ESEU

Brncui-reper
cultural european

-2015-

"As vrea ca lucrarile mele sa se ridice n parcuri si

gradini publice, sa se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre si
monumente nascute din pamnt, nimeni sa nu stie ce sunt si cine le-a facut - dar
toata lumea sa simta necesitatea si prietenia lor, ca ceva ce face parte din
sufletul Naturii." (C. Brancusi)

Incontestabilul stil al lui Brancusi a facut incojurul lumii, in momentul in care operele
sale au devenit celebre.
Constantin Brncui (n. 19 februarie 1876, Hobia, Gorj d. 16 martie 1957, Paris) a
fost un sculptor romn cu contribuii covritoare la nnoirea limbajului i viziunii plastice n
sculptura contemporan. Constantin Brncui a fost ales membru postum al Academiei Romne.

Francezii i americanii l desemneaz, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care l
scriu fr semne diacritice, Brancusi, pronunndu-l dup regulile de pronunare ale limbii
franceze.
Viata artistului
Placerea cu care lucreaza artistul este nsasi inima artei sale. (C.Brancusi)

Constantin Brancusi s-a nascut la Hobita-Pestisani, judetul Gorj, in 1876. Urmeaza

Scoala de Meserii din Craiova (1894-1898), apoi Scoala Nationala de Arte Frumoase din
Bucuresti (1898-1902), unde pentru scurta vreme l-a avut profesor pe Ion Georgescu, apoi pe
Vladimir C. Hegel.
1

Casa memorial; Preluare: http://istoria-artei.blogspot.ro/2008/12/constantinbrancusi.html

In timpul studiilor realizeaza bustul Gheorghe Chifu, un Cap de expresie, ca si o serie de

copii Ecorseul (impreuna cu Dr. Gerota), Vitellius, Capul lui Lacoon. Mai realizeaza busturile
Georgescu-Gorjan (1902) si Generalul Dr. Carol Davila (1903), asezat mai tarziu, in 1912, in
curtea Spitalului militar din Bucuresti.

La nceputul carierei sale, sculpturile lui Brncui au constat mai ales din reprezentri
clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 i 1907 este caracterizat de o acumulare
sensibil de cunotine i ndemnare, dar i de cutarea a diferite soluii de modelare a
materialelor. Dup 1905, viziunea artistului a devenit mai clar i mai puternic. Ca o consecin
imediat, transformarea structurii operei sale a suferit o evoluie rapid, astfel nct, ncepnd
nc din 1907, reprezentrile antropomorfe ncep s cedeze locul sculpturilor care l vor prefigura
pe artistul Brncui de mai trziu, acela care va urma s intre n contiina universal.
Din aceast perioad dateaz operele:

1897 - Craiova - Bustul lui Gheorghe Chiu

1898 - Bucureti - Bustul Vitellius

1900 - Bucureti - Capul lui Laocoon

1902 - Bucureti - Ecoreul

1902, probabil ianuarie - Bucureti - statuet simboliznd muzica coral romneasc

1902, octombrie - Craiova - bustul lui Ion Georgescu-Gorjan

1903 - Bucureti - Bustul generalului Carol Davila

1905 - Paris - Orgoliu

1906 - Paris - Copil - ghips

1906 - Paris - Supliciu - piatr

1906 - Paris - Cap de copil - bronz

1906 - Paris - bustul Victoriei Vaschide

1906 - Paris - bustul doctorului Zaharia Samfirescu

1906 - Paris - portretul pictorului Nicolae Drscu

Plecarea din tara:

Arta nu face decat sa inceapa continuu. (C.Brancusi)

In 1904 porneste spre Paris, trecand prin Budapesta, Viena, Munchen, Elvetia. Obtinand o
bursa in Franta in 1905, se inscribe la Scoala de Arte Frumoase, in clasa lui Antonin Mercie. In
1907 este acceptat practician in atelierul lui Rodin, pe care il va parasi, orgolios si plin de
incredere, comparandu-l pe maestrul sau cu un arbore la umbra caruia iarba nu creste.
Brancusi creaza acum Portretul lui Nicolae Darascu, Bust de baiat, Cap de baiat, Supliciu (1906),
apoi Rugaciunea si Portretul lui Petre Stanescu, ce constituie un ansamblu funerar comandat
pentru buzau (1907).

