foieste n adncurile inimii, ascuns n gnduri" (Psalm 63,6-7). In momentul n care ne-am renscut prin Sfntul Botez, diavolul lucreaz din afar, iar harul lui Dumnezeu, din inim. In inima omului se svrseste rzboiul satanei, care fiind nevzut nu-l simt cei mai multi crestini. Prin Sfntul Botez diavolul este scos afar din suflet, dar i se ngduie s lucreze asupra lui prin trup. Cnd Harul Dumnezeiesc prseste pe om, diavolii foiesc ca niste serpi n adncul inimii, nengduind deloc sufletului s caute spre dorinta binelui. Iar cnd, prin rugciune, Harul lui Dumnezeu ptrunde n minte, diavolii se strecoar ca niste nori ntunecosi prin portile inimii, spre patimile pcatului. Deci, dup Botezul crestin, diavolii petrec mprejurul inimii crestinului, lucru pe care vrjmasii mntuirii noastre nu vor s fie stiut de oameni, ca nu cumva s se ntrarmeze mpotriva lor cu postul, rugciunea si Sfintele Taine.

Astfel, diavolul rmnnd n exterior seduce pe om cu mndria, slava desart si mai ales cu senzualitatea, cu ngduinta lui Dumnezeu, care pune astfel la ncercare virtutile oamenilor. Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de la Dumnezeu, mplineste o mare iconomie (Simeon Metafrastul, Filocalia vol. 6,p.315). Exist, n cei care se ndulcesc cu patimile, simtirea unei iubiri ptimase a trupurilor si un duh necurat diavolesc slsluit n nssi simtirea celui luptat de desfrnare. Acesta simte arderea dureroas a trupului, ca si cum ar fi ntr-un cuptor de foc. Acest lucru l face s nu se team de Dumnezeu, s dispretuiasc aducerea aminte de chinurile Iadului, s fie nepstor fat de Biseric si rugciune. Ajunge astfel ca un iesit din minti si din sine si ametit de pofta desfrnrii. Persoanele care si imagineaz si viseaz des c fac pcatul desfrnrii pot ajunge dup o perioad de timp s desfrneze cu diavolii. Sunt si femei care trimit diavolii desfrnrii la brbati, n timp ce acestia dorm, pentru a-i strni spre desfrnare. Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: "Cnd duhul necurat iese din om (prin Sfntul Botfez, Sfnta Imprtsanie si celelalte Sfinte Taine) umbl prin locuri fr de ap, cutnd odihn... Dac ns crestinul face din nou pcate de moarte, el rstigneste a doua oar pe Mntuitorul nostru Iisus Hristos (Evr. 6,4-6) care se afl n inima sa de la Dumnezeiescul Botez" (Galateni 3,27). Duhul necurat, neaflnd odihn, zice: "M voi ntoarce la casa mea (inima omului, de unde a fost izgonit). Si venind o afl mturat si mpodobit. Atunci merge si ia cu el alte sapte duhuri, mai rele dect el si, intrnd, locuieste acolo. Si se fac cele de pe urm ale omului acestuia, mai rele dect cele dinti" (Matei 12,45). Si astfel devine crestinul ndrcit, chinuit de diavoli, fcnd pcate din ce n ce mai mari (betie, desfrnare, hul, avorturi...). 1.6. Din gndurile diavolesti Toat lupta Bisericii si, deci, a crestinilor este lupta cu diavolii, fiindc ei sunt izvorul a toat rutatea si mai ales cei care fac rul. DiaVolul numai ne ispiteste, el nu are nici o putere de a ne face ru, ct trim n aceast viat pmnteasc. Diavolii au atta putere asupra noastr, ct le dm noi. Dup cderea lui Adam si a Evei din Rai si pierderea comuniunii harice cu Dumnezeu, diavolii pot s vorbeasc sufletului omenesc prin gndurile pctoase. Demonii ne ndeamn prin gnduri la pcate, dar nu ne pot obliga s pctuim. Au puterea de a ne nsela, de a ne duce n eroare prin gndurile pe care ni le insufl. Satana pierznd, prin mndrie si blestem, constiinta dumnezeiasc a ajuns nestiutor. De aceea, nu poate sti de la sine ce s fac, ci vede ce face Dumnezeu ca s ne mntuiasc si se sileste s fac cele contrare, ca s ne piard. Astfel, mpotriva proorocilor a ridicat prooroci mincinosi, mpotriva legii - frdelegea, mpotriva virtutilor - patimile si pcatele, mpotriva credintei - necredinta, hula si erezia.

Toti diavolii se lupt s ntunece mintea noastr prin pofte, mnie si mndrie si apoi ne transmit gndurile cele rele si fac pe oameni s svrseasc lucruri pe care numai cei iesiti din minti le-ar putea face. Cnd mintea se lumineaz de darul Sfntului Duh, oamenii se rusineaz de cele fcute si de ei nsisi. De aceea, Sfintii Printi ne nvat s nu actionm niciodat cnd mintea noastr este ntunecat de pofte, mnie si mndrie. Viclenii diavoli ne rzboiesc cu ncercrile pe care ni le aduc, ndemnndu-ne fie s spunem, fie s facem ceva necuvenit, iar dac nu reusesc ne ndeamn s aducem multumire plin de mndrie lui Dumnezeu. Viclenii diavoli se pot retrage pentru o vreme, ca neglijnd noi niste patimi mari, pentru c le socotim mici, s le facem boli de nevindecat. Ei ne silesc fie s pctuim, fie s judecm pe cei care pctuiesc. Pe cei ce nu au cunoscut pcatul, viclenii diavoli i ndeamn s fac numai o ncercare si apoi s nceteze. Pe cei care au pctuit,i rzboieste cu amintirea pcatului, pentru a cdea iarsi. Diavolul slavei desarte poate transmite unui frate gnduri pe care s le descopere apoi altui frate, iar acesta s spun apoi fratelui cele ce sunt n inima lui, creznd c este vztor cu duhul (diavolesc). Demonii stiind c oamenii iubesc adevrul, se mbrac n haina drepttii si astfel toarn prin gnduri otrav n sufletul lor. Astfel a nselat satana pe Eva, spunndu-i cuvinte ce nu erau ale lui, ci ale lui Dumnezeu, dar amestecndu-le cu minciuna (Facerea 13,1). Satana se strduieste s ne fac s credem c tot ce ne nvat el este bine. Ne sopteste la ureche: "Nu vezi c ai dreptate? Te-a jignit! Rzbun-te." De multe ori diavolul ia chipul celui cu care te-ai certat, fcndu-te s te lupti cu el, n imaginatia ta. Astfel, ti ntreste prin sugestie si energie vointa (Psalm 62,4) si de cele mai multe ori nu-ti poti stpni mnia si ura cnd te ntlnesti cu persoana cu care te-ai certat si te rzbuni. Diavolul mndriei nalt pe om pn la Cer si de acolo l arunc n fundul Iadului. Istoria mndriei omenesti se rezum la diversele moduri n care oamenii s-au ludat cu lucrrile lui Dumnezeu si s-au pus n locul Lui. Vicleanul diavol nvat pe oameni s mint cu gndul, cu cuvntul si cu felul lor de viat. De multe ori cei aflati sub inspiratia lui nu-si dau seama c mint si c sunt condusi de diavoli. Si mai grav este cnd astfel de oameni sunt investiti cu functii politice si sociale. Exist diavoli necurati care ne sftuiesc nu numai s facem pcate, ci s facem prtasi si pe altii la svrsirea rului, ca s ne pricinuiasc o si mai mare osnd. Multi oameni se bucur cnd si asociaz si pe alti oameni la pcatele lor. Parc le justific, le micsoreaz si le d curaj. Ispititorul diavol caut s transforme puterile sufletesti cu care ne-a nzestrat Dumnezeu n puteri distrugtoare pentru suflet. Astfel, puterea seminal care se afl n noi pentru nasterea de prunci, diavolii ne-o schimb spre desfrnare. Puterea mnioas pe care o

avem pentru a munci si a ne lupta sufleteste cu diavolii ne-o schimba spre ura si distrugerea aproapelui. In momentele de mnie, pentru a ne lupta cu diavolii si nu cu oamenii, trebuie s spunem rugciuni scurte, puternice si dese, cu gndul: "Doamne Iisuse Hdstoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m"; "Prea Sfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!" Sfintii Printi spun c atunci cnd suntem mniosi, dac ne certm cu oamenii vom petrece n pace cu diavolii, iar dac ne vom lupta cu diavolii prin rugciune, mpotrivire si smerenie, vom fi n pace cu oamenii. Avem n noi puterea rvnitoare spre virtute, dar potrivnicul diavol ne ndeamn s rvnim pcatele. Avem n noi poftirea slavei ceresti, dar vrjmasul diavol ne-o schimb spre poftirea acestei lumi pctoase. Avem n noi bucuria pentru Domnul si faptele cele mntuitoare, dar dusmanul diavol o transform n bucuria si plcerea pcatelor. Traditia noastr crestin spune c diavolul dispune de multe posibilitti de nselare: cu cel inteligent face pe nteleptul, cu cel mai putin ntelept face pe prostul. Poate s ne captiveze sub influenta citirii unei crti scrise sub inspiratia lui. Fiind duh, lucreaz asupra mintii noastre, soptind: "Nu asculta de duhovnic, nu te spovedi, nu te sftui cu altii, s nu mergi laBiseric..." Este un sftuitor care ne asigur ntotdeauna c ne vrea binele. Ne stimuleaz plcerile lumesti si ale pcatelor, ale celor care se obtin prin munc necinstit si nselciune. Printre altele ne prezint rul sub chipul binelui. Chiar atunci cnd ne ndeamn la bine, o face cu scopuri rele. Vicleanul diavol jubileaz numai atunci cnd nseal pe cineva, cnd oamenii iau de bun si adevrat ceea ce este fals si minciun. Multora, suprafata faptei li se pare bun. Naivii se nduioseaz. Face si bine, dar aranjeaz s ias ru. Te ndeamn s mnnci peste msur ca s te mbolnvesti, ti spune s bei ca s te mbeti, ti att drepturile ca s-ti pierzi msura si s te rzbuni, ti sopteste la ureche ce spun altii despre tine pentru a-ti dezlntui ura, te mbie la logic pentru a-ti stimula ncptnarea. Ii place s conving, cnd nseal. Din gura lui argumentele curg n cascad. Cnd se retrage, o face pentru a ne distrage atentia si a-si schimba tactica. Pe cel care trieste n robia pcatelor, vrjmasul diavol se sileste s-i stearg orice gnd bun care l-ar aduce la pocint. Cu uneltiri dinainte pregtite si cu prilejurile pe care le are, l face s cad n aceleasi pcate sau n pca-te mai mari. Pe cei care si dau seama de viata pctoas pe care o triesc si vor s-o schimbe, demonul i amgeste cu aceast arm: "Nu te ndrepta astzi, ci las pe mine spovedania. Ai s te spovedesti n postul cellalt. Doar nu ai s mori astzi". Nu lsati pe mine ndreptarea voastr, pentru c nu stiti clipa cnd veti pleca din aceast lume. Pe cei care sunt rvnitori, diavolul i pune s fac nevoint peste msur, aruncndu-i n pcatul mndriei. Celui bolnav, care sufer cu multumire boala lui, i

spune cte fapte bune ar fi putut face dac ar fi fost sntos si prin aceste cugete l face pe crestin s-si piard rbdarea si chiar s crteasc mpotriva lui Dumnezeu, pentru boala sa. De cele mai multe ori diavolul ne aduce argumente din Sfnta Scriptur pentru a pctui. Diavolul este cel care mparte, cel care dezbin, cel care pune s se lupte om cu om, confesiuni religioase, grupri etnice, partide politice, armate cu armate. Demonii sunt cei care organizeaz, prin gndurile insuflate, mpotrivirea prtilor una cu alta, din diferite motive. Acesta este rolul lui principal. Din dorint de rzbunare mpotriva lui Dumnezeu, caut s ne piard si pe noi oamenii. Pe cei ce sunt n lume si sunt aproape de materiile patimilor, diavolii i lupt cu rzboiul lucrurilor. Iar pe cei aflati n pustie, datorit rarittii lucrurilor, diavolii caut s-i surpe cu gndurile. Vrjmasul omului, ocrotitorul curviei, spune c Dumnezeu este iubitor de oameni si d iertare pentru patima aceasta, ca una ce este natural si necesar. Dup ce am svrsit fapta, ne scufund n dezndejde, spunndu-ne c Dumnezeu este drept judector si fr de mil. Un alt scop al lor este s ne murdreasc n stare de veghe, prin aducerea aminte de visele desfrnate. De multe ori diavolii se aseaz n stomac si nu las pe om s se sature, chiar dac ar mnca tot Egiptul si ar bea tot Nilul (Sfntul Ioan Scrarul). Cel mai mult se strduiesc diavolii, duminica si n timpul srbtorilor religioase, s fac pe crestini ca s nu mearg la Sfnta Biseric. De cu sear i pune s mearg la petreceri, s se uite la filme pornografice, s aib legturi trupesti, iar dimineata, cnd se trezesc cu sufletul si trupul pline de desfrnare, le d dureri de cap si oboseal ca s nu poat merge la Biseric. Pe unii i pune s fac mncare, s plece la cumprturi, la meci sau s se nchine la televizor. Pe cei care prznuiesc ziua onomastic i conduce la crcium, ca s se mbete, apoi i pune la ceart si omor. Diavolul sopteste la urechea brbatilor s-si tund prul si s-si rad barba, iar la femei s se fardeze, s-si scurteze fustele, pentru a stmi n lume putoarea desfrnrii. Femeilor pasionate de lux si de distractii le sopteste s se mbrace dup mod, mereu cu altfel de haine, s-si cumpere alt mobil, alt cas si alt masin. Tot diavolul sopteste la ureche femeii ca s fac avorturi, spunndu-le c ftul avortat nu este om si deci nu au pcate de moarte. Necuratii demoni se duc la cei bogati si le mpietresc inimile, ca s nu fac milostenie, si de multe ori i pune s rpeasc si putina agoniseal a celor sraci. Intunecatul diavol te ndeamn s furi si te acoper cu acopermntul lui, spunndu-ti c nu te vede nimeni. Satana sopteste la urechile crestinilor s nu fac cruce cnd trec pe lng Sfnta Biseric. Vrajmasul mntuirii noastre ne d griji si ocupatii ca s ntrziem la slujbele Sfintei Biserici, s plecm mai devreme, s nu ne nchinm la Sfintele Icoane, la Sfintele Moaste, s nu srutm mna preotului, s nu pltim pomelnice pentru cei vii si pentru cei

mutati la cele vesnice, s stm de vorb cu alti credinciosi n timpul slujbei, s vorbim de ru pe preoti, s clevetim pe aproapele. Blestematul diavol ne mpinge de la spate s facem pcatele, iar dup ce le-am fcut, ne st n fat cu rusinea, ca s nu le mrturisim la duhovnic. Cnd pcatul este mare, ne transmite gnduri de dezndejde si de sinucidere. Cnd ne spovedim, ne spune s ascundem pcatele cele mari si s dm vina pe altii. Cel mai mult lupt diavolii pe crestini cnd se roag. Orice crestin cnd se roag poate observa cu mintea pe diavol, care caut s-l ntrerup, rtcindu-i gndurile n toate colturile lumii si la toate pcatele pe care le-a fcut sau le-ar putea face. Iar altii din cauza pcatelor nu pot spune nici mcar o scurt rugciune si nici s se nsemneze cu Sfnta Cruce. Cnd ne apropiem de Sfnta mprtsanie, diavolul ne transmite gnduri de necredint, ne spune c ne putem mbolnvi mprtsindu-ne cu aceeasi lingurit. Dar oare s-a mbolnvit cineva cnd s-a mprtsit sau a srutat Sfintele Icoane? Diavolul hulei de multe ori batjocoreste pe Dumnezeu si cele ce se svrsesc n timpul Sfintei Liturghii. Dar nu sufletul omului rosteste aceste cuvinte, ci nsusi diavolul. Astfel cum ar putea oamenii huli si binecuvnta n acelasi timp? Satana pune pe oameni s huleasc pe Dumnezeu cnd sunt mniosi sau cnd nu li se mplinesc dorintele. Exist si un nainte mergtor al duhurilor necurate, care ne ia n primire ndat ce ne sculm din somn si ne ntineaz primul nostru gnd. Cnd ne trezim, trebuie s ne nsemnm cu Sfnta Cruce si s ne rugm. Necuratul diavol are obiceiul s ne sgeteze cu amintiri urte si gnduri desfrnate n momentul n care nchidem ochii ca s dormim. Potrivnicul mntuirii noastre ne lupt ca s nu ne rugm cnd ne trezim din somn sau cnd ne culcm, nainte si dup mas, sau s nu mplinim tot canonul de rugciune, post si milostenie. El ne rpeste stihurile din gur si ne adoarme n timpul rugciunii. Potrivnicul diavol sopteste la urechile copiilor s nu asculte de printi si educatori, s nu nvete, s fug de la scoal si de acas, iar n cazul cel mai grav s se sinucid (pentru a se rzbuna pe printi). Vrjmasul mntuirii noastre spune celor slabi n credint s mearg la vrjitoare, descnttoare si ghicitoare. Acolo svrsesc false minuni cu puterea lor diavoleasc (Iesirea 7, 8, 9, 10). Necuratii diavoli nvat pe oameni s fac pcate mpotriva firii: malahie, sodomie... Diavolii ptrund n trupurile oamenilor, punnd mai nti stpnire pe mintea, gndurile si imaginatia lor. Prin pcatele de moarte svrsite de om, mintea acestuia pierde darul Duhului Sfnt si nu se mai poate smeri si lupta cu diavolii. Oamenii fiind astfel fr aprare si lipsiti de ajutorul lui Dumnezeu, vor fi usor nvinsi de diavoli. Sunt si situatii n care, pentru pcatele printilor, diavolii se slsluiesc n copii. In afar de gndurile rele pe care le transmit omului demonii mai pot ataca partea sensorial si vointa omului. Sfntul Nil Sinaitul ne spune: "Cnd demonul cel zavistic nu izbuteste s pun n miscare mintea omului, el actioneaz atunci asupra sngelui si a umorilor, pentru ca prin ele s aprind atunci imaginatia si s-o umple de nchipuiri pctoase".

