Povestea porcului de Ion Creanga Cica erau odata o baba si un mosneag: mosneagul de-o suta de ani, si bab a de nouazeci;

si amndoi batrnii acestia erau albi ca iarna si posomorti ca vremea cea rea din pricina ca nu aveau copii. Si, Doamne! tare mai erau doriti sa aiba macar unul, caci, ct era ziulica si noaptea de mare, sedeau singurei ca cucul si le tiuiau urechile, de urt ce le era. Si apoi, pe lnga toare aceste, nici vreo sco fala mare nu era de dnsii: un bordei ca vai de el, niste toale rupte, asternute p e laite, si atta era tot. Ba de la o vreme ncoace, urtul i mnca si mai tare, caci tip enie de om nu le deschidea usa; parca erau bolnavi de ciuma, sarmanii! Povesti de Ion Creanga - Povestea porcului n una din zile, baba ofta din greu si zise mosneagului: - Doamne, mosnege, Doamne! De cnd suntem noi, nca nu ne-a zis nime tata si mama! Oare nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea asta? Caci la casa fara de copii nu cred ca mai este vrun Doamne-ajuta! - Apoi da, mai baba, ce putem noi face naintea lui Dumnezeu? - Asa este, mosnege, vad bine; dar, pna la una, la alta, stii ce-am gndit eu asta-noapte? - Stiu, mai baba, daca mi-i spune. - Ia, mine dimineata, cum s-a miji de ziua, sa te scoli si sa apuci ncotro -i vedea cu ochii; si ce ti-a iesi nainte nti si-nti, dar a fi om, da' sarpe, da', n sfrsit, orice alta jivina a fi, pune-o n traista si o ada acasa; vom creste-o si n oi cum vom putea, si acela sa fie copilul nostru. Mosneagul, satul si el de-atta singuratate si dorit sa aiba copii, se sco ala a doua zi dis-dimineata, si ia traista n bat si face cum i-a zis baba... Porne ste el si se duce tot nainte pe niste ponoare, pna ce da peste un bulhac. Si numai iaca ca vede n bulhac o scroafa cu doisprezece purcei, care sedeau tologiti n glo d si se paleau la soare. Scroafa, cum vede pe mosneag ca vine asupra ei, ndata nce pe a grohai, o rupe de fuga, si purceii dupa dnsa. Numai unul, care era mai ogrjit , mai rapanos si mai rapciugos, neputnd iesi din glod, ramase pe loc. Mosneagul degraba l prinde, l baga n traista, asa plin de glod si de alte p odoabe cum era, si porneste cu dnsul spre casa. - Slava tie, Doamne! zise mosneagul, ca pot sa duc babei mele o mngiere! M ai stiu eu? Poate ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat n gnd ieri noapte de una ca ast a. Si cum ajunge-acasa, zice: - Iaca, mai babusca, ce odor ti-am adus eu! Numai sa-ti traiasca! Un bai at ochios, sprncenat si frumusel de nu se mai poate. ti seamana tie, rupta bucatic a! Acum pune de lautoare si grijeste-l cum stii tu ca se grijesc baietii: ca, du pa cum vezi, i cam colbait, mititelul! - Mosnege, mosnege! zise baba, nu rde, ca si aceasta-i faptura lui Dumnez eu; ca si noi... Ba poate... si mai nevinovat, sarmanul! Apoi, sprintena ca o copila, face degraba lesie, pregateste de scaldatoa re si, fiindca stia bine treaba mositului, la purcelul, l scalda, i trage frumusel cu untura din opait pe la toate ncheieturile, l strnge de nas si-l sumuta, ca sa n u se deoache odorul. Apoi l piaptana si-l grijeste asa de bine, ca peste cteva zil

e l scoate din boala; si cu tarte, cu cojite, purcelul ncepe a se nfiripa si a crest e vaznd cu ochii, de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el. Iara baba nu stia c e sa mai faca de bucurie ca are un baiat asa de chipos, de hazliu, de gras si nve lit ca un pepene. Sa-i fi zis toata lumea ca-i urt si obraznic, ea tinea una si b una, ca baiat ca baiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu ini ma jignita: ca nu putea sa le zica tata si mama. ntr-una din zile, mosneagul voieste a merge la trg sa mai cumpere cte ceva. - Mosnege, zise baba, nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiat , ca tare-a fi dorit, mititelul! - Bine, mai baba. Dar n gndul sau: "Da' mnca-l-ar brnca sa-l mannce, surla, c a mult ma mai nadusi