Sionismul, miscarea nationala pentru intoarcerea populatiei evreiesti in patria lor si

pentru reluarea suveranitatii evreiesti pe pamantul Israelului, si-a propus chiar de la

inceput atat tinte tangibile cat si unele spirituale. Evreii de toate felurile, de stanga
sau de dreapta, religiosi sau laici, s-au unit pentru a forma miscarea sionista si au
colaborat pentru realizarea acestor scopuri.
Pe parcursul anilor care au trecut de la inceputurile sale, sionismul a luat mai multe
forme. Toate aceste forme diferite au ca punct comun scopurile sioniste da difera in
vederile lor cu privire la modalitatea de a le realiza si la inspiratia care se afla in
spatele acestei miscari. Acesti factori au aparut din convingeri religioase, factori
sociali, inclinatii politice si accentul pus pe pamant sau pe afaceri.
Astazi, dezbaterea in legatura cu exact ceea ce reprezinta sionismul si cum este
definit continua inca. Mai jos sunt descrise unele dintre principalele credinte si
organizatii ale sionismului care au aparut in cadrul acestei probleme. Acestea sunt
opiniile si organizatiile care cuprind majoritatea evreilor care cred in sionsim.
HIBAT ZION
Hibat Zion a fost o miscare pre-sionista, incepand din anii 1880 care pleda pentru
renasterea vietii evreiesti pe pamantul sfant. Aderentii la aceasta miscare munceau
pentru dezvoltarea fizica a Pamantului si au infiintat asezarile bazate pe agricultura
din Palestina. La intrunirea Primului Congres Sionist in 1897, incepusera deja sa
transforme fata acestui pamant. Herzl, insa, a vazut scopul miscarii sioniste ca un
charter al unei entitati nationale evreiesti pe pamantul Israelului mai degraba decat
dezvoltarea lui prin colonizari fragmentare.
HOVEVEI ZION
Primele organizatii Hovevei Zion (Iubitorii Sionului) au fost stabilite intre 1881-1882
cu scopul de a continua colonizarea evreiasca in Eret Israel, in special in scopuri
agriculturale. Grupurile variau nu numai in marime ci si in activitate. Unii au fost
interesati de munca filantropica in timp ce altii erau interesati de imigrarea in Eret
Israel
De la inceputurile sale, grupurile Hovevei Zion din Rusia au incercat sa cladeasca un
cadru recunoscut la nivel national. Dupa negocieri intense in care autoritatile au
cerut ca societatea sa fie infiintata ca o institutie de caritate; infiintarea ei a fost
aprobata la inceputul lui 1890 ca "Societatea pentru sprijinul fermierilor evrei si a
artizanilor din Siria si din Eret Israel," care a ajuns sa fie cunoscuta sub numele de
"Comitetul de la Odesa."
In 1892, organizatia avea aproximatic 14.000 de simpatizanti in Rusia. Printre
conducatorii acesteia se aflau Rabinul Samuel Mohilever (1824-1898), Moshe Leib
Lilienblum (1843-1910) si Leon Pinsker (1821-1891). Dupa publicarea articolului lui
Herzl Der Judenstaat in 1896 si infiintarea Organizatiei Sioniste Mondiale,
majoritatea filialelor Hovevei Zion s-au aliniat cu noua miscare.
SIONISMUL GENERAL
Sionism general a fost initial termenul folosit pentru credintele tuturor membrilor
Organizatiei Sioniste care nu se alaturasera unei anumite factiuni sau unui anumit

