Universitatea Titu Maiorescu-Bucuresti

Prof.univ.dr. Nicolae VOICULESCU

PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI -Note de curs si texte reprezentative-

In societatea contemporana existenta drepturilor omului si garantarea lor este in multe regiuni ale lumii un lucru normal. Meritul acestei stari de fapt revine si activitatii prodigioase pe care organizatiile internationale cu vocatie universala sau regionala au depus-o cu deosebire in ultimele decenii. De realizarile pe care aceste organizatii le-au avut si le au in acest domeniu se bucura si romanii, dat fiind ca Romania este integrata in toate sistemele internationale de protectie a depturilor omului. De aceea, este necesar ca orice cetatean, si cu atat mai mult cei ce urmeaza studii de specialitate juridica, sa cunoasca cele mai importante documente internationale, precum si specificul mecanismelor de protectie si control, pentru a putea fi valorificate cat mai eficient pe plan intern. Aceste note de curs nu sunt redactate astfel incat sa cuprinda in mod exhaustiv informatia referitoare la normele si mecanismele de protectie a drepturilor omului existente. Ne-am propus doar sa facem o sinteza a acestora, suficienta insa sa ghideze studentii in demersurile lor proprii de studiu si cercetare, astfel incat in mod euristic sa le inteleaga si sa le asimileze intru beneficiul propriei lor formari civice. Prof.Univ.Dr. Nicolae Voiculescu

..

CUPRINS

Unitatea de invatare I DREPTURILE ORGANIZATIEI NATIUNILOR UNITE

OMULUI

IN

SISTEMUL

I.CARTA ORGANIZATIEI NATIUNILOR UNITE .7 II. DOCUMENTE ADOPTATE DE ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE.9 Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948).......................................................... ...............10 Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.14 Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale..17 Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala..19 Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante...20 Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei.22 Conventia cu privire la drepturile copilului ..23 II. MECANISME SI PROCEDURI DE PROTECTIE A DREPTURILOR OMULUI SUB EGIDA ECOSOC ..........................................................................................................................................25 Sarcini de invatare (intrebari de control) 30 Bibliografie ...................31

Unitatea de invatare II Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.)

I. Istoric; domenii de activitate ...........................................................................................33 II. Structura O.I.M. .34 III. Normele internationale in domeniul muncii .35 IV. Codul international al muncii continut .33 V. Mecanisme de control ..42 Sarcini de invatare (intrebari de control) .45 Bibliografie 46

Unitatea de invatare III CONSILIUL EUROPEI

NOTIUNI INTRODUCTIVE ..48 CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI (1950) ..51 Caracteristici generale .......................51 Drepturi si libertati garantate .52 Conditii de exercitare 60 Mecanismul de protectie a drepturilor omului instituit de Conventia europeana a drepturilor omului - Curtea europeana a drepturilor omului .................................62 III. CARTA SOCIALA EUROPEANA (1961) SI CARTA SOCIALA EUROPEANA REVIZUITA (1996) 69 IV. ALTE CONVENTII ALE CONSILIULUI EUROPEI Conventia pentru prevenirea torturii si a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante 82 Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale ..83 Conventia europeana privind lupta impotriva traficului de fiinte umane ..84 Sarcini de invatare (intrebari de control). 86 Bibliografie ....................86
.. 4

I. II. a. b. c. d.

UNITATEA DE INVATARE IV UNIUNEA EUROPEANA

I. Uniunea Europeana - repere istorice ...............................................................................89 II. Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000) .92 III. Carta Comunitatii privind drepturile sociale fundamentale ale lucratorilor (1989) 96 IV. Libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca 98 Sarcini de invatare (intrebari de control).119 Bibliografie ..119 Teme referate la disciplina Protectia internationala a drepturilor omului. Jurisprudenta Curtii europene a drepturilor omului .................................121 BIBLIOGRAFIE GENERALA .......................................................................................................123

ANEXE
DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI ....................126 PACTUL INTERNATIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE SI POLITICE........................................................................................................................................131 PACTUL INTERNATIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE ECONOMICE, SOCIALE SI CULTURALE .................................................................................................................................147 CONVENTIILE ORGANIZATIEI INTERNATIONALE A MUNCII RATIFICATE DE ROMANIA .....................................................................................................................................156 Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Liberts fondamentales, telle q u'amende par les Protocoles nos 11 et 14 ..158 N O T A in atentia persoanelor ce doresc sa se adreseze CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI .175 Model cerere catre CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI180 CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE(2000) ...................189

..

Unitatea de invatare I DREPTURILE OMULUI IN SISTEMUL ORGANIZATIEI NATIUNILOR UNITE

Titlul unitatii Cuprinsul unitatii Obiectivele invatarii Continutul unitatii (sinteze teoretice, exemple) Sarcini de invatare Bibliografie

Cuprinsul unitatii Organizatia Natiunilor Unite are un rol deosebit de important in ceea ce priveste promovarea internationala a drepturilor pe de parte prin adoptarea unor documente esentiale in materie, iar, pe de alta parte, prin numeroasele organe principale si subsidiare de control structurate in cadrul ei. In cuprinsul acestui capitol sunt prezentate documente fundamentale adoptate in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, cum sunt Carta O.N.U., Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactele internationale cu privire la drepturile omului din 1966, conventiile privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei, ori cea cu privire la drepturile copilului. Cu aceasta ocazie, se trec in revista prevederile esenetiale ale acestor documente, precum si mecanismele de control instituite de acestea. De asemenea, sunt prezentate mecanismele si procedurile de protectie a drepturilor omului dezvoltate sub egida Consiliului Economic si Social al O.N.U. (ECOSOC).

Obiectivele invatarii A identifica si a intelege specificul organismelor create si al normelor adoptate la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite. Intelegerea raporturilor standardelor universale in materia drepturilor omului in raport cu cele regionale
.. 6

Continutul unitatii

I.CARTA ORGANIZATIEI NATIUNILOR UNITE

Documentul constitutiv al organizatiei, Carta O.N.U., adoptata la 26 iunie 1945 la San Francisco, analizeaza drepturile omului si libertatile fundamentale intr-o serie de dispozitii. Astfel, in Preambul, popoarele Natiunilor Unite isi afirma hotararea de a proclama din nou increderea lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane, in egalitatea drepturilor intre barbati si femei, ca si intre natiuni, mari sau mici. Vointa de a dezvolta si incuraja respectul drepturilor omului si libertatile fundamentale si de a facilita exercitarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este afirmata sub diverse forme si in mai multe randuri: de exemplu, in articolul unu, care trateaza scopurile si principiile Natiunilor Unite; in art.13, relativ la functiile si puterile Adunarii Generale; in art.62 privind acelea ale Consiliului Economic si Social. Art.8 prevede ca nici o restrictie nu va fi impusa de catre Organizatie accesului barbatilor si femeilor, in conditii egale, la toate functiile in organele sale principale si subsidiare. In art. 56, toti membrii O.N.U. se angajeaza sa actioneze, atat in comun cat si separat, in cooperare cu Organizatia, in vederea realizarii scopurilor enuntate in art. 55, in special respectarea universala si efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie. Aceste dispozitii au determinat o serie de importante consecinte referitoare la promovarea internationala a drepturilor omului, printre care amintim: a) Carta a internationalizat protectia drepturilor omului. Aderand la Carta, care este un tratat multilateral, statele parti recunosc ca drepturile omului care sunt invocate in ea devin de-acum o materie internationala si ca, in consecinta, aceste drepturi nu tin numai de competenta lor exclusiva. Aceste principiu a fost frecvent contestat de unele state in timpul primilor ani de functionare a O.N.U., dar astazi nu exista nici o indoiala in aceasta privinta. Totusi, aceasta nu inseamna ca orice violare a drepturilor omului de catre un stat membru al O.N.U. devine automat o problema internationala b) Obligatia statelor membre O.N.U. de a coopera cu aceasta in promovarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale apermis Organizatiei sa dispuna de baza juridica necesara pentru a realiza sarcina de a defini si codifica aceste drepturi (pactele si alte instrumente internationale cu vocatie universala)
.. 7

c) S-a reusit, de-a lungul anilor, sa se clarifice intinderea obligatiei statelor de a favoriza drepturile omului, dand acestui termen o interpretare suficient de precisa si suficient de larga pentru a permite crearea de institutii in baza Cartei, care trebuie sa asigure respectul drepturilor omului de catre guverne. Carta O.N.U.a acordat un rol important Adunarii Generale, care, prin numeroasele sale rezolutii, a contribuit intr-o masura importanta la afirmarea si dezvoltarea drepturilor omului.Totodata, ea initiaza studii si elaboreaza recomandari, in scopul de a promova cooperarea internationala in domeniile economic, social, cultural, al invatamantului si sanatatii si de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie Dupa anul 1948, data adoptarii Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat numeroase declaratii sau conventii privind teme din domeniul drepturilor omului. Majoritatea problemelor privind drepturile omului sunt trimise de catre Adunarea Generala catre Comisia a III-a care se ocupa de problemele sociale, umanitare si culturale. In anul 1993, Adunarea Generala a creat, prin Rezolutia 48/141 postul de Inalt Comisar al Natiunilor Unite pentru drepturile omului. Acesta este reprezentantul oficial al O.N.U. pentru problemele referitoare la drepturile omului si raporteaza direct Secretarului General al O.N.U. Inaltul Comisar se straduieste sa conduca miscarea internationala in favoarea drepturilor omului. El face in mod regulat declaratii publice si lanseaza apeluri in cazul crizelor ce afecteaza drepturile omului. De asemenea, el calatoreste deseori pentru a se asigura ca mesajul drepturilor omului este inteles in toate zonele globului. In paralel, Inaltul Comisar dialogheaza si coopereaza intr-o maniera constructiva cu guvernele pentru a intari protectia drepturilor omului la nivel national. In plus, Inaltul Comisar colaboreaza cu un evantai tot mai larg, printre care organizatiile neguvernamentale, institutiile unversitare si sectorul privat, in scopul difuzarii intr-o maniera cat mai larga a angajamentelor in materia drepturilor omului. In baza art. 62 al Cartei O.N.U., Consiliul Economic si Social (ECOSOC) poate face recomandari in scopul promovarii respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti. De asemenea, conform art. 68, Consiliul poate infiinta comisii in domeniile economic si social si pentru protectia drepturilor omului.

..

ECOSOC poate, de asemenea, sa pregateasca proiecte de conventii pentru a le supune Adunarii Generale si sa convoace conferinte internationale consacrate problemelor referitoare la drepturile omului. In aplicarea art. 68 al Cartei O.N.U., conform caruia el va infiinta comisii pentru problemele economice si sociale si pentru promovarea drepturilor omului, Consiliul Economic si Social a creat Comisia drepturilor omului1 si Comisia pentru conditia femeii. Articolul 64 abiliteaza Consiliul sa convina cu membrii Natiunilor Unite si cu institutiile specializate spre a obtine rapoarte privind masurile luate in executarea propriilor sale recomandari si a recomandarilor Adunarii Generale in probleme de competenta Consiliului. Mai amintim ca de-a lungul timpului ECOSOC a constituit o serie de comitete speciale, a numit sau a autorizat Secretarul General al O.N.U. sa numeasca raportori speciali sau comitete de experti in probleme de actualitate din domeniul drepturilor omului. Consiliul, care este compus din 54 de membri, tine, in mod normal, o sesiune organizatorica si doua sesiuni regulate in fiecare an. Problemele privind drepturile omului sunt, de obicei, transmise Comitetului al doilea al Consiliului (comitetul social) in care sunt reprezentati toti cei 54 de membri, desi unele probleme sunt dezbatute in plen. Rapoartele Comitetului social, care contin rezolutii si decizii, sunt supuse Consiliului spre examinare si decizie in cadrul unor sedinte plenare.

II. DOCUMENTE ADOPTATE DE ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE

In cadrul Organizatiei Natiunilor Unite au fost adoptate, incepand cu anul 1948, aproximativ 70 de conventii si declaratii privind drepturile omului. Domeniile acoperite de acestea sunt urmatoarele: 1

lupta contra discriminarii genocid, crime de razboi, crime impotriva umanitatii drepturile femeilor drepturile copiilor drepturile persoanelor in varsta

Vezi infra, p. 25. 9

..

drepturile persoanelor cu handicap drepturile omului in administrarea justitiei bunastarea, progresul si dezvoltarea in domeniul social promovarea si protectia drepturilor omului casatorie dreptul la sanatate sclavie, servitude, munca fortata si practici analoage drepturile migrantilor cetatenie, apatridie, azil si refugiati drept umanitar

In cele ce urmeaza ne vom limita a prezenta doar cele mai importante documente adoptate in cadrul O.N.U. in materia drepturilor omului.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948)

Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost proclamata si adoptata la 10 decembrie 1948. Ea s-a constituit in primul instrument international care a prevazut drepturile de care trebuie sa se bucure orice persoana, s-a subliniat ca este esential ca drepturile omului sa fie protejate de un sistem de drept(Preambul). De asemenea, Declaratia enumera doua categorii de drepturi: civile si politice, pe de o parte, precum si drepturi economice, sociale si culturale, pe de alta parte. Declaratia Universala a Drepturilor Omului nu este un act juridic, ea neavand puterea juridica a unui tratat. Totusi, de-a lungul timpului de la adoptarea sa, ea a fost folosita ca un document de referinta ce cuprinde standardele minime in domeniul drepturilor omului. Textul Declaratiei s-a impus ca incluzand conceptia comunitatii internationale in acest sens, fiind invocata ori de cate ori existau incalcari flagrante ale acestor drepturi. Ca atare, poate cu temei, ea a fost considerata ca facand parte din dreptul international cutumiar1 . Oricum, de la acest document se origineaza instrumentele internationale din domeniul drepturilor omului cu caracter normativ (pacte si conventii) adoptate ulterior in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite si al institutiilor specializate. Impreuna cu cu Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si cele doua
A. Kiss, Le role de la Declaration universelle des droits de lhomme dans le developpement du droit international, O.N.U., Bulletin des droits de lhomme, 1988, p.51. .. 10
1

Protocoale facultative la acesta, Declaratia formeaza asa-numita Carta internationala a drepturilor omului. Declaratia Universala a Drepturilor Omului se compune dintr-un preambul si un numar de 30 de articole ce enunta drepturile esentiale ale omului si libertatile fundamentale pe care le pot pretinde fara discriminare de orice fel. Primul articol prevede ca Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii. Acest articol defineste idealurile fundamentale din care se inspira Declaratia: dreptul la libertate si egalitate este un drept dobandit prin nastere si nu trebuie sa fie instrainat. Cum omul este o fiinta morala dotata cu ratiune, el difera de celelalte fiinte de pe Pamant si poate, in consecinta sa pretinda anumite drepturi si anumite libertati de care celelalte vietuitoare nu se bucura. Articolul 2, care enunta principiul esential al egalitatii si al nediscriminarii in ceea ce priveste exercitiul drepturilor omului si al libertatilor fundamentale, interzice orice deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte imprejurari. Articolul 3, stabileste ca Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale. Acest articol, impreuna cu articolul 22, care introduce drepturile economice, sociale si culturale, sunt considerate adevarate pietre unghiulare pentru ca ele exprima doua dintre caracteristicile fundamentale ale drepturilor omului: ele sunt universale si inalienabile1. Articolul 3 introduce articolele 4-21, in care sunt enuntate alte drepturi civile si politice si care prevad ca nimeni nu va fi tinut in sclavie, nici in servitude; nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante; fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica; orice persoana are dreptul la un recurs efectiv in fata jurisdictiilor; nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar; orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial; orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pana cand vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public; nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa; orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta si de a cauta azil; orice persoana are dreptul la o cetatenie; barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce
1

Vezi Raluca Miga-Beteliu, Drept internaional. Introducere n Dreptul internaional public, Editura All Bucureti, 1998, p.173. ..

11

priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie; orice persoana are dreptul la proprietate, la libertatea gandirii, de constiinta si religie, la libertatea opiniilor si exprimarii, la libertatea de intrunire si de asociere pasnica; orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale si are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa. Articolul 22 prevede ca Orice persoana, in calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este indreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinandu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale. El introduce articolele 23-27 in care sunt enuntate drepturile economice, sociale si culturale, drepturi pe care le poate pretinde orice persoana in calitatea sa de membru al societatii. Pe de alta parte, trebuie sa observam ca intinderea acestor drepturi depinde, asa cum chiar art. 22 mentioneaza, de resursele existente in fiecare tara. Articolele 22-27 recunosc un numar de drepturi economice, sociale si culturale de care trebuie sa se bucure orice om, cum sunt: dreptul la securitatea sociala; dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea impotriva somajului; dreptul la salariu egal pentru munca egala; dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atat lui, cat si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala; dreptul de a intemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale; are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite; dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, dreptul la invatatura; dreptul de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui. Articolul 28 recunoaste ca orice persoana are dreptul la o oranduire sociala si internationala in care drepturile si libertatile expuse in prezenta Declaratie pot fi pe deplin infaptuite. Se subliniaza, totodata, faptul ca orice persoana are indatoriri fata de colectivitate, deoarece numai in cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale. Articolul 29 prevede ca In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decat numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.

..

12

In sfarsit, articolul 30 stabileste ca Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicand pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savarsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta Declaratie. Conceputa ca fiind un ideal comun de atins de catre toate popoarele si toate natiunile, Declaratia Universala a Drepturilor Omului a devenit in mod efectiv un etalon ce permite sa se determine in ce masura sunt respectate si aplicate normele internationale in materia drepturilor omului. Declaratia Universala a Drepturilor Omului nu este un act juridic, ea neavand puterea juridica a unui tratat. Totusi, de-a lungul timpului de la adoptarea sa, ea a fost folosita ca un document de referinta ce cuprinde standardele minime in domeniul drepturilor omului. Textul Declaratiei s-a impus ca incluzand conceptia comunitatii internationale in acest sens, fiind invocata ori de cate ori existau incalcari flagrante ale acestor drepturi. Ca atare, poate just cu temei, ea a fost considerata ca facand parte din dreptul international cutumiar1. Oricum, de la acest document se origineaza instrumentele internationale din domeniul drepturilor omului cu caracter normativ (pacte si conventii) adoptate ulterior in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite si al institutiilor specializate. Declaratia Universala a Drepturilor Omului este mentionata si in Constitutia Romaniei. Astfel, art.20 alin.1 prevede ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celalalte tratate la care Romania este parte. Prin aceasta prevedere, se recunoaste faptul ca Declaratia constituie documentul ce cuprinde principiile si normele generale in materia drepturilor omului ce-si au deplina aplicare si in tara noastra.

A. Kiss, Le role de la Declaration universelle des droits de lhomme dans le developpement du droit international, O.N.U., Bulletin des droits de lhomme, 1988, p.51. .. 13

Pactele internationale cu privire la drepturile omului

La 16 decembrie 1966, prin Rezolutia Adunarii Generale a Natiunilor Unite 2200A (XXI) erau adoptate doua documente internationale ce sistematizau ansamblul drepturilor omului, stabilind, totodata, mecanisme specifice de garantare si de monitorizare a respectarii angajamentelor statelor parti. Este vorba de Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, precum si de Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ambele ratificate si de Romania prin Decretul nr.212 din 31 octombrie 1974. Preambulele ambelor Pacte sunt redactate in termeni aproape identici. Ele precizeaza ca in conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, idealul fiintei umane libere, bucurandu-se de libertatile civile si politice si eliberata de teama si de mizerie, nu poate fi realizat decat daca se creeaza conditii care permit fiecaruia sa se bucure de drepturile sale civile si politice, ca si de drepturile sale economice, sociale sau culturale. De asemenea, primul articol din fiecare act declara dreptul la autodeterminare este universal si cere statelor sa faciliteze realizarea acestui drept si sa-l respecte. Articolul 3 din cele doua Pacte reafirma dreptul egal pe care-l are barbatul si femeia de a se bucura de toate drepturile. Articolul 5, in ambele documente, prevede garantii contra suprimarii sau limitarii nelegale a drepturilor omului sau a libertatilor fundamentale si impotriva interpretarii eronate a dispozitiilor Pactelor pentru a justifica violarea unui drept sau a unei libertati. El interzice de asemenea ca statele sa limiteze drepturile deja in vigoare pe teritoriul lor sub pretextul ca Pactele nu le recunosc sau le recunosc intr-o masura mai mica.

Pactul international cu privire la drepturile civile si politice

Drepturile civile si politice garantate de Pactul international cu privire la drepturile civile si politice1 sunt enumerate articolele 6-27 si prevad: - dreptul la viata (art. 6) - Nimeni nu va fi supus torturii si nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (art.7) - Nimeni nu va fi tinut in sclavie; sclavia si comertul cu sclavi, sub toate formele, sunt interzise; Nimeni nu va putea fi tinut in servitute; Nimeni nu va putea fi constrans sa execute o munca fortata sau obligatorie (art. 8) - Nimeni nu poate fi arestat sau detinut in mod arbitrar (art.9)
1

Adoptat i deschis spre semnare de Adunarea General a Naiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Intrat n vigoare la 23 martie 1976. Romnia a ratificat Pactul la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr.212, publicat n Buletinul Oficial al Romniei, partea I, nr. 346 din 20 noiembrie 1974. .. 14

- Orice persoana privata de libertate va fi tratata cu umanitate si cu respectarea demnitatii inerente persoanei umane (art. 10) - Nimeni nu poate fi intemnitat pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala (art. 11) - dreptul de a circula acolo liber si de a-si alege liber resedinta (art. 12) - interzicerea expulzarii unui strain care se afla in mod legal pe teritoriul unui stat parte decat in executarea unei decizii luate in conformitate cu legea (art 13) - Toti oamenii sunt egali in fata tribunalelor si curtilor de justitie si sunt prevazute garantii pentru persoanele care fac obiectul urmaririlor judiciare (art. 14) - Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului national sau international, in momentul in care au fost savarsite (art. 15) - Orice om are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni personalitatea juridica (art. 16) - Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale in viata particulara, in familia, domiciliul sau corespondenta sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei si reputatiei sale (art. 17) - Orice persoana are dreptul la libertatea gandirii, constiintei si religiei (art. 18) - Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare (art. 19) - Orice propaganda in favoarea razboiului este interzisa prin lege; Orice indemn la ura nationala, rasiala sau religioasa care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violenta este interzis prin lege (art. 20) - Dreptul de intrunire pasnica este recunoscut (art. 21) - Orice persoana are dreptul de a se asocia in mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate si de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale (art.22) - Dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie este recunoscut barbatului si femeii, incepand de la varsta nubila (art. 23) - Masurile menite sa protejeze copiii sunt prevazute la (art. 24) - Dreptul de a lua parte la conducerea afacerilor publice, de a vota si de a fi ales, de a accede in conditii de egalitate la functiile publice (art. 25) - Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii art. 26 - Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor etnice, religioase sau lingvistice, de a avea, in comun cu ceilalti membri ai grupului lor, propria lor viata culturala, de a profesa si practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limba (art 27). Spre deosebire de Declaratia Universala a Drepturilor Omului si de pactul corespondent, Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice nu contine o
.. 15

dispozitie generala aplicabila ansamblului drepturilor prevazute de Pact, care sa autorizeze restrictii in exercitarea lor. Totusi, mai multe articole ale Pactului stipuleaza ca drepturile pe care defineste nu pot face obiectul restrictiilor decat daca acestea sunt prevazute de lege si sunt necesare pentru a proteja securitatea nationala, ordinea publica sau drepturile si libertatile altuia. Oricum, anumite drepturi nu pot fi suspendate sau limitate in nici o circumstanta, chiar in situatii de urgenta. Este vorba de dreptul la viata, la protectie contra torturii, sclaviei sau servitutii, inchisoarea pentru datorii si aplicarea legilor penale retroactive, dreptul fiecaruia la recunoasterea personalitatii juridice si libertatea gandirii, de constiinta si religie. Mecanismul de control Pactul international cu privire la drepturile civile si politice instituie Comitetul drepturilor omului, care este un organism de experti, compus din 18 membri alesi cu titlu individual, prin vot secret, pentru patru ani de catre statele-parti la Pact. La alegeri se are in vedere o reprezentare echitabila din punct de vedere geografic, a principalelor sisteme juridice si diferitelor forme de civilizatie. Comitetul se reuneste de 3 ori pe an si ia decizii pe baza de consens. Atributiile Comitetului, asa cum reies ele din art.40-45 ale Pactului sunt urmatoarele: a) sa examineze rapoartele statelor parti asupra masurilor luate pentru aplicarea drepturilor recunoscute in Pact si progresele realizate in implementarea acestora; b) sa adreseze statelor parti propriile rapoarte si observatiile pe care le considera potrivite c) sa-si asume anumite functiuni cu scopul de reglementa diferendele dintre statele parti privind aplicarea Pactului, cu conditia ca partile sa fi recunoscut competenta Comitetului in aceasta privinta d) cand este cazul, sa desemneze o comisie consultativa ad hoc care sa ofere statelor parti, interesate in orice conflict privind aplicarea Pactului, bunele sale oficii. Scopul urmarit de acest comitet este ajungerea la o solutie amiabila fondata pe respectarea Pactului. Procedura rapoartelor este o procedura de cooperare internationala ce are drept obiectiv sa promoveze increderea intre statele-parti si stabilitatea, incercand sa elimine eventualele perceptii sau interpretari diferite. Procedura rapoartelor are ca scop, in primul rand, schimbul reciproc de experienta si informatie pentru promovarea cooperarii, Comitetul incercand sa analizeze in comentariile sale generale experienta obtinuta in examinarea rapoartelor statelor. Mecanismul de control a fost dezvoltat prin adoptarea primului Protocol facultativ la Pactul international cu privire la drepturile civile si politice in baza caruia persoanele care sustin ca sunt victime ale incalcarii unuia din drepturile enuntate in pact si care au epuizat caile interne de atac pot sa transmita comunicari scrise pentru a fi examinate de catre Comitetul drepturilor omului. Comunicarile declarate admisibile (conditiile de admisibilitate sunt enumerate la art. 2, art. 3 si par.2 al art. 5) de catre Comitet sunt aduse in atentia statului parte care ar fi violat una din dispozitiile Pactului. In cele sase luni care urmeaza, statul
.. 16

respectiv trebuie sa supuna in scris explicatii sau declaratii in problema in chestiune si sa indice, daca este cazul, masurile pe care le-ar putea lua pentru a remedia situatia. Examinarea comunicarilor primate in conformitate cu dispozitiile Protocolului facultativ cu usile inchise tinand seama de toate informatiile scrise care le sunt supuse de catre particular si de catre statul parte interesat. Isi face apoi cunoscuta opinia sa statului parte si persoanei individuale. Deciziile Comitetului, pe fond, sunt de fapt, recomandari neobligatorii si, ca atare, ele sunt numite puncte de vedere, conform art. 5 par. 4 al Protocolului facultativ. Asadar, Comitetul nu are atributii de tip jurisdictional, el neputand lua decizii obligatorii pentru statele parti. Chiar in cazurile in care aprecierile sale nu sunt urmate, Protocolul facultativ nu prevede vreun mecanism coercitiv sau sanctiuni.

Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale

Spre deosebire de drepturile civile si politice, incluse in Pactul corespondent, Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale1 este, asa cum am mai subliniat, in corelatie directa nu numai cu vointa politica a unui guvern sau altul, ci, mai ales, cu resursele financiare disponibile, carora li se adauga conditii cum sunt nivelul de educatie sau cooperarea internationala in domeniu. De aceea, alin.1 al art.2 al Pactului permite statelor parti sa-si asume un angajament de aplicare progresiva a drepturilor incluse. Astfel, fiecare stat parte se angajeaza sa actioneze atat prin propriul sau efort, cat si prin asistenta si cooperarea internationala, in special pe plan economic si tehnic, folosind la maximum resursele sale disponibile pentru ca exercitarea deplina a drepturilor recunoscute in prezentul Pact sa fie asigurata progresiv prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin adoptarea de masuri legislative. Drepturile garantate de Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale trebuiesc exercitate fara nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie publica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau pe orice alta imprejurare (art.2 alin.2). Partea a III-a a Pactului enumera drepturile garantate. Astfel, dreptul la munca cuprinde, conform art.6 alin.1, dreptul pe care il are orice persoana de a avea posibilitatea sa-si castige existenta printr-o munca liber
1

Adoptat i deschis spre semnare de Adunarea General a Naiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Intrat n vigoare la 23 martie 1976. Romnia a ratificat Pactul la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr.212, publicat n Buletinul Oficial al Romniei, partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974. .. 17

aleasa sau acceptata. Statelor parti li se cere sa adopte acele masuri in vederea asigurarii deplinei exercitari a acestui drept, referitoare in special la orientarea si pregatirea tehnica si profesionala, elaborarea de programe, de masuri si de tehnici potrivite pentru a asigura dezvoltarea economica, sociala si culturala constanta si o deplina intrebuintare productiva a fortei de munca in conditii ce garanteaza indivizilor folosinta libertatilor politice si economice fundamentale (art.6 alin2). Corelativ dreptului la munca, este dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de conditii de munca juste si favorabile care presupune necesitatea asigurarii unui salariu echitabil si a unei remuneratii egale pentru o munca de valoare egala, a securitatii si igienei muncii, a limitarii rationale a duratei muncii si a concediilor periodice platite(art.7). Dreptul de organizare sindicala este detaliat in cuprinsul articolului 8. El cuprinde dreptul de a forma sindicate, de structurare a acestora in federatii, confederatii nationale, precum si organizatii sindicale internationale. Este garantat, de asemenea, dreptul la greva. Mai departe, sunt statuate dreptul la securitate sociala, inclusiv la asigurari sociale (art.9), dreptul la protectia familiei (art.10), dreptul la un nivel de viata satisfacator (art.11), dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge (art.12), dreptul la educatie (art.13 si 14) si dreptul de a participa la viata culturala si a beneficia de progresul stiintific si aplicatiile acestuia (art.15). Pentru a aprecia gradul in care statele parti respecta dispozitiile Pactului, acestea trebuie sa prezinte rapoarte asupra masurilor pe care le-au adoptat si asupra progreselor obtinute. Rapoartele sunt examinate de Comitetul drepturilor economice, sociale si culturale, infiintat in anul 1985, si compus din 18 experti a caror competenta in domeniul drepturilor omului este recunoscuta si care isi desfasoara activitatea cu titlu personal. Expertii sunt alesi de catre Consiliul Economic si Social (ECOSOC) al Natiunilor Unite pentru un mandat de 4 ani prin scrutin secret pe o lista de candidati desemnati de catre statele parti la Pact. Dupa ce examineaza rapoartele, Comitetul face sugestii si recomandari de ordin general. Statele parti pot desemna reprezentanti la reuniunile Comitetului atunci cand rapoartele ce le vizeaza sunt examinate. De asemenea, ele pot face declaratii asupra rapoartelor inaintate si pot raspunde intrebarilor puse de membrii Comitetului. Comitetul drepturilor economice, sociale si culturale are o sesiune de lucru anuala la Oficiul Natiunilor Unite din Geneva. Acest mecanism de control al respectarii angajamentelor asumate de diferitele state prin ratificarea Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale este limitat deci la analiza rapoartelor si prezentarea unor sugestii si recomandari. El nu instituie un mecanism de garantare care sa permita primirea si
.. 18

analizarea unor cereri interstatatale sau individuale in cazul incalcarii serioase a drepturilor garantate, asa cum este posibil in sistemul de monitorizare instituit de instrumentul international corespondent, si anume Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Aceasta diferentiere se datoreaza specificitatii drepturilor economico-sociale, carora nu li se pot aplica intotdeauna criterii unice de evaluare a progreselor inregistrate. La 10 Decembrie 2008, Adunarea Generala a adoptat un Protocol optional (GA resolution A/RES/63/117) la Pactul International privind Drepturile Economice, Sociale si Culturale care prevede competenta Comitetului a primi si analiza comunicari. El intra in vigoare la 5 mai 2013 nu a fost semnat inca de catre Romania. Conditiile de admisibilitate sunt asemanatoare cu cele stabilite in Protocolul optional la Pactul International privind Drepturile Civile si Politice.

Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala

Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala1 a fost adoptata prin reafirmarea convingerii ca discriminarea intre fiintele umane pentru motive de rasa, culoare sau origine etnica este un obstacol in calea relatiilor pasnice de prietenie intre natiuni, fiind susceptibila sa tulbure pacea si securitatea popoarelor, precum si coexistenta armonioasa a persoanelor in cadrul aceluiasi stat. Asa cum se prevede in art. 2 al conventiei, statele-parti condamna discriminarea rasiala si se angajeaza sa urmeze, prin toate mijloacele potrivite si fara intarziere, o politica menita sa elimine orice forma de discriminare rasiala, sa favorizeze intelegerea intre toate rasele si in acest scop: a) fiecare stat parte se angajeaza sa nu recurga la acte sau practici de discriminare rasiala impotriva unor persoane, grupuri de persoane sau institutii si sa faca in asa fel incat toate autoritatile publice si institutiile publice, nationale si locale sa se conformeze acestei obligatii;
Adoptat i deschis spre semnare de Adunarea General a Naiunilor Unite prin Rezoluia 2106 (XX) din 21 decembrie 1965. Intrat n vigoare la 4 ianuarie 1969. Romnia a aderat la Convenie la 14 iulie 1970 prin Decretul nr. 345, publicat n Buletinul Oficial al Romniei, partea I, nr. 92 din 28 iulie 1970. .. 19
1

b) fiecare stat parte se angajeaza sa nu incurajeze, sa nu apere si sa nu sprijine discriminarea rasiala practicata de vreo persoana sau organizatie, oricare ar fi ea; c) fiecare stat parte trebuie sa ia masuri eficace pentru a reexamina politica guvernamentala nationala si locala si pentru a modifica, abroga sau anula orice lege si orice reglementare avand drept efect crearea discriminarii rasiale sau perpetuarea ei, acolo unde exista; d) fiecare stat parte trebuie, prin toate mijloacele corespunzatoare, inclusiv, daca imprejurarile o cer, prin masuri legislative, sa interzica discriminarea rasiala practicata de persoane, de grupuri sau de organizatii si sa-i puna capat; e) fiecare stat parte se angajeaza sa favorizeze, daca va fi cazul, organizatiile si miscarile integrationiste multirasiale si alte mijloace de natura a elimina barierele intre rase si a descuraja ceea ce tinde spre intarirea dezbinarii rasiale. In baza art. 8 al Conventiei internationale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala a fost creat, in anul 1970, Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale, compus din 18 experti alesi prin vot secret de statele parti la Conventie care se reunesc de doua ori pe an si isi desfasoara activitatea cu titlu individual. Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale examineaza rapoartele prezentate de statele-parti la Conventie, odata la doi ani, in legatura cu masurile de ordin legislative, judiciar, administrative sau de alta natura, intreprinse in aplicarea Conventiei. Comitetul este competent sa analizeze nu numai rapoartele statelor asupra problemelor mentionate si plangerile interstatale referitoare la violari ale Conventiei, dar si comunicari din partea unor personae sau grupuri de persoane tinand de jurisdictia statelor parti, cu conditia ca acestea sa fi recunoscut competenta Comitetului in acest domeniu.

Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante

In intelesul acestei Conventii1, termenul tortura desemneaza orice act prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, de
Adoptat i deschis spre semnare de Adunarea General a Naiunilor Unite prin rezoluia 39/46 din 10 decembrie 1984. Intrat n vigoare la 26 iunie 1987. Romnia a ratificat Convenia la 9 octombrie 1990 prin Legea nr. 19/1990, poblicat n Buletinul Oficial al Romniei, partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990. .. 20
1

natura fizica sau psihica, in special cu scopul de a obtine, de la aceasta persoana sau de la o persoana terta, informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis sau este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra unei terte persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o forma de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cand o asemenea durere sau suferinta sunt provocate de catre un agent al autoritatii publice sau orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consimtamantul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Conventia solicita fiecarui stat parte sa ia masurile legislative, administrative, judiciare si alte masuri eficiente pentru a impiedica comiterea unor acte de tortura pe teritoriul de sub jurisdictia sa. Nici o imprejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de starea de razboi sau amenintarea cu razboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi invocata pentru a justifica tortura(art.2). De asemenea, nici un stat parte nu va expulza, respinge si nici extrada o persoana catre un alt stat, cand exista motive serioase de a crede ca acolo aceasta risca sa fie supusa la tortura(art.3). Fiecare stat parte trebuie sa vegheze ca toate actele de tortura sa constituie infractiuni din punctul de vedere al dreptului penal.Se va proceda la fel in privinta tenatativei de a practica tortura sau orice act savarsit de oricare persoana si care ar constitui complicitate sau participare la tortura(art.4). In temeiul art. 17 din Conventie a fost constituit, in anul 1987, Comitetul impotriva torturii compus din zece experti independenti alesi de statele-parti pe o perioada de patru ani. Articolele 19-24 din Conventie stabilesc competenta Comitetului de a studia rapoartele pe care i le supun statele-parti in legatura cu masurile pe care le-au intreprins pentru aplicarea acesteia, de a primi plangerile unui stat parte, legate de aplicarea Conventiei de catre alt stat parte si de a examina plangerile particularilor care pretind ca sunt victime ale violarii Conventiei de catre propriul stat. Comitetul intervine numai atunci cand din surse sigure, demne de incredere, are informatii ca tortura este practicata in mod sistematic pe teritoriul unui stat parte la Conventie. In acest caz, el invita statul in chestiune sa coopereze in examinarea probelor si, daca considera necesar, desemneaza pe unul sau mai multi din membrii sai sa intreprinda o ancheta confidentiala in acest sens. Rezultatul anchetei, impreuna cu comentariile si sugestiile Comitetului sunt transmise statului in cauza. Pana in acest moment procedurile sunt confidentiale dar, dupa consultarea statului impotriva caruia exista plangeri, Comitetul poate decide includerea unui rezumat al constatarilor sale in raportul sau anual.

..

21

Pentru solutionarea eventualelor diferende dintre state in legatura cu aplicarea Conventiei, Comitetul poate exercita anumite functii de conciliere, cu conditia ca statele respective sa fi recunoscut competenta sa in acest domeniu. In acest sens, el poate constitui comisii de conciliere ad hoc, punand la dispozitia partilor interesate bunele sale oficii, in scopul ajungerii la o solutie amiabila. Comitetul poate examina comunicarile (plangerile) supuse de particulari, sau in numele acestora, care pretind ca sunt victime ale unei violari ale dispozitiilor Conventiei de catre statul parte, sub jurisdictia caruia se afla numai in conditiile in care statul respectiv a recunoscut competenta Comitetului in materie.

Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei

Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei a fost adoptata1 plecandu-se de la premiza conform careia discriminarea fata de femei violeaza principiile egalitatii in drepturi si respectului demnitatii umane, ca ea impiedica participarea femeilor, in aceleasi conditii ca barbatii, la viata politica, sociala, economica si culturala din tara lor, creeaza obstacole cresterii bunastarii societatii si a familiei si impiedica femeile sa-si serveasca tara si omenirea in deplinatatea posibilitatilor lor. In intelesul Conventiei, expresia discriminare fata de femei vizeaza orice diferentiere, excludere sau restrictie bazata pe sex, care are drept efect sau scop sa compromita ori sa anihileze recunoasterea, beneficiul si exercitarea de catre femei, indiferent de starea lor matrimoniala, pe baza egalitatii dintre barbat si femeie, a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, in domeniul politic, economic, social, cultural si civil si in orice alt domeniu. Conventia solicita statelor parti sa adopte masurile necesare pentru eliminarea discriminarii fata de femei in viata politica si publica, in ceea ce priveste educatia, in domeniul angajarii in munca si in domeniul sanatatii (art.7-11). De asemenea, se retine dezideratul de a se tine seama de problemele specifice ale femeilor din mediul rural si de rolul important pe care aceste femei il au in sustinerea materiala a familiilor lor, in special prin munca lor in sectoarele nefinanciare ale economiei (art.14).
1

Adoptat i deschis spre semnare de Adunarea General a Naiunilor Unite prin Rezoluia 34/180 din 18 decembrie 1979. Intrat n vigoare la 3 septembrie 1981. Romnia a ratificat Convenia la 26 noiembrie 1981 prin Decretul nr. 342, publicat n Buletinul Oficial al Romniei, partea I, nr. 94 din 28 noiembrie 1981. .. 22

Statele parti recunosc egalitatea femeii cu barbatul in fata legii. In acest sens, ele recunosc femeia, in materie civila, ca avand o capacitate juridica identica cu aceea a barbatului si aceleasi posibilitati pentru a o exercita (art.15). In sfarsit, Conventia solicita statelor parti sa ia toate masurile necesare pentru a elimina discriminarea fata de femei in toate problemele decurgand din casatorie si in raporturile de familie(art.16). In aplicarea art. 17 din Conventie, a fost constituit in anul 1982 Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei compus din 23 de experti ce-si desfasoara activitatea cu titlu individual si care se reuneste de doua ori pe an. Pe baza rapoartelor statelor-membre ale Conventiei, Comitetul intocmeste un raport anual, cuprinzand sugestii si recomandari in domeniu, pe care il inainteaza Adunarii Generale a O.N.U., prin ECOSOC. Potrivit Conventiei, acest Comitet nu este autorizat sa analizeze petitii individuale sau plangeri ale unui stat impotriva altuia. Printr-un Protocol optional la Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei, adoptat la 6 X 1999(ratificat de Romania prin Legea nr.283/2003), a fost acordata competenta Comitetului pentru eliminarea tuturor formelor de discrimanre fata de femei de a primi si analiza comunicari.

Conventia cu privire la drepturile copilului

Conventia cu privire la drepturile copilului1 constituie expresia importantei acordate cooperarii internationale pentru imbunatatirea conditiilor de viata in toate tarile si in mod deosebit in tarile in curs de dezvoltare. In sensul Conventiei, prin copil se intelege orice fiinta umana sub varsta de 18 ani, cu exceptia cazurilor cand, in baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub aceasta varsta. Drepturile enuntate in aceasta Conventie trebuie sa fie garantate tuturor copiilor care tin de jurisdictia statelor parti, fara nici o distinctie, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie a copilului sau a parintilor sau a reprezentantilor sai legali, de originea lor nationala, etnica sau sociala, de situatia lor materiala, de incapacitatea lor, de nasterea lor sau de alta situatie. Cele mai importante drepturi garantate de catre Conventia cu privire la drepturile copilului sunt urmatoarele: - dreptul la viata(art.6)
Adoptat de Adunarea General a Naiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Intrat n vigoare la 2 septembrie 1990. Romnia a ratificat Convenia la 27 septembrie 1990 prin Legea nr. 18/1990, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, partea I, nr. 109 din 28 septembrie 1990. .. 23
1

dreptul la nume, dreptul de a dobandi o cetatenie (art.7) dreptul la identitate (art.8) dreptul copilului de a nu fi separat de parintii sai(art.9) dreptul la opinie(art.12) libertatea de exprimare (art.13) dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta si religie(art.14) dreptul la libertatea de asociere si la libertatea de reuniune pasnica(art.15) dreptul de a nu face obiectul ingerintelor arbitrare sau ilegale in viata personala, familia sa, domiciliul sau corespondenta sa si nici al unor atacuri ilegale la onoarea si reputatia sa(art.16) protejarea copilului impotriva oricaror forme de violenta, vatamare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenta, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenta sexuala(art.19) dreptul copilului handicapat mental sau fizic de a se bucura de o viata plina si decenta, in conditii care sa ii garanteze demnitatea, sa ii promoveze autonomia si sa ii faciliteze participarea activa la viata colectivitatii(art. 23) dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate posibila(art.24) dreptul de a beneficia de securitate sociala, inclusiv de asigurari sociale(art.26) dreptul oricarui copil la un nivel de viata suficient pentru dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala(art.27) dreptul la educatie (art.28) dreptul la odihna si timp liber, dreptul de a se juca si de a practica activitati recreative(art. 31) dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatarii economice si a implicarii in orice munca ce ar comporta riscuri sau ar impiedica educatia sau care ar dauna sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale(art.32) dreptul de afi protejat impotriva oricarei forme de exploatare sexuala si de abuz sexual (art.34) dreptul de a nu fi supus la tortura, la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante si de a nu fi privat de libertate in mod ilegal sau arbitrar (art.37) dreptul oricarui copil suspect, acuzat sau dovedit ca a comis o incalcare a legii penale de a fi tratat intr-un mod de natura sa favorizeze simtul sau de demnitate si al valorii personale, sa intareasca respectul sau pentru drepturile omului si libertatile fundamentale ale altora si sa tina seama de varsta sa ca si de necesitatea de a promova reintegrarea copilului si asumarea de catre acesta a unui rol constructiv in societate (art.40).

..

24

In temeiul art. 43 din Conventie se prevede instituirea unui Comitet al drepturilor copilului compus din 10 experti prin vot secret de pe o lista desemnata de statele parti si care-si desfasoara activitatea cu titlu individual. Comitetul analizeaza rapoartele pe care statele parti trebuie sa le intocmeasca o data la cinci ani asupra modului in care aplica Conventia, precum si asupra dificultatilor intampinate. Comitetul poate face sugestii si recomandari de ordin general. Aceste sugestii si recomandari de ordin general sunt transmise oricarui stat parte interesat si aduse in atentia Adunarii Generale a O.N.U., insotite, daca este cazul, de observatiile statelor parti.

II. Mecanisme si proceduri de protectie a drepturilor omului sub egida ECOSOC

Atunci cand analizam organele si mecanismele de protectie a drepturilor omului structurate in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, trebuie sa facem distinctie intre cele care au fost instituite in temeiul diverselor tratate si cele care au fost create in temeiul Cartei O.N.U.. Primele, care isi datoreaza existenta dispozitiilor continute in instrumentele juridice specifice (pactele internationale si conventiile mentionate in lucrare) au mandate mai restranse (de exemplu, ansamblul aspectelor codificate in instrumentul respectiv), se adreseaza unei audiente limitate (de exemplu, instrumentul se adreseaza doar tarilor care l-au ratificat ). Aceste caracteristici au organisme pe care le-am analizat deja cum sunt Comitetul drepturilor omului, Comitetul drepturilor economice, sociale si culturale, Comitetul drepturilor copilului etc. Al doilea tip de mecanisme, care isi datoreaza existenta dispozitiilor continute in Carta O.N.U., au mandate foarte largi in materia drepturilor omului, se adreseaza unei audiente nelimitate si iau masuri in functie de votul majoritatii. Astfel, Consiliul Economic si Social (ECOSOC) al O.N.U. a creat in temeiul prevederilor Cartei O.N.U. in 1946 Comisia privind conditia femeii si Comisia drepturilor omului care, la randul sau, a infiintat, in 1947, Subcomisia de lupta impotriva masurilor discriminatorii si protectia minoritatilor. Comisia drepturilor omului, devenita din anul 2006 Consiliul drepturilor omului, este principalul organ al ECOSOC in domeniul drepturilor omului. Ea
.. 25

efectueaza studii, pregateste recomandari si elaboreaza proiecte de instrumente internationale privind drepturile omului. Comisia drepturilor omului a primit competente in ceea ce priveste anchetarea in privinta alegatiilor privind violari ale drepturilor omului si in examinarea comunicarile relative la aceste violari, precum si raspunsurile statelor in legatura cu pretinsele violari. Comisia si-a indeplinit aceste competente in cadrul urmatoarelor tipuri de proceduri: a) Procedura instituita prin Rezolutia ECOSOC 1503 din 27 mai 1970 (revizuita prin Rezolutia 2000/3 din 16 iunie 2000). Comisia drepturilor omului este autorizata sa examineze violari flagrante, sistematice si temeinic dovedite ale drepturilor omului si libertatilor fundamentale indiferent de tara in care se produc. Comunicarile pot proveni de la orice persoana sau grup care sustin a fi victime ale unei violari a drepturilor omului sau au cunostinta directa si sigura. Pentru a se evita ca nici o comunicare sa nu fie in contra dispozitiilor Cartei O.N.U, Subcomisia de lupta impotriva masurilor discriminatorii si protectia minoritatilor a instituit o serie de reguli de admisibilitate a comunicarilor. Procedura 1503 de examinare a comunicarilor confidentiale a fost modificata in cadrul sesiunii cu numarul 56 a Comisiei pentru Drepturile Omului care a avut loc in anul 2000. Grupul de lucru privind imbunatatirea eficacitatii Comisiei pentru Drepturile Omului, a inclus in raportul sau (E/CN.4/2000/112) recomandari privind modul in care Procedura 1503 ar trebui sa fie modificata. Aceste recomandari au fost apoi incorporate intr-un proiect de rezolutie intitulat "Procedura de examinare a comunicarilor referitoare la drepturile omului , care a fost parte a deciziei Comisiei 2000/109 (adoptata fara vot 26 aprilie 2000) . Consiliul Economic si Social a adoptat proiectul la 16 iunie 2000, el devenind Rezolutia 2000 / 3. Cu toate acestea, si in conformitate cu aceasta Rezolutie, procedura modificata continua sa fie denumita Procedura 1503. Criteriile de admisibilitate a comunicarilor sunt urmatoarele: Comunicarile incompatibile cu principiile Cartei ONU sau motivate politic prin faptul ca nu sunt eligibile . Comunicarile sunt admisibile decat daca analiza lor ofera in mod rezonabil motive de a crede - luand in considerare raspunsurile din partea guvernului ca ele dezvaluie existenta unui ansamblu de violari flagrante si sistematice ale drepturilor omului si ale libertatilor fundamentale. Comunicarile pot fi depuse de catre orice individ sau grup de persoane care se pretind ca au fost o victime ale incalcarilor drepturilor omului sau care au cunostinta in mod direct sigur de astfel de incalcari. Comunicarile anonime nu sunt admisibile, nici cele care se bazeaza exclusiv pe stiri difuzate prin mijloace de comunicare in masa.
.. 26

 Toate comunicarile trebuie sa contina o descriere a faptelor si sa indice obiectul petitiei si drepturile de care au incalcate. Ca regula generala, comunicarile care contin un limbaj abuziv sau insultator la adresa statului in cauza nu sunt examinate . Recursurile interne trebuie sa fie epuizate inainte ca o comunicare sa fie examinata, cu exceptia cazului in care se stabileste ca demersurile la nivel national ar fi ineficiente sau ca actiunea s-ar prelungi in mod nejustificat.

b) Proceduri si organe de ancheta pentru analiza situatiilor ce afecteaza drepturile omului. Cand Procedura 1503 nu si-a atins scopul, Comisia drepturilor omului a mandatat un anumit numar de organe pentru a analiza situatiile afectand drepturile omului intr-un numar de tari. Telul urmarit este de a stabili faptele in situatia in cauza si a contribui la restabilirea drepturilor. Rapoartele sunt supuse Comisiei si Adunarii Generale de catre personalitati (experti, raportori speciali, reprezentanti speciali) insarcinati sa cerceteze situatiile de violare a drepturilor omului fie in regiuni, fie intr-o tara, fie un fenomen determinat. Caracteristicile organelor de ancheta instituite de aceste proceduri ar putea fi sintetizate astfel: a. Scopul lor este de a ajuta la restaurarea drepturilor omului si nu de a judeca nici de a condamna; b. In aplicarea principiului conform caruia guvernele sunt responsabile pentru respectul drepturilor omului, confruntate cu situatii evidente de violare a acestor drepturi, incumba guvernului sa dovedeasca inexactitatea alegatiilor sau de a arata ca exista masuri sau intelege sa ia masuri necesare pentru a asigura respectul drepturilor omului; c. Rolul si scopul acestor organe este de a asigura protectia drepturilor omului, prevenind violarile acestora, tintind sa le opreasca daca au avut loc si sa reinstituie intr-o maniera generala drepturile omului. Pe de alta parte, organele de ancheta urmaresc o serie de obiective specifice in activitatea lor, si anume: 1. clasificarea situatiilor; 2. asistenta acordata organelor internationale in deliberarea lor in privinta situatiilor si fenomenelor respective; 3. ajutor guvernelor implicate in luarea la cunostinta a existentei exceselor comise de agentii nationali;

..

