IUDAISMUL

IN TIMPUL NOULUI TESTAMENT

IUDAISMUL IN TIMPUL NOULUI TESTAMENT

Printre religiile din Imperiul Roman din primul secol, iudaismul a detinut un loc aparte. Era o religie nationala ,avandu-si originea in poporul evreu , dar cu toate acestea nu era limitata numai la evrei , intrucat prozelitii ei se numarau cu sutele. Nu era singura religie care punea accent pe inchinarea la un singur Dumnezeu dar spre deosebire de celelalte, era in exclusivitate monoteista in sensul ca le interzicea adeptilor ei sa se inchine sau chiar sa admita existenta altor zei. Alte religiii aveau temple si servicii de inchinaciune la care se aduceau jertfe , dar in nici o alta credinta ,templul cu sanctuarul sau lipsit de imagini ale zeitatii nu a jucat un rol atat de important si nu a atras devotamentul unui numar atat de mare de oameni.Multe dintre filozofii aveau sisteme etice bine intocmite ,dar etica iudaismului era inerenta naturii inchinarii din iudaism si era impusa cu rigiditate tuturor adeptilor lui.Majoritatea religiilor etnice din zilele acelea erau intemeiate pe traditie sau pe intuitie mistica.Iudaismul se baza pe o revelatie de la Dumnezeu care era relatata in scrierile sacre ale Legii si ale profetilor , care pretindeau ca sunt reproducerea cuvintelor lui Dumnezeu Insus , asa cum le-a spus El slujitorilor Sai alesi. O oarecare intelegere a iudaismului ii este indispensabila celui ce studiaza Noul Testament, deoarece crestinismul este copilui iudaismului.Cartile Noului Testament, cu doua exceptii ,au fost scrise de evrei . Invataturile Noului Testament cu privire la Dumnezeu,om,pacat,mantuire,lege,har,rugaciune si multe alte subiecte fundamentale pentru viata crestina, isi au radacinile in Vechiului Testament. Chiar si argumentele din Noul Testament impotriva legalismului sunt extrase din afirmatii ale Vechiului Testament , iar textul scrierilor din era apostolica este plina de citate din Vechiul Testament.Crestinii au fost cunoscuti mai intai ca partida nazarinenilor( Fapte 24:5,14),care era privita ca un firisor din raul mare al iudaismului. Isus Insusi a fost evreu,nascut intr-o familie de evrei(Matei 1:16),si a fost taiat imprejur la fel ca toti ceilalti copii evrei de parte barbateasca(Luca 2:21).El a fost dus la Ierusalim cand era copil,ca sa participle la srbatoarea Pastelor (Luca 2:41) si in tot timpul vietii Sale , El a respectat obiceiurile evreiesti si a trait intr-o societate evreiasca.Actuala prapastie dintre iudaism si crestinism nu este rezultatul unei deosebiri vaste in ceea ce priveste originea lor istorica si teologica.Ea este rezultatul faptului ca evreii L-au respins pe Domnul Isus, asa cum a spus Ioan :A venit la ai Sai ,si ai Sai nu L-au primit(Ioan 1:11). La inceput ,primii doi oameni creati de Dumnezeu, au pacatuit impotriva Lui.Dar Dumnezeu iubeste oamenirea pe care El a creat-o , asa ca a facut un plan cum sa aduca omul din nou intr-o relatie cu El.Patru mii de ani a trebuit sa astepte omenirea implinirea fagaduinta lui Dumnezeu data in Eden(Gen.3:15) cu privire la venirea Mantuitorului care,in calitate de samanta a femeii va zdrobi capul sarpelui celui vechi adica a diavolului.Acest eveniment avea sa fie pregatit cu multa minutiozitate. El nu putea fi lasat la voia intamplarii.El nu putea avea loc decat asa cum zice Scriptura,la implinirea vremii(Gal.4:4),cand toate conditiile erau gata. Nici mai devreme nici mai tarziu.Dumnezeu a avut in vedere formarea unui popor deosebit, a unui popor mesianic care sa indeplineasca pe pamant trei mari misiuni: (1)Sa proclame existenta unui singur Dumnezeu intr-o lume care traia intr-o mare confuzie spirituala. (2)Sa dea omenirii cuvantul scris al lui Dumnezeu, Biblia sau Sfanta Scriptura. (3)Sa se pregateasca instrumentul:o fecioara curata, prin care avea sa se intrupeze Fiul lui Dumnezeu;Cel preexistent din vesnicie,colaboratorul Tatalui si al Duhului Sfant la opera de creare a universului a pamantului si a omului.In cadrul acestui popor s-a dezvoltat religia iudaica. Punctul de plecare al poporului, al religiei poporului evreu, il constiuie ziua in care Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam , spunandu-i sa-si paraseasca tara si casa parintilor si sa mearga intr-o tara noua . In ziua aceea Dumnezeu i-a promis ca il va face intemeietorul unui neam mare.Avraam a crezut in promisiunea lui Dumnezeu. Astfel, cea dintai si cea mai importanta convingere a religiiei iudaice dar si a crestinilor, este 2

