FARMACOGNOZIE SPECIALA

ANUL II- Asistent Farmacie

CURS. Nr.7

VITAMINELE
Definitie:
Vitaminele sunt substante organice active in doze reduse, fara valoare energetica, care
ajung in organism prin aport exogen, biosinteza endogena a unor vitamine fiind insuficienta
pentru a asigura promovarea cresterii, mentinerea vietii si a capacitatii de reproducere.
Unele vitamine se gasesc in alimente ca precursori sau provitamine, in organismul
uman realizandu-se transformarea lor chimica in formele vitaminice active.
Termenul de vitamin a fost folosit pentru prima dat de biochimistul polonez Casimir
Funk n 1912. Vita, n limba latin, nseamn via, iar sufixul -amin este pentru amine; la
momentul respectiv se credea c toate vitaminele sunt amine
Rolul:
Rolul global al vitaminelor este acela de biocatalizatori ai proceselor de digestie,
absorbtie, metabolizare si inglobare celorlalti nutrienti in structurile organismului. Cand aportul
alimentar este insuficient se instaleaza carenta vitaminica.
Solubilitatea reprezinta proprietatea vitaminelor care le imprima caracteristicile ciclului
biochimic, modul de absorbtie, transport si depozitare, precum si caile de eliminare din
organism.
Clasificarea: S-a ncercat o clasificare n funcie de mecanismul de aciune, dei nu este
pe deplin cunoscut pentru toate vitaminele,cea mai cunoscuta clasificare este dupa solubilitate:
A-VITAMINE LIPOSOLUBILE
B-VITAMINE HIDROSOLUBILE
A-VITAMINELE LIPOSOLUBILE (A,D,E,K)
Caracteristici generale:
-sunt solubile in grasimi si in solventii acestora;
-sursa alimentara de baza o reprezinta alimentele grase;
-sunt absorbite din tubul digestiv in prezenta bilei, in limfa si circula in curentul
sanguin legate de carausi proteici;
-sunt depozitate in lipidele tisulare, mai ales la nivel hepatic;
-surplusul de aport prin dieta sau prin produse farmaceutice ridica riscul aparitiei
hipervitaminozei, cu manifestari toxice datorate tezaurizarii excesive;
-deficitul de aport duce la folosirea initiala a rezervelor depozitate, iar semnele
vitaminozei apar tardiv
-au actiune asemanatoare hormonilor, participand la procesele anabolice din
organism
B-VITAMINE HIDROSOLUBILE (vitamina C,vitaminele din grupul B)
Caracteristici generale:
-sunt solubile in apa, pierzandu-se usor din alimente prin spalare excesiva sau prin
mentinere indelungata in apa, iar din organism prin transpiratii patologice.
1

-sunt absorbite usor din tubul digestiv in prezenta HCl din sucul gastric, direct in
sange unde circula liber
-nu se depoziteaza in organism, excesul fiind preluat de lichidele extracelulare si
eliminat prin urina. Semnele hipovitaminozei apar rapid.
-catalizeaza procesele eliberatoare de energie din proteine, glucide si lipide, fiind
cofermenti ai enzimelor

