REABILITAREA - COMPARAIE CU ALTE INSTITUII DE DREPT PENAL REFERINE ISTORICE sI DE LEGISLAIE COMPARAT

Ca si amnistia, prescriptia si alte cauze care nlatura aplicarea, executarea si consecintele pedepsei, reabilitarea reprezinta o renuntare din partea societatii, pentru ratiuni conform scopului represiunii, la masurile de precautie luate fata de fostul condamnat, masuri cristalizate n pedepse complementare sau n consecinte perpetue legate de con 343b14d damnare.

Reabilitarea, ca si amnistia, este o cauza care nlatura consecintele condamnarii. ntre aceste cauze exista nsa deosebiri care privesc natura celor doua institutii, scopurile lor, precum si efectele acestora. Astfel, din punct de vedere al natiunii lor juridico-penale,

reabilitarea este o cauza care priveste exclusiv consecintele care decurg din existenta unei condamnari, n timp ce amnistia este o cauza de nlaturare a raspunderii penale si deci implicit si a consecintelor condamnarii atunci cnd a intervenit dupa pronuntarea unei condamnari definitive. Reabilitarea produce efecte "n personam" , pe cnd amnistia produce efecte "n rem". Amnistia poate interveni nainte de condamnare, pe cnd reabilitarea nu poate interveni dect dupa o condamnare definitiva si cu conditia ca pedeapsa principala sa fi fost executata sau strnsa prin orice alt mod.[1]

Alta deosebire esentiala ntre ele, este aceea ca reabilitarea nu se rasfrnge ntrutotul asupra trecutului, ci si limiteaza efectele numai pentru viitor (si chiar si pentru viitor reabilitarea nu priveste dect consecintele condamnarii constnd n decaderi, interdictii si incapacitati). Reabilitarea nu aduce atingere, de exemplu, dreptului partii vatamate la despagubirile acordate prin hotarrea de condamnare si nu confera celui condamnat dreptul de a fi reintegrat pe functia pe care o avea la data condamnarii. Amnistia, nlaturnd raspunderea penala, produce efecte mai complexe, care se rasfrng si asupra trecutului. Caracterul mai larg al efectelor amnistiei nu mpiedica formularea unei cereri de reabilitare de catre condamnatul a carui pedeapsa s-a stins prin amnistie, atunci cnd reabilitarea poate face sa nceteze unele consecinte ale condamnarii care subzista chiar si dupa amnistia (de exemplu, decaderea din dreptul de a ocupa functia de gestionar).[2]

Nici din prevederile art.137 Cod penal, care reglementeaza conditiile reabilitarii judecatoresti, nici din dispozitiile art.494-503 din Codul de procedura penala, privitoare la procedura reabilitarii, nu rezulta ca intervenirea amnistiei au constituit un impediment n calea obtinerii reabilitarii. Totodata, nici unul din textele de lege privitoare la reabilitare si la conditiile de procedura pentru obtinerea ei, nu cere ca cel condamnat sa dovedeasca existenta vreunei decaderi, interdictii sau incapacitati n a carei ncetare sa fie interesat, reabilitarea constituind pentru el, n primul rnd o posibilitate de reintegrare morala n societate. Fata de cele aratate, precum si de faptul ca efectele reabilitarii sunt, n anumite privinte, mai favorabile dect cele ale amnistiei, cererea de reabilitare nu poate fi respinsa ca lipsita de obiect, cu motivarea ca infractiunea pentru care nu s-a pronuntat condamnarea a fost amnistiata.[3]

Tot comparativ cu amnistia, deoarece reabilitarea face sa nceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare, n timp ce amnistia intervenita dupa condamnare nlatura executarea pedepsei pronuntate precum si celelalte consecinte ale condamnarii, fara sa atraga si abilitarea de drept acelui condamnat, este nelegala solutia primei instante care a respins ca lipsita de obiect cererea de reabilitare, pe considerentul ca fapta savrsita a fost ntre timp amnistiata.[4]

