M.sadoveanu
M.sadoveanu
M.sadoveanu
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pacani d. 19 octombrie 1961, Bucureti) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician i om politic romn. Este considerat cel mai mare prozator romn din toate timpurile, fiind supranumit Ceahlul literaturii romne.
In 1904 se stabileste la Bucuresti, se casatoreste, si va avea unsprezece copii. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata - Povestiri, Dureri inabusite, Crasma lui Mos Precu, Soimii - in care Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu".
In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In acest an publica volumele Povestiri de seara (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, brosura Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant.
Cel ce a fost supranumit "Ceahlaul prozei romanesti" sau "Stefan cel Mare al literaturii romane" ori Al treilea mare Mihai din istoria poporului roman" Mihail Sadoveanu - una dintre principalele si maiestuoasele coloane de lumina ale culturii si ale existentei noastre - si-a consacrat extrem de bogata sa creatie artistica, adunata in peste 120 de volume, unui singur erou: poporul roman, surprins in diferite ipostaze si intruchipari si evocat in diferite momente, incepand din cele mai indepartate timpuri ale alcatuirii fiintei neamului si pana in contemporaneitate.
Sadoveanu este un scriitor cu individualitate distincta in literatura romana si universala. Este un realist cu viziune romantica si un romantic care aduce detalii ca un realist, un contemplativ.
Scriitorul evoca istoria unui popor, dandu-i dimensiuni mitice, individualizand-o. El este in primul rand un povestitor, iar povestirea capata rezonante de poem sau balada, pastrand accente de revolta si un profund sentiment de nemultumire, generat de nevoia de libertate. In acest sens, descoperim tendinta de retragere in trecut, si de rezistenta in fata civilizatiei (Hanu Ancutei, Tara de dincolo de negura).
Bolnav de ctiva ani, aproape orb si marcat de dureri familiale, se stinge din viata la 19 octombrie 1961. Este nmormntat la cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu si Caragiale.
CONDIIA SOCIAL
Scene din viaa satului -nesupunerea la lucru -revolta spontan -haiducia -transhumana Viaa trgurilor de provincie -rapacitatea lumii burgheze -platitudinea atmosferei provinciale -dorina de evadare
Dureri nbuite-1904 Crma lui Mo Precu- 1094 La noi n Viioara- 1097 Bordeienii- 1912 Hanu Ancuei- 1928 Baltagul- 1930 Floare ofilit- 1905 nsemnrille lui Neculai Manea1907 Apa morilor- 1911 Locul unde nu s-a ntmplat nimic1933 Cinele- 1904 Balta linitii- 1908 Haia Sanis- 1908
Casa a fost construita de Mihail Kogalniceanu in 1842, cu mesteri adusi din Italia. Grele probleme financiare l-au obligat sa vanda casa in anul 1867. Ani la rand, pe aici s-au perindat diversi si efemeri proprietari. In anul 1918, Mihail Sadoveanu si fratele sau, Vasile, devin prorietarii vilei. Pana in anul 1936, cind se va muta la Bucuresti, Sadoveanu va scrie in aceasta casa 35 de carti, perioada ieseana fiind cea mai fertila din viata sa.
Aici au iesit de sub pana sa Venea o moara pe Siret (1925), Hanul Ancutei (1928), Zodia Cancerului sau vremea Ducai-Voda (1929), Baltagul (1930), Creanga de aur si Locul unde nu s-a intimplat nimic (1933), doua volume din trilogia Fratii Jderi. In 1980, cu prilejul centenarului nasterii scriitorului, s-a deschis Muzeul memorial M. Sadoveanu. In curtea vilei poate fi admirat ansamblul sculptural realizat de Dan Covataru.
Sadoveanu nseamn:
Miestrie Inovaie Har Art Imaginaie
Literatur
2. O alta modalitate de intoarcere la tiparele originare o constituie existenta ritualizata, care se desfasoara pe baza unor legi nescrise, datini si traditii pastrate neschimbate parca de la inceputul lumii. Reprezentativ in acest sens este volumul "Hanu-Ancutei (1928). Alcatuit din noua povestiri dispuse dupa tehnica povestirii "in rama" (utilizata si de Boccaccio in "Decameronul"), " Hanu-Ancutei este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare" (G. Calinescu). 3. O alta modalitate de intoarcere la tiparele originare o constituie existenta rurala infatisata in volumele de povestiri de la nceputul carierei scriitoricesti sadoveniene. Reprezentative pentru ceasta tema sunt: "Bordeenii", "Hotul", "Judet al sarmanilor" . Cele mai multe dintre povestiri nareaza o singura intamplare dezvaluita intr-un anume moment al existentei, ca si cum eroul acesteia ar fi simtit nevoia sa se elibereze de o taina.
Importanta este asemanarea dintre oameni: in aceasta categorie de lucrari nu exista eroi, ci "un singur specimen uman in sute de ipostaze" (Calinescu). De asemenea, povestirile se mai caracterizeaza printr-o atmosfera de primitivitate, prin refuzul civilizatiei citadine si printr-o puternica nota sociala.
4. Tot in niste "tipare",este incremenita viata monotona a orasului de provincie evocata in romane ca: Apa mortilor", "Floare ofilita", "Locul unde nu s-a intamplat nimic". in maniera realismului psihologic, autorul evoca atmosfera apasatoare a oraselelor moldovenesti de provincie, de la sfarsitul secolului trecut. Spatiul descris este un loc in care "nu se intampla nimic", dar in , care se petrec, la nivel individual, ratari, drame, iluzii sfaramate. in acest spatiu alcatuit din mahalale sordide, carciumi si cafenele, starea sufleteasca obisnuita este plictisul. Fiecare generatie se incadreaza in tiparul de existenta al generatiei precedente, sub semnulunui timp lent, egal mereu cu el insusi, in zile nesfarsite "din lungul sirag ce se intinde inainte pana la incheierea vietii. in acest timp stagnant, oamenii devin, captivi ai propriei existente, traind un vizibil proces de alienare. Personajele sunt: intelectuali dezradacinati, femei tanjind (ca si doamna Bovary) dupa o alta lume, firi pline de pasiune care reactioneaza in mod neasteptat. in acest spatiu, iluziile se vadesc a fi o "apa a mortilor", un miraj, avanturile scad si in locul lor se instaleaza golul sufletesc: "Nimic. N-am simtit in jurul meu nimic, nam putut face nimic in lumea asta; nu m-am simtit indemnat sa fac nimic" marturiseste retrospectiv un personaj, rezumand toate celelalte existente.
5. In sfarsit, un alt mod al intoarcerii la tipare il constituie istoria Moidovei. In spiritul romantismului eroic, autorul evoca, la modul epopeic, trei secole din. trecutul Moldovei reinviind fapte grandioase care le confera oamenilor proportii monumentale. In aceasta tema ar putea fi incluse romanele istorice: "Vremuri de bejenie" (1907), "Neamul Soimarestilor" (1915), "Zodia Racului sau Vremea Ducai Voda" (1929), "Fratii Jderi (1935-l942). O mentiune aparte merita romanul "Creanga de aur" (1933), in care autorul reia teza vechimii noastre ("ne tragem mai demult decat maica Roma") pe aceste meleaguri; totodata, romanul mentionat este o carte a initierii in ritualuri stravechi descinzand din cultul Iui Zalmoxis. Romanele istorice sadoveniene evoca o lume arhaica, infatisata in exodurile ei triste, in scenele atroce ale navalirilor dusmane si, mai ales, in razboaie. Timpul istoric (devenit timp tragic) este populat de figuri legendare, iar istoria se impleteste cu mitul.