BILANTUL CONTABIL 1.

NOTIUNE SI FUNCTIILE BILANTULUI CONTABIL

Pentru realizarea functiilor contabilitatii: de informare, decizie si control, este necesar ca in urma lucrarilor curente de contabilitate sa se sintetizeze periodic informatiile generate de conturi si calculele contabile, in documente de sinteza expresiv si relevante, accesibile nu numai specialistilor, ci si celor interesati de gestiunea unitatii patrimoniale in calitate de: investitor, administrator, banca, creditor, fiscalitate si alte organisme economice si sociale. Aceste documente de sinteza constituie obiectul de baza al contabilitatii financiare, deoarece redau o imagine fidela asupra situatiei patrimoniale, rezultatelor si situatiei financiare a intreprinderii. Potrivit Legii 31/1990 privind societatile comerciale si a Legii Contabilitatii 82/1991, toti agentii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligati sa intocmeasca bilant contabil. Bilantul este documentul oficial de sinteza al tuturor unitatilor patrimoniale. Bilantul contabil contribuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si asupra rezultatelor obtinute de unitatea patrimoniala, care presupune: respectarea cu buna credinta a regulilor privind evaluarea patrimoniului; respectarea principiilor: prudentei, permanentei metodelor, continuitatea activitatii bilantului de deschidere cu cel de inchidere, a noncompensarii; posturile inscrise in bilant trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu inventarul. Procedeu principal al metodei contabilitatii si baza informationala fundamentala, bilantul propriu-zis este un tablou care cuprinde in forma sintetica si in expresie valorica mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum si rezultatul unui agent economic la un moment dat. Bilantul este documentul contabil de sinteza, prin care se prezinta activul si pasivul unitatii patrimoniale la inchiderea exercitiului, precum si in celelalte situatii prevazute de Legea Contabilitatii.

Importanta bilantului contabil deriva din functiile pe care acesta le indeplineste: functia de generalizare a datelor contabilitatii; functia de cunoastere a mersului activitatii economico-financiare; functia previzionala.

1) Functia de generalizare a datelor in ciclul contabil de prelucrare a informatiilor izvoraste din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilitatii curente, dupa criterii bine stabilite, intr-un numar restrans de indicatori, care sa poata oferi o imagine de ansamblu asupra situatiei economicofinanciare a unitatii patrimoniale. 2) Functia de analiza a mersului activitatii economico-financiare se manifesta prin aceea ca, pe baza bilantului contabil se analizeaza periodic, gradul realizarii indicatorilor proiectati si a rezultatelor, se identifica rezerve si se stabilesc masuri de perfectionare a activitatii economice si financiare. Adunarile Generale ale Actionarilor, Consiliile de Administratie, managerii unitatilor patrimoniale analizeaza periodic situatia economico-financiara, pe baza bilantului contabil, a anexelor sale si a raportului de gestiune, componente de baza ale darii de seama contabile. 3) Functia previzionala consta in posibilitatea oferita de bilant de a orienta activitatea viitoare. In acest scop, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioadele urmatoare se fundamenteaza pe situatia patrimoniala si a rezultatelor din perioada considerata baza de raportare.

2. STRUCTURA BILANTULUI CONTABIL

Bilantul contabil are in componenta sa documente si situatii de sinteza economica sau de control fiscal, cuprinzand urmatoarele elemente: Bilantul propriu-zis; Contul de Profit si pierdere ( respectiv contul de exercitiu in cazul institutiilor publice ); Anexa la bilant; Raportul de gestiune. Avand acelasi scop, de informare asupra situatiei patrimoniului, a situatiei financiare a unitatii patrimoniale si a rezultatelor obtinute, aceste parti constitutive formeaza un tot unitar. Pentru intocmirea si prezentarea completului bilantier, Ministerul Finantelor, prin Colegiul Consultativ al Contabilitatii, elaboreaza modele de situatii privind bilantul si celelalte componente pentru regii autonome, societati comerciale si institutii publice. Pentru societatile bancare, modelele si normele metodologice se elaboreaza de Banca Nationala cu avizul Ministerului Finantelor. La intocmirea bilantului contabil, se au in vedere urmatoarele reguli: posturile de bilant sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

