Release by MedTorrents.com 1.

Osmolaritatea mediului intra si extracelular

Osmolaritate. Osmolalitate. Tonicitate (osmolaritate efectiv). Diferen osmolar . Molalitate = concentraia particulelor sau concentraia solvatului dintr -un fluid (apa). Osmolalitate = msura particulelor osmotic active ntr-un litru de ap (mOsm/kg ap) Osmolul=presiunea osmotic dezvoltat de 1Mol de substan nedisociat dizolvat ntr-un litru de ap. Osmolaritate = nr. de particule osmotic active dizolvate ntr-un litru de soluie (Osm/l sol) Osmolaritatea plasmei = numrul de mOsm prezeni ntr-un litru de plasm (mOsm/l plasm): 300-310mOsm/l pl. Osmolalitatea plasmei = 285 295 mOsm/kg ap. Constituentul major al osmolaritii serice este Na2+, la care se adaug glucoza i ureea. Diferena osmolar = osmolaritatea msurat osmolaritatea calculat. Cnd n plasm se acumuleaz substane osmotic active, altele dect sodiul, glucoza i ureea, diferena osmolar crete: Intoxicaii cu substane cu greutate molecular mic ex.: etilenglicol, droguri, substane chimice. Acumularea de produi de catabolism ex.: strile de oc. Intoxicaia cu alcool etilic etc. Tonicitatea (presiunea osmotic, osmolaritatea efectiv) = fora exercitat de o parte i de alta a unei membrane semipermeabile de ctre dou lichide inegal de bogate n molecule dizolvate, membrana fiind impermeabil pentru solvai i permeabil pentru solvent. Tonicitatea se refer la concentraia particulelor care nu pot trece membranele biologice. Acestea sunt sbstane osmotic active (nepenetr abile prin membrane). Presiunea osmotic i omolaritatea sunt direct proporionale cu numrul de particule dizolvate ntr -un volum de lichid indiferent de masa, valena, volumul, ncrctura lor electric. Apa traverseaz membranele pentru a stabli un echilibru osmotic ntre mediul extracelular i el intracelular, astfel nct: Osmolaritatea fluidului extracelular = Osmolaritatea fluidului intracelular Solvaii intra- i extracelulari sunt osmoli care se comport diferit n funcie de: Permeabilitate Prezena unor transportori Prezena unor pompe active Osmolii (particulele) predominant extracelulare: Na2+, Cl-, HCO3-. Osmolii predominant intracelulari: K+, esterii fosfailor organici ATP, creatin fosfatul, fosfolipide. Solvaii (osmolii) care nu pot traversa membranele determin tonicitatea unui compartiment (osmolaritatea efectiv). Solvaii care traverseaz membranele nu contribuie la transferul apei i nu modific tonicitatea (osmoli inefectivi) ex.: ureea. Ureea difuzeaz prin membranele biologice. Modificrile concentraiei ureei modific osmolaritatea plasmei dar nu i tonicita tea. n schimb, modificrile sodiului, glucozei afecteaz att osmolaritatea ct i tonicitatea plasmei, respectiv a mediului extracelular. Efectul hiperglicemiei asupra natremiei. Transferul apei ntre compartimentele intravascular i cel interstiial se petrece prin peretele capilar i este determinat de forele Starling presiunea hidrostatic i presiunea coloidosmotic.

2.Ph intracelular Ph.extracelular.Reglarea

3.Concetratia totala a proteinelor in plasma sanguina.Proteinograma (clasificarea proteinelor dupa masa moleculara si concetratiile lor plasmatica.
proteine totale 6-8 gr / dl100%; albumine: 4,5-5,7 gr / dl55-70%; globuline: 1,46-2,54 gr /dl30-45%; fibrinogen: 0,2-0,4 gr / dl; Raport albumine globuline = 1,5 2,5 Fracii globulinice (% din totalul plasmatice) 13-7 %; 27-10 %; 9-17 %; 12-20 %

proteinelor

Release by MedTorrents.com 4.Hematocritul.Definitie.Valorile normale .Masurarea

Reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum de sange. Procedeul consta in recoltarea sangelui dintr-o vena, apoi acesta se combina cu o substanta antiocoagulanta si se repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, care se centrifugheaza puternic la o centrifuga. In urma acestei operatii se observa separarea sangelui in stratul superior (plasma) si stratul inferior, format din globule rosii, care constituie hematocritul. Hematocritul se poate defini ca fiind volumul stratului de globule rosii (in procente) fata de volumul total al sangelul din tubul de sticla. Valori normale ale hematocritului: - la barbati = 40-48% - la femei = 36-42% - la copii 2-15 ani = 36-39%. Cresterea hematocritului se intalneste rar, cand se pierde multa apa din corp prin transpiratie, prin febra, prin varsaturi (deshidratare) precum si in boala care se caracterizeaza prin cresterea exagerata a numarului de globule rosii (poliglobulie). Scaderea hematocritului se observa in anemii, in pierderea de sange sau cand se consuma multe lichide inainte de recoltarea sangelui. Hematocritul, alaturi de numaratoarea globulelor rosii si de dozarea hemoglobinei, ajuta la punerea unui diagnostic mai precis de anemie,

