Utilizarea Energiei Solare Pentru Producerea de Energie Electrica
Utilizarea Energiei Solare Pentru Producerea de Energie Electrica
Utilizarea Energiei Solare Pentru Producerea de Energie Electrica
energie electrica
1. Introducere
Pana in anul 1973 cand a avut loc prima ,, criza a petrolului, celulele solare s-au utilizat
mai mult in aplicatii spatiale. Pana in secolul nostru unica sursa de energie utilizata a fost
energia solara. Aceasta se inmagazineaza sub forma de energie chimica, prin procesul de
fotosinteza, in surse regenerative cum ar fi lemnul si apa sau in combustibili fosili cum sunt
carbunii, gazelle si petrolul a caror formare dureaza milioane de ani.
Pentru obtinerea energiei electrice se consuma cantitati mari de carbuni, sisturi si
hidrocarburi. Deoarece aceste rezerve se epuizeaza rapid pe plan mondial si prin arderea
acestora se produc cantitati mari de Dioxid de carbon (CO2), se doreste cautarea unor surse
noi de energie. Se incearca folosirea energiei solare captata cu ajutorul panourilor solare. Insa
conversia energiei razelor solare in electricitate se face cu o pierdere de 80-90% si acestea nu
pot fi captate in timpul zilei si astfel energia trebuie sa fie stocata pentru a putea fi furnizata si
pe timpul noptii.
Sursele regenerabile de energie si in particular energia solara fotovoltaica, au primit un
impuls puternic in urma summit-ului de la Kyoto (1997) privind starea surselor de poluare ale
planetei. Ca urmare a acestui summit, s-a stabilit o reducere a emisiilor de CO2 aceasta fiind
prima cauza care determina efectul de sera si implicit sprijinirea dezvoltarii accentuate a
surselor de energie regenerabile, in particular a aplicatiilor fotovoltaice. Astfel, in anul 1997 a
fost lansat in SUA programul intitulat ,,1 Milion de acoperisuri (Fig. 1), ce anticipa o
productie de 1,5 GW in anul 2010.
Fig. 1
2. Notiuni de baza
Daca se considera consumul actual de energie electrica si populatia la nivel mondial,
radiatia solara care atinge suprafata Pamantului ar putea asigura in orice moment aproximatic
20 GW pentru fiecare persoana. Exista numeroase tehnologii de conversie a radiatiei solare in
energie electrica. Cea mai facila metoda consta in utilizarea panourilor fotovoltaice, care
realizeaza conversia directa in curent continuu prin utilizarea materialelor semiconductoare
care manifesta efect fotoelectric. Solutia fotovoltaica se poate utiliza la orice scara, incepand
de la aplicatii rezidentiale si ajungand pana la parcuri de panouri fotovoltaice.
Conversia indirecta se face cu ajutorul concentratoarelor solare sau a sistemelor de lentile.
Radiatia luminoasa este concentrate asupra unui schimbator de caldura in care energia este
transferata unui fluid, ulterior aplicandu-se de obicei un ciclu conventional de productie a
energiei. Aceste sisteme utilizeaza radiatia solara directa, fiind necesara orientarea automata a
oglinzilor. Fiind o solutie relative complexa din punct de vedere tehnic, este necesara existent
unui process continuu de intretinere specializata. De aceea viabilitatea tehnica, dar si cea
financiara, se obtin in cazul implementarii la nivel de productie centralizata de energie.
Conform standardelor, modulele fotovoltaice sunt evaluate pentru un indice de masa a
aerului (AM) de 1,5. Aceasta defineste gradul de absorbtie a energiei luminoase in functie de
distanta parcursa prin atmosfera terestra:
Inainte de a patrunde in atmosfera terestra AM are valoarea 0, caz in care iradianta este
constanta solara, respective 1367 W/m2. AM 1 corespunde unei traiectorii perpendiculare pe
suprafata Pamantului (cel mai scurt traseu al radiatiei, prin atmosfera, catre suprafata terestra),
iar AM 1,5 atesta faptul ca traseul radiatiei prin atmosfera terestra este cu 50% mai lung decat
pentru AM 1, ceea ce corespunde unui unghi = 41.8.
Distributia spectrala a energiei luminoase se masoara in W/(m 2m) si reprezinta
intensitatea radiatiei solare pentru fiecare lungime de unda, putand fi determinata pentru orice
indice de masa a aerului (Fig. 3). In vederea unei eficiente maxime, materialele utilizate in
constructia panourilor fotovoltaice trebuie sa converteasca radiatia solara in electricitate
pentru lungimile de unda cu cea mai mare intensitate.