certitudinea ca Dumnezeu este o persoana reala si ca oamenii Il pot cunoaste , atat in mod individual cat si intr-o colectivitate. Istoria poporului Israel continua odata cu urmasii lui Avraam , Isaac si Iacov a carui nume s-a schimbat in Israel. Numele celor 12 fii ai lui Iacov au fost si numele celor 12 semintii ale lui Israel.Datorita invidiei fratilor lui, Iosif ,unul din cei 12 , a fost vandut in Egipt , dar toate acestea cu permisiunea lui Dumnezeu.Iar in final , datorita foametei , si ceilalti frati ai lui Iosif impreuna cu tatal lor Iacov au plecat in Egipt .Astfel prin faptul ca urmasii lui Avraam au fost scapati de foamete Dumnezeu si-a tinut promisiunea: i Dumnezeu a zis: "Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatlui tu. Nu te teme s te pogori n Egipt, cci acolo te voi face s ajungi un neam mare.Eu nsumi M voi pogor cu tine n Egipt, i Eu nsumi te voi scoate iari de acolo; iar Iosif i va nchide ochii." (Genesa 46:3,4).Dupa moartea lui Iosif,care fusese un fel de prim-ministru in Egipt, a domnit un faraon care nu il cunoscuse pe Iosif si care a supus pe copii lui Israel.Astfel timp de 400 de ani poporul Israel a fost rob in Egipt. Cand anii de robie erau pe sfarsit Dumnezeu a ridicat un om ca sa ii scoata si sa-i duca in tara promisa lui Avraam.,iar acest om a fost Moise . Datorita neascultarii acest popor a mai pribegit inca 40 de ani prin pustie.La muntele Sinai ,care a fost in drumul lor prin pustie, Dumnezeul Atotputernic S-a prezentat si le-a dat legile. Legea a fost data pentru a servi drept cale pentru statornicia unor relatii bune cu Dumnezeu si cu toti oamenii.In lege Dumnezeu arata evreilor cum sa traiasca spre binele si bunastarea lor . Legea reflecta caracterul lui Dumnezeu , sfintenia ,dreptatea si bunatatea Lui, nicidecum o lista de legi de lucruri permise si nepermise.Legea exprima vointa Lui si ofera poporului invataturile practice de care are nevoie pentru a respecta porunca:Fiti sfinti , caci Eu sunt sfant. Dupa ce au au ajuns in tara promisa pe tronul tarii Israel au fost trei imparati:Saul,David si Solomon ,dupa care imparatia s-a impartit in doua:Regatul Israel si Regatul Iuda(care era unul din fii lui Iacov).Astfel cuvantul iudeu provine de la al patrulea fiu al lui Iacov,numit Iuda,nume atribuit si descendentilor din tribul lui Iuda.In anul 722i.Hr. Regatul lui Israel ,datorita idolatriei,a fost cucerit si distrus de asirieni.Populatia a fost deportata si mai apoi a disparut.In sud ,raman triburile lui Iuda ,cu capitala la Ierusalim.Locuitorii acestui stat se numeau iudei, nume pe care l-au purtat si in exilul babilonian,exil permis de Dumnezeu datorita neascultarii si a idolatriei, dar care nu a fost distrus ca si Regatul lui Israel, deoarece Dumnezeu dorea sa-si tina promisiunea de a aduce Mantuitorul lumii.Din exilul babilonian au avut loc 4 intoarceri in tara promisa.In timpul acestor intoarceri a avut loc refacerea zidurilor Ierusalimului si a Templului.Astfel ca in timpul ocuparii romane, care este si perioada Noului Testament ,si Iuda era sub stapanirea Romei dar avand libertatea de a se inchina in Templu(pana nu a fost distrus de imparatul Vespasian si fiul sau Titus) care fusese refacut , ei fiind acum un popor numeros. Dupa cum le zice si numele poporului, religia iudeilor era iudaismul.Astfel ei si-au pastrat credinta ,intr-un singur Dumnezeu, legile pe care le-au primit la muntele Sinai,si tot felul de alte legi pe care ei trebuia sa le respecte.Toate aceste legi , doctrine, sarbatori, modul lor de a se inchina ,modul de a trai,le regasim si in iudaismul din timpul Noului Testament. Fiind poporul Celui Prea Inalt ,si avand numeroase experiente cu El, la porunca lui Dumnezeu ei aveau numeroase sarbatori de aducere aminte a lucrurilor care s-au intamplat: 1) Sarbatoarea Pastelui si a Azimilor Aceasta sarbatoare a aparut chiar inainte de iesirea din Egipt, cand Dumnezeu a lasat cu viata copiii evreilor, deoarece ei si-au uns cu sangele mielului usiorii casei .Ei sarbatoreau Pastele incepand cu seara zilei de 14 a lunii Nisan. La masa de Paste se manca paine nedospita(azima),aceasta practica fiind o rememorare a pregatirilor de plecare facute in mare graba de evrei cand au parasit Egiptul.La