5.Numarul de hematii in singe .Valorile .Masurarea

Norma. F .3,7-4,7 X 1012/l B 4,0-5,1 X 1012/l

Funciile eritrocitelor 1. funcia de transport 2. particip n hemostaza vasotrombocitar i coagulrii sngelui 3. funcia reglatoare: hemoglobina intervine n meninerea pH-ului, compoziia ionic a plasmei i coninutul de proteine, particip n metabolismul hidrosalin 4. funcia anticoagulant fixarea i transportul heparinei 5. reglarea eritropoezei, distrugerea eritrocitelor influeneaz factorii eritropoetici care influeneaz mduva osoas stimulnd eritropoeza.

Release by MedTorrents.com 6.Dozarea Hemoglobineie

Hemoglobina const din molecula globina i 4 molecule de hem care conin Fe2+. Un ion de fer poate adiiona o molecul de oxigen, deci o molecul de hemoglobin poate fixa 4 molecule de oxigen sau 8 atomi de oxigen. Hb F este hemoglobina fetala i se caracterizeaz prin afinitatea mrit fa de oxigen, conine 2 lanuri alfa i 2 beta Hb A este hemoglobina adultului i conine 2lanuri alfa i 2 lanuri gama. Hb M mioglobina proteina care se afl n muchi i are o mas molecular mic. Compuii hemoglobinei sunt: Oxihemoglobina hemoglobina n combinaie cu O2 Carbhemoglobina hemoglobina n combinaie cu CO2 Carboxihemoglobina hemoglobina n combinaie cu CO formeaz n compus stabil Methemoglobina hemoglobina n combinaie cu metalele grele. Pentru determinarea cantitii de hemoglobin de folosete metoda Sahli (vezi lucrarea practic) Analiza spectral pentru determinarea calitativ pe baza benzilor de absorbie pe spectrul de lumin, oxihemoglobina 2 benzi ntunecate de absorbie n poriunea galben verde a spectrului, iar la hemoglobina redus doar o singur band mai lat n partea verde galben a spectrului. Normal : B.132-164 F.115-145 g/l

7.VSH.Viteza de sedimentare a hematiilor

VSH-ul reprezinta rata la care sedimenteaza hematiile dintr-o proba de sange anticoagulat intr-o ora. Cu cat hematiile sedimenteaza mai repede, cu atat VSH-ul este mai mare, fiind un indicator de raspuns de faza acuta. O crestere a VSH-ului apare la cel putin 24 ore dupa initierea raspunsului inflamator, iar dupa incheierea raspunsului de faza acuta scade cu un timp de injumatatire de 96-144 ore. In comparatie cu CRP si amiloidul A seric, VSHul este crescut si in situatiile in care se produce cresterea concentratiei imunoglobulinelor, complexelor imune si altor proteine.
Norma. B.1-10 mm/h F.2-20 mm/h

Release by MedTorrents.com 8.Numarul de leucocite.

LEUCOCITELE Leucocitele sau globulele albe sunt elemente figurate ale sangelui au nucleu si au in general forma ovala dar datorita capacitatii acestora de a emite pseudopoade forma lor este schimbatoare. Leucocitoza - cresterea numarului leucocitelor peste 8000 mm poate fi temporara si poate fi determinata de cauze foarte diferite cu mar fi ingerarea de alimente, ridicarea temperaturii mediului, stari psihice, etc.,iar cele permanente sunt manifestari ale unor stari patologice (boli infectioase, scarlatina, encefalita, septicemiile, holera, hemoragii si in asociere cu boli maligne, etc.) Cand leococitoza permanenta se produce printr-o imultire anarhica a leucocitelor, se produce starea numita leucemie ea prezinta o crestere enorma si necontrolata a leucocitelor (1000000 mmc ) in circulatie gasinduse si forme imature a acestora. Leucopenie neutropenia) este scaderea sub 4000 mmc se manifesta in unele boli infectioaseca febra tifoida, gripa, intoxicatii cu substante chimice, anemia aplastica, deficite vitaminice, boli ale celulei stem Normal B si F 4,0-9,0 x109 l