VITAMINA A
Vitamina A a fost semnalata pentru prima data in 1914 de catre McCollum si Davis. In
timp cercetarile au dovedit ca ea reprezinta un antioxidant de o reala valoare pentru intarirea
sanatatii.
Vitamina A se gaseste in natura sub doua forme:
-vitamina A ca atare numita si retinol (prezenta in alimentele de origine animala)
-provitamina A cunoscuta sub denumirea de caroten (care se gaseste atat in
produsele animale cat si in cele vegetale).
In alimente au fost identificate cel putin zece varietati de provitamine (caroteni) dar cel mai
reprezentativ este BETA-CAROTENUL care ajunge in organism prin aport alimentar (sau ca
supliment alimentar) si este transformat in ficat in vitamina A in functie de necesitati.
Rolul vitaminei A:
-creste rezistenta in infectiile cailor respiratorii.
-echilibreaza sistemul imunitar, participa la sinteza imunoglobulinelor
(anticorpii), scurteaza durata de boala.
-mentine sanatatea straturilor superficiale ale tesuturilor si organelor interne
(astfel mentine sanatatea si integritatea membranelor si mucoaselor orgnismului).
-consolideaza oasele si dintii, avand rol decisiv in procesul de crestere.
-imbunatateste vederea (avand rol esential in mentinerea vederii la intuneric).
-mentine supletea pielii, inlaturand petele ce apar datorita varstei.
-stimuleaza secretia sucurilor digestive necesare degradarii normale a principiilor
nutritive.
-ajuta la procesul de formare a sangelui.
-intareste sanatatea parului si a gingiilor.
-stimuleaza dezvoltarea intrauterina a fatului.
-are efect antitumoral.
Surse natural de vitamin A: untul, lactate, galbenusul de ou, ficatul si uleiul de peste.
Surse natural de betacaroten: morcovi, fructe galbene, legume de culoare galbena si verde inchis,
etc.
Semene ale lipsei de vitamina A, hipoavitaminoza:
-lipsa de adaptare a ochiului la vederea in lumina crepusculara.
-pierderea luciului corneii care poate ajunge rugoasa si uscata si ingustarea
campului vizual pentru albastru si galben.
-procese de ulcerare a globului ocular.
2

-ingrosarea pielii si scaderea secretiei sudorale.

-aparitia de cosuri pe fata.
-incaruntirea precoce a parului.
-diminuarea gustului, diaree, reducerea poftei de mancare, pierderea luciului
mucoasei bucale.
-afectiuni ale aparatului urogenital cum ar fi: usturimi la urinat, mictiuni mai
frecvente, reducerea instinctului sexsual, tulburari in procesul de reproducere.
Desigur nu este necesar ca toate aceste simptome sa apara ci numai o parte dintre ele. Depasirea
timp de peste 6 luni de zile a dozelor zilnice poate duce la hipervitaminoza.
Semne ale hiperavitaminozei cu vitamina A:
-decalcifiere osoasa sau calcifieri osoase anormale.
-uscarea pielii.
-mancarimi difuze tegumentare.
-rarirea parului.
-dureri de cap.
-fisurarea buzelor.
-marirea in volum a ficatului si a splinei.
-diaree, voma sau pierderea totala a poftei de mancare.
-scaderea capacitatii de regenerare a sangelui.
-hipervitaminoza mai poate apare la diabetici, la cei cu insuficienta tiroidiana si la
cei cu valori ridicate ale grasimilor in sange.
Recomandari ale vitaminei A:
- sarcina si lactatie (sub control medical).
- tulburari de vedere.
- dificultate de acomodare la vederea pe intuneric.
- senzatie de disconfort vizual creat de prezenta luminii.
- acnee, arsuri si plagi cutanate, ulcere cronice ale gambei, uscaciune marcata a
pielii.
-friabilitatea exagerata a parului si a unghiilor.
- rinofaringite, prevenirea infectiilor respiratorii.
- convalescenta dupa boli infectioase prelungite.
- boli pulmonare ca emfizemul si tuberculoza.
- boli neoplazice pentru ameliorarea starii generale.
-pentru mentinerea supletii si elasticitatii canalului vaginal
- sterilitate masculina (asociata vitaminei E imbunatateste procesul de
spermatogeneza).
- intarzieri de crestere ale copiilor.
- reducerea capacitatii de receptionare a stimulilor auditivi.
- pentru prevenirea aparitiei litiazei renale.
Unitatile de masura a vitaminei A sunt: UI (unitati internationale) sau RE (echivalenti retinol).
Doza zilnica obisnuita este de 5000-10000 UI, dar necesarul de vitamina A depinde de
starea fiziologica, de varsta si de sex.
Surse devitamina A: morcovi; cartofi dulci; ficat; mango; spanac; caise; lapte; branza; oua;
REMARCA: administrarea de vitamina A in timpul sarcinii se face numai cu avizul
medicului.
3