cu dnsul. De-am avea pine si sare pentru noi, da' nu sa-l mai n dop si pe dnsul cu bunatati... Cnd m-as potrivi eu babei la toate cele, apoi as lu a cmpii!" n sfrsit, mosneagul se duce la trg, trguieste el ce are de trguit si, cnd vine acasa, baba l ntreaba, ca totdeauna: - Ei, mosnege, ce mai stii de pe la trg? - Ce sa stiu, mai baba? Ia, nu prea bune vesti: mparatul vrea sa-si marit e fata. - Si asta-i veste rea, mosnege?, D-apoi ngaduieste putin, mai baba, ca nu -i numai atta, ca, de ce-am auzit eu, mi s-a suit parul n vrful capului. Si cnd ti-o i spune pna la sfrsit, cred ca ti s-a ncrncena si tie carnea pe tine. - Da' de ce, mosnege? Vai de mine! - D-apoi, iaca de ce, mai baba, asculta: mparatul a dat de stire, prin cr ainicii sai, n toata lumea, ca oricine s-a afla sa-i faca, de la casa aceluia si pna la curtile mparatesti, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel d e copaci, pe de-o parte si de alta, si n copaci sa cnte tot felul de pasari, care nu se mai afla pe lumea asta, aceluia i da fata; ba cica-i mai da si jumatate din mparatia lui. Iara cine s-a bizui sa vina ca s-o ceara de nevasta si n-a izbuti sa faca podul, asa cum ti-am spus, aceluia pe loc i si taie capul. Si cica pna acu m o multime de feciori de crai si de mparati, cine mai stie de pe unde au venit, si nici unul din ei n-a facut nici o isprava; si mparatul, dupa cum s-a hotart, pe toti i-a taiat, fara crutare, de le plnge lumea de mila. Apoi, mai baba, ce zici ? bune vesti sunt aceste? Ba si mparatul cica s-a bolnavit de suparare! - Of! mosnege, of! boala mparatilor e ca sanatatea noastra! Numai despre fetii de mparat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, ca mare jale si alean or fi mai ducnd mamele lor pentru dnsii! Mai bine ca al nostru nu poate vorbi si n u-l duce capul, ca pe altii... la attea iznoave. - Bune-s si acestea, mai baba; da' buna ar fi si aceea cnd ar avea cineva un fecior care sa faca podul si sa ia pe fata mparatului, ca stiu c-ar ncaleca pe nevoie si, Doamne! mare slava ar mai dobndi n lume! Cnd vorbeau batrnii, purcelul sedea n culcus, ntr-un cotlon sub vatra, cu rtu l n sus si, uitndu-se tinta n ochii lor, asculta ce spun ei si numai pufnea din cnd n cnd. Si cum sfatuiau batrnii, ei nde ei, despre acestea, numai iaca se aude sub va tra: "Tata si mama! eu l fac". Baba atunci a ametit de bucurie, mosneagul nsa, gndi nd ca-i Uciga-l crucea, s-a speriat si, uimit, se uita prin bordei n toate partil e, sa vada de unde a iesit acel glas; dar, nevaznd pe nime, si-a mai venit n sine. nsa godacul iar a strigat:

- Tata, nu te nfricosa, ca eu sunt! Ci trezeste pe mama si du-te la mparat ul de-i spune ca eu i fac podul. Mosneagul atunci zise ngaimat: - D'apoi ai sa-l poti face, dragul tatei? - Despre asta n-aibi grija, tata, ca esti cu mine. Numai du-te si vestes te mparatului ce-am spus eu! Baba, atunci, venindu-si n sine, saruta baiatul si-i zise: - Dragul mamei, drag! Nu-ti pune viata n primejdie, si pe noi sa ne lasi, tocmai acum, straini, cu inima arsa si fara nici un sprijin! - Nu te ngriji, mamuca, defel; ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt eu. Atunci mosneagul, nemaiavnd ce zice, si piaptana barba frumos, ia toiagul batrnetilor n mna, apoi iese din casa si porneste spre mparatie si, cum ajunge n trg, se duce cu pieptul deschis drept la palatul mparatului. Un strajer, cum vede pe m osneag ca sta pe-acolo, l ntreaba: - Da' ce vrei, mosule! - Ia, am treaba la mparatul; feciorul meu se prinde ca i-a face podul. Strajerul, stiind porunca, nu mai lungeste vorba, ci ia mosneagul si-l d uce naintea mparatului. mparatul, vaznd pe mosneag, l ntreaba: - Ce voiesti de la mine, mosule? - Sa traiti multi ani cu bine, luminate si preaputernice mparate! Fecioru -meu, auzind ca aveti fata de maritat, m-a trimis, din partea lui, ca sa aduc la cunostinta