3. Celulele fotovoltaice
3.1.
Materiale si eficienta
Fig. 4
texturata, de exemplu in forma de piramide cu varful in jos, astfel incat radiatia luminoasa sa
reflecte intr-o masura cat mai mare tot asupra peretilor celulei si cat mai putin inapoi in
mediu. In acelasi scop se aplica pe suprafata celulei un strat fin antireflectorizant, in general
cu o grosime de aproximativ 0,05% din grosimea intregii celule. Pentru o imagine mai
elocventa asupra acestor dimensiuni, trebuie precizat ca celula fotovoltaica are o grosime de
circa 0,3 mm iar cea a stratului dopat n aproximativ 0,002 mm. Acest strat poate reduce
cantitatea de radiatie reflectata in mediu cu aproximativ 10%.
O solutie de crestere a performantelor consta in utilizarea unor lentile sau oglinzi
pentru concentrarea unei cantitati mai mari de radiatie solara asupra celulelor. Dupa cum se
poate observa din figura (Fig. 5), aceasta varianta constructiva este mai eficienta decat
variantele similare fara concentrare, atingandu-se randamente care depasesc 44%. Totusi,
aceasta solutie constructiva aduce un randament sporit doar atunci cand sunt expuse radiatiei
solare directe, in timp ce eficienta lor este mult mai redusa (aproape nula) decat in cazul
variantelor fara concentrare in zilele innorate. Din punct de vedere constructiv solutia este mai
complexa ceea ce adauga costuri suplimentare. Pe de alta parte concentrarea luminii se poate
face asupra unei suprafete mult mai mici de material fotovoltaic, foarte costisitor in general.
De aceea, per ansamblu costurile unui astfel de sistem vor fi mai reduse. Concentratoarele cu
factor de focalizare 1000 X pot utiliza celule de dimensiunea unui varf de creion. Exista doua
categorii de tehnologii cu concentrare: de nivel redus si de nivel inalt.
Tehnologiile de nivel redus pot concentra lumina asupra oricarui material care prezinta
efect fotoelectric, in timp ce tehnologia de nivel inalt se aplica la celule solare pe baza de
siliciu cu jonctiune tripla. Majoritatea tehnologiilor cu concentrare necesita sisteme de
orientare automata a panourilor solare, astfel incat lumina incidenta concentrata sa cada direct
pe materialul fotovoltaic. De aceea aceste sisteme se folosec mai curand pentru campuri
comerciale, de mari dimensiuni, de panouri fotovoltaice, fiind prea costisitoare si complexe
pentru aplicatiile rezidentiale.
Materialul utilizat la constructia celulei solare este de acelasi tip cu cel folosit pentru
tranzistor - semiconductorul. Acestuia i se adauga impuritati (operatiune numita dopare)
pentru a-i modifica proprietatile electrice. De o parte si de alta a jonctiunii se adauga tipuri
diferite de impuritati pentru a crea un potential electric. In figura 6 stratul superior este dopat
n (cu exces de electroni; de exemplu, se poate folosi fosfor sau arsen) iar cel inferior este
dopat p (cu exces de sarcini pozitive; de exemplu se poate folosi galiu sau bor).
Sub actiunea radiatiei solare este generat un curent continuu care traverseaza
jonctiunea datorita diferentei de potential (Fig. 5). Intensitatea curentului produs de celula este
direct proportionala cu iradianta. Intensitatea curentului are o variatie mare in raport cu
iradianta, in timp ce tensiunea la borne variaza intre limite restranse. Sarcinile electrice sunt
culese de pe suprafata expusa radiatiei solare de o retea de degete metalice fine, care nu
acopera mai mult de 10% din suprafata celulei. In perioadele cu iluminare redus sau pe
parcursul noptii, celulele fotovoltaice pot insa deveni consumatori de energie. De exemplu, un
modul care introduce energie electrica in retea pe parcursul zilei, poate consuma energie din
retea in cursul noptii in cazul in care nu se iau masuri pentru a impiedica acest fenomen. Insa
cea mai importanta consecinta a acestui fenomen consta in faptul ca celulele umbrite ale unui
panou fotovoltaic vor consuma din energia produsa de celulele iluminate, transformand-o in
caldura. Intrucat tensiunea inversa a unei celule umbrite este mult mai mare decat cea a unei
celulel iluminate, o singura celula umbrita va absorbi energia produsa de mai multe celule
iluminate. O solutie practica de rezolvare a acestor probleme consta in montarea unor diode
intre celulele invecinate.