nu sunt admise compensari intre conturile ce se inscriu in bilant si respectiv intre conturile de venituri si cheltuieli din contul de Profit si pierdere. In practica se cunosc doua scheme de bilant, una sub forma de tablou cu doua parti: partea stanga, ACTIVUL, si partea dreapta, PASIVUL, numita si schema orizontala de bilant, si modelul sub forma listei verticale sau schema bilantului vertical. Bilantul sub forma de tablou cu doua parti pune in evidenta egalitatea intre resurse si utilizari, iar modelul de bilant sub forma listei verticale ordoneaza structurile patrimoniale in active, datorii, capitaluri, rezerve si alte componente ale situatiei nete, finalitatea fiind prezentarea situatiei nete a patrimoniului. A) Bilantul propriu-zis poate fi alcatuit in doua variante sau sisteme, in functie de gruparea intreprinderilor in intreprinderi mici , mijlocii si intreprinderi mari, grupare ce se face in functie de praguri fiscale ( care au in vedere valoarea activului bilantului, cifra de afaceri si numarul mediu de salariati ). Bilant contabil in sistem simplificat, in cazul intreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schema de bilant mai redusa. Bilant contabil in sistem de baza prevazut sa fie utilizat de intreprinderi mari, acesta cuprinzand posturi si indicatori completi privind activitatea si rezultatele intreprinderii. Bilantul unitatilor patrimoniale care desfasoara activitati economice cuprinde toate elementele de activ si pasiv grupate dupa destinatie si respectiv provenienta lor. ACTIVUL BILANTULUI cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente: Activele imobilizate ( imobilizari necorporale; imobilizari corporale; imobilizari financiare ); Activele circulante ( stocuri, creante, titluri de plasament, disponibilitati si alte valori ); Conturile de regularizare si asimilare-activ ( cheltuielile inregistrate in avans, diferente de conversie-activ si alte elemente tranzitorii si de regularizat, de activ ); Primele de rambursare a obligatiunilor. Capitalul social subscris nevarsat se inscrie distinct in grupa activelor circulante ale bilantului. PASIVUL BILANTULUI cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente: Capitalurile proprii ( capitalul social sau individual, primele legate de capital, diferentele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exercitiului, fondurile proprii, subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate ); Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli; Datoriile ( imprumuturi si datorii asimilate, furnizori si conturi asimilate, datorii in legatura cu personalul, datorii fata de bugetul statului, datorii privind asigurarile sociale, creditori si alte datorii );

Conturile de regularizare si asimilare-pasiv ( veniturile inregistrate in avans, diferentele de conversiepasiv, alte elemente tranzitorii si de regularizat de pasiv ). Elementele patrimoniale in bilant sunt sistematizate pornind de la conturi, pe grupe, capitole, posturi, dupa criteriul lichiditatii activului si a exigibilitatii pasivului, astfel: posturile de activ sunt asezate in ordinea crescatoare a lichiditatii ( de la cele mai putin lichide - cum este cazul activelor imobilizate la disponibilitatile banesti ca forma de lichiditate absoluta ), iar in pasiv posturile sunt dispuse de la cele mai putin exigibile ( de la capital - ultimul cont care se inchide in cazul lichidarii patrimoniului ) la datoriile curente. Atat activul cat si pasivul bilantier suporta un dublu criteriu de ordonare: criteriul major: pentru active, natura lor economica, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridica; criteriul minor: pentru active, lichiditatea ( crescatoare ) a acestora, iar pentru elementele de pasiv, exigibilitatea lor ( crescatoare ). Structura bilantului o stabileste Ministerul Finantelor la sfarsitul fiecarui an financiar. B) Contul de Profit si pierdere reprezinta o recapitulatie a veniturilor si a cheltuielilor, dupa cum urmeaza: Venituri din exploatare; Cheltuielile activitatii de exploatare; Rezultatul activitatii de exploatare; Venituri financiare; Cheltuieli financiare; Rezultatul activitatii financiare; Venituri exceptionale; Cheltuieli exceptionale; Rezultatul operatiunilor exceptionale; Venituri totale; Cheltuieli totale; Rezultatul brut al exercitiului; Impozitul pe profit; Rezultatul net al exercitiului.

Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la inceputul anului. In situatia in care au fost efectuate inregistrari prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul conturilor de venituri, datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri si cheltuieli inainte de a fi transferate asupra contului de rezultate finale, cumulate de la inceputul anului. Veniturile sunt preluate din balanta de verificare, suma veniturilor din contul de Profit si pierdere este egala cu rulajul creditor cumulat al conturilor de venituri sau rulajul creditor cumulat corectat. Cheltuielile sunt preluate din rulajul debitor cumulat al conturilor de cheltuieli, corectat daca este cazul cu unele sume inregistrate in credit. Contul de Profit si pierdere are un continut indeosebi economic, deoarece ofera informatii asupra activitatii de productie, comerciale sau financiare a unitatii patrimoniale prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le genereaza. In prezentarea contului de Profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ce ia in considereare natura economica a acestora, altul ce pleaca de la functiunile sau activitatile unei intreprinderi ( de la destinatia veniturilor si cheltuielilor ). Ca forma, contul de Profit si pierdere se poate prezenta: tablou bilateral sau forma de cont ( schema orizontala ); lista ( schema verticala ). In ambele cazuri, cheltuielile si veniturile sunt grupate in trei categorii: din exploatare; financiare; exceptionale. C) Anexa la bilant are ca obiective principale completarea si explicarea datelor inscrise in bilant si in contul de Profit si pierdere si contine informatii cu privire la situatia patrimoniala si financiara, la rezultatele aferente exercitiului incheiat cum sunt: repartizarea profitului ; situatia stocurilor si a productiei in curs de executie ; situatia creantelor si datoriilor ; situatia altor provizioane; date informative; plati restante;

impozitele, taxele si alte obligatii datorate si varsate; situatia activelor imobilizate: A. Valori brute B. Amortizari C. Provizioane pentru depreciere alte informatii privind regulile si metodele contabile utilizate si date complementare. a) Repartizarea profitului cuprinde alocari din profitul exercitiului in curs, la rezerve, fondul de participare a salariatilor la profit, fondul de dezvoltare, surse proprii de finantare, dividende de platit etc., precum si profitul ramas nerepartizat. b) Situatia stocurilor si a productiei in curs contine date referitoare la dinamica stocurilor de materii si materiale, a obiectelor de inventar, productiei neterminate, stocurilor la terti, animalelor, marfurilor, ambalajelor si a totalului stocurilor. c) Situatia creantelor si datoriilor se refera la informatii cum sunt: creante din active imobilizate; creante din active circulante; cheltuieli inregistrate in avans; total creante; datorii bancare; datorii fiscale si sociale; datorii comerciale; datorii in legatura cu personalul; alte datorii; venituri inregistrate in avans; total datorii. d) Situatia altor provizioane pune la dispozitie date referitoare la miscarea balantiera a provizioanelor ( sold la inceputul anului; cheltuieli privind provizioanele constituite; veniturile din provizioanele diminuate sau anulate; sold la sfarsitul anului ) pe categorii de provizioane, respectiv: provizioane reglementate; provizioane pentru riscuri si cheltuieli; provizioane pentru depreciere; total provizioane.