mariei-voastre ca el, cica, poate sa va faca podul. - Daca poate sa-l faca, faca-l, mosnege; si atunci fata si jumatate din m paratia mea ale lui sa fie. Iara de nu, atunci... poate-i fi auzit ce-au patit a ltii, mai de vita dect dnsul?! Daca te prinzi asa, apoi mergi de-ti ada feciorul nc oace. Iara de nu, cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii n cap. Mosneagul, auzind aceste chiar din gura mparatului, se pleaca pna la pamnt; apoi iese si porneste spre casa, ca sa-si aduca feciorul. Si, cum ajunge acasa, spune fecioru-sau ce a zis mparatul. Purcelul atunci, plin de bucurie, ncepe a zb urda prin bordei, da un ropot pe sub laite, mai rastoarna cteva oale cu rtul si zi ce: - Haidem, tatuca, sa ma vada mparatul! Baba, atunci, ncepe a se boci si a zice: - Se vede ca eu nu mai am parte n lumea asta de nimica! Pna acum m-am chin uit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia, si acum... parca vad c-am sa ramn fara dnsul! Si, tot bocind ea, o apuca lesin de suparare. Iar mosneagul, de cuvnt; pu ne cusma pe cap, o ndeasa pe urechi, si ia toiagul n mna, iese din casa si zice: - Hai cu tata, baiete, s-aducem nora mne-ta.

Purcelul, atunci, de bucurie, mai da un ropot pe sub laite, apoi se ia d upa mosneag si, ct cole, mergea n urma lui, grohaind si musluind pe jos, cum e tre aba porcului. Abia ajung ei la portile palatului mparatesc, si strajerii, cum i va d, ncep a se uita unul la altul si a bufni de rs. - Da' ce-i acesta, mosule? zise unul din ei. - D'apoi acesta mi-e feciorul, care se prinde c-a face podul mparatului. - Doamne, mosule, Doamne! multa minte ti mai trebuie! zise un strajer bat rn; se vede ca ti-ai urt zilele! - Apoi da, ce-i scris omului n frunte-i este pus, si tot de-o moarte are sa moara cineva. - D-ta, mosule, cum vedem noi, cauti pricina ziua-miazamare, cu lumnare, zisera strajerii. - D-apoi asta nu va priveste pe d-voastre; ia, mai bine paziti-va gura s i dati de stire mparatului c-am venit noi, raspunse mosneagul. Strajerii, atunci, se uita lung unul la altul si strng si ei din umeri, a poi unul din ei vesteste mparatului despre venirea noilor petitori, mosneagul cu purcelul sau! Atunci mparatul l cheama naintea sa. Mosneagul, cum intra, se pleaca pna la pamnt si sta la usa, smerit. Iara purcelul calca nainte pe covoare, grohaind , si ncepe a muslui prin casa. Atunci mparatul, vaznd asa mare obraznicie, pe de-o parte i-a venit a rde, iara pe de alta se tulbura grozav si zise: - Da' bine, mosnege, cnd ai venit n cela rnd, parca erai n toata mintea; dar acum unde te visezi, de umbli cu porci dupa tine? Si cine te-a pus la cale sa m a iei tocmai pe mine n bataie de joc? - Fereasca Dumnezeu, naltate mparate, sa cuget eu, om batrn, la una ca asta ! D-apoi, sa avem iertare, luminareavoastra, ca acesta mi-i flacaul, despre care v-am spus mai deunazi ca m-a trimis la maria-voastra, daca va mai aduceti amint e. - Si el are sa-mi faca podul? - D-apoi asa nadajduim n Dumnezeu, ca chiar el, maria-ta! - Hai! ia-ti porcul de-aici si iesi afara! Si daca pna mine dimineata n-a fi podul gata, mosnege, are sa-ti stea capul unde-ti stau talpile. ntelesu-m-ai? - Milostiv este Cel-de-sus, maria-voastra! Iara daca s-a ntmpla,, sa nu ba nuiti, puternice mparate!, dupa dorinta luminarii-voastre, apoi atunci sa ne trim iteti copila acasa. Si zicnd aceste, se pleaca dupa obicei, si ia purcelul, iese si porneste s pre casa, urmat de ctiva ostasi, n paza carora l-a dat mparatul pna a doua zi; ca sa vada ce poate fi una ca asta. Caci multa vorba, mult rs si mare nedumerire se ma i facuse la palat si n toate partile despre o astfel de batjocura nemaipomenita. Si, catre seara, ajungnd mosneagul si cu purcelul acasa, pe baba o apuca un tremur, de spaima, si ncepe a se vaicara si a zice: - Vai de mine, mosnege! da' ce foc mi-ai adus la casa? Mie ostasi mi treb uiesc?

