Atmosfera Bacoviana

Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu ; despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscuta
in istoria literara sub numele de bacovianism au vorbit toti marii critici. Atmosfera launtrica particulara es te, cum spunea Eugen Lovinescu, deprimata de toamne reci, cu ploi putrede, cu ar bori cangrenati, limitat intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre ci mitir si abator atmosfera de plumb in care pluteste obsesia mortii si a neantulu i . Gasim in opera lui George Bacovia (pseudonimul lui George Vasiliu) influente din E. Poe si din simbolismul francez : Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlain e prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si p redilectia pentru muzica. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilo r ce dau sentimentul de sfarsit de lume, al caldurilor toride, in care cadavrele intra in descompunere, al primaverilor iritante si nevrotice (Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Decembrie). Cadrul este orasul de provincie, cu parcuri sol itare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse intr-o realitate demora lizata . Alaturi de figurile proiectate pe acest fundal : copii si fecioare tube rculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facand gesturi absurde, devin personaje : toamna, somnul, plansul, golul, frigul, tristetea, u mezeala, raceala, nevroza, primavara. Bacovia incepe prin a evoca orasul de provincie somnolent, amantii care merg la gradina sa asculte fanfara militara, vantul care poarta prin piata dezol ata hartii si frunze de-o valma plictisul provincial, cu alte cuvinte. Dar in as tfel de imagini ale tristetii provinciale, Bacovia isi face curand o atmosfera p roprie, intemeiata nu pur si simplu pe sentimentalism ca la Demostene Botez, ci pe o dezorganizare sufleteasca. Astfel, melancolia devine deznadejde, plictisul suferinta. Simbolismul poetului e acela din traditia sumbra a baudelarismului, care a cantat ploaia insinuata, rece, provincia, uratul funebru, monotonia burgheza, tristetea autumnala. Prototipii lui Bacovia sunt Rodenbach, Rimbaud si Verlaine . Cadavrele intrate in putrefactie sunt o reminescenta din Baudelaire, iar toam nele insalubre, tusea si ftizia vin de la Jules Laforgue, care se pare ca avea t uberculoza. Tema plictisului duminical si provincial e mai putin dezvoltata de p oet. Umiditatea pluviala de la Rodenbach ia la Bacovia aspecte infernale si se o bserva o adevarata teroare de apa trista, ostila, care contamineaza tot, un sent iment fizic de insalubritate. Penetratia umezelei peste tot, atmosfera cetoasa care inabuse, crasmele umede, murdare, ziduri vechi ce se darama, peretii uzi si frigul, un mort evreie sc pe ploaie , o fata ingropata pe ploaie, toate acestea sfarsesc prin a da nerv i, prin a exaspera. Isterizati, bolnavii racnesc la ploaie. Poezia Nocturna expr ima starea sufleteasca a citadinului nelocalizat. Bacovia a scris muzica si si-a scris versurile dupa strunele vioarei , iar in urmatoarele versuri se face refe rirea la imitatia cadentei unui mars funebru. La un moment dat, Bacovia afirma c a fiecarui sentiment ii corespunde o culoare . ( Pictorul inrebuinteaza in meste sugul sau culorile : alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am incercat sa le r edau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare. A cum, in urma m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdei. De aceea ultimul meu vo lum poarta titlul Scantei galbene ). George Bacovia prefera deci culorile inchis e, sumbre negru, violetul, griul , dar si pe cele deschise cum este albul , galb enul, etc. Imperechind ritmica muzicei si senzatia de grandoare, el ne da privelist i fantomatice de valsuri in alb, astfel amintind de tehnica vaporoasa a lui Dega s. Un simbol al intunericului si al mortii este corbul. Violet : Culoarea violet devine simbol prin efectul straniu al generaliz arii ei. Totusi exista insa si interpretari simbolice preexistente, culturale al e violetului violenta, fast, precum si artificialitate. Fiind considerata o culo are care inghite lumina, galbenul este o culoare de doliu, culoare a secretului si apare in poeziile Amurg violet sau Matinala . Galben : culoarea deznadejdii si totodata este tonul lancezelei autumnal e, al anemiei. Privitor la culoarea rosie, Bacovia afirma ca e sangele, e viata zgomotoasa . Poezia lui George Bacovia nu este numai un produs organic al unei sensib
ilitati maladive , lipsita de retorica si de patetic (Pompiliu Constantinescu). Bacovia isi compune ca si Alexandru Macedonski o masca ; isi face din suferinta un stil, o conventie. Poetul se joaca pe sine, ca si Minulescu, dar pentru a se exprima. Bacovianismul e o haina de teatru, o proza patetica. Nu ascultam confes ia uni bolnav, ci vedem o punere in scena, poetul desprinzandu-se pe fondul univ ersului caruia i-a dat viata ca un personaj . Bacovia reprezinta punctul cel mai inalt al simbolismului romanesc, situ andu-se totodata, prin valoare, mai presus de simbolism si de orice curent liter ar, in universalitate. Influenta lui asupra poeziei secolului XX ramane o pagina nescrisa a istoriei noastre literare. Ea e extraordinara, dar implica un parado x :; poetul cu cel mai adanc ecou asupra poeziei rom?nemoderne este, izolat in s trania lui frumusete, inimitabil .

Atmosfera Bacoviana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Atmosfera Bacoviana

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Atmosfera Bacoviana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu ; despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscuta

S-ar putea să vă placă și