27

4. stabilirea starilor de violare ce au avut loc in trecut permitand astfel guvernului sa ia masurile adecvate pe plan legislativ sau de a intari institutiile de protectie existente; 5. sprijin in stabilirea tendintelor (torturi, disparitii, executii sumare sau arbitrare, intoleranta religioasa); 6. mijloc de a face sa intervina o prezenta internationala insarcinata sa se ocupe de anumite situatii.

Asa cum s-a mentionat un rol important in derularea acestor proceduri de ancheta il are Subcomisia de lupta impotriva masurilor discriminatorii si protectia minoritatilor. Aceasta a fost creata pentru a intreprinde studii, in special in lumina Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, si de a adresa recomandari Comisiei drepturilor omului avand ca tema lupta impotriva masurilor discriminatorii de orice fel luate prin violarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Subcomisia are un numar de 28 de membri, care sunt alesi de catre Comisie, la recomandarea guvernelor, pentru o perioada de 3 ani, insa nu ca reprezentanti ai guvernelor ci ca experti cu titlu individual. De-a lungul timpului, pe langa Subcomisie s-au creat grupe de lucru pe diverse teme (comunicatii, sclavie, populatii autohtone) sau de lucru in timpul sesiunilor anuale. Prin Rezolutia A/RES/60/251 adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 15 martie 2006, a fost instituit Consiliul drepturilor omului, compus din 47 de membri, care inlocuieste Comisia drepturilor omului, ca organ subsidiar al Adunarii Generale. Noul organism are sarcina sa promoveze respectul universal si apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti, fara nici o deesebire si intr-o maniera justa si echitabila. Consiliul are competenta sa examineze violarile drepturilor omului, cu deosebire atunci cand acestea sunt flagrante si sistematice si face recomandari in acest sens. De asemenea, Consiliul drepturilor omului procedeaza la un examen periodic universal, pe baza informatiilor obiective si fiabile, al modului in care fiecare stat din cele 191 de state membre al O.N.U., incepand chiar cu membrii Consiliului, respecta obligatiile si angajamentele sale in materia drepturilor omului. Spre deosebire de Comisie, Consiliul drepturilor omului se reuneste in mod regulat tot timpul anului si tine minimum 3 sesiuni pe an, din care o sesiune principala, care dureaza cel putin 10 saptamani. In plus, se poate reuni si in sesiuni extraordinare daca un membru solicita aceasta sprijinit de o treime din membrii Consiliului.

..

28

Dat fiind ca membrii sai sunt alesi direct de catre Adunarea Generala, Consiliul reflecta gradul ridicat de importanta acordata drepturilor omului, care apartin tuturor popoarelor si care, alaturi de dezvoltare si de securitate, constituie unul dintre cei trei piloni ai ONU.

SA RETINEM! Deosebiri intre procedura prevazuta de Rezolutia 1503 si Procedura prevazuta in Protocolul facultativ la Pactul international cu privire la drepturile civile si politice

Deosebirea fundamentala o Procedura 1503 se aplica analizei situatiilor o Procedura prevazuta de Protocolul facultativ priveste analiza plangerilor individuale, altfel-zis cazurilor izolate de violare presupusa a drepturilor omului Alte deosebiri 1. - Procedura 1503 se bazeaza pe o rezolutie a unui organ O.N.U., care este ECOSOC; cooperarea voluntara a statelor este indispensabila in functionarea sa - Procedura prevazuta de Protocolul facultativ rezulta dintr-un tratat international in termenii caruia statele parti accepta sa fie examinate, dupa o procedura determinata, plangerile depuse impotriva lor 2. - Procedura 1503 este aplicabila tuturor statelor - Procedura prevazuta de Protocolul facultativ nu se aplica decat statelor care au aderat la Pact si la Protocol sau care le-au ratificat 3. - Procedura 1503 se aplica la orice violare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in general
.. 29

- Procedura prevazuta de Protocolul facultativ nu priveste decat drepturile civile si politice mentionate in Pact 4. - La Procedura 1503 poate recurge orice persoana, grup de persoane sau organizatie neguvernamentala, cu conditia de a avea cunostinta directa sau indirecta a unei violari a drepturilor omului - Comunicarile prezentate in virtutea Protocolului facultativ trebuie sa fie semnate de victima prezumata sau de o persoana avand dreptul sa actioneze in numele sau 5. - Autorii comunicarilor facute in baza Procedurii 1503 nu participa la nici un stadiu al acestei proceduri, ei nefiind informati asupra masurilor care pot fi luate de Natiunile Unite, afara de cazul in care ele sunt facute publice - Autorul unei comunicari adresate Comitetului drepturilor omului in virtutea Protocolului facultativ este participant la procedura, este informat asupra tuturor masurilor luate de Comitet sau de grupul de lucru privind comunicarile

Sarcini de invatare (intrebari de control)

1. 2. 3. 4.

Care sunt prevederile Cartei O.N.U. privind respectul drepturilor omului? Ce atributii are Inaltul Comisar al Natiunilor Unite pentru drepturile omului? Care este importanta Declaratiei Universale a Drepturilor Omului? Ce drepturi garanteaza Pactul international cu privire la drepturile civile si politice?

5. Care este mecanismul de control prevazut de Pactul international cu privire la drepturile civile si politice? 6. Ce drepturi garanteaza Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale 7. Care este mecanismul de control prevazut de Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale 8. Care este specificul mecanismelor de control al respectarii drepturilor civile si politice in raport cu cele economice, sociale si culturale?
.. 30

9. Ce mecanisme de control prevad diversele conventii adoptate in cadrul O.N.U. in materia drepturilor omului? 10. Care sunt mecanisme si proceduri de protectie a drepturilor omului infiintate sub egida ECOSOC? 11. Care este raportul intre Procedura instituita prin Rezolutia ECOSOC 1503 si Procedurile si organele de ancheta pentru analiza situatiilor ce afecteaza drepturile omului? 12. Care sunt deosebirile intre procedura prevazuta de Rezolutia 1503 si Procedura prevazuta in Protocolul facultativ la Pactul international cu privire la drepturile civile si politice?

BIBLIOGRAFIE 1. Aurescu Bogdan, Bolintineanu Alexandru, Nastase Adrian, Drept international contemporan, All Beck, 2000 2. Raluca Miga-Besteliu, Catrinel Brumar, Protectia internationala a drepturilor omului- Note de curs, Editia a 5-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010 3. Thomas Buergenthal, Alexandre Kiss, La protection internationale des droits de lhomme, Editions N.P. Engel, 199l 4. Radu C. Demetrescu, Irina Moroianu Zlatescu, Drepturile omului in sistemul Natiunilor Unite: protectie si promovare, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2000 5. Ion Diaconu, Drepturile omului, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 1993 6. Cristian Jura, Drepturile omului : drepturile minoritatilor nationale, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006 7. Corneliu Liviu Popescu, Hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntate in cauzele impotriva Romaniei (1998-2002), Ed. All-Beck, Bucuresti, 2003; 8. Corneliu-Liviu Popescu, Curtea Europeana a drepturilor Omului, All Beck, Bucuresti, 2004 9. Principalele instrumente internationale privind drepturile omului la care Romania este parte, vol.I-II, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2007 10. Adrian Nastase, Drepturile omului- religie a sfarsitului de secol, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 1992

..

31

Unitatea de invatare II Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.)

Titlul unitatii Cuprinsul unitatii Obiectivele invatarii Continutul unitatii (sinteze teoretice, exemple) Sarcini de invatare Bibliografie

Cuprinsul unitatii Acest capitol prezinta structura si specificul normelor adoptate de cea mai vasta institutie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite in ceea ce priveste protectia si promovarea drepturilor economice si sociale. Prin conventiile si recomandarile adoptate, Organizatia Internationala a Muncii a creat Codul international al muncii, ce a influentat activitatea de reglementare si a altor organizatii internationale cu atributii in materie.
.. 32

Totodata, sunt prezentate mecanismele de control structurate in cadrul acestei organizatii, si anume controlul regulat si procedurile speciale, inclusiv cele vizand protectia libertatii sindicale si a drepturilor sindicale. Obiectivele invatarii A explica specificul obiectivelor si activitatii Organizatiei Internationale a Muncii. A identifica sistemul normativ al O.I.M. si a intelege impactul conventiilor si recomandarilor acesteia in sistemele juridice interne.

Continutul unitatii ORGANIZATIA INTERNATIONALA A MUNCII (O.I.M.) I. Istoric; domenii de activitate Organizatia Internationala a Muncii, cea mai veche si mai vasta institutie specializata din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite, a luat fiinta in anul 1919 prin Tratatul de la Versailles (partea XIII), concretizand ideea fundamentala inscrisa in Constitutia sa conform careia o pace universala si durabila nu se poate stabili decat pe baza justitiei sociale. In acceptiunea O.I.M., justitia sociala implica respectul drepturilor omului, un nivel de viata decent, conditii de munca umane, perspective pozitive pentru ocuparea fortei de munca si securitatea economica. In 1944, prin Declaratia de la Philadelphia, au fost dezvoltate scopurile si principiile sale fundamentale, afimandu-se principial ca: - munca nu este o marfa: - libertatea de expresie si de asociere este o conditie indispensabila a unui progres sustinut: - saracia, oriunde ea exista, constituie un pericol pentru prosperitatea tuturor: - toate fiintele umane, fara deosebire de rasa, credinta sau sex, au dreptul de asi urmari progresul lor material si dezvoltarea lor spirituala in libertate si demnitate, in securitate economica si cu sanse egale. Organizatia Internationala a Muncii este singura institutie internationala ce functioneaza pe principiul tripatitismului, politica si programele sale fiind formulate de reprezentantii patronatelor si ai sindicatelor pe picior de egalitate cu cei guvernamentali. O.I.M. incurajeaza, de asemenea, instaurarea tripartitismului in cadrul statelor membre, indemnandu-le sa stabileasca un dialog social eficient prin
.. 33

asocierea organizatiilor sindicale si patronale la elaborarea si, daca este cazul, la punerea in aplicare a politicilor nationale in domeniul social si economic, ca si in multe alte sectoare. Considerandu-se ca neadoptarea de catre o natiune anume a unui regim de munca cu adevarat uman constituie un obstacol in calea eforturilor altor natiuni doritoare sa imbunatateasca soarta muncitorilor in propriile lor tari3 , O.I.M. a constituit si constituie cadrul institutional cel mai adecvat care, la scara internationala, permite abordarea problemelor si preconizarea solutiilor pentru ca peste tot in lume conditiile de munca si securitate sociala sa fie cat mai bune. In concretizarea principiilor constitutionale, Organizatia Internationala a Muncii si-a structurat activitatile in urmatoarele directii: - elaborarea de politici si de programe internationale ce vizeaza promovarea drepturilor fundamentale ale omului, ameliorarea conditiilor de viata si de munca si dezvoltarea posibilitatilor de angajare in munca: - stabilirea normelor internationale de munca in paralel cu structurarea unui sistem de control al aplicarii normelor, destinat sa orienteze actiunea nationala in sensul aplicarii acestor principii: - organizarea unui vast program de cooperare tehnica pe plan international, definit si pus in aplicare in cadrul unui parteneriat activ cu mandantii, menit sa ajute tarile sa aplice in mod concret aceste principii: - derularea de programe de formare, de invatamant, de cercetare si publicatii ce vin in sprijinul celorlalte forme de activitate. II. Structura O.I.M. Organizatia Internationala a Muncii este compusa dintr-o adunare generala anuala, Conferinta Internationala a Muncii, un consiliu executiv- Consiliul de Administratie, si un secretariat permanent- Biroul International al Muncii (B.I.M.). Organizatia isi desfasoara activitatea si prin organisme subsidiare, cum ar fi conferintele regionale, comisiile industriale si reuniunile de experti. Conferinta Internationala a Muncii alege Consilul de administratie, adopta bugetul O.I.M., finantat prin contributia statelor membre, stabileste norme internationale in domeniul muncii, oferind, totodata, un cadru global pentru discutarea problemelor sociale si de munca. Delegatia nationala a fiecarei tari cuprinde doi reprezentanti ai guvernului, un reprezentant al patronatului si unul din partea organizatiilor sindicale insotiti de consilieri tehnici dupa necesitati. Delegatii patronatelor si ai sindicatelor se bucura de libertate de expresie. Ei pot fi in dezacord cu guvernele lor, ca si intre ei, ceea ce se si intampla adesea. Consiliul de Administratie are, de regula, trei sesiuni pe an la Geneva, in vederea adoptarii unor decizii privind chestiuni politice, precum si a programelor de
.. 34

actiune. Ca si Conferinta, Consiliul de Administratie este de natura tripartita. El este alcatuit din 28 de membri din partea guvernelor, 14 din partea organizatiilor patronale si 14 din partea sindicatelor. Guvernele unui numar de 10 state puternic industrializate sunt reprezentate permanent, restul membrilor fiind alesi la fiecare 3 ani de Conferinta. Consiliul de Administratie are un rol important in ceea ce priveste controlul aplicarii normelor internationale ale muncii. El a instituit, in acest scop, trei organisme, asupra carora vom mai reveni, si anume: Comisia de experti pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor, Comisia de investigare si de conciliere in materia libertatii sindicale si Comitetul libertatii sindicale. Biroul International al Muncii este, asa cum am amintit, secretariatul permanent al O.I.M.. El elaboreaza documentele si rapoartele care constituie documentatia indispensabila pentru conferintele si reuniunile organizatiei. De asemenea, B.I.M. recruteaza expertii pentru activitatile de cooperare tehnica ce se deruleaza in lumea intreaga. B.I.M. organizeaza activitati diverse de publicare si publicare a unor documente privind o sfera larga de probleme sociale si de munca. III. Normele internationale in domeniul muncii Una dintre sarcinile principale ale Organizatiei Internationale a Muncii a fost, inca de la crearea sa, imbunatatirea conditiilor de munca si viata prin construirea unui cuprinzator cod de legi si practici. Se poate spune, astfel, ca O.I.M. a creat dreptul international al muncii prin cele 188 conventii si 199 recomandari adoptate pana in anul 2007. Conventiile O.I.M. sunt instrumente juridice ce reglementeaza unul sau altul dintre aspectele administrarii fortei de munca, ale bunastarii sociale sau ale drepturilor omului. Ratificarea unei conventii implica o dubla obligatie din partea unui stat membru: ea este un angajament de a aplica prevederile conventiei respective si, in acelasi timp, indica disponibilitatea statului ratificant de a accepta masurile de supraveghere internationala specifice organizatiei. Recomandarile adoptate de catre O.I.M. sunt instrumente juridice similare conventiilor, nefiind insa supuse ratificarii si cuprinzand orientari mai detaliate. Ele nu au, asadar, forta juridica, ci ofera un model si un stimul pentru legislatia si practica tarilor membre. De regula, o data cu o conventie se adopta o recomandare corespondenta. Conventiile si recomandarile sunt adoptate dupa ce obtin doua treimi din voturile Conferintei Internationale a Muncii. Ele sunt definitivate la capatul unui proces ce incepe cu studiul comparativ al legislatiei si practicii in statele membre si continua cu analiza proiectelor instrumentelor normative internationale de catre B.I.M., guverne, sindicate, patronate, precum si de catre o comisie speciala tripartita instituita in timpul Conferintei Internationale a Muncii.
.. 35

Dat fiind ca normele O.I.M. se adreseaza unor tari cu structuri sociale foarte diversificate, mai mult sau mai putin dezvoltate din punct de vedere economic, au fost concepute o serie de formule menite sa permita unui numar cat mai mare de state sa asigure in mod progresiv nivelul de de protectie dorit. Astfel, se ofera posibilitatea acceptarii doar a anumitor parti ale unei conventii , a excluderii anumitor sectoare de activitate, categorii de muncitori sau anumitor regiuni ale tarii din campul de aplicare a conventiei. Mai trebuiesc amintite, in acest sens, clauzele de aplicare graduala care permit de a ridica in mod progresiv nivelul de aplicare sau de largire a campului de protectie. De asemenea, in unele situatii sunt adoptate conventii care se limiteaza la enuntarea principiilor fundamentale, norme mai precise si mai detaliate figurand in recomandari complementare. Mai amintim posibilitatea oferita de unele conventii de a alege solutii diferite pentru a rezolva o problema, ca si supletea prevazuta in metodele de aplicare. Totusi, trebuie subliniat ca asemenea clauze de aplicare graduala nu pot fi incluse in conventiile privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului. In sistemul O.I.M. sunt cunoscute si asa-numitele conventii promotionale prin care statele se angajeaza, in momentul ratificarii, sa atinga obiectivele enuntate, dar prin metode care, in mare parte, sunt lasate la discretia lor, ca si, de altfel, calendarul masurilor ce urmeaza a fi aplicate.

IV.. Codul international al muncii - continut Cele 185 conventii si 195 recomandari adoptate de catre O.I.M. in perioada 1919-2004 constituie, asadar, codul international al muncii. Analiza continutului acestor norme demonstreaza ca O.I.M. are o competenta generala, ele privind, de fapt, toate aspectele ce tin de munca si securitate sociala. Ele acopera, conform clasificarii realizate de O.I.M. insasi4 , urmatoarele domenii: 1. Drepturile fundamentale ale omului In fapt, toate normele O.I.M. sunt reflexia vointei statelor membre de a asigura prin reglementare internationala un drept fundamental al omului: dreptul la munca si securitate sociala, precum si drepturile conexe acestuia. Dar pentru pentru ratiuni de sistematizare vom cuprinde in categoria conventiilor vizand garantarea drepturilor fundamentale ale omului pe cele referitoare la: A. Libertatea sindicala Materia libertatii sindicale a fost reglementata prin mai multe conventii, dintre care doua sunt de o deosebita importanta, si anume Conventia nr.87 privind libertatea sindicala si protectia dreptului sindical (1948) si Conventia nr.98 privind dreptul de organizare si de negociere colectiva (1949).
.. 36

Prima dintre ele, Conventia nr.87, prevede ca muncitorii si patronii, fara nici o deosebire, au dreptul, fara autorizare prealabila, sa constituie organizatii, la alegerea lor, precum si sa se afilieze la aceste organizatii, cu singura conditie de a se conforma statutelor acestora din urma (art. 2). Autoritatile publice trebuie sa se abtina de la orice interventie de natura sa limiteze acest drept sau sa-i impiedice exercitarea legala (art.3 par.2). In acest sens, conventia stabileste garantii menite sa permita organizatiilor sindicale sa-si desfasoare activitatea in deplina independenta. Totusi, in exercitarea acestor drepturi care le sunt recunoscute de catre conventie, cei interesati si organizatiile ce-i reprezinta sunt tinuti sa respecte legalitatea. Pe de alta parte, legislatia nationala si maniera in care ea este aplicata nu trebuie, totusi, sa aduca atingere garantiilor prevazute de conventie. Conventia nr.98 urmareste ca organizatiile de muncitori si de patroni sa beneficieze de o protectie adecvata impotriva oricaror acte de ingerinta ale unora fata de celelalte(art.2). Pentru aceasta, trebuiesc luate masuri corespunzatoare conditiilor nationale pentru a incuraja si a promova dezvoltarea si folosirea cat mai larga a procedurilor de negociere voluntara . Sunt interzise actele prin care se subordoneaza angajarea unui muncitor conditiei de a nu se afilia la un sindicat sau de a inceta sa faca parte dintr-un sindicat. B. Interzicerea muncii fortate Conventia nr. 29 privind munca fortata (1930) vizeaza suprimarea recurgerii la munca fortata sau obligatorie sub toate formele ei. Totusi, Conventia nu se aplica, sub rezerva anumitor conditii si garantii, in cazul: serviciului militar obligatoriu, anumitor obligatii civice, munca in penitenciar, munca depusa in cazuri de forta majora.Cu o singura exceptie, munca fortata sau obligatorie, sub toate formele ei, va trebui sa fie remunerata(art.140). O alta conventie, si anume Conventia nr.105 privind abolirea muncii fortate (1957), a interzis folosirea muncii fortate si obligatorii in scopuri politice, ca metoda de mobilizare si utilizare a fortei de munca in scopul dezvoltarii economice, ca masura de disciplina a muncii si pedeapsa pentru participarea la greve si ca masura de discriminare rasiala, sociala, nationala sau religioasa. C. Egalitatea de sanse si tratament Conventia cea mai importanta in materie este Conventia nr.111 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei (1958). Discriminarea este definita ca fiind orice diferentiere, excludere sau preferinta intemeiata pe rasa, culoare, sex, religie, convingeri politice, ascendenta nationala sau origine sociala, care are ca efect sa suprime sau sa stirbeasca egalitatea de sanse sau de tratament in materie de ocupare a fortei de munca si de exercitare a profesiei (art.1, par.1, lit.a). Campul de aplicare a Conventiei include accesul la pregatirea profesionala, accesul la ocuparea fortei de munca si la exercitarea diferitelor profesii, precum si conditiile de ocupare a fortei de munca.

..

37

Ca atare, statul care ratifica aceasta conventie trebuie sa abroge orice dispozitie legislativa si sa modifice orice dispozitie sau practica administrativa incompatibila cu politica mentionata, sa adopte legi si sa incurajeze programe de educare capabile sa asigure acceptarea si aplicarea politicii nationale in colaborare cu organizatiile lucratorilor si patronilor. Romania a ratificat toate conventiile O.I.M. ce se raporteaza la drepturi fundamentale ale omului in procesul muncii. Mai trebuie sa amintim ca in anul 1998 a fost adoptata Declaratia O.I.M. referitoare la principiile si drepturile fundamentale ca o expresie a angajamentului guvernelor, organizatiilor patronale si sindicale de a promova valorile umane fundamnetale- valor care sunt de prima importanta pentru viata economica si sociala a oricarei societati. Aceste principii si drepturi sunt: Libertatea de asociere si recunoasterea efectiva adreptului de negociere colectiva; Eliminarea oricarei forme de munca fortata sau obligatorie; Abolirea efectiva a muncii copiilor; Eliminarea discriminarii in materie de angajare si profesie Declaratia stabileste in mod clar ca aceste drepturi sunt universale si se aplica tuturor popoarelor si tuturor statelor, indifferent de nivelul lor de dezvoltare economica. Pentru tarile care n-au ratificat toate conventiile fundamentale din domeniul drepturilor omului, Declaratia prevede elaborarea unor rapoarte anuale privind progresele realizate la nivel nationale, ca si dificultatile intampinate in procesul de ratificare. 2. Ocupare a.Politica de ocupare Obiectivul unei depline ocupari a fortei de munca, in scop productiv si in conditii de libera alegere a muncii este promovat de Conventia nr.122 privind politica de ocupare a fortei de munca(1964). Politica adoptata in vederea atingerii obiectivului mentionat va trebui sa aiba in vedere stadiul si de nivelul dezvoltarii economice, precum si de legaturile dintre obiectivele utilizarii fortei de munca si alte obiective economice si sociale si va fi aplicata prin metode adaptate la conditiile si obiceiurile nationale(art.1, par.3). In plus, reprezentantii celor ce angajeaza si ai lucratorilor vor trebui sa fie consultati asupra politicilor de angajare, pentru ca sa se tina seama in mod deplin de experienta si opinia lor, ca ei sa colaboreze la elaborarea acestor politici si sa ajute la obtinerea sprijinului in favoarea acestora. Conventia nr.168 privind promovarea angajarii si protectia contra somajului (1988) stabileste in sarcina statelor ratificante obligatia coordonarii sistemelor de protectie contra somajului cu politicile de ocupare. Doua dintre conventii concretizeaza principiul timpului de munca elastic ce caracterizeaza o politica de ocupare moderna. Este vorba de Conventia nr.175 privind
.. 38

munca cu timp partial (1994), precum si de Conventia nr. 177 privind lucrul la domiciliu (1996). B.Serviciul de angajare In baza Conventiei nr.88 (1948), statul trebuie sa instituie un serviciu public si gratuit de angajare. De asemenea, Conventia nr.96 privind birourile de plasare cu plata (1949) prevede suprimarea progresiva a birourilor de plasare cu plata. C. Orientare si formare profesionala Conventia nr. 142 privind punerea in valoare a resurselor umane (1975) solicita statelor parti sa adopte si sa dezvolte politici si programe complete si concertate de orientare si formare profesionala, prin stabilirea, in special datorita serviciilor de angajare, a unei relatii stranse intre orientarea si formarea profesionala, pe de o parte, si ocuparea fortei de munca, pe de alta parte. D. Readaptarea si angajarea persoanelor handicapate Dispozitiile Conventiei nr.159(1983) vizeaza sa asigure persoanelor handicapate, in deplina egalitate, un loc de munca convenabil , ca si insertia lor sociala. E. Securitatea angajarii Conventia nr.158 privind concedierea(1982) urmareste protejarea muncitorilor in cazul incetarii relatiei de munca la initiativa patronilor. 3. Politica sociala O Conventie generala privind politica sociala nr.117 (obiective si norme de baza) a fost adoptata in 1962. Ea statueaza, principial, ca orice politica trebuie sa urmareasca in primul rand bunastarea si dezvoltarea populatiei, precum si incurajarea acesteia catre progresul social. De asemenea, in definirea oricarei politici de importanta generala va trebui sa se tina seama de repercusiunile acestei politici asupra bunastarii populatiei (art.1). In vederea concretizarii acestor obiective, Conventia instituie o serie de norme de baza privind, in special, nivelurile de salarizare, protectia salariilor, protectia contra oricarei discriminari, varsta minima de admitere la angajare, precum si educatie si formare profesionala. 4. Administratia muncii In aceasta categorie sunt grupate norme ce vizeaza instituirea unor ministere ale muncii competente si eficiente. Sunt avute in vedere domenii de activitate cum sunt: a. Inspectia muncii Conventia nr.81 (1947) prevede un sistem de inspectie a muncii menit sa asigure aplicarea dispozitiilor legale relative la conditiile de munca si de protectie a muncitorilor in unitatile industriale si, in mod facultativ, in cele comerciale.
.. 39

b. Statistici In baza Conventiei nr.160 privind statisticile de munca(1985) statele ratificante se obliga sa publice periodic statistici de baza intr-o serie de domenii expres prevazute de conventie. In situatia elaborarii sau revizuirii conceptelor, definitiilor si metodologiei utilizate in acest scop, acestea trebuie sa ia in considerare normele si directivele cele mai recente stabilite sub auspiciile O.I.M. c.Consultari tripartite O.I.M. a adoptat in 1976 Conventia nr.144 prin care se instituie in sarcina statelor ce o ratifica obligatia asigurarii unor consultari tripartite in vederea punerii in aplicare a normelor internationale ale muncii. Natura si formele procedurilor de consultare sunt stabilite conform practicii nationale si dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale patronilor si lucratorilor. 5. Relatii profesionale In aceasta categorie sunt incluse o serie de instrumente normative ce se refera la diverse aspecte ale relatiilor intre patroni si lucratori. a. Negociere colectiva, conciliere si arbitraj voluntare, consultare si colaborare Amintim, in acest sens, Conventia nr. 154 privind negocierea colectiva (1981), prin care se promoveaza negocierea colectiva libera si voluntara in toate domeniile de activitate economica, cu exceptia fortelor armate si politiei care pot fi exceptate. In ce priveste functia publica, prin legislatie sau practica nationala pot fi fixate modalitati speciale de aplicare (art.1). b.Comunicatii in interiorul intreprinderii, analiza reclamatiilor Referitor la aceste aspecte ale relatiilor profesionale, in cadrul O.I.M. nu au fost adoptate conventii, ci doua recomandari, nr.129 si 130, ambele din 1967, prin care se expun elementele unei politici de comunicare la nivelul intreprinderii , reafirmandu-se dreptul muncitorilor (individuali sau in grup) de a inainta reclamatii care sa nu ramana nesolutionate. 6. Conditii de munca a. Salarii Conventia nr.131 privind fixarea salariilor minime (1970) solicita statelor ratificante sa instituie un sistem de salarii minime care sa protejeze toate grupurile de salariati ale caror conditii de munca sunt de asemenea natura incat acestor salariati sa li se asigure o protectie corespunzatoare. Aceste gupuri sunt determinate de acord cu organizatiile reprezentative ale celor care angajeaza si ale lucratorilor sau dupa deplina consultare a acestora. Protectia salariilor este asigurata de Conventia nr.95 (1949). Se instituie obligatia platii rapide si integrale a salariului prin evitarea practicilor care sunt de
.. 40

natura sa sporeasca peste masura dependenta salariatilor fata de patron. Retinerile din salariu nu vor fi autorizate decat in conditiile si limitele prescrise de legislatia nationala sau stabilite printr-un contract colectiv ori o hotarare arbitrala (art.8). b. Durata muncii, munca de noapte si concedii Prima conventie adoptata de O.I.M. in anul 1919 fixa durata maxima a muncii in industrie la 8 ore pe zi si 48 ore pe saptamana. Mai tarziu, prin Recomandarea nr.116 (1962) se incuraja adoptarea principiului saptamanii de 40 ore fara reducerea salariului. Normele privind munca de noapte (Conventia nr.171 din 1990 si recomandarea corespondenta) vizeaza protectia femeilor si copiilor sau adolescentilor. Repausul saptamanal face obiectul Conventiei nr.14 (1921), iar concediile anuale platite de cel putin trei saptamani sunt prevazute de Conventia nr.132(1970). c. Securitatea si sanatatea la locul de munca Acest subiect face obiectul a peste 30 de conventii si al unui numar si mai ridicat de recomandari, adeverind faptul ca el este in centrul preocuparilor O.I.M. Conventia nr. 155 privind securitatea si sanatatea muncitorilor (1981) vizeaza crearea unei politici coerente in materie de securitate si sanatate a muncitorilor si mediului de munca. Conventia defineste directiile de actiune ale unei astfel de politici. Ea stabileste o serie de norme destul de detaliate privind actiunile la nivel national, precum si la nivel de intreprindere. De asemenea, o serie de norme vizeaza sa protejeze muncitorii contra unor riscuri precise. Printre conventiile adoptate in ultimii ani, se refera la acest aspect, Conventia nr.172 privind conditiile de munca in hoteluri si restaurante (1991), Conventia nr. 174 asupra prevenirii accidentelor industriale majore (1993), Conventia nr. 176 privind securitatea si sanatatea in mine (1995). d. Servicii sociale, locuinte, timp liber O serie de recomandari (21/1924, 102/1956, 115/1961) stabilesc norme in aceste sectoare complementare prestarii muncii propriu-zise. 7. Securitate sociala Si acest domeniu a fost bogat normativizat prin conventii si recomandari Conventia cadru in materie este Conventia nr.102 privind securitatea sociala (norme minime) din 1952. Prin adoptarea ei s-a urmarit sa se instituie, cu flexibilitatea ceruta de diversitatea existenta in statele membre, a unor niveluri minime de prestatii in 9 ramuri ale securitatii sociale, considerate ca fiind esentiale (ingrijiri medicale, indemnizatii de boala, prestatii de somaj, prestatii de batranete, prestatii in cazul accidentelor de munca si al bolilor profesionale, prestatii catre familii, prestatii de maternitate, prestatii de invaliditate si prestatii pentru urmasi). Pentru a ratifica aceasta Conventie, statul interesat trebuie sa se angajaze sa respecte
.. 41

normele prevazute pentru cel putin 3 din ramurile enumerate, din care una cel putin din cele referitoare la prestatiile de somaj, accidente de munca si boli profesionale, batranete, invaliditate sau urmasi. Ulterior momentului ratificarii, statul respectiv isi poate asuma angajamentul respectarii si cu privire la alte ramuri. Pe langa Conventia nr. 102, au fost adoptate numeroase conventii care detaliaza diferitele domenii ale securitatii sociale. 8. Munca femeilor Normele O.I.M. urmaresc sa asigure egalitatea de remunerare(Conventia nr.100/1951) a femeilor cu barbatii, precum si sa instituie masuri suplimentare de protectie in cazul maternitatii(conventiile nr.3/1919, nr.103/1952 si nr. 183/2000), al muncii de noapte(Conventia nr.89/1948), interzicandu-se totodata munca femeilor in muncile subterane (Conventia nr.45/1935). 9. Munca copiilor si adolescentilor Ca si in cazul muncii femeilor, munca copiilor si adolescentilor a fost reglementata prin conventiile O.I.M. Au fost stabilite, astfel, norme privind varsta minima de admitere la angajare (Conventia nr.138/1973) care nu poate fi sub 15 ani, sau 18 ani pentru muncile periculoase, precum si referitoare la examenul medical la angajare (conventiile nr.77/1946 si 124/1965) De asemenea, adolescentii sub 18 ani nu pot fi folositi in munci de noapte (conventiile nr.79/1946 si 90/1948). De asemenea, pentru a se evita exploatarea muncii copiilor a fost adoptata Conventia nr. 182/1999 privind eliminarea celor mai grave forme de munca a copiilor. 10. Alte categorii de muncitori Norme de protectie a altor categorii de muncitori pot fi regasite in sistemul conventional O.I.M. Ne vom limita insa, in continuare, la enumerarea lor. - muncitorii varstnici - muncitorii migranti - muncitorii indigeni, muncitorii din teritoriile nemetropolitane, popoare indigene si tribale - marinari (mai mult de 50 conventii si recomandari) - pescari - muncitori agricoli - docheri - personal infirmier.

V.. Mecanisme de control

.. 42

Ratificarea uneia sau alteia dintre conventiile O.I.M. de catre un stat implica angajamentul acestuia de a lua toate masurile necesare pentru a concretiza prevederile acestora. Conform Constitutiei O.I.M. , exista un control regulat bazat pe sistemul rapoartelor si un sistem cvasijurisdictional bazat pe sistemul plangerilor si reclamatiilor. A. Controlul regulat Guvernele trebuie sa prezinte rapoarte catre B.I.M. asupra masurilor luate pentru a supune conventiile nou adoptate autoritatilor competente, asupra cadrului legislativ si a practicii lor in ceea ce privesc conventiile neratificate, ca si asupra masurilor luate pentru a pune in aplicare conventiile ratificate. Rapoartele asupra conventiilor ratificate sunt realizate dupa un formular de raport aprobat de catre Consiliul de Administratie. Copii dupa aceste rapoarte trebuiesc transmise organizatiilor sindicale si patronale cele mai reprezentative. Rapoartele guvernelor sunt examinate in prima instanta, in sedinta anuala, de Comisia de experti pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor compusa din 20 personalitati independente de prim plan, cu o inalta competenta in domeniul juridic sau social, si care isi desfasoara activitatea cu titlu personal. Raportul Comisiei de experti, cuprinzand observatii si cereri directe catre diversele guverne, este supus Conferintei Internationale a Muncii ce se convoaca anual pentru a fi examinat si discutat de catre o comisie tripartita a Conferintei special constituita in acest scop: Comisia de aplicare a conventiilor si recomandarilor. Punctele esentiale ale dezbaterilor si concluziile comisiei sunt incorporate intr-un raport ce se inainteaza plenului Conferintei. O data adoptat de catre Conferinta, raportul este comunicat guvernelor, carora li se atrage atentia asupra punctelor pe care trebuie sa le ia in considerare in momentul redactarii viitoarelor rapoarte. B. Proceduri speciale Pe langa controlul regulat, Constitutia O.I.M. prevede doua proceduri speciale in cazul incalcarii unei conventii ratificate de catre o tara anume: reclamatiile si plangerile. In baza art.24 si 25 ale Constitutiei O.I.M., orice organizatie patronala sau sindicala, fie ea nationala sau internationala, poate prezenta Biroului International al Muncii o reclamatie prin care se invoca maniera nesatisfacatoare prin care un stat membru face aplicarea unei conventii pe care a ratificat-o. Reclamatiile sunt analizate de o comisie tripartita a Consiliului de Administratie. De asemenea, ele pot fi transmise guvernului in cauza pentru ca acesta sa faca o declaratie in acest sens. Daca nu se primeste nici o declaratie, sau daca declaratia primita nu este satisfacatoare, Consiliul de Administratie poate face publica reclamatia si, daca este cazul, raspunsul primit. O procedura mai complexa, este aceea a plangerilor, prevazuta de articolele 26-29, 31-34 ale Constitutiei O.I.M. Plangerile pot fi depuse de oricare stat membru
.. 43

contra unui alt stat membru care, in opinia sa, nu ar asigura in mod satisfacator aplicarea unei conventii pe care ambele state au ratificat-o. O procedura analoaga poate fi angajata de catre Consiliul de Administratie fie din oficiu, fie in baza unei plangeri depuse de un delegat (guvernamental, patronal, sindical) la Conferinta Internationala a Muncii. Plangerile sunt de obicei analizate de o comisie de ancheta compusa din trei membri independenti desemnati in acest scop de Consiliul de Administratie. Comisia poate asculta marturii si poate desfasura anchete pe teren pentru a putea redacta un raport in care se includ constatarile privind situatia de fapt si de drept, ca si recomandarile pe care considera necesar a le face pentru asigurarea aplicarii conventiei in chestiune. Raportul Comisiei de ancheta este comunicat Consiliului de Administratie si fiecaruia din guvernele interesate: totodata, el este publicat. Fiecare din guverne dispune de un termen de 3 luni pentru a indica daca el accepta sau nu recomandarile continute in raport. Orice guvern care nu accepta aceste recomandari poate supune diferendul Curtii Internationale de Justitie, fapt ce nu s-a intamplat pana in prezent. C. Protectia libertatii sindicale si a drepturilor sindicale In conceptia O.I.M., libertatea sindicala este conditia prealabila a oricarui progres catre justitia sociala, ea permitand lucratorilor sa-si exprime aspiratiile lor, sa le intareasca pozitia lor in negocierile colective reechilibrand contributia partilor. De asemenea, libertatea sindicala constituie o utila contrapondere puterii statului, permitand lucratorilor sa participe la elaborarea si aplicarea politicii economice si sociale5 . Importanta deosebita a protectiei libertatii sindicale a determinat instituirea unor proceduri speciale pentru examinarea plangerilor referitoare la violarea drepturilor sindicale, proceduri stabilite pe baza unui acord din anul 1950 intre O.I.M. si Consiliul Economic si Social al Natiunilor Unite. Trebuie retinut ca procedurile speciale referitoare la libertatea sindicala nu inlocuiesc ci completeaza controlul regulat al aplicarii conventiilor ca si mecanismele speciale bazate pe sistemul reclamatiilor si plangerilor. Totodata, aceste proceduri pot fi angajate impotriva guvernelor chiar daca ele nu au ratificat conventiile O.I.M. referitoare la libertatea sindicala, in baza ideii conform careia libertatea siindicala este unul din obiectivele afirmate de Constitutia O.I.M., trebuind deci sa fie respectata de statele membre in virtutea apartenentei lor la organizatie. Prin acordul dintre O.I.M. si ECOSOC au fost instituite doua organe: Comisia de investigare si conciliere in materia libertatii sindicale si Comitetul libertatii sindicale al Consiliului de Administratie. Comisia de investigare si conciliere in materia libertatii sindicale este chemata sa se pronunte in cazuri de importanta deosebita. Compusa, de obicei din 3 membri numiti de Consiliul de Administratie din randul personalitatilor independente de inalta calificare, ea nu-si poate desfasura activitatea decat avand consimtamantul
.. 44

statului in cauza, fapt ce de-a lungul timpului a ingreunat aplicarea intregii proceduri( folosita numai in 6 situatii). Mult mai operational s-a dovedit a fi Comitetul libertatii sindicale al Consiliului de Administratie, instituit in anul 1951 ca un organism tripartit compus din 9 membri (3 pentru fiecare grup) si prezidat de o personalitate independenta. Functiile sale au un caracter cvasijudiciar, procedura pe care el o urmeaza fiind conforma principiilor fundamentale care guverneaza procedurile judiciare. Reunindu-se de 3 ori pe an, la Geneva, Comitetul libertatii sindicale examineaza plangerile ce-i sunt inaintate referitoare la violari ale conventiilor privind libertatea sindicala, indiferent daca statul in cauza a ratificat aceste conventii sau nu. In plus, consimtamantul guvernelor vizate nu este necesar pentru analiza acestor plangeri. Comitetul examineaza documentele scrise ce-i sunt inaintate, precum si comentariile statului in cauza. In cazurile de o gravitate deosebita, Directorul General al B.I.M. poate cere guvernului sa autorizeze un reprezentant al Directorului General pentru a efectua o ancheta in tara respectiva pentru definitivarea unui raport ce va fi utilizat de comitet in redactarea concluziilor si recomandarilor. Daca se stabileste ca a avut loc o incalcare a drepturilor sindicale, guvernul interesat poate fi invitat de catre Consiliul de Administratie sa ia masurile necesare pentru redresarea situatiei si sa faca, totodata, un raport despre acesta intr-un termen determinat. In plus, daca este necesar a se inlatura o situatie care aduce atingere libertatii sindicale si daca statul respectiv a ratificat conventiile pertinente, chestiunea este trimisa Comisiei de experti pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor pentru a putea fi urmarita conform procedurilor controlului regulat. De la crearea sa Comitetul libertatii sindicale a examinat mai mult de 1800 de cazuri, unele destul de serioase, referitoare la probleme cum sunt: constituirea organizatiilor si dreptul de a se afilia la acestea, alegerea si destituirea liderilor, ingerinte ale administratiei in activitatea sindicatelor, dizolvarea sau suspendarea organizatiilor, dreptul la greva, actele de discriminare antisindicala in angajare, arestarea sindicalistilor si interzicerea reuniunilor si manifestatiilor sindicale. Prin activitatea sa, Comitetul libertatii sindicale a elaborat un ansamblu de principii care formeaza un veritabil drept international al libertatii sindicale1.

Sarcini de invatare(intrebari de control)

1. Care este continutul notiunii de justitie sociala in acceptiunea O.I.M.?

1

Vezi, Droit syndical de lOIT, BIT, Geneve,1996, p.126. 45

..

2. Care sunt scopurile si principiile sale fundamentale ale O.I.M. continute in Declaratia de la Philadelphia? 3. Care sunt diferentele intre conventiile si recomandarile adoptate in cadrul O.I.M.? 4. Care sunt domeniile de reglementare ale normelor O.I.M.? 5. In ce consta controlul regulat al aplicarii normelor O.I.M.? 6. Care sunt procedurile speciale de control aplicate in cadrul O.I.M.?

BIBLIOGRAFIE 11. Aurescu Bogdan, Bolintineanu Alexandru, Nastase Adrian, Drept international contemporan, All Beck, 2000 12. Raluca Miga Besteliu, Drept international : introducere in dreptul international public - Ed. a 3-a, rev. si adaugita, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2003 13. Raluca Miga-Besteliu, Catrinel Brumar, Protectia internationala a drepturilor omului- Note de curs, Editia a IV-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009 14. Thomas Buergenthal, Alexandre Kiss, La protection internationale des droits de lhomme, Editions N.P. Engel, 199l 15. D. Bogdan, M. Selegean, Drepturile si libertatile fundamentale in jurisprudenta CEDO, Ed. All Beck, Bucuresti 2005; 16. Radu C. Demetrescu, Irina Moroianu Zlatescu, Drepturile omului in sistemul Natiunilor Unite: protectie si promovare, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2000; 17. Andrei Popescu, Dreptul international si european al muncii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008 18. Principalele instrumente internationale privind drepturile omului la care Romania este parte, vol.I-II, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2007 19. Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii-reglementari interne si comunitare, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007 20. Nicolae Voiculescu, Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009

..

46

Unitatea de invatare III CONSILIUL EUROPEI

Titlul unitatii Cuprinsul unitatii Obiectivele invatarii Continutul unitatii (sinteze teoretice, exemple) Sarcini de invatare Bibliografie

Cuprinsul unitatii Acest unitate de invatare prezinta structura si activitatea normativa a Consiliului Europei. Un spatiu extins este destinat Conventiei pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si sistemului de control creat in temeiul acesteia. De asemenea, se subliniaza specificul procedurii in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si conditiile de admisibilitate a cererilor cu care aceasta este sesizata. In materia drepturilor economico-sociale a fost adoptata Carta sociala europeana. In curs se prezinta continutul acestui important document al Consiliului Europei, precum si mecanismul de control prevazut de acesta.
.. 47

In incheiere, sunt trecute in revista alte conventii ale Consiliului Europei, si anume Conventia pentru prevenirea torturii si a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante, Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale, precum si Conventia europeana privind lupta impotriva traficului de fiinte umane. Obiectivele invatarii A explica specificul mecanismului de protectie instituit la nivelul Consiliului Europei. A deprinde studentii cu jurisprudenta Curtii europene a drepturilor omului, precum si cu procedurile antamate inaintea acesteia.

Continutul unitatii CONSILIUL EUROPEI

I. NOTIUNI INTRODUCTIVE a. Obiective, scopuri Consiliul Europei a luat fiinta in anul 1949, ca organizatie europeana de cooperare interguvernamentala si parlamentara, numarand, in prezent, 47 de state membre. Conform primului articol din Statutul sau, scopul organizatiei este de a realiza o uniune mai stransa intre membrii sai pentru salvgardarea si promovarea idealurilor si principiilor care le sunt patrimoniu comun si de a favoriza progresul lor economic si social, cultural, stiintific, juridic si administrativ. Principiile statutare ale Consiliului Europei sunt: democratia pluralista, respectul drepturilor omului si statul de drept. Activitatile Consiliului Europei acopera principalele domenii ce preocupa diversele societati, cu exceptia celui militar, si anume: drepturile omului, massmedia, cooperare juridica, probleme sociale si economice, sanatate, educatie, cultura, sport, tineret, administratie locala si regionala, mediu.
.. 48

In termenii articolului 3 al Statutului Consiliului European, semnat la Londra la 5 mai 1949, "orice membru al Consiliului Europei recunoaste principiul preeminentei dreptului si principiului in virtutea caruia orice persoana plasata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului". Respectul preeminentei dreptului, al drepturilor omului si al libertatilor fundamentale constituie, in acelasi timp, principalul criteriu al admiterii in cadrul Consiliului Europei, ca si obligatia esentiala pe care si-o asuma statele membre. Normele Consiliului Europei au dat continut notiunii statului de drept. Aceasta implica principiul legalitatii, dreptul la o buna administrare a justitiei, accesul la un tribunal, garantarea unui proces echitabil si public, impartialitatea judecatorului, proportionalitatea pedepselor. Aceste principii trebuie sa caracterizeze actiunea executivului si administratiei, ca si aceea a puterii judecatoresti si legislative. Cat priveste respectul drepturilor omului, acesta a fost obiectivul major al Consiliului Europei, sistemul instituit in acest scop avand un dublu fundament conventional: Conventia europeana a drepturilor omului (1950) si Carta sociala europeana (1961). b . Structura Consiliul Europei are doua organe principale: Comitetul Ministrilor si Adunarea Parlamentara. Acestea sunt asistate de un Secretariat, plasat sub autoritatea unui secretar general ales de Adunarea Parlamentara. De asemenea, mai functioneaza un Congres al puterilor locale si regionale, compus dintr-o Camera a puterilor locale si o camera a regiunilor Comitetul Ministrilor este organul de decizie al Consiliului Europei. El se compune, de regula, din ministrii de externe ai tarilor membre ca titulari, putand fi supliniti, in anumite situatii, si de alti ministri. Ei se reunesc de cel putin doua ori pe an pentru a analiza stadiul cooperarii la nivel european si pentru a discuta probleme de interes politic. Adjunctii ministrilor sunt reprezentanti permanenti ai guvernelor la Consiliul Europei. Acestia se intrunesc cate o saptamana in fiecare luna si au, practic, aceleasi puteri cu cele ale ministrilor, supervizand activitatile Consiliului Europei. Deciziile Comitetului Ministrilor se fundamenteaza pe recomandarile Adunarii Parlamentare, pe propunerile comitetelor de experti guvernamentali si pe cele ale conferintei specializate ale ministrilor si ale Secretariatului General al Consiliului Europei. Deciziile Comitetului Ministrilor se concretizeaza fie in recomandari catre guvernele statelor membre, fie in conventii si acorduri europene, acestea din urma avand un caracter obligatoriu pentru statele ce le ratifica. Comitetul Ministrilor adopta, de asemenea, declaratii si rezolutii in probleme politice internationale. Cea mai mare parte a deciziilor necesita o majoritate de 2/3 din voturile exprimate. Anumite decizii importante, cum ar fi adoptarea unor recomandari adresate guvernelor, trebuie luate in unanimitate. In problemele de procedura, majoritatea simpla este suficienta.
.. 49

Comitetul Ministrilor poate decide crearea unor comitete de experti guvernamentali care devin responsabile pentru un sector determinat. Cele mai reprezentative comitete directoare sau europene, cum mai sunt denumite, au ca obiect de activitate drepturile omului, politica sociala, securitatea sociala, populatia, sanatatea, migratia si azilul, cooperarea juridica, problemele criminalitatii s.a. Trebuiesc amintite, totodata, conferintele ministrilor din tarile europene, care au un important rol in fundamentarea deciziilor Comitetului Ministrilor. Astfel, incepand din anul 1959 se desfasoara periodic conferintele ministrilor insarcinati cu problemele familiale, precum si cele ale ministrilor educatiei, din anul 1961 ale ministrilor justitiei, din anul 1972 ale ministrilor muncii, din 1979 ale ministrilor securitatii sociale, din 1980 ale ministrilor insarcinati cu problemele migratiei, din 1986 ale responsabililor ministeriali insarcinati cu problemele egalitatii dintre femei si barbati. Cel de-al doilea organ reprezentativ al Consiliului Europei, Adunarea Parlamentara, este, spre deosebire de Comitetul Ministrilor, care este un organ de decizie, un organ consultativ, fara putere de legiferare. Numarul reprezentantilor fiecarui stat membru (intre 2 si 18) este stabilit in functie de populatia tarii respective, compozitia delegatiilor reflectand raportul de forte intre partidele politice din statul respectiv. Parlamentarii se pronunta, insa, in nume propriu si nu in numele parlamentului care i-a desemnat sau al partidului pe care-l reprezinta. In cadrul Adunarii Parlamentare, s-au format urmatoarele grupuri politice: socialist, partidul popular european, grupul democratilor europeani, liberal, grupul democratic si reformator, grupul pentru stanga unitara europeana. Romania este reprezentata de un numar de 10 parlamentari. Hotararile Adunarii Parlamentare se constituie in orientari pentru guvernele statelor membre, respectiv pentru parlamentele nationale. Pe langa Adunare sunt organizate o serie de comitete de experti in diverse domenii, inclusiv in cel al relatiilor cu statele nemembre. Adunarea intretine un dialog permanent, la toate nivelurile, cu Comitetul Ministrilor, caruia ii prezinta rapoarte si recomandari. In sarcina Adunarii Parlamentare sta alegerea Secretarului General al Consiliului Europei, a Secretarului General adjunct, a judecatorilor Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si a grefierului Adunarii. c. Activitatea normativa Activitatea normativa a Consiliului Europei s-a concretizat in elaborarea a 211 de conventii si acorduri europene pana in anul 2010, precum si protocoale la acestea, majoritatea deschise spre ratificare sau aderare si statelor care nu fac parte din organizatie. Spre deosebire de instrumentele normative adoptate in cadrul Uniunii Europene, care sunt obligatorii pentru statele membre, conventiile Consiliului Europei sunt obligatorii doar in tarile care le semneaza si le ratifica sau adera la acestea. Asadar, ele nu confera un caracter supranational Consiliului Europei.
.. 50

Pe de alta parte, conventiile si acordurile neratificate se constituie intr-o sursa de inspiratie sau de initiativa pentru guvernele statelor membre. Pe langa conventii, au fost adoptate de catre Consiliul Europei numeroase recomandari adresate statelor membre, ce stabilesc orientari in diverse probleme. Nefiind documente strict juridice, cu caracter obligatoriu, ele traseaza directii de actiune ale organizatiei, putand fi transformate in conventii sau acorduri. Este interesant de amintit ca prin cele 211 de conventii si acorduri incheiate sub egida Consiliului Europei se acopera ceea ce ar fi trebuit sa se reglementeze in zeci de mii de tratate bilaterale. Se invedereaza, astfel, eficienta constituirii organizatiei europene in girarea relatiilor atat de complexe interstatale prin intermediul tratatelor multilaterale. Actele normative adoptate in cadrul Consiliului Europei acopera aproape toate domeniile dreptului: dreptul civil, inclusiv dreptul familiei, dreptul administrativ, drept international, drept penal etc. Intreg acest edificiu normativ vizeaza crearea unei infrastructuri care sa favorizeze cooperarea interstatala in Europa, sa stimuleze actualizarea sistemelor nationale de drept, precum si sa acopere, cand e cazul, unele lacune legislative.

II. CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI (1950)

a. Caracteristici generale Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale a fost semnata la Roma, la 4 noiembrie 1950 si a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953. Ea a transformat, pe plan regional european, 18 principii proclamate in 1948 in Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Organizatia Natiunilor Unite, in obligatii juridice concrete. Romania a ratificat acest document international prin Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie (publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994). Fiind cel mai important instrument juridic in sistemul conventional al Consiliului Europei, Conventia europeana a drepturilor omului constituie un reper de marca in dezvoltarea dreptului international. Influenta sa a fost resimtita nu numai dea lungul Europei, dar si pe toate continentele si in toate tarile in care s-au depus eforturi pentru a se asigura o mai buna protectie a drepturilor omului.
.. 51

La ora actuala, sistemul de protectie european instituit prin Conventie este nu numai cel mai vechi, dar, totodata, si cel mai avansat si eficace din toate sistemele existente de protectie a drepturilor omului. Conventia europeana a drepturilor omului este un tratat international in virtutea caruia statele contractante isi asuma anumite obligatii juridice. Guvernele au obligatia de a veghea ca persoanele care sunt sub jurisdictia lor, si nu numai cetatenii tarii respective, sa se bucure de drepturile si libertatile prevazute de Conventie. Unele tari au integrat Conventia in dreptul national, astfel incat orice individ sa poata prezenta o plangere sau un apel la un tribunal national sau catre o alta autoritate bazandu-se direct pe prevederile acesteia. Dar, chiar daca o tara nu a integrat Conventia in dreptul sau, acesta nu trebuie sa fie in conflict cu instrumentul european. Conventia nu este destinata sa inlocuiasca sistemele nationale de protectie a drepturilor omului, ci sa constituie o garantie internationala ce se adauga dreptului de recurs in fiecare stat. Aceasta garantie se concretizeaza prin posibilitatea indivizilor care se considera lezati in drepturile lor de a antama proceduri in fata institutiilor create in baza Conventiei in contra guvernului pe care-l considera responsabil Incepand cu anul 1950, 14 protocoale au intarit Conventia europeana a drepturilor omului. Ele garanteaza anumite drepturi si libertati, altele decat cele ce figurau deja in Conventie sau modifica anumite dispozitii procedurale. b. Drepturi si libertati garantate Majoritatea drepturilor si libertatilor protejate de Conventia europeana a drepturilor omuluisi protocoalele aditionalea la aceasta au un caracter civil sau politic. Drepturile sociale si economice sunt inscrise si garantate prin Carta sociala europeana. Drepturile si libertatile inscrise in Conventie sunt recunoscute "oricarei persoane aflate sub jurisdictia statelor membre" (art. 1). Sunt protejate, asadar, nu numai drepturile cetatenilor statului respectiv, dar si cele ale strainilor, persoanelor fara cetatenie, precum si persoanelor fara capacitate juridica, cum sunt copiii sau persoanele cu handicap sever. Sistemul normativ instituit de Conventia europeana a drepturilor omului cuprinde urmatoarele drepturi Conventia din 1950 Articolul 2: Dreptul la viata Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta: a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale; b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute; c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.
.. 52

Articolul 3: Interzicerea torturii Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Articolul 4: Interzicerea sclaviei si a muncii fortate Sclavia si munca fortata presupun forme de control asupra individului si sunt caracterizate de conditii opresive pe care individul nu le poate schimba sau pe care nu le poate inlatura. Cat priveste munca fortata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a facut apel, in definirea acesteia, la conventiile Organizatiei Internationale a Muncii, conform carora ea priveste "orice munca sau serviciu care este impus de la orice persoana sau amenintarea oricarei pedepse si pentru care persoana respectiva nu s-a oferit ea insasi ca voluntara" (art. 2 al Conventiei O.I.M. nr. 29). Potrivit art. 4 din Conventia Europeana, nimeni nu poate fi constrans sa desfasoare o munca fortata sau obligatorie; prin exceptie de la aceasta regula, nu se considera munca fortata sau obligatorie: - munca prestata in mod normal de catre o persoana aflata in detentie sau pe durata cat este pusa in libertate conditionata; - serviciul cu caracter militar sau, in cazul obiectiei de constiinta, in tarile in care aceasta este recunoscuta, serviciul cerut in locul serviciului militar obligatoriu; - orice serviciu cerut in caz de criza sau de calamitati care ameninta viata sau bunastarea comunitatii; - orice munca sau serviciu facand parte din obligatiile civice normale. Articolul 5: Dreptul la libertate si securitate Conventia prevede o serie de garantii menite sa elimine orice incalcare sau abuzuri legate de exercitarea acesrtui drept. Astfel: 1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent; b) daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarire pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege; c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cind exista motive verosimile de a banui ca a savirsit o infractiune
.. 53

sau cind exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savirseasca o infractiune sau sa fuga dupa savirsirea acesteia; d) daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarita pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente; e) daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare. 2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa. 3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere. 4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala. 5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii. Articolul 6: Dreptul la un proces echitabil La fel ca si articolul precedent, art. 6 are o importanta deosebita pentru ca prevede garantii procedurale pentru a se asigura un proces echitabil. In acest sens: 1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotarirea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al oridinii publice ori al securitatii nationale
.. 54

intr-o societate democratica, atunci cind interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cind, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. 2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pina ce vinovatia va fi legal stabilita. 3. Orice acuzat are, in special, dreptul: a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa; b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale; c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cind interesele justitiei o cer; d) sa intrebe daca sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere. Articolul 7: Nici o pedeapsa fara lege Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savirsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national si international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decit aceea care era aplicabila in momentul savirsirii infractiunii. Articolul 8: Dreptul la respectarea vietii personale si familiale Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora. Articolul 9: Libertatea de gandire, constiinta si religie Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamant, practici si indeplinirea ritualurilor. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr.. 55

o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejerea drepturilor si libertatilor altora. Articolul 10: Libertatea de expresie Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti. Articolul 11: Libertatea de intrunire si asociere Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restringeri decit acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restringeri legale sa fie impuse exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de stat. Articolul 12: Dreptul la casatorie Incepand cu virsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept. Articolul 13: Dreptul la un recurs efectiv Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de Conventia europeana a drepturilor omului au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cind incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale. Articolul 14: Interzicerea discriminarii
.. 56

Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de Conventia europeana a drepturilor omului trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie. Drepturi prevazute de Protocolul nr. 1(20.III.1953) Articolul 1: Protectia proprietatii Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Articolul 2: Dreptul la educatie Articolul 2 al Protocolului nr. 1 dispune ca "nimanui nu i se poate refuza dreptul la instruire". Mai departe, partea a doua a articolului prevede ca "statul, in exercitarea functiilor pe care si le va asuma in domeniul educatiei si al invatamantului, va respecta dreptul parintilor de a asigura aceasta educatie si acest invatamant conform convingerilor lor religioase si filosofice". Asadar, se lasa la discretia statului determinarea naturii si scopului implicarii sale in sistemul educational, neavand obligatia sa asigure anumite facilitati educationale sau sa garanteze ca fiecare individ primeste educatia pe care o doreste. Pe de alta parte, este garantat dreptul parintilor de a fi respectate convingerile lor in raport cu educatia copiilor lor. La randul ei, jurisprudenta a adancit prin interpretare semnificatia art. 2 al Protocolului nr. 1. Astfel, Curtea a apreciat ca "formularea negativa (a dreptului la educatie) indica faptul ca partile contractante nu recunosc un astfel de drept la educatie astfel incat sa le impuna sa instituie pe cheltuiala lor sau sa subventioneze orice educatie de un anumit tip sau de un anumit nivel". In fond, este vorba de "a garanta persoanelor aflate sub jurisdictia partilor contractante dreptul, in principiu, de a dispune ele insele de mijloacele de instruire existente la un moment dat". De asemenea, pentru ca dreptul la educatie sa fie efectiv, "este necesar ca beneficiarul sa aiba posibilitatea sa profite de pe urma educatiei primite, adica sa aiba dreptul sa obtina, in conformitate cu legile in vigoare in fiecare stat, si intr-o forma sau alta, recunoasterea oficiala a studiilor absolvite" (cazul Legislatie lingvistica belgiana, 1968).

Articolul 3: Dreptul la alegeri libere In concretizarea acestui drept, statele parti se angajeaza sa organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, in conditiile care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.
.. 57

Drepturi prevazute de Protocolul nr. 4 (16.IX.1963) Articolul 1: Interzicerea detentiei pentru datorie Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala. Articolul 2: Libertatea de circulatie 1. Oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta sa. 2. Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa. 3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor constrigeri decit acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea dreptirilor si libertatilor altora. 4. Drepturile recunoscute in paragraful 1 pot, de asemenea, in anumite zone determinate, sa faca obiectul unor restringeri care, prevazute de lege, sint justificate de interesul public intr-o societate democratica.

Articolul 3: Interzicerea expulzarii nationalilor 1. Nimeni nu poate fi expulzat printr-o masura individuala sau colectiva, de pe teritoriul statului al carui cetatean este. 2. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al carui cetatean este. Articolul 4: Interzicerea expulzarilor colective ale strainilor Protocolul nr. 6 (28.IV.1983) Articolul 1: Abolirea pedepsei cu moartea In temeiul acestui articol, pedeapsa cu moartea este abolita, nimeni neputand fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat. Drepturi prevazute de Protocolul nr. 7 (22.11.1984) Articolul 1: Garantii procedurale in caz de expulzare a strainilor 1. Un strain care isi are resedinta in mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decit in temeiul executarii unei hotariri luate conform legii si el trebuie sa poata: a)
..

sa

prezinte

motivele

care

pledeaza

impotriva

expulzarii

sale;
58

b) sa ceara examinarea cazului sau; si c) sa ceara sa fie reprezentat in acest scop in fata autoritatilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de catre aceasta autoritate. 2. Un strain poate fi expulzat inainte de exercitarea drepturilor enumerate in paragraful 1 a), b) si c) al acestui articol, atunci cind expulzarea este necesara in interesul ordinii publice sau se intemeiaza pe motive de securitate nationala. Articolul 2: Dreptul la dublu grad de jurisdictie in probleme penale 1. Orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sint reglementate de lege. 2. Acest drept poate face obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor minore, asa cum acestea sint definite de lege, sau cind cel interesat a fost judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie ori a fost declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs impotriva achitarii sale. Articolul 3: Dreptul la indemnizatie in caz de eroare judiciara Atunci cind o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau cind este acordata gratierea, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnari este despagubita conform legii ori practicii in vigoare in statul respectiv, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii este imputabila in tot sau in parte. Articolul 4: Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori 1. Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savirsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarire definitiva conform legii si procedurii penale ale acestui stat. 2. Dispozitiile paragrafului precedent nu impiedica redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respectiv, daca fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sint de natura sa afecteze hotarirea pronuntata. Articolul 5: Egalitatea intre soti.

..

59

Sotii se bucura de egalitate in drepturi si in responsabilitati cu caracter civil, intre ei si in relatiile cu copiii lor in ceea ce priveste casatoria, pe durata casatoriei si cu prilejul desfacerii acesteia. Acest articol nu impiedica statele sa ia masurile necesare in interesul copiilor. Protocolul 12 la Conventia europeana a drepturilor omului (4.XI.2000) Protocolul nr 12 interzice in general orice forma de discriminare. Dispozitiile actuale ale Conventiei privind protectia impotriva discriminarii (articolul 14) sunt limitate in domeniul de aplicare, deoarece acestea interzic discriminarea doar atunci cand se aplica la un drept recunoscut de Conventia europeana a drepturilor omului . Protocolul 14 elimina aceasta limitare si garanteaza ca nici o persoana nu poate face obiectul oricarei forme de discriminare si sub nici un motiv de catre o autoritate publica. Protocolul nr 13 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea in toate circumstantele (3.V.2002) Acest protocol aboleste pedeapsa cu moartea in toate circumstantele, chiar si pentru acte savarsite in timp de razboi sau de pericol iminent de razboi. Exceptiile sau rezervele nu sunt admise la dispozitiile Protocolului 13 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. c. Conditii de exercitare In exercitarea drepturilor prevazute in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, statele membre trebuie sa urmareasca respectarea urmatoarelor exigente: 1. Nediscriminarea Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute trebuie sa fie asigurata "fara vreo deosebire fondata in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii publice sau orice alte opinii, originea nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie" (art. 14). In acelasi sens, Protocolul 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale interzice in mod general discriminarea. Distinctiile necesare pe care unele legi le prevad in favoarea anumitor categorii de persoane nu trebuie sa depaseasca anumite limite, de altfel destul de flexibile in perspectiva jurisprudentei Curtii europene (cazul Lithgow si altii C. Regatul Unit, 1987). Conventia europeana a drepturilor omului garanteaza drepturile indivizilor, si nu ale grupurilor ca atare. Practic, aceasta inseamna ca numai partile care sunt in mod direct afectate prin violarea unuia sau mai multor drepturi prevazute de Conventie pot
.. 60

inainta o cerere la Strasbourg. Chiar in cazul cererilor prezentate in grup, fiecare individ din cadrul acestuia trebuie sa sustina ca a fost victima unei violari anume15. 2. Restrangerea exercitiului unor drepturi Asa cum am mai amintit, dupa ce primul paragraf al articolelor 8-11 ale Conventiei si al art. 1 al Protocolului nr. 4 garanteaza o serie de drepturi, cel de-al doilea paragraf al articolelor amintite (al 3-lea in cazul art. 2 al Protocolului nr.4) stabilesc o serie de temeiuri care pot fi invocate in vederea restrangerii drepturilor si libertatilor respective. Aceasta structura contribuie la identificarea unui echilibru intre drepturile individului si interesele mai largi ale unei societati democratice, ca si in instantele la care s-ar ajunge in caz de conflict (cazul Klass si altii c. R.F. Germania, 1978). Jurisprudenta a stabilit regula strictei interpretari a acestor clauze, astfel, incat sa fie evitate eventualele abuzuri. Aceasta inseamna ca "nici un alt criteriu decat acelea mentionate in insasi clauza de exceptare nu va fi la baza vreunei restrictii si ca aceste criterii trebuie sa fie intelese astfel incat limbajul sa nu fie extins dincolo de intelesul obisnuit" (cazul Times c. Regatul Unit, 1979). In toate paragrafele mentionate, exista doua conditii carora li se aplica regula strictei interpretari, si anume restrictiile drepturilor si libertatilor trebuie sa fie prevazute de lege si necesare intr-o societate democratica. Adoptarea de restrictii in conditiile legii impune ca legea respectiva sa fie accesibila si formulata in mod precis "astfel ca orice cetatean sa-si poata adapta conduita" (cazul Sunday Times c. Regatul Unit), iar exercitiul puterii de discretie a statului sa vizeze un scop legitim (cazul Malone c. Regatul Unit, 1984). De asemenea, un stat nu poate invoca o stare generala de necesitate pentru a justifica restrangerea drepturilor si libertatilor (cazul Grecia, 1969). Articolele 17 si 18 ale Conventiei europene a drepturilor omului privesc si ele restrangerea exercitiului drepturilor si libertatilor prevazute de aceasta. Articolul 17 interzice statelor, gruparilor sau indivizilor de a actiona astfel incat sa fie afectate sau chiar infrante drepturile si libertatile recunoscute in Conventie sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat acelea prevazute de ea. Sunt posibile, conform acestui articol, doua situatii: aceea in care statul considera ca un grup sau un individ a actionat contrar principiului, si aceea in care un grup sau un individ acuza statul ca a depasit limitele competentei sale. In schimb, art. 18 dispune ca "restringerile care, in termenii prezentei Conventii, sunt aduse respectivelor drepturi si libertati nu pot fi aplicate decat in scopul pentru care ele au fost prevazute". Acest articol poate fi invocat in legatura cu unul sau altul din drepturile garantate de Conventie.

15

Vezi, Donna Gomien, Short guide to the European Convention on Human Rights, Council of Europe, Strasbourg, 1991, p. 32, 113.
61

..

3. Derogari in caz de razboi sau alt pericol public Articolul 15 al Conventiei europene a drepturilor omului reglementeaza in mod foarte strict derogarile de la obligatiile asumate de statele membre, in caz de razboi sau alt pericol public, si anume "numai in masura stricta in care situatia o cere si cu conditia ca aceste masuri sa nu fie in contradictie cu alte obligatii ce decurg din dreptul international". Termenul de "pericol public" trebuie sa intruneasca urmatoarele elemente (vezi, cazul Grecia, 1969) : 1. sa fie actual sau iminent; 2. efectele sale sa implice intreaga natiune; 3. sa fie amenintata continuarea vietii organizate a comunitatii; 4. criza sau pericolul sa fie exceptionale, astfel incat masurile normale sau restrictiile permise de Conventie pentru asigurarea sigurantei publice, sanatatii si ordinii sa se dovedeasca ineficiente. Mai mult, paragraful 2 al art. 15 interzice derogarile la art. 3 (tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante), art. 4 par. 1 (sclavia) si art. 7 (neretroactivitatea legii penale). d. Mecanismul de protectie a drepturilor omului instituit de Conventia europeana a drepturilor omului Respectarea drepturilor omului este asigurata, de catre Curtea europeana a drepturilor omului, instituita de catre Conventie, amendata de Protocolul nr. 11. Curtea examineaza cererile continand alegatii privind incalcari ale Conventiei emanand, in temeiul art. 33 al Conventiei, fie de la state (cereri interstatale), fie, conform art. 34, de la persoane fizice, organizatii neguvernamentale sau orice grup de particulari care se pretind victime ale vreunei violari a drepturilor si libertatilor garantate prin Conventie (recursuri individuale). Curtea Europeana a Drepturilor Omului are atat o competenta jurisdictionala (vizand interpretarea si aplicarea Conventiei europene a drepturilor omului), cat si o competenta consultativa. Organizarea Curtii Europene a Drepturilor Omului Curtea europeana a drepturilor omului se compune dintr-un numar de judecatori egal cu acela al statelor contractante, neexistand insa nici o restrictie in ceea ce priveste numarul de judecatori de aceeasi nationalitate. Judecatorii sunt alesi de fiecare data pentru sase ani, de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Totusi, mandatul unei jumatati din numarul judecatorilor alesi la primele alegeri va expira dupa trei ani, astfel incat reinnoirea mandatelor unei jumatati din numarul judecatorilor sa se faca la fiecare trei ani. Judecatorii isi exercita activitatea cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat. Ei nu pot exercita vreo activitate incompatibila cu obligatiile lor de independenta
.. 62

si impartialitate sau cu disponibilitatea ceruta de o activitate exercitata pe timp complet. Mandatul judecatorilor expira la atingerea varstei de saptezeci de ani. Curtea, in plenul ei isi alege presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pe o perioada de trei ani. Conform regulamentului sau, Curtea este formata din patru sectiuni, a caror compozitie, fixata pe trei ani, trebuie sa fie echilibrata atat din punct de vedere geografic, cat si din punct de vedere al reprezentarii pe sexe si tinand seama de diferitele sisteme juridice existente in statele contractante. Fiecare sectiune este prezidata de un presedinte, doi dintre presedintii de sectiune fiind in acelasi timp vicepresedinti ai Curtii. Presedintii de sectiune sunt asistati si, daca este cazul, sunt inlocuiti de vicepresedintii de sectiune. Pentru examinarea cauzelor aduse inaintea sa, Curtea se intruneste in complet de unic judecator, in comitete de trei judecatori, in Camere de sapte judecatori si intro Mare Camera de saptesprezece judecatori. Camerele Curtii constituie comitete pentru o perioada determinata. Prin Protocolul 14 la Conventia europeana a drepturilor omului s-a acordat competenta unui singur judecator de a declara o cerere inadmisibila sau sa o scoata de pe rol atunci cand o astfel de decizie poate fi luata fara o analiza suplimentara. Comitete formate din trei judecatori sunt constituite pe o perioada de 12 luni, in cadrul fiecarei sectiuni. Aceste comitete au un rol important in activitatea de selectie a cererilor din punct de vedere al indeplinirii conditiilor de admisibilitate. Camere din sapte membri (pentru judecata de fond) sunt constituite in cadrul fiecarei sectiuni, pe baza sistemului rotatiei, presedintele de sectiune si judecatorul ales in numele statului interesat participand de drept. Atunci cand judecatorul ales in numele statului interesat nu este membru al sectiunii, el participa in calitate de membru de drept al camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membri plini ai Camerei iau parte ca membri supleanti. Compusa din saptesprezece judecatori, Marea Camera este constituita pentru o durata de trei ani si este competenta sa analizeze cauzele privind probleme grave de interpretare a Conventiei precum si pentru cauzele interstatale. In afara membrilor de drept presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectiuni ea se compune, dupa sistemul rotatiei, pornind de la doua grupe care alterneaza la fiecare noua luni si a caror compozitiei se doreste echilibrata din punct de vedere geografic si tine seama de diferitele sisteme juridice existente in statele contractante. Judecatorul ales in numele unui stat parte intr-un litigiu este membru din oficiu al Camerei si al Marii Camere. Fac parte, de asemenea, din Marea Camera, Presedintele Curtii, vicepresedintii, presedintii Camerelor si alti judecatori desemnati conform Regulamentului Curtii. Cand cauza este deferita Marii Camere, dupa ce anterior fusese prezentata Camerei, nici un judecator al Camerei respective nu poate
.. 63

intra in componenta Marii Camere, cu exceptia Presedintelui Camerei si a judecatorului ales in numele statului parte interesat. Procedura in fata Curtii 1. Generalitati Fiecare stat contractant (cerere statala) sau persoana particulara care se considera victima violarii Conventiei (cerere individuala) poate adresa direct Curtii de la Strasbourg o cerere invocand violarea de catre un stat contractant a unuia din drepturile garantate de Conventie. O nota pentru indrumarea petitionarilor si formulare de cerere pot fi obtinute de la grefa. Procedura in fata noii Curti europene a drepturilor omului este adversativa si publica. Audientele sunt publice, daca Camera/Marea Camera nu decide altfel din cauza unor circumstante exceptionale. Memoriile si alte documente depuse la grefa Curtii de catre parti sunt accesibile publicului. Solicitantii individuali pot supune ei insisi cererile, dar se recomanda reprezentarea de catre un avocat si aceasta este chiar necesara pentru audieri sau dupa ce cererea a fost declarata admisibila. Consiliul Europei a infiintat un sistem de asistenta juridica pentru reclamantii care nu au resurse suficiente. Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi redactate in una din limbile oficiale ale statelor contractante. Indata ce solicitarea a fost declarata admisibila, trebuie utilizata una din limbile oficiale ale Curtii, daca presedintele Camerei/Marii Camere nu autorizeaza folosirea in continuare a limbii folosite in cerere. 2. Procedura referitoare la admisibilitate Fiecare cerere individuala este repartizata unei sectiuni al carei presedinte desemneaza un raportor. Dupa o examinare preliminara a cazului, raportorul hotaraste daca acesta trebuie examinat de un comitet de trei membri sau de o camera. Un comitet poate declara, in unanimitate, o cerere inadmisibila sau sa o stearga de pe rolul Curtii atunci cand o astfel de hotarare poate fi luata fara alta examinare. In afara cazurilor care le sunt repartizate direct de raportori, camerele au cereri individuale nedeclarate inadmisibile de comitetul celor trei membri, precum si cereri statale. Ele se pronunta in privinta admisibilitatii ca si a fondului cererilor, in general prin decizii separate, dar cand este cazul, prin decizii unice. Camerele pot oricand sa renunte in favoarea unei Mari Camere atunci cand un caz ridica o problema grava de interpretare a Conventiei, sau daca solutionarea problemei poate conduce la o contradictie cu hotararea data anterior de Curte, cu
.. 64

conditia ca una din parti sa nu se opuna in termen de o luna de la data notificarii intentiei de renuntare a Camerei. Prima etapa a procedurii este de obicei scrisa. Luate cu majoritate de voturi, hotararile Camerei privind admisibilitatea trebuie sa fie motivate si aduse la cunostinta publicului. Conditiile de admisibilitate a cererilor individuale sunt stabilite de catre art. 35, al Conventiei europene a drepturilor omului, asa cum a fost modificat prin Protocolul nr.14. Astfel, Curtea nu poate fi sesizata decat dupa epuizarea cailor de recurs interne, asa cum se intelege din principiile de drept international general recunoscute, si intr-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive. Totodata, Curtea nu retine nicio cerere individuala introdusa in virtutea art. 34,astfel cum a fost modificat prin Protocolul 14, in cazul in care : a. ea este anonima ; sau b. ea este in mod esential aceeasi cu o cerere examinata anterior de catre Curte sau deja supusa unei alte instante internationale de ancheta sau de reglementare si daca nu contine fapte noi. De asemenea, Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in virtutea art. 34, atunci cand ea considera ca: a. ea este incompatibila cu dispozitiile conventiei sau ale protocoalelor sale, in mod vadit nefondata sau abuziva; sau b. reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu exceptia cazului in care respectarea drepturilor omului garantate prin conventie si protocoalele sale impune o examinare a fondului cererii, si cu conditia de a nu respinge din acest motiv nicio cauza care nu a fost examinata corespunzator de o instanta nationala. Curtea respinge orice cerere pe care o considera inadmisibila in aplicarea prezentului articolui 35. Ea poate proceda astfel in orice stadiu al procedurii. Regula epuizarii cailor de recurs interne se regaseste, de altfel, in toate sistemele de protectie a drepturilor omului. Ea permite statelor sa rezolve, cu propriile mijloace, o situatie nascuta din violarea dreptului international. De asemenea, se evita posibilitatea supraaglomerarii institutiilor internationale prin multiplicarea plangerilor care pot fi solutionate pe plan intern16. Conform jurisprudentei organelor Conventiei, recursurile trebuie sa fie accesibile, adecvate si eficace, in masura sa remedieze violarea drepturilor garantate. Daca cererea nu este respinsa de catre Curte, statul in cauza poate solicita neacceptarea ei pentru ca nu au fost epuizate caile de recurs interne, trebuind sa faca dovada in acest sens. Statul respectiv, insa, poate renunta la beneficiul regulii
Vezi, Thomas Buergenthal, Alexandre Kiss, La protection internationale des droits de lhomme, Editions N.P. Engel, Kehl, Strasbourg, Arlington, 1991, p. 60, 64.
.. 65
16

epuizarii cailor de recurs interne. Renuntarea trebuie sa fie formulata in mod explicit, dar in practica, cel mai adesea, ea este implicita, in special atunci cand statul reclamat accepta continuarea procedurii fara sa ridice aceasta exceptie. Atunci cand se analizeaza daca un reclamant a epuizat recursurile interne, Curtea ia in consideratie atat fondul cazului, astfel cum a fost cercetat la nivelul jurisdictiei interne, cat si gradul in care recursurile sunt in mod efectiv disponibile. Curtea a fost de parere ca un reclamant nu este obligat sa invoce Conventia europeana a drepturilor omului in fata instantelor nationale, atat timp cat el a invocat prevederi ale legislatiei interne cu continut in mod esential similar (cazul Cardot c. Franta, 1991). Totusi, un reclamant trebuie sa invoce Conventia atunci cand ea constituie singura baza legala pentru o anumita cauza (cazul Deweer c. Belgia, 1980). O cerere declarata inadmisibila pentru neepuizarea cailor de recurs interne poate fi reexaminata de Curte o data ce reclamantul a epuizat caile de atac disponibile. Cea de-a doua conditie impusa de art. 35, conform careia cererea trebuie introdusa intr-un termen de sase luni de la data deciziei interne definitive raspunde necesitatii de a se asigura incheierea procesului intr-un termen rezonabil, evitandu-se astfel ca deciziile judiciare sa fie in mod constant puse in cauza (cererea nr. 214/56, cazul De Becker c. Belgia). Pentru o functionare mai eficienta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, Protocolul nr.14 a introdus in principal urmatoarele modificari la Conventia Europeana a Drepturilor Omului: Cereri vadit inadmisibile: deciziile de inadmisibilitate in astfel de cazuri, luate pana la intrarea in vigoare a Protocolului nr.14 de catre un comitet format din trei judecatori, sunt luate de catre un singur judecator, asistat de raportori care nu sunt membri ai organelor judiciare. Ideea este de a creste capacitatea de filtrare a Curtii, cu alte cuvinte capacitatea sa de a elimina cauzele "disperate". Cauze repetitive: atunci cand cazul este parte dintr-o serie care rezulta din aceeasi deficienta structurala la nivel national, se propune ca aceasta sa fie declarata admisibila si decisa de catre un comitet de trei judecatori (in loc de o camera de sapte judecatori), in cadrul unei proceduri simplificate. Un nou criteriu de admisibilitate: pentru a da Curtii o flexibilitate mai mare, se prevede o noua conditie admisibilitate (in plus fata de conditiile existente, cum ar fi epuizarea cailor de recurs interne, perioada de sase luni). In conformitate cu aceasta conditie, Curtea poate declara inadmisibile cazurile in care reclamantul nu a suferit un prejudiciu important, cu conditia ca "respectul pentru drepturile omului" sa nu oblige Curtea sa ia in considerare cauza in fond si nu respinga orice cauza care nu a fost in mod corespunzator examinata de catre o instanta nationala. In temeiul protocolului, Comitetul de Ministri are dreptul, in cazul in care decide acest lucru cu o majoritate de doua treimi, sa initieze procedura in fata Curtii in cazul in care un stat refuza sa se conformeze unei hotarari definitive. Comitetul de Ministri are, de asemenea, competenta sa solicite Curtii
.. 66

interpretarea unei hotarari, care il va ajuta in misiunea sa de supraveghere a executarii hotararilor judecatoresti si, in special pentru a stabilirea masurilor necesare pentru a se conforma unei hotarari. Protocolul 14 prevede modificarea mandatului judecatorilor Curtii europene a drepturilor omului, care nu mai este de sase ani, ci de noua ani, fara a putea fi realesi. O mentiune importanta este introdusa la art. 59 pct.2, conform caruia Uniunea Europeana poate adera la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. 3. Procedura referitoare la fond Conform art. 38, in cazul in care Curtea declara o cerere admisibila, ea: a) procedeaza la examinarea cauzei in conditii de contradictorialitate, impreuna cu reprezentantii partilor, si, daca este cazul, la o ancheta, pentru a carei desfasurare eficienta statele interesate vor furniza toate facilitatile necesare; b) se pune la dispozitia celor interesati, in scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabila, pe baza respectarii drepturilor omului, astfel, cum acestea sunt recunoscute in Conventie si in Protocoalele sale. Indata ce Camera a hotarat sa admita cererea, ea poate invita partile sa supuna probe suplimentare si observatii scrise, inclusiv in ceea ce il priveste pe reclamant, o eventuala cerere de satisfactie echitabila si sa asiste la o audiere publica privind fondul cauzei. Presedintele Camerei poate, in interesul unei bune administrari a dreptatii, sa invite sau sa autorizeze orice stat contractant care nu este parte la procedura, sau orice persoana interesata in afara reclamantului, sa faca observatii scrise, sau, in imprejurari exceptionale, sa ia parte la audiere. Un stat contractant al carui cetatean este petitionar in caz poate interveni de drept. In cursul procedurii referitoare la fond, tratative destinate incheierii unei reglementari amiabile pot fi duse prin intermediul grefierului. Aceste negocieri sunt confidentiale. 4. Hotararile Camerele iau hotarari cu majoritate de voturi. Fiecare judecator care ia parte la examinarea cazului are dreptul de a anexa hotararii, fie opinia sa separata concordanta sau diferita - fie o simpla declaratie de dezacord. In decurs de trei luni de la data pronuntarii hotararii unei camere, oricare parte poate solicita ca afacerea sa fie deferita Marii Camere, daca ea ridica o problema
.. 67

grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau o problema grava cu caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecatori ai Marii Camere, compus din presedintele Curtii, presedintii sectiunilor, cu exceptia presedintelui sectiunii de care apartine camera care a emis hotararea, si un alt judecator, ales, prin rotatie, dintre judecatorii care nu au fost membrii camerei initiale. Hotararea Camerei devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau inainte daca partile declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de cinci judecatori a respins asemenea cerere. Daca colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cazului cu majoritate de voturi sub forma unei hotarari care este definitiva. Toate hotararile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele parate in cauza. Daca Curtea decide ca a avut loc o violare a Conventiei sau a Protocoalelor si daca dreptul intern al partii contractante nu permite decat in mod imperfect sa se inlature consecintele acesteia, Curtea acorda partii lezate o reparatie echitabila (art. 41). Bineinteles, o reglementare amiabila a cazului este posibila pe tot parcursul procedurii. 5.Forta obligatorie si executarea hotararilor Conform par.1 al art. 46 al Conventiei europene a drepturilor omului, statele parti se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile in care ele sunt parti. Controlul executarii deciziilor Curtii si constatarea incalcarilor survenite revine Comitetului Ministrilor, care asigura, in special, adoptarea de catre state a masurilor generale (modificarea legislatiei, jurisprudentei, reglementarilor si practicilor) necesare evitarii noilor incalcari. El asigura, de asemenea, plata catre reclamant/a a reparatiei echitabile acordate de Curte si, in anumite cazuri, aplicarea masurilor concrete care garanteaza o reparatie integrala (redeschiderea procedurii, ridicarea unei decizii de interdictie sau a unei ordonante de confiscare, stergerea mentiunilor din cazierul judiciar, acordarea unui permis de sedere etc.). Hotararile definitive ale Curtii sunt transmise Comitetului de Ministri care supravegheaza executarea lor. In cazul in care Comitetul de Ministri considera ca interpretarea unei hotarari definitive cauzeaza dificultati de supraveghere a executarii hotararii, el poate sesiza Curtea sa se pronunte asupra acestei probleme de interpretare. Decizia de a sesiza Curtea este luata prin vot cu o majoritate de doua treimi a reprezentantilor cu drept de a participa la lucrarile Comitetului de Ministri. De asemenea, in cazul in care Comitetul de Ministri considera ca un stat refuza sa se conformeze unei hotarari definitive intr-o cauza in care acesta este parte, si dupa ce va fi pus in intarziere partea contractanta printr-o decizie luata prin vot cu o majoritate de doua treimi a reprezentantilor cu drept de a participa la lucrarile Comitetului de Ministri, el poate sesiza Curtea asupra problemei respectarii de catre statul respectiv a obligatiilor sale ce decurg din par. 1 al art.46.
.. 68

In cazul in care Curtea constata o incalcare a dispozitiilor par. 1, ea retrimite cauza Comitetului de Ministri pentru ca acesta sa examineze masurile ce se impun. 6. Avizele consultative Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotararea Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi. Cererile de opinii consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt emise cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate concordanta sau diferita fie o simpla declaratie de dezacord.

III. CARTA SOCIALA EUROPEANA (1961) SI CARTA SOCIALA EUROPEANA REVIZUITA (1996)

a. Caracteristici generale Conventia europeana a drepturilor omului nu se refera, asa cum am aratat, decat la drepturile civile si politice. Ulterior, in vederea garantarii drepturilor economice si sociale, au fost adoptate o serie de conventii, dintre care cele mai importante sunt Carta sociala europeana (1961), impreuna cu Protocolul sau aditional (1988), Codul european de securitate sociala (1964), revizuit in 1990, Conventia europeana de securitate sociala (1972) si Conventia europeana privind statutul juridic al muncitorului migrant (1977). Carta sociala europeana, care-si are originile in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948, ale carei articole 22-25 consacra un anumit numar de drepturi sociale (dreptul la munca, dreptul la securitate sociala, dreptul la concedii platite, dreptul sindical, dreptul la protectia mamelor si copiilor), constituie corolarul Conventiei europene a drepturilor omului, instituind un sistem european pentru protectia drepturilor economice si sociale. Elaborarea acestui instrument international nu a fost lipsita de dificultati, datorita noutatii relative a acestor drepturi care, spre deosebire de drepturile civile si politice, nu si-au gasit decat relativ tarziu un loc in constitutiile nationale. Pe de alta
.. 69

parte, diferentele considerabile existente in structurile sociale si economice ale diverselor state complica elaborarea oricarui acord international in acest domeniu. De altfel, acestea sunt dificultati pe care le intampina si in prezent statele ce vor sa adere la sistemul instituit de acest instrument juridic international. Definitivarea Cartei sociale europene a durat aproape zece ani, redactorii ei care au lucrat cu asistenta OIM, inspirandu-se, mai mult sau mai putin, pe de o parte, din substanta Pactului ONU relativ la drepturile economice si sociale, cat, mai ales, din conventiile si recomandarile OIM. Dincolo de denumirea sa, Carta sociala europeana nu este numai o declaratie, ci reprezinta un ansamblu de drepturi fundamentale in domeniul muncii, angajarii, relatiilor sociale si securitatii sociale. Efortul redactorilor ei a fost de a identifica, pentru fiecare dintre drepturile recunoscute, un ansamblu de obligatii mai mult sau mai putin precise ce vor reveni statului ce ratifica acest instrument17. Semnata la Torino, la 18 octombrie 1961, Carta sociala europeana a intrat in vigoare la 26 februarie 1965. Desi numele sau este "Carta sociala europeana", trebuie precizat ca nu este vorba de o simpla declaratie de principii, fiind, de fapt, o conventie internationala obligatorie pentru statele care au ratificat-o. Cu alte cuvinte, nu ne aflam numai in fata unui text programatic, ci a unui ansamblu de dispozitii obligatorii. Mai precis, dupa o prima parte declarativa, ce enumera 19 drepturi sociale, a doua parte indica obligatiile ce incumba statelor semnatare ale conventiei, reluanduse aceste 19 puncte. Ulterior, Carta sociala europeana a fost completata prin trei protocoale, si anume: - Protocolul aditional din 5 mai 1988, prin care se garanteaza noi drepturi grupate in patru articole; - Protocolul de amendare din 21 octombrie 1991 prin care se restructureaza procedura de control; - Protocolul aditional din 9 noiembrie 1995, care stabileste procedura de reclamatii colective. La 3 mai 1996 a fost adoptata Carta sociala europeana revizuita, ratificata si de Romania prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, care va inlocui Carta sociala din 1961.Textul reuneste drepturile garantate de Carta din 1961, cu un numar de amendamente, drepturile garantate de Protocolul aditional din 1988, cat si o serie de noi drepturi, care ating, in noua redactare, un numar de 31. In procesul elaborarii Cartei, s-a pus problema optiunii intre a se stabili un nivel ridicat al normelor sau, din contra, un nivel mediu, care sa permita un numar cat mai mare de ratificari. Din maniera de redactare a Cartei, se pare ca s-a preferat un nivel evident sub cel mediu, autorii dovedindu-se relativ prudenti in acest sens.

17

X. Prtot - Le droit social europen, Presses universitaires de France, Paris, 1990. 70

..

De altfel, Partea I a Cartei reprezinta o declaratie ce determina obiectivele ce urmeaza a fi realizate prin aplicarea documentului international Pe langa aceasta caracteristica a nivelului de reglementare, pentru ca un stat sa ratifice Carta sociala europeana (revizuita) este suficient a fi acceptate 6 articole din urmatoarele 9 articole ale din cele 31 de articole ale Partii a I -a a Cartei: art. 1, 5, 6, 7, 12, 13, 16, 19 si 20, precum si, la alegere, cel putin 16 articole ale Partii a II-a sau 63 de paragrafe. Aceasta tehnica poate sa para putin ciudata, dar in materia dreptului social international, ea a devenit obisnuita. Initiatorul ei a fost Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.) in procesul elaborarii Conventiei nr.102 privind securitatea sociala (norme minime, 1952). In acest sens, mentionam ca, potrivit Legii nr.74/1999, Romania a ratificat un numar de 17 articole, respectiv 65 paragrafe numerotate.

b. Continut Articolele Cartei sociale europene (revizuite) contin dispozitii privind: Art. 1 - Dreptul la munca Prin garantarea dreptului la munca, partile se angajeaza sa recunoasca ca unul din principalele lor obiective "realizarea si mentinerea nivelului cel mai ridicat si cel mai stabil posibil de ocupare a fortei de munca" (par.1). Art.2 - Dreptul la conditii de munca echitabile In aplicarea acestui sistem se urmareste a se fixa o "durata rezonabila" a zilei de munca sau a saptamanii de lucru, a se prevedea zile de sarbatoare platite si un concediu anual de cel putin patru saptamani, protectia lucratorilor ce-si desfasoara activitatea in conditii periculoase, precum si acordarea unui repaus saptamanal. Dar, asa cum s-a observat in literatura de specialitate, Carta se limiteaza la generalitati si nu se pune problema stabilirii unei durate de munca uniforme, comune. Un paragraf special obliga statele ce ratifica Carta sa se asigure ca lucratorii sunt informati asupra aspectelor esentiale ale contractului sau relatiei de munca. Art. 3 - Dreptul la securitate si la igiena in munca Se prevede necesitatea adoptarii de reglementari privind securitatea si igiena muncii, precum si a masurilor necesare privind controlul aplicarii acestor reglementari. Carta sociala europeana revizuita a introdus o serie de dispozitii prin care statele parti sunt obligate sa defineasca, sa aplice si sa reexamineze periodic o politica nationala coerenta privind securitatea si sanatatea lucratorilor la locul de munca.
.. 71

Art.4 - Dreptul la o salarizare echitabila Statele membre se angajeaza sa recunoasca dreptul lucratorilor la o remuneratie suficienta pentru a le asigura lor, ca si familiilor lor un nivel de viata decent (par.1). Un salariu minim legal nu exista in toate tarile semnatare. Totusi, organele insarcinate cu controlul aplicarii Cartei au reusit, prin interpretari, sa dea o semnificatie mai concreta acestei dispozitii (salariul cel mai scazut nu trebuie sa fie inferior unui procent de 60% din salariul mediu national). Se prevede, totodata, ca remunerarea orelor suplimentare trebuie sa se faca la un tarif majorat. In problema salariilor femeilor, textul afirma dreptul lucratorilor, barbati si femei, la o remunerare egala, pentru o munca de valoare egala, fara alte precizari in plus. In fapt, acest text nu este decat putin diferit de cel privind egalitatea salariilor barbatilor si femeilor, inscris in conventia corespondenta a Organizatiei Internationale a Muncii (Conventia nr. 100/1951). Articolul 4 contine, de asemenea, o dispozitie privind eliminarea retinerilor din salarii. In sfarsit, se arata ca, pentru a se stabili o remunerare echitabila, statele membre pot alege intre negocieri colective sau o metoda legala. Art.5 - Dreptul sindical Conform art.5, "in vederea garantarii libertatii pentru muncitori si patroni de a constitui si de a adera la aceste organizatii, partile contractante se angajeaza ca legislatia nationala sa nu afecteze aceasta libertate si nici sa nu fie aplicata astfel incat sa afecteze aceasta libertate". Carta autorizeaza o serie de exceptii care au fost solicitate de tarile in care dreptul sindical nu apartine tuturor categoriilor de lucratori, cum este cazul functionarilor care nu se bucura, peste tot, de deplina libertate sindicala. De asemenea, textul prevede ca, pentru membrii fortelor armate, masura in care garantiile dreptului sindical vor fi prevazute va fi determinata de legislatiile nationale. Art.6 - Dreptul de negociere colectiva Recunoasterea dreptului de negociere colectiva este corelata cu aceea a dreptului la greva. Acesta este un serios pas inainte, daca luam in considerare ca dreptul la greva nu este recunoscut in conventiile Organizatiei Internationale a Muncii, iar unele legislatii ale tarilor membre ale Consiliului Europei nu recunosc ca atare acest drept. Art.7 Dreptul copiilor si adolescentilor la protectie Varsta minima de admitere la angajare este fixata la 15 ani, ceea ce este conform cu prevederile conventiilor Organizatiei Internationale a Muncii.

..

72

Totodata, varsta minima pentru a fi admis la munca in cazul anumitor ocupatii determinate, considerate ca fiind periculoase sau insalubre, a fost fixata prin Carta sociala europeana revizuita la 18 ani. De asemenea, este prevazuta o protectie deosebita din punct de vedere medical, inclusiv un control medical periodic, pentru lucratorii sub18 ani. Varsta pana la care durata de munca trebuie sa fie limitata a fost stabilita la 18 ani. Art.8 - Dreptul lucratoarelor la protectia maternitatii Carta sociala spre deosebire de conventiile O.I.M., prevede ca repaosul de maternitate va putea fi insotit, fie de un concediu platit, fie de prestatii de securitate sociala, fie de un varsamant prelevat din fondurile publice. Altfel spus, dreptul la concediul de maternitate da posibilitatea unei alegeri, fapt ce distinge Carta sociala de prevederile Conventiei O.I.M. nr.3 privind protectia maternitatii (1919). Conform conventiei europene, protectia maternitatii se poate face in cadrul unei politici de securitate sociala sau in cadrul dreptului muncii, trebuind sa existe o compensare cvasiintegrala a salariului femeii in timpul concediului sau de maternitate. Carta merge, din acest punct de vedere, mai departe fata de conventiile Organizatiei Internationale a Muncii. Carta revizuita a extins perioada in care o femeie insarcinata nu poate fi concediata. Aceasta perioada incepe din momentul in care muncitoarea notifica angajatorului faptul ca este insarcinata si se intinde pana la sfarsitul concediului de maternitate (stabilit la minimum 14 saptamani. Art.9 - Dreptul la orientare profesionala Statele membre se angajeaza sa instituie un sistem institutional care sa sprijine toate persoanele, inclusiv cele cu handicap, sa rezolve problemele legate de alegerea unei profesii sau de promovare profesionala, tinand seama de caracteristicile acestora, precum si de posibilitatile pietei fortei de munca. Art.10 - Dreptul la formare profesionala Acest articol instituie obligativitatea statelor de a implementa un sistem de pregatire, general si coerent, si a altor sisteme de formare profesionala in folosul tinerilor. De asemenea, se prevad masuri speciale pentru recalificarea profesionala a muncitorilor adulti, conform necesitatilor progresului tehnic si noilor orientari pe piata fortei de munca, prin masuri speciale de reconversie si reinsertie de lunga durata a somerilor. Art.11 - Dreptul la protectia sanatatii Se prevede angajamentul adoptarii acelor masuri care sa elimine, pe cat posibil, factorii ce induc o sanatate deficienta, precum si organizarea unor servicii de
.. 73

consultatie si educatie vizand ameliorarea starii de sanatate si intarirea simtului de responsabilitate individuala in materie de sanatate. Art.12 - Dreptul la securitate sociala Se inscrie dezideratul mentinerii unui regim de securitate sociala la un nivel satisfacator, cel putin egal celui necesar pentru ratificarea Codului european de securitate sociala. In acelasi timp, statele membre se angajeaza sa ridice, progresiv, nivelul regimului de securitate sociala, inclusiv prin incheierea unor acorduri bilaterale si multilaterale sau prin alte instrumente juridice internationale.

Art.13 - Dreptul la asistenta sociala si medicala In vederea asigurarii exercitarii efective a dreptului de asistenta sociala si medicala, statele semnatare se angajeaza sa vegheze ca orice persoana care nu dispune de resurse suficiente si care nu este in masura sa si le procure prin propriile mijloace sau sa le primeasca din alta sursa, in special prin prestatii rezultand dintr-un regim de securitate sociala, sa poata obtine o asistenta adecvata si, in caz de boala, ingrijirile cerute de situatia sa. Art.14 - Dreptul de a beneficia de servicii sociale In aplicarea acestui drept se urmareste incurajarea si organizarea serviciilor ce utilizeaza metode proprii serviciului social si care contribuie la bunastarea si dezvoltarea indivizilor si grupurilor profesionale, ca si adaptarea lor la mediul social. Art.15 - Dreptul persoanelor cu handicap la autonomie, integrare sociala si participare la viata comunitatii. Se prevad masuri adecvate pentru plasarea persoanelor cu handicap fizic, in special prin intermediul serviciilor specializate de plasare, precum si masuri de incurajare a patronilor pentru a angaja in munca persoane cu handicap.

Art.16 - Dreptul familiei la protectie sociala, juridica si economica Este un drept asigurat prin intermediul prestatiilor sociale familiale, prin dispozitii fiscale de incurajare a constructiilor de locuinte adaptate necesitatilor familiale, de ajutorare a tinerelor familii sau prin orice alte masuri adecvate. Art.17 - Dreptul copiilor si adolescentilor la protectie sociala, juridica si economica Articolul prevede, in mod general, ca statele contractante vor lua toate masurile necesare si adecvate in acest sens, inclusiv crearea sau mentinerea institutiilor sau serviciilor corespunzatoare. Art.18 - Dreptul la exercitarea unei activitati lucrative pe teritoriul celorlalte Parti
.. 74

Pe langa cadrul creat de Uniunea Europeana, acest articol instituie obligatia de a aplica, intr-un spirit liberal, reglementarile privind exercitarea de catre straini a unei activitati pe teritoriul altui stat. Statele semnatare se angajeaza sa faciliteze cetatenilor altor state contractante sa lucreze pe teritoriul lor, fiind expres indicat ca se vor adapta reglementarile in vigoare si ca se vor simplifica formalitatile care privesc lucratorii straini. Art.19 - Dreptul muncitorilor migranti si al familiilor lor la protectie si asistenta O data ce se permite lucratorilor straini sa se instaleze pe teritoriul unui alt stat, trebuie sa li se recunoasca acestora egalitatea drepturilor. Cele 12 paragrafe ale articolului instituie egalitatea cu privire la impozite, taxe, actiuni in justitie, expulzare, transferul castigurilor s.a. Totusi, conform art.19, lucritorul migrant poate cere doar in limitele legislatiei statului in cauza ca familia sa i se alature, precum si sa transfere integral castigurile si economiile sale. Art.20 - Dreptul la egalitate de sanse si tratament in materie de angajare si profesie, fara discriminare bazata pe sex Sunt vizate, in principal, accesul la angajare, protectia contra concedierii si reinsertia profesionala, reciclarea, recalificarea profesionala, conditiile de angajare si de munca, inclusiv remunerarea, evolutia profesionala, inclusiv promovarea. Art.21 - Dreptul la informare si consultare Conform legislatiei si practicii nationale, statele membre se angajeaza sa ia sau sa promoveze acele masuri care sa permita lucratorilor sa fie informati periodic sau in timp oportun asupra situatiei economice si financiare a intreprinderii. Este retinuta, totodata, obligatia organizarii de consultari privind deciziile susceptibile sa afecteze in mod substantial interesele muncitorilor. Art.22 - Dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca Sunt reglementate protectia sanatatii si securitatii in cadrul intreprinderii, organizarea serviciilor si facilitatilor sociale si socio-culturale ale intreprinderii, precum si controlul respectarii reglementarilor in aceste domenii. Art.23- Dreptul persoanelor in varsta la o protectie sociala Sunt avute in vedere, printre altele, masuri ce au ca obiect garantarea de resurse suficiente, locuinte adecvate, diverse ajutoare, ingrijirea sanatatii etc. Art. 24- Dreptul la protectie in caz de concediere Acest articol protejeaza lucratorii impotriva concedierilor abuzive, precum si dreptul acestora la o indemnizatie adecvata sau la o alta reparatie corespunzatoare.