e) Date informative ofera date cu privire la: rezultatele obtinute; evolutia indicatorilor ( nr. salariatilor, salarii brute, veniturile, exporturi, imobilizarile corporale comparativ cu anul precedent ); evolutia creditelor, alocatiilor bugetare; investitiile straine. f) Platile restante prezinta volumul angajamentelor neonorate la termen, atat pe structura ( furnizori,creditori etc. ) cat si pe vechime si activitate ( curenta si investitii ). g) Situatia impozitelor si taxelor datorate si varsate ofera informatii referitoare la corelatiile unitatii patrimoniale cu bugetul statului si bugetele locale. Pentru fiecare categorie de impozite si taxe se fac raportari privind sumele datorate, sumele varsate efectiv, sumele ramase de varsat si eventual sumele varsate in plus. h) Situatia activelor imobolizate reda miscarea activelor imobilizate (necorporale, corporale, financiare si pe total ) tot sub forma balantiera si in valoare bruta, a amortizarilor aferente, precum si a provizioanelor pentru depreciere. i) Alte informatii privind regulile si metodele contabile se refera la: metodele de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilant; metodele utilizate pentru calculul amortismentelor si provizioanelor; motivele pentru care unele posturi din bilant si din contul de Profit si pierdere nu sunt comparabile de la un exercitiu la altul; alte informatii pe care unitatea le considera semnificative. D) Odata cu bilantul, cu contul de Profit si pierdere si cu anexa la bilant, unitatile patrimoniale depun raportul de gestiune. Acesta contine in principal: prezentarea situatiei unitatii patrimoniale si evolutia sa previzibila; elemente deosebite intervenite in activitatea unitatii patrimoniale dupa incheierea exercitiului; participatiile de capital la alte unitati; activitatea si rezultatele de ansamblu a sucursalelor, filialelor si altor subunitati proprii; activitatea de cercetare-dezvoltare;

alte referiri cu privire la activitatea desfasurata care sunt considerate necesare a fi inscrise in raportul de gestiune.

3. NORME DE INTOCMIRE, CERTIFICARE, VERIFICARE SI ANALIZA A BILANTULUI CONTABIL Ministerul Finantelor emite norme de intocmire si centralizare a bilantului contabil in fiecare an , dar legea de baza care reglementeaza intocmirea, verificarea si certificarea bilantului este Legea Contabilitatii 82/1991. Aceasta lege este completata cu prevederile Legii 31/1990 privind societatile comerciale, republicata. Legea Contabilitatii 82/1991 reglementeaza regimul legal al bilantului contabil in cadrul capitolului IV, care prevede la art.27 ca Bilantul contabil se intocmeste obligatoriu anual, precum si in situatia fuziunii sau incetarii activitatii. Bilantul mai poate fi intocmit la cererea Adunarii Generale a Actionarilor sau a Consiliului de Administratie. Intreprinderile cu capital de stat il intocmesc si trimestrial. Agentii economici prevazuti la art.1 din Legea Contabilitatii nr.82/1991, au obligatia sa intocmeasca si sa depuna bilantul contabil la directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene, respectiv, a municipiului Bucuresti sau la administratiile financiare ale sectoarelor, potrivit prevederilor hotararilor guvernului. La intocmirea bilantului contabil se au in vedere regulile cu caracter general prevazute in capitolul IV din Legea Contabilitatii nr.82/1991, precum si Precizarile privind masurile referitoare la inchiderea exercitiului financiar aprobate expres prin Ordinul Ministerului Finantelor. Regiile autonome si societatile comerciale care au in subordine subunitati sau filiale in tara, vor verifica si centraliza balantele de verificare a conturilor sintetice, intocmind bilantul contabil centralizat al regiei sau societatii. Societatile comerciale, care au in subordine sucursale si filiale care desfasoara activitate si au sediul in strainatate vor evalua, in lei, rulajele si soldurile exprimate in valuta, din balantele de verificare a conturilor sintetice transmise de acestea, la cursul valutar din ultima zi a lunii decembrie a anului pentru care se inchide bilantul si se vor centraliza cu balanta de verificare intocmita pentru operatiunile economico-financiare desfasurate in tara. In vederea alinierii la nomenclatorul activitatilor Uniunii Europene, in formularul de bilant, agentii economici vor inscrie, pe langa codul de ramura din nomenclatorul prevazut de Ministerul Finantelor si codul privind clasificarea activitatilor din economia nationala. Bilantul contabil anual precum si raportul de gestiune, se semneaza de administratorul unitatii si de conducatorul compartimentului financiar-contabil, iar in lipsa acestora de catre inlocuitorii lor de drept.

