Fiz IX
Fiz IX
Fiz IX
Latura catabolică:
-respiraţia celulară
-fotorespiraţia
Utilizarea energiei:
numai o parte din energia eliberată în aceste procese este utilizată
imediat de plantă;
o parte din energie va fi înmagazinată din nou, dar în legăturile ATP-
ului;
iar o altă parte se va pierde sub formă de căldură de respiraţie.
*Caracteristici:
- etapa este comună pentru toţi biocompuşii rezultaţi din cea de a doua
etapă,
-se desfăşoară în mitocondrii,
-poartă denumirea de ciclul respirator Krebs.
Biodegradarea glucozei:
Glucoza care rezultă din procesele de biodegradare a poliglucidelor este
metabolizată în ciclul glicolitic în condiţii de anaerobioză → acidul piruvic.
Ciclul glicolitic:
-glucoza este fosforilată → glucozo-6-P → izomerizat la fructozo-6-P
→fosforilat la fructozo-1,6-diP se scindează → 1mol aldehidă fosfoglicerică şi 1 mol
dihidroxiacetonfosfat;
-dihidroxiacetonfosfatul este izomerizat la aldehidă fosfoglicerică care este
oxidată şi fosforilată la acid 1,3-difosfogliceric, care printr-o reacţie de defosforilare
se transformă în acid-3-fosfogliceric şi apoi în acid-2-fosfogliceric;
-acidul 2-fosfogliceric → acid 2-fosfoenolpiruvic, care fiind un compus
instabil, prin defosforilare se transformă în acid enolpiruvic.
Acidul enolpiruvic este convertit în final la acid piruvic.
*Ciclul acidului glioxilic reprezintă principala cale prin care, din acidul
succinic rezultat din biodegradarea lipidelor din seminţele plantelor oleaginoase, se
pot forma glucide care sunt necesare în procesul de creştere.
Biodegradarea aminoacizilor.
Aminoacizii rezultaţi în prima etapă de biodegradare a proteinelor ajung în
citoplasmă unde suferă un proces de dezaminare → cetoacizi + NH4↑
Fazele procesului :
- prima fază se desfăşoară în matricea mitocondrială;
- a doua fază se desfăşoară în foiţa internă a membranei mitocondriale.
*Energia rezultată din acest proces este utilizată pentru sinteza ATP-ului din ADP şi Pa, în prezenţa ATP-
sintetazei = fosforilare oxidativă.
Bilanţul energetic al biodegradării compuşilor de rezervă
Din biodegradarea prin ciclul Krebs a celor 2 moli de acid piruvic rezultaţi
dintr-o moleculă de glucoză, se formează:
- 8 moli de NADH+H+ care corespund cu 24 moli de ATP,
- 2 moli de FAD ce corespund cu 4 moli de ATP,
- 2 moli de GTP ce corespunde cu 2 moli de ATP.
E eliberată :
- se acumulează în legăturile macroergice ale ATP-ului
- iar o parte este degajată sub formă de căldură.
*Cantitatea de căldură produsă astfel este un indicator fiziologic important pentru stabilirea
condiţiilor în cazul depozitării şi păstrării legumelor şi fructelor.
*Căldura produsă în procesul de respiraţie în legume şi fructe este dependentă
de intensitatea acestui proces şi de temperatura de păstrare.
De exemplu : la temperatura de 20˚C nucile produc 1.302 kJ/t/24 ore, în timp
ce spanacul produce până la 77.414 kJ/t/24 ore.
Caracteistici:
- transportul e este scurtcircuitat la nivelul ubichinonei care îi transferă spre o
proteină terminală: ubiquinol-oxidază, care are randamentul de 10 ori mai mare
comparativ cu al citocromoxidazei. Proteina terminală cedează e oxigenului pe care îl
activează şi care produce apă.
- în timpul transportului e nu se generează un gradient protonic şi ca urmare E
se elimină sub formă de căldură fără sinteză de ATP.
- în timpul desfăşurării respiraţiei alternative se produce de 4 - 5 ori mai multă
energie calorică faţă de ciclul respirator cianidin sensibil.