..

75

Art. 25- Dreptul lucratorilor la protectia propriilor creante in caz de insolvabilitate a patronului acestora Creantele lucratorilor rezultate ca urmare a contractelor de munca sau a relatiilor de munca trebuie sa fie garantate de o institutie de garantare sau orice alta forma eficienta de protectie. Art. 26-Dreptul la demnitate in munca Articolul urmareste sa promoveze sensibilizarea, informarea si prevenirea in materie de hartuire la locul de munca sau in legatura cu munca, precum si in privinta oricarui alt comportament ostil sau ofensiv. Art. 27- Dreptul lucratorilor cu responsabilitati familiale la egalitate de sanse si tratament Scopul acestei prevederi este acela de a se evita ca responsabilitatile familiale sa diminueze sansele profesionale ale lucratorilor. De aceea, statele trebuie sa adopte masuri specifice, in special in favoarea mentinerii si intoarcerii la viata activa dupa o perioada de absenta ca urmare a ingrijirii copilului si a concediului parental. Art. 28- Dreptul reprezentantilor lucratorilor la protectie in intreprindere facilitatile acordate acestora Partile se angajeaza ca, in intreprinderi, reprezentantii lucratorilor beneficieze de o protectie efectiva impotriva actelor care ar putea sa le aduca prejudiciu, inclusiv impotriva concedierii, si care ar fi motivate de calitatea sau activitatile acestora ca reprezentanti ai lucratorilor din intreprindere. si sa un de

Art. 29- Dreptul la informare si la consultare in procedurile de concediere colectiva Articolul prevede obligatia patronilor de a informa si consulta reprezentantii lucratorilor, in timp util, inaintea unor concedieri colective, precum si asupra posibilitatilor de a evita concedierile colective sau a limita numarul si de a diminua consecintele acestora. Art. 30- Dreptul la protectie impotriva saraciei si excluderii sociale Se retine imperativul adoptarii unor masuri in cadrul unei abordari globale si coordonate pentru promovarea accesului efectiv in special la angajare, locuinta, formare, invatamant, cultura, asistenta sociala si medicala al persoanelor care se gasesc sau risca sa se gaseasca intr-o situatie de excludere sociala sau de saracie si al familiei acestora. Art. 31- Dreptul la locuinta Se prevede necesitatea adoptarii unor masuri menite sa favorizeze accesul la locuinta la un nivel adecvat. c. Mecanismul de control
.. 76

Exista doua tipuri principale de metode pentru a veghea la aplicarea conventiilor internationale in domeniul social. In primul rand, sunt plangerile emanand de la persoane individuale sau de la grupuri sau asociatii. In al doilea rand, exista sistemul analizei periodice a rapoartelor generale anuale, elaborate de guvernele ce au ratificat o anumita conventie.Aceste rapoarte fac referire la diferite puncte prevazute de conventia respectiva. Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dupa cum s-a aratat in capitolul anterior, se refera la sistemul plangerilor. Initial, Carta sociala europeana a adoptat sistemul rapoartelor. Ulterior, prin Protocolul aditional din 1995 s-a adaugat un sistem de control bazat pe reclamatiile colective. Carta sociala europeana prevede transmiterea de catre guverne a doua feluri de rapoarte: unele vizeaza posibilitatea unui control de legalitate propriu-zisa, altfel spus executarea angajamentelor asumate; celelalte urmaresc un asa-zis control al eficacitatii, vizand, in principal, dispozitiile care nu au fost acceptate de statul respectiv. Aceste rapoarte sunt redactate in mod similar celor elaborate sub auspiciile Organizatiei Internationale a Muncii, Carta prevazand maniera in care ele sunt examinate. Rapoartele se intocmesc bienal pentru dispozitiile nucleului dur (respectiv la patru ani pentru alte dispozitii) si privesc aplicarea dispozitiilor partii a II-a a Cartei pe care statul respectiv le-a acceptat. Rapoartele sunt redactate urmarindu-se un formular adoptat de Comitetul Ministrilor. Copii dupa aceste rapoarte trebuie adresate anumitor organizatii nationale sindicale si patronale reprezentative (art.23), care pot formula observatii asupra continutului lor si pot cere ca acestea sa fie comunicate Secretarului General al Consiliului Europei. Procedura de control propriu-zisa prevede interventia a trei organe. 1) Primul este Comitetul european al drepturilor sociale, comitet de experti independenti, compus din noua membri desemnati de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei si asistat de un observator al Organizatiei Internationale a Muncii. Dupa analizarea rapoartelor bienale si a eventualelor observatii ale partenerilor sociali, acest comitet prezinta observatiile sale privind gradul de aplicare a dispozitiilor Cartei sub forma "concluziilor"21. 2) Aceste concluzii, precum si rapoartele bienale sunt apoi transmise unui comitet format din reprezentanti ai fiecaruia din statele ratificante si denumit Comitetul guvernamental. Acest comitet isi desfasoara activitatea in prezenta unor observatori ai organizatiilor internationale sindicale si patronale, care participa la sedintele sale cu titlu consultativ. Comitetul poate, de asemenea, sa consulte

n activitatea de interpretare a anumitor norme ale Cartei, Comitetul european al drepturilor sociale a invocat prevederi ale Conveniei Europene a Drepturilor Omului, n special art. 6 (accesul la un tribunal) i art. 13 (dreptul la un recurs efectiv). Este situaia unor drepturi cum sunt nediscriminarea n folosirea forei de munc, egalitatea de remunerare, egalitatea anselor i de tratament n folosirea forei de munc i n profesiune etc. .. 77

21

reprezentanti ai organizatiilor internationale neguvernamentale ce au statut consultativ pe langa Consiliul Europei. Comitetul guvernamental pregateste deciziile Comitetului Ministrilor si, in particular, selectioneaza, pe baza consideratiilor de politica sociala si economica, situatiile care ar trebui sa faca obiectul recomandarilor pentru fiecare stat parte in cauza. Comitetul guvernamental poate adresa un avertisment unui stat care nu se conformeaza unei prevederi a Cartei, in cazul unei concluzii negative a Comitetului european al drepturilor sociale sau al lipsei de informatii. Acest avertisment nu are insa valoare juridica, fiind mai degraba un semnal de alarma care este menit sa determine statul respectiv sa actioneze, in caz contrar fiind adoptata o recomandare la urmatorul ciclu de control. 3) Conform articolului 27, paragraf 3 al Cartei, Comitetul guvernamental al Cartei trebuie sa elaboreze un raport, pentru Comitetul Ministrilor, in anexa caruia sunt cuprinse, totodata, concluziile Comitetului de experti amintit. Comitetul Ministrilor este apoi chemat sa-si exercite functiile ce i-au fost atribuite prin Carta sociala si care se concretizeaza in emiterea de recomandari, solicitand statelor sa-si modifice legile sau practicile pentru a se conforma Cartei. In noiembrie 1995, a fost adoptat, un Protocol aditional la Carta sociala care instituie procedura reclamatiilor colective, un sistem similar celui existent in cadrul Organizatiei Internationale a Muncii, prin care organizatii patronale si sindicale, precum si organizatii internationale care au statut consultativ pe langa Consiliul Europei pot invoca incalcari ale Cartei sociale europene. Se concretizeaza, astfel, un sistem care permite plangerile colective privind nerespectarea obligatiilor asumate prin ratificarea Cartei. Plangerile sunt examinate de Comitetul european al drepturilor sociale, care trebuie sa decida mai intai admisibilitatea lor pe baza criteriilor enumerate de protocol. Comitetul inainteaza un raport catre Comitetul Ministrilor, care in cazul aplicarii nesatisfacatoare a dispozitiilor Cartei sociale va adresa o recomandare statului contractant in cauza. De asemenea, in circumstante speciale, Comitetul Ministrilor poate sa consulte Comitetul guvernamental asupra chestiunii in cauza. Pentru a fi admisibila (conform art. 4 al Protocolului nr.3) reclamatia trebuie prezentata in scris, sa se refere la o prevedere acceptata de partea contractanta in cauza si sa indice in ce masura aceasta prevedere nu a fost aplicata in maniera satisfacatoare. Paragraful 31 al raportului explicativ retine in sarcina Comitetului european al drepturilor sociale necesitatea de a lua in considerare si urmatoarele elemente: - o reclamatie poate fi declarata admisibila chiar daca un caz similar a fost supus unei alte instante nationale sau internationale22;

Este evident o derogare de la regulile ce guverneaz alte mecanisme de control existente la nivel internaional ce se explic prin faptul c mecanismul reclamaiilor colective prevzut n aceast situaie nu este unul jurisdicional.

22

..

78

- faptul ca substanta unei reclamatii a constituit obiectul examinarii in cadrul procedurii normale a rapoartelor guvernamentale nu trebuie sa impiedice- in sine- admiterea reclamatiei; - o reclamatie nu se poate referi la situatii individuale. d. Domeniu de aplicare Avand un caracter mai restrictiv decat Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conform careia partile contractante recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile enuntate in Conventie, Carta sociala nu se aplica decat cetatenilor statelor contractante. Anexa sa dispune in mod clar ca "persoanele vizate la articolele 1-17 si 20-30 nu includ strainii decat in masura in care ei sunt cetateni ai altor Parti, care isi au resedinta legala sau care lucreaza in mod obisnuit pe teritoriul Partii respective, fiind inteles ca articolele mentionate vor fi intrepretate in lumina dispozitiilor art. 18 si 19". Aceasta conceptie, care se bazeaza pe notiunea de reciprocitate, obisnuita in tratate, se indeparteaza de aceea din care se inspira conventiile internationale ale muncii "deschise" ale Organizatiei Internationale a Muncii care, in mod normal, stabilesc norme de protectie aplicabile ansamblului lucratorilor dintr-o tara, independent de nationalitatea lor. In literatura de specialitate se apreciaza ca aceasta este o trasatura de evidenta inferioritate in maniera de conceptie a Cartei sociale23. Articolul G al Partii a V-a a Cartei sociale revizuite prevede o serie de restrictii ce pot fi aduse drepturilor prevazute de Carta. Conform acestui articol, punerea in aplicare a drepturilor enuntate nu va putea face obiectul unor restrictii sau limitari, cu exceptia celor care sunt necesare intr-o societate democratica pentru a garanta respectarea drepturilor si libertatilor altora sau pentru a proteja ordinea publica, securitatea nationala, sanatatea publica sau bunele moravuri. Pe de alta parte, pentru tarile care nu au legislatie sociala dezvoltata, Carta le permite sa puna in aplicare unele din dispozitiile continute prin intermediul conventiilor colective incheiate intre patroni sau organizatii patronale si organizatii sindicale. De altfel, aceasta metoda prevazuta in articolul 33 este deja admisa si in cadrul Organizatiei Internationale a Muncii. e. Jurisprudenta Controlul aplicarii Cartei a condus la elaborarea unei vaste jurisprudente. Printre elementele cele mai importante figureaza definirea cu mai mare acuratete a beneficiarilor diverselor drepturi recunoscute de Carta24. - A fost, astfel, necesar sa se expliciteze continutul ratione materiae al Cartei, dandu-se, in unele cazuri, semnificatie conceptelor sau trasandu-se limitele notiunilor
23

Vezi, Gerard Lyon-Caen, Antoine Lyon-Caen, Droit social international et europen. Prcis Dalloz, Paris, 1991, p. 143.

24

Vezi i Carta social european-scurt ghid, Consiliul Europei, 2000. 79

..

utilizate. Astfel, angajamentul figurand in articolul 1, paragraf 1, care este de "a recunoaste ca obiectiv principal realizarea deplinei angajari", exclude adoptarea unui "sistem economic ce prevede o rezerva permanenta de someri". Comitetul european pentru drepturile sociale a interpretat aceasta prevedere ca fiind o obligatie mai degraba de mijloace decat o obligatie de rezultat. Obiectul acestei norme nu este ca statele sa recunoasca un drept individual la un loc de munca, ci acela ca ele sa duca o politica economica pentru a ameliora situatia locurilor de munca si sa ia masurile necesare in acest sens. - Dreptul la securitate si igiena in munca, enuntat de articolul 3, nu mentioneaza in mod expres categoriile de lucratori interesati. Unele organe de control au apreciat ca reglementarea securitatii si igienei trebuie, in principiu, sa fie aplicabila atat muncitorilor salariati cat si muncitorilor familiali sau independenti, in toate sectoarele economiei. Totusi, gradul acestei reglementari si al celui de control al aplicarii sale pot diferi, in functie de sectorul respectiv; astfel, de exemplu, normele de securitate vor avea caracteristici proprii de aplicare in industrie si agricultura. - In fata unei notiuni atat de imprecise, cum este aceea a "duratei rezonabile de munca" (art.2, par.1), organele de control, considerand relativitatea sa in timp si spatiu, s-au abtinut s-o defineasca in mod absolut. Aprecierea trebuie facuta de la caz la caz, tinand seama nu numai de durata muncii, asa cum este ea stabilita de legislatia nationala, dar totodata si de cea care rezulta din conventiile colective. De altfel, un alt element de apreciere trebuie cautat in natura si intinderea dreptului angajatorului de a cere, daca e cazul, efectuarea de ore suplimentare. - Pentru a fi considerat ca echitabil in sensul articolului 4 par.1, un salariu nu trebuie sa fie mult sub nivelul salariului mediu national. Pragul adoptat in acest sens de Comitetul drepturilor sociale este de 60% (valoare neta). Salariile trebuie sa fie, de asemenea, intotdeauna deasupra pragului de saracie din tara respectiva. Metoda de calcul Comitetului se bazeaza pe sumele nete, adica dupa scaderea cotizatiilor de asigurare sociala si tinand seama de scutirile de care beneficiaza salariatul in privinta impozitului pe venit. - Importantul principiu al egalitatii salariilor intre barbati si femei, pentru o munca de valoare egala, recunoscut de articolul 4, par.3, a facut, de asemenea, obiectul unei interpretari a organelor de control, prevazute de Carta. A rezultat ca, in cazul nerespectarii, acest principiu trebuie sa poata face obiectul unui recurs efectiv in fata unui tribunal sau altei instante independente. In astfel de cazuri, reclamantul trebuie sa fie la adapostul oricarui act de retorsiune din partea angajatorului sau. In plus, daca clauze contrare acestui principiu ar fi convenite, totusi, in conventii colective sau in contracte de munca, ele ar trebui sa fie considerate ca nule si neavenite. - Paragraful 4 al articolului 4 califica, de asemenea, ca "rezonabil" termenul de preaviz de care trebuie sa beneficieze orice muncitor, in caz de incetare a angajarii. In acest caz, demersul organelor de control a fost de a aprecia, de la caz la caz, durata preavizului, tinand seama de criterii de echitate, cum sunt, de exemplu, vechimea in munca.
.. 80

- Dreptul la un preaviz rezonabil in caz de incetare a angajarii se aplica tuturor categoriilor de salariati, inclusiv celor care se afla intr-o relatie de munca atipica sau celor care se afla in perioada de proba. - Articolul 5 permite statelor sa restrictioneze dreptul sindical al politistilor, dar nu autorizeaza suprimarea completa a acestui drept. Se poate impune functionarilor de politie sa adere la organizatii sau de a constitui numai organizatii compuse esclusiv din proprii membrii. Totusi, aceste asociatii ale politistilor trebuie sa poata sa-si exercite anumite prerogative sindicale, precum dreptul de a negocia conditiile de munca, retributia si dreptul de intrunire. Aderarea la sindicat nu poate fi in nici un caz obligatorie. - Articolul 6 paragraful 4 recunoaste dreptul patronilor si muncitorilor la actiuni colective. Organele de control au fost unanime in a recunoaste ca, daca pentru lucratori, acest drept se traduce prin recurgerea la greva, pentru patroni "lock-out-ul" este mijlocul principal, daca nu singurul, si ca cele doua tipuri de actiune colectiva nu trebuie puse, in mod necesar, pe picior de egalitate. Dreptul la actiuni colective este garantat doar in cazul conflictelor de interese. Rezulta ca el nu vizeaza grevele "politice" si ca nu trebuie invocat in cazul conflictelor de drepturi, adica in cazul diferendelor avand ca obiect existenta, valabilitatea sau interpretarea unei conventii colective sau violarea unei astfel de conventii. - Dreptul la actiuni colective, ca orice alt drept, poate fi reglementat in exercitiul sau, in limitele sale definite. Astfel, articolul 6 par.4 permite, in mod expres, anumite restrictii, inclusiv obligatia de a respecta un anumit timp "pacea sociala", daca aceasta decurge dintr-o conventie colectiva. - A fost considerata, de asemenea, ca o masura admisibila, obligatia impusa de legislatie, de a respecta, inainte de a se recurge la o actiune colectiva, o perioada de "temporizare", in cazul in care ar fi incepute negocieri sau ar fi in curs de desfasurare proceduri de conciliere si arbitraj. - Referitor la efectele grevei, conform avizului organelor de control, aceasta nu trebuie sa duca la incetarea contractului de munca. Totusi, nu exista o violare a Cartei daca aceasta incetare nu este decat formala si daca, la sfarsitul grevei, muncitorul continua sa beneficieze de drepturi avute anterior. - Interzicerea muncii copiilor, prevazuta de paragraful 1 al articolului 7 acopera toate domeniile de activitate, adica toate sectoarele economice si toate tipurile de intreprinderi, inclusiv intreprinderile familiale si toate formele de munca, remunerata sau nu, muncile agricole, munca domestica si munca la domiciliu, subcontractarea si munca efectuata de copii in cadrul familiei. Ca derogare de la interdictia de a angaja copii sub 15 ani, par. 1 autorizeaza angajarea lor la munci usoare determinate, care nu risca sa dauneze sanatatii, moralitatii si educatiei lor. Aceste munci trebuie sa fie in principiu enuntate intr-o lista restrictiva. - Aplicarea principiului egalitatii de tratament in domeniul muncii, s-a concretizat in diverse tari, prin eliminarea progresiva si constanta a oricarei forme de discriminare bazata pe sex. Aceasta a condus organele de control la precizarea
.. 81

intinderii articolului 8 par.4, care comporta obligatia de a reglementa angajarea femeilor pentru munca de noapte in unitatile industriale si de a interzice orice folosire a fortei de munca feminine in lucrul subteran in mine, ca si, daca exista, in orice lucrari ce nu convin acestora, datorita caracterului lor periculos, insalubru sau penibil. Interdictia angajarii fortei de munca feminine in locuri de munca subterane nu vizeaza decat folosirea femeilor la lucrari de extractie subterane in mine, putand fi admise pentru activitati in special de natura sociala, medicala, de inspectie si conducere. - In termenii articolului 15 par. 2, politica locurilor de munca pentru persoanele cu handicap nu trebuie sa se limiteze la posibilitatile de acces la un loc de munca, ci ea trebuie sa vizeze integrarea durabila a persoanelor cu handicap, de exemplu , cu ajutorul masurilor privind mentinearea in serviciu. In acest scop, patronii trebuie sa fie supusi unor obligatii pozitive (obligatia de reabilitare) si negative (interzicerea de a concedia o persoana din cauza handicapului). - Pentru a se asigura respectarea art. 20, statele trebuie sa prevada in legislatia lor o protectie adecvata impotriva oricarei masuri de discriminare sau de retorsiune. Legislatia trebuie sa prevada redresarea situatiei respective- spre exemplu, in caz de concediere, reintegrarea persoanei interesate- si o compensatie pentru orice pierdere financiara suferita in cursul perioadei intermediare. Atunci cand o asemenea solutie nu este posibila, poate fi prevazuta o compensatie financiara, dar numai cu conditia ca aceasta sa fie suficient de importanta pentru a-l descuraja pe patron, dar si pentru a-l despagubi pe lucrator. De asemenea, este posibil sa se prevada o inversare partiala a sarcinii dovezii in cazurile alegatiilor referitoare la discriminare bazata pe sex, paratul trebuind sa faca dovada ca discriminarea aparenta se datoreaza unor factori obiectivi care nu au nimic de-a face cu discriminarea bazata pe sex si nu constituie, deci, o violare a principiului egalitatii de tratament. -Dreptul la informare si consultare (art.21), precum si dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca (art. 22) trebuie sa fie insotite de garantii care sa asigure exercitarea sa efectiva, in special posibilitatea pentru lucratori de a face recurs cand drepturile nu le sunt respectate. In plus, trebuie prevazute sanctiuni in cazul in care intreprinderile nu se conformeaza obligatiilor lor in aceasta privinta.

IV. ALTE CONVENTII ALE CONSILIULUI EUROPEI Conventia pentru prevenirea torturii si a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante
.. 82

Consiliul Europei a adoptat, in 1987, Conventia europeana pentru torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, care vigoare in 1989. Aceasta Conventie completeaza protectia asigurata de europeana a drepturilor omului instituind un Comitet european pentru torturii (CPT).

prevenirea a intrat in Conventia prevenirea

Comitetul este compus din experti independenti si impartiali, care provin din domenii diferite: juristi, medici, experti in probleme penitenciare sau ale politiei. El poate vizita orice fel de loc de detentie: inchisori si centre de detentie pentru minori, posturi de politie, centre de detinere a detinutilor imigranti si spitale psihiatrice pentru a examina tratamentul aplicat persoanelor private de libertate. El are acces nelimitat la locurile de detentie, poate intervieva fara martori detinutii si poate intra in contact, in mod liber, cu orice alta persoana sau organizatie neguvernamentala susceptibila de a-i furniza informatii. Obiectivul urmarit de Comitet este intarirea protectiei detinutilor impotriva torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, si nu condamnarea statelor pentru abuzuri. Dupa fiecare vizita, Comitetul elaboreaza un raport in care stabileste rezultatele vizitei si recomandarile pe care le considera necesare pentru imbunatatirea situatiei persoanelor private de libertate. Acest raport confidential este trimis statului in cauza. Raportul include solicitarea unui raspuns scris din partea statului, in care sa se precizeze masurile luate pentru aplicarea recomandarilor facute, reactiile la comentariile formulate si raspunsurile la informatiile solicitate. Rapoartele Comitetului si raspunsurile statelor in cauza sunt confidentiale, dar a devenit o practica obisnuita ca statele sa fie de acord sa faca publice aceste documente. In cazul exceptional in care un stat nu reuseste sa coopereze, Comitetul european pentru prevenirea torturii poate decide sa faca o declaratie publica.

Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale

Ca urmare a Summit-ului sefilor de stat si de guvern de la Viena (1993), Consiliul Europei a adoptat in 1994 Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, primul instrument multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic destinat protejarii minoritatilor nationale in general. Aceasta conventie-cadru defineste anumite obiective pe care statele contractante se angajeaza sa le urmareasca prin intermediul legislatiei si politicilor nationale, cum sunt egalitatea in fata legii, adoptarea de masuri vizand pastrarea si punerea in valoare a culturilor, protejarea
.. 83

identitatilor, religiilor, limbilor minoritare si traditiilor, garantarea accesului la media, stabilirea de relatii transfrontaliere libere si pasnice. Conventia-cadru a intrat in vigoare la 1 februarie 1998. Statele contractante trebuie sa pregateasca un raport privind masurile adoptate si sa-l prezinte in termen de 1 an de la data ratificarii si apoi odata la fiecare 5 ani. Comitetul Ministrilor, ajutat de un Comitet consultativ alcatuit din 18 experti independenti sunt implicati in monitorizarea Conventiei cadru. Comitetul Consultativ evalueaza aceste rapoarte si determina daca obligatiile au fost complet indeplinite. Opiniile lui sunt transmise Comitetului Ministrilor care informeaza statele parti asupra concluziilor si recomandarilor. Regulile care guverneaza aceasta procedura de monitorizare permit, de asemenea, organizatiilor neguvernamentale si asociatiilor minoritatilor sa transmita informatii si/sau rapoarte alternative. Consiliul Europei a imaginat o serie de activitati pentru protectia minoritatilor nationale ca parte a programului sau de cooperare si asistenta: organizarea de reuniuni pentru a oferi informatii detaliate despre Conventia cadru pentru minoritatile nationale (si alte instrumente juridice europene) si incurajeaza statele care nu sunt parte la Conventia-cadru sa o semneze si sa o ratifice. Pentru statele parti reuniunile de informare permit discutarea, de o maniera aprofundata, evolutiile intervenite la nivel national si cel privind aplicarea Conventiei-cadru. Delegatiile includ parlamentari, oficiali guvernamentali si reprezentanti ai minoritatilor nationale. Sunt efectuate, de asemenea, expertize legislative privind chestiuni relative la protectia minoritatilor nationale. Sunt organizate, totodata, seminarii de pregatire asupra redactarii rapoartelor statale cu scopul de a eficientiza procedura de supervizare. La 3 noiembrie 2004, Delegatii Ministrilor au decis reactivarea Comitetului de experti privind chestiunile relative la minoritatile nationale (DH-MIN). Mandatul DH-MIN prevede cooperarea cu alte organizatii internationale, precum si participarea acestora.

Conventia europeana privind lupta impotriva traficului de fiinte umane

In fiecare an, mii de femei, copii si barbati sunt victime ale traficului in scopul exploatarii sexuale sau alt gen de exploatare, in interiorul or in exteriorul frontierelor tarilor lor. Acest fenomen a dobandit o amploare fara precedent, incat se poate vorbi de o noua forma de sclavaj. Consiliul Europei este o organizatie internationala a carei preocupare principala consta in salvgardarea si protectia drepturilor persoanei umane. Printre cele
.. 84

46 de state membre ale sale exista tari de origine, de tranzit si de destinatie a victimelor acestui trafic. Consiliul Europei a adoptat Conventia europeana privind lupta contra traficului cu fiinte umane la 3 mai 2005, deschisa in vederea semnarii tuturor statelor membre. Obiectul acestei conventii este prevenirea si combaterea traficului cu fiinte umane sub toate formele, nationale si internationale, legate sau nu de crima organizata. Un prim principiu fundamental enuntat cu precizie in noua conventie prevede ca protectia si promovarea drepturilor victimelor trebuie sa fie asigurata fara nici o diseminare, indiferent daca este bazata pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau de alta natura, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie. Principala valoare adaugata a acestei conventii este adoptarea unei perspective bazate pe drepturile persoanei umane, atentia pe care ea acorda protectiei victimelor si mecanismul sau independent de monitorizare, care garanteaza respectarea de catre Parti a dispozitiilor conventiei.

Comisarul drepturilor omului Postul de Comisar al drepturilor omului a fost instituit in cadrul Consiliului Europei in anul 1999. Comisarul este o institutie independenta imputernicita sa promoveze educatia, sensibilizarea asupra drepturilor omului, cat si respectarea acestor drepturi si sa asigure conformitatea deplina si eficienta cu instrumentele normative ale Consiliului Europei. Jucand un rol complementar si esentialmente preventiv, Comisarul exercita functii diferite fata de cele ale Curtii europene a drepturilor omului si a altor organe conventionale. Fara a avea putere jurisdictionala, el ofera consilii, analize si recomandari statelor membre pentru remedierea insuficientelor legislative si prevenirea incalcarii drepturilor omului in practica. Mandatul sau prevede, de asemenea, cooperarea cu alte institutii internationale pentru promovarea si protectia drepturilor omului, cat si posibilitatea de a interveni pe baza oricarei informatii pertinente care ii este furnizata de guverne, parlamente nationale, avocatul poporului sau alte institutii similare, particulari sau organizatii neguvernamentale.
.. 85

Lucrand impreuna cu alte institutii ale Consiliului Europei, Comisarul poate adresa un raport, o recomandare sau un aviz asupra oricarei chestiuni specifice Comitetului Ministrilor cat si Adunarii Parlamentare.

Sarcini de invatare(intrebari de control) 1. Ce diferentiaza Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale de alte norme internationale in materie? 2. Care sunt drepturile si libertatile fundamentale garantate de Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si protocoalele aditionale? 3. Care sunt conditiile de exercitare a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate de Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si protocoalele aditionale 4. Cum este organizata Curtea Europeana a Drepturilor Omului? 5. Care este procedura in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului? 6. Care sunt conditiile de admisibilitate a unei cereri individuale la Curtea Europeana a Drepturilor Omului? 7. Care este continutul Cartei sociale europene (revizuite)? 8. Care este mecanismul de control innstituit de Carta sociala europeana? 9. Care sunt prevederile esentiale ale Conventiei cadru pentru protectia minoritatilor nationale?

BIBLIOGRAFIE 1. Aurescu Bogdan, Bolintineanu Alexandru, Nastase Adrian, Drept international contemporan, All Beck, 2000
.. 86

2. Raluca Miga Besteliu, Drept international : introducere in dreptul international public - Ed. a 3-a, rev. si adaugita, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2003 3. Raluca Miga-Besteliu, Catrinel Brumar, Protectia internationala a drepturilor omului-Note de curs, Editia a 5-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010 4. Bianca Selejan Gutan, Protectia europeana a drepturilor omului, ed. a 4-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2011 5. Corneliu Birsan, Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Vol. 1 si 2. Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2005-2006; 6. D. Bogdan, M. Selegean, Drepturile si libertatile fundamentale in jurisprudenta CEDO, Ed. All Beck, Bucuresti 2005; 7. Radu Chirita, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, vol. I si II, Editura CHBeck, 2007 8. Radu Chirita, Dreptul la un proces echitabil, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008 9. Radu C. Demetrescu, Irina Moroianu Zlatescu, Drepturile omului in sistemul Natiunilor Unite: protectie si promovare, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2000 10. Ion Diaconu, Drepturile omului, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 1993 11. Razvan Dinca, Cereri in fata C.E.D.O. Conditii de admisibilitate, Ed. AllBeck, Bucuresti, 2001; 12. Nicolae Ecobescu, Mariana Nitelea ; coord. Nicolae Ecobescu, Manualul Consiliului Europei, Biroul de Informare al Consiliului Europei, Bucuresti, 2006 13. D.J. Harris, M. OBoyle, C. Warbrick, Law of the European Convention on Human Rights, Butterworths, London, Dublin, Edinburgh 1995; 14. Cristian Jura, Drepturile omului : drepturile minoritatilor nationale, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006; 15. Andrei Popescu, Dreptul international si european al muncii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008; 16. Corneliu Liviu Popescu, Hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntate in cauzele impotriva Romaniei (1998-2002), Ed. All-Beck, Bucuresti, 2003; 17. Corneliu-Liviu Popescu, Curtea Europeana a drepturilor Omului, All Beck, Bucuresti, 2004 18. Principalele instrumente internationale privind drepturile omului la care Romania este parte, vol.I-II, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2007 19. Chirita Radu, Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Comentarii si explicatii. Editia 1, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008 20. Beatrice Ramascanu, Jurisprudenta CEDO in cauzele impotriva Romaniei, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008 21. J.F.Renucci, Droit europeen des droits de lhomme, LGDJ, Paris, 2002
.. 87

22. Michele De Salvia, Compendium de la CEDH, 2003 23. Bianca Selejan-Gutan, Protectia europeana a Drepturilor omului. Editia a doua. Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006 24. Bianca Selejan-Gutan, Horatiu Rusu, Hotararile CEDO impotriva Romaniei (1998-2006). Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006 25. Fredric Sudre, Drept European si international al drepturilor omului, Editura Polirom Iasi, 2006 26. F. Sudre, J.P. Marguenaud, J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, M. Levinet, Les grands arrts de la Cour europenne des Droits de lHomme, PUF 2003; 27. Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii-reglementari interne si comunitare, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007; 28. Nicolae Voiculescu, Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009; 29. OG nr. 94/1999 privind participarea Romaniei la procedurile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei si regresul statului in urma hotararilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 87/2001, modificata prin OUG nr. 64/2003 pentru stabilirea unor masuri privind infiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice 30. HG nr. 868/2003 privind organizarea si functionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului, modificata prin HG nr. 425/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe. 31. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauzele care privesc Romania: Monitoarele Oficiale ale Romaniei, partea I, site-ul Curtii Europene a Drepturilor Omului (www.echr.coe.int), site-ul Inaltei Curti de Casatie si Justitie (www.scj.ro)

..

88

UNITATEA DE INVATARE IV UNIUNEA EUROPEANA

Titlul unitatii Cuprinsul unitatii Obiectivele invatarii Continutul unitatii (sinteze teoretice, exemple) Sarcini de invatare Bibliografie

Cuprinsul unitatii Acest capitol prezinta contributia Uniunii Europene la evolutia mecanismelor internationale de protectie a drepturilor omului. Sunt analizate documente cum sunt Carta Comunitatii privind drepturile sociale fundamentale ale lucratorilor sau Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. O atentie deosebita este acordata uneia dintre libertatile fundamentale ale dreptului comunitar, si anume libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca. Se expliciteaza domeniul de aplicare al acestei libertati, precum si continutul sau material concretizat in reglementari referitoare la: Dreptul de intrare si de sedere, Liberul acces la angajare si egalitatea de tratament, Dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa desfasurarea unei activitati salariate in acel stat,
.. 89

ori privind restrictii ale dreptului de intrare si dreptului de sedere pe motive de ordine publica, securitate publica si sanatate publica. Obiectivele invatarii A asimila cunostintele fundamentale referitoare la mecanismele de protectie a drepturilor omului dezvoltate in cadrul Uniunii Europene. A identifica jurisprudenta semnificativa a Curtii de Justitie a Uniunii Europene in materia drepturilor si libertatilor fundamentale. Continutul unitatii UNIUNEA EUROPEANA

I. Uniunea Europeana - repere istorice

Inceputul celei mai importante constructii economice, sociale si juridice ale Europei si anume Uniunea Europeana, a constat in declaratia din 9 mai l950 a lui Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, in care prezenta planul pe care il elaborase in vederea unificarii industriei europene a carbunelui si otelului. Era, cu adevarat, o initiativa istorica in favoarea unei "Europe organizate si vii", care este "indispensabila civilizatiei" si fara de care "pacea in lume nu ar putea fi salvata". Acest plan a devenit o realitate o data cu incheierea tratatului ce a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECA), semnat la l8 aprilie l95l la Paris. Cativa ani mai tarziu, tratatele de la Roma din 25 martie l957 au consfintit constituirea Comunitatii Economice Europeane (CEE) si Comunitatii Europeane a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM). Cele 6 state membre fondatoare erau Franta, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda si Republica Federala Germania. La l ianuarie 1973 Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Danemarca si Irlanda au aderat la Comunitate. Ulterior, Comunitatea europeana s-a extins spre sud prin acceptarea ca membri a Portugaliei si Spaniei (1 I 1986), precum si a Greciei (1 I 1981). Incepand cu 1 ianuarie 1995, organizatia s-a largit prin aderarea a trei noi state: Austria, Suedia, Finlanda. O data cu intrarea in vigoare a tratatelor de la Roma, au fiintat 3 comunitati diferite, bazandu-se fiecare dintre ele pe cate un tratat. Se poate considera ca aceste 3 comunitati, care privesc domenii diferite, formeaza o unitate prin organizarea lor politica si juridica. Ele au fost instituite de catre aceleasi state membre si urmaresc aceleasi obiective de baza, care sunt reluate in preambulele celor 3 tratate: realizarea unei "Europe organizate", stabilirea fundamentelor unei "uniuni tot mai stranse intre popoarele europene" si un efort comun pentru a contribui la "bunastarea popoarelor lor". Tocmai in acest spirit Parlamentul European a adoptat Rezolutia din 16 februarie 1978 prin a care propus desemnarea celor trei comunitati prin expresia Comunitatea Europeana.
.. 90

Un moment important il constituie semnarea de catre cele 12 state membre la vremea respectiva, in anul 1986, a Actului Unic European. Principal scop al acestui document a fost eliminarea ultimelor bariere in calea crearii pietei unice pana la 31 decembrie 1992. In plus, Actul Unic European a extins sfera competentelor Comunitatii si a introdus o serie de schimbari procedurale menite sa accelereze procesul decizional la nivel comunitar. La 7 februarie 1992 a fost semnat, la Maastricht, Tratatul privind Uniunea Europeana (T.U.E.). Prin ratificarea sa, la sfarsitul anului 1993, de catre toate statele membre ale Comunitatii Europene (numita de-acum oficial Uniunea Europeana), s-a deschis drumul realizarii, in etape, atat a unei uniuni politice, cat si a unei uniuni economice si monetare, constituind, fara indoiala, un reper fundamental in istoria civilizatiei europene. La 1 mai 1999 a intrat in vigoare Tratatul de Amsterdam al carui obiectiv l-a constituit revizuirea Tratatului de la Maastricht prin luarea unor decizii privind, in principal, urmatoarele: 1. Perfectionarea activitatii institutiilor europene si adaptarea lor in perspectiva extinderii Uniunii; 2. Progresele necesare in materie de politica externa si de securitate comuna pentru a dota Europa cu o identitate si cu o influenta externa puternice; 3.Apropierea Uniunii de membrii sai, ceea ce presupune sa fie remediate deficientele Tratatului de la Maastricht in domeniul social, al justitiei si al afacerilor interne, in controlul democratic al functionarii sale. Tratatul de la Amsterdam, a contribuit la consolidarea drepturilor fundamentale ale cetaenilor europeni. Acesta a introdus o procedura de sancionare a statelor membre care violeaza drepturile fundamentale ale cetaeanului. De asemenea, aria de aplicare a principiului nediscriminarii, limitata pana atunci la naionalitate, a fost extinsa la sex, rasa, religie, varsta i orientare sexuala. Totodata, Tratatul de la Amsterdam a imbunatait politica de transparena a Uniunii i le-a permis cetaenilor un acces mai larg la documentele oficiale ale instituiilor europene. O Conferinta interguvernamentala convocata pentru a dezbate problemele institutionale legate de viitoarea extindere a Uniunii s-a terminat la 11 decembrie 2000 prin adoptarea Tratatului de la Nisa, a carui ratificare de catre statele membre s-a incheiat la sfarsitul anului 2002. In anul 2004, a avut loc cea mai consisenta largire a Uniunii, 10 noi state capatand statutul mult ravint de stat membru. Incepand cu 1 ianuarie 2007, Romania si Bulgaria au aderat la Uniunea Europeana, ridicand la 27 numarul statelor membre. Tratatul de la Lisabona (2007) a adus modificari in structura si regulile de functionare a institutiilor europene menite a mari eficienta aplicarii politicilor Uniunii Europene in contextul largirii semnificative a acesteia. Urmare a intrarii sale in
.. 91

vigoare, Carta drepturilor fundamentale a drepturilor omului ale Uniunii Europene a capatat o valoare juridica identica cu a tratatelor europene. Sistemul institutional al Uniunii Europene care i-au asigurat eficacitatea in structurarea politicilor, inclusiv pe plan legislativ este compus din: Parlamentul European, Consiliul, Comisia si Curtea de Justitie. Un rol important il au, totodata, Curtea de Conturi, precum si Comitetul Economic si Social. Trebuie remarcata, totodata, si adanca implicare a institutiilor sale in domenii care, in mod traditional, tineau de controlul exclusiv al fiecarui stat individual, ca si in capacitatea sa de a adopta acte normative ce leaga direct si automat nu numai statele membre, si, in egala masura, persoanele fizice si juridice din aceste state. Prin urmare, specific Uniunii este gradul ridicat de implicare a ei in raporturile juridice interne ale statelor membre, zona unde organizatiile internationale clasice tind doar sa fie implicate prin intermediul relatiilor juridice externe ale membrilor lor. Pentru a apropia Uniunea de cetaenii sai, prin Tratatul de la Maastricht s-a creat o noua instituie, si anume Mediatorul European. Acesta, denumit i Ombudsman, este desemnat de Parlamentul European, iar durata mandatului sau este egala cu cea a Parlamentului. Rolul Mediatorului este acela de a investiga plangerile privind administrarea incorecta in instituiile i organismele Uniunii Europene. Orice cetaean al Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica cu domiciliul sau sediul intrun stat membru al UE poate inainta o plangere catre Mediator. Acesta incearca incheierea unui acord amiabil intre reclamant i instituia sau organismul european vizat. Dreptul la petiie catre Parlamentul European de care beneficiaza orice persoana care domiciliaza pe teritoriul Uniunii reprezinta un alt factor important de apropiere a cetaenilor de instituiile europene.

II.Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000)

La 7 decembrie 2000 la Nisa a fost adoptata Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene cu scopul de a se intari protectia drepturilor fundamentale in lumina evolutiei societatii, a progresului social si a dezvoltarilor stiintifice si tehnologice. Tratatul de la Lisabona din 2007 modifica art. 6 alin.( 1) din Tratatul privind Uniunea Europeana, precizandu-se in noua formulare faptul ca Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta drepturilor fundamentale() care are aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor. Asadar, prin aceasta dispozitie s-a conferit Cartei forta juridica obligatorie pentru institutiile Uniunii Europene, caracter pe care nu l-a avut la momentul adoptarii sale. Ca urmare, Curtea de justitie va putea controla respectarea Cartei drepturilor fundamentale ale omului, si punerea
.. 92

in opera a reglementarilor europene de catre statele membre. Prin aceasta se poate spune ca s-a intrat intr-o noua etapa importanta a constructiei europene, asa cum aprecia chiar presedintele Comisiei Europene1. Asa cum se arata in preambulul Cartei, Uniunea se intemeiaza pe valorile indivizibile si universale ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidaritatii; Uniunea se sprijina pe principiul democratiei si pe principiul statului de drept.Uniunea situeaza persoana in centrul actiunii sale instituind cetatenia Uniunii si creand un spatiu de libertate, de securitate si de justitie. Uniunea contribuie la pastrarea si dezvoltarea acestor valori comune respectand diversitatea culturilor si traditiilor popoarelor Europei, precum si a identitatii nationale a statelor membre si a organizarii puterilor publice la nivel national, regional si local; Uniunea cauta sa promoveze o dezvoltare echilibrata si durabila si asigura libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si a capitalurilor, precum si libertatea de stabilire. Aceasta Carta a fost elaborata de catre o Convenie alcatuita din membri ai parlamentelor naionale i ai Parlamentului European, reprezentani ai guvernelor statelor membre i un membru al Comisiei Europene. Alcatuita din sase titluri Demnitatea, Libertaile, Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile cetaenilor, Justiia Carta conine 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii, precum i drepturile civile, politice, economice i sociale ale cetaenilor europeni. Carta mai accentueaza un adevar, si anume acela conform caruia faptul de a beneficia de aceste drepturi implica responsabilitati si indatoriri atat fata de terti, precum si fata de comunitatea umana in general si fata de generatiile viitoare.

Primul titlu al Cartei, denumit Demnitatea,cuprinde articole care se refera la: demnitatea umana dreptul la viaa dreptul la integritate al persoanei Interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante Interzicerea sclaviei si a muncii fortate Titlul II , Libertatile cuprinde urmatoarele drepturi si libertati: Dreptul la libertate si la securitate Respectarea vietii particulare si de familie Protectia datelor cu caracter personal Dreptul de casatorie si dreptul de intemeiere a unei familii Libertatea de gandire, de constiinta si religioasa Libertatea de exprimare si de informare

Jose Manuel Barroso, Declaraie cu ocazia semnrii Cartei drepturlor fundamenale, Strasbourg, 12 decembrie 2007,IP/7/16. .. 93

Libertatea de intrunire si de asociere Libertatea artelor si stiintelor Dreptul la educatie Libertatea profesionala si dreptul la munca Libertatea de a desfasura o activitate comerciala Dreptul de proprietate Dreptul la azil Protectia in caz de evacuare, expulzare sau extradare

Titlul III, denumit Egalitatea, se refera la: Egalitatea in drepturi Nediscriminarea Diversitatea culturala, religioasa si lingvistica Egalitatea intre barbati si femei Drepturile copilului Drepturile persoanelor in varsta Integrarea persoanelor cu handicap Titlul IV, Solidaritatea este inovator prin faptul ca asociaza drepturile sociale i economice dupa cum urmeaza: Dreptul lucratorilor la informare i consultare in cadrul intreprinderii Dreptul la negociere si la actiuni colective Dreptul de acces la serviciile de plasament Protectia in cazul concedierii nejustificate Conditii de munca echitabile si corecte Interzicerea muncii copiilor si protectia tinerilor la locul de munca Viata de familie si viata profesionala Securitatea sociala si asistenta sociala Asistenta medicala Accesul la serviciile de interes economic general Protectia mediului Protectia consumatorilor Sa observam includerea in Carta a prevederilor explicite referitoare la mediu si protectia consumatorilor pe care nu le regasim in documentele celorlalte organizatii internationale.
..

Titlul V enumera Drepturile cetatenilor, si anume: Dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul European Dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor locale Dreptul la buna administrare Dreptul de acces la documente
94

Mediatorul European Dreptul de petitie Libertatea de circulatie si de sedere Protectia diplomatica si consulara

Titlul VI este dedicate justitiei, si cuprinde o serie de garantii importante privind: Dreptul de a apela efectiv si de acces la o instanta impartiala Prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare Principiile legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de doua ori pentru aceeasi infractiune Observam ca in cuprinsul diverselor titluri regasim atat drepturi civile si politice, cat si drepturi economice, sociale si culturale, Carta optand astfel pentru alte criterii de sistematizare decat cele existente la nivelul celorlalte organizatii internationale cu comptente in materie. Dispozitiile Cartei se adreseaza institutiilor si organelor Uniunii, ca si statelor membre atunci cand fac aplicarea dreptului comunitar. La momentul adoptarii sale, Carta avea un caracter mai degraba declarativ, ea reafirmand, avand in vedere sarcinile specifice ale Uniunii, ca si principiul subsidiaritatii, drepturile care rezulta in mod special din traditiile constitutionale si obligatiile internationale comune statelor membre, din tratatele comunitare, din Conventia europeana a drepturilor omului, din cele doua Carte sociale adoptate de Comunitate si Consiliul Europei, precum si din jurisprudenta Curtii de justitie a Comunitatilor europene si a Curtii europene a drepturilor omului. Ea stabilea standardele comunitare in domeniul drepturilor omului la un nivel cel putin egal cu cel al Consiliul Europei. Trimiterea la documentele si mecanismele de protectie a drepturilor omului dezvoltate in cadrul Consiliului Europei nu este intamplatoare, daca luam in consideratie eficienta acestora, cat si faptul ca toate statele membre ale Uniunii Europene sunt si membre ale Consiliului Europei. De altfel, asa cum se arata in art. 52 par.3., in masura in care Carta contine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sensul si intinderea lor sunt aceleasi ca si cele cuprinse in Conventia mentionata. Aceasta dispozitie nu aduce atingere dreptului Uniunii in asigurarea unei protectii mai largi. Mai mult, tot prin Tratatul de la Lisabona s-a deschis posibilitatea aderarii Uniunii la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Aderarea Uniunii Europene la aceasta conventie de referinta va introduce un control judiciar suplimentar in domeniul protectiei drepturilor fundamentale in cadrul Uniunii. Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg va dobandi astfel competenta de a exercita un control judiciar asupra actelor institutiilor, organismelor si agentiilor Uniunii Europene, inclusiv asupra hotararilor Curtii Europene de Justitie, in privinta
.. 95

respectarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, aderarea va pune la dispozitia persoanelor o noua posibilitate de reparare a prejudiciilor suferite. Acestea vor putea dupa epuizarea cailor de atac disponibile in dreptul intern sa depuna la Curtea Europeana a Drepturilor Omului plangeri avand ca obiect incalcarea drepturilor omului de catre UE. Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene nu a instituit prin ea insasi un mecanism de control si nici sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor sale. Situatia s-a schimbat semnificativ prin intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona al carui articol 6 alin.(1) l-am evocat anterior. In baza acestui nou cadru legal, drepturile continute in cele sase Titluri ale Cartei pot fi invocate in fata instantelor judicare ale Uniunii Europene. Orice limitare in exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute prin Carta trebuie sa fie prevazuta de lege si sa respecte continutul fundamental al acestor drepturi si libertati. Prin respectarea principiului proportionalitatii, aceste limitari nu pot fi aduse decat daca sunt necesare si daca raspund efectiv unor obiective de interes general, recunoscute de catre Uniune sau nevoii de protejare a drepturilor si libertatilor persoanei (art.52 par.1.). Dispozitiile Cartei, care contin principii, pot fi puse in aplicare prin acte legislative si executive adoptate de catre institutiile si organismele Uniunii, precum si prin acte ale statelor membre in aplicarea dreptului Uniunii, in exercitarea competentelor pe care le au in acest sens. Invocarea lor in fata instantei insa nu este admisa decat in scopul interpretarii si controlului legalitatii unor astfel de acte. De altfel, multe dintre drepturile prevazute de Carta fac deja obiectul unor regulamente si directive si care au instituit norme obligatorii in materie.

III. Carta Comunitatii privind drepturile sociale fundamentale ale lucratorilor (1989)
La 9 decembrie 1989, 11 tari ale Comunitatii Europene (exceptie facand Marea Britanie, care a semnat-o, totusi, in 1998) au adoptat o declaratie, intitulata "Carta Comunitatii privind drepturile sociale fundamentale ale lucratorilor". Ea nu a extins competentele Comunitatii, ideea de baza fiind aceea a formularii unui minim intangibil de drepturi sociale. Neprevazand un sistem de recursuri si sanctiuni, Carta este totusi un instrument menit sa faciliteze realizarea obiectivelor comunitare in cadrul Tratatului de la Roma.
.. 96

In preambulul declaratiei, facandu-se trimitere la art. 117 al Tratatului CEE, se reaminteste necesitatea promovarii unor conditii superioare de munca si viata ale lucratorilor, astfel incat sa fie posibila armonizarea lor, cu mentinerea progreselor obtinute. De asemenea, se arata ca realizarea pietei interne trebuie sa favorizeze apropierea conditiilor de viata si munca, ca si coeziunea economica si sociala in cadrul Comunitatii Europene. Se urmareste, in acelasi timp, sa se asigure, la niveluri adecvate, dezvoltarea drepturilor sociale ale lucratorilor din cadrul Uniunii. Ea stabileste, prin prevederile sale, principiile fundamentale pe care se bazeaza in prezent modelul european de drept al muncii si, pe un plan mai general, locul muncii in societate. Dupa adoptarea Cartei, Comisia Europeana a elaborat un program de actiune vizand dispozitiile din document ce urmeaza a fi implementate la nivel comunitar. In context, insa, s-a reiterat importanta aplicarii principiului subsidiaritatii, actiunea Uniunii intervenind atunci cand obiectivele urmarite pot fi realizate mai eficient la nivel comunitar decat la nivelul fiecarui stat membru in parte. Pentru anumite probleme care sunt de competenta statelor membre, dar care se pun in termeni similari in toate tarile, Comisia urmeaza sa adopte masuri neobligatorii in vederea incurajarii unirii eforturilor, in conditiile respectarii practicilor nationale. Continut Cat priveste continutul sau, Carta defineste drepturile sociale fundamentale ale cetatenilor Uniunii Europene, in special cele ale lucratorilor, atat salariati cat si independenti. In fapt, se confirma drepturi deja inscrise fie in Tratat (libera circulatie, dreptul la formare profesionala, egalitatea sexelor), fie in Carta sociala europeana sau in conventiile Organizatiei Internationale a Muncii. 1) Dreptul la libera circulatie (art. 1-3) 2) Dreptul la angajare si remunerare (art. 4-6) 3) Dreptul la ameliorarea conditiilor de viata si de munca (art. 7-9) 4) Dreptul la protectie sociala (art. 10) 5) Dreptul la libertatea de asociere si negociere colectiva (art. 11-14) 6) Dreptul la pregatirea profesionala (art. 15) 7) Dreptul la egalitatea de tratament intre barbati si femei (art. 16) 8) Dreptul la informatie, consultare si participare (art. 17-18) 9) Dreptul la protectia sanatatii si securitatea la locul de munca 10) Dreptul la protectia copiilor si adolescentilor (art. 20-23) 11) Dreptul persoanelor in varsta (art. 24-25) 12) Dreptul persoanelor handicapate (art. 26) Punerea in aplicare a Cartei
.. 97

(art. 19)

Realizarea prevederilor Cartei Comunitatii privind drepturile sociale fundamentale ale lucratorilor depinde, in principal, de statele membre sau de institutiile lor care au atributii in domeniul social, ca si de partenerii sociali in masura in care incheie conventii colective atat la nivelul national, regional sau sectorial, cat si la nivelul unitatilor propriu-zise. Pe de alta parte, principiul subsidiaritatii permite Uniunii sa actioneze atunci cand obiectivele pot fi mai usor realizate la nivelul sau decat la cel al statelor membre. Totodata, Comisia redacteaza, anual, un raport privind aplicarea prevederilor Cartei de catre statele membre, ca si de catre Uniunea Europeana in ansamblul sau. Asa dupa cum am subliniat mai inainte, Carta comunitara nu are valoarea juridica a unui regulament, ea doar enunta drepturile fundamentale. In comparatie cu Carta Sociala Europeana a Consiliului European, Carta respectiva este considerata chiar "un regres" pe planul reglementarilor europene. Desigur pot fi date mai multe explicatii. Ea este rezultatul negocierilor, al unor compromisuri facute pe parcursul elaborarii, dar, in egala masura, ea reflecta, din plin, aplicarea principiului subsidiaritatii caci politica sociala revine, in cea mai mare masura, fiecarui stat membru.

