Floare Albastra

Introducere
Poezia a fost publicata n revista Convorbiri literare la 1 aprilie 1873. Es

te una dintre cele mai reprezentative poezii care tarateaza tema iubirii, dar ca
re n acelasi timp pune n evidenta locul pe care l ocupa natura n lirica de iubire em
inesciana.
Specia literara: este egloga, dar are si caracter de meditatie datorita
finalului.
Idila = opera lirica n care se contureaza un tablou din viata rurala, evidentiind
u-se atitudinile oamenilor n plan erotic.
Egloga = idila cu dialog
Meditatia = specie lirica filozofica, dezvoltata mai ales n romantism, centrata p
e motive reflexive
Comentariul
Tema:
tema iubirii combinata cu tema naturii si cu cea a timpului (medita
tia din final se refera la problema trecerii ireversibile a timpului).
Semnificatia titlului:
Sursa de inspiratie a poeziei este mitul romantic al florii albas
tre, caracteristic romantismului. Acest mit este preluat din opera scriitorului
german Novalis (Heinrich von Ofterdingen) si se refera la dorinta de cunoastere,
de atingere a unui ideal. La Eminescu acest ideal este iubirea, floarea albastr
a fiind aici o metafora pentru femeia iubita.
Compozitia textului:
Poezia este construita pe doua planuri distincte: un plan al feme
ii (strofele 1-3 si 5-12), celalalt al barbatului (strofele 4, 13-14). Strofa a
patra poate fi considerata o strofa de tranzitie care face legatura ntre cele dou
a moduri de a ntelege lumea. Femeia este o copila naiva, dornica de a se realiza
prin iubire, n timp ce barbatul este un contemplativ, preocupat sa atinga absolut
ul. Primul plan poate fi considerat unul al aproapelui , iar cel al barbatului al de
partelui . Aceste denumiri capata semnificatie daca ne gndim la opozitia dintre lum
ea naturala, instinctuala n care l invita femeia, si lumea ideilor si misterelor l
a care viseaza eul liric. Planul feminitatii are forma unui monolog, alcatuit di
ntr-un repros (prima parte), apoi dintr-o provocare inocenta, dintr-o ncercare de
seductie. Planul barbatului are dublu rol: fixeaza povestea n interiorul unei amin
tiri si confera poeziei caracter de meditatie. Senzatia de poveste evocata este
data de prezenta n text a eului liric prin intermediul pronumelui personal de per
soana I: eu , netezindu-mi , albastra-mi , iubirea noastra si a verbelor la indicativ:
rs , n-am zis , stam , a murit . Aceste detalii, completate de exclamatii meditative:
spuse adevarul , Ce frumoasa, ce nebuna / E albastra-mi, dulce floare! , Floare-albas
tra! Floare-albastra! demonstreaza ca povestea de dragoste este pusa ntr-o rama, nt
r-o alta poveste, a barbatului.
Timpul trecut al verbelor subliniaza aceeasi idee. Datorita acest

or elemente se creeaza senzatia unui joc ntre prezenta si absenta care poate fi e
xtins la jocul dintre viata si moarte. Ceea ce pare prezent se dovedeste a fi n f
inal doar o amintire, o meditatie asupra iubirii pierdute. Moartea poate fi repr
ezentata n text de lucrurile abstracte spre care tinde eul liric. Acestea sunt co
nsiderate zadarnice de catre iubita care n locul acestei lumi a eternitatii ceruri
lor nalte , cu stelele si norii lor, a mormintelor civilizatiei egiptene din piramide
nvehite , i ofera codrul cu verdeata , adica viata.
Nivelul ideatic:
Povestea de iubire este redata sub forma unei amintiri. Monologul
femeii descrie nstrainarea treptata a omului de geniu de fiinta iubita. Tnara sim
te ca datorita preocuparilor abstracte, barbatul se nstraineaza, l avertizeaza ca
fericirea nu sta n cmpiile asire si n piramidele-nvechite ci n iubirea ei: Nu cata
tare / Fericirea ta, iubite! . Barbatul nu o ntelege, preocuparile sale sunt de nat
ura filozofica, motiv pentru care o trateaza cu ngaduinta pe tnara ndragostita: Eu a
m rs, n-am zis nimica. Aceasta ncearca sa-l atraga n mijlocul naturii protectoare, r
eprezentata n lirica eminesciana de codru: Hai n codrul cu verdeata n care si poate r
gasi fericirea. Poezia respecta scenariul idilei eminesciene care ncepe cu o chem
are n mijlocul naturii, continua cu jocul iubirii si sfrseste cu despartirea. Univ
ersul n care ncearca sa-l atraga este unul tentant. Elementele descrise prin inter
mediul epitetelor prapastia mareata , balta senina , trestia lina si personificarii: U
izvoare plng n vale alcatuiesc un peisaj paradisiac din care nu pot lipsi unele din
tre motivele principale ale creatiei eminesciene, cum ar fi teiul si luna. Acest
cadru se afla n antiteza cu cel sugerat la nceput, unde stelele, norii, ntunecata
mare si piramidele nvechite, simboluri ale infinirii, alcatuiesc un peisaj abstra
ct, incompatibil cu jocul iubirii. Iubita are de asemenea trasaturi care o pun n
antiteza cu imaginea masculina, redate prin comparatia: Voi fi rosie ca marul si p
rin epitetul metaforic de-aur parul . Femeia este o prezenta vie, aflata n antiteza
cu imaginea palida a barbatului. Jocul iubirii este descris cu ajutorul expresil
or populare care confera un farmec aparte textului: Voi cerca de ma iubesti. , Sa-ti
astup cu dnsul gura. , De mi-i da o sarutare . Limbajul popular este cel care autohto
nizeaza peisajul, care l face sa nu fie un simplu colt de rai: stnca sta sa se prav
ale , Vom sedea n foi de mure. Limbajul popular face distinctia si ntre cele doua vizi
uni despre viata situate n antiteza n poezie. Limbajul femeii care vede fericirea n
iubire, difera de cel al barbatului care alege meditatia.
Dupa prezentarea acestui paradis terestru si a posibilei povest
i de iubire, ni se prezinta si sfrsitul ei trist. Tonul ultimelor strofe este unu
l meditativ, n care eul liric mediteaza asupra problemei timpului care nu i mai po
ate reda iubirea pe care a pierdut-o. Iubita, care capata semnificatia florii al
bastre dispare, si o data cu dulcea minune se stinge si iubirea chiar nainte de a s
e mplini. n ultima strofa eul liric si cheama iubita, dar aceasta chemare este una
zadarnica deoarece timpul nu mai poate fi recuperat si clipa de fericire ramne pe
ntru totdeauna pierduta: Totusi... este trist n lume! . Adverbul de mod cu nteles con
cesiv pare nepotrivit n acest context, dar el este cel care sintetizeaza cel mai
bine drama ndragostitului. n ciuda faptului ca se doreste mplinirea prin intermediu
l iubirii, aceasta nu mai este posibila datorita ireversibilitatii timpului.
Nivelul prozodic:
ritmul este trohaic, rima mbratisata, versuri scurte de 8 silabe.
Ritmul ofera de obicei muzicalitate textului.

Floare Albastra

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Floare Albastra

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Floare Albastra

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere

Poezia a fost publicata n revista Convorbiri literare la 1 aprilie 1873. Es

Timpul trecut al verbelor subliniaza aceeasi idee. Datorita acest

S-ar putea să vă placă și