inceput evreii sarbatoreau Pastele acasa ,in familie, dar in vremea Noului Testament Pastele a devenit principala sarbatoare de pelerinaj la Ierusalim,ramanand si in prezent una din cele mai importante sarbatori ale evreilor.Pesahul(dupa intoarcerea din exilul babilonian)-aceasta srbatoare incepe dimineata la ora 9:30 a zilei de 14 Nisan si se incheie la 22 Nisan,seara.Toate alimentele sunt inlocuite cu cele preparate special spre consumare la Pesah.Azima,rodul vitei in care nu a patruns niciun ferment.Aceste alimente special preparate poarta sigiliul rabbinic de control.Vesela de asemenea era inlocuita integral cu vesela noua pentru Pesah.Pe masa pregatita special,la mijloc sta platoul cu trei compartimente ,pe care se afla azima,ierburile amare si mielul fript.De asemenea se 3

gaseste la masa o pasta pregatita cu miere,scortisoara,migdale si o zeama rosiatica de strugure,amintindu-le evreilorde lutul din care sclavii confectionau caramizi in Egipt.Pe masa era si apa sarate,hrean,rodul vitei,precum si oul rascopt care le aducea aminte de daramarea Templului din Ierusalim. 2) Sarbatoarea Cincizecimii Aceasta sarbatoare are semnificatii multiple la evrei: Ziua primelor roade, Sarbatoarea daruirii Torei,Sarbatoarea secerisului.Cincizecimea iudeilor are un maret corespondent spiritual in Noul Testament: (1)primirea Torei pe Sinai-Cincizecimea evreilor prefigureaza Cincizecimea crestinilor din Noul Testament prin pogorarea Duhului Sfant si scrierea Noii Legi pe inimi de carne(Evrei 8:10,10:16), (2)aducerea celor dintai roade la Cincizecimea iudeilor are corespondentul spiritual de culegerea celor dintai roade duhovnicesti, la predica lui Petru,cand peste 3000 de suflete au fost castigate pentru Imparatia Vesnica peste care domneste Regele Regilor,(3)sarbatoarea secerisului de la iudei are corespondentul spiritual in Inceputul Secerisului din dispensatiunea harului. Legea a dat celor eliberati din robie demnitate.Evanghelia a dat celor ce au crezut, impreuna cu demnitatea,viata noua in puterea Duhului Sfant 3) Sarbatoarea Saptamanilor-avea loc la 50 de zile dupa Pasti(Exod 23:16,Deuteronom 16:9-12) 4) Sarbatoarea Trambitelor-se celebra in prima zi a lunii a saptea ,fiind o zi de odihna si de rugaciune. 5) Ziua Ispasirii-in acasta zi intregul Israel isi marturisea pacatele si se ruga la Dumnezeu pentru iertare si curatire.In aceasta zi intra marele preot intra in Sfanta sfintelor-cel mai sacru loc din Cortul Intalnirii,iar mai apoi din Templu. 6) Sarbatoarea Strangerii Roadelor/Corturilor-era cea mai vesela dintre toate sarbatorile.Ea se tinea toamna dupa strangerea tuturor roadelor.In timpul acestei sarbatori ,evreii locuiau in corturi sau in colibe facute din crengi si instalate in gradini sau pe acoperisuri..Aceasta sarbatoare se celebra in luna Tisri incepand cu ziua a 15 pana in a 22 zi. 7) Sarbatoarea Luminilor-Aceasta sarbatoare comemoreaza purificarea si reinnoirea celui de-al doilea Templu de catre Iuda Macabeul, in anul 165i.Hr.,dupa ce Templul fusese pangarit de regele sirian Antiochus al IV-lea Epiphanes. 8) Purim-aceasta sarbatoare apare pe vremea imparatesei Estera ,cu ocazia salvarii poporului de la masacrul pregatit de Haman.Pe vremea aceea poporul evreu era in exil in Babilon sub imparatul Ahasveros. 9) Sabatul-cea mai reprezentativa sarbatoare a evreilor.Sabatul se celebra in fiecare a saptea zi a saptamanii in care se odihneau asa cum a facut Dumnezeu a ziua a saptea a creatiei.Sabatul incepea din seara zilei a sasea si se incheia in seara zilei a saptea in momentul aparitiei pe bolta cereasca a cel putin trei stele.Aceasta era o porunca de la Dumnezeu:Isaia 58:13 Dac i vei opri piciorul n ziua Sabatului, ca s nu-i faci gusturile tale n ziua Mea cea sfnt; dac Sabatul va fi desftarea ta, ca s sfineti pe Domnul, slvindu-L, i dac-l vei cinsti, neurmnd cile tale, nendeletnicindu-te cu treburile tale i nededndu-te la flecrii.In vremea Noului Testament , tinerea sabatului devenise atat de complicat din cauza introducerii a tot felul de reguli si restrictii incat Isus a fost nevoit sa le aminteasca oamenilor ca Sabatul a fost facut pentru om,iar nu omul pentru Sbat 10) Luna Noua-reprezenta inceputul unei noi luni calendaristice si era o aducere aminte a faptului ca Dumnezeu crease o lume bine randuita. 