9.Timpul de singerare.
Informatii generale TS este un test de investigare a hemostazei primare, fiind astfel un indicator al eficientei fazelor vasculara si plachetara. TS depinde de functia si numarul trombocitelor, prezenta proteinelor plasmatice de adeziune, integritatea matrixului peretelui vascular3;6. Pregatire pacient - pacientul nu va lua medicamente care contin aspirina timp de 7 zile inainte de test si se va abtine de la consumul de bauturi alcoolice1. Tehnica de efectuare - se dezinfecteaza lobul urechii cu eter (nu cu alcool); se incizeaza ferm lobul cu lanteta de 1.5 mm latime si reglata la o adancime de 3 mm, declansandu-se concomitent cronometrul; din 30 in 30 de secunde se absorb picaturile de sange pe o hartie de filtru pana la oprirea sangerarii (metoda Duke) 4. Valori de referinta - 1-4 minute (metoda Duke)1. Valori critice TS>15 minute3. Semnificatie clinica TS crescut: 1. Trombocitopenii: - pentru 80000/l,TS va fi ~10 minute, pentru 40000/l TS va fi ~20 de minute, pentru mai putin de 10000/l,TS va fi > 30 de minute daca functia trombocitara este normala 3. 2.. Afectari ale functiei trombocitare - ereditare: boala von Willebrand, trombastenie Glanzmann, sindrom Bernard-Soulier, sindrom Wiskott-Aldrich, sindrom Chediak-Higashi; - dobandite: uremie, paraproteinemii (mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom), sindroame mieloproliferative acute si cronice, infectii virale, insuficienta hepatica severa, medicamente. 3. Tulburari ale hemostazei secundare: la 20% din pacientii cu hemofilie, 30% din pacientii cu deficit de factor V, in unele cazuri de afibrinogenemie. 4. Unele boli de tesut conjunctiv: sindrom Ehlers-Danlos1;5;6. TS crescut in prezenta unui numar normal de trombocite indica prezenta bolii von Willebrand sau a unei disfunctii trombocitare. Afectiunile vasculare cum sunt vasculitele alergice sau teleangiectaziile hemoragice ereditare nu se insotesc de obicei de prelungirea TS desi uneori pot apare sangerari spontane. TS scazut poate fi observat la unii pacienti cu hiperlipoproteinemie, diabet zaharat sau ateroscleroza. La acesti pacienti semnificatia clinica nu este precizata5.

Release by MedTorrents.com 10.Timpul de coagualre

Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau in vederea unei operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui. Valori normale 8-12 minute. Cresteri anormale Depasirea acestui timp (t.c. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu intarziere, fapt ce poate predispune la sangerari, la hemoragii. Scaderi anormale Un timp de coagulare scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangelui putand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla in unele infectii microbiene.

12.Determinare grupelor sangvine. 13.Determinare apartenetei RH.

Release by MedTorrents.com 14.ECG.Amplasarea electozilor in deviatii standart. 17.Ascultarae inimii

18.Masuararea Tensiunii arteeiale

20.Determinarea VEMS

Volumul expirator maxim pe secunda-volumul maxim de aer expulzat din plamani in prima secunda a expiratiei rapide, fortate si maxime care urmeaza unei unei inspiratii maxime. VEMS poate fi masurat si la doua sau trei secunde. Pe spirograma masurarea VEMS se face prin coborarea unei verticale din punctul ce marcheaza inceputul expirului si proiectarea pe aceasta verticala a punctului de pe traseu care corespunde primei secunde a expirului. Vulomul obtinut prin inmultirea cu factorul de conversie al aparatului este corectat BTPS. Scaderea VEMS este considerata usoara daca este cuprinsa intre 60-60% din valoarea teoretica, moderata intre 40-59% si severa sub 40%.

Release by MedTorrents.com 19.Valorile normale ale volumelor respiratorii(ml).Spirometria.

SPIROMETRIA. VOLUMELE RESPIRATORII Spirometria este metoda de msurare a volumelor respiratorii cu ajutorul spirometrului. Spirografia metoda de nscriere a micrilor respiratorii. Volumele respiratorii: Volumul respirator curent (500 ml) este cantitatea de aer care ptrunde n plmni n timpul unui inspir normal. Volumul inspirator de rezerv (2000 2500 ml) aerul care ptrunde n plmni la un inspir forat dup un inspir normal. Volumul expirator de rezerv (1000 1500 ml) aerul expirat la o expiraie forat dup o expiraie normal. Volumul rezidual (1000 1500 ml) este aerul care rmne n plmni dup o expiraie forat. Dou sau mai multe volume mpreun se numete capacitate pulmonar. Capacitatea inspiratorie, egal cu suma dintre volumul curent i volumul inspirator de rezerv, reprezint cantitatea de aer (3500 ml) pe care o persoan o poate respira pornind de la nivelul expirator normal pn la distensia maxim a plmnilor. Capacitatea rezidual funcional, egal cu suma dintre volumul expirator de rezerv i volumul rezidual. Aceasta reprezint cantitatea de aer ce rmne n plmni la sfritul unei expiraii normale. Capacitatea vital egal cu suma dintre volumul inspirator de rezerv, volumul curent i volumul expirator de rezerv. Aceasta reprezint volumul maxim pe care o persoan l poate sc oate din plmni dup o inspiraie maxim (4600 ml).