Actionnd asupra trupului, demonul rscoleste n om senzualitatea, furia, mnia, mhnirea, mndria si celelalte patimi. Acestea se pot vedea si din viata Sfintei Mucenite Iustina, creia necuratul duh, trimis de un mare vrjitor, i-a dezlntuit simturile senzualittii si volupttii. Dar demonul a fost alungat prin rugciunea sfintei, cu Harul lui Dumnezeu. Deci, diavolii ne insufl diverse gnduri rele, pe care omul neduhovnicesc nu poate s le deosebeasc si le ia ca gnduri proprii. Acceptnd gndurile rele, omul devine un promotor al vointei diavolesti, care ncetul cu ncetul va pune stpnire pe el. Astfel poate deveni omul inconstient, un slujitor al diavolilor. Iar acest lucru se ntmpl att la oamenii simpli, ct si la cei cu functii sociale sau politice. Alteori, vointa unui astfel de om este att de puternic unit cu diavolii, nct nu mai ascult de sfaturile duhovnicului. Demonii, n lupta pe care o duc mpotriva crestinilor nu cunosc asezarea inimilor lor, nu le pot cunoaste gndurile. Dar ei le deduc, dup cuvintele pe care le vorbim, dup gesturile pe care le facem. (Dup cum mergem, dup cum privim, dup cum vorbim, demonii pot s cunoasc starea noastr sufleteasc luntric). De asemenea, dup cum primim gndurile pctoase pe care ni le transmite, diavolul intuieste pcatele spre care noi suntem nclinati. Astfel, n timpul rugciunii personale sau n timpul slujbelor bisericesti, demonii caut s ne ntunece mintea noastr cu gnduri necurate, potrivite cu nclinatiile noastre spre pcate, ne nvat Evagrie monahul. Sfntul Isidor Pelusiotul spune: "Diavolul nu stie care ne sunt gndurile noastre, pentru c acest lucru tine exclusiv de puterea lui Dumnezeu. Ins el ne ghiceste gndurile dup gesturi si vorbe. Astfel, de exemplu, vede c cineva priveste cu patim la frumusetea cuiva. Profitnd de nclinarea acestuia, de ndat i transmite gnduri si imagini desfrnate". Rzboiul diavolilor cu gndurile este mai cumplit dect rzboiul cu lucrurile. Pentru c rzboiul cu lucrurile are trebuint de timp, loc si iscusint. Ajutor mpotriva acestor lupte netrupesti ni s-a dat rugciunea curat, din care pricin s-a rnduit s se fac nencetat (1 Tesalonicieni 5,17). Rugciunea ajutat de harul lui Dumnezeu ntreste mintea pentru lupt, ca una ce poate s lupte fr trup. In afar de aceasta, diavolii pot transmite energie pctoas omului (de desfrnare, mnie, betie, mndrie...). Dar si pot reface vigoarea pe seama energiei pctoase a omului, energie eliminat de om n procesul desftrii vicioase. Sfntul Ioan Scrarul spune c diavolii nu se bucur de nimic mai mult, ca de putoarea (energia) desfrnrii. Sfntul Ioan Damaschinul spune c ngerii "contempl pe Dumnezeu, att ct este posibil lor. Aceasta fiind hrana lor". Demonii, pentru care contemplarea lui Dumnezeu n Duhul Sfnt nu este posibil, pot cpta energie unii de la altii, dar si energie pctoas, de la omul pctos. Pentru aceasta, ei trebuie mai nti s-l fac pe om asemenea lor, cptnd astfel acces n sufletul lui. Un om ptimas si desfrnat este o surs de energie pctoas important pentru

duhurile necurate. Diavolii aprind n el patimile, care i vor devora toate fortele vitale. In acelasi timp, diavolii se hrnesc cu aceast energie a pcatelor. In afar de aceasta, duhul necurat care stpneste pe un om pctos i foloseste trupul ca pe un instrument, pentru o mai mare realizare a patimii lui. (Exemple: artistii de filme desfrnate, pornografice, cntretii de muzic desfrnat si satanic, conductorii si oamenii de cultur atei si eretici). Iat, deci, nc o pricin pentru care diavolii se lipesc de omul pctos din toate prtile. De remarcat este si faptul c diavolii pot nzestra pe oamenii pctosi cu energie pctoas demonic deosebit, care le d posibilitatea oamenilor supus vointei diavolesti s trudeasc necontenit pe trmul nmultirii pcatelor n lume. In virtutea esentei lor distructive, demonii, lipsiti de capacitatea de a crea, si nimicesc n cele din urm propriii lor discipoli. Darul Duhului Sfnt curteste si sfinteste att trupul, ct si sufletul omului, iar energia pctoas a diavolilor este distructiv si pentru trup si pentru suflet. 1.7. De ce majoritatea oamenilor nu vd si nu simt pe diavoli? In Rai, Adam si Eva se aflau n comuniune haric cu Dumnezeu si cu ngerii luminii pe care i vedeau si cu care comunicau. Cderea n pcat a strmosilor nostri, zmislirea n frdelegi si nasterea n pcat ne-a fcut incapabili s-i vedem pe ngeri. Lumea nevzut a duhurilor s-a deschis ns celor curati cu inima (Mt. 5,8). Pe acestia demonii nu-i mai pot amgi. Pentru ca oamenii s-i vad pe demoni, ei trebuie s se sfinteasc si s ating treapta desvrsirii crestine. Cu ngduinta lui Dumnezeu au vzut ngeri si oameni care au trit o viat pctoas (exemplu: falsul prooroc Varlam). Sfintii Printi spun c pentru un om nepregtit este foarte primejdios si pgubitor s vad pe demoni. Iat ce spune Sfntul Ioan Gur de Aur: "Cti demoni umbl n vzduh? Dac Dumnezeu ar ngdui s ne arate chipul lor hidos si respingtor, ne-am iesi din minti". Trupul nostru material este ca un paravan salvator, pzindu-ne de vederea nfricostoare a demonilor, care ne-ar duce la soc psihic si tulburare a mintii. Prezictorii, vrjitorii si magii, intrnd n mod constient n legtur cu demonii, vd aceste duhuri necurate. Practicarea sistemului antihristic yoga si a altor religii de orientare deczut si demonic te ajut s ai vedenii de la duhurile necurate, care din pcate sunt crezute c ar fi vedenii dumnezeiesti. In legtur cu visele, Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe ne-au dat "regula de aur" pentru interpretarea viselor: "s nu crezi n vise si n vedenii". Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului, ntrebat fiind de ce multi oameni nu simt prezenta demonilor, a rspuns: "Pentru a simti asupra ta atingerea duhului ntunericului, trebuie s fii tu nsuti luminos, iar pcatul nseamn ntuneric". Pe o hain alb, curat, se

vede orice pat, iar pe o hain murdar, neagr, nu se vd nici petele cele mai mari. Intrun suflet curat, luminos si neprihnit, un singur gnd trimis de diavol produce suprare, greutate si durere sufleteasc. Iar pentru un suflet pctos, ntunecat si plin de pofte, gndurile diavolesti sunt imperceptibile sau sunt acceptate cu mare poft si plcere. Insusi duhurile necurate caut prin toate chipurile s se fac ct mai putin perceptibile. Pentru c dac ar fi usor de vzut, cei mai multi oameni ar fugi de diavoli. Deci, iat c demonii, dominnd tiranic asupra pctosilor, caut totodat s-i conving cu iluzia c ar actiona ei nsisi si c ar fi absolut liberi n toate. 1.8. Lupta crestinilor cu diavolii Comuniunea haric (unirea mistic) cu Mntuitorul Iisus Hristos izbveste pe cei credinciosi de robia diavolilor, numai n cazul n care credinta lor este desvrsit. Dar pentru c nu toat lumea atinge desvrsirea, puterea diavolului n lume continu s-i domine pe cei nedesvrsiti, pe msura patimilor lor. La fel se ntmpl si cu cei necredinciosi. Deci numai cei credinciosi se pot izbvi de diavoli, prin puterea lui Hristos, pe care o primesc prin Sfintele Taine, prin rugciune si prin celelalte fapte bune crestine. Cei care se rstignesc n Hristos, cu patimile si pcatele lor, au putere de a birui pe diavoli. Pentru c numai prin intermediul pcatelor si al slbiciunilor demonii se lipsesc de sufletul omului. Atta timp ct omul trieste n pcate, el este orb si surd fat de Lumina Evangheliei. Sfntul Grigorie de Nissa spune: "...Cnd fiinta noastr a czut n pcat, Dumnezeu n-a lsat cderea noastr fr Providenta Sa, ci n ajutorul vietii fiecaruia pune un nger, iar pe de alt parte Satana ncearc s fac acelasi lucru, prin mijlocirea unui demon viclean care ar duna vietii omenesti". Omul ns, aflndu-se ntre nger si demon, prin el nsusi i d putere mai mare unuia, fat de cellalt, asupra sa. El si alege prin liber vointa sa un nvttor (sftuitor) din cei doi. Ingerul lui Dumnezeu i ndreapt gndurile ctre faptele virtuoase, iar diavolul l ispiteste cu plcerile materiale, din care nu exist nici o ndejde de mntuire. Dup cum aflm din scrierile Sfintilor Printi, omul este acela care, n cele din urm, face alegerea ntre bine si ru. Atunci cnd crestinul colaboreaz cu ngerul lui Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfnt va nfrunta usor pe demoni. Cuviosul Ioan din Carnaf spune c atunci cnd crestinii rugndu-se rezist cu brbtie ispitelor, se ciesc pentru pcatele fcute, rabd cu blndete ispitele, diavolii se chinuiesc si se ard, dar crestinilor nu le este dat s vad acest lucru, ca s nu se mndreasc. Rugciunea, care face ca harul Duhului Sfnt s se reverse asupra omului, unindu-l cu Dumnezeu, i arde pe demoni, iar acestia nesuferind focul haric, fug cu vaiete. Iat de ce, ori de cte ori necuratul duh ne ispiteste, trebuie s ngenunchiem la rugciune, care ne aduce harul lui Dumnezeu si cu care vom fi de nebiruit. In viata liturgic este cunoscut

puterea rugciunii si a tmiei de a lunga duhurile rele. de asemenea, diavolii sunt arsi si alungati de Dumnezeu, care lucreaz prin Icoanele Fctoare de Minuni si prin Moastele Sfintilor. 1.9. De ce au nevoie diavolii de jertfe? Un alt fel de hran (energie) pentru demoni sunt jertfele. Iat ce spune Sfntul Vasile cel Mare: "Demonii, ca unii ce sunt czuti prad volupttii si patimilor, se desfteaz si se hrnesc cu ofrande. In timp ce jertfele se ard n foc, sngele lor se transform prin ardere n vapori si descompunndu-se n felul acesta n particule fine, se prefac ntr-o stare ce corespunde esentei demonilor. Ei se hranesc cu aceste emanatii, desigur nu asa ca si cum le-ar mnca sau si-ar umple cu ele pntecele, ci asemenea unor animale (stridii si alte fpturi de acest fel), care primesc hrana cu ntreaga lor fiint. Din aceasta pricin demonii devoreaz cu lcomie gazele ce se produc n urma arderilor jertfelor si inhaleaz fumul aromatelor, ca substante pe care si le-au adaptat pentru hran. Iat cum se explic cultul jertfirilor n fata statuilor idolilor, la popoarele pgne". Toti idolii la care se nchin pgnii sunt nconjurati de diavoli, care si gsesc plcerea n jertfele care se fac. Iat de ce toate sectele satanice aduc jertfe de animale si chiar umane demonilor la care se nchin si slujesc. Cnd se aducea jertf unui idol (demon), o parte din ea era destinat demonului. De aceea, cel care bea din paharul umplut pentru jertfele idolesti, bea din paharul demonului (1 Cor. 10,21). Pentru falsele minuni pe care le fceau demonii, oamenii le aduceau jertfe si le ofereau onoruri, mgulind astfel orgoliul satanei. Astfel de oameni sunt asa de uniti cu demonii, nct atunci cnd Dumnezeu svrsea prin crestini o minune dumnezeiasc, acestia i prigoneau si-i omorau. 1.10. De ce ngduie Dumnezeu existenta diavolilor? Din iconomie dumnezeiasc, diavolul n-a fost trimis n Gheena sortit lui, ci a fost lsat dezlegat pentru probarea si cercetarea omului si a voii lui libere, pentru ca fr voia sa si fac pe sfinti mai ncercati si mai drepti si s le fie pricin de si mai mare slav, iar siesi s-si adune osnd si mai ndrepttit, prin rul pe care l face si cu ispitele pe care le ridic mpotriva oamenilor. Cpetenie a veacului acestuia si stpnitor al celor vzute a fost la nceput omul, fiind rnduit la aceasta de Dumnezeu. Pentru c nici focul nu putea ceva asupra lui, nici fiarele nu-l vtmau, nici otrava nu avea efect asupra lui. Dar odat ce a fost amgit de diavol, a pierdut harul Duhului Sfnt si stpn al lumii a devenit diavolul. Din aceast cauz, vrjitorii si fermectorii devin prin puterea diavoleasc fctori de minuni diavolesti. Ei stpnesc otrvurile si apa si focul, dup cum au artat vrjitorii din Egipt, care s-au

mpotrivit lui Moise (lesirea 7, 8, 9, 10) si Simeon care s-a luptat mpotriva Sfntului Apostol Petru. Sfntul Ignatie Brianceaninov spune: "Porunca dat de Dumnezeu n Rai, care interzice omului s guste din rodul pomului cunoasterii binelui si a rului, nu a fost anulat. Ea l ncearc mereu pe om, pn astzi. Mereu este prezent lng noi diavolul si ne ndeamn s gustm din rodul oprit. El nu nceteaz s ne ademeneasc prin cugetri pctoase si lumesti, dezlntuindu-ne nemsurat patimile". Sfntul Ioan Gur de Aur ne spune exact motivele pentru care Dumnezeu ngduie existenta diavolului si nu-l mpiedic s ne atace cu ispitele sale: "n primul rnd ca s cunosti c te-ai fcut mai puternic dect diavolul, nsemnndu-te, n numele lui Hristos, cu Crucea dttoare de viat; n al doilea rnd, pentru trai n smerenie si a nu te preamri prin bogtia darurilor si s nu uiti neputinta ta si puterea celui care te ajut; n al treilea rnd pentru c acest duh necurat, vzndu-ti rbdarea cu care rezisti ispitelor, s se conving c l-ai prsit cu desvrstre si te-ai deprtat de el; n al patrulea rnd, pentru a avea o cunostint clar asupra comorilor ce ti sunt ncredintate, cci diavolui nici nu ar ncerca s te atace dac te-ar vedea pe treapta cea mai de sus a neprihnirii".

CAPITOLUL II Rzboiul duhovnicesc 2.1. Lumea duhovniceasc - nevzut Crestinul este un lupttor duhovnicesc n fiecare clip a vietii sale cu trupul, cu lumea pctoas si cu diavolii. Sfntul Prooroc David ne spune: "Clcatu-m-au vrajmasii mei toat ziua, c multi sunt cei ce se lupt cu mine din nltime" (Ps. 55,2). Noi ne aflm n stare de rzboi cu diavolii si trebuie s cunoastem foarte bine pe vrjmasii nostri, s cercetm cu ntelepciune scopurile si planurile lor. Dar pentru a afla ct mai multe despre acesti vrjmasi ai nostri, trebuie s apelm la Sfnta Scriptur si la nvtturile Sfintilor Printi ai Bisericii Ortodoxe. Diavolii sunt supusi satanei, iar oamenii care se aseaz voluntar sub sfera lor de influent se numesc fii ai diavolilor (1 Ioan 3,8). Dumnezeu pune la ncercare virtutile oamenilor prin diavoli, crora le d voie limitat ca s-i ispiteasc (Iov 1,12; Zah. 3,1). Oamenii au fost ispititi si nselati de diavoli, chiar din Rai (Gen. 3,1). Dup ntruparea si nvierea Domnului nostru Iisus Hristos, Satana a fost dezbrcat de putere (Ioan 2,13), dar el continu s ispiteasc pe oameni (Ioan 5,15). Un om poate fi luptat de unul sau mai multi diavoli (Marcu 5,9). De la dumnezeescul Botez, crestinul primeste un nger pzitor, care l ajut prin gnduri si har s fac faptele cele bune. In acelasi timp un diavol l ispiteste spre pcate si astfel i ncearc virtutea (1 Petru 1,6-7; Iov 7,18; Iacob 1,2). Monahii si monahiile primesc la Sfnta Tain a Clugriei, darul Duhului Sfnt si sapte ngeri care l vor ajuta s se mntuiasc. Iar satana trimite sapte diavoli (duhul mndriei, duhul slavei desarte, duhul mniei, duhul lcomiei pntecelui, duhul trndviei, duhul desfrnrii si duhul mhnirii) ca s-i ispiteasc. Dac ns din trndvie si din mndrie monahul va cdea n pcate de moarte, darul lui Dumnezeu si cei sapte ngeri se vor ndeprta de la el, iar cele sapte duhuri necurate vor pune stpnire pe inima lui (Matei 12,45). Deci mintea omeneasc se afl la mijloc, ntre nger si diavol. Sfintele Puteri ngeresti ne ndeamn spre faptele cele mntuitoare, iar puterile noastre naturale, hotrrea cea bun si Harul lui Dumnezeu ne ajut. La rndul lor, atacurile diavolilor sunt ajutate de patimi si de hotrrea cea rea. Asadar, mintea noastr este lesne alunectoare si usor se pogoar ctre cele veselitoare ale lumii acesteia, uitnd bunttile cele vesnice. Pentru pzirea de ispitirile simturilor, cnd se adun gnduri desarte si ntunecate asupra mintii noastre, s ne rugm, s mergem la Biseric, s ne spovedim, s vorbim si s cerem binecuvntarea printilor celor duhovnicesti.

Urtorul de bine, diavolul, amestec lucrurile, adic binele cu rul (Facerea 3,4-5), ca s nu poat face mintea noastr pctoas deosebirea ntre bine si ru (Sfntul Efrem Sirul, Proloage, p. 298). Sfntul Petre Damaschinul ne spune: "Toate le-a fcut Dumnezeu spre folosul sufletului nostru. Ingerii care ne pzesc si ne nvat, iar diavolii ne ispitesc spre a ne smeri si a alerga la Dumnezeu. Prin frica de ispitele duhurilor necurate ne izbvim de nltarea mintii si de nepsare. Ingerii, fiind slujitorii dragostei dumnezeiesti si ai pcii, se bucur de pocinta si ndreptarea noastr si de sporirea n virtute. De aceea se strduiesc s ne umple de vederi duhovnicesti si ne ajut la tot lucrul mntuitor. Diavolii, dimpotriv, fiind pricinuitorii ruttilor, se bucur de scderea noastr n virtute si se strduiesc s abat sufletele noastre spre nluciri urte". Crestinul ortodox poate fi luptat de diavoli astfel: I. Prin patimile trupului su: a) Patimi care se nasc din puterea poftitoare a sufletului omenesc: desfrnarea, lenea, lcomia pntecelui, iubirea de bani; b) Patimi care se nasc din puterea mnioas a sufletului: mnie, ur, zavistie, invidie, pizm, rzbunare; c) Patimi care se nasc din puterea rational a sufletului: mndrie, slav desart, erezie, dezndejde, sinucidere. II. Prin intermediul oamenilor pctosi: a) Prin poftele si pcatele oamenilor; b) Prin oamenii pctosi care se afl sub lucrare diavoleasc. III. Direct de diavoli. Crestinul care se roag cu smerenie si cu credint si apeleaz la Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe este ajutat de darul lui Dumnezeu si de Ingerul Pzitor ca s lupte mpotriva diavolilor. Duhovnicul poate alunga diavolii care lupt pe crestini potrivit cu cresterea sa duhovniceasc, astfel: a) Direct cu Darul Duhului Sfnt; b) Duhovnicul prin binecuvntare d puterea lui Dumnezeu celui ispitit de diavoli, ca s lupte si s biruiasc si astfel s se ncununeze. Diavolii atunci ne lupt mai tare cnd postim, cnd ne rugm, cnd ne smerim mai mult. Pentru a iesi biruitori n aceste lupte cu diavolii, trebuie s mergem pe calea de mijloc (mprteasc), sub binecuvntarea unui duhovnic iscusit, s postim, s priveghem si s ne rugm dup puterea si darurile pe care avem de la Dumnezeu. Cei care se nevoiesc peste putere sunt biruiti de diavoli si cad n pcate mari: mndrie, slav desart, mnie, ur, neascultare, sodomie, zavistie. Cei care din lenevie nu ndeplinesc poruncile dumnezeiesti, cad n pcate: lene, desfrnare, iubirea pntecelui, iubirea de arginti... 2.2. Caracteristicile rzboiului cu diavolii

Pentru a cunoaste mai bine pe vrjmasii nostri diavoli, iat cteva caracteristici ale rzboiului nevzut: 1. Rzboiul diavolilor cu oamenii este continuu. In timpul acestei vieti pmntesti, diavolii ne rzboiesc continuu, iar atunci cnd nu ne atac la vedere, ne lucreaz n ascuns. Sfntul Simeon, Noul Teolog zice: "Rzboiul este permanent si ntotdeauna este nevoie ca ostasii lui Hristos s aib armele asupra lor. Nu este zi sau noapte, nici mcar o clip n care acest rzboi s nceteze, ci fie c mncm, fie c dormim, fie c lucrm, fie c ne rugm, n toiul luptei suntem". 2. Rzboiul diavolilor cu oamenii este necruttor. Sfntul Antonie cel Mare spune c: "Diavolii sunt necruttori, ndrzneti si nerusinati. Nu se dau napoi de la nimic. Se arunc n lupt cu o furie nestpnit si uzeaz fr scrupule de toat forta si viclenia de care dispun". Sfintii Printi spun c diavolii sunt stpnitorii ntregului pmnt si se afl sub conducerea satanei, lucrnd la pierderea sufletelor omenesti. Trebuie s stim un lucru important: diavolul poate s ne atace, dar nu ne poate birui. Intr-un citat al nvtturii Bisericii noastre se spune c "Diavolul poate lupta mpotriva omului, dar nu-l poate birui. Acest lucru nseamn c putem deveni biruitori asupra diavolilor". Iar Sfntul Apostol Pavel scrie: "Dumnezeu nu va ngdui ca s fim ispititi peste puterile noastre, ci odat cu ispita, ne va aduce si scparea din ea" (1 Cor. 10,13). Niciodat Dumnezeu nu ne va lsa s fim ispititi peste puterile noastre, cci dac s-ar ntmpla aceasta, lupta ar fi inegal, iar Dumnezeu nedrept. "Dac cineva nu se face de bun voie rob diavolilor, nu va avea diavolul nici o putere asupra lui". 3. Din acest rzboi cu diavolii ne putem ncununa. Sfntul Ioan Scrarul zice: "Inmultindu-se razboaiele se nmultesc si cununile. Astfel se ntmpl de multe ori ca diavolii, fr s vrea, ne fac mai atenti, mai rvnitori". In vremea ispitelor simtim nevoia arztoare de a ne afla mereu mai aproape de Dumnezeu. Cnd vicleanul diavol ne nfricoseaz si ne tulbur, atunci ne facem mai ntelepti, atunci ne cunoastem pe noi nsine si atunci alergm degrab la Dumnezeu. 0 alt "calitate" a diavolilor este aceea de clevetitor si brfitor. Cleveteste pe om n fata lui Dumnezeu (lov 1,9-11) si n fata semenilor si. Despre acest lucru avem mrturii n Apocalips, care spune despre rzboiul ce s-a fcut n Cer ntre rzvrtitul Lucifer si ceilalti ngeri si despre cderea tagmei luciferice, care nu numai pe Dumnezeu clevetea, ci si pe oameni (Apoc. 12,7-10). Iat ce izvor nesfrsit de rutate este diavolul, care nu se mrgineste numai a ispiti pe oameni, ci merge si-i cleveteste naintea lui Dumnezeu. Ura lui mpotriva noastr este extrem de periculoas si nversunat. Pentru aceasta s ne gndim mereu c de multe ori noi nsine lsndu-ne pcliti, ntindem minile prietenoase si facem pact cu diavolii.