Stilizarea trasaturilori si indreptarea spre formele primare:

Simplitatea nu este un tel n arta, dar ajungi fara voie la ea pe masura ce te apropii de
sensul real al lucrurilor.
(C.Brancusi)
Artistul incepe sa fie tot mai sigur de drumul pe care merge. Modelajul fin, sensibil la
efectele luminoase se indeparteaza acum de incidentele de tip impressionist (Rodin) pentru a
incepe, in conditiile afirmarii unor tendinte rationaliste, intre care cubismul, o lunga lupta pentru
supravietuirea esentei, a ceea ce este durabil, sustras clipei. Cumintenia pamantului, o prima
versiune a Sarutului (1907), Somnul (1908), Muza adormita (1909-1910), Pasarea maiastra
(1910), Prometeu (1911), Domnisoara Pogany (serie 1912-1933), Primul pas (1913) sunt lucrari
ce marcheaza aplecarea spre valorile artelor arhaiece, ale etniilor negre sau oceanice. In aceasta
perioada se imprieteneste cu Modigliani. Un alt prieten al sau, pictorul Henri Rousseau, ii spune
lui Brancusi profeticele cuvinte: Tu ai transformat anticul in modern.

Sculptorul, din ce in ce mai cunoscut, se bucura de success in S.U.A., la New York, unde,
in 1913, participa la Expozitia internationala de arta moderna si deschide prima sa expozitie
personala la Photo Secession Gallery prin grija lui Alfred Stieglitz si Edward Steichen. Expune la
manifestarile grupurilor Tinerimea artistic, Arta Romana, Contimporanul etc. In atelierul sau vor

veni sa lucreze mai multi tineri artisiti: Irina Codreanu, Milita Petrascu, Constantin Antonovici,
Isamu Noguchi, George Teodorescu s.a.

Sculptorul cauta principiile fundamentale ale formei, degajand-o tot mai puternic de
aspectele efemere. Reducerea la structura a formelor organice are loc o data cu aplecarea spre
formele primare, spre orizontul genezei vietii (Principesa X 1916, Primul Strigat 1917, Nounascutul 1920, Domnisoara Pogany, Leda 1920, Inceputul lumii, 1924). Seria Pasari in vazduh
aduce idea ridicarii in spatiu, posibilitatea transcederii cadrului concret de existent.
Brancusi reuseste sa anuleze efectele gravitationale, dematerializand, printr-o slefuire
indelungata, volumele. Alteori-cazul Coloanelor fara sfarsit dintre 1918-1928- ideea de inaltare
este asigurata de cresterea pe vertical a unor moduli geometrici. Este o perioada cand sculptorul
face schite si pentru comanda-nerealizata-a maharajahului Yeswart Rao Holkar Bahadur, pentru
un Templu al meditatiei (1933).
Constantin Brancusi a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat
reprezentarea figurativa a realitatii, a preconizat exprimarea esentei lucrurilor, a dinamismului
formei, a unit sensibilul cu spiritualul.
In opera sa, Brancusi a oglindit felul de a gandi lumea a taranului roman.
Prin obarsia sa taraneasca, si-a aflat radacinile adanci ale operei sale in traditiile, miturile si
functia magica a artei populare romanesti.
Brancusi este, neindoielnic, un asemenea moment al constiintei artei moderne, care concentreaza
sensurile unei intregi ere a evolutiei spiritului creator.