- nca mai ai gura sa ntrebi?! acestea-s faptele tale; m-am luat dupa capul tau cel sec si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc copii de suflet. Si acum, iaca n ce chichion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii, ci ei m-au adus pe mine. Si capu lui meu se vede ca pna mine dimineata i-a fost scris sa mai steie unde sta! Purcelul nsa umbla musluind prin casa dupa mncare si nici grija n-avea des pre ncurcala ce facuse. Mosnegii s-au ciondanit ct s-au mai ciondanit si, ct erau e i de ngrijiti, despre ziua au adormit. Iara purcelul atunci s-a suit binisor pe l aita, a spart o fereastra de bardahan si, suflnd o data din nari, s-au facut ca d oua suluri de foc, de la bordeiul mosneagului, care acum nu mai era bordei, si pn a la palatul mparatului. Si podul, cu toate cele poruncite, era acum gata. Iara b ordeiul mosneagului se prefacuse ntr-un palat mult mai stralucitor dect al mparatul ui! Si, deodata, baba si mosneagul se trezesc mbracati n porfira mparateasca, si to ate bunatatile de pe lume erau acum n palaturile lor. Iara purcelul zburda si se tologea numai pe covoare, n toate partile. Tot n acea vreme, si la mparatie strasnica zvoana s-a facut, si nsusi mparat ul cu sfetnicii sai, vaznd aceasta mare minune, grozav s-au speriat, si temndu-se m paratul sa nu i se ntmple ceva de rau, a facut sfat si a gasit cu cale sa dea fata dupa feciorul mosneagului si de ndata a si trimis-o. Caci si mparatul, ct era de mp arat, le daduse acum toate pe una, si nici macar aceea nu era buna: frica! Nunta n-a mai facut, caci cu cine era s-o faca? Fata mparatului, cum a aj uns la casa mirelui, i-au placut palaturile si socrii. Iar cnd a dat cu ochii de mire, pe loc a ncremenit, dar mai pe urma, strngnd ea din umeri, a zis n inima sa: " Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu, apoi asa sa ramie". Si s-a apucat de gospodarie. Purcelul toata ziua musluia prin casa, dupa obiceiul sau, iara noaptea, la culcare, lepada pielea cea de porc si ramnea un fecior de mparat foarte frumos! Si n-a trecut mult, si nevasta lui s-a deprins cu dnsul, de nu-i mai era acum as a de urt ca dinti. La vro saptamna, doua, tnara mparateasa, cuprinsa de dor, s-a dus sa-si mai vada parintii; iara pe barbat l-a lasat acasa, caci nu-i da mna sa iasa cu dnsul. Parintii, cum au vazut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, si, ntrebnd-o despre gosp odarie si barbat, ea a spus tot ce stia. Atunci mparatul a nceput s-o sfatuiasca, zicnd: - Draga tatei! Sa nu cumva sa te mpinga pacatul sa-i faci vrun neajuns, c a sa nu patesti vreo nenorocire! Caci, dupa cum vad eu, omul acesta, sau ce-a fi el, are mare putere. Si trebuie sa fie ceva nenteles de mintea noastra, de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa aceasta au iesit amndoua mparatesele n gradina ca sa se plimbe. Si aic i, mama sfatui pe fata cu totul de alt fel: - Draga mamei, ce fel de viata ai sa mai duci tu daca nu poti iesi n lume cu barbatul tau? Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna sa fie foc zdrava n n soba si, cnd a adormi barbatu-tau, sa iei pielea cea de porc si s-o dai n foc, ca sa arda, si atunci ai sa te mntui de dnsa! - Ca bine zici, mama! iaca, mie nu mi-a venit n cap de una ca asta. Si cum s-a ntors mparateasa cea tnara seara acasa, a si poruncit sa-i faca un foc bun n soba. Si cnd dormea barbatusau mai bine, ea a luat pielea cea de porc , de unde o punea el, si a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dnsa au nceput a pri si pielea a sfri, prefacndu-se n cioric ars si apoi n scrum; si a facut n casa o duhoare asa de grozava, nct barbatul pe loc s-a trezit nspaimntat, a sarit drept n picioare s