4. Rzboiul diavolilor este nversutat si nimicitor. Dac diavolul este nfrnt n atacurile sale asupra noastr, el se mnie si se slbticeste mai tare. Oamenii lui Dumnezeu vor fi mereu atacati de diavoli, cu mnie slbatic, atta timp ct ei se vor mpotrivi si se vor lupta contra lui. Rzboiul acesta al nostru cu diavolul este struitor si necontenit, iar diavolul foloseste toat viclenia sa, uzeaz de toate armele si uneltele sale. Sfntul Teodor Studitul spune c "Diavolul umbl ca un leu ce rcneste, cutnd pe cine s nghit, fie din mireni, fie din clugri. Si nu-i ajunge atta, ci caut n fiecare clip si lege cu mai multe funii ale pcatelor, ca s nu se mai poat poci, ci s mearg n iadul cel vesnic". Scopul diavolului, spune Sfntul Antonie cel Mare, este s ne mpiedice s urcm n locul de unde au czut ei, adic la Cer. Lucrul cel mai de seam este s zdrniceasc mntuirea noastr. Demonii se strduiesc n primul rnd s ndeprteze pe om de Dumnezeu, fiind plini de invidie si rutate fat de oameni. Prin urmare, diavolii sunt gata spre vtmare, cci nu sufer s vad c oamenii se mntuiesc cu darul lui Dumnezeu (Sfntul Antonie cel Mare). Orice dorint a noastr spre viata duhovniceasc face pe Sfintii ngeri s se bucure, iar pe diavoli s se ntristeze. Domnul nostru Iisus Hristos a numit pe diavoli "ucigasi de oameni", cci ce altceva nseamn svrsirea pcatului, dect pierzarea omului si ndeprtarea de Dumnezeu. Dumnezeu, Semntorul cel Bun, seamn n ogorul sufletului nostru semintele cele bune, ale binelui, dar vine diavolul si seamn zzaniile sale, semintele rului. Si astfel, fiecare om se face cmp de lupt aprins, ntre bine si ru. Scopul principal al diavolului este de a strica chipul lui Dumnezeu din om si de a ne robi nencetat, fr de mil. "In sfrsit, fratilor, ntriti-v n Domnul si ntru puterea triei Lui. Imbrcati-v cu toate armele lui Dumnezeu, ca s puteti sta mpotriva uneltirilor diavolilor. Cci lupta noastr nu este mpotriva trupului si a sngelui, ci mpotriva nceptoriilor,mpotriva stpnitorilor ntunencului acestui veac,mpotriva duhurilor ruttii, care sunt n vzduh. Pentru aceea luati toate armele lui Dmnnezeu, ca s puteti sta mpotriv n ziua cea rea si, toate biruindu-le, s rmneti n picioare" (Efes 6,11-13). Iar Sfntul Apostol Iacob ne spune: "Dumnezeu, celor mndri le st mpotriv, iar celor smeriti le d har. Supuneti-v deci lui Dumnezeu. Stati mpotriva diavolului si el va fugi de la voi. Apropiati-v de Dumnezeu si se va apropia si El de voi" (Iacob 4,6-8). 2.3. Rzboiul celor trei cete diavolesti cu crestinii Deoarece lupta noastr nu este mpotriva sngelui si a trupului (Efes. 11,2; VI,12), cum zice Sfntul Apostol Pavel, cei care ne rzboiesc puterile noastre n ascuns trebuie s fie vzuti ca o alt lume nevzut. Pentru c cele trei cete diavolesti lupt pe crestinii care se nevoiesc, actionnd asupra celor trei puteri sufletesti ale oamenilor (puterea poftitoare, puterea mnioas si puterea rational). Abisul nemsurat al poftei este luptat de prima ceat diavoleasc, ce revars din putoarea sa poftitoare n oameni. Mniei sau iutimii i corespunde a doua ceat diavoleasc, ce

injecteaz n om patimi de stpnire lumeasc. Acesti diavoli pot s fie biruiti de oamenii care ntorc cu brbtie puterea mnioas asupra vrjmasilor nevzuti. In sfrsit, stpnitorii vzduhului, ceata diavolilor rationali (arhiconi) si trimit atacurile mpotriva mintilor oamenilor ce se ndeletnicesc cu stiinta cunoasterii (filozofia, teologia, imaginatiile) si i ndeamn la furirea de idei contrare lui Dumnezeu. Pentru c nsesi momelile lor, gndurile insuflate iau forma de gnduri nalte sau de nluciri luminoase, n sensul material sau intelectual al cuvntului. Astfel, aceste duhuri vor s stpneasc marea, pmntul si vzduhul. 2.3.1. Cele trei cete diavolesti Diavolii, fiind mai nainte de cdere duhuri si cznd din imaterialitatea lor, au cptat o oarecare grosime (materialitate), dup ispitele pe care le lucreaz si de care sunt mbibati. "Pierznd diavolii bucuria duhovniceasc-ngereasc, ptimesc si ei voluptatea pmnteasc, la fel ca si oamenii, prin deprinderi si patimi trupesti" (Sfntul Grigorie Sinaitul). Din aceast cauz si sufletul omenesc, zidit dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, rational si gnditor, a devenit, din pcate, dobitocesc si nesimtitor duhovniceste si aproape fr de minte, iar prin plcerile de lucrurile materiale nu mai cunoaste pe Dumnezeu. Pentru c deprinderile rele si pcatele prefac firea si schimb lucrarea firii. Astfel, s-au format si cele trei cete diavolesti: I. Prima ceat diavoleasc este ceata duhurilor desfrnate si bloase, care actioneaz ca niste lipitori asupra puterii poftitoare a oamenilor. Ei se hrnesc cu putoarea plcerilor desfrnate ale oamenilor. Acesti diavoli plutesc n puterea poftitoare a oamenilor, n desfrnare, lcomia pntecului, n lene, n oceanul buturii, ca unele care sunt lunecoase prin fire si se bucur de umezeala plcerilor nerationale. Ele ridic asupra omului valuri de gnduri de ntinciune. II. A doua ceat diavoleasc o reprezint ceata diavolilor mniosi, care este mnioas si rzbuntoare, ca niste fiare mnctoare de trupuri, ca niste cini care ling snge si se hrnesc cu putreziciuni. Ea are ca locuint puterea mnioas a oamenilor. III. A treia ceat diavoleasc este ceata diavolilor rationali-arhiconi, care sunt cei mai apropiati slujitori ai satanei si se ocup n special cu interpretarea eretic a Sfintelor Scripturi. Ele sunt duhuri usoare si subtiri, ca niste duhuri aeriene si actioneaz asupra puterii rationale, contemplative a sufletelor omenesti, aducnd n mintile oamenilor ereziile, filozofiile nalte, nlucirile, vrjitoriile... Uneori se arat n chipuri de psri si de ngeri (2 Corinteni 11,14) ca s amgeasc pe crestini (Pilocalia VII, p. 143). 2.3.1.1. Ceata diavolilor poftelor

Diavolul din ceata diavolilor poftitori se ridic mpotriva crestinului, care se roag n inim, ca unul ce-si are puterea ndreptat spre pofta de la bru la buric a omului. El arunc asupra crestinilor puterea arztoare a sgetilor sale, avnd poftele din om ca pe un adnc n care ptrunde, fcndu-l s fiarb si umplndu-l de necurtii. Apoi l aprinde cu desfrnri si plceri pctoase. Dar cum sunt rzboiti crestinii de acesti diavoli? Ei le insufl oamenilor gnduri necurate de desfrnare, de lene, de mncare si butur, de iubire de bani si somn peste msur, fiind ajutati n ispitele lor de poftele si pcatele oamenilor, de filme, de muzic, de oameni desfrnati, betivi... Slujitorii cei mai puternici ai acestor cete diavolesti sunt propovduitorii patimilor trupesti: regizori, actori, scriitori, cntreti, care prin filme, crti, reviste, casete si videocasete ispitesc pe crestini ca s-i prind n mrejele lor. Acest soi de diavoli pot fi alungati cu ajutorul lui Dumnezeu, prin nfrnarea poftelor, post, rugciune, priveghere, spovedanie, Sfnta Imprtsanie, participarea regulat la Sfnta Liturghie, ascultare de duhovnic si munc binecuvntat. 2.3.1.2. Ceata diavolilor mniei Puterea mnioas pe care o are crestinul pentru a lucra fapta bun crestin si pentru a se mpotrivi diavolilor, aceast ceat diavoleasc o schimb spre ura si distrugerea aproapelui.Acesti diavoli sunt naintemergtorii mniei, urii, invidiei, pizmei, zavistiei, uciderii, asupririi sracilor, sodomiei, pcatelor mpotriva firii, rzbunrii... Cnd muncim fizic si efectum un efort mare, puterea mnioas pe care o avem n acele momente i lupt si ndeprteaz pe diavoli. De aceea, acesti diavoli aduc n mintea noastr cuvinte de hul mpotriva lui Dumnezeu si a Bisericii si ne ndeamn la njurturi, ur, ceart si agresiuni asupra aproapelui. Trebuie s ne rugm cu rugciuni scurte cnd muncim, pentru ca puterea mnioas pe care o avem n acele momente si Harul lui Dumnezeu s izgoneasc pe diavoli de la noi si de la aproapele nostru. Dac nu ne vom ruga, diavolii vor transforma puterea mnioas pe care o avem n gnduri si cuvinte de hul mpotriva lui Dumnezeu si aproapelui. Cnd suntem mniosi, cineva (diavolul) ne ndeamn s lovim. Cnd diavolul se ndeprteaz si mnia trece, ne pare ru de faptele rele pe care le-am fcut. Cel mai tare lupt diavolii pe cei care construiesc biserici ortodoxe, aducnd ispite mari asupra preotilor, att prin oamenii necredinciosi, ct si prin ceilalti. Acesti diavoli sunt ndeprtati cu ajutorul Harului lui Dumnezeu prin rugciune si munc binecuvntat, prin iertare si dragoste sfnt crestin, smerindu-ne n ispite. 2.3.1.3. Ceata diavolilor rationali (arhiconi)

Diavolii arhiconi ispitesc pe oameni cu iubirea de sine, cu mndria, slava desart, erezia, necredinta (ateismul), nebunia, dezndejdea si sinuciderea. Satana este "teologul iadului" si se ocup n mod special cu interpretarea gresit a Sfintelor Scripturi, avnd n ajutor ceata diavolilor arhiconi. Diavolii rationali sunt foarte puternici si actioneaz rapid asupra mintii oamenilor mndri, inspirndu-le idei potrivnice nvtturii de credint ortodoxe, a revelatiei dumnezeiesti. Acesti diavoli rationali sunt nvttorii sectarilor, ai schismaticilor, ai ereticilor, ai filozofilor, ai liber cugettorilor, care prin conlucrare cu diavolii teologi si formeaz propria lor credint sectar, eretic, atee. Insusi Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos este ispitit de Satana, cu citate din Sfnta Scriptur, interpretate gresit de Satana. Dar Mntuitorul nostru Iisus Hristos i rspunde tot cu citate din Sfnta Scriptur, alungndu-l(Matei4,3-10). Diavolii rationali au actionat asupra ierarhiei Bisericii Apusene, care a adugat astfel n Simbolul Credintei pe Filioque, nvttura gresit c Duhul Sfnt purcede si de la Fiul lui Dumnezeu. Aceast adeziune a Bisericii Apusene la nvttura diavolilor rationali a condus, n anul 1054, la desprtirea Bisericii Apusene (catolice) de dumnezeiasca Biseric Ortodox (Rsritean), ntemeiat de Mntuitorul nostru Iisus Hristos. Minunea dumnezeiasc a revenirii Bisericii Catolice la Biserica mam - dumnezeiasca Biseric Ortodox se va petrece atunci cnd, prin Harul lui Dumnezeu, mintea catolicilor se va lumina si smeri si vor fi alungati diavolii rationali. Ca urmare a acestei mari schisme, prin mndrie intelectual si adeziune la cete de diavoli arhiconi, au aprut pn n zilele noastre mii de religii, ai cror reformatori, sub inspiratie diavoleasc, au reinterpretat Sfnta Scriptur dup dorintele si pcatele lor, spre a lor pierzare (II Petru 3,16; 11 Tim. 3-5). Ca dovad c acesti predicatori sunt condusi de diavoli este si faptul c ei schimb interpretarea Sfintelor Scripturi de la o zi la alta. Orice modificare a nvtturii de credint ortodox, descoperit de Dumnezeu oamenilor, orice abatere de la adevrul absolut, dumnezeiesc, este datorat diavolilor rationali, care lucreaz asupra mintii oamenilor mndri. Harul Duhului Sfnt, care vine numai prin ierarhia Bisericii Ortodoxe (episcopi, preoti si diaconi) lumineaz prin nvttura de credint ortodox mintile oamenilor si alung duhurile diavolesti ale necredintei si ale celorlalte pcate. Duhul lui Antihrist, prezent n crtile si Bibliile sectare, ntunec mintea credinciosilor si strecoar n ea ndoiala de credint, credinta eretic, credinta schismatic, necredinta (ateismul), neasculatarea si nesupunerea fat de ierarhia bisericeasc ortodox. Preotii si crestinii ortodocsi primesc binecuvntare de la arhiereu pentru a propovdui Cuvntul lui Dumnezeu si astfel cuvintele lor sunt luminate de Harul Duhului Sfnt. Sectarii, ereticii si schismaticii primesc putere de a propovdui de la diavolii arhiconi. De aceea, Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe ne spun ca s nu discutm cu ereticii, pentru a nu primi n mintea noastr duhurile diavolesti ale lui Antihrist. Cuvntul scris se materializeaz pe hrtie, dar se transmite prin duh. De aceea, primind sau citind o carte sau o Biblie sectar vom primi duhurile lui Antihrist n sufletele noastre

si astfel vom avea gnduri de necredint, erezie si hul n mintea noastr. Odat cu cartea eretic primim si duhurile arhiconice, care, prin citit, ptrund n mintea noastr. Mintea omului, cnd si fixeaz atentia asupra unui obiect, intr n interactiune cu acel obiect. Citind, de pild, o carte, noi stabilim legtura sufleteasc cu autorul ei si cu cei care au citit sau citesc n acel moment acea carte. Dac autorul crtii este un crestin cu viat sfnt, care dup mutarea sa din aceast viat a ajuns la fericirea cea vesnic, sufletul cititorului are parte de bucuriile cele duhovnicesti. Dac, dimpotriv, scriitorul este un om pctos, iar crtile lui descriu pcate (desfrnare, betie, homosexualitate, crime, tlhrii, necredint, erezii), cititorul are prtsire cu duhurile diavolesti, care l-au ajutat pe scriitor s scrie si s rspndeasc o astfel de carte. Citind cu binecuvntarea preotului Sfnta Scriptur si scrierile Sfintilor Printi, vom avea prtsire haric cu Dumnezeu si cu Sfintii Si. Iar nltndu-ne prin citit la gndurile si sentimentele sfinte ale sfintilor, ne vom sfinti. In acelasi timp, sfintii care au scris cartea se roag n Cer, la Dumnezeu, pentru noi si prin harul lui Dumnezeu ne binecuvnteaz. Este duntor s citim literatur scris de oameni pctosi, pentru c ne putem molipsi de pcatele lor. De fapt, o carte se alege si se cumpr dup poftele sufletesti. De exemplu, omul desfrnat va fi atras de literatur, muzic si filme desfrnate. Duhul desfrnrii actioneaz de la productor la distribuitor, la vnztor si apoi la cumprtor (cititor). Astfel, dac cititorul care caut s cumpere o carte se uit n vitrin, iar vnztorul i arat sufleteste duhurile necurate pe care le au crtile. Cnd dorinta pctoas sau sfnt a omului se acordeaz cu duhul pe care l transmite vnztorul, atunci cumprtorul va dori s cumpere cartea, care va fi nsotit de duhurile ei. Tot astfel se petrec lucrurile la alegerea unei crti eretice, atee, a unei casete eretice, atee, sau a unei videocasete. Pentru c omul pctos vrea s ptrund n tainele lui Dumnezeu, independent de vointa lui Dumnezeu, adic s devin un dumnezeu (un nvtat), dar fr de Dumnezeu, el va fi inspirat si condus de diavol. Tainele dumnezeiesti se descoper omului pe msura cresterii lui duhovnicesti, a smereniei, a dobndirii darului Duhului Sfnt. Cu ct omul, prin credint si fapte bune, se uneste cu Hristos prin Duhul Sfnt, el cunoaste tainele lui Dumnezeu, dobndeste putere si har, pe care le foloseste numai pentru fapte bune, potrivit cu vointa lui Dumnezeu. Or, demonii, pentru c au apartinut n trecut diferitelor ordine ale ierarhiei ngeresti, sunt initiati, ntr-o msur sau alta, n tainele existentei. Prin acestea ei ncearc s-i supun pe oameni, atrgndu-le atentia si interesul pentru ei, prin dezvluirea unor taine "ale cunoasterii" si nzestrndu-si discipolii cu capacitti supranaturale. Omul, posednd aceste cunostinte magice, tainice, ajunge n stare s influenteze oamenii si stihiile naturii, devenind ns astfel un rob al duhurilor necurate, care l-au nzestrat cu aceast putere. Fortele demonice, n virtutea ndeprtrii lor de Dumnezeu, nu pot crea nimic, ci numai distrug. Tocmai de aceea, discipolii diavolilor aduc pe pmnt elementul distructiv, pricinuind ru oamenilor care i nconjoar, ducnd la distrugerea lumii materiale. Acest lucru ni-l mrturiseste si Scriptura (Facerea 6,5-7).