IV. Libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca Una dintre libertatile fundamentale ale dreptului comunitar o constituie libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca1. Libera circulatie a persoanelor urmareste, din punct de vedere economic, sa creeze, in primul rand, o piata unica a fortei de munca, iar din punct de vedere politic sa realizeze o mai mare coeziune a popoarelor ce compun Uniunea Europeana prin eliminarea barierelor privind migratia si promovarea unei "cetatenii comunitare". De asemenea, libera circulatie a fortei de munca trebuie sa permita tarilor care se confrunta cu un anumit nivel al somajului sa exporte din surplusul sau catre tarile in care se inregistreaza o penurie a mainii de lucru. Tratatele comunitare disting intre salariati (muncitori) si persoane precum liber-profesionistii, oamenii de afaceri, care includ atat persoanele fizice cat si cele juridice. Libera circulatie a muncitorilor, asupra careia vom concentra analiza noastra, este prezentata in Tratatul de la Roma, ce a instituit Comunitatea Economica Europeana, in articolele 48-492, dupa dispozitiile referitoare la libera circulatie a marfurilor si in corelatie cu libera circulatie a serviciilor si capitalurilor.
1

Pentru o abordare mai detaliat a ntregii problematici expuse n aceast parte a lucrrii, vezi Nicolae Voiculescu, Drept comunitar al muncii, Editura Rosetti, Bucureti, 2005. 2 In versiunea sa consolidat, incluznd modificrile aduse de tratatele ulterioare, cum sunt Tratatul de la Maastricht sau Tratatul de la Amsterdam, numerotarea articolelor Tratatului de la Roma a fost schimbat. In cuprinsul acestei lucrri .. 98

Libera circulatie a muncitorilor se defineste prin dreptul de a raspunde la oferte privind locuri de munca, de a se deplasa in acest scop pe teritoriul statelor membre, de a ramane pe teritoriul statelor membre pentru a desfasura o activitate, precum si de a ramane pe teritoriul unuia din acestea dupa ce o persoana a desfasurat o activitate (art.48 par.3). Deci, libera circulatie presupune de la inceput ca muncitorul care se deplaseaza raspunde unei oferte efectiv facute cu privire la un loc de munca. Nu este vorba, asadar, de dreptul de a pleca in mod liber pe teritoriul tarilor membre pentru a cauta un loc de munca. Ca un corolar al acestei libertati, statelor membre li se cere sa aboleasca orice discriminare intre muncitori bazata pe nationalitate, cu privire la angajare, remunerare si celelalte conditii de munca si angajare (art.48, par.2). Totusi, o restrictie importanta este adusa de paragraful 3 al aceluiasi articol, prin care statele membre pot limita dreptul liberei circulatii pentru ratiuni de ordine publica, securitate publica, ca si pentru ratiuni de sanatate publica. Libera circulatie a muncitorilor reprezinta in fapt o concretizare in domeniul fortei de munca a principiului general cuprins in articolului 6 al Tratatului CEE conform caruia in domeniul aplicarii prezentului tratat, si fara a aduce prejudicii dispozitiilor particulare pe care acesta le prevede, este interzisa orice discriminare pe baza nationalitatii. Curtea de Justitie a marcat, la randul sau, importanta acestui principiu subliniind ca articolul 48 este direct aplicabil in sistemele juridice din fiecare stat membru facand inaplicabila orice dispozitie juridica nationala contrara (Comisie c. Republica Franceza, cazul nr.167/73). Curtea a precizat, de asemenea, ca articolul 48 se aplica chiar daca munca este depusa in afara Comunitatii, atat timp cat relatia juridica de angajare este perfectata in cadrul Comunitatii. Cerintelor inscrise in Tratatul CEE le-a fost acordata mai multa consistenta prin intermediul unei bogate legislatii derivate. Este vorba de o serie de regulamente si directive , dintre care cele mai importante sunt: a) Directiva 68/36o privind drepturile de intrare si resedinta;
b) Regulamentul nr.1612/68 privind accesul la conditiile de angajare; c) Regulamentul nr. 1251/70 privind dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa angajarea in acel stat; d) Directiva 64/221 privind dreptul statelor membre de a deroga de la prevederile liberei circulatii pe motiv de ordine publica, securitate publica sau sanatate publica. e) Directiva 2004/38 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul

statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare

am optat, n scopul evitrii eventualelor confuzii, pentru trimiterea la numerotaia original a diverselor norme prezentate. .. 99

a Regulamentului CEE nr. 1612/68 si de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE,90/365/CEE si 93/96/CEE.

A. DOMENIU DE APLICARE Drepturile acordate de articolul 48 al Tratatului C.E.E. si de legislatia derivata emisa in aplicarea sa privesc muncitorii si familiile lor. In principiu, numai lucratorii din statele membre au libertatea de a circula in cadrul Uniunii Europene, dar fiecare stat membru stabileste, conform propriei legislatii, cine ii sunt cetatenii, ca si modalitatile de pierdere si dobandire a cetateniei. Referitor la circulatia persoanelor din tarile terte, trebuie subliniat ca tarile Uniunii Europene nu au conturata inca o politica comuna. Ultimele restrictii existente in spatiul comunitar in domeniul deplasarii si conditiilor de angajare ale lucratorilor au fost ridicate prin Regulamentul Nr. 1612/68 si Directiva 68/36o. S-a raspuns prin aceasta reglementare obiectivelor fixate prin Tratatul de la Roma, concretizandu-se realizarea integrala a liberei circulatii si precizandu-se in acelasi timp mecanismele si procedurile de punere in contact si compensare rapida si eficace a ofertelor si cererilor de locuri de munca pe teritoriul statelor membre. In acelasi timp, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene s-a pronuntat in mai multe randuri asupra prevederilor ce au instituit libertatea de miscare a fortei de munca. Astfel, a reiesit ca legislatia comunitara vizeaza "lucratorii" in sensul dreptului comunitar si nu al dreptului national. In cazul Lawrie-Blum (Nr.66/85), Curtea de Justitie a stabilit ca pentru un muncitor "caracteristica esentiala" este ca, in timpul unei anumite perioade de timp, el presteaza servicii pentru si sub conducerea altuia in schimbul unei remuneratii. Termenul "lucrator" cuprinde persoanele angajate in tara gazda, cele care se afla in cautarea unui loc de munca, somerii apti de munca si care anterior au fost angajati (cazul Hoekstra, Nr.75/63), persoanele incapabile de munca datorita bolii sau accidentarii suferite in timpul angajarii in tara gazda (art.7(l), Directiva 68/36o), persoanele care au atins varsta normala de pensionare in timpul desfasurarii activitatii in tara gazda. Asadar, se acorda o semnificatie mai larga notiunii de lucrator salariat. Lucrator, in intelesul dreptului comunitar, este si cel care presteaza doar o activitate ocazionala sau cu timp partial. E suficient ca activitatea sa fie efectiva, sa nu fie pur si simplu una benevola (cazul Levin Nr.53/81). De asemenea, pentru acordarea statutului de lucrator, munca prestata trebuie sa indeplineasca sau sa derive dintr-un scop economic (cazul Bettray Nr. 344/87). Mult mediatizata la timpul sau a fost cauza adusa cu succes in fata Curtii de fotbalistul belgian Jean-Marc Bosman. Acesta a sustinut ca asa zisa clauza a
.. 100

nationalitatii, existenta in fotbalul profesionist contravine art. 48 al Tratatulul C.E.E., deoarece limita libertatea de miscare a lucratorilor in interiorul Uniunii . Mai mult, Avocatul General al Curtii a apreciat ca obligatia clubului care preia un jucator de a plati o prima de transfer pentru acesta restrange si ea libertatea de miscare a jucatorilor. Ambele aspecte contravin, totodata, articolelor 85 si 86 ale Tratatului, care interzic abuzurile de pozitie dominanta si practicile concertate pentru limitarea concurentei. Ceea ce Curtea a stabilit prin jurisprudenta sa este faptul ca libera circulatie a fortei de munca stabilita prin articolul 48 nu este menita numai sa realizeze o piata unica in beneficiul economiei statelor, dar ea are scopul de a acorda dreptul lucratorilor de a-si ridica standardul de viata prin orice mijloace, chiar daca acesta nu este suficient pentru atingerea nivelului minim de subzistenta intr-un stat anume. Faptul ca lucratorul are mijloace aditionale, cum sunt sprijinul familiei sau proprietatile private pentru a-si suplimenta veniturile nu afecteaza statutul sau de lucrator protejat in cadrul Comunitatii (Cazul Levin, nr.53/81). Preluand generoasele interpretari jurisprudentiale anterioare, Directiva 2004/38 prevede, la art. 7 alin.(3) ca un cetatean care nu mai este lucrator sau persoana care exercita o activitate independenta isi mentine statutul de lucrator sau persoana care exercita o activitate independenta in urmatoarele conditii: a) se afla in incapacitate temporara de a munci, ca rezultat al unei boli sau al unui accident; b) este inregistrat(a) in mod corespunzator ca fiind in somaj involuntar, dupa ce a fost angajat(a) pe o perioada de peste un an, si s-a inregistrat ca persoana care cauta de lucru la oficiul de plasare a fortelor de munca competent; c) este inregistrat(a) in mod corespunzator ca fiind in somaj involuntar, dupa ce a indeplinit un contract de munca pe termen limitat, cu durata sub un an, sau dupa ce a devenit somer(a) in mod involuntar in timpul primelor douasprezece luni si s-a inregistrat ca persoana care cauta de lucru la oficiul de plasare a fortelor de munca relevant. In acest caz, statutul de lucrator se mentine pentru o perioada de cel putin sase luni; d) incepe un stagiu de formare profesionala. Cu exceptia cazului in care se afla in somaj involuntar, mentinerea statutului de lucrator presupune ca pregatirea sa aiba legatura cu activitatea profesionala anterioara. Membrilor familiei lucratorului care se deplaseaza li se asigura, de asemenea, dreptul de intrare si sedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. Familia este definita in acest context, ca fiind compusa din sotia (ul) lucratorului(ei) si descendentii lor directi care au varsta sub 21 de ani sau care se afla in intretinerea lor, precum si rudele directe intretinute in linie ascendenta ale lucratorului si ale sotiei (lui). Directiva 2004/38 a inclus in definitia membrului de familie si partenerul cu care cetateanul Uniunii a contractat un parteneriat inregistrat, pe baza legislatiei unui
.. 101

stat membru, daca legislatia statului membru gazda trateaza parteneriatele inregistrate drept echivalente ale casatoriei si inconformitate cu conditiile prevazute in legislatia relevanta a statului membru gazda.

B. CONTINUTUL MATERIAL 1. Dreptul de intrare si de sedere Directiva 68/360, a suprimat restrictiile privind deplasarea si rezidenta cetatenilor din Uniunea Europeana si ale membrilor familiilor acestora (art.1). Astfel, ea a asigurat lucratorului migrant dreptul : a) de a parasi statul de resedinta pentru a desfasura o activitate ca persoana angajata intr-un alt stat membru (art.2); b) de a intra pe teritoriul altui stat membru pe baza doar a unei carti de identitate sau pasaport (art.3(1)). Vizele de intrare (sau echivalentul lor) nu au mai fost solicitate, cu exceptia membrilor de familie care nu sunt cetateni ai unui stat membru. Acestor state li s-a cerut sa acorde facilitati pentru obtinerea vizelor necesare (art.3(2)). c) de a obtine un permis de rezidenta, pe baza: -documentului cu care a intrat in teritoriu -confirmarii angajarii de la angajator sau a unui certificat de angajare (art.3(3) lit.a si b). Prin Directiva 2004/38 s-a dorit sa se codifice si sa se revizuiasca instrumentele comunitare existente care trateaza in mod separat salariatii, persoanele care exercita o activitate independenta, precum si studentii si alte persoane inactive in scopul simplificarii si intaririi dreptului la libera circulatie si sedere1 pentru toti cetatenii Uniunii. Ca atare, Directiva 68/360 a fost abrogata de la 30 aprilie 2006, urmand ca sediul materiei sa fie Directiva 2004/38. Acest din urma act comunitar retine ca si cel pe care-l inlocuieste dreptul de intrare pe teritoriul unui stat membru pe baza unei carti de identitate valabile sau a unui pasaport valabil, precum si necesitatea de a nu se impune cetatenilor Uniunii nici o viza de intrare sau formalitate echivalenta (art.5(1)). Spre deosebire de actul comunitar anterior, Directiva 2004/38 retine nu numai dreptul de intrare, ci si dreptul de iesire pe care-l toti cetatenii Uniunii de a parasi teritoriul unui stat membru pentru a calatori in alt stat membru (art.4(1)). Membrilor de familie care nu sunt resortisanti ai unui stat membru li se cere numai sa posede o viza de intrare in conformitate cu Regulamentul CE nr. 539/2001, care enumera tarile ale caror resortisanti trebuie sa posede vize, atunci cand
Regulamentul nr. 883/2004 a clarificat i terminologic termenii de reziden i cel de edere. Astfel, rezidena nseamn locul n care locuiete de obicei o anumit persoan, pe cnd edere nseamn reziden temporar (Preambul alin. j) i k)). .. 102
1

traverseaza frontierele externe ale statelor membre, precum si cele ale caror resortisanti sunt scutiti de aceasta cerinta, sau, daca este cazul, cu legislatia nationala. In scopul facilitarii liberei circulatii a membrilor de familie care nu sunt resortisanti ai unui stat membru, cei care au obtinut deja un permis de rezidenta ar trebui sa fie scutiti de necesitatea de a obtine o viza de intrare in sensul Regulamentului CE nr. 539/2001. Cetatenii Uniunii beneficiaza de dreptul de sedere in statul membru gazda pentru o perioada de cel mult trei luni, fara a face obiectul nici unei conditii sau formalitati, alta decat cerinta de a detine o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil, fara a se aduce atingere unui tratament mai favorabil aplicabil persoanelor care cauta de lucru, conform Curtii de Justitie (art.6). In schimb, dreptul de sedere pentru o perioada mai mare de trei luni se acorda, conform art. 7alin. (1) al Directivei 2004/38, daca cetatenii Uniunii care-l valorifica : a) b) sunt salariati sau exercita o activitate independenta in statul membru gazda ; au suficiente resurse pentru ei si pentru membrii familiilor lor, astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in timpul perioadei de sedere si poseda o asigurare medicala cuprinzatoare, valabila in statul membru gazda ; sunt inscrisi intr-o institutie privata sau publica, acreditata sau finantata de catre statul membru gazda pe baza legislatiei sau practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesionala; si - poseda o asigurare cuprinzatoare in statul membru gazda si asigura autoritatea nationala competenta, printr-o declaratie sau o alta procedura echivalenta la propria alegere, ca poseda suficiente resurse pentru ei insisi si pentru membrii de familie, astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in timpul perioadei de sedere ; sau d) sunt membri de familie care insotesc ori se alatura unui cetatean al Uniunii care indeplinsete conditiile mentionate la lit.(a), (b) sau (c). Directiva 2004/38 nu mai retine necesitatea eliberarii permiselor de rezidenta. In schimb, art. 8 acorda acorda posibilitatea statelor membre gazda sa ceara cetatenilor Uniunii sa se inregistreze la autoritatile competente atunci cand perioadele de sedere depasesc trei luni. Termenul pentru inregistrare este de cel putin trei luni de la data sosirii. Se elibereaza imediat un certificat de inregistrare, care contine numele si adresa persoanei inregistrate, precum si data inregistrarii. Nerespectarea cerintei de inregistrare de catre persoana respectiva o poate face pe aceasta pasibila de sanctiuni proportionale si discriminatorii.
.. 103

c)

Pentru eliberarea unui certificat de inregistrare, pot fi solicitate in mod limitativ o serie de documente mentionate la alin.(3) al art. 8. Documentele doveditoare cerute de autoritatile competente pentru eliberarea unui certificat de inregistrare sau a unui permis de sedere sunt specificate pentru a se evita ca practicile administrative sau interpretarile divergente sa constituie un obstacol disproportionat in calea exercitarii dreptului de sedere de catre cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora. In acest sens: - cetatenii Uniunii carora li se aplica art. 7 alin.(1) lit.(a) trebuie sa prezinte o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil, o confirmare de angajare din partea angajatorului sau un certificat de angajare, ori o dovada ca sunt persoane care exercita o activitate independenta; - cetatenii Uniunii carora li se aplica art. 7 alin.(1) lit.(b) trebuie sa prezinte o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil si sa furnizeze dovezi ca satisfac conditiile prevazute in directiva; - cetatenii Uniunii carora li se aplica art. 7 alin.(1) lit.(c) trebuie sa prezinte o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil, sa furnizeze dovezi privind inscrierea lor intr-o institutie acreditata si faptul ca poseda o asigurare medicala cuprinzatoare, precum si declaratia sau procedura echivalenta mentionata la art. 7 alin.(1) lit.(c). Statele membre nu pot cere ca aceasta declaratie sa precizeze valoarea resurselor. Dat fiind ca notiunea de resurse suficiente este natura sa genereze o serie de ambiguitati si neclaritati, se prevede ca statele membre nu pot stabili valoarea acestora, ci trebuie sa ia in considerare situatia personala a persoanei in cauza. In orice caz, aceasta valoare nu poate fi mai mare decat pragul sub care resortisantii din statul membru gazda pot beneficia de asistenta sociala, sau, daca acest criteriu nu este aplicabil, mai mare decat pensia minima de asigurari sociale platita de catre statul membru gazda. De asemenea, alin.(5) al art. 8 enumera documentele care pot fi cerute membrilor de familie ai cetatenilor Uniunii, care sunt ei insisi cetateni ai Uniunii, in vederea eliberarii certificatului de inregistrare. Dreptul de sedere al membrilor de familie ai unui cetatean al Uniunii care nu sunt resortisanti ai unui stat membru se confirma, in conditiile art. 10 al Directivei 2004/38, prin eliberarea unui document intitulat Permis de sedere de membru de familie pentru un cetatean al Uniunii. Acest permis de sedere, care are natura juridica a permiselor de rezidenta ce se acordau in temeiul Directivei 68/360, este valabil timp de cinci ani de la data eliberarii sau pe perioada prevazuta de sedere a cetateanului Uniunii, daca aceasta perioada este mai mica de cinci ani (art.11). Valabilitatea permisului de sedere nu este afectata de absente temporare care nu depasesc sase luni pe an sau de absente de durata mai mare datorata serviciului militar obligatoriu, sau de o absenta de maximum douasprezece luni consecutive determinata de motive importante, precum sarcina si nasterea, boli grave, studiu sau
.. 104

formare profesionala, sau mutare in interes de serviciu in alt stat membru sau intr-o tara terta. Decesul sau plecarea cetateanului Uniunii din statul membru gazda nu afecteaza dreptul de sedere al membrilor sai de familie care sunt resortisanti ai unui stat membru. Cat privesc membrii de familie care nu sunt resortisanti ai unui stat membru, acestia nu-si pierd dreptul de sedere in cazul decesului capului familiei, cu conditia sa fi avut resedinta in statul membru gazda in calitate de membri de familie timp de cel putin un an inainte de decesul cetateanului Uniunii (art. 12). Totusi, inainte de a dobandi dreptul de sedere permanenta, dreptul de sedere al persoanelor interesate ramane supus obligatiei ca acestia sa poata dovedi ca sunt salariati sau persoane care exercita o activitate independenta sau ca au suficiente resurse pentru ei insisi si pentru membrii familiilor lor, astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in timpul perioadei de sedere si ca poseda o asigurare medicala cuprinzatoare. Acesti membri de familie isi mentin dreptul de sedere exclusiv pe baza personala. De asemenea, plecarea cetateanului Uniunii din statul membru gazda sau decesul sau nu atrage dupa sine dupa pierderea dreptul de sedere pentru copiii sai sau pentru parintele care are custodia acestor copii, indiferent de nationalitate, in cazul in care copiii isi au resedinta in statul membru gazda si sunt inscrisi intr-o institutie de invatamant pentru a studia acolo, pana la terminarea studiilor. Divortul, anularea casatoriei cetateanului sau incetarea parteneriatului sau inregistrat nu afecteaza dreptul de sedere al membrilor familiei sale, care sunt resortisanti ai unui stat membru (art. 13). Cat privesc membrii familiei unui cetatean al Uniunii care nu sunt resortisanti ai unui stat membru, acestia nu-si pierd dreptul de sedere in cazul divortului, anularii casatoriei cetateanului sau incetarii parteneriatului sau inregistrat in conditiile prevazute al alin. 2 al art. 13, printre care aceea ca durata casatoriei sau a parteneriatului inregistrat sa fi fost de cel putin trei ani, ori sotul sau partenerul care nu este resortisant al unui stat membru sa aiba custodia copiilor cetateanului Uniunii. Dreptul de sedere de care se bucura cetatenii Uniunii Europene si membrii familiilor lor subzista atat timp cat acestia nu devin o povara exagerata pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda. Totusi, preluand idei din jursiprudenta anterioara a Curtii de Justitie, Directiva 2004/38 subliniaza, la art. 14 alin.4, ca o masura de expulzare nu trebuie sa fie consecinta automata a faptului ca cetateanul Uniunii sau membrii familiei sale au recurs la sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda. In orice caz, o masura de expulzare nu poate fi in nici un caz adoptata impotriva unor cetateni ai Uniunii Europene sau membrilor de familie ai acestora (cu exceptia situatiilor in care restrictionarea dreptului de sedere se face pe temeiul ordinii publice, sigurantei publice sau sanatatii publice) daca (conform art. 14 alin.4): a) cetatenii Uniunii sunt salariati sau persoane care exercita activitati independente, sau
.. 105

b)

cetatenii Uniunii au intrat pe teritoriul statului membru gazda pentru a cauta de lucru. In acest caz, cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora nu pot fi expulzati, atat timp cat cetatenii Uniunii pot furniza dovezi ca sunt in continuare in cautare de lucru si ca au o sansa reala de a fi angajati.

In plus, expirarea cartii de identitate sau a pasaportului pe baza caruia persoana in cauza a intrat in statul membru gazda si i s-a eliberat un certificat de inregistrare sau un permis de sedere nu constituie un motiv de expulzare din statul membru gazda (art. 16 alin.2 2. Liberul acces la angajare si egalitatea de tratament Dreptul de a raspunde la oferte de munca efectiv facute este consacrat de Regulamentul Nr.16l2/68. Dupa adoptarea acestui act normativ, in toate tarile Comunitatii Europene regimul angajarii are doua caracteristici : in primul rand, recrutarea prin grija serviciului public este de acum facultativa. Orice cetatean al unui stat membru si orice angajator ce exercita vreo activitate pe teritoriul unui stat membru pot sa-si schimbe cererile si ofertele lor de munca, sa incheie contracte de munca si sa le puna in executare conform legilor in vigoare si fara discriminare; in al doilea rand, pentru a obtine eliberarea unui permis de rezidenta, salariatul va aduce dovada ca el este beneficiarul unui contract de munca printr-o declaratie de angajare sau un certificat de munca furnizat de angajator. Acesta este regimul liberului acces la angajare. Astfel, s-a putut afirma ca Regulamentul Nr. 1612/68 a consacrat existenta unei veritabile piete europene a muncii, acordandu-se prioritate lucratorilor comunitari in detrimentul celor proveniti din terte tari. Pentru a se mari eficacitatea sa, mecanismul instituit prin Regulamentul nr, 1612/68 a fost perfectionat prin Regulamentul Nr. 2434/92 din 27 iulie 1992. Astfel, articolul 15 al Regulamentului 1612/68, astfel cum a fost reformulat de Regulamentul 2434/92, obliga serviciile specializate din fiecare stat membru sa trimita in mod periodic serviciilor specializate din celelalte state membre, precum si Biroului european de coordonare1 informatii privind: a) ofertele de locuri de munca susceptibile sa fie ocupate de resortisantii altor state membre; b) ofertele de locuri de munca adresate statelor membre; c) cererile de locuri de munca depuse de persoanele ce au declarat in mod formal ca doresc sa lucreze in alt stat membru;
Conform Deciziei Comisiei 2003/8/CE, Biroul european de coordonare ( redenumit Biroul de coordonare EURES ) supervizeaz respectarea dispoziiilor prii a II din Regulamentul nr. 1612/68 i ajut reeaua european de servicii de ocupare EURES s-i ndeplineasc activitile. Vezi i Infra, p.
1

..

106

d) informatii, pe regiuni si ramuri de activitate, privind solicitantii de locuri de munca ce s-au declarat in mod efectiv dispusi sa ocupe un loc de munca in alta tara. De asemenea, articolul 16 in redactarea Regulamentului nr. 2434/92 impune ca orice oferta de locuri de munca adresata serviciilor de ocupare ale unui stat membru sa fie comunicata si analizata de serviciile de ocupare competente ale statelor membre in cauza. Discriminarile de orice fel trebuie sa fie inlaturate, indiferent de sursa acestora: reglementari legale sau clauze ale contractelor colective sau individuale. Curtea de justitie a accentuat asupra acestei idei atunci cand s-a pronuntat asupra Regulamentului Uniunii Cicliste Internationale, si anume asupra dispozitiilor referitoare la compunerea echipelor de sportivi. Ea a reiterat, cu acest prilej, ca interdictia discriminarilor bazate pe cetatenie "se impune nu numai actiunii autoritatilor publice, ci si, in aceeasi masura, reglementarilor de alta natura ce vizeaza sa reglementeze, intr-o maniera colectiva, munca salariata"(cazul Walrave si Koch nr.36/74). Datorita importantei deosebite pe care o are Regulamentul 16l2/68 pentru dreptul comunitar al muncii, vom trece in revista, in continuare, principalele sale prevederi. Titlul I (art.1-6) instituie libertatea in procesul angajarii. Astfel, orice cetatean al unui stat membru are dreptul sa desfasoare o activitate, ca persoana angajata, pe teritoriul unui alt stat membru, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat (art.1). Un stat membru nu poate discrimina, in mod deschis sau voalat, pe cetatenii altui stat membru prin limitarea cererilor si ofertelor de angajare (art.3(1)) sau prin stabilirea unor proceduri speciale de recrutare sau prin impiedicarea prin orice alte mijloace a recrutarii lucratorilor nerezidenti (art.3(2)). De asemenea, nu trebuiesc impuse restrictii prin numar sau procentaj cetatenilor straini ce urmeaza a fi angajati, in nici o activitate si in nici un domeniu (art.4). Statele membre trebuie, totodata, sa ofere solicitantilor straini aceeasi asistenta in cautarea locurilor de munca pe care o acorda cetatenilor proprii (art.5). Unele state pot, totusi, sa permita impunerea unor conditii nerezidentilor legate de cunostintele lingvistice cerute de natura postului ce urmeaza a fi ocupat (art.3(l)). Titlul II al Regulamentului Nr. 16l2/68 (art.7-9) contine dispozitii privind angajarea si egalitatea de tratament. Acestea se refera la : a) Conditiile de munca Conform art.7(1), "un lucrator care are cetatenia unui stat membru nu poate, pe teritoriul altui stat membru, sa fie tratat in mod diferit fata de lucratorii acelui stat pe temeiul cetateniei cu privire la oricare din conditiile de munca, si in special in ceea ce
.. 107

priveste remuneratia, concedierea, ca si in situatiile in care ar fi somer, reinstalat sau reangajat". Acest articol acopera toate formele de discriminare, directa sau indirecta. b) Avantajele sociale si in legatura cu taxele Articolul 7(2) acorda lucratorului migrant aceleasi avantaje sociale si in domeniul taxelor ca si acelea ale lucratorilor nationali. Termenul "avantaje sociale" a fost interpretat de Curtea de Justitie a Comunitatii in cel mai larg sens, acoperind si drepturi care nu erau direct legate de contractul de angajare (cazul Fiorini Nr.32/75). c) Accesul in scolile de pregatire profesionala sau in casele de pensionari Se acorda (art.7(3) lucratorilor migranti accesul, in aceleasi conditii cu ale lucratorilor autohtoni, in scolile de pregatire profesionala sau in casele de pensionari. d) Drepturi sindicale; drepturi de reprezentare si management Conform art.8, un lucrator migrant are dreptul la tratament egal in ceea ce priveste apartenenta la sindicate si exercitiul drepturilor derivand din aceasta. El poate fi exclus de la "conducerea organismelor guvernate de dreptul public si de la posesia unui oficiu guvernat de dreptul public", dar el poate fi ales in organismele reprezentative ale lucratorilor existente in astfel de intreprinderi. e) Locuinte Un lucrator imigrant se bucura de toate drepturile si beneficiile acordate lucratorilor nationali in domeniul locuintelor, incluzand proprietatea locuintei necesare (art.9). Prin dispozitiile incluse in Titlul II al Regulamentului 1612/68 si care se adauga celor din Tratatul CEE (art.7,48,52 si 59), se desfiinteaza orice discriminare bazata pe cetatenie intre lucratorii statelor membre. Principiul fundamental al nediscriminarii se adauga, deci, celui al libertatii de circulatie. Prin el se explica, de fapt, intinderea regulii liberului acces la angajare. Nediscriminarea, egalitatea completa a cetatenilor Uniunii, a facut obiectul unei bogate activitati de interpretare a Curtii de Justitie. Astfel, ea priveste o activitate profesionala oarecare. Ea se aplica tuturor celor care doresc sa exercite in Uniune o activitate salariata, prestari servicii sau sa se stabileasca din ratiuni profesionale. De asemenea, nediscriminarea priveste atat pe cetatenii unui stat membru cat si pe straini. Daca un cetatean al unui stat a obtinut o diploma intr-un alt stat al Uniunii si revine in tara sa de origine, lui nu i se poate opune o reglementare nationala care nar fi opozabila unui locuitor al unei alte tari a Uniunii. Este necesara, in mod evident, o armonizare a valorii si nivelului diplomelor. In sfarsit, jurisprudenta a atentionat asupra cauzelor indirecte de discriminare, care pot fi disimulate de alte conditii tinand, de exemplu, de resedinta (cazul R.Italiana c.Comisie Nr.13/83). De aceea, s-a aratat necesitatea indepartarii oricaror
.. 108

dispozitii, chiar nebazate pe cetatenie, care au ca efect (principal sau exclusiv) indepartarea cetatenilor altor state membre. Titlul III al Regulamentului Nr. 1612/68 (art.10-12) contine dispozitii privind membrii de familie ai lucratorului migrant. Pe langa cele amintite mai inainte, mai putem retine pe cele referitoare la: a) Rezidenta Membrii familiei unui lucrator au dreptul sa se instaleze ei insisi cu lucratorul migrant (care trebuie sa fie un cetatean al Uniunii), indiferent de cetatenia lor (art.10 (1)). Statelor membre li se cere sa faciliteze admiterea oricarui membru de familie daca "el este dependent de lucrator (...) sau traieste sub acelasi acoperis in tara de unde vine" (art.10(2)). In scopul ca familia sa se poata instala cu lucratorul, acesta trebuie sa aiba la dispozitie locuinta considerata ca normala pentru lucratorii nationali in regiunea in care el este angajat (art.10 (3)). b) Angajare Conform art.11, sotia(ul) lucratorului migrant si copiii sub 21 de ani sau aflati in intretinere au dreptul sa desfasoare orice activitate ca persoana angajata pe intreg teritoriul statului respectiv, chiar daca ei nu sunt cetatenii nici unui alt stat membru. c) Accesul copiilor la cursurile de pregatire profesionala si ucenicie Copiii unui cetatean al unui stat membru care este sau a fost angajat pe teritoriul altui stat membru vor fi admisi in invatamantul general, la cursurile de ucenicie si profesionale in aceleasi conditii cu cele ale cetatenilor acelui stat, daca copiii respectivi isi au rezidenta pe teritoriul sau (art.12). In interpretarea acestui articol, Curtea de Justitie a Comunitatii Europene a decis ca un copil al lucratorului migrant are dreptul la un tratament national cu privire la toate formele invatamantului de stat, chiar daca parintele lucrator a fost pensionat sau a decedat in acel stat (cazul Comisie c. Belgia, Nr. 42/87). Curtea a mers chiar mai departe in cazul Moritz (Nr.390/87). Avand in vedere necesitatea unei continuitati in educatia copiilor, nu se va considera ca se pierde statutul de "copil din familie" ce beneficiaza de prevederile Regulamentului 1612/68 doar pentru faptul ca familia sa s-a reintors in statul de origine. Totusi, trebuie retinut, in general, asa cum a decis si Curtea de Justitie (cazul Lebon Nr. 316/85), ca membrii familiei unui lucrator sunt numai indirect beneficiari ai dreptului la tratament egal acordat lucratorului conform art.7(2) al Regulamentului 1612/68. Avantajele sociale pot fi acordate membrilor de familie conform acestui articol doar ca avantaje ale lucratorului. Aceasta este o distinctie de finete, dar una destul de importanta1.

J. Steiner, Textbook on EEC Law, Blackstone Press Limited, London, 1991., p.140.

..

109

Tot pe baza interpretarii oferite de Curtea de Justitie, a fost asigurata libera circulatie a studentilor in spatiul comunitar (cazurile Gravier nr.293/83, Forcheri nr.15/82, Blaizot nr.24/86 s.a.).

3. Dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa desfasurarea unei activitati salariate in acel stat Cetatenii Uniunii pot fi in anumite perioade neangajati. Pot fi, de aceea, privati de dreptul de a se deplasa si de a rezida in tarile ce constituie Uniunea ? Articolul 48 (3) (d) al Tratatului CEE recunoaste dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat dupa ce un lucrator a fost angajat in acesta. Regulamentul Nr. 1251/70 a detaliat continutul acestui drept. In cuprinsul acesteia se prevede dreptul lucratorului si al familiei sale de a ramane permanent in statul in care el a lucrat in cazul pensionarii, incapacitatii sau, pentru familie, al mortii lucratorului. Sunt incluse, de asemenea, dispozitii speciale pentru lucratorul "frontalier", adica acela care traieste intr-un stat si lucreaza in altul adiacent. Membrii familiei lucratorului vor avea dreptul sa rezideze in mod permanent atunci cand sunt indeplinite o serie de conditii Directiva 2004/38 cuprinde si ea in cadrul Capitolului IV dispozitii referitoare la dreptul de sedere permanenta. Regula generala pe care ea o introduce pentru cetatenii Uniunii Europene si membrii familiilor lor este aceea conform careia cetatenii Uniunii care si-au avut resedinta legala in statul membru gazda pe o perioada neintrerupta de cinci ani au dreptul de sedere permanenta in statul respectiv (art. 16 alin.1). Dispozitia amintita se aplica si in cazul membrilor de familie care nu sunt resortisanti ai unui stat membru si care si-au avut resedinta legala impreuna cu cetateanul Uniunii in statul membru gazda, pe o perioada neintrerupta de cinci ani. Continuitatea sederii nu este afectata de absente temporare care nu depasesc un total de sase luni pe an sau de absente de durata mai lunga datorate serviciului militar obligatoriu ori de o absenta de maxim douasprezece luni consecutive determinata de motive importante, precum sarcina sau nasterea, boli grave, studiu sau formare profesionala, sau mutare in interes de serviciu in alt stat membru sau intr-o tara terta . Odata dobandit, dreptul de sedere permanenta se pierde numai in cazul unei absente din statul membru gazda pe o perioada care depaseste doi ani consecutivi (art. 16 alin.3 si 4). Reformuland intr-un sens mai larg dispozitiile din Regulamentul nr, 1251/70 (prin enumerarea si a persoanelor care exercita o activitate independenta), art. 17 al Directivei 2004/38 prevede ca dreptul de sedere permanenta in statul membru gazda se acorda inaintea incheierii unei perioade neintrerupte de cinci ani de sedere daca: a) salariatii sau persoanele care exercita o activitate independenta, in momentul in care inceteaza sa lucreze, au implinit varsta prevazuta de legislatia statului membru respectiv pentru pensia pentru limita de varsta
.. 110

sau lucratorii care inceteaza sa exercite o munca salariata pentru a se pensiona inainte de limita de varsta, cu conditia sa fi lucrat in statul membru respectiv cel putin in cele douasprezece luni precedente si sa-si fi avut resedinta acolo pe o perioada neintrerupta mai mare de trei ani. b) Salariatii sau persoanele care exercita o activitate independenta si au avut resedinta in statul membru gazda timp de cel putin doi ani si au incetat lucrul din cauza unei incapacitati permanente de munca. Daca aceasta incapacitate este rezultatul unui accident de munca sau al unei boli profesionale, care indreptateste persoana respectiva la o indemnizatie platita integral sau partial de o institutie a statului membru gazda, nu se impune nici o conditie privind durata sederii. Conditiile privind durata sederii si a activitatii prevazute la lit.a) si b) nu se aplica daca lucratorul sau persoana care exercita o activitate independenta are un sot/sotie sau un partener care este resortisant al satului mebru gazda sau si-a pierdut nationalitatea statului membru respectiv prin casatoria cu lucratorul sau persoana care exercita o activitate independenta. c) Salariatii sau persoanele care exercita o activitate independenta si care, dupa trei ani de munca si sedere neintrerupta in statul membru gazda, lucreaza ca angajati sau persoane care exercita o activitate independenta in alt stat membru, dar isi pastreaza resedinta in statul membru gazda in care se intorc de obicei in fiecare zi sau cel putin o data pe saptamana. In mod extensiv, perioadele de somaj involuntar, inregistrate corespunzator la oficiul de plasare a fortelor de munca competent, perioadele in care persoana nu a lucrat din motive independente de vointa sa, precum si absentele de la lucru si incetarea lucrului datorita unei boli sau accident se considera perioade de munca. Indiferent de nationalitate, membrii de familie ai unui salariat sau ai unei persoane care exercita o activitate independenta care locuiesc impreuna cu acesta pe teritoriul statului membru gazda au dreptul de sedere permanenta in statul membru respectiv, daca lucratorul salariat sau persoana care exercita o activitate independenta a dobandit dreptul de sedere permanenta in statul membru respectiv. Totodata, membrii familiei unui cetatean al Uniunii care au dreptul de sedere sau dreptul de sedere permanenta intr-un stat membru sunt indreptatiti sa se angajeze sau sa exercite o activitate independenta in statul respectiv (art. 23). In mod similar art. 3 al Regulamentului nr. 1251/70, si in aceleasi conditii enumerate in acesta, alin. 4 al art. 17 al Directivei 2004/38 prevede acordarea dreptului de sedere permanenta membrilor familiilor salariatilor sau persoanelor care exercita o activitate independenta si care decedeaza in timpul perioadei de activitate, dar inainte de a dobandi statutul de rezident permanent in statul membru gazda. Astfel, membrii familiei dobandesc dreptul de sedere permanenta in statul respectiv, daca:
.. 111

a. b. c.

in momentul decesului, salariatul sau persoana care a exercitat o activitate independenta isi avusese resedinta pe teritoriul statului membru respectiv timp de doi ani neintrerupti, sau decesul a fost urmarea unui accident de munca sau a unei boli profesionale, sau sotul/sotia care a supravietuit si-a pierdut nationalitatea statului membru respectiv prin casatoria cu salariatul sau persoana care a exercitat o activitate independenta.

Din punct de vedere administrativ, statele membre urmeaza sa elibereze, la cerere, cetatenilor Uniunii indreptatiti la sedere permanenta un document care sa ateste sederea permanenta. In schimb, pentru membrii de familie care nu sunt resortisanti ai unui stat membru, dar sunt indreptatiti la sedere permanenta, se elibereaza un permis de sedere permanenta, care se reinnoieste automat la fiecare zece ani (art. 20). Toti cei care in temeiul Directivei 2004/38 isi au resedinta pe teritoriul unui stat membru gazda beneficiaza de tratament egal cu cel al resortisantilor statului respectiv. Totusi, nu exista obligatia statului gazda de a acorda dreptul la asistenta sociala in timpul primelor trei luni de sedere si nici nu este obligat ca, inainte de dobandirea dreptului de sedere permanenta, sa acorde ajutoare pentru studii, inclusiv pentru formare profesionala, constand in burse studentesti sau credite studentesti unor persoane altele decat lucratorii, persoanele care exercita o activitate independenta, persoanele care isi mentin acest statut si membrii familiilor acestora (art.24). Astfel reglementat dreptul de sedere permanenta, acesta are menirea de a intari sentimentul cetateniei in cadrul Uniunii Europene si este perceput ca un element cheie in promovarea coeziunii sociale, care reprinzinta, de altfel, unul dintre obiectivele fundamentale ale Uniunii. Directiva 2004/38 nu prevede in mod explicit abrogarea Regulamentului nr. 1251/70. Ca atare, prevederile celor doua acte comunitare urmeaza a fi avute in vedere in mod corelativ. 4. Angajarea in administratia publica Conform art. 48(4) al Tratatului CEE, statele membre pot refuza sau restrange accesul la locurile de munca din domeniul administratiei publice pe temeiul cetateniei lucratorului. Datorita gradului mare de generalitate al acestei prevederi, Curtea de Justitie a fost nevoita sa se pronunte in mai multe randuri asupra sa. Astfel, in cazul Sotgiu (Nr.152/73) s-a aratat ca exceptia prevazuta in art. 48 (4) nu se aplica tuturor locurilor de munca din administratia publica. Ea se aplica numai anumitor activitati, aflate in legatura cu exercitiul autoritatii de stat. In viziunea Curtii, activitatile respective trebuie sa implice in mod necesar participarea la exercitiul drepturilor conferite de dreptul public si sa se refere la activitati ce vizeaza salvgardarea intereselor generale ale statului. Mai mult, exceptia se aplica
.. 112

numai conditiilor privind accesul in domeniul respectiv. Ea nu permite existenta unor conditii discriminatorii in angajare o data ce lucratorului i s-a acceptat accesul la locul de munca respectiv. Clarificari in interpretarea textului amintit au fost aduse cu ocazia dezbaterilor prilejuite de cazul Comisie c. Belgia (Nr.149/79). Conceptul de administratie publica este, conform Curtii de Justitie, un concept comunitar. El se aplica numai exercitiului autoritatii oficiale si are in vedere numai lucratorii si functiile care urmaresc apararea intereselor generale ale statului. In aplicarea acestui criteriu, derogarea prevazuta de art.48(4) va fi de uz limitat aplicandu-se, deci, posturilor care solicita din partea persoanelor care le ocupa o loialitate speciala catre stat, cum sunt functiile judecatoresti, esaloanele superioare ale administratiei de stat, fortele armate si politia. Articolul 48 (4) trebuie sa fie analizat impreuna cu art.55 al Tratatului CEE care prevede ca libertatea de stabilire permisa de dreptul comunitar nu se va aplica activitatilor care au legatura, chiar si ocazional, cu exercitiul autoritatii de stat. Avand in vedere practica raspandita printre statele membre de a exclude pe cei ce nu-i sunt cetateni de la un numar mare de profesii in administratia de stat, Comisia Europeana a publicat in l988 o Nota prin care a propus anumite sectoare de angajare ce urmeaza a fi considerate "suficient de indepartate de activitatile specifice sferei publice astfel cum le-a definit Curtea Europeana si care nu ar putea fi acoperite decat in cazuri rare de exceptia din art.48(4)". Acestea cuprind : serviciile privind ingrijirea sanatatii publice; predarea in institutiile de invatamant ale statului; cercetare in domenii nemilitare in institutii publice; organisme publice responsabile cu prestarea serviciilor comerciale. Trebuie totusi sa subliniem ca prin dispozitiile privind cetatenia comunitara introduse prin Tratatul de la Maastricht si dezvoltate prin Tratatul de la Amsterdam, nu putini teoreticieni si practicieni ai dreptului considera ca exceptia prevazuta la art. 48(4), expresie a unei conceptii mai traditionale privind notiunea de loialitate fata de stat, va diminua ca importanta. Si aceasta pentru ca se considera ca exista o contradictie intre art. 48(4) si derularea unui proces tot mai complex de integrare europeana. 5. Restrictii ale dreptului de intrare si dreptului de sedere pe motive de ordine publica, securitate publica si sanatate publica Articolele 48(3) si 56 ale Tratatului CEE prevad posibilitatea limitarii liberei circulatii a lucratorilor. Dupa ce defineste libertatea de circulatie, art. 48(3) precizeaza ca ea "implica dreptul, sub rezerva limitarilor justificate de ratiuni de ordine publica, securitate publica si sanatate publica, de a raspunde la oferte de munca efectiv facute". Articolul 56 este mai complet, el precizand ca "prescriptiile referitoare la libertatea de stabilire nu prejudiciaza aplicabilitatea dispozitiilor legislative regulamentare si administrative prevazand un regim special pentru cetatenii straini si justificat de ratiuni de ordine publica, securitate publica si sanatate publica".
.. 113

Alineatul 2 dispune ca "inaintea expirarii perioadei de tranzitie, Consiliul adopta directive pentru coordonarea dispozitiilor legislative, regulamentare si administrative precitate". Acest text a stat la baza adoptarii Directivei 64/221 privind coordonarea masurilor speciale aplicate strainilor in domeniul deplasarii si rezidentei, justificate de ratiuni de ordine publica, securitate publica si sanatate publica si care privesc toti cetatenii statelor membre care exercita sau intentioneaza sa exercite o activitate profesionala, indiferent daca este o activitate salariata sau independenta. Aceasta directiva este abrogata, incepind cu data de 30 aprilie 2006, de catre Directiva 2004/38, care, la Capitolul VI instituie noile standarde in materie. Scopul directivei este dublu. Pe de o parte, ea stabileste principiile pe baza carora un stat poate refuza intrarea sau rezidenta acelora care, in alte conditii ar fi eligibili, pe temeiul ordinii publice, securitatii publice sau sanatatii publice. In al doilea rand, ea stabileste o serie de garantii procedurale care trebuie sa fie respectate de autoritatile competente atunci cand se pune problema excluderii unor straini pe baza unuia din motivele amintite. In timp ce notiunile de securitate publica si sanatate publica nu au ridicat probleme de interpretare, intelesul si scopul notiunii de ordine publica au necesitat interpretarea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene. Astfel, in cazul Rutili (Nr.36/75) Curtea a decis ca restrictiile pe acest temei nu pot afecta dreptul unui cetatean al unui stat membru de a intra pe teritoriul altui stat membru, sa ramana si sa circule in acesta decat daca prezenta sa constituie o amenintare reala si suficient de grava pentru ordinea publica. Curtea a adaugat ca aceasta abordare constituie o aplicare a principiilor cuprinse in Conventia europeana a drepturilor omului (l950), conform careia nu vor fi aplicate restrictii privind drepturile prevazute in art.8-11 pe temeiul securitatii nationale si sigurantei publice decat daca acestea ar fi necesare pentru protectia acestor interese intr-o societate democratica1. Restrictiile fac deci subiectul principiului proportionalitatii. Directiva 2004/38 porneste de la ideea conform careia expulzarea cetatenilor Uniunii si a membrilor familiilor lor din motive de ordine publica sau securitate publica este o masura care poate afecta grav persoane care, folosindu-se de drepturile si libertatile conferite de Tratat, s-au integrat in mod real in statul membru gazda. Domeniul de aplicare al unor asemenea masuri ar trebui prin urmare sa fie limitat, in conformitate cu principiul proportionalitatii, evocat de jurisprudenta, pentru a se tine seama de gradul de integrare al persoanelor in cauza, durata sederii acestora in statul membru gazda, varsta, starea de sanatate, situatia lor familiala si economica, precum si legaturile cu tara de origine. In consecinta, cu cat este mai mare gradul de integrare al cetatenilor Uniunii si al membrilor familiilor lor in statul gazda, cu atat ar trebui sa fie mai mare gradul lor de protectie impotriva expulzarii. In acest sens, o masura de expulzare indreptata impotriva unor cetateni ai Uniunii care au locuit multi ani pe teritoriul statului membru gazda, in special daca s1

Este vorba despre urmtoarele drepturi: respectul vieii private i familiale, libertatea gndirii, contiinei i religiei, libertatea de opinie.

..

114

au nascut si si-au avut resedinta acolo intreaga lor viata, ar trebui sa se ia numai in circumstante exceptionale, daca exista motive imperative ce tin de securitatea publica (Preambul, alin.24) Directiva 2004/38 stabileste un numar de circumstante in care masurile luate pe temeiul ordinii publice sau securitatii publice nu vor fi justificate: a) ele pot fi invocate pentru a sluji unor scopuri economice (art.27(1)); b) masurile luate din motive de ordine publica sau securitate publica respecta principiul proportionalitatii si se bazeaza exclusiv pe conduita personala a individului in cauza. Dar, asa cum a aratat Curtea de Justitie in cazul Van Duyn (Nr.41/74), acest comportament nu trebuie sa fie ilegal pentru a justifica excluderea strainilor, atat timp cat statul a aratat explicit ca el considera activitatile respective ca fiind "social daunatoare" si a luat masuri administrative pentru a le neutraliza. De asemenea, condamnarile penale anterioare nu constituie motive in sine pentru luarea unor asemenea masuri (art.27(2); c) nu se poate lua o decizie de expulzare impotriva unui cetatean al Uniunii, cu exceptia cazului in care decizia se bazeaza pe motive imperative de securitate publica, definite de statele membre, daca acesta : - si-a avut resedinta in statul membru gazda in cei zece ani anteriori sau - este minor, cu exceptia cazului in care expulzarea este in interesul copilului, conform Conventiei Natiunilor Unite pentru Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989. Cat priveste exceptia bazata pe sanatatea publica, singurele boli care justifica masuri de restrictionare a liberei circulatii sunt bolile cu potential epidemic, conform definitiei din documentele relevante ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, precum si alte boli infectioase sau boli parazitare contagioase, daca acestea fac obiectul unor dispozitii de protectie ce se aplica resortisantilor din statul membru gazda. In plus, bolile ce se declanseaza dupa o perioada de trei luni de la data sosirii nu constituie motive de expulzare de pe teritoriul respectiv (art. 29). Directiva 2004/38 stabileste, totodata, dispozitii menite sa protejeze pe cei ce vor sa-si valorifice drepturile de intrare si de sedere in statele membre. Acestea se refera la : a) Notificarea deciziilor Persoanele interesate sunt notificate in scris cu privire la orice decizie adoptata in situatia sa, astfel incat sa poata intelege continutul notificarii si implicatiile acesteia (art.30 alin.1). b) Motivarea deciziilor Persoanele interesate sunt informate in mod precis si complet cu privire la motivele de ordine publica, securitate publica sau sanatate publica pe care se bazeaza
.. 115

decizia luata in cazul lor, cu exceptia situatiilor in care acest lucru este contrar intereselor de securitate ale statului (art.30 alin.2). c) Dreptul la aparare Notificarea precizeaza tribunalul sau autoritatea administrativa la care persoana interesata poate face recurs si, daca este cazul, termenul acordat persoanei respective pentru a parasi teritoriul statului membru, care nu poate fi mai mic de o luna de la data notificarii (art. 30 alin.3). d) Garantii procedurale Persoanele interesate au acces, in statul membru gazda, la cai de recurs judiciare si, daca este cazul, administrative, pentru a face apel sau a solicita o revizuire in legatura cu o decizie luata impotriva lor din motive de ordine publica, securitate publica sau sanatate publica (art. 31 alin.1). Persoanele care fac obiectul unei interdictii de acces in teritoriu din motive de ordine publica sau securitate publica pot prezenta o cerere pentru ridicarea interdictiei dupa o perioada de timp rezonabila, in functie de circumstante, si in orice caz dupa trei ani de la executarea hotararii definitive de interdictiei care a fost pronuntata in mod valabil in conformitate cu dreptul comunitar, aducand argumente ce atesta ca s-a produs o schimbare reala a circumstantelor care au justificat decizia de interdictie pronuntata impotriva lor (art. 32 alin.1). Mai trebuie mentionat faptul ca statele membre pot adopta masurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept conferit de Directiva 2004/38, in caz de abuz de drept sau frauda, cum sunt casatoriile de convenienta sau alte forme de relatii contractate exclusiv in scopul de a beneficia de dreptul de libera circulatie si sedere (art.35).