Volumul inspirator de rezerv

Capacitatea inspiratorie

Volumul curent

Capacitatea pulmonar total

Volumul expirator de rezerv

Capacitatea rezidual funcional

Volumul rezidual Capacitatea pulmonar total reprezint volumul maxim pn la care pot fi expansionai plmnii (5800 ml). Toate volumele i capacitile pulmonare sunt cu aproximativ 20 -25% mai mici la femei dect la brbai. Spaiul mort anatomic aerul ce se afl n cile respiratorii (laringe, trahee, bronhii, bronhiole), acest aer nu particip n metabolismul gzos (150 ml). Minut-volumul respirator i minut-volumul ventilator pulmonar. Minut-volumul repirator este cantitatea de aer care ptrunde n plmni timp de un minut i este egal cu volumul curent de nmulit la frecvena respiratorie. MVR = VC x F Nu tot aerul ce ptrunde n plmni particip la schimbul de gaze, deoarece o cantitate rmne n cile respiratorii (nas, laringe, trahee...) i alveolele neperfuazte cu snge, unde are loc schimbul de gaze, acesta este spaiul mort fiziologic. Minut volumul ventilaiei pulmonare este cantitatea de aer ce particip la schimbul de gaze n plmni timp de un minut. Pentru a determina minut-volumul ventilaiei pulmonare este necesar de a scdea din volumul curent volumul spaiului mort. MVVP = (VC SM) x F = 4,5 5,5 l Dup efort fizic la oamenii antrenai crete volumul curent, iar la cei neantrenai volumul curent scade, iar frecvena respiraiei crete ceia ce poate provoca hipoxie. La efort fizic este necesar de a respira profund i rar.

Release by MedTorrents.com 21.Urina normal constantele.

Cantitatea de urina in 24 de ore la un adult variaza de la 1-1,5 litri. In sezonul cald, dupa febra, dupa varsaturi, diaree, dupa transpiratii intense (deshidratare), dupa fumat sau consum redus de lichide, cantitatea de urina este mai mica. In socul produs de hemoragii mari, arsuri sau traumatisme, in bolile care retin apa in organism (insuficienta cardiaca, cirozahepatica) cantitatea de urina scade foarte mult. Sunt unele boli de rinichi (insuficienta renala, infectii renale) sau intoxicatiicu substante chimice in care cantitatea de urina scade sub 500 ml (oligurie). In aceste situatii organismul sufera deoarece nu se mai pot elimina prin urina deseurile nesanatoase din sange. In bolile care blocheaza caile urinare (calculi urinari, hipertrofie de prostata, etc.) din cauza dificultatii de a urina, cantitatea de urina este mai mica. Dupa frig, emotii, tratamente cu diuretice, consum mare de lichide, de alimente sarate, de alcool, creste si cantitatea de urina peste 2 litri (poliurie). Bolile cronice de rinichi (glomerulonefrita, scleroza renala) care nu mai permit reabsorbtia apei filtrate prin rinichi, produc eliminarea unei cantitati foarte mari de urina. .Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare dacat a apei (care este de 1000) si se determina cu urodensimetrul. Valori normale in cazul densitatii: 1015-1030. Cand se consuma mai multe lichide, deci in cazurile in care creste cantitatea de urina, se produce in general o scadere adensitatii urinare si invers, cand urina din 24 de ore este in cantitate mai mica si mai concentrata, atunci densitatea urinara este mai crescuta. Numai in diabetul zaharat, in ciuda unei cantitati mari de urina, densitatea urinei nu scade, ci creste datorita zaharului dizolvat in urina. O densitate urinara se considera anormala atunci cand examenele repetate arata cifra sub 1012. Aceasta situatie arata ca rinichii bolnavi nu mai au capacitatea de a produce o urina mai concentrata. Cresterea densitatii urinare peste cifra 1030 indica fie o deshidratare a organismului, fie un diabet zaharat. PH-ul urinar sau reactia urinei arata daca urina este acida sau alcalina. Determinarea pH-ului se face cu o hartie impregnata cu tinctura de turnesol (sau cu alta substanta indicatoare). Se introduce hartia in urina si se observa modificarea culorii benzii de hartie. Sub pH-ul 7,0 urina este considerata acida si hartia se inroseste, iar peste pH-ul 7,0 urina este considerata alcalina si hartia se albastreste. In mod normal urina este acida avand pH-ul cuprins intre 5,5 si 6,5. Dupa o alimentatie bogata in carne si medicamente acide (sare de lamaie, vitamina C), se elimina o urina mai acida, iar dupa un regim alimentar vegetarian, dupa medicamente alcaline (bicarbonat, ape minerale) sau dupa infectii ale aparatului urinar, devine alcalina. Urina care este permanent prea acida sau prea alcalina, predispune la formarea de calcului urinari de acid uric, respectiv de fosfat si carbonat de calciu.