i s-a uitat cu jale n soba. Si cnd a vazut aceasta mare nenorocire, a lacrimat, zi cnd: - Alei! femeie nepriceputa! Ce-ai facut? De te-a nvatat cineva, rau ti-a priit, iara de-ai facut-o din capul tau, rau cap ai avut! Atunci ea deodata s-a vazut ncinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fie r. Iara barbatu-sau i-a zis: - Cnd voi pune eu mna mea cea dreapta pe mijlocul tau, atunci sa plesneasc a cercul acesta, si numai atunci sa se nasca pruncul din tine, pentru ca ai ascu ltat de sfaturile altora, de ai nenorocit si cazaturile ieste de batrni, m-ai nen orocit si pe mine si pe tine deodata! Si daca vei avea cndva nevoie de mine, atun ci sa stii ca ma cheama Fat-Frumos si sa ma cauti la Manastirea-de-Tamie. Cum a sfrsit de zis aceste, deodata s-a strnit un vnt naprasnic, si, venind un vrtej nfricosat, a ridicat pe ginerele mparatului n sus si s-a facut nevazut. At unci podul cel minunat ndata s-a stricat si s-a mistuit, de nu se stie ce s-a fac ut. Iara palatul n care sedeau mosnegii si cu nora, cu toate bogatiile si podoabe le din el, s-a schimbat iarasi n saracaciosul bordei al mosneagului, de mai nainte . Atunci batrnii, vaznd asta mare nenorocire si pe nora lor n asa hal, au nceput a o mustra, cu lacrimi n ochi, si a-i zice cu asprime sa se duca unde stie, ca ei nau cu ce s-o tina. Ea, vazndu-se acum asa de nenorocita si oropsita, ce sa faca si ncotro s-a puce? Sa se duca la parinti? Se temea de asprimea tata-sau si de sugubata defaim are a oamenilor! Sa ramna pe loc? Nu avea cele trebuitoare si-i era lehamete de m ustrarile socrilor. n sfrsit, s-a hotart a se duce n toata lumea, sa-si caute barbat ul. Si hotarndu-se astfel, a zis Doamne-ajuta! si a pornit ncotro a vazut cu ochii . Si a mers ea, a mers tot nainte, prin pustiuri, un an de zile, pna a ajuns ntr-un loc salbatic si cu totul necunoscut. Si aici, vaznd o casuta tupilata si acoperi ta cu muschi, care marturisea despre vechimea ei, a batut la poarta. Atunci se a ude dinlauntru un glas de femeie batrna, zicnd: - Cine-i acolo? - Eu sunt, un drumet ratacit. - De esti om bun, da-te aproape de chilioara mea; iara de esti om rau, d u-te departe de pe locurile aceste, ca am o catea cu dintii de otel si, de i-oi da drumul, te face mii de farme! - Om bun, maicuta! Atunci i se deschide poarta si drumeata intra nlauntru. - Da' ce vnt te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri, femeie , hai? Ca pasare maiastra nu vine pe aici, necum om pamntean. Atunci drumeata a oftat din greu si a zis: - Ia, pacatele mele m-au adus, maicuta. Caut Manastirea-de-Tamie si nu st iu n care parte a lumii se afla! - Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc de ai nimerit tocmai la mine. Eu sunt sfnta Miercuri, de-i fi auzit de numele meu. - De nume am auzit, maicuta, dar ca te afli n lumea asta, nici prin cap n u mi-a trecut vreodata.