C. INSTITUTII COMPETENTE Autoritatea competenta in domeniul liberei circulatii a lucratorilor este Consiliul. Acesta, conform art.49 al Tratatului C.E.E., astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Maastricht, respectand o anume procedura (stabilita in art.189 B si dupa consultatea Comitetului Economic si Social), dispune, prin directive si regulamente, masurile necesare in vederea realizarii liberei circulatii. In acest sens, se urmareste: a) asigurarea unei stranse cooperari intre serviciile nationale cu atributii in domeniul fortei de munca; b) abolirea sistematica si progresiva a procedurilor si practicilor administrative ce rezulta din legislatiile nationale sau din intelegeri anterior incheiate intre statele
.. 116

membre si a caror mentinere ar constitui un obstacol in ceea ce priveste libera circulatie a lucratorilor; c) instituirea unui mecanism adecvat care sa puna in legatura ofertele cu cererile de locuri de munca, precum si asigurarea unui echilibru intre cerere si oferta pe piata fortei de munca, astfel incat sa fie evitate amenintarile serioase in ceea ce priveste nivelul de viata si al angajarii in diferite regiuni si sectoare economice. O deosebita importanta in formarea unei constiinte comunitare in randul cetatenilor o are prevederea inscrisa in art. 5o al Tratatului C.E.E., conform careia statele membre sunt chemate sa incurajeze schimbul de lucratori tineri, pe calea unor programe comune. Prin adoptarea Deciziei Comisiei nr 2003/8/CE din 23 decembrie 2002 referitoare la punerea in aplicare a Regulamentului CEE nr. 1612/68 al Consiliului in ceea priveste compensarea ofertelor si cererilor de locuri de munca, s-a urmarit intarirea retelei de servicii de ocupare europene, cunoscute sub acronimul EURES (EURopean Employment Services), instituita prin Decizia nr. 93/569/CEE (decizie abrogata prin noul act comunitar). EURES contribuie la punerea in aplicare a dispozitiilor partii a II-a a Regulamentului nr. 1612/68. Ea sprijina strategia europeana de ocupare si contribuie la intarirea pietei unice europene, promovand, in interesul solicitantilor de locuri de munca, al lucratorilor si angajatorilor: a) dezvoltarea pietelor de forta de munca europene deschise si accesibile tuturora; b) schimbul transnational, interregional si transfrontalier de oferte si cereri de locuri de munca; c) transparenta si schimbul de informatii asupra pietelor fortei de munca europene, inclusiv asupra conditiilor de viata si posibilitatilor de dobandire de calificari; d) elaborarea de metode si indicatori in acest sens. Decizia Comisiei nr 2003/8/CE, intrata in vigoare la 1 martie 2003, a fost adoptata luandu-se in considerare si viitoarea largire a Uniunii Europene, retinindu-se necesitatea punerii in aplicare a retelei EURES in tarile aflate in curs de aderare. Conform articolului 3 al deciziei, EURES cuprinde: a) membrii retelei EURES, adica serviciile specializate desemnate de catre statele membre conform art. 13, paragraful 2, al Regulamentului nr. 1612/68, precum si Biroul european de coordonare, conform dispozitiilor articolelor 21, 22 si 23 din regulamentul amintit si b) partenerii EURES prevazuti la articolul 17, paragraful 1, al Regulamentului nr 1612/68, si anume: i) serviciile regionale de ocupare ale statelor membre; ii) serviciile de ocupare competente pentru regiunile limitrofe;
.. 117

iii) serviciile de ocupare specializate comunicate Comisiei conform art. 17 par.2 al Regulamentului nr. 1612/68. Aceste grupuri cuprind organizatiile sindicale si patronale desemnate de catre membrii EURES.

D. LEGISLATIE INTERNA ARMONIZATA PRIVIND LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR SI A FORTEI DE MUNCA Directiva 38/2004 a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulatie si sedere a cetatenilor Uniunii Europene si membrilor de familie pe teritoriul statelor membre a fost transpusa in dreptul intern prin intermediul Ordonantei de urgenta nr. 102 din 14 iulie 2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European1, act normativ de o deosebita importanta in ceea ce priveste integrarea pietei fortei de munca autohtone in cea europeana. Astfel, se bucura de o serie de drepturi fundamentale privind raporturile lor juridice de munca si de securitate sociala, recunoscute de lege lata intr-o serie de acte comunitare de o deosebita importanta si pe care actul normativ roman le recunoaste la randul sau. Astfel, cetatenii Uniunii Europene, precum si membrii familiilor lor care intra si locuiesc legal in Romania, beneficiaza de o serie de drepturi si libertati, printre care si acela al unui acces neingradit pe piata fortei de munca din Romania, precum si la desfasurarea altor activitati de natura economica, in conditiile legii aplicabile cetatenilor romani (art. 3 lit. e)). Urmarind structura directivei europene, O.U.G. nr. 102/2005 cuprinde prevederi referitoare la aspecte cum sunt: Intrarea, sederea pe/de pe teritoriul Romaniei a cetatenilor Uniunii Europene, precum si a membrilor familiilor lor Restrangerea dreptului la libera circulatie pe teritoriul Romaniei, a cetatenilor Uniunii Europene si a membrilor familiilor lor

Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, nr. 646/21iulie 2005. Aprobat, cu modificri i completri, prin Legea nr. 260/2005 (M.Of. nr. 900/7 octombrie 2005). Modificat prin Ordonana Guvernului nr. 30/2006(M.Of. nr. 636/24 iulie 2006), aprobat, cu modificri i completri, prin Legea nr. 500/2006 (M.Of. nr. 1055/30 decembrie 2006). 118

..

Sarcini de invatare(intrebari de control) 1. Care sunt drepturile si libertatile continute in Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene? 2. In ce conditii se acorda dreptul de sedere pentru o perioada mai mare de trei luni intr-un stat membru al Uniunii Europene pentru cetatenii comunitari? 3. In ce consta liberul acces la angajare si egalitatea de tratament prevazute de dreptul comunitar? 4. Care sunt conditiile acordarii dreptului de sedere permanenta prevazute de Directiva 38/2004 5. In ce conditii se poate restrictiona dreptul de intrare si dreptul de sedere pe motive de ordine publica, securitate publica si sanatate publica ? 6. Care sunt prevederile esentiale ale Ordonantei de urgenta nr. 102 din 14 iulie 2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European ?
.. 119

BIBLIOGRAFIE 1. Raluca Miga Besteliu, Drept international : introducere in dreptul international public - Ed. a 3-a, rev. si adaugita, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2003 2. Raluca Miga-Besteliu, Catrinel Brumar, Protectia internationala a drepturilor omului- Note de curs, Editia a 5-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010 3. Bianca Selejan Gutan, Protectia europeana a drepturilor omului, ed. a 4-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2011 4. Andrei Popescu, Dreptul international si european al muncii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008 5. J.F.Renucci, Droit europeen des droits de lhomme, LGDJ, Paris, 2002 6. Fredric Sudre, Drept European si international al drepturilor omului, Editura Polirom Iasi, 2006 7. Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii-reglementari interne si comunitare, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007 8. Nicolae Voiculescu, Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009 9. Irina Moroianu Zlatescu, Radu Demetrescu, Drept institutional comunitar si drepturile omului, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2005; 10. Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, site-ul Uniunii Europene, www.europa.eu

..

120

TEME REFERATE LA DISCIPLINA PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI. JURISPRUDENTA CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

1. Drepturile omului in sistemul Organizatiei Natiunilor Unite - Carta O.N.U., Declaratia universala a drepturilor omului, Pactele internationale cu privire la drepturile omului 2. Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante si Conventia asupra eliminarii formelor de discriminare fata de femei - drepturi garantate, mecanisme de control 3. Conventia cu privire la drepturile copilului - drepturi garantate, mecanisme de control, legislatie nationala, politici internationale si nationale 4. Mecanisme si proceduri de protectie a drepturilor omului sub egida ECOSOC

..

121

5. Organizatia Internationala a Muncii - continutul normelor adoptate si transpunerea lor in dreptul intern 6. Organizatia Internationala a Muncii - mecanisme de control 7. Conventia europeana a drepturilor omului - drepturi garantate 8. Curtea Europeana a Drepturilor Omului - organizare si procedura 9. Dreptul la libertate si la siguranta in Romania si in jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului 11. Dreptul la un proces echitabil jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului si jurisprudenta impotriva Romaniei 12. Dreptul la respectarea vietii private si de familie in Romania si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului 13. Libertatea de gandire, de constiinta si de religie in Romania si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului 14. Libertatea de exprimare in Romania si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului 15. Libertatea de intrunire si de asociere in Romania si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului 16. Dreptul de proprietate jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si jurisprudenta impotriva Romaniei sinteza si concluzii 17. Dreptul la educatie in Romania si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului 18. Drepturile minoritatilor in Europa 19. Carta sociala europeana revizuita - drepturi garantate si mecanisme de control 20. Conventii ale Consiliului Europei - Conventia pentru prevenirea torturii si a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante, Conventia europeana privind lupta impotriva traficului de fiinte umane, Codul European de securitate sociala drepturi garantate si mecanisme de control 21. Uniunea Europeana si drepturile omului - Carta drepturilor fundamentale 22. Libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca in dreptul comunitar
.. 122

BIBLIOGRAFIE GENERALA
1. Aurescu Bogdan, Bolintineanu Alexandru, Nastase Adrian, Drept international contemporan, All Beck, 2000 2. Raluca Miga Besteliu, Drept international : introducere in dreptul international public - Ed. a 3-a, rev. si adaugita, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2003 3. Raluca Miga-Besteliu, Catrinel Brumar, Protectia internationala a drepturilor omului- Note de curs, Editia a 5-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010 4. Bianca Selejan Gutan, Protectia europeana a drepturilor omului, ed. a 4-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2011 5. Corneliu Birsan, Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Vol. 1 si 2. Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2005-2006 6. Thomas Buergenthal, Alexandre Kiss, La protection internationale des droits de lhomme, Editions N.P. Engel, 199l 7. D. Bogdan, M. Selegean, Drepturile si libertatile fundamentale in jurisprudenta CEDO, Ed. All Beck, Bucuresti 2005;
.. 123

8. Radu Chirita, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, vol. I si II, Editura CHBeck, 2007 9. Radu Chirita, Dreptul la un proces echitabil, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008 10. Radu C. Demetrescu, Irina Moroianu Zlatescu, Drepturile omului in sistemul Natiunilor Unite: protectie si promovare, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2000 11. Ion Diaconu, Drepturile omului, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 1993 12. Razvan Dinca, Cereri in fata C.E.D.O. Conditii de admisibilitate, Ed. AllBeck, Bucuresti, 2001; 13. Nicolae Ecobescu, Mariana Nitelea ; coord. Nicolae Ecobescu, Manualul Consiliului Europei, Biroul de Informare al Consiliului Europei, Bucuresti, 2006 14. D.J. Harris, M. OBoyle, C. Warbrick, Law of the European Convention on Human Rights, Butterworths, London, Dublin, Edinburgh 1995; 15. Cristian Jura, Drepturile omului : drepturile minoritatilor nationale, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006; 16. Andrei Popescu, Dreptul international si european al muncii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008; 17. Corneliu Liviu Popescu, Hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntate in cauzele impotriva Romaniei (1998-2002), Ed. All-Beck, Bucuresti, 2003; 18. Corneliu-Liviu Popescu, Curtea Europeana a drepturilor Omului, All Beck, Bucuresti, 2004 19. Principalele instrumente internationale privind drepturile omului la care Romania este parte, vol.I-II, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2007 20. Chirita Radu, Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Comentarii si explicatii. Editia 1, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008 21. Beatrice Ramascanu, Jurisprudenta CEDO in cauzele impotriva Romaniei, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008 22. J.F.Renucci, Droit europeen des droits de lhomme, LGDJ, Paris, 2002 23. Michele De Salvia, Compendium de la CEDH, 2003 24. Bianca Selejan-Gutan, Protectia europeana a Drepturilor omului. Editia a doua. Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006 25. Bianca Selejan-Gutan, Horatiu Rusu, Hotararile CEDO impotriva Romaniei (1998-2006). Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006 26. Adrian Nastase, Drepturile omului- religie a sfarsitului de secol, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 1992 27. Fredric Sudre, Drept European si international al drepturilor omului, Editura Polirom Iasi, 2006

..

124

28. F. Sudre, J.P. Marguenaud, J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, M. Levinet, Les grands arrts de la Cour europenne des Droits de lHomme, PUF 2003; 29. Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii-reglementari interne si comunitare, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007 30. Nicolae Voiculescu, Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009 31. Irina Moroianu Zlatescu, Radu Demetrescu, Drept institutional comunitar si drepturile omului, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2005; 32. OG nr. 94/1999 privind participarea Romaniei la procedurile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei si regresul statului in urma hotararilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 87/2001, modificata prin OUG nr. 64/2003 pentru stabilirea unor masuri privind infiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice 33. HG nr. 868/2003 privind organizarea si functionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului, modificata prin HG nr. 425/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe. 34. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauzele care privesc Romania: Monitoarele Oficiale ale Romaniei, partea I, site-ul Curtii Europene a Drepturilor Omului (www.echr.coe.int), site-ul Inaltei Curti de Casatie si Justitie (www.scj.ro)

Adrese INTERNET: www.ilo.org., Organizatia Internationala a Muncii www.coe.int., Consiliul Europei www.echr.coe.int, Curtea europeana a drepturilor omului www.coe.int/T/E/Human_Rights, Directia generala a drepturilor omului www.coe.int/T/E/Commissioner_H.R, Comisarul drepturilor omului www.europa.eu, Uniunea Europeana
.. 125

ANEXE DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI (adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948)
Preambul Considerind ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume, Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor, Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi, Considerind ca este esential a se incuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni,
.. 126

Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si in valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarit sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de Articolul 6 Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 7 Toti oamenii sint egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare. Articolul 8 Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sint recunoscute prin constitutie sau lege. Articolul 9 Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar.

Articolul 10 Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata impotriva sa. Articolul 11 Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pina cind vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public in care iau fost asigurate toategarantiile necesare apararii sale. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nui constituiau, in momentul cind au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decit aceea care era aplicabila in momentul cind a fost savirsit actul cu caracter penal. Articolul 12 Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. Articolul 13 Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa.
.. 127

Articolul 14 In caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil in alte tari. Acest drept nu poate fi invocat in caz de urmarire ce rezulta in mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite. Articolul 15 Orice persoana are dreptul la o cetatenie. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia. Articolul 16 Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, in decursul casatoriei si la desfacerea ei. Casatoria nu poate fi incheiata decit cu consimtamintul liber si deplin al viiitorilor soti. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului. Articolul 17 Orice persoana are dreptul la proprietate, atit singura, cit si in asociatie cu altii. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa. Articolul 18 Orice om are dreptul la libertatea gindirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de asi schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau impreuna cu altii, atit in mod public, cit si privat, prin invatatura, practici religioase, cult si indeplinirea riturilor. Articolul 19 Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspindi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat. Articolul 20 Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie. Articolul 21 Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
.. 128

Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmind o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului. Articolul 22 Orice persoana, in calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este indreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinindu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale. Articolul 23 Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea impotriva somajului. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atit lui, cit si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala. Orice persoana are dreptul de a intemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselelor sale. Articolul 24 Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite. Articolul 25 Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzind hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare in caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, in urma unor imprejurari independente de vointa sa. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sint nascuti in cadrul casatorii sau in afara acesteia, se bucura aceeasi protectie sociala. Articolul 26 Orice persoana are dreptul la invatatura. Invatamintul trebuie sa fie gratuit, cel putin in ceea ce priveste invatamintul elementar si general. Invatamintul elementar trebuie sa fie obligatoriu. Invatamintul tehnic si profesional trebuie sa fie la indemina tuturor, iar invatamintul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit. Invatamintul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze
.. 129

intelegerea, toleranta, prietenia intre toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentirenea pacii. Parintii au dreptul de prioritate in alegerea felului de invatamint pentru copiii lor minori. Articolul 27 Orice persoana are dreptul de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este. Articolul 28 Orice persoana are dreptul la o orinduire sociala si internationala in care drepturile si libertatile expuse in prezenta Declaratie pot fi pe deplin infaptuite. Articolul 29 Orice persoana are indatoriri fata de colectivitate, deoarece numai in cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale. In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decit numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi in nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite. Articolul 30 Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta Declaratie.

..

130

PACTUL INTERNATIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE SI POLITICE

PREAMBUL Statele parti la prezentul Pact, Considerand ca, in conformitate cu principiile enuntate in Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile, constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume, Recunoscand ca aceste drepturi decurg din demnitatea inerenta persoanei umane, Recunoscand ca, in conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, idealul fiintei umane libere, bucurandu-se de libertatile civile si politice si eliberata de teama si de mizerie, nu poate fi realizat decat daca se creeaza conditii care permit fiecaruia sa se bucure de drepturile sale civile si politice, ca si de drepturile sale economice, sociale sau culturale, Considerand ca, potrivit Cartei Natiunilor Unite, statele au obligatia de a promova respectarea universala si efectiva a drepturilor si libertatilor omului, Luand in considerare faptul ca individul are indatoriri fata de semenii sai si fata de colectivitatea careia ii apartine si este dator a se stradui sa promoveze si sa respecte drepturile recunoscute in prezentul Pact, Au convenit asupra urmatoarelor articole: PARTEA INTAI
.. 131

ARTICOLUL 1 1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele insele. In virtutea acestui drept, ele isi determina liber statutul politic si isi asigura liber dezvoltarea economica, sociala si culturala. 2. Pentru a-si infaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogatiile si de resursele lor naturale, fara a aduce atingere obligatiilor care decurg din cooperarea economica internationala, intemeiata pe principiul interesului reciproc, si din dreptul international. In nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai. 3. Statele parti la prezentul Pact, inclusiv cele care au raspunderea administrarii de teritorii neautonome si de teritorii sub tutela, trebuie sa inlesneasca realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele insele si sa respecte acest drept, in conformitate cu dispozitiile Cartei Natiunilor Unite.

..

132

PARTEA A DOUA ARTICOLUL 2 1. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa respecte si sa garanteze tuturor indivizilor care se gasesc pe teritoriul lor si tin de competenta lor drepturile recunoscute in prezentul Pact, fara nici o deosebire, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare. 2. Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa garanteze ca drepturile enuntate in el vor fi exercitate fara nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alta imprejurare. 3. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza: a) sa garanteze ca orice persoana ale carei drepturi sau libertati recunoscute in prezentul Pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectiva, chiar atunci cand incalcarea a fost comisa de persoane actionand in exercitiul functiunilor lor oficiale; b) sa garanteze ca autoritatea competenta, judiciara, administrativa ori legislativa sau orice alta autoritate competenta potrivit legislatiei statului, va hotari asupra drepturilor persoanei care foloseste calea de recurs si sa dezvolte posibilitatile de recurs jurisdictional; c) sa garanteze ca autoritatile competente vor da urmare oricarui recurs care a fost recunoscut ca justificat. ARTICOLUL 3 Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa asigure dreptul egal legal al barbatilor si al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile si politice enuntate in prezentul Pact. ARTICOLUL 4 1. In cazul in care un pericol public exceptional ameninta existenta natiunii si este proclamat printr-un act oficial, statele parti la prezentul Pact pot ca, in limita stricta a cerintelor situatiei, sa ia masuri derogatorii de la obligatiile prevazute in prezentul Pact, cu conditia ca aceste masuri sa nu fie incompatibile cu celelalte obligatii pe care le au potrivit dreptului international si ca din ele sa nu rezulte o discriminare intemeiata numai pe rasa, culoare, sex, limba, religie, sau origine sociala. 2. Dispozitia precedenta nu autorizeaza nici o derogare de la prevederile articolelor 6, 7, 8 (paragraful 1 si 2), 11, 15, 16 si 18. 3. Statele parti la prezentul Pact care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul Secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite sa semnaleze de indata celorlalte state parti dispozitiile de la care au derogat, precum si motivele care au provocat aceasta derogare. O noua comunicare va fi facuta, prin acelasi intermediu, la data la care ele au pus capat derogarilor. ARTICOLUL 5 1. Nici o dispozitie din prezentul Pact nu poate fi interpretata ca implicand pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a savarsi un act urmarind suprimarea drepturilor si libertatilor recunoscute in prezentul Pact ori limitari ale lor mai ample decat cele prevazute in Pact. 2. Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau in vigoare in orice stat parte la prezentul Pact in aplicarea legilor, conventiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul ca prezentul Pact nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste intr-o masura mai mica.
.. 133

PARTEA A TREIA ARTICOLUL 6 1. Dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitrar. 2. In tarile in care pedeapsa cu moartea nu a fost abolita, o sentinta de condamnare la moarte nu va putea fi pronuntata decat pentru crimele cele mai grave, in conformitate cu legislatia in vigoare in momentul in care crima a fost comisa, legislatie care nu trebuie sa fie in contradictie cu dispozitiile prezentului Pact si nici cu cele ale Conventiei pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid. Aceasta pedeapsa nu poate fi aplicata decat in virtutea unei hotarari definitive pronuntata de un tribunal competent. 3. Cand privarea de viata constituie crima de genocid, se intelege ca nici o dispozitie din prezentul articol nu autorizeaza un stat parte la prezentul Pact sa deroge in nici un fel de la vreo obligatie asumata in virtutea dispozitiilor Conventiei pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid. 4. Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita gratierea sau comutarea pedepsei. Amnistia, gratierea sau comutarea pedepsei cu moartea poate fi acordata in toate cazurile. 5. O sentinta de condamnare la moarte nu poate fi pronuntata pentru crime comise de persoane sub varsta de 18 ani si nu poate fi executata impotriva unor femei gravide. 6. Nici o dispozitie din prezentul articol nu poate fi invocata pentru a se intarzia sau a se impiedica abolirea pedepsei capitale de catre un stat parte la prezentul Pact. ARTICOLUL 7 Nimeni nu va fi supus torturii si nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. In special, este interzis ca o persoana sa fie supusa, fara consimtamantul sau, unei experiente medicale sau stiintifice. ARTICOLUL 8 1. Nimeni nu va fi tinut in sclavie; sclavia si comertul cu sclavi, sub toate formele, sunt interzise. 2. Nimeni nu va putea fi tinut in servitute. 3. a) Nimeni nu va putea fi constrans sa execute o munca fortata sau obligatorie; b) alineatul a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicand, in tarile in care anumite infractiuni pot fi pedepsite cu detentiunea insotita de munca fortata, executarea unei pedepse de munca fortata, pronuntata de un tribunal competent; c) nu se considera munca fortata sau obligatorie in sensul prezentului paragraf: (i) orice munca sau serviciu, neindicate in alineatul b), cerute in mod normal unui individ detinut in virtutea unei decizii legale a justitiei sau eliberat conditionat in urma unei asemenea decizii; (ii) orice serviciu cu caracter militar si, in tarile in care obiectia de constiinta este admisa, orice serviciu national cerut in virtutea legii celor care ridica obiectii de constiinta; (iii) orice serviciu cerut in cazurile de forta majora sau de sinistre care ameninta viata sau bunastarea comunitatii; (iv) orice munca sau orice serviciu care fac parte din obligatiile cetatenesti normale. ARTICOLUL 9

..

134

1. Orice individ are dreptul la libertate si la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau detinut in mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decat pentru motivele legale si in conformitate cu procedura prevazuta de lege. 2. Orice individ arestat va fi informat, in momentul arestarii sale, despre motivele acestei arestari si va fi instiintat, in cel mai scurt timp, de orice invinuire care i se aduce. 3. Orice individ arestat sau detinut pentru comiterea unei infractiuni penale va fi adus, in termenul cel mai scurt, in fata unui judecator sau a unei alte autoritati imputernicite prin lege sa exercite functiuni judiciare si va trebui sa fie judecat intr-un interval rezonabil sau sa fie eliberat. Detentiunea persoanelor care urmeaza a fi trimise in judecata nu trebuie sa constituie regula, dar punerea in libertate poate fi subordonata unor garantii asigurand infatisarea lor la sedintele de judecata, pentru toate celelalte acte de procedura si, daca este cazul, pentru executarea hotararii. 4. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detentiune are dreptul de a introduce recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa hotarasca neintarziat asupra legalitatii detentiunii sale si sa ordone eliberarea sa, daca detentiunea este ilegala. 5. Orice individ care a fost victima unei arestari sau detentiuni ilegale are drept la o despagubire. ARTICOLUL 10 1. Orice persoana privata de libertate va fi tratata cu umanitate si cu respectarea demnitatii inerente persoanei umane. 2. a) Persoanele aflate in preventie vor fi, in afara de circumstante exceptionale, separate de condamnati si vor fi supuse unui regim distinct, potrivit conditiei lor de persoane necondamnate. b) Tinerii aflati in preventie vor fi separati de adulti si se va hotari in legatura cu cazul lor cat mai repede cu putinta. 3. Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnatilor avand drept scop esential indreptarea lor si reclasarea lor sociala. Tinerii delincventi vor fi separati de adulti si supusi unui regim potrivit varstei si statutului lor legal.

..

135

ARTICOLUL 11 Nimeni nu poate fi intemnitat pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala. ARTICOLUL 12 1. Orice persoana care se afla in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber si de a-si alege liber resedinta. 2. Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv propria sa tara. 3. Drepturile sus-mentionate nu pot face obiectul unor restrictii decat daca acestea sunt prevazute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea nationala, ordinea publica, sanatatea ori moralitatea publica sau drepturile si libertatile altora si sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute in prezentul Pact. 4. Nimeni nu poate fi privat in mod arbitrar de dreptul de a intra in propria sa tara. ARTICOLUL 13 Un strain care se afla in mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul Pact nu poate fi expulzat decat in executarea unei decizii luate in conformitate cu legea si, daca ratiuni imperioase de securitate nationala nu se opun, el trebuie sa aiba posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeaza impotriva expulzarii sale si de a obtine examinarea cazului sau de catre autoritatea competenta, ori de cate una sau mai multe persoane special desemnate de aceasta autoritate, fiind reprezentat in acest scop. ARTICOLUL 14 1. Toti oamenii sunt egali in fata tribunalelor si curtilor de justitie. Orice persoana are dreptul ca litigiul in care se afla sa fie examinat in mod echitabil si public de catre un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege, care sa decida fie asupra temeiniciei oricarei invinuiri penale indreptate impotriva ei, fie asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Sedinta de judecata poate fi declarata secreta in totalitate sau pentru o parte a desfasurarii ei, fie in interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securitatii nationale intr-o societate democratica, fie daca interesele vietii particulare ale partilor in cauza o cer, fie in masura in care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, cand datorita circumstantelor speciale ale cauzei, publicitatea ar dauna intereselor justitiei; cu toate acestea, pronuntarea oricarei hotarari in materie penala sau civila va fi publica, afara de cazurile cand interesul minorilor cere sa se procedeze altfel sau cand procesul se refera la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor. 2. Orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale este prezumata a fi nevinovata cat timp culpabilitatea sau nu a fost stabilita in mod legal. 3. Orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale are dreptul, in conditii de deplina egalitate, la cel putin urmatoarele garantii: a) sa fie informata in cel mai scurt termen, intr-o limba pe care o intelege si in mod detaliat, despre natura si motivele acuzatiei ce i se aduce; b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale si sa comunice cu aparatorul pe care si-l alege; c) sa fie judecata fara o intarziere excesiva; d) sa fie prezenta la proces si sa se apere ea insasi sau sa aiba asistenta unui aparator ales de ea; daca nu are aparator, sa fie informata despre dreptul de a-l avea si, ori de cate ori interesul justitiei o cere, sa i se atribuie un aparator din oficiu, fara plata daca ea nu are mijloace pentru a-l remunera;
.. 136

e) sa interogheze sau sa faca a fi interogati martorii acuzarii si sa obtina infatisarea si interogarea martorilor apararii in aceleasi conditii cu cele ale martorilor acuzarii; f) sa beneficieze de asistenta gratuita a unui interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la sedinta de judecata; g) sa nu fie silita sa marturiseasca impotriva ei insasi sau sa se recunoasca vinovata. 4. Procedura aplicabila tinerilor care nu sunt inca majori potrivit legii penale va tine seama de varsta lor si de interesul reeducarii lor. 5. Orice persoana declarata vinovata de o infractiune are dreptul de a obtine examinarea de catre o jurisdictie superioara, in conformitate cu legea, a declararii vinovatiei si a condamnarii sale. 6. Cand o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau se acorda gratierea deoarece un fapt nou sau nou-descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa in urma acestei condamnari va primi o indemnizatie in conformitate cu legea, afara de cazul cand s-a dovedit ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii este imputabila ei, in intregime sau in parte. 7. Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit din pricina unei infractiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva in conformitate cu legea si cu procedura penala a fiecarei tari. ARTICOLUL 15 1. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului national sau international, in momentul in care au fost savarsite. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsa mai severa decat cea care era aplicabila in momentul comiterii infractiunii. Daca ulterior comiterii infractiunii, legea prevede aplicarea unei pedepse mai usoare, delincventul trebuie sa beneficieze de aceasta. 2. Nimic din prezentul articol nu se opune judecarii sau condamnarii oricarui individ din pricina unor actiuni sau omisiuni care atunci cand au fost savarsite erau considerate ca fapte criminale, potrivit principiilor generale de drept recunoscute de toate natiunile. ARTICOLUL 16 Orice om are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni personalitatea juridica. ARTICOLUL 17 1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale in viata particulara, in familia, domiciliul sau corespondenta sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei si reputatiei sale. 2. Orice persoana are drept la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. ARTICOLUL 18 1. Orice persoana are drept la libertatea gandirii, constiintei si religiei; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, individual sau in comun, atat in public cat si in particular prin cult si indeplinirea riturilor, prin practici si prin invatamant. 2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrangeri putand aduce atingere libertatii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa. 3. Libertatea manifestarii religiei sau convingerilor nu poate fi supusa decat restrictiilor prevazute de lege si necesare pentru ocrotirea securitatii, ordinii si sanatatii publice ori a moralei sau a libertatilor si drepturilor fundamentale ale altora.
.. 137

4. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa respecte libertatea parintilor si, atunci cand este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educatia religioasa si morala a copiilor lor, in conformitate cu propriile lor convingeri. ARTICOLUL 19 1. Nimeni nu trebuie sa aiba de suferit din cauza opiniilor sale. 2. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita ori artistica, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa. 3. Exercitarea libertatilor prevazute la paragraful 2 al prezentului articol comporta obligatii si raspunderi speciale. In consecinta, ea poate fi supusa anumitor limitari care trebuie insa stabilite in mod expres prin lege si care sunt necesare: a) respectarii drepturilor sau reputatiei altora; b) apararii securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralitatii publice. ARTICOLUL 20 1. Orice propaganda in favoarea razboiului este interzisa prin lege. 2. Orice indemn la ura nationala, rasiala sau religioasa care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violenta este interzis prin lege. ARTICOLUL 21 Dreptul de intrunire pasnica este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusa decat restrictiilor, conforme cu legea si necesare intr-o societate democratica, in interesul securitatii nationale, al securitatii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sanatatea sau moralitatea publica sau drepturile si libertatile altora. ARTICOLUL 22 1. Orice persoana are dreptul de a se asocia in mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate si de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale. 2. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusa decat restrictiilor prevazute de lege si care sunt necesare intr-o societate democratica, in interesul securitatii nationale, al securitatii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sanatatea sau moralitatea publica sau drepturile si libertatile altora. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestui drept de catre membrii fortelor armate si ai politiei sa fie supusa unor restrictii legale. 3. Nici o dispozitie din prezentul articol nu permite statelor parti la Conventia din 1948 a Organizatiei Internationale a Muncii privind libertatea sindicala si ocrotirea dreptului sindical sa ia masuri legislative aducand atingere sau sa aplice legea intr-un mod care sa aduca atingere garantiilor prevazute in acea Conventie. ARTICOLUL 23 1. Familia este elementul natural si fundamental al societatii si are drept la ocrotire din partea societatii si a statului. 2. Dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie este recunoscut barbatului si femeii, incepand de la varsta nubila. 3. Nici o casatorie nu va putea fi incheiata fara consimtamantul liber si deplin al viitorilor soti.
.. 138

4. Statele parti la prezentul Pact vor lua masurile potrivite pentru a asigura egalitatea in drepturi si raspunderi a sotilor in privinta casatoriei, in timpul casatoriei si atunci cand ea se desface. In cazul desfacerii, se vor lua masuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesara. ARTICOLUL 24 1. Orice copil, fara nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, origine nationala sau sociala, avere sau nastere, are dreptul din partea familiei sale, a societatii si a statului la masurile de ocrotire pe care le cere conditia de minor. 2. Orice copil trebuie sa fie inregistrat imediat dupa nastere si sa aiba un nume. 3. Orice copil are dreptul de a dobandi o cetatenie. ARTICOLUL 25 Orice cetatean are dreptul si posibilitatea, fara nici una dintre discriminarile la care se refera articolul 2 si fara restrictii nerezonabile: a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber alesi; b) de a alege si de a fi ales, in cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal si egal si cu scrutin secret, asigurand exprimarea libera a vointei alegatorilor; c) de a avea acces, in conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara sa. ARTICOLUL 26 Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. In aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare. ARTICOLUL 27 In statele in care exista minoritati etnice, religioase sau lingvistice, persoanele apartinand acestor minoritati nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, in comun cu ceilalti membri ai grupului lor, propria lor viata culturala, de a profesa si practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limba. PARTEA A PATRA ARTICOLUL 28 1. Se instituie un Comitet al drepturilor omului (denumit in continuare, in prezentul Pact, Comitetul). Acest Comitet este compus din optsprezece membri si are functiile stabilite in cele de mai jos. 2. Comitetul este compus din resortisanti ai statelor parti la prezentul Pact, care trebuie sa fie personalitati de inalta moralitate si avand o competenta recunoscuta in domeniul drepturilor omului. Se va tine seama de interesul pe care il prezinta participarea la lucrarile Comitetului a catorva persoane avand o experienta juridica. 3. Membrii Comitetului sunt alesi si exercita aceasta functie cu titlu individual. ARTICOLUL 29
.. 139

1. Membrii Comitetului sunt alesi prin vot secret, dintr-o lista de candidati care intrunesc conditiile prevazute in articolul 28, propusi in acest scop de catre statele parti la prezentul Pact. 2. Fiecare stat parte la prezentul Pact poate sa propuna cel mult doi candidati. Acesti doi candidati trebuie sa fie resortisanti ai statului care ii propune. 3. Candidatura aceleiasi persoane poate fi propusa pentru o noua alegere. ARTICOLUL 30 1. Prima alegere va avea loc in cel mult sase luni de la data intrarii in vigoare a prezentului Pact. 2. Cu cel putin patru luni inainte de orice alegere in Comitet, alta decat o alegere pentru completarea unui loc declarat vacant in conformitate cu articolul 34, Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite invita in scris statele parti la prezentul Pact sa desemneze, in termen de trei luni, candidatii pe care ii propun ca membri ai Comitetului. 3. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite intocmeste o lista alfabetica a tuturor candidatilor astfel propusi si o comunica statelor parti la prezentul Pact cel mai tarziu cu o luna inainte de fiecare alegere. 4. Membrii Comitetului sunt alesi in cursul unei reuniuni a statelor parti la prezentul Pact, convocata de Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite la sediul Organizatiei. La aceasta reuniune, unde cvorumul este constituit de doua treimi din statele parti la prezentul Pact, sunt alesi ca membri ai Comitetului candidatii care obtin cel mai mare numar de voturi si majoritatea absoluta a voturilor reprezentantilor statelor parti prezenti si votanti. ARTICOLUL 31 1. Comitetul nu poate sa cuprinda mai mult de un resortisant al unui stat. 2. Pentru alegerile in Comitet se va tine seama de o repartitie geografica echitabila si de reprezentarea diferitelor forme de civilizatie, precum si a principalelor sisteme juridice. ARTICOLUL 32 1. Membrii Comitetului sunt alesi pe patru ani. Ei sunt reeligibili daca li se propune din nou candidatura. Cu toate acestea, mandatul a noua membri alesi la prima alegere ia sfarsit doua doi ani: imediat dupa prima alegere, numele acestor noua membri va fi tras la sorti de catre presedintele reuniunii la care se refera paragraful 4 al articolului 30. 2. La expirarea mandatului, alegerile au loc in conformitate cu dispozitiile articolelor precedente din aceasta parte a Pactului. ARTICOLUL 33 1. Daca dupa parerea unanima a celorlalti membri, un membru al Comitetului a incetat a-si indeplini functiile pentru orice cauza alta decat o absenta cu caracter temporar, presedintele Comitetului informeaza despre aceasta pe Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care declara atunci vacant locul pe care il ocupa membru mentionat. 2. In caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului, presedintele informeaza despre aceasta de indata pe Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care declara locul vacant cu incepere de la data decesului sau de la data cand opereaza demisia. ARTICOLUL 34
.. 140

1. Cand un loc a fost declarat vacant in conformitate cu articolul 33, daca mandatul membrului care trebuie inlocuit nu expira in cele sase luni urmatoare datei la care a fost declarat vacant, Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite instiinteaza despre aceasta statele parti la prezentul Pact, care pot, in termen de doua luni, sa desemneze candidati in conformitate cu dispozitiile articolului 29, in vederea completarii locului vacant. 2. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite intocmeste o lista alfabetica a candidatilor astfel propusi si o comunica statelor parti la prezentul Pact. Alegerea in vederea completarii locului vacant va avea apoi loc in conformitate cu dispozitiile pertinente din aceasta parte a Pactului. 3. Orice membri al Comitetului ales pentru completarea unui loc declarat vacant, in conformitate cu articolul 33, face parte din Comitet pana la data expirarii normale a mandatului membrului al carui loc a devenit vacant in Comitet, in conformitate cu dispozitiile articolului mentionat.

..

141

ARTICOLUL 35 Membrii Comitetului primesc, cu aprobarea Adunarii Generale a Natiunilor Unite, remuneratii suportate din fondurile Organizatiei Natiunilor Unite in conditii stabilite de Adunarea generala, luandu-se in considerare importanta functiilor Comitetului. ARTICOLUL 36 Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite pune la dispozitia Comitetului personalul si mijloacele materiale care ii sunt necesare pentru a indeplini in mod eficient functiile care ii sunt incredintate in virtutea prezentului Pact. ARTICOLUL 37 1. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va convoca membrii Comitetului, pentru prima reuniune, la sediul Organizatiei. 2. Dupa prima sa reuniune, Comitetul se va intruni cu orice prilej prevazut prin regulamentul sau interior. 3. Reuniunile Comitetului au loc, in mod obisnuit, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite sau la Oficiul Natiunilor Unite de la Geneva. ARTICOLUL 38 Inainte de a intra in functie, orice membru al Comitetului trebuie sa-si ia, in sedinta publica, angajamentul solemn ca isi va indeplini functia cu deplina impartialitate si constiinciozitate. ARTICOLUL 39 1. Comitetul isi alege un birou pe o perioada de doi ani. Membrii biroului sunt reeligibili. 2. Comitetul stabileste el insusi regulamentul sau interior; acesta trebuie sa cuprinda insa, intre altele, urmatoarele dispozitii: a) cvorumul este de doisprezece membri; b) deciziile Comitetului se iau cu majoritatea membrilor prezenti. ARTICOLUL 40 1. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa prezinte rapoarte asupra masurilor pe care le-au adoptat si care transpun in viata drepturile recunoscute in prezentul Pact, precum si asupra progreselor realizate in folosinta acestor drepturi: a) in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentului Pact, pentru fiecare stat parte interesat, in ceea ce il priveste; b) dupa aceea, de fiecare daca cand Comitetul i-o va cere. 2. Toate rapoartele vor fi adresate Secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite care le va transmite spre examinare Comitetului. Rapoartele vor trebui sa indice, daca va fi cazul, factorii si dificultatile care afecteaza punerea in aplicare a dispozitiilor prezentului Pact. 3. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite poate, dupa consultari cu Comitetul, sa transmita institutiilor specializate interesate copia oricaror parti din rapoarte care pot avea legatura cu sfera lor de competenta. 4. Comitetul studiaza rapoartele prezentate de statele parti la prezentul Pact. El inainteaza statelor parti propriile sale rapoarte, precum si orice observatii generale pe care le socoteste
.. 142

potrivite. Comitetul poate, de asemenea, sa transmita Consiliului Economic si Social aceste observatii, insotite de copii ale rapoartelor pe care le-a primit de la statele parti la prezentul Pact. 5. Statele parti la prezentul Pact pot sa prezinte Comitetului comentarii cu privire la orice observatie facuta in virtutea paragrafului 4 al prezentului articol. ARTICOLUL 41 1. Orice stat parte la prezentul Pact poate, in virtutea prezentului articol, sa declare in orice moment ca recunoaste Comitetului competenta de a primi si examina comunicari in care un stat poate pretinde ca un alt stat parte nu-si indeplineste obligatiile ce decurg din prezentul Pact. Comunicarile prezentate in virtutea prezentului articol nu pot fi primite si examinate decat daca ele emana de la un stat parte care a facut o declaratie prin care recunoaste, in ceea ce il priveste, competenta Comitetului. Comitetul nu va primi nici o comunicare privitoare la un stat parte care nu a facut o asemenea declaratie. Comunicarilor primite in conformitate cu prezentul articol li se aplica urmatoarea procedura: a) Daca un stat parte la prezentul Pact socoteste ca un alt stat, de asemenea parte la Pact, nu aplica dispozitiile Pactului, el poate, printr-o comunicare scrisa, sa atraga atentia acelui stat asupra chestiunii. In termen de trei luni de la primirea comunicarii, statul destinatar va furniza statului care a adresat comunicarea explicatii sau orice alte declaratii scrise lamurind chestiunea, care vor trebui sa cuprinda, pe cat este posibil si util, indicatii asupra regulilor sale de procedura si asupra cailor de recurs fie folosite deja, fie pendinte, fie deschise inca. b) Daca in termen de sase luni de la primirea comunicarii originale de catre statul destinatar chestiunea nu a fost solutionata spre satisfacerea celor doua state parti interesate, si unul si altul vor avea dreptul de a o supune Comitetului, adresand cate o notificare Comitetului si celuilalt stat interesat. c) Comitetul nu poate lua in examinare o cauza care ii este supusa decat dupa ce s-a asigurat ca toate caile interne de recurs disponibile au fost utilizate si epuizate, in conformitate cu principiile de drept international unanim recunoscute. Aceasta regula nu se aplica insa in cazurile in care procedurile de recurs depasesc termenele rezonabile. d) Sedintele in care Comitetul examineaza comunicarile prevazute in prezentul articol sunt secrete. e) Sub rezerva dispozitiilor alineatului c), Comitetul isi va oferi bunele oficii statelor parti interesate, spre a se ajunge la o solutie amiabila a chestiuni, intemeiata pe respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, asa cum le recunoaste prezentul Pact. f) In orice cauza care ii este supusa, Comitetul poate cere statelor parti interesate, la care se refera alineatul b), sa-i furnizeze orice informatie pertinenta. g) Statele parti interesate la care se refera alineatul b) au dreptul de a fi reprezentate cu prilejul examinarii problemei de catre Comitet si de a prezenta observatii orale sau scrise, ori in ambele forme. h) In termen de douasprezece luni din ziua cand a primit notificarea la care se refera alineatul b), Comitetul trebuie sa prezinte un raport. i) Daca s-a putut gasi o solutie in conformitate cu dispozitiile alineatului e), Comitetul se margineste, in raportul sau, la o scurta expunere a faptelor si a solutiei la care s-a ajuns; ii) Daca nu s-a putut gasi o solutie in conformitate cu dispozitiile alineatului e), Comitetul se margineste in raportul sau la o scurta expunere a faptelor; textul observatiilor scrise si procesul-verbal al observatiilor orale prezentate de statele parti interesate vor fi alaturate raportului. Raportul pentru fiecare cauza va fi comunicat statelor parti interesate. 2. Dispozitiile prezentului articol vor intra in vigoare cand zece parti la prezentul Pact vor fi facut declaratia prevazuta la paragraful 1 din prezentul articol. Declaratia mentionata va fi depusa de catre statul parte Secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care o va transmite in copie celorlalte state parti. O declaratie poate fi retrasa oricand printr-o notificare adresata
.. 143

Secretarului general. Aceasta retragere nu va aduce atingere examinarii oricarei chestiuni care face obiectul unei comunicari deja transmise in virtutea prezentului articol; nici o alta comunicare a unui stat parte nu va fi insa primita dupa ce Secretarul general va primi notificarea de retragere a declaratiei, decat daca statul parte interesat va fi facut o noua declaratie. ARTICOLUL 42 1. a) Daca o chestiune supusa Comitetului in conformitate cu articolul 41 nu a fost solutionata spre satisfactia statelor parti interesate, Comitetul poate, cu asentimentul prealabil al acestora, sa desemneze o Comisie de conciliere ad-hoc (denumita in continuare Comisia). Comisia isi ofera bunele oficii statelor parti interesate spre a se ajunge la o solutie amiabila a chestiunii, intemeiata pe respectarea prezentului Pact. b) Comisia se compune din cinci membri numiti cu acordul statelor parti interesate. Daca ele nu ajung in termen de trei luni la o intelegere asupra compunerii Comisiei in intregime sau in parte, membrii Comisiei in privinta carora nu s-a realizat acordul vor fi alesi prin scrutin secret dintre membrii Comitetului, cu o majoritate de doua treimi din membrii Comitetului. 2. Membrii Comisiei isi exercita functiile cu titlu individual. Ei nu trebuie sa fie resortisanti nici ai statelor parti interesate, nici ai unui stat care nu este parte la prezentul Pact si nici ai unui stat parte care nu a facut declaratia prevazuta de articolul 41. 3. Comisia isi alege presedintele si isi adopta regulamentul interior. 4. Comisia isi tine sedintele in mod normal la sediul Organizatiei Natiunilor Unite sau la Oficiul Natiunilor Unite de la Geneva. Cu toate acestea, ea se poate intruni in orice alt loc potrivit, pe care Comisia il poate stabili consultandu-se cu Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite si cu statele parti interesate. 5. Secretariatul prevazut in articolul 36 isi va oferi serviciile si comisiilor desemnate in virtutea prezentului articol. 6. Informatiile obtinute si examinate de Comitet sunt puse la dispozitia Comisiei, iar Comisia poate sa ceara statelor parti interesate sa-i furnizeze orice informatii complementare pertinente. 7. Dupa ce a examinat chestiunea sub toate aspectele, dar in orice caz intr-un termen de douasprezece luni de cand a fost sesizata, Comisia supune un raport presedintelui Comitetului, care il va comunica statelor parti interesate: a) daca Comisia nu poate sa termine examinarea chestiunii in douasprezece luni, ea se margineste sa arate pe scurt in raportul sau stadiul in care se afla examinarea chestiunii; b) daca s-a ajuns la o solutionare amiabila a chestiunii, intemeiata pe respectarea drepturilor omului recunoscute in prezentul Pact, Comisia se margineste sa arate pe scurt, in raportul sau, faptele si solutia la care s-a ajuns. c) daca nu s-a ajuns la o solutionare in sensul alineatului b), in raportul Comisiei vor figura concluziile sale cu privire la toate aspectele de fapt ale chestiunii dezbatute de statele parti interesate, precum si constatarile sale cu privire la posibilitatile de solutionare amiabila a cauzei; raportul va cuprinde, de asemenea, observatiile scrise si un proces-verbal al observatiilor orale prezentate de statele parti interesate; d) daca raportul Comisiei este inaintat in conformitate cu alineatul c), statele parti interesate vor instiinta pe presedintele Comitetului, in termen de trei luni de la primirea raportului, daca accepta sau nu cele formulate de raportul Comisiei. 8. Dispozitiile precedentului articol nu aduc atingere atributiilor Comitetului prevazute in art. 41. 9. Toate cheltuielile membrilor Comisiei se repartizeaza in mod egal intre statele parti interesate, pe baza unui calcul estimativ stabilit de Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
.. 144

10. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite este imputernicit ca, daca este nevoie, sa plateasca cheltuielile membrilor Comisiei inainte ca rambursarile sa fi fost efectuate de statele parti interesate, in conformitate cu paragraful 9 al prezentului articol. ARTICOLUL 43 Membrii Comitetului si membrii Comisiilor de conciliere ad-hoc care ar putea fi desemnati in conformitate cu articolul 42 au drept la inlesnirile, privilegiile si imunitatile recunoscute expertilor in misiune ai Organizatiei Natiunilor Unite, asa cum sunt ele enuntate in sectiunile pertinente ale Conventiei cu privire la privilegiile si imunitatile Natiunilor Unite. ARTICOLUL 44 Dispozitiile de punere in practica a prezentului Pact se aplica fara a aduce atingere procedurilor instituite in materie de drepturi ale omului in virtutea, sau potrivit instrumentelor constitutive si Conventiilor Organizatiei Natiunilor Unite si institutiilor specializate si nu impiedica statele parti de a recurge la alte proceduri pentru solutionarea unui diferend in conformitate cu acordurile internationale generale sau speciale care le leaga. ARTICOLUL 45 Comitetul inainteaza anual Adunarii Generale a Natiunilor Unite, prin intermediul Consiliului Economic si Social, un raport asupra lucrarilor sale.

..

