POLUAREA AERULUI

Spatiul planetei noastre In care este posibila In permanenta viata se numeste biosfera. In
componenta acesteia intra urmatoarele:
-

litosfera - Invelisul solid al Pamantului;

hidrosfera - mediul lichid al Pamantului, sau Oceanul Planetar;

atmosfera - zona gazoasa omogena a Pamantului, situata deasupra primelor doua.

Raportata la dimensiunile Pamantului, biosfera reprezinta o pelicula subtire, a carei

grosime este de cativa zeci de kilometri.
Compozitia actuala a biosferei a fost determinata, In principal, de activitatea
organismelor vii autotrofe, cele care realizeaza fenomenul de fotosinteza. In acest fel a avut loc
saracirea atmosferei In dioxid de carbon si cresterea concomitenta a concentratiei de oxigen.
Mediul de viata al unui organism viu din biosfera se mai numeste si ecosistem. Acesta,
ca ansamblu/ complex natural, este constituit din doua componente: biotop si biocenoza (fig.1)
Fig.1. Structura si relatiile dintre componentele unui ecosistem.

E1, E2 = organisme (elemente ale biocenozei); A = actiuni; C = coactiuni; R = reactiuni.

Aerul normal are urmatoarea compozitie aproximativa (In volume): 78% azot, 21%
oxigen si 1% alte gaze.

In compozitia aerului perfect uscat, componentele si concentratiile acestora sunt urmatoarele:

Component

% volume

Component

% volume

N2

78,0880

H2

5.10-5

O2

20,9490

Xe

8.10-6

Ar

0,9300

O3

1.10-6

CO2

0,0300

Rd

6.10-8

Ne

0,0018

CH4

22.10-6

He

0,0005

N2O

5.10-6

Kr

0,0001

NO2

2.10-6

NH3

16.10-6

Prin respiratie, componentele principale ale aerului Isi modifica concentratia astfel:
Component

Inspirat

Expirat

Azot

78-79%

78-79%

Oxigen

20-21%

16-17%

Dioxid de carbon

0,03-0,04%

3-4%

Aerul este un element indispensabil vietii, omul avand nevoie de 14-15 m3 aer/24 ore.
Aerul real contine azot, oxigen, dioxid de carbon, ozon, alte gaze, vapori de apa, pulberi,
bacterii etc.
Aerul reprezinta componenta de baza a atmosferei, Invelis gazos ce Inconjoara Pamantul
pana la altitudinea medie de 3.000 km.

Fig.2. Evolutia temperaturii atmosferei Pamantului In functie de altitudine si nivelul de

patrundere a radiatiei solare:

In functie de variatia temperaturii cu altitudinea (fig.2), atmosfera cuprinde: troposfera:

0-11 km; stratosfera: 11-45 km; mezosfera: 45-80 km; termosfera: 80-400 km; exosfera: 4003000 km.
In functie de variatia compozitiei aerului cu altitudinea, atmosfera are doua straturi:

homosfera (compozitie relativ constanta pana la 100 km);

heterosfera (compozitia variaza puternic cu altitudinea la peste 100 km);
In functie de Incarcarea electrica a componentelor aerului, atmosfera cuprinde:
-

ionosfera: 80-300 km - particule Incarcate electric sau ioni, formate datorita actiunii
radiatiei solare asupra moleculelor si atomilor din aer; prezinta o conductibilitate
termica deosebita;
magnetosfera: peste 500 km; particulele Incarcate electric se deplaseaza dupa liniile
campului magnetic terestru.

1. Poluantii aerului
Poluantii aerului pot fi substante solide, lichide sau gazoase, naturale sau artificiale care
pot fi aeropurtate.
Clasificarea poluantilor aerului se poate face dupa urmatoarele criterii:
a.starea de agregare;
b.provenienta;
c.actiunea specifica asupra organismului.
a. Dupa starea de agregare (tabelul 1.1) exista poluanti solizi, lichizi si gazosi, iar in amestec
cu aerul devin suspensii, aerosoli, nori.

Tabelul 1.1. Starea de agregare a poluantilor aerului.