- Vezi? Tot de noroc sa se plnga omul! Apoi sfnta Miercuri a strigat o data cu glas puternic, si pe loc s-au adu nat toate jivinele din mparatia ei; si, ntrebndu-le despre Manastirea-de-Tamie, au r aspuns toate deodata ca nici n-au auzit macar pomenindu-se de numele ei. Sfnta Mi ercuri, auzind aceste, s-a aratat cu mare parere de rau, dar, neavnd nici o puter e, a dat drumetei un corn de prescura si un paharut de vin, ca sa-i fie pentru h rana la drum; si i-a mai dat nca o furca de aur, care torcea singura, si i-a zis cu binisorul: "Pastreaz-o, ca ti-a prinde bine la nevoie". Apoi a ndreptat-o la s ora-sa cea mai mare, la sfnta Vineri. Si drumeata, pornind, a mers iar un an de zile tot prin locuri salbatice si necunoscute, pna ce cu mare greu ajunse la sfnta Vineri. Si aici i s-a ntmplat c a si la sfnta Miercuri: numai ca sfnta Vineri i-a mai dat si ea un corn de prescur a, un paharut de vin si o vrtelnita de aur care depana singura; si a ndreptat-o si ea cu multa bunatate si blndete la sora-sa cea mai mare, la sfnta Duminica. Si de aici drumeata, pornind chiar n acea zi, a mers iarasi un an de zile prin niste p ustietati si mai grozave dect cele de pna aici. Si fiind nsarcinata pe al treilea a n, cu mare greutate a putut sa ajunga si pna la sfnta Duminica. Si sfnta Duminica a primit-o cu aceeasi rnduiala si tot asa de bine ca si surorile sale. Si facndu-ise mila de aceasta nenorocita si zdruncinata fiinta, a strigat si sfnta Duminica o data, ct a putut, si ndata s-au adunat toate vietatile: cele din ape, cele de pe uscat si cele zburatoare. Si atunci ea le-a ntrebat cu tot dinadinsul daca stie vreuna din ele n care parte a lumii se afla Manastirea-de-Tamie. Si toate au raspu ns, ca dintr-o singura gura, ca nu li s-a ntmplat sa auda macar vorbindu-se vreoda ta depre aceasta. Atunci sfnta Duminica a oftat din adncul inimii, s-a uitat gales la nenorocita drumeata si i-a zis: - Se vede ca vrun blestem al lui Dumnezeu, sau altaceva, asa trebuie sa fie, de nu ai parte de ceea ce cauti, fiica mea! Ca aici este capatul unei lumi necunoscute nca si de mine, si orict ai voi tu si oricare altul sa mai mearga naint e de aici, este cu neputinta. Si atunci, numai iaca un ciocrlan schiop se vede venind, ct ce putea; si, sovlc, sovlc, sovlc! se nfatisaza naintea sfintei Duminici. Atunci ea l ntreaba si pe cesta: - Tu, ciocrlane, nu cumva stii unde se afla Manastirea-de-Tamie? - Da' cum sa nu stiu, stapna? Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul, de mi-am frnt piciorul. - Daca-i asa, apoi acum ndata ia pe aceasta femeie, du-o numaidect acolo, cum i sti tu, si povatuieste-o cum a fi mai bine. Atunci ciocrlanul, oftnd, a raspuns cu smerenie: - Ma supun cu toata inima la slujba mariei-voastre, stapna, desi este foa rte cu anevoie de mers pna acolo. Apoi sfnta Duminica a dat si ea drumetei un corn de prescura si un paharu t de vin, ca sa-i fie pentru hrana pna la Manastirea-de-Tamie; si i-a mai dat o ti psie mare de aur si o closca tot de aur, batuta cu pietre scumpe, si cu puii tot de aur, ca sa-i prinda bine la nevoie; si apoi a dat-o pe seama ciocrlanului, ca re ndata a si pornit, sovlcind. Si cnd ciocrlanul pe jos, cnd drumeata pe sus, cnd ea pe jos, cnd el pe sus. Si cnd biata drumeata nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci ndata ciocrlanu l o lua pe aripioarele sale si o ducea. Si tot asa mergnd ei nca un an de zile, cu mare greutate si zdruncen, au trecut peste nenumarate tari si mari, si prin cod