VITAMINA D
Vitamina D este o grup de vitamine secosteroide liposolubile, cele dou forme relevante
fiziologice majore fiind:-vitamina D2 (ergocalciferol)
-vitamina D3 (colecalciferol).
Fr un indice, vitamina D se refer la D2, D3 sau ambele.
Vitamina D3 este produs n pielea vertebratelor dup expunerea la lumina ultraviolet B,
din sursele solare sau artificiale i apare n mod natural ntr-o gam mic de alimente. n unele
ri, alimentele de baz precum laptele, fina sau margarina sunt artificial mbogite cu vitamina
D i este de asemenea disponibil sub forma de pilule, ca i supliment alimentar. Sursele de
mncare precum petele, oule sau carnea sunt foarte bogate n vitamina D i sunt adesea
recomandate persoanelor care sufer de deficien de vitamina D.
Intre 1919 si 1920, medicul britanic Sir Edward Mellanby a efectuat o serie de
experimente si a observat ca dieta fara grasimi administrata unor caini care nu au beneficiat de
expunere solara determina aparitia rahitismului, concluzionand ca un nutrient alimentar sta la
baza acestei boli. Adaosul unei grasimi de tipul ulei din ficat de peste (cod) a determinat
vindecarea rahitismului, ceea ce l-a indreptatit pe Sir Mellanby sa numeasca aceasta substanta
vitamina antirahitica
Circulatia vitaminei D in organism:
Vitamina D este dus de fluxul sanguin pn la ficat unde se transform n prohormon de
calciu. Circulnd prin corp, calcidiolul se poate transforma n calcitriol, o form biologic activ
a vitaminei D, fie n rinichi, fie de monocitele-macrofage n sistemul imunitar.
Cnd este sintetizat de o monocit-macrofag, calcitriolul acioneaz la nivel local ca i
o citozin, aprnd organismul mpotriva organismelor microbiene.
Cnd este sintetizat n rinichi, calcitriolul circul ca i hormon, reglementnd printre
altele, concentraia de calciu i fosfat n snge, promovnd mineralizarea sntoas, creterea i
remodelarea osoas i prevenind tetania hipocalcemic.
Insuficiena de vitamina D poate
-duce la oase subiri, fragile sau deformate, n timp ce suficiena previne rahitismul la
copii, osteomalacia la aduli i, mpreun cu calciul, ajut la protejarea oamenilor nvrst care
au osteoporoz.
Vitamina D moduleaz de asemenea funciile neuromusculare, reduce inflamaiile i
influeneaz aciunea a mai multor gene care reglementeaz proliferarea, diferenierea i
apoptoza celulelor.
Roluri si caracteristici ale vitaminei D:
-asigura transportul calciului si fosforului in zonele corpului care au nevoie de ele
pentru a sprijini cresterea osaturii infantile si remineralizarea osaturii adulte
-permite absorbtia acestor minerale in intestin, apoi transportul calciului in sange
si reabsorbtia fosforului in rinichi
-intareste sistemul imunitar. Asista sistemul imun, contribuind la producerea
monocitelor (grup de celule albe care lupta impotriva infectiilor) si are un efect imunoreglator
(avand si functie imunosupresiva, si imunostimulatoare)
4