Stare de agregare
poluanti

Diametru mediu, m Poluant + aer

> 10

praf = suspensii

0,1-10

nor = aerosoli

< 0,1

fum = aerosoli

Lichizi

nor = aerosoli

Gazosi

nor

Solizi

Poluantii solizi (praf, pulberi) provin din eroziunea rocilor naturale, industrie, si mai rar
din alte activitati umane. Dupa natura pot fi:
-

anorganici - oxizi metalici (de Zn, Pb, Mn, Fe, Cu), minerale (SiO2, azbest, silicati), ciment,
soda, coloranti anorganici, sticla etc.;

organici - de origine animala (lana, par, fulgi, puf), vegetala (bumbac, faina, in), sintetica
(pesticide, coloranti organici) etc.
Suspensiile (particule cu diametrul peste 10 m = praf), se caracterizeaza prin:

stabilitate mica: difuzie redusa in aer; se depun destul de repede (se mai numesc si pulberi
sedimentabile);

nu patrund in alveolele pulmonare: nu sunt periculoase pentru om;

diminueaza luminozitatea: influenteaza negativ fotosinteza plantelor; obtureaza ostiolele

(impiedica schimbul de gaze cu atmosfera);

modifica pH-ul solului (de ex. pulberea de ciment).

Pulberile 0,1-10 m au stabilitate mai mare; se depun in timp mai indelungat, la

distante mari: 2-10 km (cenusa, negru de fum). Avand putere de difuzie mare, ajung in alveolele
pulmonare, fiind toxice pentru organisme. Cele mai periculoase sunt cele cu dimensiunile
cuprinse in intervalul 0,2-2 m (se separa foarte greu din aer).
Pulberile < 0,1 m - se depun foarte greu si difuzeaza foarte usor in aer. Depunerea se
face ca urmare a ciocnirii si aglomerarii lor.
Alte proprietati fizice importante ale particulelor:
-

suprafata specifica mare (1 cm3 cuart, macinat la diametrul de 1m, are suprafata specifica de
6 m2);

pot exploda (Zn, S, faina, dextrina), sau autoaprinde (carbune, Al);

adsorb gaze toxice sau vapori;

absorb radiatii calorice si iradiaza dupa incetarea incalzirii;

formeaza ceata (sunt centri de condensare);

particulele ascutite traumatizeaza caile respiratorii; cele moi se depun ca o pasta - traheite si
bronsite;

se incarca electrostatic, prin frecare, sau prin adsorbtie de ioni (pulberile metalice se incarca
pozitiv, cele nemetalice negativ - creste stabilitatea lor).

Substantele lichide - majoritatea provin din industrie (gudroane de cocserie, solventi

lacuri-vopsele, furfurol, insecticide lichide etc). Principalele caracteristici sunt:
-

volatilitatea; in contact cu aerul pot forma aerosoli;

vaporii se raspandesc pe distante de sute de metri;

afecteaza aparatul respirator, derma, ochii;

se depun pe plante, deregland respiratia acestora;

afecteaza constructiile etc.

Aerosolii - amestec aer cu particule solide < 10 m, sau/si substante lichide. Se

caracterizeaza prin:
-

stabilitate mare;

putere mare de difuzie;

condensarea este favorizata de scaderea temperaturii (particulele se transforma in cristale),

umiditate (solubilizeaza particulele, sau le umezeste, marindu-le masa);

radiatiile UV provoaca transformari chimice.

Poluantii gazosi
-

difuzeaza usor in aer (sunt purtati la mari distante de locul unde au fost eliminati in
atmosfera);

oxizi de sulf, oxizi de azot, amoniac, hidrogen sulfurat, fluor, clor, vapori de acizi
(fluorhidric, clorhidric etc).

b. Dupa provenienta, poluantii aerului sunt:

a. primari - provin direct din surse de poluare identificate sau identificabile;
b. secundari - sunt produsi in mediu, datorita interactiunii poluantilor primari sau
reactiilor chimice cu constituentii aerului.

c. Dupa actiunea specifica asupra organismului, poluantii sunt:

iritanti - cei mai raspanditi: oxizi de sulf, oxizi de azot, amoniac, hidrogen sulfurat, fluor,
clor, vapori de acizi (fluorhidric, clorhidric), pulberi cu solubilitate scazuta;

asfixianti (impiedica oxigenarea tesuturilor organice) - oxidul de carbon (formeaza cu

hemoglobina un compus stabil, carboxihemoglobina), hidrogenul sulfurat (produce pierderea
mirosului paralizia centrilor respiratorii decesul), vapori de acid cianhidric;

toxici sistemici (peste anumite concentratii provoaca leziuni ale organelor interne, sau
sistemelor):

plumbul: acumulare in tesutul osos, afecteaza sistemul nervos, biosinteza hemoglobinei.