11) Anul sabatic-acest an trebuia sa fie o vreme de odihna pentru pamant,de asemenea,la fiecare sapte ani, robii israeliti trebuiau eliberati si toate datoriile trebuiau anulate.(Levetic25:1-7;Exod 23:10-11).Anul sabatic avea scopul sa revigoreze viata spirituala a evreilor,sporind bunavointa si dragostea fata de semeni,intarind incredera lor in Dumnezeul care le poarta de grija prin belsugul roadelor din al saselea an.Anul sabatic nu avea rolul sa-i puna pe evrei intr-un repaus lipsit total de activitate.In afara de interdictia cultivarii pamantului, toate lucrarile de intrtinere si de cult se desfasurau normal. 12) Anul de veselie-in conformitate cu Legea mozaica,dupa tercerea unui ciclu de 7 ani sabatici,al -50-lea an era Anul de veselie,considerat anul sfant.Anul de veselie incepea la 15 Tisri, anuntandu-se in intreaga tara prin sunete de trambita.Avea un scop nobil!Nu numai acela de odihna in cinstea Domnului ci si acela de dreptate si egalitate a oamenilor intre ei.In Anul de veselie se facea redistribuirea pamantului, fiecare exprimandu-si drepturile asupra proprietatii funciare. 13) Sarbatoarea impacarii-(Levetic 16:29-31;23:27-32). 4

Poporul iudeu,dupa cum putem observa si de mai sus, aveau numeroase sarbatori pe care le tineau acasa dar se sarbatoreau si in templul din Ierusalim,unde pe langa numeroasele obiceiuri, erau facute zilnic jertfe.La inceput Dumnezeu poruncise lui Moise sa-i faca un cort, un loc unde poporul sa vina sa aduca jertfe.Mai tarziu din dorinta de a-I face si Lui Dumnezeu un loc mai mare si mai frumos, imparatul evreu Solomon a construit un templu. n al patrulea an al domniei sale s-au pus temeliile Templului; apte ani mai trziu acesta era isprvit (I mp. 6:37-38). nchinarea fa de Domnul, n mod deosebit jertfele oferite Lui, aveau acum un loc consacrat n cetatea Ierusalimului.Totus templul a trecut prin cteva cicluri de pngrire i restaurare. Nepotul lui Manase, Iosia a fiind ultimul mprat din Iuda care avea s repare Templul (II Cron. 34:1, 8-13). Idolatria a continuat printre succesorii si i n cele din urm Dumnezeu a ngduit mpratului Babilonului, Nebucadnear, n anul 586 n. Hr. s drme complet Templul (II mp. 25:13-17; II Cron. 36:18-19). Cincizeci de ani mai trziu, mpratul Cir a permis Evreilor s se ntoarc din Babilon n Palestina i s rezideasc Templul (Ezra 1:1-4). Zorobabel a condus efortul de rezidire (Ezra 3:8), depind opoziia unor oameni care triau n acea ar (Ezra 3:8). Dup o ntrziere de aproximativ un deceniu, i s-a permis poporului s reia proiectul (Ezra 4:24-5:2) i acesta a fost isprvit i sfinit n anul 516 n. Hr. (Ezra 6:1418). La nceputul epocii Noului Testament, mpratul Irod a cheltuit mult timp i muli bani reparnd i nfrumusend al doilea Templu (Ioan 2:20); acesta a fost Templul pe care Isus l-a curit n dou mprejurri (Mat. 21:12-13; Ioan 2:13-21). n anul 70 d. Hr., ns, dup numeroase rzvrtiri ale Evreilor mpotriva autoritilor romane, Templul mpreun cu toat cetatea Ierusalimului au fost iari nimicite i fcute de nelocuit. SEMNIFICAIA TEMPLULUI PENTRU IUDEI: (1) El simboliza prezena i ocrotirea Domnului Dumnezeu n mijlocul poporului Su (comp. cu Ex. 25:8; 29:43-46). Cnd Templul a fost sfinit, Dumnezeu S-a pogort din cer, l-a umplut cu slava Sa (II Cron. 7:1-2; comp. cu Ex. 40:34-38) i a promis s aeze acolo Numele Su (II Cron. 20,33). Astfel, cnd poporul lui Dumnezeu dorea s se roage Domnului, ei trebuiau s-o fac stnd cu faa spre Templu (II Cron. 6:24, 26, 29, 32) tiind c Dumnezeu i va auzi din locaul Lui (Ps. 18:6). (2) Templul reprezenta de asemenea rscumprarea de ctre Dumnezeu a poporului Su. Existau dou importante activiti care aveau loc acolo: jertfele zilnice pentru pcat pe altarul de aram i Ziua Ispirii, cnd marele preot intra n Locul prea sfnt ca s stropeasc cu snge spre capacul ispirii al chivotului, n vederea ispirii pcatelor poporului (comp. cu Lev. 16; I mp. 8:6-9). Prin aceste ritualuri de la Templu, Israeliilor li se reamintea natura preioas a rscumprrii lor i a mpcrii cu Dumnezeu. (3) Niciodat n istoria poporului nu a avut Dumnezeu mai mult de un loca sfnt sau Templu. Aceasta a demonstrat faptul c exist numai un singur Dumnezeu Domnul Dumnezeul legmntului Israeliilor. (4) Totui, Templul nu avea garania absolut a prezenei lui Dumnezeu. El simboliza prezenta lui Dumnezeu numai att ct poporul respingea orice ali dumnezei i asculta de legea sfnt a lui Dumnezeu. Mica, de exemplu, a mustrat cpeteniile poporului lui Dumnezeu din cauza violenei i materialismului lor n timp ce ei se simeau asigurai c nici un ru n-ar putea s li se ntmple att ct ei aveau simbolul prezenei lui Dumnezeu printre ei (Mica 3:9-11). El a proorocit c Dumnezeu le va da o lecie prin nimicirea Ierusalimului mpreun cu Templul lui. Mai trziu Ieremia atrgea atenia naiunii idolatre a lui Iuda n legtur cu amgitoarea consolare a lor prin repetarea permanent a cuvintelor Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului" (Ier. 7:2-4, 8-12). Din cauza felului lor de via nelegiuit, Dumnezeu 5