-regularizeaza ritmul cardiac

Tulburari atribuite deficitului de vitamina D(carente):
Decalcifierea oaselor este un pericol pentru cei care nu detin in organism o cantitate
suficienta de vitamina D. Bolile ce pot aparea sunt: osteoporoza, osteomalacia, scaderea
tonusului muscular, rahitismul la copii.
Persoanele ce depasesc o anumita varsta, la cea mai neinsemnata cazatura sau lovitura, pot suferi
fracturi grave. Capacitatea organismului lor de a produce vitamina D sau de a o asimila din
alimente este foarte scazuta.
Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina D
Dozele ce depasesc 250 mg/zi pot provoca intoxicatii: cantitatile mari de calciu
depozitate in plamani, rinichi, inima, vasele sangvine genereaza situatii grave. O ratie de 50 mg
este suficienta pentru a declansa senzatia de oboseala, de sete, nevoia de a urina, voma,
constipatie, anorexie.
Surse de Vitamina D:
Soarele este poate cea mai importanta sursa de vitamina D pentru organismul uman.
Expunerea la soare asigura organismului vitamina D. Razele ultraviolete determina
sinteza vitaminei D la nivel tegumentar. Se considera ca o expunere de 10 15 minute de doua
ori pe saptamana a fetei, spatelui, bratelor sau picioarelor permite sinteza unei cantitati suficiente
de vitamina D astfel incat sa nu suferim de deficienta ei.
Insa, sinteza vitaminei D prin expunerea la ultraviolete depinde de anotimp, latitudine,
momentul zilei, prezenta norilor, a poluarii si a factorilor de protectie solara aplicati tegumentar.
In anumite conditii ( in special in sezonul toamna iarna ) , expunerea la soare nu reprezinta insa
o solutie viabila pentru asigurarea necesarului de vitamina D.
Alte surse sunt reprezentate de uleiuri din ficat de peste ( asigura de obicei ~ 1300 UI / 15
ml ) cat si carnea de peste ( ~ 1300 UI / 100 g de herring ) sau chiar si oul ( 20 UI / ou ).

VITAMINA E
Tocoferolul, sau vitamina E, este esenial pentru sntatea omului.
Din componena vitaminei E fac parte 8 tocoferolii, toi avnd aceleai aciuni
fiziologice, mai activ i mai eficace fiind ns alfatocoferolul, n functie de care, se i stabilete
necesarul n vitamina E.
Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important:
-n protejarea vitaminei A, a carotenilor i a uleiurilor vegetale.
-vitamina E intervine favorabil n reproducere, n asigurarea funcionrii normale
a glandelor sexuale i a celor endocrine,
-nlesnete depozitarea glicogenului n ficat i n muchi, inclusiv in muchiul
cardiac.
-intervine n metabolismul grasimilor, al calciului i al fosforului, ca i n sinteza
proteinelor;
-limiteaz producerea de colesterol;
-controleaz eliminarea apei din organism;
-previne mbtrnirea celulelor;
5

-ntrete i protejeaz inima i arterele mpotriva instalrii aterosclerozei;