22.Componentele examenului sumar a urinei.

Examenul sumar de urina Cantitatea de urina emisa in 24 de ore depinde de ingestia de lichide, de pierderile de apa prin transpiratie si de functionalitatea aparatului urinar. Aspectul Urina normala este in general limpede. O urina tulbure in momentul eliminarii ei poate contine: saruri (urati, oxalati, fosfati, carbonati) mucus, puroi, epitelii, microbi grasimi Densitatea Depinde de concentratia substantelor dizolvate si are valorile normale cuprinse intre 1.015 1.025 Ph pH-ul urinei este reactia urinei si are valori normale intre 4.8 si 7.8. Urine puternic acide (pH < 4.5) se produc in procesele maligne (are loc distrugerea crescuta de proteine), febra, diaree abundenta, acidoza diabetica sau metabolica. Valori scazute ale pH-ului urinar (deci urine acide) se intilnesc in: reumatismul poliarticular cronic diabet zaharat insuficienta renala decompensata Valori crescute ale pH-ului urinar (urine alcaline) se intilnesc in: alcaloza respiratorie alcaloza metabolica varsaturi abundente (etiologii diferite) infectii ale cailor urinare (cistite, pielite) Proteine urinare Reprezinta prezenta in urina a cantitatilor anormale de substante proteice datorita unor afectiuni renale sau extrarenale. Glucoza In mod normal urina nu contine decit cantitati foarte mici de glucide. In mod patologic, glucoza poate aparea in cantitati apreciabile, prezenta ei fiind cunoscuta sub numele de glicozurie. Compusi cetonici In urina normala pot exista cantitati mici de compusi cetonici (acetona fiind produsul principal). Cantitatea lor in urina creste apreciabil in afectiunile care cresc cetogeneza hepatica sau scad utilizarea compusilor cetonici in tesuturilor extrahepatice (tesut muscular, rinichi), si anume: efort muscular stresant diabet zaharat varsaturi accentuate (sarcina) etc. Pigmenti urinari In conditii fiziologice, culoarea este data de pigmentii si cromogenii existenti in urina (urobiligenul, urobolina, etc.). Patologic, in urina pot fi gasiti pigmenti sanguini, pigmenti biliari si acizi biliari(saruri biliare).Prezenta acestora indica existenta unui icter obstructiv, fie a unui icter parenchimatos hepatic. Sediment urinar Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din urina, care se obtin prin centrifugare

Release by MedTorrents.com 23.Concetratia normal a glucozei in plasma sangvina si in urina filana .Reglarea
Nivel al glucozei in sange. Multumita mai multor mecanisme de reglare, glicemia este mentinuta sensibil constanta (in jur de 1 gram la litru) cu scopul de a aduce organelor si tesuturilor cantitati constante de glucoza sangvina. Reglarea nivelului sangvin al glucozei este asigurata multumita unui echilibru permanent intre substante, de natura mai ales hormonala, care micsoreaza glicemia (insulina) si cele care o cresc (glucagonul, adrenalina, hormonul de crestere). Masurarea glicemiei - Glicemia se masoara fie in sangele venos in cursul clasicei "luari de sange" (glicemia venoasa), fie in sangele capilar dupa o mica intepatura in varful degetului (glicemie capilara), o picatura de sange fiind intinsa pe o banda reactiva; masurarea este atunci stabilita fie prin compararea culorii obtinute cu o scara de culori, fie prin citire directa, banda fiind introdusa intr-un mic aparat denumit autoanalizor. Valoarea normala a glicemiei este intre 4,4 milimoli pe litru si 6,7 milimoli pe litru (adica intre 0,8 si 1,2 grame pe litru) luata pe nemancate si de cel putin 6,7 milimoli pe litru (1,2 grame pe litru) la doua ore dupa luarea unei mese. Patologie - Hipoglicemia (diminuarea glicemiei) risca sa duca la o pierdere a cunostintei daca scaderea este importanta. Ea este tratata prin administrarea orala de zahar daca bolnavul este constient, prin injectarea de glucagon in caz contrar. - Hiperglicemia (cresterea glicemiei) este unul dintre semnele caracteristice diabetului. Ea este tratata printr-un regim alimentar adecvat, eventual prin administrarea de medicamente hipoglicemiante si, in unele cazuri (diabet insulino-dependent), prin injectarea de insulina. In urina finala glucoza nu trebue sa fie. Daca este prezenta ne vorbeste de o patologie. Ex.DZ.