va nimici simbolul prezenei Sale -Templul (Ier. 7:14-15); El chiar i-a si spus lui Ieremia c este zadarnic ca el s se roage pentru poporul lui Iuda, fiindc Domnul nu-l va asculta (Ier. 7:16). Singura lor ndejde era s-i ndrepte cile i faptele (Ier. 7:5-7). Templul avea o foarte mare insemnatate pentru toti evreii.Era locul lor de intalnire cu singurul si adevaratul Dumnezeu.Ca toti oamenii, nu simtim importanta si valoarea a ceva decat dupa ce pierdem,si evreii au simtit lipsa unui loc unde sa se inchine, fiind exilati intr-un popor pagan. Conditiile de viata,oferite iudeilor deprotati in Babilon,au impus o adaptare generala.In conditiile de exil, pierdusera independenta politica,dar,din punctul de vedere al libertatii spirituale, babilonienii le-au acordat autonomia obstei,cu o libertate spirituala proprie.Conditiile religioase noi cereau o adaptare imediata. Templul fusese daramat si in aceasta situatie,ceremonialul jertfelor incetase.Adaptarea la aceste conditii a constat in zidirea caselor de rugaciune in care,in locul jertfelor de la Templu,au inceput rugaciunile obstei. Aceste rugaciuni se faceau in comun, cu toata obstea, cu fata spre Ierusalim, de trei ori pe zi.Adunarea obstei pentru rugaciuni,in casele de rugaciune a constituit nucleul viitoarei sinagogi. Dei sinagoga a aprut n timpul robiei babiloniene, numele ei nu apare nicieri n crile Vechiului Testament. Nici mcar ultimul dintre profei nu o pomenete. Cum trecem ns n Noul Testament, sinagoga este ntlnit pretutindeni. Aezmintele ei snt comune n fiecare localitate din Israel, dar le ntlnim i dincolo de granie, n comunitile evreieti stabilite n diaspora". Ideea de baz a existenei Sinagogii era studiul i educaia religioas n textul Scripturii" (Matei 4:23; 9:35; Luca 4:15, 44; Fapte 13:5, 15; 14:10; 23:19). Interesant este faptul c forma de autoritate exercitat n Sinagog era congregaional. Nu preotul, ci adunarea avea ultimul cuvnt n hotrrile luate. Cnd erau prezeni, preoi se bucurau de cinste, dar nu i de privilegii speciale. Funcia lor era privit ca fiind legat mai mult de Templu, acolo unde slujirea lor era ereditar. Conductorii sinagogii nu-i puteau transmite autoritatea urmailor lor, funciile erau hotrte prin alegerea i votul adunrii. Numele celor care conduceau era de fruntai" (Marcu 5:22; Fapte 13:15). Pe lng acetia funcionau diaconi" care se ocupau cu lucrrile materiale. Unul dintre ei se numea cazan" i slujba lui era s urmreasc citirea corect a textelor. Erau apoi alii care se ocupau cu ngrijirea sulurilor sfinte, cu sunarea din trmbi pentru a anuna intrarea n Sabat, cu aprinderea candelelor, cu curenia i cu aplicarea pedepselor corporale. Aceti lucrtori ai Sinagogii mai snt numii n Biblie i: ngrijitori" (Luca 4:20) sau flcii" (Fapte 5:6).Oricte defecte au avut i orict de nevrednici au fost cei ce le-au condus, Sinagogile au avut o contribuie foarte pozitiv la pstrarea credinei n popor. Faptul c acolo se citea cu regularitate Legea i se explica poporului voia lui Dumnezeu, le-a transformat n fclii spirituale care luminau n noaptea de ntunerec spiritual din jur. Constructia sinagogilor avea forma dreptunghiulara,compartimentata special.In primul compartiment se pastrau Sulurile Torei,iar incelelalte erau catedra, bancile si scaunele pentru obste.Un compartiment era rezervati copiilor,pentru instruirea in spiritul Torei. Serviciul religios era impartit in trei parti: rugaciunea,citirea unui text din Tora,si comentariul la textul citit. Educatia copiilor se facea in familie de catre parintii acestora.Potrivit poruncii prevazute in Lege,parintii ii invatau pe copii Legea,randuiala inchinarii si a sarbatorilor religioase.Pentru baieti,de la varsta de 6 ani, incepea educatia la sinagoga.Aici ei invatau