Comparata cu prescriptia raspunderii penale, reabilitarea ca si prescriptia este o cauza cu efecte extinctive. Dar pe cnd prescriptia nlatura raspunderea penala, reabilitarea nu nlatura dect consecintele condamnarii. Apoi, n timp ce la prescriptie trecerea unui anumit interval de timp este suficienta pentru ca renuntarea la aplicarea sanctiunii sa opereze, la reabilitare pe lnga conditia de timp se mai cer si alte conditii, mai ales n ceea ce priveste reabilitarea judecatoreasca. n ceea ce priveste prescriptia executarii pedepsei, reabilitarea se deosebeste de aceasta si prin faptul ca prescriptia executarii nu are vreun efect asupra decaderilor, interdictiilor si incapacitatilor care rezulta din sanctiunea penala, de fapt ea fixnd doar momentul nceperii curgerii termenului care poate sa intervina reabilitarea.

Gratierea, ca institutie de drept penal care are ca efect nlaturarea n tot sau n parte a executarii pedepsei sau nlocuirea unei pedepse mai grave cu una mai usoara, se deosebeste evident de institutia reabilitarii sub aspectul efectelor sale. Astfel, gratierea intervine n timpul executarii pedepsei si nu nlatura consecintele ce decurg din condamnarea, n timp ce reabilitarea intervine dupa executarea pedepsei si priveste exclusiv consecintele condamnarii.

Daca gratierea poate fi uneori partiala sau conditionata, reabilitarea nu poate fi dect completata si neconditionata.[5]

Avnd n vedere cele aratate pna n prezent, nu poate spune ca reabilitarea intervine numai dupa ce pedeapsa principala a fost executata sau stinsa n alt mod (adica prin amnistie, gratiere ori prescriptie). Deci reabilitarea este institutia care intervine de multe ori dupa ce au functionat alte institutii ale dreptului penal care duc la stingerea executarii pedepsei.

Sub raportul nlaturarii consecintelor condamnarii exista o nrudire ntre reabilitare si caile de atac extraordinare, atunci cnd acestea au ca efect recunoasterea nevinovatiei celui condamnat. nrudirea este doar aparenta nsa, deoarece temeiul nlaturarii consecintelor condamnarii este cu totul diferit la reabilitare avem de-a face cu o prezumtie de ndreptare acelui condamnat, pe cnd la caile extraordinare de atac avem de-a face cu dovada nevinovatiei celui condamnat.

Reabilitarea nu poate fi confundata nici cu institutiile procesuale reglementate n vederea desdaunarii victimelor erorilor judiciare si persoanelor detinute pe nedrept, ele diferind att prin scopul pe care l au, ct si prin efectele pe acare le produc. Reabilitarea nu are ca scop repararea unei nedreptati, pe cnd n cazul erorilor judiciare ne gasim n fata recunoasterii unei nevinovatii. Tot astfel, reabilitarea nseamna renuntarea la consecintele legate de condamnare, pe cnd n cazul erorilor judiciare avem o anulare a consecintelor impuse n mod injust.

Acum, din punct de vedere istoric si de legislatie comparata, se poate arata ca legislatiile penale din toate timpurile au folosit variate mijloace pentru a obtine efecte asemanatoare cu acelea ale reabilitarii. Astfel, n vechile legiuiri reabilitarea functiona n genere ca o modalitate a gratierii. La fel a fost si n vechiul drept romnesc. Codul stirbei, n art.291300,prevedea reabilitarea sub terminologia de "restatornicirea osnditilor". Codul comercial de la 1887 prevedea reabilitarea infractorilor condamnati pentru bancruta simpla, iar legea din 1916 prevedea reabilitarea condamnatilor care se vor distinge pe cmpul de lupta. Codul penal din 1936 a prevazut reabilitarea facultativa si pe cea de drept.

Legislatiile penale moderne au consacrat, prin reglementari speciale, institutia reabilitarii. Predominant este sistemul reabilitarii judecatoresti. Reabilitarea de drept este admisa limitat

pentru condamnari mai usoare, mecanismul aplicarii sale limitndu-se la radierea condamnarii din fisa de pe care se pot elibera certificate, nu nsa si din fisa antecedentelor penale.