ri si pustietati asa de ngrozitoare, n care fojgaiau balauri, aspide veninoase, va siliscul cel cu ochi fermecatori, vidre cte cu douazeci si patru de capete si alt a multime nenumarata de gnganii si jiganii nspaimntatoare, care stateau cu gurile c ascate, numai si numai sa-i nghita; despre a carora lacomie, viclenie si rautate nu-i cu putinta sa povesteasca limba omeneasca. Si, n sfrsit, dupa atta amar de truda si primejdii, cu mare ce au izbutit s a ajunga la gura unei pesteri. Aici calatoarea s-a suit iarasi pe aripile ciocrla nului, din care abia mai putea flfi, si el si-a dat drumul cu dnsa pe o alta lume, unde era un rai, si nu altaceva! - Iaca Manastirea-de-Tamie! zise ciocrlanul. Aici se afla Fat-Frumos, pe c are l cauti tu de-att amar de vreme. Nu cumva ti-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea, desi i fugeau ochii de attea straluciri, se uita mai cu bagare de seama si ndata cunoaste podul cel minunat din ceea lume si palatul n care trais e ea cu Fat-Frumos asa de putin, si ndata i se umplura ochii de lacrimi de bucuri e. - Mai stai! si nu te bucura asa degraba, ca nca esti nemernica pe aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii, zise ciocrlanul. i arata apoi o fntna, unde trebuia sa se duca trei zile de-a rndul; i spune c u cine are sa se ntlneasca si ce sa vorbeasca; o povatuieste ce sa faca, rnd pe rnd, cu furca, cu vrtelnita, cu tipsia si cu closca cu puii de aur daruite ei de cele trei surori: sfnta Miercuri, sfnta Vineri si sfnta Duminica. Apoi, lundu-si ziua buna de la calatoarea ncredintata lui, iute se ntoarna n apoi, zburnd nencetat de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior. Iara ne mernica drumeata, lacrimnd, l petrecea cu ochii n zbor, mergnd spre fntna ce-i aratase el. Si cum ajunge la fntna, scoate mai nti furca, de unde o avea strnsa, si apoi se pune jos sa se odihneasca. Nu trece mult si, venind o slujnica sa ia apa, cum vede o femeie necunos cuta si furca cea minunata torcnd singura fire de aur, de mii de ori mai subtiri dect parul din cap, fuga la stapna-sa si-i da de veste! Stapna acestei slujnice era viespea care nalbise pe dracul, ngrijitoarea de la palatul lui Fat-Frumos, o vrajitoare strasnica, care nchega apa si care stia toate dracariile de pe lume. Dar numai un lucru nu stia hrca: gndul omului. Talpai adului, cum aude despre aceasta minunatie, trimite slujnica degraba, sa-i cheme femeia cea straina la palat si, cum vine, o ntreaba: - Am auzit ca ai o furca de aur care toarce singura. Nu ti-e de vnzare, s i ct mi-i cere pe dnsa, femeie, hai? - Ia, sa ma lasi sa stau ntr-o noapte n odaia unde doarme mparatul. - De ce nu? Da furca ncoace si rami aici pna la noapte, cnd s-a nturna mparatu l de la vnatoare. Atunci drumeata da furca si ramne. Stirba-baba-cloanta, stiind ca mparatul are obicei a bea n toata seara o cupa de lapte dulce, i-a pregatit acum una ca s a doarma dus pna a doua zi dimineata. Si cum a venit mparatul de la vnatoare si s-a pus n asternut, hrca i-a si trimis laptele; si cum l-a baut mparatul, pe loc a ado rmit ca mort. Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumeata n odaia mparat ului, dupa cum avusese tocmeala, si a lasat-o acolo, zicndu-i ncetisor:

- Sezi aici pna despre ziua, ca am sa vin atunci tot eu sa te iau. Hrca, nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda mparatul, ci avea grija sa n-o auda, din odaia de alaturea, un credincios al mparatului, care n toat e zilele umbla cu dnsul la vnat. Si cum s-a departat baboiul de acolo, nenorocita drumeata a ngenuncheat ln ga patul sotului ei si a nceput a plnge cu amar si a zice: - Fat-Frumos! Fat-Frumos! ntinde mna ta cea dreapta peste mijlocul meu, ca sa plesneasca cercul ist afurisit si sa nasc pruncul tau! Si, sarmana, s-a chinuit asa pna despre ziua, dar nzadar, caci mparatul par ca era dus pe ceea lume! Despre ziua, Talpoiul a venit posomorta, a scos pe necunoscuta de acolo s i i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie. Si nenorocita, ies ind cu nepus n masa si necajita ca vai de ea, s-a dus iarasi la fntna si a scos acu m vrtelnita. Si venind iarasi slujnica la apa si vaznd si aceasta mare minune, fug a la stapna-sa si-i spune ca femeia ceea de ieri are acum o vrtelnita de aur, care deapana singura si care-i mult mai minunata dect furca ce i-a dat. Atunci pohoat a de baba o cheama iarasi la dnsa prin slujnica, pune mna si pe vrtelnita, tot cu a celasi viclesug, si a doua zi dis-dimineata o scoate iarasi din odaia mparatului si din ograda. nsa n aceasta noapte credinciosul