Intoxicatia apare pentru concentratii de 0,1-0,2 mg Pb/dm3;

cadmiul: la concentratii peste 5 g/dm3 apa induce tulburari renale, fracturi osoase (datorita
eliminarii calciului). In 1970, in Japonia aparut maladia Itai-Itai ca urmare a intoxicatiei cu
Cd;

mercurul: pentru concentratii mai mari de 10 g/dm3 apa se acumuleaza in rinichi, creier,
globule rosii, par. Determina leziuni la nivelul sistemului osos, ochilor, aparatului renal si
digestiv;

fluorul: se acumuleaza in tesutul osos, provocand leziuni osoase si tulburari metabolice.

Duritatea dintilor scade pentru concentratii peste 1,5 mg F/dm3 apa consumata. La
concentratii mai mari de 5 mg F/dm3 apa, se produc anchiloze articulare, luxatii, fracturi,
curbarea oaselor lungi etc.;

arsenul: cand concentratie depaseste 0,5 g/dm3 apa, acesta induce afectiuni ale pielii, cancer
cutanat, tulburari digestive;

cianurile: la concentratii peste 0,01 mg/dm3 apa, are loc blocarea oxidarii la nivel celular
(asfixia interna), tulburari nervoase, deces;

pesticidele - afecteaza ficatul, sistemul nervos, glandele endocrine sexuale, enzimele etc. Au
actiune cancerigena si chiar cocancerigene asupra descendentilor.

fibrozanti (produc modificari fibroase la nivelul aparatului respirator) - suspensii de ciment,

pulberi cu bioxid de siliciu, oxizi de fier, compusi de Ca, Ba, Be; sunt specifice mediului
industrial;

alergenici (actioneaza asupra cailor respiratorii, producand alergii):

origine naturala (origine minerala: cuart; origine vegetala: polen, in, canepa, tutun, cafea,
cacao, ricin, soia; origine animala: insecte, fungi, puf, pene);

origine industriala (produse chimice, farmaceutice, insecticide);

cancerigeni:

organici - hidrocarburi policiclice aromate (benzopiren, benzoantracen, benzfluoranten etc.),

pulbere de lemn; substante organice clorurate (pesticide), epoxizi, nitrozamine, naftilamina
de la fabricile de coloranti;

anorganici: crom cancer nazal; arseniu cancer hepatic; cadmiu cancer prostata;
nichel cancer cai respiratorii), substante radioactive cancer tiroidian; azbest cancer
pulmonar;

mutageni si teratogeni (mutageni = produc anomalii genetice ereditare; teratogeni = produc

malformatii ale fetusului): compusi organoclorurati, fosforici, mercurici, fluoruri, oxizi de
azot, pulberi de lemn, particule de emisii Diesel, azbest, benzen etc.

2. Surse de poluare ale aerului

Sursele de poluare ale aerului: surse naturale si surse artificiale.

a. Sursele naturale sunt:
Solul datorita factorilor fizici (temperatura), mecanici (ploi, curenti de aer, impact meteoriti,
cutremure), biologici, solul raspandeste in aer agenti poluanti:
-

particule solide (anorganice, organice);

gaze: CO2, H2S, NH3;

substante odorante complexe.

Plantele si animalele polueaza mediul cu polen, spori de mucegaiuri/ levuri, par, pene, fulgi.
Eruptiile vulcanice emit gaze (CO, CO2, H2, H2S, NH3), vapori de apa, materiale solide de
diferite dimensiuni, care pot ajunge pana in stratosfera (30-50 km).
Praful cosmic - dezintegrarea meteoritilor in atmosfera (circa 1000 t/an ajung pe Pamant).
Incendiile dioxid de carbon si fum (distrug ecosistemele).

b. Sursele artificiale - activitati ale omului din care rezulta produse solide, lichide si gazoase,
care pot ajunge in atmosfera. Aceste surse sunt fixe si mobile.
Surse fixe - produc o poluare limitata (in apropierea sursei):
-

procese industriale: chimice, siderurgice, metalurgice, materiale de constructie etc.;

procese de combustie - producere de energie electrica/ termica, incalzire locuinte; cantitatea

si tipul poluantilor depinde de calitatea combustibilului si felul arderii;

servicii - statii de benzina, instalatii de vopsit, curatatorii chimice (in uscat) etc.