Fig. 6
Monocristaline;
Policristaline;
Amfore.
Monocristalele se obtin sub forma de bagheta sau vergea, prin turnarea siliciului pur.
Aceste baghete se taie ulterior in placi foarte subtiri care se utilizeaza la fabricatia celulelor
fotovoltaice.
Plicristalele se obtin in urma unui proces de productie mai putin ieftin, constand din
turnarea siliciului lichid in blocuri, care ulterior sunt taiate in placi subtiri. In procesul de
solidificare, se formeaza cristale de diferite dimensiuni si forme, iar la marginea acestor
cristale apar si unele defecte de structura.
Structura amorfa se obtine prin depunerea unui film extrem de subtire de siliciu pe o
suprafata de sticla, sau pe un substrat realizat dintr-un alt material. In acest caz, solidificarea
atomilor nu se realizeaza intr-o structura cristalina ci sub forma unei retele atomice cu
dispunere neregulata, denumita structura amfora.
Indiferent de materialul din care sunt realizate, celulele fotovoltaice au acelasi
comportament din punct de vedere electric, deci pot fi caracterizate de aceiasi parametri
electrici pentru ca performantele lor sa poata fi comparate. Caracteristica intensitate-tensiune
(IU) a unei celule arata variatia curentului generat in raport cu caderea de tensiune pe
consumator (Fig. 7). Tensiunea la functionarea in gol este tensiunea la borne atunci cand nu
exista un consumator (intensitatea I=0), iar curentul in scurtcircuit este intensitatea maxima a
curentului debitat de celula (ca si cand ar exista un consumator cu rezistenta electrica zero).
Aceste doua marimi sunt precizate in fisele de catalog.
Fig. 7
Intrucat relatia de calcul a puterii este P = UI, se observa ca puterea este nula atat
pentru Isc (cand U=0) cat si pentru Ug (cand I=0). Intre cele doua extreme, puterea are o
valoare maxima1 Pmax denumita putere nominala. Puterea maxima va fi (Fig. 8):
Fig. 8
Conform celor mentionate mai sus, unul dintre factorii importanti care definesc
performanta unei celule fotoelectrice este factorul de umplere FU2, acesta reprezentand
raportul dintre puterea maxima reala a celulei testate si cea ideala (raportul celor doua arii din
Fig. 8):
unde G este iradianta in W/m2, iar ACF este aria celulei fotovoltaice expusa radiatiei solare
(aria celulei din care se scade suprafata acoperita de colectorii metalici Fig. 6).
De exemplu, in conditii standard (temperatura celulei: 25C; iradianta G: 1000 W/m2;
AM 1.5), o celula cu un randament de 20% (0.2) si o suprafata de 100 cm 2 (10-2 m2) va fi
1
2
capabila sa produca:
In schimb, daca aceasta celula ar functiona intr-o zona din sudul Romaniei in conditii
climatice bune, cand iradianta poate depasi 1400 W/m 2, puterea maxima produsa calculata cu
aceeasi relatie ar fi de cel putin 2.8 W, deci cu minim 40% mai mult.
unde:
Eg iradianta generata sub forma de curent alternativ;
A aria totala a panourilor fotovoltaice;
Gt iradianta totala pe suprafata panourilor.
Iradianta totala Gt tine cont de radiatia solara neobstructionata, direct incidenta pe
panourile fotovoltaice, precum si de radiatia difuza si cea reflectata pe panouri de
structurile/elementele din zona de amplasare a sistemului de panouri fotovoltaice.
Un alt parametru utilizat in compararea unor sisteme diferite este randamentul de
productie Yf numit si randament final. Acesta reprezinta raportul dintre energia care este
livrata sub forma de curent alternativ intr-o anumita perioada si puterea nominala Pmax
(stabilita deci in conditii standard si marcata pentru fiecare panou) a panourilor fotovoltaice.
Cifra poate fi interpretata si ca numarul de ore de functionare a sistemului fotovoltaic la
puterea nominala pentru a produce aceeasi cantitate de energie. Asadar, rezultatul se da in ore
sau in kWh/kWp3.
Valorile coeficientilor mentionati mai sus sunt prezentate in tabelul urmator (conform
Laboratorului National pentru Energii Regenerabile NREL, al Departamentului SUA pentru
Energie).