145

PARTEA A CINCEA ARTICOLUL 46 Nici o dispozitie din prezentul Pact nu trebuie interpretata ca aducand atingere dispozitiilor Cartei Natiunilor Unite si celor ale constitutiilor institutiilor specializate care definesc raspunderile diverselor organe ale Organizatiei Natiunilor Unite si ale institutiilor specializate cu privire la chestiunile prevazute in prezentul Pact. ARTICOLUL 47 Nici o dispozitie din prezentul Pact nu va fi interpretata ca aducand atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia si de a se folosi pe deplin si in mod liber de bogatiile si resursele lor naturale. PARTEA A SASEA ARTICOLUL 48 1. Prezentul Pact este deschis spre semnare oricarui stat membru al Organizatiei Natiunilor Unite sau membru al uneia dintre institutiile sale specializate, oricarui stat parte la statutul Curtii internationale de justitie, precum si oricarui alt stat invitat de Adunarea generala a Natiunilor Unite sa devina parte la prezentul Pact. 2. Prezentul Pact este supus ratificarii, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. 3. Prezentul Pact va fi deschis spre aderare oricarui stat la care se refera paragraful 1 din prezentul articol. 4. Aderarea se va face prin depunerea la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a unui instrument de aderare. 5. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite informeaza toate statele care au semnat prezentul pact sau care au aderat la el despre depunerea fiecarui instrument de ratificare sau de aderare. ARTICOLUL 49 1. Prezentul Pact va intra in vigoare la trei luni de la data depunerii la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a celui de al treizeci si cincilea instrument de ratificare sau aderare. 2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezentul Pact sau vor adera la el dupa depunerea celui de al treizeci si cincilea instrument de ratificare sau de aderare, pactul va intra in vigoare la trei luni de la data depunerii de catre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ARTICOLUL 50 Dispozitiile prezentului Pact se aplica fara nici o limitare sau exceptie tuturor unitatilor constitutive ale statelor federative.

..

146

ARTICOLUL 51 1. Orice stat parte la prezentul Pact poate sa propuna un amendament si sa-i depuna textul la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. Secretarul general va transmite apoi toate proiectele de amendament statelor parti la prezentul Pact, cerandu-le sa-i comunice daca doresc sa se convoace o conferinta a statelor parti pentru a examina aceste proiecte si a le supune votarii. Daca cel putin o treime din state se declara in favoarea acestei convocari, secretarul general va convoca conferinta sub auspiciile Organizatiei Natiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor prezente si votante la conferinta, va fi supus spre aprobare Adunarii generale a Natiunilor Unite. 2. Aceste amendamente intra in vigoare dupa ce au fost aprobate de Adunarea generala a Natiunilor Unite si acceptate de o majoritate de doua treimi a statelor parti la prezentul Pact, in conformitate cu respectivele lor reguli constitutionale. 3. Cand aceste amendamente intra in vigoare, ele sunt obligatorii pentru statele parti care le-au acceptat, celelalte parti ramanand legate de dispozitiile prezentului Pact si de orice amendament pe care l-au acceptat anterior. ARTICOLUL 52 Independent de notificarile prevazute in paragraful 5 al articolului 48, Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va informa toate statele la care se refera paragraful 1 al mentionatului articol: a) cu privire la semnaturile, instrumentele de ratificare si de aderare depuse in conformitate cu articolul 48; b) cu privire la data cand prezentul Pact va intra in vigoare in conformitate cu articolul 49 si la data cand vor intra in vigoare amendamentele prevazute in articolul 51. ARTICOLUL 53 1. Prezentul Pact, ale carui texte in chineza, engleza, rusa si spaniola sunt in egala masura autentice, va fi depus la arhivele Organizatiei Natiunilor Unite. 2. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va transmite tuturor statelor la care se refera articolul 48 cate o copie dupa prezentul Pact.

..

147

PACTUL INTERNATIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE ECONOMICE, SOCIALE SI CULTURALE

PREAMBUL Statele parti la prezentul Pact, Considerand ca, in conformitate cu principiile enuntate in Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume, Recunoscand ca aceste drepturi decurg din demnitatea inerenta persoanei umane, Recunoscand ca, in conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, idealul fiintei umane libere, eliberate de teama si mizerie, nu poate fi realizat decat daca se creeaza conditii care permit fiecaruia sa se bucure de drepturile sale economice, sociale si culturale, ca si de drepturile sale civile si politice, Considerand ca, potrivit Cartei Natiunilor Unite, statele au obligatia de a promova respectarea universala si efectiva a drepturilor si libertatilor omului, Luand in considerare faptul ca omul are indatoriri fata de semenii sai si fata de colectivitatea careia ii apartine, si este dator a se stradui sa promoveze si sa respecte drepturile recunoscute in prezentul Pact, Au convenit asupra urmatoarelor articole: PARTEA INTAI ARTICOLUL 1 1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele insele. In virtutea acestui drept ele isi determina liber statutul politic si isi asigura liber dezvoltarea economica, sociala si culturala. 2. Pentru a-si infaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogatiile si de resursele lor naturale, fara a aduce atingere obligatiilor care decurg din cooperarea economica internationala, intemeiata pe principiul interesului reciproc, si din dreptul international. In nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai. 3. Statele parti la prezentul Pact, inclusiv cele care au raspunderea administrarii de teritorii neautonome si de teritorii sub tutela, trebuie sa inlesneasca realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele insele si sa respecte acest drept, in conformitate cu dispozitiile Cartei Natiunilor Unite. PARTEA A DOUA ARTICOLUL 2 1. Fiecare stat parte la prezentul Pact, se angajeaza sa actioneze, atat prin propriul sau efort, cat si prin asistenta si cooperare internationala, in special pe plan economic si tehnic, folosind la maximum resursele sale disponibile, pentru ca exercitarea deplina a drepturilor recunoscute in prezentul Pact sa fie asigurata progresiv prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin adoptarea de masuri legislative.
.. 148

2. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa garanteze ca drepturile enuntate in el vor fi exercitate fara nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alta imprejurare. 3. Tarile in curs de dezvoltare, tinand seama in modul cuvenit de drepturile omului si de economia lor nationala, pot sa stabileasca in ce masura vor garanta celor care nu le sunt cetateni drepturile economice recunoscute in prezentul Pact. ARTICOLUL 3 Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa asigure dreptul egal pe care il au barbatul si femeia de a beneficia de toate drepturile economice, sociale si culturale care sunt enumerate in prezentul Pact. ARTICOLUL 4 Statele parti la prezentul Pact recunosc ca in ce priveste folosinta drepturilor asigurate de catre stat in conformitate cu prezentul Pact, statul nu poate supune aceste drepturi decat la limitarile stabilite de lege, numai in masura compatibila cu natura acestor drepturi si exclusiv in vederea promovarii bunastarii generale intr-o societate democratica. ARTICOLUL 5 1. Nici o dispozitie din prezentul Pact nu poate fi interpretata ca implicand pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a savarsi un act urmarind suprimarea drepturilor sau libertatilor recunoscute in prezentul Pact ori limitari ale lor mai ample decat cele prevazute in Pact. 2. Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului, recunoscute sau in vigoare in orice tara in virtutea unor legi, conventii, regulamente sau cutume, sub pretextul ca prezentul Pact nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste intr-o masura mai mica. PARTEA A TREIA ARTICOLUL 6 1. Statele parti la prezentul Pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care il are orice persoana de a obtine posibilitatea sa-si castige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata si vor lua masuri potrivite pentru garantarea acestui drept. 2. Masurile pe care fiecare stat parte la prezentul Pact le va lua spre a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie sa includa orientarea si pregatirea tehnica si profesionala, elaborarea de programe, de masuri si de tehnici potrivite pentru a asigura o dezvoltare economica, sociala si culturala constanta si o deplina intrebuintare productiva a fortelor de munca in conditii care garanteaza indivizilor folosinta libertatilor politice si economice fundamentale. ARTICOLUL 7 Statele parti la prezentul Pact recunosc dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de conditii de munca juste si prielnice, care sa asigure indeosebi: a) remuneratia care asigura tuturor muncitorilor cel putin: (i) un salariu echitabil si o remuneratie egala pentru o munca de valoare egala, fara nici o distinctie; in special femeile trebuie sa aiba garantia ca conditiile de munca ce li se acorda nu sunt
.. 149

inferioare acelora de care beneficiaza barbatii si sa primeasca aceeasi remuneratie ca ei pentru aceeasi munca; (ii) o existenta decenta pentru ei si familia lor, in conformitate cu dispozitiile prezentului Pact; b) securitatea si igiena muncii; c) posibilitatea egala pentru toti de a fi promovati in munca lor la o categorie superioara adecvata, luandu-se in considerare numai durata serviciilor indeplinite si aptitudinile; d) odihna, timpul liber, limitarea rationala a duratei- muncii si concediile periodice platite, precum si remunerarea zilelor de sarbatoare. ARTICOLUL 8 1. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa asigure: a) dreptul pe care il are orice persoana, in vederea favorizarii si ocrotirii intereselor sale economice, de a forma, impreuna cu alte persoane, sindicate si de a se afilia la un sindicat la alegerea sa, sub singura rezerva a regulilor stabilite de organizatia interesata. Exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrictii decat cele prevazute de lege si care constituie masuri necesare intr-o societate democratica, in interesul securitatii nationale sau al ordinii publice, ori pentru a ocroti drepturile si libertatile altora; b) dreptul pe care il au sindicatele de a forma federatii sau confederatii nationale si dreptul pe care il au acestea din urma de a forma organizatii sindicale internationale si dreptul de a se afilia la acestea; c) dreptul pe care il au sindicatele de a-si exercita liber activitatea, fara alte limitari decat cele prevazute de lege si care constituie masuri necesare intr-o societate democratica, in interesul securitatii nationale sau al ordinii publice ori pentru a ocroti drepturile si libertatile altora; d) dreptul la greva, exercitat in conformitate cu legile fiecarei tari. 2. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau de catre functionarii publici sa fie supusa unor restrictii legale. 3. Nici o dispozitie din prezentul articol nu permite statelor parti la Conventia din 1948 a Organizatiei Internationale a Muncii privind libertatea sindicala si ocrotirea dreptului sindical sa ia masuri legislative aducand atingere sau sa aplice legi intr-un fel care ar aduce atingere garantiilor prevazute in mentionata Conventie. ARTICOLUL 9 Statele parti la prezentul Pact recunosc dreptul pe care il are orice persoana la securitate sociala, inclusiv asigurari sociale. ARTICOLUL 10 Statele parti la prezentul Pact recunosc ca: 1. O ocrotire si o asistenta cat mai larga cu putinta trebuie acordata familiei, elementul natural si fundamental al societatii, in special pentru intemeierea sa si in rastimpul cat are responsabilitatea intretinerii si educarii copiilor care sunt in sarcina sa. Casatoria trebuie sa fie liber consimtita de viitori soti. 2. O ocrotire speciala trebuie acordata mamelor, intr-o perioada de timp rezonabila, inainte si dupa nasterea copiilor. Mamele salariate trebuie sa beneficieze, in decursul acestei perioade, de un concediu platit sau de un concediu beneficiind de alocatii de securitate sociala adecvate. 3. Masuri speciale de ocrotire si de asistenta trebuie luate in favoarea tuturor copiilor si adolescentilor, fara nici o discriminare din motive de filiatiune sau din alte motive. Copiii si adolescentii trebuie ocrotiti impotriva exploatarii economice si sociale. Folosirea lor la lucrari de
.. 150

natura a le dauna moralitatii sau sanatatii, de a le pune viata in primejdie sau de a dauna dezvoltarii lor normale trebuie sanctionata prin lege. Statele trebuie, de asemenea, sa stabileasca limite de varsta sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisa si sanctionata prin lege. ARTICOLUL 11 1. Statele parti la prezentul Pact recunosc dreptul oricarei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea insasi si familia sa, inclusiv hrana, imbracaminte si locuinta suficiente, precum si la o imbunatatire continua a conditiilor sale de existenta. Statele parti vor lua masuri potrivite pentru a asigura realizarea acestui drept si recunosc in acest scop importanta esentiala a unei cooperari internationale liber consimtite. 2. Statele parti la prezentul Pact, recunoscand dreptul fundamental pe care il are orice persoana de a fi la adapost de foame, vor adopta, individuale si prin coperare internationala, masurile necesare, inclusiv programe concrete: a) pentru a imbunatati metodele de productie, de conservare si de distribuire a produselor alimentare prin deplina utilizare a cunostintelor tehnice si stiintifice, prin difuzarea principiilor de educatie in ce priveste nutritia si prin dezvoltarea sau reforma regimurilor agrare, in asa fel incat sa asigure cat mai bine punerea in valoare si utilizarea resurselor naturale; b) pentru a asigura o repartitie echitabila a resurselor alimentare mondiale in raport cu nevoile, tinand seama de problemele care se pun atat tarilor importatoare, cat si tarilor exportatoare de produse alimentare. ARTICOLUL 12 1. Statele parti la prezentul Pact recunosc dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge. 2. Masurile pe care statele parti la prezentul Pact le vor adopta in vederea asigurarii exercitarii depline a acestui drept vor cuprinde masurile necesare pentru a asigura: a) scaderea mortalitatii noilor nascuti si a mortalitatii infantile, precum si dezvoltarea sanatoasa a copilului; b) imbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului si ale igienei industriale; c) profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale si a altora, precum si lupta impotriva acestor maladii; d) crearea de conditii care sa asigure tuturor servicii medicale si un ajutor medical in caz de boala. ARTICOLUL 13 1. Statele parti la prezentul pact recunosc dreptul pe care il are orice persoana la educatie. Ele sunt de acord ca educatia trebuie sa urmareasca deplina dezvoltare a personalitatii umane si a simtului demnitatii sale si sa intareasca respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Pe langa aceasta, ele sunt de acord ca prin educatie orice persoana trebuie sa devina capabila de a juca un rol util intr-o societate libera, ca educatia trebuie sa favorizeze intelegerea, toleranta si prietenia intre toate natiunile si toate grupurile rasiale, etnice sau religioase si sa incurajeze dezvoltarea activitatilor Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii. 2. Statele parti la prezentul Pact recunosc ca in vederea asigurarii deplinei exercitari a acestui drept: a) invatamantul primar trebuie sa fie obligatoriu si accesibil tuturor in mod gratuit; b) invatamantul secundar, sub diferitele sale forme, inclusiv invatamantul secundar tehnic si profesional, trebuie sa fie generalizat si sa devina accesibil tuturor prin toate mijloacele potrivite si in special prin instaurarea in mod progresiv a gratuitatii lui;
.. 151

c) invatamantul superior trebuie sa devina accesibil tuturor in deplina egalitate, in functie de capacitatea fiecaruia, prin toate mijloacele potrivite si in special prin introducerea treptata a gratuitatii; d) educatia de baza trebuie incurajata sau intensificata cat mai mult posibil, pentru persoanele care au primit instructie primara sau care n-au primit-o pana la capat; e) trebuie sa se urmareasca activ dezvoltarea unei retele scolare la toate nivelurile, sa se stabileasca un sistem adecvat de burse si sa se amelioreze in mod continuu conditiile materiale ale personalului didactic. 3. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa respecte libertatea parintilor si, atunci cand este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor institutii de invatamant altele decat cele ale autoritatilor publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul in matereie de educatie si de a asigura educatia religioasa si morala a copiilor lor in conformitate cu propriile lor convingeri. 4. Nici o dispozitie din prezentul articol nu trebuie interpretata ca aducand atingere libertatii indivizilor si persoanelor juridice de a infiinta si de a conduce institutii de invatamant cu conditia ca principiile enuntate in paragraful 1 al prezentului articol sa fie respectate, iar educatia data in aceste institutii sa fie conforma cu normele minimale pe care le poate prescrie statul. ARTICOLUL 14 Orice stat parte la prezentul Pact care in momentul in care devine parte nu a putut inca asigura in teritoriul sau metropolitan sau in teritoriile aflate sub jurisdictia sa obligativitatea si gratuitatea invatamantului primar, se angajeaza sa stabileasca si sa adopte, intr-un termen de doi ani, un plan detaliat de masuri necesare pentru a realiza treptat, intr-un numar rezonabil de ani, fixat prin acest plan, deplina aplicare a principiului invatamantului primar obligatoriu si gratuit pentru toti. ARTICOLUL 15 1. Statele parti la prezentul Pact recunosc fiecaruia dreptul: a) de a participa la viata culturala; b) de a beneficia de progresul stiintific si de aplicatiile sale; c) de a beneficia de protectia intereselor morale si materiale decurgand din orice productie stiintifica, literara sau artistica al carui autor este. 2. Masurile pe care statele parti la prezentul Pact le vor lua pentru a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie sa cuprinda masurile necesare pentru a asigura mentinerea, dezvoltarea si difuzarea stiintei si culturii. 3. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa respecte libertatea indispensabila cercetarii stiintifice si activitatilor creatoare. 4. Statele parti la prezentul Pact recunosc urmarile binefacatoare care trebuie sa rezulte din incurajarea si dezvoltarea cooperarii si contactelor internationale in domeniul stiintei si culturii. PARTEA A PATRA ARTICOLUL 16 1. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa prezinte, in conformitate cu dispozitiile cuprinse in aceasta parte a Pactului, rapoarte asupra masurilor pe care le-au adoptat si asupra progreselor obtinute in asigurarea respectarii drepturilor recunoscute in Pact.

..

152

2. a) Toate rapoartele vor fi adresate Secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care le va transmite in copie, spre examinare, Consiliului Economic si Social, in conformitate cu dispozitiile prezentului Pact. b) Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va transmite, de asemenea, institutiilor specializate, copii de pe rapoartele sau de pe partile relevante din rapoartele trimise de statele parti la prezentul Pact, care sunt si membre ale institutiilor specializate respective, in masura in care aceste rapoarte sau parti din rapoarte privesc probleme de competenta institutiilor lor mentionate, potrivit actelor lor constitutive. ARTICOLUL 17 1. Statele parti la prezentul Pact isi vor prezenta rapoartele pe etape, potrivit unui program pe care il va stabili Consiliul Economic si Social in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentului Pact, dupa ce va fi consultat statele parti si institutiile specializate interesate. 2. Rapoartele pot sa aduca la cunostinta factorii si dificultatile care impiedica statele de a-si indeplini intrutotul obligatiile prevazute in prezentul Pact. 3. In cazul in care informatii cu privire la acest subiect au fost deja trimise Organizatiei Natiunilor Unite sau unei institutii specializate de catre un stat parte la Pact, nu va mai fi necesar a se reproduce informatiile, ci o referire precisa la aceste informatii va fi suficienta.

..

153

ARTICOLUL 18 In virtutea responsabilitatilor care ii sunt conferite de Carta Natiunilor Unite in domeniul drepturilor omului si libertatilor fundamentale, Consiliul Economic si Social va putea incheia intelegeri cu institutiile specializate, in vederea prezentarii de catre acestea de rapoarte cu privire la progresul realizat in indeplinirea dispozitiilor prezentului Pact, care intra in cadrul activitatilor lor. Rapoartele vor putea cuprinde date asupra deciziilor si recomandarilor adoptate in legatura cu traducerea in viata, de catre organele competente ale institutiilor specializate, a acestor dispozitii. ARTICOLUL 19 Consiliul Economic si Social poate transmite Comisiei drepturilor omului, in scop de studiu si de recomandari de ordin general, sau pentru informare, daca este cazul, rapoartele privind drepturile omului pe care le comunica statele in conformitate cu articolele 16 si 17 si rapoartele privind drepturile omului, pe care le comunica institutiile specializate, in conformitate cu articolul 18. ARTICOLUL 20 Statele parti la prezentul Pact si institutiile specializate interesate pot prezenta Consiliului Economic si Social observatii cu privire la orice recomandare de ordin general facuta in virtutea articolului 19 sau cu privire la orice mentiune a unei recomandari de ordin general figurand intr-un raport al Comisiei drepturilor omului sau in orice alt document mentionat in raportul respectiv. ARTICOLUL 21 Consiliul Economic si Social poate prezenta periodic Adunarii Generale rapoarte cuprinzand recomandari cu caracter general si un rezumat al informarilor primite de la statele parti la prezentul Pact si de la institutiile specializate in legatura cu masurile luate si progresele realizate in vederea asigurarii respectarii generale a drepturilor recunoscute in prezentul Pact. ARTICOLUL 22 Consiliul Economic si Social poate supune atentiei celorlalte organe ale Organizatiei Natiunilor Unite, organelor subsidiare si institutiilor specializate interesate, care se ocupa de furnizarea unei asistente tehnice, orice problema pe care o ridica rapoartele mentionate in prezenta parte a prezentului Pact si care poate ajuta acestor organisme sa se pronunte fiecare in propria sa sfera de competenta asupra oportunitatii masurilor internationale capabile sa contribuie la punerea in aplicare efectiva si progresiva a prezentului Pact. ARTICOLUL 23 Statele parti la prezentul Pact sunt de acord ca masurile de ordin international destinate sa asigure realizarea drepturilor recunoscute in Pact cuprind in special incheierea de conventii, adoptarea de recomandari, furnizarea unei asistente tehnice si organizarea, impreuna cu guvernele interesate, a unor reuniuni regionale si reuniuni tehnice in scop de consultare si de studiu. ARTICOLUL 24 Nici o dispozitie din prezentul Pact nu trebuie interpretata ca aducand atingere dispozitiilor din Carta Natiunilor Unite si din datele institutiilor specializate care definesc raspunderile diverselor
.. 154

organe ale Organizatiei Natiunilor Unite si ale institutiilor specializate cu privire la chestiunile prevazute in prezentul Pact. ARTICOLUL 25 Nici o dispozitie din prezentul Pact nu va fi interpretata ca aducand atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia si de a se folosi pe deplin si in mod liber de bogatiile si resursele lor naturale. PARTEA A CINCEA ARTICOLUL 26 1. Prezentul Pact este deschis spre semnare oricarui stat membru al Organizatiei Natiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre institutiile sale specializate, oricarui stat parte la Statutul Curtii Internationale de Justitie, precum si oricarui alt stat invitat de Adunarea generala a Natiunilor Unite sa devina parte la prezentul Pact. 2. Prezentul Pact este supus ratificarii, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. 3. Prezentul Pact va fi deschis spre aderare oricarui stat la care se refera paragraful 1 din prezentul articol. 4. Aderarea se va face prin depunerea la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a unui instrument de aderare. 5. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va informa toate statele care au semnat prezentul Pact sau care au aderat la el despre depunerea fiecarui instrument de ratificare sau de aderare. ARTICOLUL 27 1. Prezentul Pact va intra in vigoare la trei luni de la data depunerii la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite al celui de-al treizeci si cincilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre statele care vor fi ratificat prezentul Pact sau vor adera la el dupa depunerea celui de-al treizeci si cincilea instrument de ratificare sau de aderare, Pactul va intra in vigoare la trei luni de la data depunerii de catre acel stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ARTICOLUL 28 Dispozitiile prezentului Pact se aplica, fara nici o limitare sau exceptie, tuturor unitatilor constitutive ale statelor federative. ARTICOLUL 29 1. Orice stat parte la prezentul Pact poate sa propuna un amendament si sa depuna textul acestuia la Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. Secretarul general va transmite apoi toate proiectele de amendamente statelor parti la prezentul Pact, cerandu-le sa-i comunice daca doresc sa se convoace o conferinta a statelor parti pentru a examina aceste proiecte si a le supune votarii. Daca cel putin o treime din state se declara in favoarea acestei convocari, Secretarul general va convoca conferinta sub auspiciile Organizatiei Natiunilor Unite. Orice amendament adoptat de
.. 155

majoritatea statelor prezente si votante la conferinta va fi supus aprobarii Adunarii generale a Natiunilor Unite. 2. Aceste amendamente intra in vigoare dupa aprobarea lor de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite si acceptarea de catre o majoritate de doua treimi a statelor parti la prezentul Pact, in conformitate cu respectivele lor reguli constitutionale. 3. Cand aceste amendamente intra in vigoare, ele sunt obligatorii pentru statele parti care le-au acceptat, celelalte state parti ramanand legate de dispozitiile prezentului Pact si de orice amendament anterior pe care l-au acceptat. ARTICOLUL 30 Independent de notificarile prevazute la paragraful 5 al articolului 26, Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, va informa toate statele la care se refera paragraful 1 al aceluiasi articol: a) cu privire la semnaturile, instrumentele de ratificare si de aderare depuse in conformitate cu articolul 26; b) cu privire la data la care prezentul Pact va intra in vigoare, in conformitate cu articolul 27 si la data cand vor intra in vigoare amendamentele prevazute in articolul 29. ARTICOLUL 31 1. Prezentul Pact, ale carui texte in limbile chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sunt in egala masura autentice, va fi depus la arhivele Organizatiei Natiunilor Unite. 2. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va transmite tuturor statelor la care se refera articolul 26 cate o copie certificata dupa prezentul Pact.

..

156

CONVENTIILE ORGANIZATIEI INTERNATIONALE A MUNCII RATIFICATE DE ROMANIA1

C1. Conventia privind durata muncii (industrie), 1919; C2. Conventia privind somajul, 1919; C3. Conventia privind protectia maternitatii, 1919; C4.Conventia privind munca de noapte (femei), 1919; denuntata C5. Conventia privind varsta minima (industrie), 1919; denuntata C6. Conventia privind munca de noapte a copiilor (industrie), 1919; C7. Conventia privind varsta minima (munca maritima), 1920; denuntata C8. Conventia privind indemnizatiile de somaj (naufragiu), 1920; C9. Conventia privind plasarea in munca a marinarilor, 1920; C10. Conventia privind varsta minima (agricultura), 1921; denuntata C11. Conventia privind dreptul de asociere (in agricultura), 1921; C13. Conventia privind ceruza (vopsitorie), 1921; C14. Conventia privind repausul saptamanal (industrie), 1921; C15. Conventia privind varsta minima (marinari), 1921; denuntata C16. Conventia privind examinarea medicala a tinerilor (munca maritima), 1921; C.22. Conventia privind contractul de angajare al marinarilor, 1926 C24. Conventia privind asigurarea de boala (industrie), 1927; C27. Conventia privind indicarea greutatii pe coletele transportate cu vaporul, 1929; C29. Conventia privind munca fortata, 1930; C59. Conventia (revizuita) privind varsta minima (industrie), 1937; denuntata C68. Conventia privind alimentatia si serviciul la masa (echipajul navelor), 1946 C81. Conventia privind inspectia muncii, 1947; C87. Conventia privind libertatea sindicala si protectia dreptului sindical, 1948; C88. Conventia privind serviciul de ocupare, 1948; C89. Conventia privind munca de noapte (femei) (revizuita), 1948 si Protocolul 1990; C.92 Conventia privind cazarea echipajelor (revizuita), 1949 C95. Conventia privind protectia salariului, 1949;
1

Situaia existent la 15 VIII. 2007. 157

..

C98. Conventia privind dreptul de organizare si negociere colectiva, 1949; C100. Conventia privind egalitatea de remuneratie, 1951; C105. Conventia privind abolirea muncii fortate, 1957; C108. Conventia privind carnetele de identitate ale marinarilor, 1958; C111. Conventia privind discriminarea (angajare si profesie), 1958; C116. Conventia privind revizia articolelor finale, 1961; C117. Conventia privind politica sociala (obiective si norme de baza), 1962; C122. Conventia privind politica de angajare, 1964; C127. Conventia privind greutatea maxima, 1967; C129. Conventia privind inspectia muncii (agricultura), 1969; C131. Conventia privind fixarea salariilor minime, 1970; C133. Conventia privind cazarea echipajelor (dispozitii complementare), 1970 C134. Conventia privind prevenirea accidentelor (navigatori), 1970; C135. Conventia privind reprezentantii lucratorilor, 1971; C136. Conventia privind benzenul, 1971; C137. Conventia privind munca in porturi, 1973; C138. Conventia privind varsta minima, 1973; C144. Conventia privind consultarile tripartite referitoare la normele muncii, 1976; C147. Conventia privind marina comerciala (norme minime), 1976 si Protocolul relativ la aceasta, 1996; C154. Conventia privind negocierea colectiva, 1981; C163. Conventia privind bunastarea marinarilor, 1987; C166. Conventia privind repatrierea marinarilor (revizuita), 1987 C168. Conventia privind promovarea ocuparii si protectia impotriva somajului, 1988; C180. Conventia privind durata muncii navigatorilor si efectivele navelor, 1996 C182. Conventia privind eliminarea celor mai grave forme de munca a copiilor, 1999; C183. Conventia asupra protectiei maternitatii, 2000 internationale ale

..

158

Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Liberts fondamentales, telle qu'amende par les Protocoles nos 11 et 14

Rome, 4.XI.1950

..

159

Texte amend par les dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194) compter de la date de son entre en vigueur le 1er juin 2010. Le texte de la Convention avait t prcdemment amend conformment aux dispositions du Protocole n 3 (STE n 45), entr en vigueur le 21 septembre 1970, du Protocole n 5 (STE n 55), entr en vigueur le 20 dcembre 1971 et du Protocole n 8 (STE n 118), entr en vigueur le 1er janvier 1990, et comprenait en outre le texte du Protocole n 2 (STE n 44) qui, conformment son article 5, paragraphe 3, avait fait partie intgrante de la Convention depuis son entre en vigueur le 21 septembre 1970. Toutes les dispositions qui avaient t amendes ou ajoutes par ces Protocoles ont t remplaces par le Protocole n 11 (STE n 155), compter de la date de son entre en vigueur le 1er novembre 1998. A compter de cette date, le Protocole n 9 (STE n 140), entr en vigueur le 1er octobre 1994, tait abrog et le Protocole n 10 (STE n 146) tait devenu sans objet.

Les gouvernements signataires, membres du Conseil de l'Europe, Considrant la Dclaration universelle des Droits de l'Homme, proclame par l'Assemble gnrale des Nations Unies le 10 dcembre 1948; Considrant que cette dclaration tend assurer la reconnaissance et l'application universelles et effectives des droits qui y sont noncs; Considrant que le but du Conseil de l'Europe est de raliser une union plus troite entre ses membres, et que l'un des moyens d'atteindre ce but est la sauvegarde et le dveloppement des droits de l'homme et des liberts fondamentales; Raffirmant leur profond attachement ces liberts fondamentales qui constituent les assises mmes de la justice et de la paix dans le monde et dont le maintien repose essentiellement sur un rgime politique vritablement dmocratique, d'une part, et, d'autre part, sur une conception commune et un commun respect des droits de l'homme dont ils se rclament; Rsolus, en tant que gouvernements d'Etats europens anims d'un mme esprit et possdant un patrimoine commun d'idal et de traditions politiques, de respect de la libert et de prminence du droit, prendre les premires mesures propres assurer la garantie collective de certains des droits noncs dans la Dclaration universelle, Sont convenus de ce qui suit : Article 1 Obligation de respecter les droits de l'homme Les Hautes Parties contractantes reconnaissent toute personne relevant de leur juridiction les droits et liberts dfinis au titre I de la prsente Convention : Titre I Droits et liberts Article 2 Droit la vie
1

Le droit de toute personne la vie est protg par la loi. La mort ne peut tre inflige quiconque intentionnellement, sauf en excution d'une sentence capitale prononce par un tribunal au cas o le dlit est puni de cette peine par la loi. La mort n'est pas considre comme inflige en violation de cet article dans les cas o elle rsulterait d'un recours la force rendu absolument ncessaire:
a

pour assurer la dfense de toute personne contre la violence illgale;

pour effectuer une arrestation rgulire ou pour empcher l'vasion d'une personne rgulirement dtenue; pour rprimer, conformment la loi, une meute ou une insurrection.

Article 3 Interdiction de la torture Nul ne peut tre soumis la torture ni des peines ou traitements inhumains ou dgradants. Article 4 Interdiction de l'esclavage et du travail forc
1 2 3

Nul ne peut tre tenu en esclavage ni en servitude. Nul ne peut tre astreint accomplir un travail forc ou obligatoire. N'est pas considr comme travail forc ou obligatoire au sens du prsent article :
a

tout travail requis normalement d'une personne soumise la dtention dans les conditions prvues par l'article 5 de la prsente Convention, ou durant sa mise en libert conditionnelle; tout service de caractre militaire ou, dans le cas d'objecteurs de conscience dans les pays o l'objection de conscience est reconnue comme lgitime, un autre service la place du service militaire obligatoire; tout service requis dans le cas de crises ou de calamits qui menacent la vie ou le bien-tre de la communaut; tout travail ou service formant partie des obligations civiques normales.

Article 5 Droit la libert et la sret

1

Toute personne a droit la libert et la sret. Nul ne peut tre priv de sa libert, sauf dans les cas suivants et selon les voies lgales :
a b

s'il est dtenu rgulirement aprs condamnation par un tribunal comptent; s'il a fait l'objet d'une arrestation ou d'une dtention rgulires pour insoumission une ordonnance rendue, conformment la loi, par un tribunal ou en vue de garantir l'excution d'une obligation prescrite par la loi; s'il a t arrt et dtenu en vue d'tre conduit devant l'autorit judiciaire comptente, lorsqu'il y a des raisons plausibles de souponner qu'il a commis une infraction ou qu'il y a des motifs raisonnables de croire la ncessit de l'empcher de commettre une infraction ou de s'enfuir aprs l'accomplissement de celle-ci; s'il s'agit de la dtention rgulire d'un mineur, dcide pour son ducation surveille ou de sa dtention rgulire, afin de le traduire devant l'autorit comptente; s'il s'agit de la dtention rgulire d'une personne susceptible de propager une maladie contagieuse, d'un alin, d'un alcoolique, d'un toxicomane ou d'un vagabond;

..

161

s'il s'agit de l'arrestation ou de la dtention rgulires d'une personne pour l'empcher de pntrer irrgulirement dans le territoire, ou contre laquelle une procdure d'expulsion ou d'extradition est en cours.

Toute personne arrte doit tre informe, dans le plus court dlai et dans une langue qu'elle comprend, des raisons de son arrestation et de toute accusation porte contre elle. Toute personne arrte ou dtenue, dans les conditions prvues au paragraphe 1.c du prsent article, doit tre aussitt traduite devant un juge ou un autre magistrat habilit par la loi exercer des fonctions judiciaires et a le droit d'tre juge dans un dlai raisonnable, ou libre pendant la procdure. La mise en libert peut tre subordonne une garantie assurant la comparution de l'intress l'audience. Toute personne prive de sa libert par arrestation ou dtention a le droit d'introduire un recours devant un tribunal, afin qu'il statue bref dlai sur la lgalit de sa dtention et ordonne sa libration si la dtention est illgale. Toute personne victime d'une arrestation ou d'une dtention dans des conditions contraires aux dispositions de cet article a droit rparation. Article 6 Droit un procs quitable

Toute personne a droit ce que sa cause soit entendue quitablement, publiquement et dans un dlai raisonnable, par un tribunal indpendant et impartial, tabli par la loi, qui dcidera, soit des contestations sur ses droits et obligations de caractre civil, soit du bien-fond de toute accusation en matire pnale dirige contre elle. Le jugement doit tre rendu publiquement, mais l'accs de la salle d'audience peut tre interdit la presse et au public pendant la totalit ou une partie du procs dans l'intrt de la moralit, de l'ordre public ou de la scurit nationale dans une socit dmocratique, lorsque les intrts des mineurs ou la protection de la vie prive des parties au procs l'exigent, ou dans la mesure juge strictement ncessaire par le tribunal, lorsque dans des circonstances spciales la publicit serait de nature porter atteinte aux intrts de la justice. Toute personne accuse d'une infraction est prsume innocente jusqu' ce que sa culpabilit ait t lgalement tablie. Tout accus a droit notamment :
a

tre inform, dans le plus court dlai, dans une langue qu'il comprend et d'une manire dtaille, de la nature et de la cause de l'accusation porte contre lui; disposer du temps et des facilits ncessaires la prparation de sa dfense; se dfendre lui-mme ou avoir l'assistance d'un dfenseur de son choix et, s'il n'a pas les moyens de rmunrer un dfenseur, pouvoir tre assist gratuitement par un avocat d'office, lorsque les intrts de la justice l'exigent; interroger ou faire interroger les tmoins charge et obtenir la convocation et l'interrogation des tmoins dcharge dans les mmes conditions que les tmoins charge; se faire assister gratuitement d'un interprte, s'il ne comprend pas ou ne parle pas la langue employe l'audience.

b c

Article 7 Pas de peine sans loi .. 162

Nul ne peut tre condamn pour une action ou une omission qui, au moment o elle a t commise, ne constituait pas une infraction d'aprs le droit national ou international. De mme il n'est inflig aucune peine plus forte que celle qui tait applicable au moment o l'infraction a t commise. Le prsent article ne portera pas atteinte au jugement et la punition d'une personne coupable d'une action ou d'une omission qui, au moment o elle a t commise, tait criminelle d'aprs les principes gnraux de droit reconnus par les nations civilises. Article 8 Droit au respect de la vie prive et familiale

Toute personne a droit au respect de sa vie prive et familiale, de son domicile et de sa correspondance.

..

163

Il ne peut y avoir ingrence d'une autorit publique dans l'exercice de ce droit que pour autant que cette ingrence est prvue par la loi et qu'elle constitue une mesure qui, dans une socit dmocratique, est ncessaire la scurit nationale, la sret publique, au bien-tre conomique du pays, la dfense de l'ordre et la prvention des infractions pnales, la protection de la sant ou de la morale, ou la protection des droits et liberts d'autrui. Article 9 Libert de pense, de conscience et de religion

Toute personne a droit la libert de pense, de conscience et de religion ; ce droit implique la libert de changer de religion ou de conviction, ainsi que la libert de manifester sa religion ou sa conviction individuellement ou collectivement, en public ou en priv, par le culte, l'enseignement, les pratiques et l'accomplissement des rites. La libert de manifester sa religion ou ses convictions ne peut faire l'objet d'autres restrictions que celles qui, prvues par la loi, constituent des mesures ncessaires, dans une socit dmocratique, la scurit publique, la protection de l'ordre, de la sant ou de la morale publiques, ou la protection des droits et liberts d'autrui. Article 10 Libert d'expression

Toute personne a droit la libert d'expression. Ce droit comprend la libert d'opinion et la libert de recevoir ou de communiquer des informations ou des ides sans qu'il puisse y avoir ingrence d'autorits publiques et sans considration de frontire. Le prsent article n'empche pas les Etats de soumettre les entreprises de radiodiffusion, de cinma ou de tlvision un rgime d'autorisations. L'exercice de ces liberts comportant des devoirs et des responsabilits peut tre soumis certaines formalits, conditions, restrictions ou sanctions prvues par la loi, qui constituent des mesures ncessaires, dans une socit dmocratique, la scurit nationale, l'intgrit territoriale ou la sret publique, la dfense de l'ordre et la prvention du crime, la protection de la sant ou de la morale, la protection de la rputation ou des droits d'autrui, pour empcher la divulgation d'informations confidentielles ou pour garantir l'autorit et l'impartialit du pouvoir judiciaire. Article 11 Libert de runion et d'association

Toute personne a droit la libert de runion pacifique et la libert d'association, y compris le droit de fonder avec d'autres des syndicats et de s'affilier des syndicats pour la dfense de ses intrts. L'exercice de ces droits ne peut faire l'objet d'autres restrictions que celles qui, prvues par la loi, constituent des mesures ncessaires, dans une socit dmocratique, la scurit nationale, la sret publique, la dfense de l'ordre et la prvention du crime, la protection de la sant ou de la morale, ou la protection des droits et liberts d'autrui. Le prsent article n'interdit pas que des restrictions lgitimes soient imposes l'exercice de ces droits par les membres des forces armes, de la police ou de l'administration de l'Etat. Article 12 Droit au mariage A partir de l'age nubile, l'homme et la femme ont le droit de se marier et de fonder une famille selon les lois nationales rgissant l'exercice de ce droit.

..

164

Article 13 Droit un recours effectif Toute personne dont les droits et liberts reconnus dans la prsente Convention ont t viols, a droit l'octroi d'un recours effectif devant une instance nationale, alors mme que la violation aurait t commise par des personnes agissant dans l'exercice de leurs fonctions officielles. Article 14 Interdiction de discrimination La jouissance des droits et liberts reconnus dans la prsente Convention doit tre assure, sans distinction aucune, fonde notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l'origine nationale ou sociale, l'appartenance une minorit nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation. Article 15 Drogation en cas d'tat d'urgence
1

En cas de guerre ou en cas d'autre danger public menaant la vie de la nation, toute Haute Partie contractante peut prendre des mesures drogeant aux obligations prvues par la prsente Convention, dans la stricte mesure o la situation l'exige et la condition que ces mesures ne soient pas en contradiction avec les autres obligations dcoulant du droit international. La disposition prcdente n'autorise aucune drogation l'article 2, sauf pour le cas de dcs rsultant d'actes licites de guerre, et aux articles 3, 4 (paragraphe 1) et 7. Toute Haute Partie contractante qui exerce ce droit de drogation tient le Secrtaire Gnral du Conseil de l'Europe pleinement inform des mesures prises et des motifs qui les ont inspires. Elle doit galement informer le Secrtaire Gnral du Conseil de l'Europe de la date laquelle ces mesures ont cess d'tre en vigueur et les dispositions de la Convention reoivent de nouveau pleine application. Article 16 Restrictions l'activit politique des trangers Aucune des dispositions des articles 10, 11 et 14 ne peut tre considre comme interdisant aux Hautes Parties contractantes d'imposer des restrictions l'activit politique des trangers. Article 17 Interdiction de l'abus de droit Aucune des dispositions de la prsente Convention ne peut tre interprte comme impliquant pour un Etat, un groupement ou un individu, un droit quelconque de se livrer une activit ou d'accomplir un acte visant la destruction des droits ou liberts reconnus dans la prsente Convention ou des limitations plus amples de ces droits et liberts que celles prvues ladite Convention. Article 18 Limitation de l'usage des restrictions aux droits Les restrictions qui, aux termes de la prsente Convention, sont apportes auxdits droits et liberts ne peuvent tre appliques que dans le but pour lequel elles ont t prvues.

..

165

Titre II Cour europenne des Droits de l'Homme Article 19 Institution de la Cour Afin d'assurer le respect des engagements rsultant pour les Hautes Parties contractantes de la prsente Convention et de ses protocoles, il est institu une Cour europenne des Droits de l'Homme, ci-dessous nomme "la Cour". Elle fonctionne de faon permanente. Article 20 Nombre de juges La Cour se compose d'un nombre de juges gal celui des Hautes Parties contractantes. Article 21 Conditions d'exercice des fonctions
1

Les juges doivent jouir de la plus haute considration morale et runir les conditions requises pour l'exercice de hautes fonctions judiciaires ou tre des jurisconsultes possdant une comptence notoire. Les juges sigent la Cour titre individuel. Pendant la dure de leur mandat, les juges ne peuvent exercer aucune activit incompatible avec les exigences d'indpendance, d'impartialit ou de disponibilit requise par une activit exerce plein temps; toute question souleve en application de ce paragraphe est tranche par la Cour. Article 22 Election des juges 21 Les juges sont lus par l'Assemble parlementaire au titre de chaque Haute Partie contractante, la majorit des voix exprimes, sur une liste de trois candidats prsents par la Haute Partie contractante. Article 23 Dure du mandat et rvocation 22

2 3

1 2 3

Les juges sont lus pour une dure de neuf ans. Ils ne sont pas rligibles. Le mandat des juges sachve ds quils atteignent lage de 70 ans. Les juges restent en fonction jusqu leur remplacement. Ils continuent toutefois de connaitre des affaires dont ils sont dj saisis. Un juge ne peut tre relev de ses fonctions que si les autres juges dcident, la majorit des deux tiers, que ce juge a cess de rpondre aux conditions requises. Article 24 Greffe et rapporteurs 2
1

La Cour dispose dun greffe dont les taches et lorganisation sont fixes par le rglement de

la Cour.

21 22

Texte amend conformment aux dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194). Article renumrot, intitul et texte amends conformment aux dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194).

..

166

Lorsquelle sige en formation de juge unique, la Cour est assiste de rapporteurs qui exercent leurs fonctions sous lautorit du prsident de la Cour. Ils font partie du greffe de la Cour. Article 25 Assemble plnire 23 La Cour runie en Assemble plnire
a

lit, pour une dure de trois ans, son prsident et un ou deux vice-prsidents; ils sont rligibles; constitue des Chambres pour une priode dtermine; lit les presidents des Chambres de la Cour, qui sont rligibles; adopte le rglement de la Cour; lit le greffier et un ou plusieurs greffiers adjoints; fait toute demande au titre de larticle 26, paragraphe 2.

b c d e f

Article 26 Formations de juge unique, comits, Chambres et Grande chambre 1

1

Pour lexamen des affaires portes devant elle, la Cour sige en formations de juge unique, en comits de trois juges, en Chambres de sept juges et en une Grande Chambre de dix-sept juges. Les Chambres de la Cour constituent les comits pour une priode dtermine. A la demande de lAssemble plnire de la Cour, le Comit des Ministres peut, par une dcision unanime et pour une priode dtermine, rduire cinq le nombre de juges des Chambres. Un juge sigeant en tant que juge unique nexamine aucune requte introduite contre la Haute Partie contractante au titre de laquelle ce juge a t lu. Le juge lu au titre dune Haute Partie contractante partie au litige est membre de droit de la Chambre et de la Grande Chambre. En cas dabsence de ce juge, ou lorsquil nest pas en mesure de siger, une personne choisie par le prsident de la Cour sur une liste soumise au pralable par cette Partie sige en qualit de juge. Font aussi partie de la Grande Chambre, le prsident de la Cour, les vice-prsidents, les prsidents des Chambres et d'autres juges dsigns conformment au rglement de la Cour. Quand l'affaire est dfre la Grande Chambre en vertu de l'article 43, aucun juge de la Chambre qui a rendu l'arrt ne peut y siger, l'exception du prsident de la Chambre et du juge ayant sig au titre de la Haute Partie contractante intresse.

23 Article renumrot, intitul et texte amends conformment aux dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194).

..

167

Article 27 Comptence des juges uniques 24

1

Un juge unique peut dclarer une requte introduite en vertu de larticle 34 irrecevable ou la rayer du rle lorsquune telle dcision peut tre prise sans examen complmentaire. La dcision est dfinitive. Si le juge unique ne dclare pas une requte irrecevable ou ne la raye pas du rle, ce juge la transmet un comit ou une Chambre pour examen complmentaire. Article 28 Comptence des comits 25
1

2 3

Un comit saisi dune requte individuelle introduite en vertu de larticle 34 peut, par vote
a la dclarer irrecevable ou la rayer du rle lorsqu'une telle dcision peut tre prise sans examen complmentaire; ou b la dclarer recevable et rendre conjointement un arrt sur le fond lorsque la question relative linterprtation ou lapplication de la Convention ou de ses Protocoles qui est lorigine de laffaire fait lobjet dune jurisprudence bien tablie de la Cour.

unanime,

2 3

Les dcisions et arrts prvus au paragraphe 1 sont dfinitifs. Si le juge lu au titre de la Haute Partie contractante partie au litige n'est pas membre du comit, ce dernier peut, tout moment de la procdure, l'inviter siger en son sein en lieu et place de l'un de ses membres, en prenant en compte tous facteurs pertinents, y compris la question de savoir si cette Partie a contest lapplication de la procdure du paragraphe 1.b. Article 29 Dcisions des Chambres sur la recevabilit et le fond 26

Si aucune dcision na t prise en vertu des articles 27 ou 28, ni aucun arrt rendu en vertu de larticle 28, une Chambre se prononce sur la recevabilit et le fond des requtes individuelles introduites en vertu de larticle 34. La dcision sur la recevabilit peut tre prise de faon spare. Une Chambre se prononce sur la recevabilit et le fond des requtes tatiques introduites en vertu de l'article 33. Sauf dcision contraire de la Cour dans des cas exceptionnels, la dcision sur la recevabilit est prise sparment. Article 30 Dessaisissement en faveur de la Grande Chambre Si l'affaire pendante devant une Chambre soulve une question grave relative l'interprtation de la Convention ou de ses protocoles, ou si la solution d'une question peut conduire une contradiction avec un arrt rendu antrieurement par la Cour, la Chambre peut, tant qu'elle n'a pas rendu son arrt, se dessaisir au profit de la Grande Chambre, moins que l'une des parties ne s'y oppose.

24 Nouvel article conformment aux dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194). 25 Intitul et texte amends conformment aux dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194). 26 Texte amend conformment aux dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194).

..

168

Article 31 Attributions de la Grande Chambre 27 La Grande Chambre

a

se prononce sur les requtes introduites en vertu de l'article 33 ou de l'article 34 lorsque l'affaire lui a t dfre par la Chambre en vertu de l'article 30 ou lorsque l'affaire lui a t dfre en vertu de l'article 43; se prononce sur les questions dont la Cour est saisie par le Comit des Ministres en vertu de larticle 46, paragraphe 4 ; et examine les demandes d'avis consultatifs introduites en vertu de l'article 47.

Article 32 Comptence de la Cour 1

1

La comptence de la Cour s'tend toutes les questions concernant l'interprtation et l'application de la Convention et de ses protocoles qui lui seront soumises dans les conditions prvues par les articles 33, 34, 46 et 47. En cas de contestation sur le point de savoir si la Cour est comptente, la Cour dcide. Article 33 Affaires intertatiques Toute Haute Partie contractante peut saisir la Cour de tout manquement aux dispositions de la Convention et de ses protocoles qu'elle croira pouvoir tre imput une autre Haute Partie contractante. Article 34 Requtes individuelles La Cour peut tre saisie d'une requte par toute personne physique, toute organisation non gouvernementale ou tout groupe de particuliers qui se prtend victime d'une violation par l'une des Hautes Parties contractantes des droits reconnus dans la Convention ou ses protocoles. Les Hautes Parties contractantes s'engagent n'entraver par aucune mesure l'exercice efficace de ce droit. Article 35 Conditions de recevabilit 1

La Cour ne peut tre saisie qu'aprs l'puisement des voies de recours internes, tel qu'il est entendu selon les principes de droit international gnralement reconnus, et dans un dlai de six mois partir de la date de la dcision interne dfinitive. La Cour ne retient aucune requte individuelle introduite en application de l'article 34, lorsque
a b

elle est anonyme; ou elle est essentiellement la mme qu'une requte prcdemment examine par la Cour ou dj soumise une autre instance internationale d'enqute ou de rglement, et si elle ne contient pas de faits nouveaux.

27 Texte amend conformment aux dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194).

..

169

La Cour dclare irrecevable toute requte individuelle introduite en application de larticle 34 lorsqu'elle estime:
a

que la requte est incompatible avec les dispositions de la Convention ou de ses Protocoles, manifestement mal fonde ou abusive ; ou

que le requrant na subi aucun prjudice important, sauf si le respect des droits de lhomme garantis par la Convention et ses Protocoles exige un examen de la requte au fond et condition de ne rejeter pour ce motif aucune affaire qui n'a pas t dment examine par un tribunal interne. La Cour rejette toute requte qu'elle considre comme irrecevable par application du prsent article. Elle peut procder ainsi tout stade de la procdure. Article 36 Tierce intervention 28

Dans toute affaire devant une Chambre ou la Grande Chambre, une Haute Partie contractante dont un ressortissant est requrant a le droit de prsenter des observations crites et de prendre part aux audiences. Dans l'intrt d'une bonne administration de la justice, le prsident de la Cour peut inviter toute Haute Partie contractante qui n'est pas partie l'instance ou toute personne intresse autre que le requrant prsenter des observations crites ou prendre part aux audiences. Dans toute affaire devant une Chambre ou la Grande Chambre, le Commissaire aux Droits de lHomme du Conseil de lEurope peut prsenter des observations crites et prendre part aux audiences. Article 37 Radiation

A tout moment de la procdure, la Cour peut dcider de rayer une requte du rle lorsque les circonstances permettent de conclure
a b c

que le requrant n'entend plus la maintenir; ou que le litige a t rsolu; ou que, pour tout autre motif dont la Cour constate l'existence, il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requte.

Toutefois, la Cour poursuit l'examen de la requte si le respect des droits de l'homme garantis par la Convention et ses protocoles l'exige.
2

La Cour peut dcider la rinscription au rle d'une requte lorsqu'elle estime que les circonstances le justifient. Article 38 Examen contradictoire de l'affaire 29

28 TexteamendconformmentauxdispositionsduProtocolen14(STCEn194). 29 IntitulettexteamendsconformmentauxdispositionsduProtocolen14(STCEn194).

..