Administratorul unitatii si conducatorul compartimentului financiar contabil poarta raspunderea ( potrivit legii ), asupra realitatii si exactitatii datelor cu privire la situatia patrimoniului si realizarii indicatorilor economico-financiari raportati prin bilantul contabil. Conducatorul compartimentului financiar contabil are obligatia sa verifice respectarea prevederilor din Normele Metodologice privind intocmirea, verificarea si centralizarea bilanturilor contabile, asigurarea respectarii corelatiilor dintre indicatorii din formulare, urmarind realitatea datelor ce se raporteaza prin bilantul contabil. Potrivit art. 29 din Legea Contabilitatii, bilanturile contabile sunt supuse verificarii si certificarii de catre cenzori, contabili autorizati sau experti contabili, dupa caz. Sunt supuse verificarii si certificarii, bilanturile contabile ale societatilor comerciale si ale altor unitati patrimoniale care, potrivit legii, statutelor sau contractelor de asociere au obligatia sa aiba cenzori. In cazul intreprinderilor mici sau mijlocii, bilanturile contabile nu sunt supuse verificarii si certificarii de catre experti contabili sau contabili autorizati, conducerea unitatii avand intreaga raspundere pentru corecta alcatuire a bilantului. Prin verificarea si certificarea bilanturilor se confirma daca acestea dau o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului exercitiului. In acest scop, pe baza verificarilor din cursul anului, precum si a altor elemente apreciate ca fiind necesare se intocmeste un raport din care sa rezulte, in principal, urmatoarele: daca bilantul contabil concorda sau nu cu registrele contabile; daca registrele de contabilitate sunt tinute in conformitate cu reglementarile in vigoare; respectarea cu buna credinta a regulilor privind evaluarea patrimoniului si a celorlalte norme si principii contabile. Schema generala de verificare si certificare a bilantului contabil se poate prezenta astfel:

CERTIFICAREA BILANTULUI CONTABIL Bilantul contabil poate fi certificat fara rezerve, cu rezerve sau se refuza certificarea acestuia. Motivele certificarii cu rezerve sau refuzul de certificare se mentioneaza in raport. Dupa aprobarea bilantului de Adunarea Generala ( in cazul bilantului anual ), acesta impreuna cu raportul cenzorilor este transmis pana la data de 15 aprilie a anului urmator la Directiile Generale ale Finantelor Publice judetene si a municipiului Bucuresti, in vederea verificarii si centralizarii. Dupa verificare un exemplar se depune la Registrul Comertului si o sinteza a bilantului propriu-zis si a contului de Profit si pierdere este transmisa spre publicare in Monitorul Oficial in cazul intreprinderilor mari sau intr-o publicatie de larga circulatie pentru intreprinderile mijlocii. Publicarea bilantului se poate face intr-o forma simplificata. Unitatile patrimoniale mici sau mijlocii pot intocmi bilantul contabil, in forma simplificata, in timp ce unitatile patrimoniale mari au obligatia sa intocmeasca bilantul contabil sub forma dezvoltata, considerata baza . Termenele pentru depunerea bilantului contabil sunt urmatoarele: pana la 10 martie, declaratiile agentilor economici care nu au desfasurat activitate de la data infiintarii pana la 31 decembrie a anului pentru care se incheie bilantul; pana la 31 martie, agentii economici care, potrivit prevederilor Ordinului Guvernului sunt grupati in categoria contribuabililor mici; pana la 15 aprilie, agentii economici care, potrivit prevederilor O.G. sunt grupati in categoria contribuabililor mari.