Surse mobile - mijloace de transport rutier, feroviar, naval si aerian. Autovehiculele, datorita
gazelor de esapament si combustibilului folosit, polueaza cu oxid de carbon, oxizi de azot,
plumb, aldehide, etilena, hidrocarburi aromatice, dioxid de carbon, pulberi.

3. Dispersia poluantilor in atmosfera

Acest fenomen este influentat de urmatoarele:

-

factori meteorologici: vant, turbulenta aerului, umiditate, temperatura;

modul de evacuare in atmosfera a poluantilor.

Vantul - factor important pentru dispersarea agentilor poluanti in atmosfera. Gradul de

raspandire al poluantilor este direct proportional cu viteza vantului:
-

deplasarea maselor de aer cu viteza mica: acest fapt conduce la acumularea poluantilor
(creste concentratia de poluant);

cresterea vitezei vantului: se mareste volumul de aer in care se disperseaza poluantul (scade
concentratia, de dorit sub valoarea limita admisibila).

Vantul are un dublu rol:

-

pozitiv - creste gradul de dispersie al poluantului;

negativ - caraus al poluantilor.

Turbulenta aerului - fenomen generat de diferentele de temperatura si de frecarea straturilor de

aer in miscare.
-

favorizeaza dispersarea transversala a poluantilor fata de directia vantului;

este strans legata de regimul vanturilor (ca directie si viteza).

Turbulenta aerului, dupa modul de formare, poate fi:

mecanica - apare datorita frecarii maselor de aer de scoarta terestra (depinde, in principal de
rugozitatea terenului, relief, viteza vantului); predomina in noptile cu temperaturi moderate si
fluctuatii ale vantului de ordinul secundelor;

termica sau convectiva - este generata de diferenta de temperatura dintre suprafata terenului
si patura de aer din imediata apropiere; predomina in zilele cu soare si vant slab (fluctuatii
ale vantului de ordinul minutelor).

Umiditatea aerului Cresterea umiditatii are efecte:

-

pozitive - impiedifca difuzia poluantilor (se inregistreaza concentratii mici in aer);

negative - formeaza ceata (vaporii de apa condenseaza pe particulele din aer), fenomen care
determina concentrarea poluantilor.

Poluare indusa de cresterea umiditatii aerului, este diminuata (pana la anulare) de precipitatii
(ploaia - indeparteaza gazele; zapada - curata atmosfera de pulberi).

Temperatura atmosferei depinde de: anotimp, altitudine, relief, latitudine geografica. Variatiile
de temperatura favorizeaza dispersia poluantilor, datorita deplasarii maselor de aer.

Evacuarea in atmosfera a poluantilor industriali se face prin intermediul cosurilor industriale

(elemente de constructie care asigura cresterea nivelului de dispersie al poluantilor). Proiectarea
si amplasarea cosurilor se face dupa anumite reguli:
-

inaltimea cosului (Hc): > 2,5 inaltime cladiri/ forme de relief din apropiere (se evita
turbulenta la partea superioara a cosului);

viteza de iesire a gazelor din cos: >20 m/s (jetul de gaze scapa din zona de turbulenta a
cosului);

concentratia maxima la sol a gazelor evacuate apare la o distanta de 5-10 Hc;

gazele evacuate prin cosuri cu diametrul < 2 m si Hc < 60 m, nu se disperseaza bine in

atmosfera, astfel ca in apropierea solului ating concentratii periculoase.

Un cos bine proiectat asigura o buna difuzie atmosferica a poluantilor, ceea ce face ca la nivelul
terenului, concentratia acestora sa fie 0,001-1% din concentratia gazului la iesirea din cos.