170

La Cour examine laffaire de faon contradictoire avec les reprsentants des parties et, sil y a lieu, procde une enqute pour la conduite efficace de laquelle les Hautes Parties contractantes intresses fourniront toutes facilits ncessaires. Article 39 Rglements amiables 30
1

A tout moment de la procdure, la Cour peut se mettre la disposition des intresss en vue de parvenir un rglement amiable de laffaire sinspirant du respect des droits de lhomme tels que les reconnaissent la Convention et ses Protocoles. La procdure dcrite au paragraphe 1 est confidentielle. En cas de rglement amiable, la Cour raye laffaire du rle par une dcision qui se limite un bref expos des faits et de la solution adopte. Cette dcision est transmise au Comit des Ministres qui surveille lexcution des termes du rglement amiable tels quils figurent dans la dcision. Article 40 Audience publique et accs aux documents

2 3

L'audience est publique moins que la Cour n'en dcide autrement en raison de circonstances exceptionnelles. Les documents dposs au greffe sont accessibles au public moins que le prsident de la Cour n'en dcide autrement. Article 41 Satisfaction quitable Si la Cour dclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les consquences de cette violation, la Cour accorde la partie lse, s'il y a lieu, une satisfaction quitable. Article 42 Arrts des Chambres Les arrts des Chambres deviennent dfinitifs conformment aux dispositions de l'article 44, paragraphe 2. Article 43 Renvoi devant la Grande Chambre

Dans un dlai de trois mois compter de la date de l'arrt d'une Chambre, toute partie l'affaire peut, dans des cas exceptionnels, demander le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre. Un collge de cinq juges de la Grande Chambre accepte la demande si l'affaire soulve une question grave relative l'interprtation ou l'application de la Convention ou de ses protocoles, ou encore une question grave de caractre gnral. Si le collge accepte la demande, la Grande Chambre se prononce sur l'affaire par un arrt. Article 44 Arrts dfinitifs

L'arrt de la Grande Chambre est dfinitif.

30 Intitul et texte amends conformment aux dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194).

..

171

L'arrt d'une Chambre devient dfinitif

a lorsque les parties dclarent qu'elles ne demanderont pas le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre; ou b

trois mois aprs la date de l'arrt, si le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre n'a pas t demand; ou lorsque le collge de la Grande Chambre rejette la demande de renvoi formule en application de l'article 43.

L'arrt dfinitif est publi. Article 45 Motivation des arrts et dcisions

1 2

Les arrts, ainsi que les dcisions dclarant des requtes recevables ou irrecevables, sont motivs. Si l'arrt n'exprime pas en tout ou en partie l'opinion unanime des juges, tout juge a le droit d'y joindre l'expos de son opinion spare. Article 46 Force obligatoire et excution des arrts 31

Les Hautes Parties contractantes s'engagent se conformer aux arrts dfinitifs de la Cour dans les litiges auxquels elles sont parties. L'arrt dfinitif de la Cour est transmis au Comit des Ministres qui en surveille l'excution. Lorsque le Comit des Ministres estime que la surveillance de lexcution dun arrt dfinitif est entrave par une difficult dinterprtation de cet arrt, il peut saisir la Cour afin quelle se prononce sur cette question dinterprtation. La dcision de saisir la Cour est prise par un vote la majorit des deux tiers des reprsentants ayant le droit de siger au Comit. Lorsque le Comit des Ministres estime quune Haute Partie contractante refuse de se conformer un arrt dfinitif dans un litige auquel elle est partie, il peut, aprs avoir mis en demeure cette Partie et par dcision prise par un vote la majorit des deux tiers des reprsentants ayant le droit de siger au Comit, saisir la Cour de la question du respect par cette Partie de son obligation au regard du paragraphe 1. Si la Cour constate une violation du paragraphe 1, elle renvoie laffaire au Comit des Ministres afin quil examine les mesures prendre. Si la Cour constate quil ny a pas eu violation du paragraphe 1, elle renvoie laffaire au Comit des Ministres, qui dcide de clore son examen. Article 47 Avis consultatifs

2 3

La Cour peut, la demande du Comit des Ministres, donner des avis consultatifs sur des questions juridiques concernant l'interprtation de la Convention et de ses protocoles. Ces avis ne peuvent porter ni sur les questions ayant trait au contenu ou l'tendue des droits et liberts dfinis au titre I de la Convention et dans les protocoles ni sur les autres questions dont la

31 Texte amend conformment aux dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194).

..

172

Cour ou le Comit des Ministres pourraient avoir connaitre par suite de l'introduction d'un recours prvu par la Convention. 3 La dcision du Comit des Ministres de demander un avis la Cour est prise par un vote la majorit des reprsentants ayant le droit de siger au Comit. Article 48 Comptence consultative de la Cour La Cour dcide si la demande d'avis consultatif prsente par le Comit des Ministres relve de sa comptence telle que dfinie par l'article 47. Article 49 Motivation des avis consultatifs
1 2

L'avis de la Cour est motiv. Si l'avis n'exprime pas en tout ou en partie l'opinion unanime des juges, tout juge a le droit d'y joindre l'expos de son opinion spare. L'avis de la Cour est transmis au Comit des Ministres. Article 50 Frais de fonctionnement de la Cour Les frais de fonctionnement de la Cour sont la charge du Conseil de l'Europe. Article 51 Privilges et immunits des juges Les juges jouissent, pendant l'exercice de leurs fonctions, des privilges et immunits prvus l'article 40 du Statut du Conseil de l'Europe et dans les accords conclus au titre de cet article.

Titre III Dispositions diverses Article 52 Enqutes du Secrtaire Gnral Toute Haute Partie contractante fournira sur demande du Secrtaire Gnral du Conseil de l'Europe les explications requises sur la manire dont son droit interne assure l'application effective de toutes les dispositions de cette Convention. Article 53 Sauvegarde des droits de l'homme reconnus Aucune des dispositions de la prsente Convention ne sera interprte comme limitant ou portant atteinte aux droits de l'homme et aux liberts fondamentales qui pourraient tre reconnus conformment aux lois de toute Partie contractante ou toute autre Convention laquelle cette Partie contractante est partie. Article 54 Pouvoirs du Comit des Ministres Aucune disposition de la prsente Convention ne porte atteinte aux pouvoirs confrs au Comit des Ministres par le Statut du Conseil de l'Europe. Article 55 Renonciation d'autres modes de rglement des diffrends Les Hautes Parties contractantes renoncent rciproquement, sauf compromis spcial, se prvaloir des traits, conventions ou dclarations existant entre elles, en vue de soumettre, par voie de requte, un diffrend n de l'interprtation ou de l'application de la prsente Convention un mode de rglement autre que ceux prvus par ladite Convention. 173

..

Article 56 Application territoriale

1

Tout Etat peut, au moment de la ratification ou tout autre moment par la suite, dclarer, par notification adresse au Secrtaire Gnral du Conseil de l'Europe, que la prsente Convention s'appliquera, sous rserve du paragraphe 4 du prsent article, tous les territoires ou l'un quelconque des territoires dont il assure les relations internationales. La Convention s'appliquera au territoire ou aux territoires dsigns dans la notification partir du trentime jour qui suivra la date laquelle le Secrtaire Gnral du Conseil de l'Europe aura reu cette notification. Dans lesdits territoires les dispositions de la prsente Convention seront appliques en tenant compte des ncessits locales. Tout Etat qui a fait une dclaration conformment au premier paragraphe de cet article, peut, tout moment par la suite, dclarer relativement un ou plusieurs des territoires viss dans cette dclaration qu'il accepte la comptence de la Cour pour connaitre des requtes de personnes physiques, d'organisations non gouvernementales ou de groupes de particuliers, comme le prvoit l'article 34 de la Convention. Article 57 Rserves

Tout Etat peut, au moment de la signature de la prsente Convention ou du dpt de son instrument de ratification, formuler une rserve au sujet d'une disposition particulire de la Convention, dans la mesure o une loi alors en vigueur sur son territoire n'est pas conforme cette disposition. Les rserves de caractre gnral ne sont pas autorises aux termes du prsent article. Toute rserve mise conformment au prsent article comporte un bref expos de la loi en cause. Article 58 Dnonciation

Une Haute Partie contractante ne peut dnoncer la prsente Convention qu'aprs l'expiration d'un dlai de cinq ans partir de la date d'entre en vigueur de la Convention son gard et moyennant un pravis de six mois, donn par une notification adresse au Secrtaire Gnral du Conseil de l'Europe, qui en informe les autres Parties contractantes. Cette dnonciation ne peut avoir pour effet de dlier la Haute Partie contractante intresse des obligations contenues dans la prsente Convention en ce qui concerne tout fait qui, pouvant constituer une violation de ces obligations, aurait t accompli par elle antrieurement la date laquelle la dnonciation produit effet. Sous la mme rserve cesserait d'tre Partie la prsente Convention toute Partie contractante qui cesserait d'tre membre du Conseil de l'Europe. La Convention peut tre dnonce conformment aux dispositions des paragraphes prcdents en ce qui concerne tout territoire auquel elle a t dclare applicable aux termes de l'article 56.

..

174

Article 59 Signature et ratification 32

1

La prsente Convention est ouverte la signature des membres du Conseil de l'Europe. Elle sera ratifie. Les ratifications seront dposes prs le Secrtaire Gnral du Conseil de l'Europe. LUnion europenne peut adhrer la prsente Convention. La prsente Convention entrera en vigueur aprs le dpt de dix instruments de ratification. Pour tout signataire qui la ratifiera ultrieurement, la Convention entrera en vigueur ds le dpt de l'instrument de ratification. Le Secrtaire Gnral du Conseil de l'Europe notifiera tous les membres du Conseil de l'Europe l'entre en vigueur de la Convention, les noms des Hautes Parties contractantes qui l'auront ratifie, ainsi que le dpt de tout instrument de ratification intervenu ultrieurement.

2 3 4

Fait Rome, le 4 novembre 1950, en franais et en anglais, les deux textes faisant galement foi, en un seul exemplaire qui sera dpos dans les archives du Conseil de l'Europe. Le Secrtaire Gnral du Conseil de l'Europe en communiquera des copies certifies conformes tous les signataires.

32 Texte amend conformment aux dispositions du Protocole n 14 (STCE n 194).

..

175

NOTA in atentia persoanelor ce doresc sa se adreseze CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

I. CU CE FEL DE CAZURI SE OCUPA CURTEA? 1. Curtea Europeana a Drepturilor Omului este o institutie internationala care, in anumite circumstante, poate fi sesizata cu plangeri de catre persoane ce pretind ca drepturile lor, prevazute in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, au fost violate. Aceasta conventie este un tratat international prin care numeroase state europene au cazut de acord sa protejeze anumite drepturi fundamentale ale cetatenilor. Aceste drepturi sunt prevazute in Conventia insasi, precum si in protocoalele nr. 1, 4, 6, 7 si 13, la care o parte dintre state au subscris. Cititi aceste texte si rezervele anexate. 2. Daca considerati ca unul din statele prevazute in anexa a violat in detrimentul dumneavoastra direct si personal vreunul dintre aceste drepturi fundamentale, va puteti plange Curtii. 3. Curtea poate cerceta numai plangeri referitoare la violarea unuia sau mai multor drepturi enumerate in Conventie si protocoale. Ea nu este o instanta de apel impotriva instantelor nationale si nu poate anula sau modifica deciziile lor. Nici nu poate interveni direct in favoarea dumneavoastra pe langa autoritatea de care va plangeti. 4. Curtea poate examina numai cererile indreptate impotriva unuia dintre statele care au ratificat Conventia ti Protocoalele sale, si daca se refera la evenimente posterioare unei date determinate. Aceasta data variaza de la stat la stat si dupa cum cererea se refera la un drept enuntat in Conventie sau in Protocoale. 5. Va puteti plange Curtii numai cu privire la actele unei autoritati publice dintrunul dintre aceste state (Parlament, administratie, tribunal etc). Curtea nu se poate ocupa de plangeri indreptate impotriva unor persoane particulare sau a unor institutii private. 6. Conform articolului 35 1 din Conventie, Curtea nu poate fi sesizata decat dupa ce au fost epuizate in prealabil caile de recurs interne si in termen de sase luni incepand cu data deciziei definitive interne. O plangere care nu respecta aceste conditii de admisibilitate nu va putea fi examinata de catre Curte. 7. Inainte de a va adresa Curtii, trebuie sa fi utilizat, in statul in cauza, toate remediile juridice care ar fi putut fi utile in situatia de care va plangeti; in caz contrar, va trebui sa demonstrati ca aceste remedii nu puteau fi eficace. Prin urmare, mai intai ar fi trebuit sa sesizati tribunalele interne, pana la
.. 176

si inclusiv instanta suprema competenta, in fata careia ar fi trebuit sa prezentati, cel putin in substanta, motivele plangerii pe care doriti sa le supuneti atentiei Curtii. 8. In exercitarea acestor remedii, trebuie sa fi respectat regulile de procedura nationale, mai ales termenele prescrise de acestea. Daca, de exemplu, recursul dumneavoastra a fost respins ca tardiv sau pentru nerespectarea unei reguli de competenta sau de procedura care va poate fi imputata, Curtea nu va putea examina cererea dumneavoastra. 9. Daca totusi va plangeti de o decizie judecatoreasca, mai ales de condamnare, nu este necesar sa fi incercat sa obtineti revizuirea procesului dupa ce ati parcurs instantele judiciare uzuale. Nu este necesar nici sa fi exercitat recursuri de gratiere sau sa fi solicitat gratierea sau amnistierea. In plus, petitiile (adresate Parlamentului, sefului statului sau al guvernului, unui ministru sau ombudsman) nu constituie remedii pe care trebuia sa le fi incercat. 10. Dupa ce autoritatea nationala competenta cea mai inalta a pronuntat o decizie, dispuneti de un interval de sase luni pentru a sesiza Curtea. Acest interval incepe sa curga de la data la care ati luat cunostinta dumneavoastra personal sau avocatul dumneavoastra de decizia finala in ordinea normala a instantelor, si nu incepand de la respingerea ulterioara a unei eventuale cereri in revizuire a procesului sau a unui alt recurs extraordinar, a unei cereri de gratiere sau amnistiere sau a oricarei alte cereri adresate unei autoritati cu titlu de gratiere. 11. Termenul de sase luni este intrerupt de prima dumneavoastra scrisoare adresata Curtii, expunind cu claritate, chiar daca in mod sumar, obiectul plangerii dumneavoastra eventuale sau de trimiterea formularului de cerere completat. O simpla cerere de informatii nu este suficienta pentru a intrerupe termenul de sase luni. 12. Cu titlu informativ, mai mult de 90% din cererile examinate de catre Curte sunt declarate inadmisibile pentru nerespectarea uneia sau alteia din conditiile de admisibilitate mai sus mentionate. II. CUM SA VA ADRESATI CURTII? 13. Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar, daca va este mai usor, puteti, de asemenea, scrie Grefei in limba oficiala a unuia dintre statele care a ratificat Conventia. In timpul fazei initiale a procedurii, puteti primi, de asemenea, si scrisori in aceste limbi. Va rugam sa notati ca, intr-un stadiu ulterior al procedurii, atunci cand Curtea nu va declara cererea dumneavoastra inadmisibila, pe baza dosarului trimis de dumneavoastra, si va decide, totodata, sa ceara guvernului sa prezinte observatii scrise in privinta plangerilor dumneavoastra, toata corespondenta pe care grefa Curtii o va adresa partilor va fi redactata in franceza sau engleza, iar dumneavoastra sau reprezentantul dumneavoastra, veti fi obligati, in principiu, sa folositi franceza sau engleza pentru a redacta observatiile dumneavoastra ulterioare.
.. 177

14. Nu puteti depune o plangere la Curte decat prin curier normal (si nu prin telefon). Daca dumneavoastra trimiteti o plangere prin curier electronic sau prin fax, este imperativ necesar sa o retrimiteti prin curier normal. Este inutil sa va deplasati personal la Strasbourg pentru a va expune cazul oral. 15. Orice curier relativ la plangerea dumneavoastra trebuie trimis la adresa urmatoare: Monsieur le Greffier de la Cour europenne des Droits de lHomme Conseil de lEurope F67075 STRASBOURG CEDEX. Avem rugamintea de a nu capsa, lipi sau lega prin orice modalitate copiile documentelor transmise Curtii. Toate paginile trebuiesc numerotate de la prima pana la ultima (numere consecutive). 16. La primirea primei dumneavoastra scrisori sau a formularului de cerere, grefa Curtii va va raspunde informandu-va de deschiderea in numele dumneavoastra a unui dosar al carui numar trebuie mentionat in orice corespondenta ulterioara. In continuare, vi se vor solicita probabil documente, informatii sau explicatii suplimentare referitoare la plangerea dumneavoastra. Dimpotriva, grefa nu va poate da informatii cu privire la dispozitiile legale in vigoare in statul impotriva caruia va plangeti si nu da consultatii juridice privind aplicarea si interpretarea dreptului national. 17. Este in interesul dumneavoastra sa faceti dovada de diligenta in corespondenta cu grefa. Orice intarziere sau absenta a raspunsului este susceptibila sa fie considerata ca o manifestare de dezinteres cu privire la continuarea examinarii dosarului dumneavoastra. 18. Daca estimati ca motivele dumneavoastra de plangere se refera la unul dintre drepturile garantate de Conventie sau de unul dintre Protocoale si daca ati indeplinit conditiile descrise mai sus, sunteti invitat sa completati cu grija si lizibil formularul de cerere si sa il trimiteti impreuna cu toate documentele pertinente cat mai curand posibil, si in orice caz nu mai tarziu de sase luni de la data primei dumneavoastra scrisori la Curte. Daca formularul de cerere si toate documentele pertinente nu vor fi trimise in acest termen, aceasta va fi considerata ca o manifestare de dezinteres cu privire la continuarea examinarii dosarului si se va proceda la distrugerea dosarului dumneavoastra. 19. Conform articolului 47 al regulamentului Curtii, formularul de cerere va trebui sa contina: a) un scurt rezumat al faptelor de care doriti sa va plangeti, precum si al capetelor de cerere;
.. 178

b) mentionarea dreptului sau drepturilor garantate de Conventie care considerati ca v-au fost incalcate; c) indicarea remediilor juridice pe care le-ati exercitat; d) lista deciziilor pronuntate in cazul dumneavoastra de catre o autoritate publica, precizand pentru fiecare decizie: data, continutul (in mod sumar) si autoritatea care a pronuntat-o. Anexati la scrisoarea dumneavoastra o copie completa de pe aceste decizii. (Aceste documente nu va vor fi returnate. Prin urmare, este in interesul dumneavoastra sa trimiteti numai copii si nu originale). 20. Conform articolului 45 din regulamentul Curtii, formularul trebuie semnat de dumneavoastra personal in calitate de reclamant sau de catre reprezentantul dumneavoastra. 21. Daca nu doriti ca identitatea dumneavoastra sa fie dezvaluita, trebuie sa precizati acest lucru si sa expuneti motivele ce justifica o derogare de la regula normala de procedura publica. Curtea poate autoriza anonimatul in cazuri exceptionale si motivate. 22 Pentru depunerea plangerii initiale, eventualul dumneavoastra reprezentant nu trebuie sa fie neaparat avocat. Cu toate acestea, in cazul in care Curtea va decide sa ceara guvernului sa trimita observatii scrise in rispuns la plangerile facute de dumneavoastra, veti fi obligat, in principiu, sa fiti reprezentat in procedura ulterioara de un avocat, care trebuie sa fie, numai daca nu este dispensat, un consultant abilitat sa-si exercite activitatea intr-unul dintre statele care au ratificat Conventia. In plus, acesta trebuie sa aiba cunostinte adecvate ale uneia dintre limbile oficiale ale Curtii (engleza si franceza). Va reamintim ca, incepand cu acest stadiu al procedurii, corespondenta pe care grefa Curtii o va adresa partilor va fi redactata in franceza sau englezi, iar dumneavoastra sau reprezentantul dumneavoastra veti utiliza pentru raspuns, una dintre cele doua limbi oficiale, exceptie facand cazul in care ati primit autorizare scrisa din partea Curtii spre a continua a folosi o limba neoficiala. Daca doriti sa sesizati Curtea prin intermediul unui avocat sau al unui alt reprezentant, trebuie sa anexati la formularul de cerere o procura in favoarea acestuia. Reprezentantul unei persoane juridice (societate, asociatie etc) sau al unui grup de persoane trebuie sa justifice ce drept statutar sau legal de reprezentare are. 23. Curtea nu acorda asistenta judiciara pentru a va ajuta sa platiti un avocat in vederea redactarii plangerii dumneavoastra initiale. Intr-un stadiu ulterior al procedurii, si anume dupa decizia Curtii de a comunica cererea guvernului respectiv pentru observatii scrise, veti putea, daca este cazul, sa obtineti asistenta judiciara daca nu dispuneti de mijloacele de a retribui un avocat si daca Curtea considera necesar sa acorde aceasta asistenta in vederea bunei desfasurari a procedurii.

..

179

24. Examinarea cererii dumneavoastra este gratuita. Grefa va va tine la curent cu privire la progresele inregistrate de procedura. Aceasta, cel putin la inceput, este scrisa. Asadar, nu trebuie sa va prezentati la sediul Curtii.

..

180

MODEL CERERE CATRE CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Voir Note explicative See Explanatory Note A se vedea nota explicativa ROM Numro de dossier File-number Numar de dosar

COUR EUROPENNE DES DROITS DE LHOMME EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Conseil de lEurope - Council of Europe-Consiliul Europei Strasbourg, France

REQUTE APPLICATION CERERE

prsente en application de larticle 34 de la Convention europenne des Droits de lHomme, ainsi que des articles 45 et 47 du Rglement de la Cour under Article 34 of the European Convention on Human Rights and Rules 45 and 47 of the Rules of Court prezentata in conformitate cu articolul 34 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, precum si cu articolele 45 si 47 ale Regulamentului Curtii

..

181

IMPORTANT:

La prsente requte est un document juridique et peut affecter vos droits et obligations. This application is a formal legal document and may affect your rights and obligations. Prezenta cerere este un document juridic si poate afecta drepturile si obligatiile dumneavoastra.

..

182

I-

LES PARTIES THE PARTIES PARTILE

LE REQURANT/LA REQURANTE THE APPLICANT RECLAMANTUL/RECLAMANTA (Renseignements fournir concernant le/la requrant(e) et son/sa reprsentant(e) ventuel(le)) (Fill in the following details of the applicant and the representative, if any) (Informatii cu privire la reclamant/reclamanta si eventualul/a sau reprezentant/reprezentanta)

A.

1.

Nom de famille . 2. Prnom (s) . Surname First name (s) Nume Prenume Sexe: Sex: Sex: masculin/fminin male/female masculin/feminin 4. Profession Occupation Profesia

3.

Nationalit .. Nationality Cetatenie

5.

Date et lieu de naissance . Date and place of birth Data si locul nasterii Domicile .. Permanent address Domiciliul Tel. N Adresse actuelle (si diffrente de 6.) ... Present address (if different from 6.) Adresa actuala (daca difera de 6) Nom et prnom du/de la reprsentant(e)* ... Name of representative* Numele si prenumele reprezentantului/reprezentantei* Profession du/de la reprsentant(e) . Occupation of representative Ocupatia reprezentantului/reprezentantei Adresse du/de la reprsentant(e) . Address of representative Adresa reprezentantului/reprezentantei Tel. N
LA HAUTE PARTIE CONTRACTANTE THE HIGH CONTRACTING PARTY INALTA PARTE CONTRACTANTA

6.

7. 8.

9.

10.

11.

12.
B.

Fax N

..

183

(Indiquer ci-aprs le nom de lEtat/des Etats contre le(s)quel(s) la requte est dirige) (Fill in the name of the State(s) against which the application is directed)

13.

(Indicati aici numele Statului/Statelor impotriva caruia/carora introduceti cererea) ........................................................................................................................................................................................................

* Si le/la requrant(e) est reprsent(e), joindre une procuration signe par le/la requrant(e) en faveur du/de la reprsentant(e). A form of authority signed by the applicant should be submitted if a representative is appointed. Daca reclamantul/reclamanta este reprezentat/a, a se anexa o procura semnata de reclamant/a in favoarea reprezentantului/reprezentantei.

__________

..

184

II -

EXPOS DES FAITS

STATEMENT OF THE FACTS

EXPUNEREA FAPTELOR
(Voir chapitre II de la note explicative) (See Part II of the Explanatory Note) (A se vedea Partea a II-a a Notitei Explicative)

14.

Si ncessaire, continuer sur une feuille spare

Continue on a separate sheet if necessary

.. 185

III -

EXPOS DE LA OU DES VIOLATION(S) DE LA CONVENTION ET/OU DES PROTOCOLES ALLGUE(S), AINSI QUE DES ARGUMENTS LAPPUI STATEMENT OF ALLEGED VIOLATION(S) OF THE CONVENTION AND/OR PROTOCOLS AND OF RELEVANT ARGUMENTS EXPUNEREA PRETINSEI SAU A PRETINSELOR VIOLARII ALE CONVENTIEI SI/SAU A PROTOCOALELOR, PRECUM SI A ARGUMENTELOR IN SPRIJINUL ACESTOR AFIRMATII
(Voir chapitre III de la note explicative) (See Part III of the Explanatory Note) (A se vedea Partea a III-a a Notitei Explicative)

15.

..

186

IV -

EXPOS RELATIF AUX PRESCRIPTIONS DE LARTICLE 35 1 DE LA CONVENTION STATEMENT RELATIVE TO ARTICLE 35 1 OF THE CONVENTION EXPUNERE IN LEGATURA CU PREVEDERILE ARTICOLULUI 35 1 DIN CONVENTIE
(Voir chapitre IV de la note explicative. Donner pour chaque grief, et au besoin sur une feuille spare, les renseignements demands sous les points 16 18 ci-aprs) (See Part IV of the Explanatory Note. If necessary, give the details mentioned below under points 16 to 18 on a separate sheet for each separate complaint) (A se vedea capitolul IV al notitei explicative. A se prezenta pentru fiecare capat de cerere, si daca este nevoie pe o fila separata, informatiile cerute la punctele 16 pana la 18 de mai jos)

16.

Dcision interne dfinitive (date et nature de la dcision, organe - judiciaire ou autre layant rendue) Final decision (date, court or authority and nature of decision) Decizia interna definitiva (data si natura deciziei, organul - judiciar sau altul - care a pronuntat-o)

17.

Autres dcisions (numres dans l=ordre chronologique en indiquant, pour chaque dcision, sa date, sa nature et lorgane - judiciaire ou autre layant rendue) Other decisions (list in chronological order, giving date, court or authority and nature of decision for each of them) Alte decizii (enumerate in ordine cronologica, indicind, pentru fiecare decizie, data, natura si organul - judiciar sau altul care a pronuntat-o)

18.

Dispos(i)ez-vous dun recours que vous n'avez pas exerc? Si oui, lequel et pour quel motif na-t-il pas t exerc? Is there or was there any other appeal or other remedy available to you which you have not used? If so, explain why you have not used it. Dispuneti sau ati dispus de un recurs pe care nu l-ati exercitat? Daca da, care si pentru ce motiv acesta nu a fost exercitat?

Si ncessaire, continuer sur une feuille spare Continue on a separate sheet if necessary Daca este necesar, continuati pe o fila separata

..

187

V-

EXPOS DE L'OBJET DE LA REQUTE STATEMENT OF THE OBJECT OF THE APPLICATION EXPUNEREA OBIECTULUI CERERII
(Voir chapitre V de la note explicative) (See Part V of the Explanatory Note) (A se vedea capitolul V din notita explicativa)

19.

VI -

AUTRES INSTANCES INTERNATIONALES TRAITANT OU AYANT TRAIT LAFFAIRE STATEMENT CONCERNING OTHER INTERNATIONAL PROCEEDINGS ALTE INSTANTE INTERNATIONALE CARE EXAMINEAZA SAU AU EXAMINAT CAZUL
(Voir chapitre VI de la note explicative) (See Part VI of the Explanatory Note) (A se vedea capitolul VI al notitei explicative)

20.

Avez-vous soumis une autre instance internationale denqute ou de rglement les griefs noncs dans la prsente requte? Si oui, fournir des indications dtailles ce sujet. Have you submitted the above complaints to any other procedure of international investigation or settlement? If so, give full details. Ati prezentat in fata unei alte instante internationale de ancheta sau reglementare capetele de cerere din prezenta plangere? Daca da, furnizati indicatii detaliate cu privire la acest aspect.

..

188

VII.

PICES ANNEXES

(PAS DORIGINAUX, UNIQUEMENT DES COPIES, PRIERE DE N'UTILISER NI AGRAFE, NI ADHESIF, NI LIEN D'AUCUNE SORTE) (NO ORIGINAL DOCUMENTS, ONLY PHOTOCOPIES, DO NOT STAPLE, TAPE OR BIND DOCUMENTS) (NU TRIMITETI ORIGINALE, CI NUMAI COPII ; FARA A LE CAPSA, LIPI SAU LEGA)

LIST OF DOCUMENTS

LISTA DOCUMENTELOR

(Voir chapitre VII de la note explicative. Joindre copie de toutes les dcisions mentionnes sous ch. IV et VI ci-dessus. Se procurer, au besoin, les copies ncessaires, et, en cas dimpossibilit, expliquer pourquoi celles-ci ne peuvent pas tre obtenues. Ces documents ne vous seront pas retourns.) (See Part VII of the Explanatory Note. Include copies of all decisions referred to in Parts IV and VI above. If you do not have copies, you should obtain them. If you cannot obtain them, explain why not. No documents will be returned to you.) (A se vedea capitolul VII al notitei explicative. Anexati copii ale tuturor deciziilor mentionate la cap. IV si VI de mai sus. Daca nu aveti copii, va trebui sa le obtineti. Daca nu le puteti obtine, explicati din ce motive. Aceste documente nu va vor fi inapoiate).

21.

a) ................................................................................................................................................................................................... b)................................................................................................................................................................................................... c) ...................................................................................................................................................................................................

VIII - DCLARATION ET SIGNATURE DECLARATION AND SIGNATURE DECLARATIA SI SEMNATURA

(Voir chapitre VIII de la note explicative) (See Part VIII of the Explanatory Note) (A se vedea capitolul VIII al notitei explicative)

22.

Je dclare en toute conscience et loyaut que les renseignements qui figurent sur la prsente formule de requte sont exacts. I hereby declare that, to the best of my knowledge and belief, the information I have given in the present application form is correct. Declar pe onoare ca informatiile ce figureaza in prezentul formular de cerere sunt exacte.

Lieu/Place/Locul .............................................................................................. Date/Date /Data................................................................................................

(Signature du/de la requrant(e) ou du/de la reprsentant(e)) (Signature of the applicant or of the representative) (Semnatura reclamantului/ei sau a reprezentantului/ei)

..

189

CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE(2000)

PREAMBUL Popoarele Europei, stabilind intre ele o uniune tot mai stransa, au hotarat sa aiba un viitor pasnic bazat pe valori comune. Constienta de patrimoniul sau spiritual si moral, Uniunea se intemeiaza pe valorile indivizibile si universale ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidaritatii; Uniunea se sprijina pe principiul democratiei si pe principiul statului de drept. Uniunea situeaza persoana in centrul actiunii sale instituind cetatenia Uniunii si creand un spatiu de libertate, de securitate si de justitie. Uniunea contribuie la pastrarea si dezvoltarea acestor valori comune respectand diversitatea culturilor si traditiilor popoarelor Europei, precum si a identitatii nationale a statelor membre si a organizarii puterilor publice la nivel national, regional si local; Uniunea cauta sa promoveze o dezvoltare echilibrata si durabila si asigura libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si a capitalurilor, precum si libertatea de stabilire. In acest scop, este necesar ca evidentiindu-le printr-o carta sa fie intarita protectia drepturilor fundamentale in spiritul evolutiei societatii, a progresului social si a dezvoltarilor stiintifice si tehnologice. Prezenta Carta reafirma, prin respectarea competentelor si indatoririlor Uniunii, precum si a principiului subsidiaritatii, drepturile care rezulta in special din traditiile constitutionale si din obligatiile internationale comune statelor membre, din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, din cartele sociale adoptate de Uniune si de catre Consiliul Europei, precum si din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene si a Curtii Europene a Drepturilor Omului. In acest context, Carta va fi interpretata de catre instantele Uniunii si ale statelor membre luand in considerare in intregime explicatiile stabilite sub autoritatea presedintiei Conventiei care a elaborat Carta. Faptul de a beneficia de aceste drepturi implica responsabilitati si indatoriri atat fata de terti, precum si fata de comunitatea umana in general si fata de generatiile viitoare. In consecinta, Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile enuntate in continuare. TITLUL I: DEMNITATEA Articolul II-1: Demnitatea umana Demnitatea umana este inviolabila. Ea trebuie respectata si protejata. Articolul II-2: Dreptul la viata 1. Orice persoana are dreptul la viata. 2. Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat. Articolul II-3: Dreptul la integritate al persoanei 1. Orice persoana are dreptul la integritate fizica si psihica. 2. In cadrul medicinii si biologiei, trebuie respectate in special: a) consimtamantul liber si in cunostinta de cauza al persoanei implicate, conform prevederilor legii;
.. 190

b) interzicerea practicilor de eugenie, in special a acelora care au drept scop selectia persoanelor; c) interzicerea utilizarii corpului uman si partilor sale, ca atare, ca sursa de profit; d) interzicerea clonarii umane in scopul reproducerii. Articolul II-4: Interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante Nimeni nu poate fi supus torturii si nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Articolul II- 5: Interzicerea sclaviei si a muncii fortate 1. Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in servitute. 2. Nimeni nu poate fi constrans sa efectueze o munca fortata sau obligatorie. 3. Este interzis traficul cu fiinte umane. TITLUL II:LIBERTATILE Articolul II-6: Dreptul la libertate si la securitate Orice persoana are dreptul la libertate si la securitate. Articolul II-7: Respectarea vietii particulare si de familie Orice persoana are dreptul la respectarea vietii particulare si de familie, a domiciliului si la secretul corespondentei. Articolul II-8: Protectia datelor cu caracter personal 1. Orice persoana are dreptul la protectia datelor cu caracter personal care o privesc. 2. Aceste date trebuie tratate in mod loial, in scopuri precise si pe baza consimtamantului persoanei interesate sau in temeiul unui alt motiv legitim prevazut de lege. Orice persoana are drept de acces la datele colectate care o privesc si sa obtina rectificarea acestora. 3. Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autoritati independente. Articolul II-9: Dreptul de casatorie si dreptul de intemeiere a unei familii Dreptul de casatorie si de intemeiere a unei familii sunt garantate in conformitate cu legile nationale care reglementeaza exercitarea acestor drepturi. Articolul II-10: Libertatea de gandire, de constiinta si religioasa 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si religioasa. Acest drept presupune libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, in public sau in particular, prin intermediul cultului, invatarii, practicilor si indeplinirii riturilor. 2. Este recunoscut dreptul la obiectie de constiinta, conform legilor nationale care reglementeaza exercitarea acestui drept. Articolul II-11: Libertatea de exprimare si de informare 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a transmite informatii sau idei, fara amestecul autoritatilor publice si indiferent de frontiere. 2. Sunt respectate libertatea si pluralismul mijloacelor de informare in masa . Articolul II-12: Libertatea de intrunire si de asociere 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere la toate nivelele, in special in domeniile politic, sindical si civic, ceea ce implica dreptul oricarei persoane de a infiinta impreuna cu alte persoane sindicate si de a se afilia la aceasta pentru apararea intereselor sale. 2. Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea vointei politice a cetatenilor sau cetatenelor Uniunii. Articolul II-13: Libertatea artelor si stiintelor Artele si cercetarea stiintifica sunt libere. Este respectata libertatea academica. Articolul II-14: Dreptul la educatie 1. Orice persoana are dreptul la educatie, precum si la accesul la formarea profesionala si la formare continua.
.. 191

2. Acest drept include posibilitatea de a urma, in mod gratuit, invatamantul obligatoriu. 3. Libertatea de a infiinta institutii de invatamant respectand principiile democratice, precum si dreptul parintilor de a asigura educarea si instruirea copiilor, potrivit convingerilor lor religioase, filozofice si pedagogice, sunt respectate conform legilor nationale care reglementeaza exercitarea acestora. Articolul II-15: Libertatea profesionala si dreptul la munca 1. Orice persoana are dreptul la munca si dreptul de a exercita o profesie aleasa sau acceptata in mod liber. 2. Fiecare cetatean sau cetateana a Uniunii are libertatea de a-si cauta un loc de munca, de a lucra, de a se stabili sau de a-si oferi serviciile in orice stat membru. 3. Resortisantii tarilor terte care sunt autorizati sa lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la conditii de lucru echivalente acelora de care beneficiaza cetatenii sau cetatenele Uniunii. Articolul II-16: Libertatea de a desfasura o activitate comerciala Libertatea de a desfasura o activitate comerciala este recunoscuta in conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale. Articolul II-17: Dreptul de proprietate 1. Orice persoana are dreptul de a se bucura de proprietatea bunurilor pe care le-a dobandit in mod legal, de a le folosi, de a dispune de ele si de a le lasa mostenire. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa, decat pentru cauza de utilitate publica, in cazurile si conditiile prevazute de o lege si in schimbul unei recompense juste acordate in timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosirea bunurilor poate fi reglementata prin lege in limitele impuse de interesul general. 2. Proprietatea intelectuala este protejata. Articol II-18: Dreptul la azil Dreptul la azil este garantat prin respectarea normelor prevazute prin Conventia de la Geneva din 28 iulie 1951 si prin Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiatilor si conform Constitutiei. Articolul II-19: Protectia in caz de evacuare, expulzare sau extradare 1. Sunt interzise expulzarile colective. 2. Nimeni nu poate fi evacuat, expulzat sau extradat catre un stat unde exista un risc deosebit de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante. TITLUL III : EGALITATEA Articolul II-20: Egalitatea in drepturi Toate persoanele sunt egale in fata legii. Articolul II-21: Nediscriminarea 1. Se interzice orice discriminare bazata in special pe motive de sex, rasa, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alta opinie, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, un handicap, varsta sau orientare sexuala. 2. In domeniul de aplicare a Constitutiei si fara sa aduca atingere dispozitiilor specifice, se interzice orice discriminare pe motiv de nationalitate. Articolul II-22: Diversitatea culturala, religioasa si lingvistica Uniunea respecta diversitatea culturala, religioasa si lingvistica. Articolul II-23: Egalitatea intre barbati si femei Egalitatea intre barbati si femei trebuie asigurata in toate domeniile, inclusiv in ceea ce priveste angajarea, lucrul si remunerarea. Principiul egalitatii nu exclude mentinerea sau adoptarea de masuri care sa prevada avantaje
.. 192

specifice in favoarea sexului aflat in minoritate. Articolul II-24: Drepturile copilului 1. Copiii au dreptul la protectia si ingrijirile necesare pentru asigurarea bunastarii lor. Copiii isi pot exprima in mod liber opinia. Opinia lor este luata in considerare in problemele care ii privesc, in functie de varsta si gradul lor de maturitate. 2. In toate actele referitoare la copii, indiferent daca sunt realizate de autoritati publice sau de institutii private, interesul superior al copilului trebuie sa fie primordial. 3. Orice copil are dreptul de a intretine cu regularitate relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia cazului in care acestea sunt contrare interesului sau. Articolul II-25: Drepturile persoanelor in varsta Uniunea recunoaste si respecta dreptul persoanelor in varsta de a duce o viata demna si independenta si de a participa la viata sociala si culturala. Articolul II-26: Integrarea persoanelor cu handicap Uniunea recunoaste si respecta dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de masuri care sa le asigure autonomia, integrarea sociala si profesionala, precum si participarea la viata comunitatii. TITLUL IV: SOLIDARITATEA Articolul II-27: Dreptul lucratorilor la informare si la consultare in cadrul intreprinderii Lucratorilor sau reprezentantilor acestora li se garanteaza, la nivelele corespunzatoare, o informare si o consultare in timp util, in cazurile si conditiile prevazute de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale. Articolul II-28: Dreptul la negociere si la actiuni colective Lucratorii si angajatorii sau organizatiile lor au dreptul, conform dreptului Uniunii si al legislatiilor si practicilor nationale, de a negocia si de a incheia conventii colective la nivelele corespunzatoare si de a recurge la actiuni colective, inclusiv la greva, in caz de conflict de interese, in scopul apararii intereselor lor. Articolul II-29: Dreptul de acces la serviciile de plasament Orice persoana are dreptul de a avea acces la un serviciu gratuit de plasament. Articolul II-30: Protectia in cazul concedierii nejustificate Fiecare lucrator are dreptul la protectie impotriva oricarei concedieri nejustificate, conform dreptului Uniunii si al legislatiilor si practicilor nationale. Articolul II-31: Conditii de munca echitabile si corecte 1. Orice lucrator are dreptul la conditii de lucru care sa respecte sanatatea, securitatea si demnitatea sa. 2. Orice lucrator are dreptul la o limitare a duratei maxime de lucru si la perioade de repaus zilnic si saptamanal, precum si la o perioada anuala de concediu cu plata. Articolul II-32: Interzicerea muncii copiilor si protectia tinerilor la locul de munca Se interzice munca copiilor. Varsta minima de acceptare la lucru nu poate fi inferioara celei la care inceteaza perioada de scolarizare obligatorie, fara sa aduca atingere normelor mai favorabile tinerilor si in absenta unor derogari limitate. Tinerii acceptati sa lucreze trebuie sa beneficieze de conditii de munca adaptate varstei si sunt protejati impotriva exploatarii economice sau oricarei activitati care ar putea pune in pericol securitatea, sanatatea, dezvoltarea lor fizica, psihica, morala sau sociala sau care le-ar putea compromite educatia. Articolul II-33: Viata de familie si viata profesionala 1. Protectia familiei este asigurata pe plan juridic, economic si social. 2. Pentru a putea concilia viata de familie si cea profesionala, orice persoana are dreptul de a fi protejata impotriva oricarei concedieri din motive de maternitate, precum si dreptul la un concediu de maternitate cu plata si la un concediu parental acordat dupa nasterea sau adoptia
.. 193

unui copil. Articolul II-34: Securitatea sociala si asistenta sociala 1. Uniunea recunoaste si respecta dreptul de acces la prestatiile de securitate sociala si la serviciile sociale care acorda protectie in caz de maternitate, boala, accident de munca, dependenta sau batranete, precum si in caz de pierdere a locului de munca, conform normelor stabilite de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale. 2. Orice persoana care are resedinta si se deplaseaza in mod legal in interiorul Uniunii are dreptul la prestatii de securitate sociala si la avantaje sociale, conform dreptului Uniunii si legislatiilor si practicilor nationale. 3. In lupta impotriva excluderii sociale si a saraciei, Uniunea recunoaste si respecta dreptul la asistenta sociala si la asistenta in ceea ce priveste locuinta destinate sa asigure o viata demna tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, conform normelor stabilite de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale. Articolul II-35: Asistenta medicala Orice persoana are dreptul de acces la asistenta medicala preventiva si de a beneficia de ingrijiri medicale in conditiile stabilite de legislatiile si practicile nationale. Prin definirea si punerea in aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii, se asigura un nivel ridicat de asistenta medicala. Articolul II-36: Accesul la serviciile de interes economic general Uniunea recunoaste si respecta accesul la serviciile de interes economic general, asa cum este prevazut in legislatiile si practicile nationale, conform Constitutiei, pentru promovarea coeziunii sociale si teritoriale a Uniunii. Articolul II-37: Protectia mediului Potrivit principiului dezvoltarii durabile, politicile Uniunii trebuie sa prevada un nivel inalt de protectie a mediului si de imbunatatire a calitatii acestuia. Articolul II-38: Protectia consumatorilor Politicile Uniunii asigura un nivel inalt de protectie a consumatorilor. TITLUL V. DREPTURILE CETATENILOR Articolul II-39: Dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul European 1. Oricare cetatean sau cetateana a Uniunii are drept de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, in statul membru in care acesta isi are resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat. 2. Membrii Parlamentului European sunt alesi prin vot universal direct, liber si secret. Articolul II-40: Dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor locale Oricare cetatean sau cetateana a Uniunii are dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor locale in statul membru in care acesta isi are resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat. Articolul II-41: Dreptul la buna administrare 1. Orice persoana are dreptul de a beneficia de un tratament impartial, echitabil, si intr-un termen rezonabil, din partea institutiilor, organismelor si agentiilor Uniunii, in ceea ce priveste problemele sale. 2. Acest drept implica in special: a) dreptul fiecarei persoane de a fi ascultata inainte de luarea oricarei masuri individuale care ar putea sa o afecteze in mod nefavorabil; b) dreptul de acces al fiecarei persoane la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidentialitate si de secretul profesional; c) obligatia administratiei de a-si motiva deciziile. 3. Orice persoana are dreptul la despagubire din partea Uniunii pentru daunele cauzate de catre institutiile, organismele sau agentii acesteia, aflati in exercitiul functiunii, conform principiilor generale comune si drepturilor statelor membre.
.. 194

4. Orice persoana se poate adresa institutiilor Uniunii intr-una din limbile Constitutiei si are dreptul de a primi raspuns in aceeasi limba. Articolul II-42: Dreptul de acces la documente Oricare cetatean sau cetateana a Uniunii si orice persoana fizica sau juridica cu resedinta sau cu sediul social intr-unul din statele membre are drept de acces la documentele institutiilor, organismelor si agentiilor Uniunii, oricare ar fi forma sub care se prezinta aceste documente. Articolul II-43: Mediatorul European Oricare cetatean sau cetateana a Uniunii si orice persoana fizica sau juridica cu resedinta sau cu sediul social intr-unul din statele membre are dreptul de a sesiza Mediatorul European cu privire la unele cazuri de proasta administrare in activitatea institutiilor, organismelor sau agentiilor Uniunii, cu exceptia Curtii Europene de Justitie si a Tribunalului de Mare Instanta, in exercitarea functiunilor jurisdictionale ale acestora. Articolul II-44: Dreptul de petitie Oricare cetatean sau cetateana a Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica cu resedinta sau cu sediul social intr-unul din statele membre are dreptul la petitie adresata Parlamentului European. Articolul II-45: Libertatea de circulatie si de sedere 1. Oricare cetatean sau cetateana a Uniunii are dreptul de circulatie si de sedere libera pe teritoriul statelor membre. 2. Libertatea de circulatie si de sedere poate fi acordata, conform Constitutiei, resortisantilor unei tari terte cu resedinta pe teritoriul unui stat membru. Articolul II-46: Oricare cetatean sau cetateana a Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei tari terte in care statul membru al carui resortisant este nu este reprezentat, de protectia autoritatilor diplomatice si consulare ale oricaruia din statele membre, in aceleasi conditii ca si cetatenii statului respectiv. TITLUL VI: JUSTITIA Articolul II-47: Dreptul de a apela efectiv si de acces la o instanta impartiala Orice persoana ale carei drepturi si libertati garantate de dreptul Uniunii sunt incalcate are dreptul de a apela efectiv la o instanta, cu respectarea conditiilor prevazute in prezentul articol. Orice persoana are dreptul de a i se analiza cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil de catre o instanta independenta si impartiala, stabilita in prealabil prin lege. Orice persoana are posibilitatea de a fi consiliata, aparata si reprezentata. Asistenta juridica gratuita se acorda acelora care nu dispun de resurse suficiente, in masura in care acest ajutor ar fi necesar pentru a asigura in mod efectiv accesul la justitie. Articolul II-48: Prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare 1. Orice acuzat este presupus nevinovat pana in momentul cand i se stabileste, in mod legal, vinovatia. 2. Fiecarui acuzat i se garanteaza respectarea dreptului la aparare. Articolul II-49: Principiile legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor 1. Nici o persoana nu poate fi condamnata pentru o actiune sau omisiune care, la momentul savarsirii acesteia, nu constituia infractiune potrivit dreptului national sau international. De asemenea, nu se aplica o pedeapsa mai mare decat cea aplicabila la momentul savarsirii infractiunii. Daca ulterior infractiunii, legea prevede o pedeapsa mai usoara, aceasta din urma se aplica. 2. Prezentul articol nu aduce atingere hotararii pronuntate si pedepsei aplicate contra unei persoane care s-a facut vinovata de o actiune sau omisiune care, la momentul savarsirii, era incriminata pe baza principiilor generale recunoscute de toate natiunile. 3. Pedepsele nu trebuie sa fie disproportionate fata de infractiune. Articolul II-50: Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de doua ori pentru aceeasi
.. 195

infractiune Nici o persoana nu poate fi urmarita sau pedepsita penal pentru o infractiune pentru care a fost deja achitata sau condamnata in interiorul Uniunii, printr-o hotarare definitiva, conform legii. TITLUL VII: DISPOZITII GENERALE CARE REGLEMENTEAZA INTERPRETAREA SI APLICAREA CARTEI Articolul II-51: Domeniul de aplicare 1. Dispozitiile prezentei Carte se adreseaza institutiilor, organismelor si agentiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiaritatii, precum si statelor membre, atunci cand acestea pun in aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, fiecare dintre acesti actori respecta drepturile si principiile promovand aplicarea acestora, in conformitate cu competentele pe care le au in acest sens si prin respectarea limitelor de competenta conferite Uniunii conform celorlalte parti ale Constitutiei. 2. Prezenta Carta nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii in afara competentelor Uniunii, nu creeaza nici o competenta si nici o responsabilitate noua pentru Uniune si nu modifica competentele sau responsabilitatile stabilite in celelalte parti ale Constitutiei. Articolul II-52: Intinderea si interpretarea drepturilor si principiilor 1. Orice limitare in exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute prin prezenta Carta trebuie sa fie prevazuta de lege si sa respecte continutul fundamental al acestor drepturi si libertati. Prin respectarea principiului proportionalitatii, aceste limitari nu pot fi aduse decat daca sunt necesare si daca raspund efectiv unor obiective de interes general, recunoscute de catre Uniune sau nevoii de protejare a drepturilor si libertatilor persoanei. 2. Drepturile recunoscute prin prezenta Carta care fac obiectul unor dispozitii prevazute in alte parti ale Constitutiei se exercita in conditiile si limitele stabilite in partile mentionate. 3. In masura in care prezenta Carta contine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sensul si intinderea lor sunt aceleasi ca si cele cuprinse in Conventia mentionata. Aceasta dispozitie nu aduce atingere dreptului Uniunii in asigurarea unei protectii mai largi. 4. In masura in care prezenta Carta recunoaste drepturi fundamentale asa cum rezulta ele din traditiile constitutionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate in conformitate cu aceste traditii. 5. Dispozitiile prezentei Carte, care contin principii, pot fi puse in aplicare prin acte legislative si executive adoptate de catre institutiile si organismele Uniunii, precum si prin acte ale statelor membre in aplicarea dreptului Uniunii, in exercitarea competentelor pe care le au in acest sens. Invocarea lor in fata instantei nu este admisa decat in scopul interpretarii si controlului legalitatii unor astfel de acte. 6. Legislatiile si practicile nationale sunt luate in considerare integral, dupa cum se precizeaza in prezenta Carta. Articolul II-53: Nivelul de protectie Nici una dintre dispozitiile prezentei Carte nu trebuie sa fie interpretata ca o limitare sau atingere adusa drepturilor omului si libertatilor fundamentale recunoscute, in domeniile de aplicare corespunzatoare, prin dreptul Uniunii, dreptul international si conventiile internationale la care Uniunea, Comunitatea sau toate statele membre sunt parti, in special, Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si prin constitutiile statelor membre. Articolul II-54: Interdictia abuzului de drept Nici una dintre dispozitiile prezentei Carte nu trebuie sa fie interpretata ca implicand un drept oarecare de a desfasura o activitate sau indeplini un act ce are ca obiectiv distrugerea de drepturi sau libertati recunoscute prin prezenta Carta, sau de a aduce drepturilor si libertatilor limitari mai ample fata de cele prevazute in prezenta Carta.
.. 196

..

197

..

-3-

..