Oamenii mndri sunt atrasi de duhul diavolesc al mndriei la secte, eretici, schismatici si atei. Sufletul lor mndru nu poate primi darul smereniei si al dragostei dumnezeiesti, ci duhul mndriei, al slavei desarte, al desfrnrii, al iubirii de bani, al mniei... Tot diavolii rationali sunt cei care insufl printre crestini si monahi duhul neascultrii, al crtirii si al nesupunerii fat de ierarhia bisericeasc. Conductorul necredincios al unei tri se afl sub dominatia unei cpetenii de diavoli arhiconi si este un lupttor mpotriva dumnezeiestii Biserici Ortodoxe, a crestinilor ortodocsiajutnd pe cei care rspndesc n tar nvtturile diavolilor arhiconi (atei, eretici, yoghini, masoni, vrjitori). El d libertate pcatelor (avorturile, homosexualitatea, desfrnarea, vrjitoriile...). Atacurile diavolilor rationali sunt puternice si rapide. Mintea crestinilor, dac va fi prins de acesti diavoli cu greu se poate smeri, ca s fac voia lui Dumnezeu cea sfnt. Acesti diavoli ispitesc n special pe intelectuali. Diavolii arhiconi se ndeprteaz numai atunci cnd ne smerim cu ajutorul Duhului Sfnt. Cele trei mari puteri sufletesti ale omului (puterea poftitoare, puterea mnioas si puterea rational), dac sunt desfigurate prin pcate, devin slujitoare demonilor. Dar tot prin aceste trei puteri sufletesti, sfintite si ntrite de darul Duhului Sfnt, putem s luptm si s biruim pe demoni. Avva Severin ne spune c diavolii nu pun n mintile oamenilor toate patimile deodat, ci fiecare patim si are duhurile ei deosebite, pe care diavolii le seamn n gndurile oamenilor. Ceata diavolilor poftitori se veseleste n necurtii si n dulceata ntinciunilor. Ceata diavolilor mniosi se bucur n defimri, mnie, tulburare si necaz, iar ceata diavolilor rationali se desfteaz cu mndria, slava desart, erezia, filozofia. Deci, cele trei cete diavolesti nu-i lupt pe toti oamenii la fel, ci n functie de vremuri, locuri si dup om. Diavolii se ajut si se schimb ntre ei, pentru c nu pzesc o anumit rnduial ntre ei. Oamenii care se lupt de exemplu s stpneasc puterea lor poftitoare si reusesc s biruiasc cu ajutorul lui Dumnezeu pe diavolii poftitori, vor fi luptati apoi de ceata diavolilor mniosi, adic vor trece de la pofte la mnie, ur, zavistie. Cei care se lupt cu puterea mnioas si cu diavolii mniosi si biruiesc cu ajutorul harului dumnezeiesc, vor fi luati n primire de diavolii rationali, avnd semnate n mintea lor tot felul de gnduri eretice, filozofii si vedenii. De asemenea, trebuie s stim c nu toti dracii sunt la fel de slbatici si c nu toti au aceeasi putere. Puterea cu care lupt diavolii pe crestini creste de la ceata duhurilor poftitoare la ceata duhurilor mnioase si apoi la ceata duhurilor rationale, care au puterea asupra maselor de oameni prin conductori eretici, nvttori eretici, vrjitori si masoni. Vrjitorii, astrologii si bioenergeticienii, ajutati de cpeteniile de diavoli arhiconi, au putere asupra maselor de oameni prin televiziune, radio, pres, muzic, filme, crti... Ins trebuie s ne aducem aminte c n lupta noastr cu fiecare ceat diavoleasc si cu slujitorii ei umani primim putere corespunztoare de la Dumnezeu, ca s biruim.

2.3.2. Bioenergiticienii si natura energiilor prin care lucreaz Djuna, "marea bioenergitician" din Rusia, este de origine asirian, iar mama ei, tatl si bunica au practicat vrjitoria. Ce spun bioenergeticienii despre propria lor persoan? Iuri Tarasov afirm: "Sunt vrjitor de generatia a patra". Intrebat fiind despre generatiile de vrjitori, el a rspuns: "Bioenergeticianul este un vrjitor de generatia ntia. El nu poate face nici a zecea parte din ceea ce face un vrjitor de generatia a patra. La ultimul congres al vrjitorilor, care sa tinut n Spania, la magia alb si magia neagr s-au mai adugat dou culori, magia rosie si magia verde". Bioenergicitianul Kaspirovski, aprnd la televiziune n data de 24 noiembrie 1989, dup miezul noptii, a citit din cartea sa de magie neagr. Caracterul demonic al sedintelor sale de vindecare prin televiziune a fost depistat de cercetrile medicale ntreprinse asupra celor ce au urmrit emisiunile sale: din 2015 elevi, la 93% se remarc ticuri obsedante, reactii isterice, fenomene de halucinatii si tulburri psihice, dovada evident c sunt stpniti de duhuri necurate, 42% din pacienti cad n somn hipnotic n urma sedintelor televizate. Multi copii intrau n somn hipnotic, se prbuseau n stare de catalepsie numai vznd imaginea lui Kaspirovski. Ceea ce demonstreaz c elevilor li s-a distrus mecanismul de protectie psihologic. Mai mult, dup sedinte a fost nevoie ca multi copii s fie spitalizati, cu diferite tulburri neuro-psihice. Sunt unii bioenergeticieni care merg la Biseric. Ins scopul lor principal este de a se alimenta cu energiile divine dumnezeiesti. Ei stau cu ochii larg deschisi si minile rschirate, strduindu-se s se alimenteze cu energia pe care o radiaz Sfnta Icoan. Dumnezeu ns binecuvnteaz pe cel ce se smereste si nu pe cel care vrea s-I "ia" din energia Sa necreat. 2.3.3. Sursa astrologilor Astroloaga Svetlana a declarat c ea alctuieste horoscoape, ca nimeni altul n lume, tocmai datorit contactului cu "nvttorul mondial ceresc Ashtar" (informatii pe care le primeste de la el). In acest caz este evident contactul direct al astroloagei cu demonii, care o ajut s fac horoscoapele. Cci diavolul cunoaste foarte bine situatia Universului. De asemenea, diavolii pot face observatii directe asupra caracterului oamenilor. Duhurile necurate ncearc s organizeze multe din cele ce se petrec n lume si, fireste, si cunosc tinta pe care o urmresc. Din acestea rezult unele coincidente ntre prezicerile horoscopului si realitate. Svetlana a parcurs succesiv toate treptele initerii magice rituale n "Stiintele oculte". Cunostintele lea cptat de la bunicul ei, care i-a lsat dup moartea sa si un diavol care s-o ajute. Cei care urmresc calea initierii n stiintele magice spun c se petrece si o schimbare a

psihicului, a duhului si a trupului. Se produce o total alchimie a corpului si se schimb conceptia despre lume si viat. 2.4. Treptele pcatului "Nu dati loc diavolului", ne spune Sfntul Apostol Pavel (Efes. 4,27). Dar acest lucru reuseste s-l fac numai cel care urste din suflet pcatul si se mpotriveste diavolului de la primul atac. Sfnta Scriptur numeste pcatul "furnico-leu" (Iov. 4,11), deoarece dac la nceput diavolul seamn gndul ru, care este ct o furnic, mai trziu, dac nu-l vom ndeprta prin mpotrivire si rugciune, el va ajunge la puterea leului. Pentru aceasta trebuie s cunoastem care sunt treptele pcatului, de cnd ne ispiteste diavolul, pn cnd ne robeste desvrsit, ducndu-ne la pierzarea cea vesnic. Primele trepte ale fiecrui pcat si au sediul n mintea, cugetarea si imaginatia noastr. Sfntul Apostol Iacob ne spune: "Fiecare este ispitit cnd este tras si momit de nssi pofta sa. Apoi pofta zmislind naste pcatul" (Iacob 1,14-15). Pcatul si are originea n gndurile viclene, pe care diavolul le strecoar n mintea noastr. Prin ruperea legturii harice cu Dumnezeu, datorit pcatului strmosesc, diavolul are puterea de a intra n mintea noastr si de a strecura gnduri pctoase si imagini pctoase. Pentru c, dup cderea lui Adam si a Evei, diavolul are posibilitatea s ptrund n mintea omului, care nu este acoperit si ntrit de darul Duhului Sfnt. Lipsa noastr de atentie n ceea ce priveste gndurile necurate este ntia cedare periculoas n fata diavolilor. Iar acest lucru este putin cunoscut de cei mai multi oameni. 1. Prima treapt a pcatului este aceea n care crestinul face o fapt bun, dar urmreste un scop ru. "S facem toate spre slava lui Dumnezeu" (Col. 3,17), ne spune Sfntul Apostol Pavel. Dac facem o fapt bun spre a fi ludati de oameni, vom pierde plata de la Dumnezeu. 2. A doua treapt a pcatului este aceea n care crestinul nu lucreaz desvrsit fapta bun. De exemplu: Cnd cineva se roag lui Dumnezeu cu mndrie, cu mintea risipit sau cnd d milostenie din lucruri furate. 3. A treia treapt a pcatului este momeala. Momeala este gndul simplu sau icoana a ce va fi adus n inim n chip lmurit de diavol. Dar cum ne ispiteste diavolul prin gnduri? Mai nti atac mintea noastr cu diferite gnduri, care aparent nu au nici o legtur cu pcatele. Aceste gnduri se pot grupa n gnduri trupesti si gnduri viclene. Gndurile trupesti vor ncerca s mping omul spre imoralitate. Iar gndurile viclene vor provoca tot felul de gnduri lipsite de judecat. Cei mai multi oameni cred c numai lucrarea cu fapta a pcatelor este oprit. Dar nainte de a pctui cu fapta, omul greseste de mai multe ori cu gndurile si imaginatiile pcatului. Dar s cercetm cu atentie aceast metod a diavolului. Mai nti, gndurile urmresc s ndeprteze pe om de la lucrarea virtutilor. Astfel, diavolul vine n mintea

noastr si ne aduce aminte de viata noastr din tinerete, ca astfel s dezndajduim si rvna noastr spre cele sfinte s se ofileasc. Asa l-a ispitit diavolul pe Sfntul Antonie cel Mare, reamintindu-i bogtia, ocrotirea surorii sale, datinile si pcatele neamului, iubirea de arginti, iubirea de slav desart, pofta multor feluri de mncruri si celelalte desftri ale tineretii sale. Dup aceasta i-a nftisat asprimea virtutilor si osteneala cerut de ea. Asadar, diavolul speculeaz toate cele de care are lips cineva atunci cnd se lupt pentru virtutea sa. Drumul virtutilor este greu si aspru, n timp ce drumulpcatelor este usor si lipsit de obstacole. Dac aceste dou metode nu reusesc, atunci diavolii seamn n mintea noastr gnduri spurcate si necurate. Cnd mintea noastr nu rvneste cele sfinte si rmne fr lucrare, ea va fi atacat de diavoli prin gnduri pctoase si viclene. Te ntrebi cum de tiau venit astfel de gnduri? Vrjmasul nostru diavol le-a semnat cu voia sau fr voia ta. Oricum, el este ntotdeauna principalul autor. El deschide usa cugetrii tale si intr n mintea ta si seamna neghina. Iar peste putin timp ea va prinde rdcin si va nbusi toat curtenia noastr. Facem pcate atunci cnd revenim adesea asupra gndurilor rele. Cum putem s rezistm la aceste atacuri? Pentru nceput trebuie s vedem dac aceste atacuri cu gnduri viclene care vin asupra noastr sunt sau nu din vina noastr. Pentru c nu pctuim atta vreme ct vom izgoni repede gndurile rele din mintea noastr. 4. A patra treapt a pcatului este nsotirea. Insotirea este convorbirea noastr cu diavolul, cu gndurile care au aprut n inima noastr n chip ptimas sau neptimas. In aceast treapt a pcatului, diavolul nainteaz si mai mult. El ne atac cu gndurile care ne ndeamn s svrsim direct pcatul. Acestea sunt gndurile care nasc n noi dorinte pctoase si ne provoac simturile. 5. A cincea treapt a pcatului este lupta, care trebuie s nceap si s continue pe toate treptele. Rzboiul acesta al nostru cu diavolii este o adevrat mucenicie dac ne pstrm mintea curat. Sufletul consimte s stea de vorb cu acel diavol si cunoscnd c acele gnduri l duc n pcat, ncepe a se lupta mintea cu ele. Sfntul Macarie Egipteanul spune c mintea noastr trebuie s fie rzboinic si c are putere s rspund cu forte egale atacurilor diavolesti. Ea se poate mpotrivi gndurilor si poate s le contrazic. Important este ns ca mintea noastr s lupte. Si atunci va veni n ajutor darul Duhului Sfnt si va alunga pe demoni. Pentru c atunci cnd Dumnezeu vede c ne luptm cu gndurile, vine si ne ajut cu harul Su. Iar acest lucru se ntmpl pentru c rzboiul mpotriva gndurilor deschide calea spre sfintenie. Sfntul Ioan Scrarul ne nvat c ochiul veghetor curt mintea. Este ns nevoie de mare atentie la pricinile pcatelor n viata de zi cu zi, care este pricina gndurilor rele. Este nevoie de atentie chiar si n timpul somnului si al linistii. Sfntul Ioan Scrarul ne spune: "Este un diavol care, venind la noi cnd ne ntindem n pat, ne sgeteaz cu amintiri urte si murdare, pentru ca neridicndu-ne la rugciune din trndvie si nentrarmndu-ne mpotriva lui, s adormim n gnduri murdare si s avem vise spurcate. S fim atenti ca s nu ne nselm. Metoda aceasta cu gnduri rele si pctoase este devastatoare si nenumrati oameni cad prad si victime. Usa mintii noastre, deschis gndurilor rele, las s ptrund n inim germenii purttori de pcate de moarte, care

ntunec mintea si tulbur inima si face pe om prad usoar diavolilor. De aceea, cnd suntem invadati de cugete rele si viclene, s ne pzim mintea rugndu-ne si spovedindune la duhovnic. Iar Dumnezeu ne va ajuta cu Harul Su cel mntuitor, aducnd pacea si sfintenia sufletelor noastre. 6. A sasea treapt a pcatului este nvoiala, care are loc atunci cnd sufletul din iubire de sine si de pcate cedeaz gndului celui pctos, nvoindu-se cu diavolul si primindu-l n mintea sa. El zice: "Da, am s fac pcatul". 7. A saptea treapt a pcatului este pcatul cu mintea prin imaginatie. Mintea omului are posibilitatea de a imagina. In aceast treapt vezi n imaginatia ta pcatul. Exemplu: Femeia cu care vrei s te desfrnezi, te certi cu cel care te-a ofensat... 8. A opta treapt a pcatului este pcatul cu fapta (furi, lovesti, desfrnezi...). Cnd nu ne luptm cu putere pe treptele cele mai mici ale pcatului si pctuim cu mintea de mai multe ori, vom ajunge s pctuim si cu fapta. 9. A noua treapt a pcatului este obisnuinta cu pcatul. Prin repetarea pcatului se ajunge la obisnuint. Cnd duhovnicul ntreab la spovedanie de ce pctuieste, credinciosul rspunde: "M-am obisnuit". Astfel el arat c a ajuns la treapta a noua a pcatului, fie c este vorba de butur, fumat, furat sau orice alt pcat. 10. A zecea treapt a pcatului este deprinderea cu pcatul sau viciul. Omul devine astfel rob al pcatului si al diavolului, care-l conduce numai spre lucruri rele. "Cine face pcatul este de la diavol, pentru c de la nceput diavolul a pctuit" (1 In. 3,8). In aceast treapt pcatul devine a doua fire a omului. 11. A unsprezecea treapt a pcatului este dezndejdea. Diavolul l ndeprteaz pe om de la ndejdea cea bun ctre Dumnezeu, spunndu-i c are multe pcate si Dumnezeu nu-l mai iart. S nu ne lsm amgiti de diavol, care ne spune s nu prsim azi pcatele cu care ne-am obisnuit. Cu ct pcatul este mai vechi, cu atta este mai greu s scpm de el. 12. A dousprezecea treapt a pcatului este sinuciderea. Omul, fiind dezndjduit de toate si luptat de diavoli, si pune capt vietii. Este cea mai grozav moarte si pedeaps sufleteasc si trupeasc, omul muncindu-se n vecii vecilor n iad, cu Iuda vnztorul. Sunt copii mai putin credinciosi, pe care diavolul i lupt s se sinucid atunci cnd au probleme la scoal (note rele, corigente) sau cnd printii nu le ndeplinesc anumite cerinte sau i ceart (se omoar, ca s le fac n necaz). Aceste gnduri rele sunt semnate n mintea copiilor de diavoli. De asemenea, gndurile de sinucidere pe care le au cei care au suferit deceptii sentimentale sau cei care au fcut mprumuturi mari din banc si nu le pot returna, sunt tot de la diavoli. La fel si credintele satanice pe care le au cei care cred c dac se sinucid se vor ntlni cu anumite persoane mutate la viata cea vesnic sau cu Dumnezeu. In realitate, ei se ntlnesc cu diavolii si cu iadul cel vesnic.

Pe alti oameni, diavolii i pun s ncerce s vad cum este cnd se spnzur sau alte forme de sinucidere. Cei care au ncercat astfel de "experiente" si au scpat, prin minune dumnezeiasc, au spus c, la un moment dat, cineva (diavolul) i mpingea spre lat. 2.5. Cele opt atacuri ale diavolilor Diavolii ne rzboiesc ispitindu-ne din opt prti: 1. Ispitirea de sus: a) Nevointa fanatic, exagerat, peste puterea noastr (exemplu: post aspru). De multe ori dracii ne mpiedic s facem cele usoare si folositoare nou si ne ndeamn s ne apucm de cele peste puterile noastre, ca s ne mbolnvim trupeste si sufleteste. b) Tlcuirea Sfintei Scripturi, mai presus de cresterea noastr duhovniceasc. Sunt diavoli mincinosi, care ne soptesc la ureche tlcuiri ale dumnezeiestilor Scripturi (Mt. 4,6;Lc. 4,10). Acestea le fac mai ales n inimile iubitorilor de slav desart si cu deosebire la cei care s-au ocupat cu filozofia lumeasc, amgindu-i ncetul cu ncetul si ducndu-i spre eresuri si hule. Vom cunoaste teologia sau mai bine zis teomachia teologilor iaduluiarhiconi din mndria si bucuria nerusinat ce se revars din sufletul acestor oameni n vremea tlcuirii Sfintei Scripturi. 2. Ispitirea de jos: Este atunci cnd ne lenevim cu voia noastr si nu ne silim s lucrm faptele cele mntuitoare. Cnd sun clopotul, trmbita duhovniceasc pentru a merge la rugciune, crestinii se adun n chip vzut, iar diavolii, n chip nevzut. Celor ce se afl n pat le spune s mai zboveasc un pic, pe cei care se roag i adoarme, pe altii i mpunge la stomac cu foame, sete sau durere, iar altii sunt ndemnati s stea jos n vremea rugciunii. 3. Ispitirea din dreapta: a) S lucrm fapta cea bun, dar cu scop ru. Orice fapt bun are trup si suflet. Trupul faptei este lucrarea ei, iar sufletul faptei este scopul pentru care se lucreaz. Vrjmasul diavol ne ndeamn s lucrm din mndrie sau pentru a fi ludati de oameni si nu pentru slava lui Dumnezeu (Colos. 3,17). b) S privim vedeniile si nlucirile diavolesti n chip de descoperiri dumnezeiesti si ngeresti (2 Cor. 11,14). Duhul cel ru al nselciunii, cnd se apropie de om i tulbur mintea si o slbticeste, i face mintea aspr si o ntunec, i pricinuieste team, trufie, i slbticeste ochii, i nfioreaz trupul, i arat o nlucire de lumin rosie, fcndu-i mintea diavoleasc si-l ndeamn s rosteasc cuvinte necuviincioase si hulitoare. Iar cnd se arat de mai multe ori, l umple de mnie si de mndrie si nu mai stie ce este smerenia si plnsul cel adevrat, ci ntotdeauna se fleste cu isprvile sale, fr sfial si fric de Dumnezeu si, pe scurt, si iese cu totul din minti.