cititul,scrisul,geografia, istoria si Legea.Cei mai inteligenti puteau fi trimisi la Ierusalim pentru a invata la picioarele unuiai dintre marii rabini ai timpului.Pe langa studierea Legii, copilul trebuia sa invete si o meserie(si Isus a invata meseria de tamplar de la tatal sau).Mai exista si posibilitatea de a intra in scoala profetilor.La varsta de 12 ani ,copilul devenea un fiu al Legii.La aceasta varsta ,el intra in randul inchinatorilor lui Israel,putea sa citeasca portiuni din Lege si sa primeasca binecuvantarea.Asministrarea legilor religioase si a celor civile se facea de preoti si de batranii cetatii,la portile acesteia, unde se luau hotarari administrative si se aplica legea. Evreii aveau mai multe carti una dintre ele fiind cea pe care noi o cunoastem sub numele de Vechiul Testament si e compus din:Torah (cele cinci carti ale lui Moise), Neviim (Prorocii) si Ketuvim (Scrierile, Psalmii).Iudeii mai aveau si Talmudul care era format din :Misna si Ghemara.Iudeii socotesc Talmudul o lucrare enciclopedica de proprotii,cu caracter juridic, cuprinzand practice,toate domeniile de la religie la politica.Cunostintele accumulate intervalul de timp de peste o mie de ani,sunt concentrate in 63 de volume cu peste 6000 de pagini redactate in limba aramaica.Talmudul oglindeste gandirea iudaica si dezvoltarea acestei 6

gandiri in decursul timpului.In Babilon,in conditiile de exil,iudeii au inteles ca singura cale pentru redobandirea independentei politice este respectarea riguroasa a scrierilor biblice .Invatatii si profetii lor au pus mereu scrisul si lucrarea pe care o faceau, in concordanta cu situatia si conditiile impuse in Babilon.Asa s-a ajuns la scrierea si realizarea Talmudului. Talmudul este impartit in sase sectiuni menite sa codifice legile intr-o ordine usor de inteles. Prima sectiune se numeste Zera'im (semintele) si se ocupa cu detaliile agriculturii Israelului antic. Mo'ed (sarbatoare) se ocupa cu legile asociate sarbatorilor, ca de exemplu Pesach, Shabbat si Yom Kippur. Nezikin (despagubirile) discuta legile evreiesti civile si penale, Nashim (femeile) vorbeste despre problemele dintre sexe, ca de exemplu casatoria si divortul, Kodshim discuta legile sacrificiului si taierii rituale si Taharot contine legile puritatii si impuritatii. In imprejurarile dramatice prin care a trcut tara, ca o reactie cu patos nationalist si religios pentru unele,si ca o slabiciune pentru altele, au aparut partidele si gruparile politico-religioase. Pentru ca sa intelegem mai bine in ce context politic si religios a trait Isus dar si primii crestini trebuie sa stim cate ceva despre sectele iudaismului si grupari de-ale iudeilor: 1) CARTURARII. Desi apar ca unele dintre cele mai neatractive personaje ale Evangheliilor, carturarii au indeplinit una dintre cele mai importante slujbe spirituale din Israel. Datoria lor era ss multiplice prin copiere exemplarele scrierilor sfinte. Cu timpul ei au ajuns sa cunoasca extraordinar de bine litera" Scripturii si treceau in popor drept o clasa chemata sa informeze si sa corecteze in probleme de invataturi Biblice. Luca ii numeste: invatatori ai Legii" (Luca 7:30). Orgoliul lor scolastic i-a pus repede n conflict cu Domnul Isus, care desi nu studiase in nici una din scolile lor, isi permitea sa interpreteze Scriptura in fata poporului intr-un fel nou si nemaiintilnit in traditie". Popularitatea invatatorului" din Nazaret era vesnic o pricina de invidie pentru clasa carturarilor (Matei 7:28-29). 2) FARISEII. Daca in ravna lor pentru Lege si traditie au actionat de multe ori gresit,cu prejudecati,trebuie sa tinem seama si de parte lor pozitiva si anume,de partea lor de contributie la pastrarea si stimularea interesului conationalilor pentru credinta monoteista,mostenita din vremea patriadhilor si transmisa prin lumina Torei, pana la ei.Intre fariseii din vremea Domnului Isus intalnim si oameni credinciosi,integri,care lucrau pentru Dumnezeu si pentru oameni.Astfel a fost batranul Simeon,Iosif din Arimateea,Nicodim,Gamaliel si chiar Saul din Tars, apostolul de mai tarziu,Pavel.Totus dintre toate gruprile religioase, fariseii au fost cei mai aprigi dumani ai Mntuitorului. n rvna lor nebun, ei l pndeau la fiecare pas s-l prind clcnd prevederile Legii. Domnul Isus i-a nfruntat de multe ori n public scondu-le la iveal superficialitatea, frnicia