4. Caracterizarea efectelor poluantilor asupra biocenozei

Efectele agentilor poluanti se pot caracteriza prin: limita de concentratie, doza letala,
concentratie letala, timp letal etc.
a) Limita de concentratie - valoare pentru care o substanta poate avea efect poluant asupra
mediului. Acest parametru se mai numeste si concentratie maxima admisa (CMA) si are valori
diferite, in functie de:
-

natura poluantului;

sursa agentului poluant;

tara de emisie.

De ex., in functie de tara, poluantul SO2 are urmatoarele limite de concentratie in

atmosfera: Romania: 0,25 mg/m3; Canada: 0,3 mg/m3; Polonia: 0,35 mg/m3, SUA: 0,365 mg/m3;
Elvetia: 0,50 mg/m3.
Limitele sunt consemnate in standarde si au caracter obligatoriu. Depasirea lor de catre
intreprinderile poluante, duce la aplicarea de penalitati (pot ajunge pana la suspendarea activitatii
poluatoare). CMA se poate exprima in diferite unitati: g/litru, %, ppm (parti per milion), ppb
(parti per miliard/ bilion), ppt (parti per trilion), Cm (Curie), dB (decibeli) etc.
b) Doza letala = cantitatea de substanta toxica/ microbi care, intr-o anumita perioada de timp,
omoara 50% din animalele/ organismele testate. Se noteaza cu DL50, si se exprima in mg/kg
corp. Cu cat valoarea DL50 este mai mai mica, cu atat compusul este mai toxic. Pentru poluantii
apei se mai foloseste termenul de concentratie letala, care reprezinta concentratia substantei
toxice in solutie apoasa care provoaca moartea a 50 % dintr-o populatie acvatica, dupa o
expunere de 24-96 ore. Se noteaza CL50/24...95 si se exprima in mg/litru. In literatura americana de
specialitate se foloseste si termenul doza letala inferioara (Ldlo = Lethal dose low) =
concentratia/ cantitatea minima de compus toxic/ microbi pentru care se inregistreaza moartea
organismului testat.
c) Timpul letal = durata (ore) in care compusul toxic, intr-o anumita concentratie, are actiune
letala pentru 50% dintr-o populatie imersata.
d) Gradul de persistenta in mediu - depinde de natura poluantului si conditiile meteo (calm
atmosferic, ceata etc.). Timpul de stationare (sau de persistenta) in mediu poate fi scurt (NH3: 2
zile, SO2: 4 zile, NOX: 5 zile) sau lung (CO: 2-3 ani, CO2: 4 ani, hidrocarburi:16 ani, freoni: 100
ani, fier: 100 ani, aluminiu: 500 ani, mase plastice: 250 ani, sticla: 4-5000 ani etc. In acest timp,
poluantii se concentreaza, se amesteca, interactioneaza reciproc sau cu mediul, producand de
cele mai multe ori efecte deosebite, chiar imprevizibile asupra biocenozelor.

e) Influentele reciproce dintre poluanti pot fi multiple si analiza lor se efectueaza la:
-

lansarea de noi produse pe piata;

amplasarea de noi unitati ec.;

stabilirii masurilor de protectie a mediului.

Daca in mediu exista simultan mai multi poluanti, pot aparea urmatoarele efecte:
sinergetice - amplificarea efectului poluant (este mai mare decat simpla insumare a
efectelor individuale ale poluantilor). De ex., ploile acide [emisii de SOX sau NOX +
apa], produc la plante, vietuitoare, om si constructii, efecte nocive mai puternice decat
gazele uscate, sau apa, luate separat.
antagonice - anularea reciproca a efectelor poluante intre agentii poluanti. De exemplu,
daca intr-un emisar, doua surse diferite deverseaza apa acida, respectiv apa bazica, in
punctul de intalnire are loc reactia de neutralizare reciproca a celor doi poluanti.
anergism - absenta influentelor reciproce a agentilor poluanti. De exemplu, unele
componente ale deseurilor solide urbane (mase plastice, lemn, metale) nu se
influenteaza reciproc.
eutrofizare - intensificarea poluarii secundare. De exemplu, in apele cu concentratie
mare de elemente nutriente (azot si fosfor) si in prezenta caldurii are loc dezvoltarea
accelerata a vegetatiei. In acest fel are loc scaderea concentratia oxigenului din apa,
ceea ce determina distrugerea faunei acvatice. Totodata, prin putrezirea vegetatiei
formate se elimina gaze (H2S, CH4, CO2 etc.) daunatoare faunei, iar in apele stationare
(balti, iazuri, lacuri) se poate ajunge la distrugerea completa a faunei acvatice.