4. Ispitirea din stnga: Este atunci cnd cunoastem pcatul, dar cu voia noastr ne hotrm s pctuim. Vicleanul diavol din nou ne spune c Dumnezeu este bun si iart si c a gresi este omeneste. 5. Ispitirea din fat: Este atunci cnd diavolii ne transmit gnduri si imagini ale lucrurilor pe care le socotim c se vor ntmpla n viitor. 6. Ispitirea din spate: Este atunci cnd dracii ne dau rzboi cu gnduri, imagini si locuri unde am pctuit noi n trecut. Imaginatia este tabla mintii. Ea este hotar ntre minte si simtire, pe care s-a ntiprit tot ce-am vzut, auzit, mirosit, pipit si gustat n timpul vietii noastre. De aceea, cnd ne rzboiesc dracii ne rscolesc imaginatia si memoria cu tot ce stiu c s-a ntiprit acolo n chip ptimas, pentru a ne strni spre pcate. Sfintii Printi numesc imaginatia pod al dracilor, pentru c pcatele trec de la minte la trup, prin imaginatie. 7. Ispitirea cea dinluntru: Are loc prin pornirea patimilor ce ies din inima noastr: "Din inima omului ies gndurile cele rele, uciderile, curviile, preacurviile, furtisagurile, mrturiile mincinoase, hulele" (Mt. 15,19). 8. Ispitirea cea din afar: Se face prin patimile si ruttile pe care le toarn dracii n sufletele noastre, prin cele cinci simturi, care se mai numesc si ferestrele sufletului. Sfntul Prooroc Eremia ne spune c "s-a suit moartea prin ferestrele noastre" (ler. 9,21). 2.5.1. Formele luptei diavolesti 1. Rzboiul cu inima a) Prin mnie aprins: uciderea, sodomia, asuprirea sracilor. Aceste pcate mpotriva aproapelui sunt strigtoare la cer si mpietresc inima. b) Prin poft: iubirea de arginti, lcomia, lenea, desfrnarea. Acestea (a si b) sunt cele sapte pcate de moarte si le facem mpotriva noastr. c) Prin iutime: zavistia, invidia, ura, pizma. Aceste pcate nvrtoseaz inima si le facem mpotriva aproapelui. 2. Rzboiul cu mintea a) 0 ntunec prin: mndrie, dezndejde, sinucidere. Acestea sunt pcate mpotriva Duhului Sfnt. b) 0 aprinde prin erezie. c) 0 surp prin nebunie.

Rzboiul diavolului cu oamenii decurge astfel: I. Cu mintea: momeala, asuprirea, unirea. II. Cu inima: lupta. III. Cu vointa: nvoiala. IV. Cu trupul: mplinirea cu lucrul, deprinderea, patima (viciul). V. Cu sufletul: dezndejdea, erezia, nebunia, sinuciderea. Acesta este rzboiul cu diavolul, iar biruinta este a lui Iisus Hristos si a noastr. Cunoscnd aceste ispite: "...s nu v lsati covrsiti de satana, cci gndurile lui nu ne sunt necunoscute" (11 Cor. 3-16). 2.6. Rzboiul nevzut Pe cei care sunt zmisliti n frdelegi si n pcate nscuti (Ps. 50,6), satana i lupt prin patimi. Adic nu se lupt cu ei ct vreme triesc dup chemrile lumii acesteia, ca dup o lege, si o ascult orbeste. Rzboiul Se aprinde abia atunci cnd dorim s prsim pcatele si s mergem pe calea lui Dumnezeu. Atunci cnd vrem s dezrobim fiecare parte a sufletului nostru din amgirea diavolului si s le unim iarsi precum le avea Adam n Rai si s vedem pe Tatl Nostru, atunci se strnesc mpotriva noastr toate urgiile iadului. Toat strdania diavolului este s desfac sufletul nostru de dragostea lui Dumnezeu si s-l lege de orice altceva, n afar de Dumnezeu. De aceea ntinde celor trei puteri ale sufletului nostru (puterea rational, puterea mnioas si puterea poftitoare) ispite, aducnd momeli plcute, potrivite cu fiecare putere sufleteasc n parte. In acelasi timp, trupul este pus s mplineasc lucrul si s le fac mereu. Vrea adic s iubim plcerea, stiind vrjmasul c aceasta stinge iubirea de Dumnezeu. Pofta sau vointa o nconvoaie spre trup si spre lume, ntunecnd mintea cu plceri pctoase. Cugetarea, care dup fire, se ntinde ca un arc ctre dragostea dumnezeiasc, diavolul o aprinde ca o sgeat contra firii si o trimite, ca pe niste fulgere, n obrazul fratilor si mpotriva lui Dumnezeu, blestemnd si njurnd si dndu-le lui (dracului) pe toate si pe sine nsusi, chiar si moarte de om fcnd. Iar pe srmana minte care, dup fire, este oglindirea sau rsfrngerea lui Dumnezeu, tronul lui Dumnezeu n om, locul cel mai sfnt al su, fie c o ntunec, fie c o aprinde, fie c o sfarm, punnd idolul pcatului ntrnsa sau urciunea pustiirii n locul cel sfnt (Mt. 24,15). In acest fel se poate nscuna vrjmasul n minte si o poate schimba contra firii, nct zice rului bine si binelui - ru; ntunericului - lumin si luminii - ntuneric; cuminteniei - nebunie si nebuniei ntelepciune, din care cuget c nu este Dumnezeu, ci numai natura al crui dumnezeu este omul. Iat ce este o minte ndrcit, care socoate minciuna - adevr si adevrul -

minciun (ateismul). 0 astfel de minte pierde si darul liberttii vointei si ajunge n robia poftelor, contra firii, care spurc sufletul, i tlhreste vlaga si-l stric prin boli, fcndu-l neputincios spre osteneli si urcusul cel duhovnicesc. Toate patimile si lucrrile contra firii se ivesc mai nti n minte, n partea cea mai subtire a fpturii noastre cele nevzute. Aduce vrjmasul diavol un gnd cu chip lumesc si-l arat mintii ca pe o momeal. Iar mintea nenvtat cu lucrarea diavoleasc, precum un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el creznd c este oaie. Si asa, ca un biet miel naiv, se duce drept n gura lupului (diavol) flmnd. Prima linie a luptei pe care vrjmasul o flutur n vzul mintii este momeala. A doua este asupreala. Dac a izbutit cel ru s fure mintea cu momeala, o ndeamn s vorbeasc mpreun cu el. Urmeaz furarea mintii, care este treapta a treia din lucrarea frdelegii sau unirea. Cnd mintea si d seama de ea nssi si de cele n care se afl, avem lupta cea de gnd. Mintea noastr hotrste dac merge dup momeal sau se ntoarce de la dnsa. Aici ncepe lupta. Dac ntrziem lupta, ne putem trezi nvluiti din partea poftei sau a iutimii. Prin urmare, lupta trebuie dat grabnic. Aceast lupt este, deci, hotrtoare: dac mintea ncuviinteaz lucrarea diavolului, aceast ncuviintare o d vointei, asupra creia sufl vrjmasul boarea ametelii. Vointa ia hotrrea dup sfatul mintii si nu nainte. De aceea se zice c avem n orice hotrre libertatea vointei, adic puterea de a alege ce vrem. Darul liberttii vointei ni l-a dat Dumnezeu, ca pe o mare cinste si prin el trebuie s crestem pn la msura ndumnezeirii. Dragostea nclin vointa ca pe o cumpn. Deci, dac mintea iubeste momeala strin, va nclina cumpna liberei alegeri spre momeal sau sfat strin si asa se deschide sprtura n cetatea sufletului si intr puhoiul de diavoli, care asteptau afar. Si urmeaz repede pustiirea jalnic n cetatea sufletului, mplinirea cu lucrul sau repetarea faptei, pn se deprinde sau se obisnuieste. Inrdcinarea obiceiului pctuirii duce pn acolo nct nu ne mai putem mpotrivi si asa lucrarea contra firii se face omului a doua fire, firea frdelegii sau a pcatului. Dar acest lucru este totuna cu pierderea darului liberttii vointei si omul se trezeste robind vrjmasului din pricin c i-a slbit puterea de mpotrivire, din cauza multor pcate ce lea fcut. Iat de ce omul face rul de acum nainte, cu toat voia. Acesta este motivul principal pentru care patimile nvechite, greu se vindec. Mintea si d seama unde a ajuns si nu se poate lupta, ca s scape de robia pcatelor. Dar vrjmasul care pustieste prin patimi, cnd vede c mintea sau constiinta vrea s duc rzboi mpotriva robiei lui, vine cu asuprire, dovedind sufletului c nu poate s scape, iar ca pedeaps c a ndrznit una ca aceasta, o d legat la un chinuitor mai greu: duhul dezndejdii. Acum sufletul se afl ntre moarte

si viat. Unii mai scap, iar altii nemaiputnd suferi li se ntunec mintea si fac pcatul cel din urm: sinuciderea. Iar altora li se rtceste mintea cu totul, dnd n nebunie. De fapt, trebuie s spunem c fiecare din patimile de moarte pot duce pe om pn la sinucidere, iar altii umflati fiind de duhul mndriei, cad n nebunie. Si de unde atta pustiire? De la primirea unei momeli a vrjmasului, care ispiteste pe tot omul prin patima spre care are nclinatie mai mare. Pe cel aplecat spre trup l ispiteste prin desfrnare; pe cel aplecat spre lumea gndurilor i ispiteste cu ntelepciunea veacului acestuia; pe cei aplecati spre Cuvntul lui Dumnezeu i ispiteste cu Biblia, astfel nct n zilele noastre se vd multi cltori spre iad cu Scriptura n mn (sectarii). Dac mintea nu ncuviinteaz nluca momelii sau puiul de drac, sufletul nu va ptimi o pustiire ca aceasta. Dar ca s se ntmple acest lucru, sufletul mpreun cu puterile sale trebuie s aib o nclinatie ctre Dumnezeu, asa cum o are cnd lucreaz dup fire. Sufletul trebuie s aib pe Dumnezeu cu sine mereu. In rzboiul nevzut avem un mare ajutor, chiar pe Impratul Cerurilor, Domnul nostru Iisus Hristos si pe ucenicii Si, care sunt preotii Bisericii. Pentru aceasta S-a artat Fiul lui Dumnezeu, ca s sfarme lucrrile diavolilor si pentru aceasta ne mprtsim si El locuieste n noi de la Botez, ca s sfarme lucrrile diavolilor, pn la sfrsitul veacurilor. Dar, cum s-a spus, Dumnezeu asteapt si hotrrea noastr, nu numai lucrarea harului dumnezeiesc. Hotrrea noastr const n aceea c dac doi dintre voi se vor nvoi pe pmnt n privinta unui lucru pe care l vor cere, se va da lor de ctre Dumnezeu, care este n ceruri. "C unde sunt doi sau trei adunati ntru numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor" (Matei 20,18). Cei doi sau trei sunt puterile sufletului, care dac se vor uni pe pmnt, adic ntr-o dragoste (cci inima este semnul dragostei), cernd ceva de la Dumnezeu, Tatl nostru, rspunznd dragostei celor doi sau trei de pe pmnt, le d dragostea Sa cea din ceruri, care este nsusi Fiul Su si asa vom avea pe Dumnezeu n mijlocul nostru. Adunarea puterilor si nvoirea lor ntr-o dragoste se poate face, dup cum ne spune Fiul lui Dumnezeu, numai ntru numele Su. Aici avem o alt tain a lucrurilor si anume rugciunea nencetat ctre Iisus: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul". Sfntul Apostol Pavel ne spune "s ne rugm nencetat" (Tes. 5,17), iar acest lucru va svrsi minunea unirii puterilor sufletesti nvrjbite. Minunea aceasta se petrece ntru numele lui Iisus Hristos. Adic puterile sufletului se ntorc de la iubirea strin (de sine, de lume si de cele ce sunt n acestea) iarsi la Dumnezeu. In trei cete se rnduiesc ostasii rzboiului duhovnicesc: nceptorii, sporitii si desvrsitii. Precum atunci cnd sunt chemati la rzboi, oamenii si las toat grija cea lumeasc, asa si nceptorii si las toat grija cea lumeasc pentru mpratul lor, Iisus Hristos, si-si caut un duhovnic bun, iscusit. Adic nu mai stau la ndoial, ntre pretul lumii acesteia ntregi, de le-ar da-o cineva, si pretul sufletului mntuit pentru viata cea fr de sfrsit, ce va s fie. Trebuie, deci, s-si gseasca un duhovnic iscusit, deoarece n cele duhovnicesti,

tot ce nu este din povtuire rnduit si sub ocrotirea smereniei, duce la nselare si la mai mare surpare dect patimile. Deci, de ndat ce nceptorul leapd faptele omului celui vechi sau lucrurile contra firii, d de rzboiul gndurilor. Acesta caut s-i aduc aminte de cele vechi si s-i ntoarc iarsi dragostea spre acelea. Cel mai adesea dau rzboi cu mintea gndurile si chipurile cele de rusine. Nvala de gnduri s nu descurajeze pe nceptor. Toat grija s-i fie doar aceasta: s nu primeasc cele ce i se nlucesc mintii, ci tinerea de minte s-i fie Hristos, Maica Domnului si Sfnta Cruce. Lupta nceptorului este lupta izbvirii de patimi, adic a nu lsa pruncii babilonesti (dracii) s intre si s se fac brbati, cci mai greu i va scoate atunci. Cum se arat, trebuie s-i loveasc de piatr (Hristos) pentru ca s nu ajung cu dnsii pn la lupt (Ps. 136,9). A nu avea gnduri este cu neputint, precum cu neputint este a opri vntul cu o bucat de pnz. Dac sunt si vremi fr de furtun, aceasta este dup rnduiala Prea Induratului Dumnezeu. Cei nceptori pot s vad cum numele Mntuitorului i izbveste de asupreala diavolilor, ceea ce i ndatoreaz cu o mai mare smerenie naintea lui Dumnezeu, care le ia sau le usureaz lupta lor. Abia celor din ceata sporitilor le ngduie Dumnezeu lupta, dup ce sunt ntriti n dragostea dumnezeiasc si au deprins mestesugul luptei. Iar a bate rzboi cu diavolul si a-l arde necontenit cu sabia duhului este a celor desvrsiti. Dar nu spre diavol au cei desvrsiti privirea, ci toat fptura lor, absorbit n Dumnezeu, se face ca un prjol ntr-un rug nearztor si strmutati de dragostea lui Dumnezeu, chiar de sunt n lumea aceasta, ard pe stpnitorul ei diavolul n inim, cu sabia vpaie a Duhului Sfnt (rugciunea). Partea nceptorilor este de a usca spinii patimilor din pmntul inimii si de-a nu se sui cu mintea n vzduhul prerilor, c acolo bat diavolii mari si-i rup aripile. Mintea trebuie s fie de straj la portile simturilor, ca s nu intre foc strin n cetatea sufletului. Aceasta este partea ascetic sau nevoitoare. Pentru unii nevointa este mare, pentru altii mai usoar, pentru altii tine toat viata, iar pentru cei ce nu judec pe nimeni Mntuitorul le spune c "fr de nevoint intr n mprtia lui Dumnezeu" (Luca 6,37). Toat lupta nceptorului const n atentia care nu trebuie s adoarm, cci om vrjmas i va semna neghin n tarina inimii. Prin urmare, pe msur ce se va usca pmntul inimii de mocirle, trebuie s fie cu atentia mrit, cci altfel pinea lui va fi amar. Fr uscarea izvoarelor rele, fr scoaterea patimilor din rdcini, iar locul lor ars cu lacrimi, fr netezirea scurmturilor pe care le-au fcut porcii (dracii) patimilor, nu este cu putint de a ajunge n cetatea a doua, a lupttorilor, a celor sporiti. Pn ce cu desvrsire n-am ntors mnia si pofta de la cele de aici, unde luptau contra firii, nc nu am scpat de omul cel vechi, nc nu avem sufletul fecioar si parte de crinul bunei vestiri a nasterii lui Dumnezeu n noi.

Ceata nceptorilor st sub fericirea srciei desvrsite. Nu este nimic de care s le fie inima mpins, nici chiar de ei nsisi. Ct despre patimi, singura avutie a lor au risipit-o si au ajuns sraci de avutia aceea si s-au fcut ca un crin n pustie. Ceata celor sporiti este sub semnul fecioriei, a celor care s-au ntors la starea de copii fr de patim, cci prunc nou ni s-a artat nou: Iisus Hristos. "Iar copilul crestea si se ntrea cu duhul, umplndu-se de ntelepciune si harul lui Dumnezeu era n El. Luceafrul de dimineat rsare n inimile noastre" (2 Petru 1,19), cci Dumnezeu este lumin. "Atunci lumina ta va rsari ca zorile si tmduirea ta se va grbi" (Is. 58,8). Lumina creste tot mai tare, pruncul Iisus se face n ceata celor desvrsiti, brbat desvrsit si vine plecndu-si capul sub mna zidirii Sale, artndu-ne smerenia ca pe un Botez. Acum vine satana pentru cea din urm oar cu ispita plcerii: Nu cumva iubim darurile lui Dumnezeu? Nu cumva avem prere pentru ndrznirea ctre Dumnezeu? Cu un cuvnt, nu cdem n laud strin? Pe toate acestea le arde ns ascultarea desvrsit de la Dumnezeu, care lumineaz pe cei desvrsiti ca un soare al drepttii. Si precum Iisus Hristos s-a fcut asculttor pn la moarte pe Cruce, de Printele Su, asa si-n cei desvrsiti vointa lui Dumnezeu, cea mai urias putere, poart chipul celei mai desvrsite lepdri de sine. Iat vointa fcndu-se smerenie, cci "Desvrsirea este o prpastie de smerenie" (Sfntul Isaac Sirul). Dar are si diavolul un duh, duhul minciunii (cci a lui Dumnezeu este Duhul Adevrului). Si cu duhul minciunii, diavolul ispiteste pe cei desvrsiti. Nu cumva si iubesc viata viitoare? si vicleanul i arat ngerii de lumin (2. Cor. 11,14). Aici este bine stiut o deosebire sigur ntre cele dou duhuri: ele au cte o lumin, ns lucrarea lor este diferit. Lumina Duhului Sfnt este Lumina lui Hristos, care lumineaz pe tot omul ce vine n lume, pentm c ne lumineaz s ne cunoastem cu adevrat ce suntem, fat de Sfintenia lui Dumnezeu. La Lumina adevrului ne vedem multimea pcatelor noastre. Pe msur ce sporeste Lumina lui Dumnezeu n noi, vedem ct stricciune am fcut n vremea ntunericului necunostintei si a pcatelor. Si astfel ne vedem cei mai mari pctosi. Sfintii sunt convinsi de pcatele lor, de aceea judecndu-se pe ei nsisi, vrednici de iad se vd, dar mostenesc Raiul, primind n dar mntuirea. Diavolul minciunii are si el o lumin, ns la fel de mincinoas ca si el. Pe cnd lumina cea adevrat arat pcatele noastre si din ele ne smerim pn n iad, duhul minciunii cu lumina lui ascunde pcatele din ochii mintii, pe care i-a nnegrit cu duhul mndriei, fcnd pe cel ce ptimeste s se cread fr de pcate si c este mntuit (sectarii). Inselati sunt si cei mndri, care nchisi n nestiint sunt convinsi de mntuirea lor, desi s-a ntrit n ei ntunericul cel mai din afar al mndriei. Privind viata sfintilor, ei se cred niste pctosi, convinsi de pcatele lor, chiar dac fata le strluceste ca soarele. Asa se ntmpl c pe unii nu i las Dumnezeu fr de cruce, s se zic c sunt pctosi, dar si cei ce zic numai din buze, s vad de ei nsisi.