Reprezentant al miscarii artistice moderne, Constantin Brancusi este considerat de multi ca fiind
cel important sculptor ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si
utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu
rafinamentul avantgardei pariziene.
Brancusi a dat veacului nostru constiinta formei pure, a asigurat trecerea de la reprezentarea
figurativa a realitatii, la exprimarea esentei lucrurilor si a reinnoit in mod revolutionar limbajul
plastic, imbogatindu-l cu o dimensiune spirituala. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea,
densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei
lui Brancusi. Studiile referitoare la opera lui Brancusi impartasesc, fara exceptie, o concluzie
formulata in termeni lipsiti de echivoc: arta brancusiana constituie una din sursele ideilor
esentiale pe care se cladeste civilizatia vizuala a secolului al XX-lea. Brancusi a scos in evidenta
lumii occidentale dimensiunea sacra a realitatii.

Din 1963 pana astazi, au aparut in toate partile lumii peste 50 de carti si monografii si mii de
articole si studii despre Constantin Brancusi, determinand in mod decisiv locul lui ca artist genial
si chiar ca "unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor" (Jean Cassou). In 1937,
cunoscutul sculptor englez Henry Moore scria: " Brancusi a fost acela care a dat epocii noastre
constiinta formei pure". Unul dintre cei mai importanti arhitecti contemporani, Frank Gehry
indica cu precizie influenta pe care a avut-o asupra sa marele sculptor roman Constantin
Brancusi.

BIBLIOGRAFIE:

Bach, Teja Friedrich, Constantin Brncui. Metamorphosen Plasticher Form, Koln, 1987.

Brezianu, Barbu, Opera lui Constantin Brncui n Romnia, Editura Academiei Romne,
Bucureti, 1974.

Comarnescu, Petru, Brncui. Surse arhetipale, Editura Junimea, Iai, 1982.

Comarnescu, Petru; Eliade, Mircea; Jianou, Ionel; Tmoignages sur Brncui, Paris,
Arted, 1982.

Dan Grigorescu, Brncui i secolul su, Editura Artemis, Bucureti, 1993

Deac, Mircea, Brncui. Surse arhetipale, Editura Junimea, Iai, 1982.

Fundaia Cultural META, Un secol de sculptur romneasc. Dicionar A-D Colecia

Sinteze, Editura META, 2001, pp. 77 - 82.

Geist, Sidney, Brncui. A Study of the Sculpture, U.S.A. Grossman Publishers, New
York, 1968.

Giedion-Welcker, Carola, C. Brncui, Basel, Stuttgart, 1958.

Grigorescu, Dan, Brncui, Editura Meridiane, Bucureti, 1980.

Hulic, Dan, Brncui ou Lanonymat du gnie, Editura Meridiane, Bucureti, 1967.

Hulten, Pontus; Dumitrescu, Natalia; Istrati, Alexandra; Brncui, Flammarion, Paris,

1986.

Jianou, Ionel, Brncui, Editura Artes, Paris, 1963.

Jianou, Ionel; Noica, Constantin; Introduction a la sculpture de Brncui, Editura Artes,

Paris, 1982.

Mircea Eliade, Coloana infinit, pies de teatru

Mocioi, Ion, Brncui: Ansamblul de la Trgu-Jiu, Editura Constantin Brncui, Trgu

Jiu, 1971.

Paleolog, Vasile Georgescu, Tinereea lui Brncui, Editura Tineretului, Bucureti, 1967.

Petru Comarnescu, Mircea Eliade, Ionel Jianu, Mrturii despre Brncui (Tmoignages
sur Brncui), Ed. *Fundaiei "Constantin. Brncui", Trgu Jiu, 1997

Pogorilovschi, Ion, Comentarea capodoperei, Editura Junimea, Iai, 1999.

Shanes, Eric, Brncui, Published by Abbeyville Press, New York, 1989.

Spear, Athena T., Brncuis Birds, CAA monographs XXI, NYU Press, New York, 1969.

Vainer, Nelson, Brncui e outros maestras da escultura Romena, Rio de Janeiro, 1968.

Varia, Radu, Brncui, Gallimard, Paris, 1989.

Vlasiu, Ioana (coord.), Dicionarul sculptorilor din Romnia. Secolele XIX-XX, vol. I, lit.
A-G, Editura Academiei Romne, Bucureti, 2011, pp. 83 - 92.

Zervos, Christian, C.Brncui, Cahiers d'Art, Paris, 1957.