5. Protectia atmosferei in Romania

Indicatorii legati de mediul atmosferic sunt organizati pe trei nivele: indicatori de

presiune (emisii de poluanti), indicatori de stare (calitatea aerului) si indicatori de raspuns
(masurile luate si eficacitatea lor).
a. Emisiile de poluanti

Substantele emise in mediul atmosferic contribuie la schimbari climatice, distrugerea

stratului de ozon, acidifierea aerului, formarea smogul fotochimic si deteriorarea calitatii
aerului.
Sursele principale de poluanti atmosferici sunt:

sursele fixe industriale, concentrate, de obicei, pe mari platforme industriale, dar si

intercalate cu zone de locuit intens populate (dezvoltate preponderent pe verticala);

circulatia auto, in special de-a lungul marilor artere incluzand si traficul greu;

santiere de constructie si betoniere;

centralele electrotermice;

surse difuze de combustie;

Pentru protectia atmosferei si imbunatatirea calitatii aerului sunt necesare masuri de

control ale emisiilor poluantilor. Emisiile se masoara prin metode adecvate de evaluare, specifice
fiecarui poluant in parte, bazate pe factori de emisie si pe indicatori de activitate.
Indicatorii selectati trebuie sa raspunda criteriilor de identificare si sa fie relevanti pentru
problemele principale privind atmosfera.

b. Calitatea aerului
Principalele obiective ale politicii de mediu din Romania sunt create pentru a garanta un
mediu curat, si urmaresc sa asigure o viata sanatoasa populatiei, sa duca la eliminarea saraciei si
a degradarii mediului, sa regenereze economia pe baza principiilor de dezvoltare durabila si sa
armonizeze legislatia nationala privind protectia mediului cu cea a Uniunii Europene.
Strategia Nationala pentru Protectia Atmosferei descrie situatia actuala in ceea ce priveste
calitatea aerului in Romania, precum si masurile pe care Guvernul le-a pregatit in vederea
imbunatatirii protectiei atmosferei si a calitatii aerului, pana in anul 2013. Strategia este
structurata pe doua perioade de timp:

2004-2006 (perioada de pre-aderare a Romaniei la Uniunea Europeana);

2007-2013 (perioada in care Romania este deja stat membru al Uniunii Europene).

Indicatorii cu privire la calitatea aerului sunt calculati pe baza datelor inregistrate de

sistemul de monitorizare a calitatii aerului si sunt considerati ca fiind cei mai importanti, in
scopul evaluarii situatiilor concrete, in comparatie cu tintele de calitate stabilite de reglementari.

Monitorizarea calitatii aerului implica urmarirea elementelor incluse in cele patru

categorii de probleme:

sursele si emisiile de poluanti atmosferici;

transferul poluantilor in atmosfera;

nivelul concentratiilor de poluanti in atmosfera si distributia spatio-temporala a

acestora;

efectele poluantilor atmosferici asupra omului si mediului biotic si abiotic.

c. Masurile luate si eficacitatea lor

Aerul este factorul de mediu cel mai important pentru transportul poluantilor, deoarece constituie
suportul pe care are loc transportul cel mai rapid al acestora in mediul inconjurator, astfel ca
supravegherea calitatii atmosferei este de mare importanta in activitatea de monitoring.
Din datele de calitate ale aerului, obtinute din reteaua de monitorizare, rezulta o usoara
imbunatatire a calitatii aerului datorata diminuarii activitatilor economice si programelor de
retehnologizare si modernizare, realizate la nivelul unor unitati industriale, precum si
intensificarii activitatii agentiilor de protectia mediului (cresterea numarului de inspectii la
agentii economici a caror activitate produce impact asupra calitatii aerului).
Supravegherea calitatii aerului a inregistrat o imbunatatire in perioada 1995-2004, prin
cresterea numarului de statii de supraveghere si a numarului de indicatori monitorizati la o
singura statie.
Aceasta crestere a fost posibila datorita dotarilor cu echipamente noi si moderne, in acest
fel realizandu-se o monitorizare eficienta a calitatii aerului.