Termenele enumerate mai sus vor fi respectate si de unitatile cu personalitate juridica din sectorul cooperatist si obstesc, care desfasoara activitati economice. Eventualele erori constatate in contabilitate, dupa aprobarea si depunerea bilantului contabil vor fi corectate in anul in care acestea se constata, bilanturile contabile ale exercitiilor anterioare nemaiputand fi modificate. Nedepunerea bilanturilor contabile sau dupa caz a declaratiilor, la termenele prevazute in normele metodologice, precum si prezentarea unor bilanturi necorelate, cu continut eronat, costituie contraventie si se sanctioneaza conform prevederilor O.G. emis in acest scop. Bilantul contabil anual se pastreaza in arhiva intreprinderii timp de 50 de ani, date fiind implicatiile patrimoniale si reglementarile care se solutioneaza pe baza informatiilor cuprinse in bilant.

4. INTOCMIREA BILANTULUI Pentru intocmirea bilantului contabil se utilizeaza datele existente in balanta de verificare finala a conturilor sintetice, puse de acord cu cele din balanta conturilor analitice. Operatiunea de completare a bilantului consta in prelucrarea si transcrierea datelor din balanta de verificare finala si din bilantul exercitiului anterior. In formularul de bilant propriu-zis se inscriu soldurile debitoare ale conturilor care reflecta elementele patrimoniale de activ, precum si soldurile creditoare ale conturilor destinate urmaririi elementelor patrimoniale de pasiv, facandu-se dupa caz anumite grupari, insumari, rectificari ale lor. Elementele patrimoniale de activ se inscriu in bilant la valoarea de intrare in patrimoniu ( contabila ) pusa de acord cu rezultatul inventarierii in sensul diminuarii ei cu amortizarile si provizioanele pentru depreciere, care poate fi denumita valoare neta. Elementele patrimoniale de pasiv se consemneaza in bilant la valoarea de intrare, iar provizioanele reglementate, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli constituie posturi bilantiere distincte. Un numar relativ redus de conturi sintetice au posturi corespondente in bilant. Acestea se completeaza prin inscrierea soldurilor finale pe care le au conturile corespondente. De exemplu: Furnizori-debitori (409), Decontari cu asociatii privind capitalul (456), Rezultatul exercitiului (121), Repartizarea profitului (129) etc. O alta grupa de conturi de activ contine conturi ce au posturi corespondente in bilant, insa elementele patrimoniale care le reflecta sunt supuse uzurii si/sau deprecierii, fapt pentru care posturile bilantiere se completeaza prin scaderea din soldurile debitoare ale conturilor respective a soldurilor finale creditoare ale conturilor corespunzatoare de amortizari si/ sau provizioane. De exemplu perechile de conturi: Imobilizari necorporale in curs (230) si Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor in curs (293) sau Terenuri (2111) si Amortizarea terenurilor (2810) etc.

O alta grupa distincta de conturi de pasiv o constituie cele care se inscriu in bilant prin gruparea si insumarea soldurilor creditoare de la mai multe conturi. De exemplu: Rezerve legale (1061), Rezerve statutare (1063) si Alte rezerve care formeaza postul Rezerve; Prime de emisiune sau de aport (1041), Prime de fuziune (1042) constituie postul Prime legate de capital etc. O categorie distincta de conturi o constituie cele de activ care in vederea inscrierii lor in posturi bilantiere se grupeaza cate doua sau trei conturi ce reflecta elemente patrimoniale distincte, iar din totalul soldurilor debitoare se scade totalul soldurilor creditoare ale conturilor de amortizari si/sau provizioane aferente. De exemplu: Cheltuieli de constituire si de cercetaredezvoltare, post in componenta caruia sunt incluse soldurile conturilor: Cheltuieli de constituire (201), Cheltuieli de cercetare si dezvoltare (203), Amortizarea cheltuielilor de constiture (2801), Amortizarea cheltuielilor de cercetere si dezvoltare (2803) si Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale (290). Se poate considera o categorie distincta si specifica de conturi cele incadrate in grupele 42-45 din planul de conturi, pentru care atat in activ cat si in pasiv se gaseste cate un post bilantier cu denumirea Alte creante si respectiv Alte datorii. La aceste posturi se inscriu in general aceleasi conturi, dupa cum prezinta solduri finale debitoare si respectiv creditoare, dintre care se amintesc conturile privind personalul, asigurarile sociale, protectia sociala, bugetul statului, alte organisme publice, decontari in cadrul grupului si conturi asimilate celor de mai sus, fara vreo compensare intre ele. Pentru contul de Profit si pierdere datele necesare sunt preluate din ultima balanta de verificare, numai ca in acest caz sunt preluate rulajele cumulate ale conturilor de venituri si cheltuieli, adica se prezinta o miscare, o realizare cumulata a veniturilor si cheltuielilor si a rezultatelor financiare pe anul respectiv. Celelalte anexe la bilant se intocmesc in baza datelor din bilant si a soldurilor analitice din ultima balanta de verificare. Datorita caracterului complex al lucrarilor impuse de intocmirea bilantului perioada de elaborare a acestuia este lunga, termenul limita de publicare oficiala in Monitorul Oficial fiind 15 aprilie pentru exercitiul anterior.