-ajuta vitamina C la combaterea aparitiei nitrosaminelor (celulele cancerigene);
reciproc, vitamina C sprijina actiunea antioxidanta a vitaminei E
-fortific musculatura i esutul conjunctiv, funcia sexual i capacitile mintale;
-acioneaz pozitiv asupra circulaiei sanguine periferice i a regenerrii pielii;
-are efect diuretic i hipotensiv;
-ajut la prentmpinarea producerii avorturilor;
-scade riscul instalrii ischemiilor cardiace;
-atenueaz ritmul procesului de mbtrnire;
-este eficient in diabetul zaharat, arsuri i rni greu vindecabile, atrofie
testicular, ovarian i uterin, impoten, sterilitate feminin i masculin;
-amelioreaz ritmul de dezvoltare a organelor genitale la pubertate;
-intervine n caz de menstruaii dureroase, tulburri de menopauz,
-intervine tulburri de cretere la copii, n miocardite, angina pectorala i
insuficien cardiac, ateroscleroza (cu excepia hipotensivilor), putnd atenua chiar i
simptomele afectiunilor deja instalate ;
-are rol benefic in tratarea eczemelor, acneei, psoriazisului, miopiei evolutive, a
opacifierii cristalinului i cataractei, ca i in boala Parkinson etc.
-asigura protecia vaselor sanguine, globulelor roii, a plmnilor i a ficatului, n
hepatita cronic i n cea epidemica.
-mrete puterea de aprare a organismului fa de infecii, fiind i anticancerigen.
Adminstrarea vitaminei E:
-nou-nascuilor, prematurilor, n unele anemii la copii
-femeilor n caz de avort spontan,
-n arterita, tromboflebit, ulcere varicoase, afeciuni reumatice inflamatorii,
distrofii musculare etc.
-n durerile cardiace i n strile de sufocare, prentmpina formarea cheagurilor
de sange i contribuie la dizolvarea acestora.
Datorita virtuilor sanogen-terapeutice pe care le are, tocoferolul este denumit i "vitamina
sntaii".
Tulburari atribuite deficitului de vitamina E:
Desi foarte rara in tarile dezvoltate, hipovitaminoza E poate sa apara la copiii nascuti
prematur, la bolnavii de maladia Crohn, de mucoviscidoza (vascozitate anormala a mucusului
secretat de glandele intestinale, pancreatice si bronsice, care impiedica absorbtia materiei grase),
sau a celor ce au suferit extirparea ileonului.
Alte simptome generate de lipsa vitaminei E sunt: anemie, tulburari ale sistemului nervos
central, probleme oftalmologice, precum deteriorarea retinei si, dupa unii specialisti, sterilitate.
Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina E:
Nu are efecte toxice. Din contra, persoanele predispuse la hemoragii nu trebuie sa
consume vitamina E in doze foarte mari, caci aceasta poate duce la agravarea cazului. Pacientii
care urmeaza un tratament cu vitamina K, trebuie sa consulte medicul inainte de a lua vitamina E
suplimentar.
Surse:
Uleiurile vegetale bogate in acizi grasi nesaturati: soia, porumb, floareasoarelui, fructele
oleaginoase - arahide, seminte de floarea-soarelui etc., germenii de cereale, legumele verzi,
6

spanacul, in special, si rosiile reprezinta principalele surse alimentare de vitamina E. In cantitate

foarte mica se gaseste in carne.
Vitamina E este solubil n grsimi i n alcool, dar insolubil n ap. Ea rezist la
caldura pana la cea 250C i e sensibil la lumin i la oxigen. Temperaturile foarte ridicate, ca i
cele foarte coborate reduc cu pn la dou treimi cantitatea de tocoferol coninut n vegetale i
n uleiuri. Tocoferolul este distrus prin pasteurizarea i prin uscarea laptelui (lapte praf), prin
contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu i prin pstrarea acestora timp mai ndelungat.
Astfel, carnea pstrat n frigidere pierde, n cteva zile, toat cantitatea de vitamina E de
care dispunea iniial. n fina alb, coninutul n aceasta vitamina e cu cea 80% mai sczut dect
n fina integral. Pierderi importante de vitamina E au loc n cazul rafinrii diferitelor produse
alimentare. Tocmai din acest motiv, se recomand ca uleiurile vegetale sa fie obinute prin
presare la rece, i nu prin rafinare, operaie care se face la temperaturi ridicate.
Administrarea vitaminei E, doza zilnica:
Doza zilnica necesara unei persoane variaza in functie de varsta, sex, starea generala de
sanatate si cantitatea de grasimi polinesaturate consumate in regimul alimentar. Grasimile
polinesaturate au tendinta de a se oxida usor, prin urmare, daca dieta unei persoane este bogata in
grasimi polinesaturate, necesarul ei de vitamina E va fi mai mare.
Doza recomandata de vitamina E este de 15 mg de alfa-tocoferol pe zi.
In medie, adultii consuma intre 8 si 12 mg de vitamina E zilnic prin alimentatie.
Suplimentele prezinta vitamina E in unitatea de masura internationala UI. Datorita
diferentei de putere, 15 mg de alfa-tocoferol este echivalentul a 22 UI de alfa-tocoferol forma
naturala sau 33 UI de alfa-tocoferol forma sintetica.