- după ploi torenţiale care durează mult, fără posibilitatea de drenare a apelor
acumulate în spaţiile din sol;
- în cazul depozitării tuberculilor de cartofi la soare, se intensifică procesul de
respiraţie, dar cantitatea de oxigen care penetrează stratul de suber este insuficientă,
se instalează condiţii de anaerobioză din care cauză acidul piruvic este convertit în
acid lactic;
- fructele cum ar fi merele şi perele dacă sunt păstrate în condiţii parţiale sau
totale de anaerobioză trec pe respiraţie anaerobă, acumulează în ţesuturi aldehidă
acetică şi alcool etilic.
Coeficientul respirator
Substrat respirator:
- glucidele,
- lipidele,
- protidele de rezervă.
*Din ecuaţia globală a oxidării unei molecule de hexoză prin ciclul glicolitic şi
ciclul Krebs rezultă că se degajă 6 moli CO2 şi se absorb 6 moli O2.
↓
Valoarea coeficientului respirator este egală cu unitatea.
-în cazul unor fructe (merele, perele, caisele, pepenii galbeni, prunele,
piersicele, tomatele etc.) şi a unor flori (garoafele) intensitatea maximă a procesului
de respiraţie se atinge tot în perioada de diviziune a celulelor, după care urmează o
diminuare până în faza care precede maturarea.
Factorii interni
Vârsta plantei.
Excepţie fac fructele climacterice care în perioada de maturare realizează o
creştere a intensităţii procesului de respiraţie la maximum climacteric.
Etilena.
-în cazul speciilor climacterice tratamentele cu etilenă determină devansarea
apariţiei climactericului respirator şi cu cât concentraţia de etilenă este mai mare cu
atât climactericul respirator se produce mai repede;
-în cazul speciilor neclimacterice tratamentele cu etilenă determină apariţia
unui maximum climacteric.
Amplitudinea acestui maximum este cu atât mai mare, cu cât concentraţia de
etilenă sporeşte mai mult.
Factorii externi
Temperatura.
- Procesul de respiraţie se desfăşoară şi la temperaturi negative (-7,0 - 0˚C, la
grâu şi -30 până la -40˚C la conifere), dar cu intensităţi reduse.
- Între 0˚C şi 40˚C intensitatea procesului de respiraţie se desfăşoară conform
legii lui Van’t Hoff.
- Valoarea medie a intensităţii procesului de respiraţie la 0˚C este în medie
13,1 mg CO2/Kg/h.
- Ridicarea T la 5, 10, 15 şi 20˚C a dus la intensificarea acestui proces de 1,8
ori la temperatura de 5oC, de 2,9 ori la 10˚C, de 4,8 ori la 15˚C şi de 7,4 ori la 20˚C.
Lumina.
- influenţa luminii este indirectă.
- efectul caloric al luminii provoacă închiderea fotoactivă a stomatelor.
Umiditatea solului.
- Excesul de umiditate din sol generează condiţii de anaerobioză, condiţii în
care ţesuturile rădăcinilor plantelor trec pe respiraţie anaerobă.
- Insuficienţa apei din sol reprezintă un factor puternic de stres hidric, care
determină închiderea hidroactivă a stomatelor.
Fotorespiraţia
Este un proces catabolic şi constă în totalitatea recţiilor de biodegradare care
au loc la lumină în celulele vegetale utilizând acelaşi suport biomolecular ca şi
fotosinteza in prima etapă.
Caracteristici:
- Fotorespiraţia este un proces care se manifestă la speciile cu tip
fotosintetic C3, la care aparţin majoritatea plantelor din zonele cu climat temperat.
- La aceste specii, intensitatea procesului de fotorespiraţie reprezintă
în medie 25 - 50 % din fotosinteza netă şi creşte odată cu creşterea temperaturii.
- Dioxidul de carbon eliberat în procesul de fotorespiraţie în
organismul plantelor de tip C3 difuzează în atmosferă, prin urmare se pierde din punct
de vedere al metabolismului plantei.
↓
Fotorespiraţia = proces de biodegradare