Valoare tipica
a coeficientului
Interval de valori
0.95
0.80 - 1.05
Invertor si transformator
0.92
0.88 0.98
0.98
0.97 0.995
Diode si conexiuni
0.995
0.99 0.997
0.98
0.97 0.99
0.99
0.98 0.993
0.95
0.30 0.995
Disponibilitate sistem
0.98
0 - 0.995
Umbrire
0-1
0.95 - 1
Vechime panouri5
0.70 - 1
0.769
0.91
0.7
arderea combustibililor fosili produce fum si gaze toxice, cauzand ploi acide, poluarea
apelor si a aerului. Dioxidul de carbon CO2 produce efectul de sera. Utilizand doar
energia solara nu se produce degradarea mediului si se reduce efectul de incalzire
global;
rentabile mai ales in locuri izolate, spre exemplu, statii de comunicatie, cabane, alte;
crearea
de
noi
locuri
de
munca
intr-un
domeniu
de
viitor.
Totusi, in ciuda succesului acestor sisteme in toata lumea piata lor reprezinta numai un
procent mic din ceea ce ar putea reprezenta piata de sisteme independente. Motivul principal
nu este atat unul care tine de tehnologie cat lipsa de informatie. Existenta sistemelor
fotovoltaice si rentabilitatea implementarii lor, atat la nivel urban cat si rural nu este
cunoscuta de potentialii utilizatori. Deasemenea, exista conceptii gresite privind tehnologia
fotovoltaica, ca de exemplu ideea ca sistemele fotovoltaice functioneaza numai in lumina
solara intensa, tehnologia este prea sofisticata sau ideea ca ar fi prea scumpa comparativ cu
extinderea retelei electrice.
3.5 Centrale solare termo-electrice
Energia radiatiei luminoase concentrate asupra unui schimbator de caldura este transferata
unui fluid, ulterior aplicandu-se de obicei un ciclu Clausius-Rankine 6 de productie a energiei
(vapori supraincalziti turbina generator curent). In literatura de specialitate fluidul este
cunoscut sub denumirea generica HTF (Heat-Transfer Fluid). Se obtine un sistem de
productie a energiei electrice cu concentrarea energiei solare CSP (Concentrating Solar
Power). Aceste sisteme pot utiliza radiatia solara directa cu un randament care poate fi mai
bun decat cel al panourilor fotovoltaice, insa nu pot valorifica radiatia difuza. O centrala CSP
poate functiona independent, sau poate lucra in tandem cu o centrala conventionala pentru a
realiza economii in ceea ce priveste combustibilii fosili.
Centrale in care lichidul care preia energia solara este apa, care trece in faza de vapori
supraincalziti, putand fi atinse temperaturi de pana la 500C si presiuni de 11 Mpa. Se
numesc centrale cu generare directa de aburi. Acestia alimenteaza o turbina conectata
la un generator electric. Au avantajul unui randament mai ridicat datorita
temperaturilor mai mari la care poate ajunge aburul supraincalzit. De asemenea,
aceasta tehnologie elimina necesitatea unui schimbator de caldura si presupune
consumuri mai reduse de energie necesara pentru pomparea unui agent termic
intermediar (HTF).
Centrale cu doua circuite termice, respectiv doua cicluri de schimbare de caldura. In
circuitul primar, energia solara este preluata de o sare topita sau de un ulei sintetic,
fiind transferata apoi, printr-un schimbator de caldura, catre un al doilea fluid (de
obicei apa) din circuitul secundar care antreneaza ansamblul turbina-generator (Fig.
12). Datorita capacitatii ridicate de inmagazinare de caldura a sarurilor topite sau
uleiurilor utilizate, sistemele din aceasta categorie pot fi dimensionate pentru a livra
energie si pe parcursul noptii sau al perioadelor innorate.