i lipsa de nelegere spiritual a Scripturilor.Se cunoaste insa ca toata ravna si evlavia fariseilor a degenerat prin formalismul cladit rgid de ei,ajungand la 630 de prescriptii talmudice,pe care nici unul din ei nu a putut sa le indeplineasca.Ultimele parti ale Tlmudului,cele 12 tratate Tohorat sunt pline de legile care se refera la purificarile rituale.Legalismul si exclusivismul le erau proprii,ajungand sa se creada fauritorii propriei lor dreptati.Tinteau atingereaidealului,hranindu-si amorul propriu cu nadejdi inselatoare.Trasaturi caracteristice: (1)alaturi de Tora, ei considerau la fel de inspirat si de plin de autoritate tot materialul continut in traditia orala;(2)acceptau o ierarhie dezvoltata a ingerilor si demonilor;(3)credeau in nemurirea sufletului si rasplatirea dupa moarte;(4)erau adeptii egalitatii umane; (5)accentul invataturii lor era mai curand etic decat teologic;(6)aveau trasatura nationalista din punct de vedere laic, si ortodoxa din punct de vedere religios. 3) SADUCHEII. Potrivit traditiei, numele acestei grupari se trage de la preotul Tadoc, care a fost ca Mare Preot pe vremea lui David si Solomon (2 Cron. 31:10; Ezec. 40:46; 44:15; 48:11). In vremea Domnului Isus, numele de saducheu" 7

4)

5)

6)

7)

acoperea intreaga clasa a preotimii lui Israel. Ei au detinut puterea politica si a fost grupul care a condus viata civila din Iudaism in timpul dinastiei irodiene.Ca specific religios, saducheii aderau cu strictete la interpretarea literala a Legii, dar nu credeau in existenta ingerilor si spiritelor (Fapte 23:8). Pare curios, dar aceasta fractiune religioasa din poporul evreu nu credea nici in nemurirea sufletului, nici n existenta de dup moarte. Ei simbolizeaz in grup, decadenta celor chemati sa calauzeasca spiritual poporul. Opozitia lor fata de Domnul Isus a fost fioroasa. Ana si Caiafa si-au dat mina in noapte ca s-L rastigneasca, iar dupa inaltarea la cer, preotimea a continuat sa staruiasca in necredinta si au dezlantuit o crunta persecutie impotriva Bisericii: Insa marele preot si toti cei ce erau cu el, adic partida Saducheilor, s-au sculat plini de pizma, au pus miinile pe apostoli, si i-au aruncat in temnita de obste" (Fapte 5:17-18). Necredinta lor n vesnicie i-a facut sa fie oportunistii" vremii. Compromisurile lor cu stapinirea romana i-au ajutat sa-si mentina pozitiile si puterea. Uriti in taina de popor, ei au disparut de indat ce, dupa distrugerea Ierusalimului, a incetat si suportul lor din partea autoritatilor imperiale. Printr-o providentiala potrivire, preotia ca grup a incetat in Israel tocmai in ceasul in care Marele Preot" - Isus Cristos si-a inceput misiunea in slava (Evrei 4:14-16). IRODIANII. Aceasta garda numita dup numele dregatorului Irod era un fel de politie neoficiala a Templului. Sub ochiul ingaduitor al stapinirii romane, irodienii patrulau prin curtile Templului si prin oras cautind sa impun norodului hotaririle dregatorului. Romanii nu aveau acces in Templu si nici nu erau prea interesati n disputele religioase interne ale iudeilor, asa ca ei au ingaduit existenta acestei forte politienesti independente (Mat. 22:16; Marcu 3:6). ZELOTII.Au constituit un partid politic si s-au situat in fruntea unei revolte impotriva recensamantului pentru oameni si animale,poruncit de procuratorul Siriei, Quirinius.Desi revolta a fost inabusita,miscarea zelotilor a ramas.Ei socoteau ca singurul stapan este Dumnezeu.Foloseau toate mijloacele posibile,inclusiv asasinatul cand era vorba de combaterea asupritorilor romani sica,de la care s-a trs numele de sicari care devenise identic cu cel de zelot.O ultima revolta a zelotilor a izbucnit in timpul inparatului Adrian.Miscarea a fost inabusita si complet nimicita. ELENISTII.Erau iudeii din diaspora:Siria,Asia Mica,Egipt,Coasta Africii de nord,Grecia si Italia, iudei care au seferit influenta civilizatiei elenistice,in ciuda conservatorului lor evreiesc.Aceste influente elenistice s-au concretizat vizibil in limba,cultura si in obiceiuri.Cei mai multi evrei,uitand limba materna,au adoptat limba greaca-elenistica, care a devenit si limba de cult.Cu toate influentele suferite, ei nu s-au deznationalizat.Au pastrat legaturile cu patria,facand calatorii la Ierusalim si implinindu-si indatoririle fata de Dumnezeu. ESENIENII.Gruparea religioasa numita esenieni a aparut in