24.Diagnosticul precoce de sarcina.

Release by MedTorrents.com 25.Teste de importantza clinica. (Rotulea, ahilean, bicipital)

Release by MedTorrents.com 26.Masticografia

Release by MedTorrents.com 27.Electromiografia

Electromiografia (EMG) este un test folosit pentru nregistrarea activitii electrice a muchilor. Cnd muchii sunt activi, acetia produc impulsuri electrice direct proporionale cu nivelul activitii musculare. Electromiografia poate fi recomandat de medicul specialist pentru depistarea activitii electrice anormale de la nivelul muchilor, survenite n afeciuni precum distrofie muscular, inflamaii musculare, leziuni ale sistemului nervos periferic (manifestate la nivelul minilor i picioarelor), scleroza lateral amiotrofic, miastenia gravis, hernie de disc. De ce se face testul? n general electromiografia este recomandat n urmtoarele cazuri: pentru stabilirea cauzelor inexplicabile de slbiciune muscular; stabilirea diferenelor dintre slbiciunile musculare provenite de la afeciuni la nivel muscular i cele provenite de la afeciuni ale sistemului nervos; stabilirea diferenelor dintre slbiciunile muchilor datorate afeciunilor propriu-zise i a celor datorate nefolosirii muchilor la parametrii normali datorit durerilor sau altor cauze. Ea contribuie la diferenierea unei tulburri anorganice (psihologic), unei atingeri a sistemului nervos central (encefal i mduva spinrii), unui sindrom neurogen periferic (atingerea nervilor sau a originii lor aflate n mduv), unei atingeri musculare i a unei tulburari a conduciei neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muchi). Pregtire pacient n cazul adulilor electromiografia nu presupune pregtiri speciale. Dac testul va fi efectuat unui copil, este indicat o discutie preliminar cu acesta pentru a-l familiariza cu procedura ceruta de electromiografie. Cum se face testul? EMG se realizeaz prin inseria n masa muscular a unui ac cu funcie de electrod. Acele sunt de unic folosin iar ntreaga procedur poate fi moderat dureroas i poate produce sngerare uoar. Persoanele care primesc tratament anticoagulant (trombostop, sintrom) sau antiagregant plachetar (aspirin, plavix) pot sngera mai abundent i de aceea se recomand ntreruperea temporar a acestui tratament cu 4 - 5 zile anterior investigaiei. Durerea i sngerarea sunt minime. Semnalele electrice nregistrate de ctre acul electrod sunt analizate de ctre un computer i ofer date preioase despre suferina nervilor i/sau a muchilor. A doua parte a investigaiei cuprinde evaluarea conducerii nervoase pe nervii senzitivi i motori i foloseste de aceast dat electrozi sub forma unor discuri de mici dimensiuni care sunt lipii pe suprafata pielii. Acestia inregistreaza potenialele produse n muchi de stimularea cu curent electric a nervilor care inerveaz muchii respectivi. Un computer va calcula viteza de conducere nervoas i ali parametri functionali ai activitii nervoase.

28.Acuitatea vizuala Capacitatea ochiului de a distinge separat doua obiecte alaturate. Acuitatea vizuala depinde de claritatea focalizarii retiniene, integritatea cailor nervoase si interpretarea cerebrala a stimulului. - La adult, scara de acuitate cea mai utilizata pentru vederea de departe este cea care prezinta litere de dimensiuni descrescatoare. Subiectul fiind plasat la 5 metri de scala, este pus sa citeasca testul cu fiecare ochi pe rand, fara lentile corectoare, apoi cu lentile corectoare care par cele mai adecvate pentru vederea sa. Literele cele mai mari cores pund unei acuitati de 1/10, iar cele mai mici unei acuitati de 10/10. Pentru masurarea acuitatii vizuale de aproape, testul cel mai utilizat este cel al lui Parinaud. Citit la o distanta de 33 centimetri, el face apel la lectura fragmentelor unui text scris cu litere din ce in ce mai mici - La copiii inaintea varstei scolare si la subiectii analfabeti, masurarea acuitatii vizuale este identica cu cea a adultului, dar se utilizeaza cifre, desene sau litera E orientata in diferite sensuri si a caror orientare subiectul trebuie s-o indice.