Cei desvrsiti nu simt numai pcatele lor, ci c se afl ntrnsii toate pcatele oamenilor (Gal. 6,2-10). In inima lor strbate durerea, sufer pentru durerea oamenilor, vor s se jertfeasc pentru ei, vor s fie osnditi n locul lor. Aceasta este iubirea de jertf, prjolul care aprinde lumea, care cutremur portile iadului si strneste mpotriv toat vlvtaia de ur sau ispita a doua prin durere. Pe msura sporirii darurilor dragostei n noi, pe aceeasi msur diavolul aprinde vapaia de ur mpotriva noastr. Dar dac l rugm pe Iisus Hristos, El se va lupta pentru noi, oamenii, biruind ca un Dumnezeu. Pe cel desvrsit, n timpul ncercrilor l vor prsi prietenii, i se vor face potrivnici, l vor huli, l vor osndi ca pe un nseltor pn si cei din casa lui, va fi dat n minile vrjmasilor. Viforul iadului va fi asupra lui, doar-doar l va desprti de dragostea lui Dumnezeu. Acesta este focul celei mai mari ncercri si suferinte, n care-l curteste Dumnezeu, cnd nssi el se ascunde din dragostea Sa si las s se prvleasc asupra lui puhoaie de ur, care caut s-l nghit. De dragostea lui Dumnezeu ns nimic nu-l mai desparte. El spune mpreun cu Sfntul Apostol Pavel: "Cine ne va desprti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de mbrcminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorti toat ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere". Dar n toate acestea suntem mai mult dect biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Cci sunt ncredintat c nici moartea, nici viata, nici ngerii, nici stpnirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici nltimea, nici adncul si nici o alt fptur nu va putea s ne despart pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Iisus Hristos, Domnul nostru" (Romani 8,35-39). Iat ce este omul dup fire sau un dumnezeu dup har (Psalm 81,6). 2.7. Nluciri si viclenii demonice Diavolii, cznd din slava cereasc si pizmuindu-i pe crestini, vor s-i mpiedice de la suisul duhovnicesc spre cer, ca s nu ajung acolo de unde au czut ei. De aceea este nevoie de mult rugciune si voint, ca primind cineva prin Duhul Sfnt darul deosebirii duhurilor, s poat cunoaste lucrrile lor, dar si cum pot fi nvinsi fiecare n parte. Cnd diavolii vd pe crestini, dar mai ales pe monahi nevoindu-se, ncearc s-i ispiteasc, ridicnd multe sminteli prin gndurile ce le insufl. Aceste atacuri pot fi doborte prin smerenie, post si rugciune, dar nici doborti nu nceteaz, ci vin ndat cu viclenii si mestesuguri noi. Atunci cnd nu pot s nsele inima cu plceri murdare, se silesc s ne sperie, prefcndu-se n femei despuiate, fiare, reptile, trupuri uriase si multime de ostasi. S nu ne temem nici de nlucirile acestea, cci se mistuiesc ndat dac ne rugm cu smerenie si ne nsemnm cu Sfnta Cruce. Duhurile necurate sunt pline de ndrzneal si nerusinare, pentru c desi sunt biruite, ne atac iarsi n alt chip. Se prefac c ghicesc, spunndu-ne c se vor ntmpla diferite lucruri n viitor. Dac vor gsi sufletul neclintit n credinta si cugetarea ndejdii, aduc pe Satana, cpetenia lor. Acesta este asa cum l descrie Iov: "Ochii lui chip de luceafar, din gura lui ies parc niste torte aprinse si izbucnesc valuri de scntei. Din nrile lui iese fum... Rsuflarea lui este de crbuni aprinsi si din gura lui tsnesc flcari" (Ion* 41,1821). "Grieste vicleanul lucruri mari. Incearc s se fleasc si amgeste pe crestini. Dar

noi crestinii s nu ne speriem nici de nlucirile acestea, nici s lum aminte la cuvintele lui. Att el, ct si slugile lui au fost doborte de Mntuitorul, ca niste scorpii si serpi, spre a fi clcati n picioare de crestini" (Sfntul Ioan Scrarul). Nlucirile lor apar dar se mistuiesc de la sine, nevtmnd pe nici un credincios si poart asemnarea focului celui vesnic, care-i va arde pe diavoli. Adeseori, viclenii se prefac a cnta psalmi. Uneori, cnd citim, rostesc ndat ca un ecou cele ce au fost citite sau ne ispitesc s lungim cntarea sau cititul. Dormind, ne scoal la rugciune si aceasta o fac des, nengduindu-ne s ne odihnim. Se mai ntmpl uneori s ia chip de clugri, prefcndu-se c vorbesc cu evlavie, ca s amgeasc prin asemenea nftisri si s atrag pe cei amgiti unde voiesc ei. Dar nu trebuie s lum seama, chiar dac ne scoal la rugciune, chiar dac ne sftuiesc s postim, chiar dac ne osndesc cu pcatele ce ne-au ndemnat s le facem. Ei fac aceasta ca s aduc pe cei simpli la dezndejde si s le spun c nevointa lor nu este de folos si c viata crestin si monahal este grea, ndemnndu-i astfel sa triasc n pcate. Diavolii toate le fac, si le griesc, si le tulbur, si le amestec, pentru ca s ne amgeasc. Ei pricinuiesc lovituri, zgomote, suier, iar dac nu-i lum n seam plng si se tnguiesc ca niste biruiti. Iar dac prevestesc, s nu credem n ei, cci nu cunosc nimic din cele ce nu au avut loc. Singurul Dumnezeu este Cel ce stie toate nainte de facerea lor. Duhurile necurate nu cunosc nimic de la ele nsele, ci ca niste furi, cele ce vd la altcineva le spun. Cnd vin noaptea si voiesc s ne griasc cele viitoare, spunndu-ne "Noi suntem ngerii!", nu le dati crezare, cci mint. Chiar dac laud nevointa voastr si v fericesc, nu-i credeti. Pecetluiti-v cu Sfnta Cruce pe voi nsi si casa voastr si v rugati. Ii veti vedea disprnd, cci sunt lasi si se tem mult de semnul Crucii Domnului, fiindc prin ea au fost zdrobiti de Mntuitorul. Iar dac totusi struiesc cu mai mult obrznicie, jucnd teatru si schimbndu-se n nluciri, nu v nfricosati, nici nu v lsati impresionati, nici nu le dati atentie. Vederea sfintilor este linistit si blnd, aducnd pacea, bucuria si puterea lui Dumnezeu, iar sufletul priveste prin sine nsusi pe cele ce se arat si este cuprins de dorul de cele dumnezeiesti. Nvala si nlucirile pricinuite de diavoli sunt cu bti, cu strigte, ca dansul tinerilor celor fr de minte. Din acestea se naste frica sufletului, tulburarea si neornduiala sufletului si gndurilor, tristetea, ura de cei ce se nevoiesc, plictiseala, suprarea, frica de moarte si apoi dorirea pcatelor, imoralitatea si lipsa rvnei spre virtute. Cnd sufletul este cuprins si struie n fric, este semn al prezentei diavolului. Cnd diavolii se apropie de noi suntem cuprinsi de o mare spaim si fric, inima tresalt ca si cnd ar vrea s ias din piept, iar de fric si spaim nici nu putem striga sau vorbi. Diavolii nu desfiinteaz frica, cum fac ngerii, ci cnd i vd pe unii nfricosati, le mresc si mai mult nlucirea si-i ngrozesc zicnd: "Cznd, nchinati-v!" (Matei 4,9). Asa i-a amgit pe pgni si au fost socotiti de ei zei. Dac diavolilor le-ar fi fost cu putint s ne vatme, n-ar mai fi venit cu zgomote si nluciri, ci le-ar fi fost destul s vin si s ne fac tot ceea ce doresc. Ins neavnd putere,

joac si-si schimb chipurile ca pe o scen, speriind prin zgomote, dar prin acestea se dovedesc mai cu seam neputinciosi. Este n firea mintii, mnia mpotriva patimilor. Cci dac nu se mnie omul mpotriva tuturor celor semnate de diavoli ntr-nsul, nu va vedea nici o sfintenie ntr-nsul. Iar cel ce vrea s ajung la mnia cea fireasc, taie toate voile sale, pn cnd ntreste n sine voia cea dup fire a mintii. Cnd, mpotrivindu-te, vei birui oastea vrjmasilor diavoli si o vei vedea c fuge de la tine slbit, s nu ti se bucure inima. Cci rutatea duhurilor este n urma lor. Diavolii pregtesc un rzboi si mai ru dect cel dinti, adunndu-si fortele. Dac te vei mpotrivi lor mai departe, luptndu-te, vor fugi de la fata ta ntru slbiciune. Dar dac te vei nlta ntru inima ta, pe motiv c i-ai izgonit, se vor ridica unii de la spate, altii din fat, dac vei prsi cetatea. Cetatea este rugciunea, lupta este mpotrivirea prin Iisus Hristos, iar baza de unde pomim lupta noastr este mnia mpotriva diavolilor. Dac inima ta urste pcatul prin fire, va iesi biruitoare si se va ndeprta de la toate pricinile ce nasc pcatul. Diavolii se nvluie si se acoper pentru o vreme n viclesugul lor, c doar si va lsa omul slobod inima, socotind c s-a izbvit de lupt. Iar dac se ntmpl aceasta, sar dintr-o dat asupra bietului suflet si l rpesc ca pe o vrabie. Domnul nostru Iisus Hristos, nvttorul nostru, stiind vrjmsia lor si milostivindu-se de neamul omenesc, ne-a poruncit s pzim inima cu strictete, zicnd: "Fiti gata n tot ceasul, cnu stiti n care ceas vine furul; deci nu cumva venind s v gseasc dormind". Deci ia seama la inima ta, fiind cu luare aminte la simturile tale. Si dac se va nsoti cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe tlharii care te prad de ea. Cci cel ce se deprinde s deosebeasc precis gndurile, recunoaste pe cel ce vreau s intre si s-l spurce, fiindc acestea tulbur mintea ca s se fac mndr si trndav. Dar cei ce cunosc ruttile lor, rmn netulburati, rugndu-se Domnului. Loviturile ce ni le d diavolul, fie pe vzute, fie pe nevzute, adeseori le simtim si le vedem. Dar chinurile ce le sufer diavolii de la noi, cnd devenim uneori virtuosi sau ne cim pentru greseli, sau rbdm ndelung si rezistm la necazuri, sau ne rugm si mplinim cu rvn toate celelalte fapte crestinesti prin care diavolul este chinuit, lovit si pedepsit, toate acestea, dup iconomia dumnezeiasc, noi nu le vedem, ca s nu ne mndrim si s ne molesim. Cci, drept este naintea lui Dumnezeu s rsplteasc cu necaz celor ce ne necjesc pe noi (II Tes. 1,5). Cum se pot izbvi de diavoli si de patimi cei care sunt bolnavi cu trupul si neputinciosi? Nu numai prin nfrnare de la mncruri, ci si prin strigarea din inim ctre Domnul putem izgoni gndurile rele si pe diavolii care ni le strecoar. "Strigat-am ctre Domnul ntru necazul meu si m-a auzit" (Iona 2,3). Si iarsi: "Din pntecele iadului ai auzit strigarea mea si glasul meu. De aceea: Pn ce va trece frdelegea, adic tulburarea pcatului, striga-voi ctre Dumnezeul cel Prea Inalt (Ps. 56,2-3), ca druindu-mi cea mai mare binefacere, s nimiceasc cu puterea Lui nssi momeala pcatului si s surpe idolii cugetrii ptimase".

Deci, dac nu ai primit darul nfrnrii, cunoaste c Domnul vrea s te asculte prin rugciune si ndejde, cnd te rogi. Deci cunoscnd judecata lui Dumnezeu, nu te descuraja pentru neputinta nevointei si a nfrnrii. Ci mai degrab struieste n lucrarea izbvirii de vrjmasi prin rugciune si rbdare unit cu multumire. De v vor alunga gndurile neputintei si ale suferintei din cetatea postirii, fugiti n alta, adic n rugciune si n multumire. Diavolii, rugnd pe Domnul ca s nu fie trimisi n adnc, au primit mplinirea cererii (Lc. 8,31-32). Cu ct mai vrtos va fi ascultat crestinul, care se roag s fie izbvit de moarte mintal (Isaia Pustnicul, Filocalia I, p. 478). 2.8. De ce trebuie s ne luptm cu diavolii? De ce ngduie Dumnezeu ca s fim ispititi? Sfntul Apostol Iacob ne spune: "Nimeni s nu zic atunci cnd este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru c Dumnezeu nu este ispitit de rele si El nsusi nu ispiteste pe nimeni. Ci fiecare este ispitit cnd este tras si momit de nssi pofta sa. Apoi pofta, zmislind, naste pcat, iar pcatul odat svrsit, aduce moarte" (Iacob 1,13-15). Prin urmare, fiecare este ispitit fie de ctre diavol, fie prin propria sa voint, totdeauna prin ngduinta lui Dumnezeu. Sfntul Maxim Mrturisitorul ne lmureste c cinci sunt motivele pentru care Dumnezeu ngduie s fim ispititi de diavoli: 1. Prima pricin este ca acei "care sunt ncercati si se lupt, s ajung s discearn virtutea de ru". Acest rzboi ne aduce experient, ajungnd s deosebim binele de viclesug, virtutea de pcat. 2. A doua pricin este c "dobndind virtutea prin osteneal si durere, s o avem sigur si nestrmutat". 3. A treia pricin este ca "naintnd n virtute s nu ne ngnfm, ci s ne smerim". Rzboiul continuu ne oblig s ne smerim continuu si nu ne ngduie s ne mndrim cu virtutile noastre. 4. A patra pricin este ca "dup ce am fost ispititi de pcat, s-l urm din toat inima", precum si pe diavolii care ne ispitesc. 5. A cincea pricin este ca "devenind neptimasi, s nu uitm slbiciunile noastre si nici puterea lui Dumnezeu, care ne-a ajutat". Prin urmare, vom trece adesea de la rzboi la pace de la durere la bucurie duhovniceasc, stiind c nainte de nviere este Golgota Crucii. Trebuie s ne luptm cu toate puterile noastre, bizuindu-ne mai ales pe ajutorul lui Dumnezeu, cci nu ntru multimea ostirii este biruinta rzboiului, ci din Cer este putere (1 Macabei 3,19).

Astfel, orice ispit, dac o nfruntm, ne poate aduce cunun vesnic.

CAPITOLUL III Tehnica de lupt a diavolilor 3.1. Metodele diavolilor Trebuie s cunoastem metodele prin care ne lupt diavolii, ca s prindem curaj si s biruim pe vrjmasii mntuirii noastre. Avem vrjmasi cu adevrat ri, cumpliti, vicleni, mesteri n uneltiri, puternici, neadormiti, imateriali, care pot s aprind cu focul pcatelor Biserica Vie a lui Hristos, care suntem noi, crestinii ortodocsi. Fiecare dintre noi, cunoscnd planurile potrivnicului, se va ngriji s nu cad n cursa diavolului (1 Tim. 3,7). Multi crestini se ntreab dac exist diavoli si care sunt tacticile prin care acestia nseal pe oameni. Cea mai mare viclenie a diavolilor este s ne fac s credem c ei nu exist. Multi oameni zic adesea: "Vedeti-v de treab, nu exist diavoli!" Diavolii i ndeamn s zic astfel. Ei au interesul s ne fac s credem c ei nu exist, pentru c asa este usor s crezi c nu exist nici Dumnezeu si atunci nu exist nici un criteriu moral si totul este permis. 3.2. Diavolul si schimb des planul de actiune Diavolul cerceteaz ce fel de ispit este mai eficace si se potriveste mai bine fiecruia si pe aceasta o pune n lucrare. Nesuportnd nfrngerea, si msoar si cntreste bine fiecare lovitur. Asadar, ntr-un fel se lupt cu nceptorii si n alt fel cu cei crescuti duhovniceste, ntr-alt fel cu cei nepstori si n alt fel cu cei care cred n Dumnezeu. Altfel ispiteste diavolul pe cel bolnav si neputincios si altfel pe cei sntosi. Altfel se poart cu cei cinstiti si altfel cu cei vicleni. El stie c ceea ce vatm pe unul, poate fi de folos pentru altul. Sfntul Atanasie cel Mare spune c "diavolii, dup cum ne vor afla, tot astfel se vor face si ei fat de noi". Avva Isaac scrie: "Este un obicei al diavolului ca s mpart cu miestrie atacurile sale mpotriva celor cu care se lupt, dup felul armelor sale si s-si schimbe ispitele dup scopul urmrit cu fiecare n parte". Sfntul Isaac Sirul spune c diavolii lupt diferit pe cei nepstori si lenesi, fat de cei rvnitori si ntriti duhovniceste. Astfel, pe cei nepstori i lupt de la nceput cu trie, ca s-i cuprind frica si s li se par de la nceput calea aspr si greu de strbtut. Pe cei rvnitori nu-i atac de la nceput, cnd rvna lor pentru cele duhovnicesti este mare. Iar cu cei evlaviosi amn lupta pn cnd vor cdea n lenevire si atunci i atac, micsorndu-le rvna. Trebuie s lum aminte, cci altfel vom cdea sub loviturile nemiloase ale diavolilor. S nu ne ncredem n puterile noastre, cci n orice clip vicleanul diavol poate exploata slbiciunile noastre.

3.3. Diavolul ne ispiteste la nceput cu pcate mici Diavolul niciodat nu ncepe lupta cu pcatele cele mari. El ncearc la nceput s-l pcleasc pe om, ca s comit o ct mai mic greseal. Iuda nu a devenit trdtor dintr-o dat, ci a nceput cu furtul unor mici sume de bani, iar apoi dorind mai mult si fiind ajutat de diavol s-a fcut rob al iubirii de bani. Apoi acest pcat a condus la trdarea Mntuitorului Iisus Hristos. Sfntul Ioan Gur de Aur ne spune c diavolul de la pcatele cele mici ajunge la pcatele cele mari. Diavolului i este suficient o mic slbiciune a noastr, iar apoi, dac cedm ispitelor, si face slas n sufletele noastre. Sfntul Ioan Scrarul, care a descoperit acest viclesug al diavolilor, ne nvat: "Multe chipuri are sarpele (diavolul) desfrnrii. Pe cei care nu au cunoscut pcatul le spune s fac numai o ncercare, ca s vad cum este acest pcat si apoi s se pociasc. Unii se las convinsi s ncerce numai o dat si apoi s se opreasc. Ei gndesc: Ce voi pti dac voi pctui o singur dat? Nimic. Nu m voi pierde numai cu att. Si astfel fac primul pas. Din nefedcire, rul nu se opreste numai aici. Primul pas este astfel fcut. Cetatea sufletului este distrus si puhoi de diavoli pot intra acum si-l vor lupta pe om cu pcatul desfrnrii". 3.4. Diavolul exploateaz slbiciunile noastre Diavolul studiaz cu atentie toate slbiciunile oamenilor si dup aceasta si alege ispitele. Slbiciunile difer de la un om la altul: unul este nclinat spre lcomia pntecelui, altul spre desfrnare, altul spre iubirea de arginti, altul spre mndrie, altul spre lene, altul spre butur, altul spre nepsare, altul spre necredint, altul spre mnie. Sfntul Simeon Noul Teolog spune c "Avem vrjmasi fr de trup, al cror scop principal este aflarea slbiciuailor noastre, asupra crora s arunce sgetile sale, ca s ne doboare n pcate". Iar Sfntul Apostol Pavel ne spune: "Nu dati loc diavolului" (Efeseni 4,27). Nengrijindu-ne de slbiciunile noastre vom lsa deschis poarta inimii, iar diavolii vor veni s ne ispiteasc. 3.5. "Blndetea" diavolului Vrjmasul mntuirii noastre ne prezint pcatele ca fiind bune si atrgtoare. El stie c dac ar ataca cu furie de la nceput, crestinii s-ar mobiliza s lupte mpotriva lui. Sfntul Ioan Gur de Aur spune c "la nceput diavolul arat indulgent si ncearc s-si mplineasc scopurile sale pctoase cu blndete si se arat cu dragoste fat de crestini". Din acest motiv, diavolul ne prezint ntunericul drept lumin, nefericirea ca fericire, pcatul ca fapta bun.