5. ANALIZA ACTIVITATII ECONOMICO-FINANCIARE PE BAZA BILANTULUI CONTABIL Intocmirea bilantului contabil pe langa functia de generalizare a datelor are ca scop elaborarea unui document in baza caruia sa se faca analiza urmatoarelor aspecte: realizarii indicatorilor in comparatie cu bugetul de venituri si cheltuieli pe anul respectiv si cu anul de baza ( anul precedent ). Acesta se numeste analiza dinamica. identificarea unor resurse financiare posibile pentru dezvoltarea activitatii .

Analiza activitatii firmei in baza bilantului este obligatorie. Compartimentele de contabilitate ale unitatilor patrimoniale nu pot depune bilantul contabil la Directia Generala a Finantelor Publice decat in conditiile in care Adunarile Generale ale Actionarilor, Consiliile de Administratie, conducerea executiva a unitatii au analizat situatia patrimoniala a firmei si au intocmit in acest scop, un proces-verbal de concluzii si masuri. Un exemplar din procesul-verbal de analiza a bilantului contabil se depune odata cu celelalte formulare din darea de seama contabila. In cadrul firmei analiza activitatii economico-financiare pe baza bilantului contabil este realizata pe urmatoarele nivele: conducerea executiva; Consiliul de Administratie; Adunarea Generala a Actionarilor. Analiza pe baza de bilant are in vedere urmatoarele aspecte: analiza indicatorilor de performanta; analiza indicatorilor de eficienta; analiza indicatorilor de lichiditate; analiza indicatorilor de indatorare ( solvabilitate ); analiza indicatorilor actiunilor si dividendelor.

5.1 Analiza indicatorilor de performanta. Indicatorii de performanta ocupa un loc central in cadrul analizei financiare si constau in calcularea si interpretarea ratei rentabilitatii capitalurilor totale utilizate sau a activelor nete ( R ). RATA PROFITUL PROFITUL RENTABILITATII CAPITALURI TOTALE UTILIZATE TOTAL ACTIVE NETE Analiza performantelor intreprinderii se extinde cu ajutorul unei piramide de forma indicatorilor primari, secundari si tertiari. Profitul din exploatare Indicatori primari: R 1 = X 100 Capitaluri totale utilizate Profitul din exploatare