Release by MedTorrents.com 29.Perimetria

Release by MedTorrents.com 30.Preceperia cromatica.

Release by MedTorrents.com 31.Probele audetive

Release by MedTorrents.com 32.Determinarea pragurilor gustative si senzatiilor.

Release by MedTorrents.com 33.EEG.

Release by MedTorrents.com 34.Teste pentru memorie.

2 1

Release by MedTorrents.com
35.MEtabolismul bazal
Metabolismul bazal MB reprezint consumul energetic minim necesar meninerii funciilor vitale Unitatea ce exprim rata energiei folosite de organism rata metabolismului este caloria Caloria cantitatea de cldur necesar pentru a ridica temperatura unui gram de ap cu 10 C MB la aduli sntoi constituie: brbai 1600 kcal/24 ore femei 1300 kcal/24 ore MB depinde de: - constituie: greutatea corpului, talia - vrst (copii > vrstnici) - sex (brbai > femei) - condiiile mediului extern (MB max. la ora 16 -17; min la ora 3-4 dimineaa; veghe > somn) MB poate fi calculat cu ajutorul tabelelor sau msurat n anumite condiii standar te: 1. Stare de veghe 2. Repaos muscular (pozi 3. ie orizontal) i psihic 4. Post alimentar 12-16 ore 5. Temperatura de confort 18-200 C Rata MB crete n timpul efortului fizic MB + energia necesar pentru a efectua un efort fizic se numete metabolism general MG depinde de activitatea desfurat, astfel toate persoanele pot fi repartizate n 4 grupe profesionale: 1. Intelectuali 3000-3500 kcal/zi 2. Muncitorii ntreprinderilor mecanizate 3500-4000 kcal/zi 3. Lucrtorii ntreprinderilor parial mecanizate 400-4500 kcal/zi 4. Muncitorii care execut o munc fizic grea 4500-5000 kcal/zi Reglarea metabolismului bazal Hormonii tiroidieni (T3 ; T4 ) mresc rata MB cu 60% 100% peste norm; absena complect a acestor hormoni duce la scderea ratei MB cu 50%-60% fa de norm Catecolaminele (adrenalina, noradrenalina) mresc rata MB n majoritatea esuturilor, accelernd glicogenoliza i astfel mrind activitatea metabolic celular Stimularea sistemului nervos simpatic mrete rata MB doar cu 15% (la noi-nscui cu 100%)

36.Consitiile de confort pentru aprecierea MB.Determinarea MB.

Calorimetria Reprezint msurarea rate MB 2 metode 1. Calorimetria direct se efectuaz cu ajutorul camerelor calorimetrice; este bazat pe determinarea energiei cedate de organism sub form de energie termic (cldur). Cldura cedat este captat de apa din calorimetru i dup devierea t0 apei, calculm MB (Q); Q= mc(t2-t1)/MT 2. Calorimetria indirect este bazat pe determinarea energiei eliberate n rezultatul proceselor oxidative, prin calcularea V O2 utilizat i V CO2 eliberat analiza gazoas I. Analiza gzoas complet Metoda Douglas-Holdane Colectarea aerului expirat de persoana examinat n sacul Douglas timp de 10 -15 min i determinarea n % a O2 i CO2 n aerul inspirat i expirat (gazoanalizatorul Holdane) Etapele analizei gazoase complete: 1. Ventilaia pulmonar (aerul ce trece prin plmni/mi n) V aer colectat / timp = V aer/min 2. Determinarea n % apoi n uniti de volum VO2 cons / min = VO2 insp VO2 expir VCO2 eliminat / min = VCO2 expir VCO2 insp 3. Determinarea coeficientului respirator CR CR = VCO2 elimin / VO2 cons CR depinde de substratul supus oxidrii CR glucide = 1,0; CR proteine = 0,8; CR lipide = 0,7 Exemplu: C6 H12 O6 + 6O2 6 CO2 + 6H2 O CR = 6CO2 / 6O2 = 1 4. Determinarea echivalentului caloric al 1l O2 - cantitatea de energie degajat la consumarea 1l O2 (conform tabelelor standard n baza CR) EK 1 l O2 = CR + 4; pentru glucide = 5 kcal proteine = 4,8 kcal lipide = 4,7 kcal 5. Determinarea MB (Q)= kcal/ min, apoi 24 ore 6. Calcularea MB dup tab. standard i compararea cu datele experimentale; aprecierea erorii ( 10%)