3.6. Diavolul lucreaz n ascuns 0 tactic important a diavolului este ascunderea. Iat de ce multi oameni cred c nu exist diavoli. Sfntul Clement Romanul spune c atunci cnd diavolii se retrag si se ascund, rvna crestinilor spre virtute scade. Iar dac diavolii s-ar arta n toat urtenia si rutatea lor, atunci oamenii ar ncremeni de fric si s-ar feri de ispitele lui. Asadar, desi diavolul este fiint personal, el se ascunde cu grij, pentru ca oamenii s nu dea important si s fie linistiti. 3.7. Diavolul ne atac prin surprindere In viata duhovniceasc, cea mai nfricostoare arm a diavolului este atacul prin surprindere. Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a nvtat cum s biruim aceast puternic ispit: "Rugati-v nencetat, ca s nu cdeti n ispit" (Matei 26,41). Prin rugciune si priveghere, darul Duhului Sfnt va ptrunde n sufletul nostru si ne va sfinti si astfel va alunga pe diavoli. Sfntul Apostol Pavel ne spune s priveghem si s ne rugm nencetat, "ca s nu ne ispiteasc Satana din pricina noastr" (1 Corinteni 7,5). Nenfrnarea datorit nepsrii noastre fat de cele duhovnicesti este starca sufleteasc de care are nevoie diavolul pentru a stpni sufletul nostru. 3.8. Diavolul ne lupt cu nepsarea Viata duhovniceasc este o lupt permanent pentru sfin tirea noastr si orice clip care trece fr lupt este un pas napoi. Toate eforturile noastre pentru curtire si sfintire se pot pierde ntr-o clip prin cderea n pcate. Sfntul Ioan Gur de Aur ne nvat: "Diavolul, cnd afl un suflet molesit si care nu se ngrijeste de rnile pcatelor sale, nu nceteaz s-l lupte cu aceast arm". "Antidotul nepsrii este mplinirea cu rvn a datoriilor duhovnicesti". Sufletul care nu-si simte cderea sa duhovniceasc, fie c nu este interesat de viata cea vesnic, fie c din cauza ostenelilor nechibzuite este czut n aceast curs a diavolului. S ne ostenim duhovniceste, ca s pzim cetatea sufletului de atacurile satanei, ca s nu gseasc la noi posibilitatea de a ne ispiti. 3.9. Amnarea pocintei Ai timp s te pociesti! Aceste gnduri le auzim adesea n mintea noastr, prin gndurile pe care ni e insufl diavolul n mintea noastr, ct si prin cuvintele oamenilor pctosi.

Ani de zile am fost jucrii n minile diavolilor, fcndu-le pe piac si svrsind pcate. Intr-o zi ns, lumina dumnezeiasc strluceste n noi si ne ndeamn la pocint. Darul lui Dumnezeu ne face s simtim starea noastr pctoas. Dumnezeu ne cheam la pocint prin gnduri de pocint insuflate de Sfntul Inger Pzitor si prin duhovnici. Acum intervine ns si diavolul. El lucreaz cu gndurile amnrii, pe care ni le insufl n mintea noastr. Incearc s ne conving prin argumente mincinoase: nu ai postit, nu esti pregtit, ai timp, ce o s zic duhovnicul cnd va afla pcatele tale? Las, s te ndrepti si apoi te vei poci! Nici un om nu poate fi ns sigur c n viitor se va poci sau c nu va muri. Dar diavolul, ajutat de nclinrile noastre spre pcate, de cele mai multe ori reuseste s cstige vointa noastr. Astfel, pocinta noastr este amnat si ocazia nceputului bun si al mntuirii noastre este amnat. Cu trecerea timpului, patimile noastre se vor mri. Rnile sunt mai usor de vindecat la nceput dect atunci cnd s-au cronicizat. Trebuie s punem de ndat n practic hotrrea noastr de a ne poci. S facem s rodeasc prezentul. S ne nchidem urechile la povetele viclenilor diavoli, care ne soptesc c avem timp. Nu! Nu! Nu mai avem timp. Acesta este adevrul, pe care diavolul caut s-l schimbe, pentru a ne nsela. Unui printe i soptea diavolul la ureche: "Las, ai s mergi mine s te spovedesti!" Iar printele i spunea: "Nu, astzi m voi spovedi si mine fie voia Domnului". 3.10. Diavolul se preschimb lund nftisarea vzut Din Vietile Sfintilor aflm c diavolii se arat trupeste. De aceea Duhul Sfnt ne avertizeaz c "Satana se preface n nger de lumin" . Sfntul Antonie cel Mare ne spune: "Diavolul struia ticlosul noaptea, lua chipul unei femei si o imita n tot felul, numai ca s m nsele. Uneori mi se arta ca un om evlavios. Adeseori se prefac a cnta psalmi. Se ntmpl uneori ca atunci cnd citim s rosteasc dup noi ca un ecou cele ce au fost citite. Diavolii pot imita orice. Sunt vicleni si gata s se prefac si s se schimbe n toate nftisrile. Ei rd nebuneste si suier, cci toate le fac si le griesc si le tulbur si n toate se prefac si pe toate le amestec, pentru a amgi pe cei simpli". Vietile Sfintilor prezint nenumrate exemple despre aparitiile sensibile ale duhurilor rele, care uneori vorbesc, alteori imit diferite animale, iar alteori fac s se aud tropituri, suierturi, blasfemii si vorbe murdare. Si toate acestea cu scopul de a nspimnta si nfricosa pe cel credincios. Stiind toate aceste lucruri, trebuie s fim foarte atenti si s nu ne temem. Sfntul Antonie cel Mare ne sftuieste s nu dm nici o important unor astfel de mestesuguri diavolesti. Pentru c diavolii, dac ar putea ceva asupra celor credinciosi, nu ar mai veni cu astfel de mestesuguri, ci i-ar dobor direct. Duhurile rele se mistuiesc dac ne rugm cu credint si smerenie si chemm numele Domnului, nsemnndu-ne cu Sfnta Cruce.

3.11. Diavolul ne nseal prin ghicit, vise, prejudecti si superstitii Diavolul ne nseal prin ghicit, prejudecti, vise si superstitii, care la prima vedere par nevinovate. Dumnezeu, cu multa Sa Intelepciune, a ascuns omului viitorul su. Iar acest lucru l-a fcut pentru a-l feri de o nfricosat surs de neliniste si nefericire. In plus, i-a hrzit speranta si l-a ncredintat de iubitoarea Sa purtare de grij, cerndu-i s se lase n grija Sa, cu ncrederea copilului fat de Printele Su. Ins vrjmasul diavol, vrnd s slbeasc si s micsoreze aceast ncredere, speculeaz cu viclesug capacitatea sa (ca duh ce este asemenea ngerilor) de a cunoaste anumite lucruri, la care omul nu are acces. Mai ales cele referitoare la viitor. S nu uitm c omul este, totusi, mai prejos dect ngerii (Evrei 2,7). Asadar, diavolii fr s fie a toate cunosctori, cci atotstiinta este o nsusire numai a lui Dumnezeu, cunosc totusi unele mprejurri legate de cele ce se vor petrece. Sfntul Antonie cel Mare spune c, de exemplu, diavolii vd cum plou torential n Muntii Etiopiei si, n acelasi timp, se pot arta n Egipt, unde prin ghicit si prin vise prevestesc celor creduli umflarea apelor Nilului. Dac un frate de al tu, aflat ntr-o localitate ndeprtat, se va porni s vin la tine, diavolii care vd si aud acest lucru se vor arta n vis tie si ti vor spune aceasta. Iar cnd se va ntmpla de mai multe ori aceste lucruri, te vei ncrede n visele si descoperirile tale. Astfel, diavolii, folosind una din nsusirile lor, se prefac c ghicesc si c spun mai nainte ce se va ntmpla dup mai multe zile. Sfntul Atanasie cel Mare spune c diavolii "se prefac c ghicesc", cci n esent ei nu ghicesc nimic, ci nseal pe oameni cu falsele lor previziuni. Pe termen lung, ei se dovedesc mincinosi, cci mint si nu spun nimic adevrat si sigur. Hrana diavolilor este minciuna. Si chiar atunci cnd spun adevrul, o fac de nevoie, ca s poat apoi s nsele si s ne robeasc si s ne prind n cursele sale. Sfntul Didim Alexandrinul spune c "de multe ori diavolul ne nseal, amestecnd adevrul cu minciuna". De aceea, noi nu trebuie s ascultm si s credem ce spune diavolul si nici cuvintele rostite de cei demonizati. S lum pild pe Domnul Iisus Hristos si pe Sfintii Apostoli, care n-au primit cele ce diavolul le-a ghicit, ca fiind adevrate. Domnul nsusi i-a respins pe diavoli, cu toate c mrturiseau despre El un adevr, anume c este Fiul lui Dumnezeu (Matei 4,1-11). La fel a fcut si Sfntul Apostol Pavel, cu duhul pitonicesc al tinerei din Filipi, care aducea mult cstig stpnilor ei, ghicind. Ea spunea adevrul cnd striga despre Sfntul Apostol Pavel si Sila: "Acesti oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preanalt" (Fapte 16,17). Sfntul Apostol Pavel nu a primit aceste adevruri, care proveneau de la diavoli. Astfel ne-a nvtat s nu credem n ghicit si prevestiri, care sunt lucrri diavolesti. Si acest lucru, pentru ca nu cumva n adevrul spus de diavol s fie amestecat si minciuna sa si ca s ne deprind pe noi s nu dm niciodat crezare. Pentru c nu se cuvine ca noi,

avnd dumnezeiestile Scripturi si libertate de la Mntuitorul, s ne lsm nselati de diavoli. Trebuie s fim foarte atenti, pentru c multi vrjitori si ghicitori fac aceste lucrri, folosind cuvinte de evlavie si de rugciune. Sfntul Ioan Gur de Aur spune: "Si lucrul cel mai mare al nselciunii este c, atunci cnd suntem preveniti asupra acestor nselciuni, ncercm s-o aprm pe femeia ghicitoare spunnd despre ea c este crestin si c nu spune nimic altceva dect numele lui Dumnezeu. De aceea trebuie s-o urm si mai tare, pentru c foloseste numele lui Dumnezeu spre ocar". Nici n vise nu trebuie s credem, pentru c visele sunt nseltoare. De foarte putine ori ne vorbeste Dumnezeu prin ele. Diavolii ns ne pot vorbi de multe ori prin ele, urmrind s ne murdreasc sufletul si trupul. De aceea, Sfntul Ioan Scrarul ne zice: "Nimeni s nu se nvovoiasc a se gndi ziua la nluciri visate n timpul noptii, cci si acesta este un scop al diavolilor, ca s ne murdareasc n timpul strii de veghe cu spurcciunile visate n timpul noptii". Deci, regula de aur pentru interpretarea viselor este de a nu crede n vise. Dac Dumnezeu vrea s ne descopere voia Sa cea Sfnt prin vise, are puterea s ne-o descopere, trecnd peste cenzura noastr (de a nu crede n vise). Sfntul Ioan Scrarul ne nvat: "Cel ce crede n vise este asemenea celui care alearg dup umbra sa si ncearc so prind". Cnd ncepem s credem n vise, dm dracilor dreptul de a ne ispiti si cnd suntem treji. Atentie, de asemenea, si la superstitii si la prejudecti. Acestea sunt armele n minile diavolilor, prin care oamenii devin jucriile lor. Sunt oameni care consider cifra 13 fatidic sau se nelinistesc la strigtul cucuvelei sau la urletul cinilor, sau dac lea tiat calea o pisic s.a.m.d. Toti acestia, far s vrea sau fr s nteleag, si leag viata, fericirea sau belsugul de anumite persoane sau ntmplri, care nu au nici o legtur cu desfsurarea fireasc a vietii. De cele mai multe ori, diavolii aranjeaz astfel lucrurile ca oamenii s cread n superstitii. Este vorba aici de oameni necredinciosi sau mai putin credinciosi. De aceea, Sfntul Ioan Gur de Aur ne spune: "Vznd un om oarecare, repede l poti condamna, la ndemnul nefast al superstitiei, dar nu vezi cursa diavoleasc ce ti-a fost ntins. De ce te faci vrjmas fratelui tu, fr nici un motiv justificat? Si nu ntelegi ct de mare este batjocura, ct de mare este rusinea si, mai mult, ct de mare este primejdia. De multe ori omul are un cosmar sau vede o pisic neagr sau alte lucruri si crede c acestea ar prevesti ceva u. Aceasta este o lucrare diavoleasc, pentru c nu ceea ce crede omul face ziua rea, ci petrecerea n pcate. Prin urmare, cnd iesi din cas, s te pzesti de a pctui. Dac vom pctui, va veni si cderea noastr. Astfel, diavolul nu ne poate vtma. Dac vom pctui, vom fi sub influenta diavolilor, care ne vor conduce la tot lucrul ru". Desi Sfnta Scriptur condamn orice fel de prezicere (III Regi 22-29) si este cunoscut c diavolul este tatl minciunii (Ioan 8,44), se gsesc destui crestini care se ocup cu ghicitul, cred n vise si prejudecti, lsnd prin aceasta ca diavolul s le conduc viata lor.

Sfntul Ioan Gur de Aur ne nvat: "Noi ns nu trebuie s cdem vicleniei diavolilor, ci s ne ndeprtm de orice unealt satanic a vrjitoriei, ghicitului, prezicerii sau a superstitiilor. Cci pentru noi este mai de pret s credem n Domnul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos si n nvttura Sa, iar ca arm s avem Crucea Sa. Fericit este ns si sufletul care cheam numele lui Iisus Hristos n orice necaz, boal sau trebuint, pentru c se va ndeprta de la el orice lucrare satanic". 3.12. Diavolii ne ispitesc prin rul natural Dumnezeu a ngduit diavolilor s ne ispiteasc, pentru a ncerca credinta si evlavia oamenilor. Rul care exist n lume este de multe ori o arm redutabil a diavolilor, prin care ncearc pe oameni. Astfel, diavolul trimitnd cele rele oamenilor, adic nenorocidle, bolile, ncercrile, mhnirile, reuseste de multe ori s aduc pe oameni la disperare si dezndejde. In pilda Evangheliei, cu femeia grbov, se arat putinta diavolului de a chinui pe oameni cu boli. Domnul Iisus Hristos, vorbind despre cei 18 ani de suferint ai femeii, spune c satana a legat-o cu aceasta (Luca 13,11). Din nefericire, diavolul ne rzboieste tot timpul cu cele rele: mhnirile ne coplesesc, bolile ne cerceteaz, moartea bate la us, nereusitele ne ncearc, visurile ne sunt spulberate, sperantele zdrobite, biciul ncercrilor ne loveste fr mil. Iar noi, n fata greuttilor vietii si, mai ales, din pricina nelinistii, neputintelor si descurajrilor, ne pierdem ndejdea si credinta. Iar pentru aceste lucruri ne certm cu Dumnezeu, l hulim, l ocrm, i cerem socoteal. Alturi de noi, diavolul se bucur de aceste reusite ale lui. Trebuie s fim cu luare aminte pentru a nfrunta greuttile vietii, cci diavolul pndeste tot timpul, ca s exploateze momentele grele ale vietii prin care trecem. Diavolii ne atac mai ales cnd Dumnezeu ngduie s fim ispititi, pentru cresterea noastr duhovniceasc. Prin gndurile insuflate ne mpinge la vrjmsie cu Dumnezeu si urmreste s ne ndeprteze de El, ca dup aceasta s devenim prad usoar pentru ei. Sunt boli care apar datorit firii noastre slbite fat de microbi. Alte boli sunt datorate pcatelor noastre. Alteori, diavolul intr n trupurile oamenilor si le suge puterea, din sntoase fcndu-le bolnave si chircite. Cuviosul Nil Ascetul Spune: "Sunt asadar diavoli care intr n trupul omului si n toate mdularele lui si i sug puterea, lsndu-le aproape fr vlag. Si aceasta se ntmpl cu toate c n trup nu se afl nici o boal". De aceea, n orice boal trebuie s alergm n primul rnd la Sfintele Taine si la rugciunile Bisericii. Si nu numai la Sfntul Maslu, ci si la rugciunile speciale pentru vrji, deochi, farmece, cosmaruri, insomnii, precum si orice rele care i bntuie pe oameni. Puterea lui Dumnezeu este infinit mai mare dect a diavolilor, iar omul care se roag lui Dumnezeu va putea s scape prin puterea dumnezeiasc de orice ru cu care satana ncearc s ne chinuie.