partid apartinand numai organizatiilor sionise la nivel national. De-a lungul anilor,
sionistii generali au creat institutii ideologice si s-a alaturat Organizatiei generale
sioniste infiintate in 1922 ca partid de centru in Organizatia sionista. Preceptele
sionismului general includeau un sionism in stilul Basel, lipsit de ornamente
ideologice, si primatul sionismului asupra oricarui interes de clasa, de partid sau
personal. Acest partid, in multele sale metamorfoze, a sustinut cauze precum
initiativa privata si protectia drepturilor clasei de mijloc. In 1931 sionistii generali sau despartit in factiunile A si B ca rezultat al neintelegerilor in legatura cu
problemele Palestinei: probleme sociale, economice, atitudinea fata de Federatia
Generala a Laburistilor Evrei (Histadrut), etc. In 1945, factiunile s-au reunit.
Majoritatea miscarilor liberale sau a partidelor din Israel s-au format din inspiratia
sionistilor generali si reflecta uniunile si despartirile de aceasta miscare.
SIONISMUL POLITIC
Sionismul politic a subliniat importanta actiunilor politice si considera atingerea
drepturilor politice in Palestina o preconditie pentru indeplinirea intreprinderii
sioniste. Sionismul politic este legat de numele lui Theodor Herzl, care considera
problema evreiasca a fi una politica care trebuie rezolvata numai prin actiune
deschisa pe arena internationala. Scopul lui era sa obtina un charter, recunoscut de
liderii mondiali, care le asigura evreilor suveranitate in teritoriile detinute de evrei.
Programul de la Basel, realizat in concordanta cu aceste principii, afirma ca
sionismul are ca scop infiintarea "unui refugiu sigur, condus de legea publica,
pentru poporul evreu din Israel." Au fost infiintate mecanisme organizationale si
economice (Organizatia Sionista (ZO), Fondul National Evreiesc [Keren Kayemet
L'Israel], Trustul Colonial samd) pentru ducerea la bun sfarsit a acestui program.
SIONISMUL PRACTIC
Sionismul practic punea accent pe mijloace practice de a atinge idealurile sionuste,
ca de exemplu aliya (imigrarea), asezarea in zonele rurale si infiintarea de institutii
educationale, in ciuda conditiilor politice neadecvate. Aceasta abordare isi are
originile in miscarea Hibbat Zion din anii 1880, cu mult inaintea sionismului politic.
Dupa moartea lui Theodor Herzl (1904), sperantele de obtinere a unui charter in
Palestina s-au spulberat, mai ales dupa controversa asupra Programului Uganda
(1905).
Sionismul practic, care cerea intensificarea asezarilor in zone rurale in Palestina, a
prins putere. Sustinatorii acestei doctrine au fost membrii celei de-a Doua Aliyah,
care s-au stabilit in Palestina in aceasta perioada. Au infiintat asezari rurale, unele
dupa principii cooperative; au construit orase moderne si au infiintat primele
intreprinderi industriale. Decizia din 1907 de a organiza biroul din Palestina al
miscarii sioniste la Iafa, in frunte cu Dr. Arthur Ruppin, a intarit si mai mult aceasta
abordare.
SIONISMUL RELIGIOS
Sionismul religios isi are originile in "pionierii Sionului" (Mevasrei Zion, precursorii
miscarii Hibbat Zion), inclusiv rabinii Yehuda Alkalai, Smuel Mohilever si Naftali Zvi
Yehuda Berlin. Bazat pe fuziunea dintre religia iudaica si ideea de natiune, acesta
are ca scop nu numai restabilirea libertatii politice evreiesti ci si a religiei iudaice in

lumina Torei si a poruncilor ei. Pentru sionismul religios, iudaismul bazat pe porunci
este un sine qua non pentru viata nationala evreiasca in patria lor.
In1902, ca raspuns la decizia celui de-al cincilea congres sionist de a considera
activitatea culturala ca facand parte din programul sionist, rabinii Reines si Ze'ev
Yavetz au infiintat organizatia Mizrachi (mizrachi fiind abrevierea ebraica de la
merkaz ruhani - "centru spiritual"). Mizrachi a tinut prima sa conventie mondiala in
1904 si si-a compus platforma program, care se ocupa in principal cu respectarea
poruncilor si intoarcerea la Sion. In Palestina, rabinul Avraham Yitzhak Hacohen
Kook a acordat sionismului religios sustinerea lui personala si spirituala, considerand
asezarea pe pamantul Israelului ca fiind inceputul Mantuirii.
Sionismul religios si-a dedicat o mare parte a eforturilor si resurselor pentru
construirea unui sistem educational national religios. Hapoel Hamizrahi s-a despartit
de miscarea principala (1922) pentru a pune accentul pe asezarea ortodocsilor in
Palestina rurala sub sloganul "Tora va'Avoda" (Tora si munca). In 1956, cele doua
miscari, Mizrachi si Hapoel Hamizrahi, s-au unit sub umbrela Partidului National
Religios, care este si astazi activ in politica israeliana.

Antisemitismul este o atitudine (politic, social, religioas, etc.) ostil fa de evrei ca atare,
numai pentru c sunt evrei. Termenul (Antisemitismus) a fost lansat n 1879 de jurnalistul
german Wilhelm Marr (1819-1904) ntr-o brour propagandist antisemit[1]. Antisemitismul
poate lua diverse forme: nvturi religioase care proclam inferioritatea evreilor, de exemplu
cartea lui Martin Luther Evreii i minciunile lor, carte n care Luther scria c evreii sunt
otrvitori de fntni i ucigai de copii furai sau alt exemplu, predicile (Omiliile) lui Ioan Gur
de Aur (Hrisostom), n care acesta instiga i cita pe cei care instigau la ur religioas contra
evreilor.[2][3][4][5][6][7] Antisemitismul poate include opinii stereotipe i prejudeci, sau forme
politice care pot merge de la ncercarea de a discrimina, izola i oprima, pn la violena fizic
contra evreilor.
Antisemitismul este n esen o form de intoleran etnico-religioas, ca i xenofobia sau
rasismul. n Israel, au fost arestai tineri antisemii i neonaziti, rude de evrei. Exist i un
antisemitism evreiesc care se refer la faptul c unii evrei au adoptat stereotipurilor antisemite
dominante sau care persist n societile non-iudaice n cre acetia triesc. [8][9][10]
Conform lui de Fontette, antisemitismul trebuie delimitat de critica academic a iudaismului,
demers fr de care cea mai mare parte din literatura modern de istoria religiilor, cea din statul
Israel contemporan inclusiv, ar fi i ea antisemit. Cum spunea cndva n parlamentul francez
deputatul evreu Alfred Naquet, dac antisemitismul ar nsemna doar discuia pe tema i
respingerea dogmei religiei iudaice, atunci chiar i evreii seculari - cum era el nsui - ar fi i ei
antisemii[11].