Release by MedTorrents.com 39.Clearence-ul plasmatic si importanta in aprecierea functiilor renale. Clearance-ul creatininei
Clearance - ul, notiune introdusa de Van Slyke, exprima cantitatea de plasma epurata de catre rinichi in unitatea de timp, pentru o substanta data. Clearance-ul creatininei se calculeaza cu formula: C=UxV/P, unde C=clearance-ul substantei; U=concentratia substantei in urina exprimata in mg/mL; V=debitul urinar exprimat in mL/min.; P=concentratia substantei in plasma exprimata in mg/mL. Se urmaresc clearance-urile a doua categorii mari de substante: - substante ce nu se reabsorb si nu se secreta de catre tubii renali - filtratul glomerular; - substante ce sunt epurate complet - fluxul plasmatic renal. Creatinina este produsul metabolic al creatinei si fosfocreatinei, ambele prezente aproape in exclusivitate in muschi. Productia endogena de creatinina este constanta in conditiile in care masa musculara ramane constanta. Determinarea clearance-ului la creatinina este proba functionala renala cu cea mai larga utilizare in clinica medicala, fiind folosita pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare, deoarece toata creatinina filtrata glomerular este excretata in urina. Avantajul metodei consta in faptul ca valorile sunt independente de aportul exogen de proteine si de diureza. In calculul clearance-ului se iau in considerare debitele urinare V1 si V2 (mL/min), valorile creatininei din cele 2 probe de urina U1 si U2 (mg/dL), valoarea creatininei serice P (mg/dL) si suprafata corporala S (mp): C(mL/min)=1.73/Sx[(V1xU1)+(V2xU2)]/2xP. Pentru situatiile in care debitul urinar este mai mic decat 1.5 mL/min, la pacienti cu arsuri severe, precum si pentru monitorizarea functiei renale la pacienti tratati cu medicamente nefrotoxice, se aplica pentru calcul formula Cockroft: C(mL/min) = [(140-varsta(ani)xgreutatea(kg)]/[72xcreatinina serica(mg/dL)]. La femei rezultatul se inmulteste cu 0.85. Ca o conditie, nivelul creatininei serice trebuie sa fie constant si determinarea se repeta dupa 24 ore. Aceasta formula nu se aplica la bolnavii cu transplant renal, subiectii cu varste peste 70 ani, in caz de obezitate si sindroame edematoase. La copii se aplica formula: C(mL/min)=0.55xlungimea corpului(cm)/creatinina serica (mg/dL) (la nou-nascuti la termen si in primul an de viata se inmulteste 0.45 cu lungimea corpului/creatinina serica). De asemenea clearance-ul la creatinina poate fi estimat dintr-o singura determinare a creatininei serice utilizand normograme, pe baza varstei, greutatii si nivelului creatininei serice. 40.Calciu. Aportul de calciu trebuie sa satisfaca in mod eficient necesitatile organismului, care variaza in functie de varsta, sex si starea de sanatate, astfel: Sugari: 0-5 luni: 210 mg/zi 6-11 luni: 270 mg/zi Copii: 1-3 ani: 500 mg/zi 4-8 ani: 800 mg/zi 9-18 ani: 1300 mg/zi Adulti: 19-25 de ani: 1000 mg/zi 51-70 de ani:1200 mg/zi. Femeile au un necesar de calciu particular: - cele insarcinate: 1300 mg/zi - peste 50 de ani: 1500 mg/zi Hipercalcemia (concentratia crescuta a calciului in sange) aparuta ca rezultat al aportului excesiv (peste 2000 mg/zi, de-a lungul unei perioade lungi de timp, poate determina aparitia unor simptome precum astenia, anorexia (disparitia apetitului), depresie, confuzie, greturi, varsaturi, constipatie, dureri musculare, cefalee. Complicatiile cronice asociate acestei stari sunt dezvoltarea de calculi urinari (sau chiar insuficienta renala) si ritmuri cardiace anormale. Persoanele cu probleme renale (litiaza renala) si cele cu insuficienta cardiaca aflate in tratament cu digitale (cum este digoxina) nu trebuie sa consume suplimente sintetice de calciu deoarece acestea pot cauza o agravare a evolutiei boli de fond Hipocalcemia este o tulburare electrolitica ce se caracterizeaza prin niveluri scazute ale calciului seric. Dieta restrictiva in calciu poate determina aparitia acestei probleme, ce se traduce clinic prin aparitia paresteziilor sau furnicaturilor la nivelul extremitatilor membrelor (deoarece nu se mai transmite corespunzator influxul nervos), contracturi musculare necontrolate (sub forma carceilor), frecventa crescuta a cariilor dentare. Pe termen lung lipsa calciului determina aparitia rahitismului (la copii), osteomalaciei si osteoporozei (la adulti).