3.13. Furnico-leul Furnico-leul este tactica de actiune a diavolului. La nceput diavolul este mic si neobservat, ca o furnic, iar dup o perioad de timp devine mare si nfricostor ca leul (1 Petru 5 8). Furnico-leul este, de fapt, pcatul, asa cum ni-l prezint diavolul. La nceput, nainte de a pctui, diavolul ni-l prezint mic, ct o furnic, fr nsemntate si fr consecinte. Se strduieste, ajutat de patimile noastre, s ne prezinte pcatul ca fiind mic si fr nici o gravitate. Iar dup ce am pctuit, ni-l arat ca un leu, mare si nfricostor. Si acest lucru l face pentru a ne arunca n dezndejde si a ne convinge c nu mai este sans de pocint si, deci, de mntuire. Toti am avut de suferit de pe urma acestei arme diavolesti. La nceput, diavolul ti pune n gnd s calci o porunc dumnezeiasc. De exemplu, s desfrnezi. Ajutat de pofta ta spre desfrnare, atacul diavolului ncepe sistematic. Dac omul nu i se mpotriveste prin post, rugciune, smerenie, spovedanie si Sfintele Taine, diavolul i spune: "Nu te necji, nu esti tu primul nici ultimul care greseste. Si apoi ce mare pcat, astzi toti pctuiesc. Mai trziu te vei poci". Astfel de atacuri foloseste diavolul, ca sa par mai mic pcatul si fr nsemntate. Dup ce ai pctuit, diavolul te aduce la dezndejde spunndu-ti ce lucru nfricostor ai fcut. Cum ai s te duci la duhovnicul tu s-i spui c ai gresit. El, care te stie att de bun si curat? Ai clcat porunca lui Dumnezeu si pentru aceasta vei fi canonisit. Pentru tine nu mai este iertare si mil. Nu mai ai sans de mntuire. Mai bine distreaz-te si pctuieste n continuare. Ingreunndu-ti sufletul cu pcate, pierzi astfel sansa pocintei si a mntuirii. De aceea este nevoie de mare atentie. In esent nu exist pcate mari sau mici, usoare sau grele. Toate pcatele sunt pcate. Cine a gresit ntr-o singur porunc dumnezeiasc, s-a fcut vinovat de toate poruncile dumnezeiesti (Iacob 2,20). Deci, nu trebuie s considerm unele pcate mici si altele mai grele. Aceast metod de deosebire a pcatelor este de la diavol. Orice clcare a poruncilor este de la diavol. Orice clcare a poruncilor dumnezeiesti este pcat. Bine este s nu pctuim, pentru c orice pcat este urciune naintea lui Dumnezeu si mnie pe Dumnezeu. Iar dac am pctuit, s ne ridicm imediat, s ne rugm, cci mila lui Dumnezeu este nemsurat. 3.14. Diavolul nseal prin erezie si necredint Credinta putemic dreapt(ortodox) si faptele bune crestine mntuiesc pe om. Dimpotriv, credinta rtcit, eretic si care se sprijin pe nscociri omenesti si diavolesti si care nu cunoaste Sfintele Scripturi, nu foloseste si nu mntuieste. Sfntul Atanasie cel Mare spune: "Diavolul, care n urciunea ruttilor lui, a nscocit ereziile, se foloseste de cuvintele Sfintelor Scripturi ca de un acopermnt, pentru amgirea celor naivi, semnnd ti ele

otrava sa sufleteasc". Ca urmare, credintele eretice si gresite, care se mpotrivesc nvtturii Bisericii Ortodoxe sunt piedici nfricostoare pentru mntuirea sufletelor noastre si arme putemice ale diavolilor. Prin necredint, diavolul ntinde curse mai ales celor nvtati, care se ncred n ei nsisi. Diavolul se prezint n fata lor cu stiinta si filozofia si le aduce necredinta. Oare nu-i vedem pe astfel de oameni lng noi? "Cine a vzut ceea ce spun Sfintele Scripturi?" ntreab cei necredinciosi. Iat gnduri si ntrebri insuflate de diavoli oamenilor care au deja o nclinare spre necredint. Sfntul Apostol Pavel scrie: "Dunmezeul acestui veac (diavolul) a orbit mintea necredinciosilor, ca s nu le lumineze lumina Sfintei Evanghelii slava lui Hristos". 3.15. Oamenii pctosi sunt slugile diavolilor Diavolul este mpratul acestei lumi a pcatelor. El are n aceast lume slujbasii si (Ioan 12,31). Vrjmasul mntuirii noastre se lupt pentru pierderea sufletelor omenesti si a avut ntotdeauna ucenici, cu voia sau fr voia lor. Astfel de oameni, gata oricnd s fac voia diavolului, sunt nenumrati, att tineri, ct si vrstnici, brbati si femei. Iat numai cteva exemple: sotul tiran, aspru, betiv si desfrnat, care alung pacea si dragostea din familia sa; o femeie ispititoare, care umbl sumar mbrcat pe strad, smintind pe oameni cu pcatul desfrnrii; un om de stiint sau de cultur, necredincios sau eretic, care prin scrierile sale, prin cuvintele sale vars otrava necredintei si a ereziilor n sufletele cititorilor; omul bogat, care cu ajutorul banilor corupe constiintele; tatl si mama, care prin educatia atee, eretic si imoral pe care o dau copiilor i conduc pe acestia n mrejele pcatelor si spre pierderea sufletelor... S lum aminte la noi nsine, ca nu cumva s ajungem vreodat unelte ale diavolilor, cu voia sau fr voia noastr si s contribuim astfel la pierderea sufletelor semenilor nostri. Cci va veni ntr-o zi clipa n care vom da seama de sufletele care s-au pierdut n iad din pricina noastr. Dumnezeu ne va spune atunci: "Sngele lor din mna ta se va cere" (lezec. 3,20). Tot Mntuitorul nostru ne-a nvtat: "Feriti-v de proorocii mincinosi, care vin la voi n haine de oi, iar pe dinuntru sunt lupi rpitori" (Matei 7,15). Iar Sfintii Apostoli ne-au nvtat: "Nu dati crezare oricrui duh. Ci cercetati duhurile dac sunt de la Dumnezeu, fiindc multi prooroci mincinosi au iesit n lume" (1 Ioan4,l). Avnd o astfel de porunc de la Dumnezeu, trebuie s ne ferim de orice legtur cu duhurile necurate (de astrologi, vrjitori, magi, senzitivi, contactanti ai OZN, prezictori, bioenergeticieni, radiestezisti) etc. Chiar dac demonul se preface c spune prin ei adevrul, noi cunoscnd scopurile pe care le urmreste el, s le respingem, aducndu-ne aminte de cuvintele Sfintelor Scripturi: "Iar pctosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce tu istorisesti drepttile Mele" (Ps. 49,17).

3.16. Diavolul ne lupt cu dezndejdea Ca s pctuiesti este cel mai usor. Rar si greu lucru este a te poci si a te mntui. Multe pricini contribuie la aceasta: nepsarea, rusinea, lipsa de interes. Si astfel omul rmne czut n pcate, departe de mntuirea sa. Pocinta noastr se sprijin pe ndejdea ca Dumnezeu, prin marea Sa milostivire, si va deschide cu dragoste bratele sale, primind pe fiul cel pierdut, care se ntoarce din tara pcatului, n casa Tatlui Su. Lipsit de aceast ndejde, omul pctos se simte parsit de Dumnezeu si neputincios, renuntnd la lupta de a se elibera de pcatele sale, care l apas. lar greutatea pcatelor sale creste n fiecare zi si starea sa sufleteasc se nrutteste. Odat cu pierderea ndejdii sale n Dumnezeu, omul si pierde si mntuirea, pentru c rmne nctusat pcatului, rob al satanei, care l conduce la tot lucrul ru si aceasta mpotriva bunvointei lui Dumnezeu, care vrea ca toti oamenii s se mntuiasc si la cunostinta adevmlui s vin (1 Tim. 2,4). Arma dezndejdii este extrem de eficace pentru diavoli, cci dezndejdea va sluji.ntotdeauna de sfetnic ru omului. Ea i nchide omului calea ntoarcerii la Dumnezeu si l sileste s rmn mpotmolit n mlastina pcatelor. Dar cum lucreaz diavolul? El sopteste la urechea fiecrui om pctos: "Iat tineretea ti-ai pierdut-o n pcate, toat viata ta ai fcut numai rele, desfrnri, hotii, minciuni, iubire de arginti, betii, ai mintit, ai jurat, ai hulit pe Dumnezeu. Ce ndejde de mntuire ai? Esti pierdut! Cel putin mai distreaz-te, cte zile mai ai de trit pe pmnt". Astfel urmreste diavolul s adnceasc pe om si mai mult n pcate, s fac inima noastr locas al diavolilor si s ne ndeprteze de Dumnezeu. Atitudinea noastr trebuie s fie alta. Ai pctuit? Trebuie s-ti par ru de pcatele svrsite si s te ridici si s te ntorci la Dumnezeu. Sfntul Ioan Gur de Aur zice c "diavolul are cea mai mare bucurie cnd omul cade n dezndejde, mai mult dect atunci cnd pctuieste". Sfnta Scriptur si Sfintii Printi ne arat ct de bun si iubitor de oameni este Dumnezeu, ca s ne dea ndejde si curaj, s ne ridicm din robia pcatelor. De fiecare dat cnd sovim s ne pocim si rmnem n dezndejde, bucurm pe diavoli si ne facem robii lor. Trebuie s scpm de aceast curs a diavolilor (II Tim. 2,26). S nu ne lsm stpniti de dezndejde, cci dezndejdea se naste din multimea pcatelor, din ngreunarea constiintei si din nesuferita mhnire sau din mndrie si din ngmfare, dup cum ne spune Sfntul Ioan Scrarul. Aceast stare de dezndejde nu este plcut lui Dumnezeu, iar Sfnta Scriptur si Sfintii Printi ne-o prezint ca pe o stare sufleteasc periculoas. Numai diavolul se bucur de dezndejdea omului. Orice gnd de dezndejde este de la cel viclean.

Sfntul Ioan Scrarul spune: "Nimic nu se compar cu ndurarea lui Dumnezeu. De aceea, cel ce dezndajduieste, s-a njunghiat pe sine". 3.17. Diavolul atac pe oamenii izolati Oamenii izolati, care se sprijin pe ei nsisi, care nu se sftuiesc cu alti oameni, sunt cel mai usor de atacat si de dobort de diavoli. ntrirea reciproc a doi sau mai multi frati este o arm nfricosat mpotriva diavolilor. Oamenii uniti duhovniceste, care se ajut si se ntresc reciproc, cad foarte greu n cursele diavolilor. Vrajmasul mntuirii noastre stie c "unde sunt doi sau trei adunati ntru numele Domnului, acolo se afl si Hristos n mijlocul lor" (Matei 18,20) si de aceea i urmreste pe cei izolati, pentru a-i ataca. Deci, trebuie s pstrm n permanent legtura duhovniceasc cu Hristos, cu Biserica si cu semenii nostri. Crestinii, care sunt uniti duhovniceste cu Hristos si cu semenii lor cnd se roag mpreun, se ajut unii pe altii si muncesc mpreun, iar harul lui Dumnezeu i pzeste de sgetile diavolilor. Cele mai multe cazuri de sinucidere sunt semnalate la oamenii care se despart de Biseric si triesc izolati. Datoria noastr este foarte clar: Nu vom ngdui diavolului s ne piard cu nselciunea sa. S rmnem credinciosi n cele ce am nvtat si de care suntem ncredintati din Sfintele Scripturi si nvtturile Sfintilor Printi (11 Tim. 3,14). Pentru c aceste lucruri sunt spre folosul mntuirii noastre si al dobndirii vietii celei vesnice. 3.18. Diavolii ne ispitesc cu cele de-a dreapta Dac vede diavolul c armele sale pline de rutate si de pcate nu au reusit, atunci ne atac cu mndria. Omul care cedeaz acestui mare pcat este stmit de orgoliu si, astfel, din cel mai nalt om duhovnicesc va ajunge cel mai pctos. Dac, de exemplu, ne luptm cu diavolii si nu cedm ispitelor lor, ei si schimb metodele si ne atac cu cele de-a dreapta, cu mndria. Astfel, ti va sopti la ureche: "Bravo! Esti un lupttor virtuos. Meriti laude!" Este ns glasul diavolilor, care sunt nvttorii ngmfrii. Dar aceast metod poate fi utilizat si n alt mod: Diavolul vine si sdeste n om dispozitia pentru o rvn foarte mare, adic ne ndeamn s ne nevoim, spre cele ce depsesc puterea noastr (post peste msur, somn putin, priveghere de toat noaptea...). Sfntul Ioan Scrarul ne lmureste: "De multe ori scopul vrjmasilor nostri este s ne ndemne la cele mai presus de puterea noastr, ca, descurajndu-ne (sau mbolnvindu-ne), s lepdm si cele dup putere si s prilejuim rsul cel mai mare al vrjmasilor nostri". Sfintii printi ne nvat c tot ceea ce este peste puterea noastr este de la diavoli. De exemplu, dac tinem post aspru, fr binecuvntarea duhovnicului, ne putem mbolnvi cu trupul si nu mai putem munci pentru fapta bun crestin, necesar mntuirii noastre.

Pentru toate lucrurile este un timp, iar drumul virtutilor are si el anumite legi. Diavolul ne ndeamn s le clcm, s urmm, adic, cele mai presus de puterile noastre. Iar rezultatele? Nereusind, ne mbolnvim, dezndjduim, scade rvna spre virtute si n cel mai ru caz ne putem mbolnvi psihic. Alt mod n care se manifest ispita diavolului de-a dreapta este lepdarea dojanei. Vrajmasul nostru ne laud pentru izbnzile noastre; ne nalt pe culmile mndriei si ne arat pe ceilalti oameni nensemnati, pctosi si prosti. Fariseul din noi va cugeta: "eu nu sunt ca ceilalti oameni, rpitori, nedrepti, adulteri..." (Lc. 18,11). Si astfel se ntmpl ceea ce spune Sfntul Ioan Scrarul: "Dracii ne silesc fie s pctuim, fie, dac nu pctuim, s judecm pe cei ce pctuiesc, pentm ca prin lucrul cel de-al doilea s ptm pe cel dinti". Prin judecarea aproapelui nostru ne ndeprtm de Dumnezeu si pierdem astfel plata pentru virtutile pe care le avem. Aceste viclenii ale diavolilor sunt arme redutabile mpotriva crestinilor si a celor ce sporesc duhovniceste. Pe acestia, diavolul i prinde n mrejele sale, fie prin mndrie, fie prin judecarea aproapelui. Cu adevrat, vrjmas nfricostor este diavolul. S stm bine! S stm cu fric, s lum aminte! 3.19. Cele patru atacuri ale diavolilor n preajma mortii omului a) Primul atac al diavolilor este asupra credintei. Satana seamn gnduri de ndoial si de necredint n mintea omului. Crestinul trebuie s se nsemne cu Sfnta Cruce, s se roage lui Dumnezeu cu smerenie si s-i rspund: "Mergi napoia mea Satan, tat al minciunii, pentru c eu cred ce spune Dumnezeu, iar nu ce spui tu si cei asemeni tie"; b) Al doilea atac este asupra dezndejdii. Prin aceasta ne nfricoseaz cu pcatele pe care le-am fcut, spunndu-ne c nu mai avem ndejde de mntuire. Noi s ne aducem aminte c Dumnezeu este milostiv si poate ierta pcatele noastre; c) Al treilea atac al diavolilor n preajma mortii omului este cu slava desart. Prin aceasta ne ndeamn s avem ncredere n faptele noastre. Noi s ne aducem aminte c toate faptele bune le-am fcut numai cu ajutoml lui Dumnezeu; d) Al patrulea atac este cu nchipuirea de sine. La multi crestini, nainte de moarte, diavolii se arat n chip de ngeri luminati si alte nluciri (2 Cor. 11,14). n aceste clipe trebuie s ne smerim si s-i zicem: "Pref-te ticlosule n ntunericul tu. Eu nu sunt vrednic de astfel de artri". Dumnezeu, care se afl n noi de la Sfntul Botez, este mai putemic dect diavolul.

Diavolul dispune de arme puternice si nenumrate si ne atac cu mare furie, pentru a ne birui. Dar nu trebuie s ne speriem de atacurile diavolului atta timp ct ne aflm aproape de Dumnezeu cel Atotputernic. Mntuitorul nostru Iisus Hristos s-a fcut om "ca s strice lucrrile diavolului" (Ioan 3,8) si s izbveasc pe cei care "frica mortii i tineau n robie toat viata" (Evr. 2,14-15). Cnd Domnul nostru Iisus Hristos a cobort la iad, El a desfiintat mprtia iadului si a eliberat pe cei detinuti acolo de diavoli. Sfntul Antonie cel Mare ne spune: "Se cuvine s nu ne temem de atacurile lui si de sgetile lui arztoare si de vicleniile lui lucrate de mestesugita lui minte. Toate acestea nu sunt nimic naintea puterii lui Dumnezeu, Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care numai rostind numele Lui cu credint si cu evlavie, pune pe fug toat ostirea diavolilor". Aceasta ntruct Dumnezeu ne-a ncredintat c "mai mare este Cel ce este n voi, dect cel din lume" (1 Ioan 4,4). Alturi de Dumnezeu cel Atotputemic ne facem si noi putemici. Si astfel si noi smeritii si neputinciosii avem curajul s ne aruncm n lupt si sa ne mpotrivim vrjmasilor diavoli. La Sfntul Botez am fost ntrebati: "Te lepezi de satana si de toate lucrurile lui si de toti ngerii lui? De toat slujirea lui?" Iar noi am rspuns: "M lepd!" Iar apoi: "Te unesti cu Hristos?" Si noi am rspuns: "M unesc!" Cu ct vom fi mai sfinti, mai apropiati de Dumnezeu, mai uniti mistic cu Hristos, cu att diavolii vor fi mai departe de noi, iar atacurile lor vor fi mai neputincioase. Iar cu ct vom fi mai uniti cu lumea si cu pcatele, cu att diavolii vor fi mai apropiati de noi si noi vom fi slujitorii lor. Sfntul Apostol Ioan ne spune: "Cel ce s-a nscut din Dunmezeu se pzeste pe sine si cel viclean nu se atinge de El" (1 In. 5,18). ( Extras din cartea : "Razboiul crestinilor cu diavolii")

Despre diavol si demoni Dintre aceste puteri ngeresti, nainte stttorul cetei terestre, cruia Dumnezeu i-a incredintat pzirea pmntului, nu a fost ru prin natur, ci a fost bun, a fost fcut pentru bine si nu avea n el de la Creator nici cea mai mic urm de rutate; cu toate acestea n-a suferit luminarea si cinstea, pe care Creatorul i-a druit-o, ci, prin vointa lui liber, s-a ndreptat de la starea sa natural la o stare contra naturii sale si s-a ridicat mpotriva lui Dumnezeu Care l-a fcut, voind s se mpotriveasc Lui. El este cel dinti care s-a deprtat de bine si a czut n ru. Ru nu este nimic altceva dect lipsa binelui, dup cum si intunericul este lipsa luminii. Binele este lumina spiritual; n chip asemntor si rul este ntuneric spiritual. Lumina deci, fiind creat de Creator, a fost bun cci ''Dumnezeu a vzut toate cte a fcut si iat erau bune foarte'', dar a ajuns ntuneric prin vointa sa liber. Multime nenumrat de ngeri asezati sub el s-au dezlipit, i-au urmat lui si au czut mpreun cu el. Asadar, cu toate c erau de aceiasi natur cu ngerii, totusi au devenit ri, nclinndu-si de bun voie vointa lor de la bine spre ru. Demonii nu au stpnire sau putere mpotriva cuiva, dect numai dac li se ngduie de Dumnezeu n sopul mntuirii, cum este cazul lui Iov si dup cum este scris n Evanghelii despre porci. Dar odat ce Dumnezeu le ingduie, au putere, se schimb si iau forma pe care o vor dup fantezia lor (2 Cor. 11,14). Nici ingerii lui Dumnezeu. nici demonii nu cunosc cele viitoare si cu toate acestea proorocesc. Ingerii proorocesc pentu c Dumnezeu le descoper si le porunceste s prooroceasc, mplinindu-se toate cte spun. Ins si demonii proorocesc: uneori pentru c vd ce se ntmpl departe, alteori prin conjunctur. Pentru aceea de multe ori mint si nu trebuiesc crezuti, chiar dac uneori spun adevrul in chipul n care am artat. Ei cunosc si Scripturile. Toat rutatea si patimile necurate au fost nscocite de ei. Li s-a ngduit s ispiteasc pe om, dar nu au puterea s forteze pe cineva. Cci noi avem facultatea de a primi ispita sau de a nu o primi. Pentru acest motiv Dumnezeu a pregtit diavolului si demonilor lui si oamenilor care l urmeaz, focul nestins si pedeapsa vesnic: ''Duceti-v de la Mine blestematilor, n focul cel vesnic, care este gtit diavolului si ngerilor lui'' (Matei 25,41). Iat ce spune si Sfntul Grigorie Palama despre mestesugul diavolului: ''Nu numai ruttile sunt n apropierea virtutilor, ci si cuvintele nelegiuite stau att de mult n vecintatea celor evlavioase, nct prmtr-un mic adaos sau omisiune se pot schimba usor ntreolalt si ntelesul unui cuvnt poate deveni tocmai contrariul. De aici vine faptul c aproape orice prere rtcit se nftiseaz cu masca adevrului pentru cei ce nu sunt n stare s vad mica omisiune sau micul adaos. E si acesta un mestesug grozav al diavolului viclean, att de dibaci de a duce n rtcire. Cci nefimd departe minciuna de adevr, diavolul si-a ntocmit din aceasta o dubl putint de rtcire: scpndu-le adic celor multi deosebirea, din cauz c e asa de mic, omul va fi usor ispitit, sau s tin

minciuna de adevr, sau adevrul de minciun, ca fiind att de aproape de minciun. In amndou cazurile va cdea sigur din adevr'' (Rspunsul al treilea contra lui Varlaam). Dar trebuie s se stie c ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este cderea pentru ngeri. Dup cdere ei nu mai au posibilitatea pocintei, dup cum nu o au nici oamenii dup moarte.