Indicatori secundari: R 2 = X 100 Cifra de afaceri sau Cifra de afaceri R 2 = X 100 Capitaluri totale utilizate Costul vanzarii Indicatori tertiari: R 3 = X 100 Cifra de afaceri sau Cifra de afaceri R 3 = X 100 Active fixe sau Cifra de afaceri R 3 = X 100 Active circulante 5.2 Analiza indicatorilor de eficienta. Eficienta activitatii agentilor economici este apreciata prin indicatorii de eficienta care au la baza procesul de transformare a capitalurilor circulante pe un circuit de forma: Bani-Marfa-Bani. Acesti indicatori exprima numarul mediu de zile aferent fiecarei faze a ciclului economic sau durata medie in zile a unei rotatii , pe elemente ale capitalului circulant. Cu cat procesul de transformare al capitalurilor circulante este mai eficient, cu atat riscul de a investi in activitatea respectiva este mai mic. Cresterea duratei totale a procesului de transformare a capitalurilor circulante determina urmatoarele riscuri: afectarea morala a calitatii materiilor si materialelor; realizarea unor produse care nu pot fi vandute; crestera costurilor indirecte, in primul rand a celor cu stocarea; cresterea costurilor finale ale produselor finite;

diminuarea profitului; cresterea cererii actionarilor pentru dividende cat mai mari, Indicatorii de eficienta sunt: a) Durata medie de plata Credite pentru plata furnizorilor = X 360 a creditelor C/val./achizitiilor de materii prime b) Durata medie de stocare Stocuri de materii si materiale = X 360 a materiilor si materialelor C/val./achizitiilor de materii si materiale c) Durata de stocare a prodrselor- Stocuri de productie neterminata = X 360- in curs de executie Costul produselor finite vandute intr-un an d) Durata medie de stocare Stoc de produse finite = X 360 a produselor finite Costul produselor finite vandute intr-un an e) Durata medie de incasare Clienti = X 360 a clientilor Valoarea produselor finite vandute intr-un an

5.3 Analiza indicatorilor de lichiditate Pentru un agent economic sa poata functiona are nevoie de lichiditati, iar dimensiunea relativa a acestora este apreciata prin nivelul umor indicatori care se calculeaza pe baza bilantului contabil. In practica se folosesc urmatoarele indicatori de lichiditate: ACTIVE CIRCULANTE a) RATA LICHIDITATII CURENTE = PASIVE CIRCULANTE Valoarea optima a acestui indicator este de la 2 la 1. ACTIVE CIRCULANTE - STOCURI b) TESTUL ACID = PASIVE CIRCULANTE Valoarea optima a acestui indicatir este de la 1 la 1. c) RATA RECUPERARII RAPIDE CASH = A LICHIDITATILOR PASIVE CIRCULANTE 5.4 Analiza nivelului de indatorare sau de solvabilitate. In contabilitate pentru caracterizarea gradului de solvabilitate se utilizeaza indicatori cum sunt: a) Proportia activelor nete in capitalul actionarilor

TOTALUL ACTIVELOR NETE P. A. N. = X 100 CAPITALURILE ACTIONARILOR b) Raportul Gearing in urmatoarele variante: CREDITE TOTALE RATA DATORIEI = X 100 CAPITALUL ACTIONARILOR CREDITE PE TERMEN LUNG RAPORTUL GEARING 2 = X 100 CAPITALURI TOTALE Valoarea optima 40% (maxima). CAPITALUL ACTIONARILOR RAPORTUL GEARING 3 = X 100 CAPITALURI TOTALE Valoarea optima 60% (minim). 5.5 Analiza indicatorilor unitari: a actiunilor si a dividendelor Aceasta latura a analizei prezinta interes pentru actionari si are la baza informatiile din contul de Profit si pierdere. Pentru analiza actiunilor si dividendelor sunt folositi urmatorii indicatori: Profit net a) Profitul net care revine la o actiune = Nr. de actiuni emise Dividendele de platit b) Dividendul per actiune = Nr. de actiuni emise Profitul net c) Capacitatea de acoperire a dividendelor = Dividende de platit Valoarea minima a acestui indicator este de 2.5 ori.

6.CONCEPTUL DE RENTABILITATE. RATA DE EXPRIMARE A RENTABILITATII Rentabilitatea este un indicator sintetic calitativ important, care exprima capacitatea unei firme de a obtine venit net. Altfel spus rentabilitatea poate fi definita ca capacitatea intreprinderii de a produce un surplus peste nivelul cheltuielilor. Rentabilitatea reprezinta capacitatea firmelor de a produce profit.