mparatului, simtind ce s-a petrecut si fa cndu-i-se mila de nenorocita de straina, s-a pus n gnd sa descopere viclesugul babe i. Si cum s-a sculat mparatul si s-a pornit la vnatoare, credinciosul i-a spus cu de-amanuntul ce se petrecuse n odaia lui n cele doua nopti din urma. Si mparatul, c um a auzit aceste, pe loc a tresarit, de parca i-a dat inima dintr-nsul. Apoi a p lecat ochii n jos si a nceput a lacrima. Si pe cnd din ochii lui Fat-Frumos se scur geau siroaie de lacrimi, la fntna stiuta, urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si closca cu puii de aur, cea mai de pe urma a ei nadejde! Si cu m sta ea n preajma fntnii, numai ce iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la fntna, si cnd mai vede si aceasta mare minunatie, nici mai asteapta sa ia apa, ci fuga la stapna-sa si-i spune. - Doamne, stapna, Doamne! Ce-am vazut eu! Femeia ceea are acum o tipsie d e aur si o closca de aur, cu puii tot de aur, asa de frumosi, de-ti fug ochii pe dnsii! Babornita, cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme, zicnd n gndul sau: " Dupa ce umbla ea nu se mannca". Si cum vine straina, hoanghina pune mna si pe tablaua cea de aur si pe cl osca de aur cu puii de aur, tot cu acelasi viclesug. Dar mparatul, cnd a venit n asta-sara de la vnat si cnd i s-a adus laptele, a zis n gndul sau: - Acest lapte nu se mai bea si, cum a zis, l-a si aruncat pe furis, unde va, si pe loc s-a facut ca doarme dus. Dupa ce hrca s-a ncredintat ca mparatul doarme, bizuindu-se ea si acum n put erea bauturii sale, a adus iarasi pe straina n odaia lui, tot cu aceeasi rnduiala ca si n noptile trecute; si lasnd-o acolo, s-a departat! Atunci zbuciumata drumeat a, caznd iarasi n genunchi lnga patul sotului ei, se neca n lacrimi, spunnd iarasi cuv intele aceste: - Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doua suflete nevinovate, care s

e chinuiesc de patru ani, cu osnda cea mai cumplita! Si ntinde mna ta cea dreapta p este mijlocul meu, sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul tau, ca nu mai po t duce aceasta nefericita sarcina! Si cnd a sfrsit de zis aceste, Fat-Frumos a ntins mna, ca prin somn, si cnd s -a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, si ea ndata a nascut pruncul, fa ra a simti ctusi de putin durerile facerii. Dupa aceasta mparateasa povesteste sot ului sau cte a patimit ea de cnd s-a facut el nevazut. Atunci mparatul, chiar n puterea noptii, se scoala, ridica toata curtea n p icioare si porunceste sa-i aduca pe hrca de baba naintea sa, dimpreuna cu toate od oarele luate cu viclesug de la mparateasa lui. Apoi mai porunceste sa-i aduca o i apa stearpa si un sac plin cu nuci, si sa lege si sacul cu nucile si pe hrca de c oada iepei, si sa-i dea drumul. Si asa s-a facut. Si cnd a nceput iapa a fugi, und e pica nuca, pica si din Talpa-iadului bucatica; si cnd a picat sacul, i-a picat si hrcei capul. Hrca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus ca daduse mosneagul, crescatorul lui FatFrumos. Ea, prin dracariile ei, pre facuse atunci pe stapnusau, Fat-Frumos, n purcelul cel rapciugos si rapanos, cu ch ip sa-l poata face mai pe urma ca sa ia vreo fata de-a ei, din cele unsprezece c e avea si care fugisera dupa dnsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Fat-Frumos a ped epsit-o asa de grozav. Iara pe credincios cu mari daruri l-au daruit mparatul si m parateasa, si pe lnga dnsii l-au tinut pna la sfrsitul vietii lui. Acum, aduceti-va aminte, oameni buni, ca Fat-Frumos nu facuse nunta cnd s -a nsurat. Dar acum a facut si nunta si cumatria totodata, cum nu s-a mai pomenit si nici nu cred ca s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Si numai ct a gndit FatFrumos, si ndata au si fost de fata parintii mparatesei lui si crescatorii sai, ba ba si mosneagul, mbracati iarasi n porfira mparateasca, pe care i-au pus n capul mes ei. Si s-a adunat lumea de pe lume la aceasta mare si bogata nunta, si a tinut v eselia trei zile si trei nopti, si mai tine si astazi, daca nu cumva s-a sfrsit.