Desi este uzuala folosirea uleiurilor, in comparatie cu acestea sarurile prezinta
avantaje din punct de vedere al proprietatilor termofizice si anume: temperaturi mai
ridicate de fierbere si de degradare, presiune scazuta de vapori, caldura specifica mare,
valoare ridicata a conductivitatii termice, densitate mare la temperaturi scazute si
costuri mai reduse. Toate acestea se traduc printr-o capacitate crescuta de stocare a
energiei termice intr-un volum mai mic, ceea ce inseamna o masa semnificativ mai
redusa de fluid HTF. De asemenea, temperaturile mai mari la care pot ajunge sarurile
(550 C) cresc randamentul global al centralelor solare. Primele semne de cristalizare
incep la 238 C, iar solidificarea se manifesta la 120 C. Aceste valori relativ ridicate
presupun existenta unor sisteme si masuri de siguranta pentru mentinerea sarurilor in
stare lichida pe intregul circuit. Datorita corozivitatii ridicate a sarurilor, structurile
metalice cu care ia contact sunt confectionate din anumite oteluri inoxidabile. Aceste
dezavantaje atrag dupa sine costuri mai ridicate privind investitia initiala si
intretinerea. Prin urmare, la proiectarea unei centrale functionand pe acest principiu, se
va urmari optimizarea tehnologica astfel incat reducerea de costuri aferenta
avantajelor mentionate sa aiba o pondere superioara costurilor mai ridicate atrase de
dezavantajele enumerate mai sus. Cele mai utilizate saruri sunt amestecurile de azotat
de sodiu (40%) si de potasiu (60%), insa sunt promitatoare si amestecurile de azotat de
potasiu (53%), nitrit de sodiu (40%) si azotat de sodiu (7%), sau amestecuri de azotat
de calciu si de litiu (care are punctul de topire la temperaturi mai mici de 100 C).
Din punct de vedere al modului de aranjare al colectoarelor solare, sistemele CSP se
incadreaza in doua categorii:
-
Cu focalizare liniara, aici putand fi utilizate jgheaburi parabolice sau reflectoare liniare
Fresnel (oglinzi liniare inclinate, cu reflectarea radiatiei solare spre colector - figura
13). Se pot atinge coeficienti de concentrare de pana la 100. Este necesar sistem de
orientare dupa o singura axa.
Cu focalizare punctuala, unde se pot folosi oglinzi parabolice discoidale sau turnuri
solare (camp de oglinzi denumite heliostate, cu focalizare asupra unui focar asezat
intr-un turn figura 14). Coeficientii de focalizare pot fi de ordinul miilor, in functie
de numarul oglinzilor sau al heliostatelor. Este necesar sistem de orientare dupa doua
axe.
Fig. 13 Concentratoare
Fig. 14 Turn
Randamentele maxime si cele medii anuale pe care le pot atinge centralele CSP care
utilizeaza diverse tipuri de concentratoare solare sunt prezentate in figura 15.
Pentru producerea energiei electrice se folosesc tehnologii conventionale, specifice
termocentralelor, adaptate sistemelor solare de generare a caldurii. Pentru aplicatiile
comerciale turbinele cu abur reprezinta cea mai comuna alegere. Se preteaza pentru capacitati
de peste 10 MWel si temperaturi de pana la 600 C, energia termica putand proveni de la
parcuri de jgheaburi parabolice sau reflectoare liniare Fresnel. Pentru puteri mai mici de
maxim 10 kWel motoarele Stirling sunt mai potrivite, in ansamblu cu oglinzi parabolice
discoidale.
Desi nu exista inca aplicatii comerciale in care sa fie implementate ciclurile de functionare
ale turbinelor cu gaz, s-a dovedit experimental ca acestea pot fi de asemenea adaptate, avand
potentialul de a lucra la temperaturi de pana la 1200 C si acoperind o plaja larga de puteri (de
la cativa kWel la cateva zeci de MWel). De asemenea s-a demonstrat ca, pentru capacitati de
productie de ordinul megawatilor electrici, daca se combina ciclurile specifice turbinelor cu
abur si celor cu gaz, se pot obtine randamente sporite, obtinandu-se aceeasi putere pe baza
energiei livrate de colectoarele de pe o suprafata cu 25% mai mica. Tabelul 2 prezinta
capacitatile de productie de energie electrica la care se preteaza diversele tipuri de
concentratoare solare, precum si suprafata specifica de teren necesara parcului de colectoare
solare. Valorile sunt partial demonstrate prin statii pilot, partial estimate in baza cercetarilor
experimentale.
Capacitate centrala
electrica [MWel]
Utilizare teren
[m2/(MWhan)]
10 - 200
8 - 20
0.01 0.04
8 - 12
Jgheaburi parabolice
10 - 200
6 - 11
10 - 200
4-9
de radiatie solara
Turn solar
Oglinzi parabolice discoidale
Graficul din figura 16 arata evolutia capacitatilor CSP instalate la nivel mondial in
ultima perioada. Dintre acestea 75% colecteaza radiatia solara utilizand jgheaburi parabolice,
aceasta fiind o dovada a maturitatii comerciale a acestei tehnologii. In fruntea clasamentului
tarilor care implementeaza tehnologia CSP se afla Spania, urmata se SUA.