secolul al doilea i.Hr. dainuind pana in anul 70d.Hr..Aceasta grupare ascetica este motivata de abuzurile care se faceau in privinta numirii marelui preot cat si de starea deplorabila a clerului de la Templul din Ierusalim.Inca din timpul regelui sirian Antioh al-IV-lea Epifanus,tinerii preoti se abatusera de la traditia iudaica straveche,acceptand influentele straine si in special elenistice.Esenienii s-au retras din societate, cand regele hasmoneian,macabeul Ioan Hircan I a schimbat Calendarul solar cu cel lunar, ceea ce a dus la cresterea tulburarii spiritelor in Iudea.Retragandu-se din societate,esenienii au rupt legatura cu iudaismul reprezentat oficial prin preotimea de la Templu alegand o viata retrasa,ascetica,organizandu-si comunitati cu avere comuna,mese sacramentale si reguli severe de convietuire si comportament.Traiau 8

in localitati rurale si orasele mici,grupate in comunitati separate,din dorinta lor arzatoare pentru virtute si iubire de semeni.Primirea in grupul esenienilor nu se facea usor.Erau primiti numai oameni aflati la varsta maturitatii si cei inclinati spre batranete.Primirea raspunsului la solicitarea de a intra in grupare se facea numai dupa un an.In timpul primului an candidatul purta vesmant alb si respecta cu minutiozitate randuiala purificarii.Daca dovedea ascultare statornica,era tinut pe mai departe spre incercarea tariei caracterului sau inca doi ani.Abia dupa trecerea celor trei ani,noul venit putea sa fie primit definitiv ca membru de drept,dar nu mai inainte de-a depune in fata fratilor juramantul de credinta.In juramant se angajasa fie credincios Domnului, sa implineasca dreptatea,sa nu faca rau nimanui,nici din initiativa proprie nici din dispozitia cuiva,sa-i respinga pe cei nedrepti,sa fie supus fratilor investiti cu autoritate. Intelegerea corecta a acestui subiect are o foarte mare importanta.Noi suntem crestini, si ceea ce sta la baza credintei noastre este Isus Cristos,care a trait intr-o tara in care religia era iudaismul.Isus a dat o noua semnificatie fiecaru element din religia iudaica,astfel putem da cateva exemple:Hristos-Imparat,HristosPreot,Hristos-Miel,Hristos-comparat cu sarpele de arama,numeroase corespondente a sarbatorilor iudaice pentru crestini:Cincizecimea-Rusaliile(revarsarea Duhului Sfant), Pastele-iesirea din Egipt-invierea lui Isus,Ziua Ispasirii-iudeii isi marturiseau pacatele,iar preotul intra in Sfanta Sfintelor-crestinii au intrare libera in prezenta lui Dumnezeu si sa-si ceara iertare.Iudaismul a fost religia care a pregatit calea pentru venirea lui Isus, care a adus speranta in lumea noastra.Asa cum strainii care doreau sa fie iudei trebuia sa indeplineasca numeroase conditii,asa si oamenii din lumea intreaga pot sa fie salvati,sa faca parte din marea familie a lui Dumnezeu, Biserica,indeplinind conditia sa-L recunoasca ca Mesia si ca Salvator pe Isus.De asemenea acest subiect ma ajuta sa inteleg situatia lui Isus,sa inteleg cum Isus stia sa se raporteze la tot felul de oameni,care aveau cultura diferita. Iudaismul in vremea Noului Testament a avut o importanta mare,calea fiind pregatita pentru venirea lui Mesia,Isus.Iudaismul pe vremea aceea era singura religie monoteista,poporul evreu asteptandu-L pe Mesia. Biserica primara s-a confruntat cu o problema majora,problema cu care se confrunta si bisericile de azi.Aceasta problema era ceva ce tinea de extreme:legalism si liberalism.Extremelele le putem vedea foarte bine in bisericile care s-au format odata cu calatoriile misionare ale lui Pavel: dupa Pavel mai veneau oameni care le spunea noilor convertiti ca ajunge salvarea pe care o primim de la Isus,dar totus mai trebuie taierea imprejur,mai trebuie tinute legile iudeilor,ei doreau sa mai adauge ceva la jertfa lui Hristos sau omeni care spuneau ca sunt liberi in Hristos si pot face ce vor.Si in bisericile de azi este o problema importanta legalismul,liberalismul,traditia.Pe baza acestei probleme apar numeroase dispute,tot felul de intrebari (ex.:parul cum trebuie sa il port?,trebuie sa port batic/cravata sau nu?,imi pierd mantuirea daca nu fac asta,pentru ca X a zis asa?,ma imbrac cum am chef,fac ce vreau si ce cred eu ca e bine,etc).Isus nu a adus o traditie,un obicei,deoarece El nu poate fi incadrat intr-un tipar(El nu lucreaza tot timpul la fel,la toti oamenii deoarece suntem diferiti) .