VITAMINA K

Vitamina K sau vitamina coagulant aparine asemenea vitaminelor A, D i E de grupa

vitaminelor liposolubile.
Vitamina K este unul din factorii care determin procesul de coagulare al sngelui. In
afar de aceast funcie Vitamina K activeaz osteocalcina o protein care joac un rol n
metabolismul de sintez a oaselor, sau la plante vitamina K are un rol important n procesul de
fotosintez
Vitamina K a fost descoperita intamplator de catre un cercetator danez, Henrik Dam, in
urma unor cercetari din 1920 privind rolul colesterolului in dieta. S-a observat ca dieta saraca in
colesterol administrata unor pui timp de mai multe saptamani determina hemoragii, in timp ce
suplimentarea dietei cu colesterol purificat nu aduce nici un beneficiu. S-a ajuns la concluzia ca
in dieta trebuie sa mai fie prezent un factor, acesta o data extras fiind denumit vitamina
coagularii. Cercetarile au fost prezentate intr-o revista germana, de unde si denumirea din limba
germana de Vitamina K (Koagulationvitamin). Structura chimica a fost descoperita mai tarziu de
catre Edward Adelbert Doisy, iar 1943 Dam si Doisy au primit premiul Nobel pentru
descoperirea lor.
Rolul vitaminei K:
7

-indispensabila functionarii normale a coagularii, fiind implicata in sinteza factorilor

de coagulare II, VII, IX, X, proteinei Z (amplifica actiunea trombinei), proteinelor S si C
(anticoagulante)
-implicata in procesul de mineralizare osoasa (reactiile de mineralizare in care
substanta secretata de celulele osoase este implicata, osteocalcina, necesita la un moment dat
prezenta vitaminei K)
-se presupune ca ar fi implicata si in procesul de crestere celulara, prezenta sa fiind
necesara sintezei unei proteine implicate in acest proces
In absenta vitaminei K, toate proteinele implicate in procesele mai sus-mentionate nu pot
deveni active din punct de vedere biologic.
Grupa Vitaminelor K:
-K1-FILOCHINON(sau fitochinona), sintetizata de plante
-K2-MENANCHINONA sintetizata in organismul uman de bacteriile florei
intestinale
Vitamina K1 se gaseste in plante verzi ca spanacul, salata, varza, conopida, broccoli,
patrunjel, in fructe precum kiwi si avocado, in cereale, in diferite uleiuri vegetale (masline, soia).
Vitamina K2 este o alta forma activa a vitaminei K, sintetizata de bacteriile intestinale
intr-un mediu acid. Vitamina K2 se gaseste in galbenusul de ou, in laptele de vaca, in majoritatea
branzeturilor fermentate, in soia, in ficatul animal si unele maioneze.
Vitamina K este una dintre cele 4 vitamine liposolubile (alaturi de vitaminele A, D si E),
pentru absorbtia sa fiind necesara prezenta bilei si grasimilor la nivelul intestinului
Carente in vitamin K(hipovitaminoza):
Deficitul de vitamina K apare rar la copii peste 3 - 6 luni si adultii sanatosi, avand
in vedere sinteza naturala.
La nou nascuti si la copii hraniti exclusiv cu lapte matern, vitamina K este
deficitara din mai multe motive:
-fiind liposolubila, Vitamina K nu traverseaza placenta, iar laptele uman este
sarac in vitamina K
-ficatul nou-nascutilor este imatur
-colonul unui nou-nascut este steril in primele zile de viata
In acest caz, in special la nou-nascutii prematur poate apare boala hemoragica
prin deficit de vitamina K.
La adultii sanatosi, deficitul de vitamina K apare rar deoarece:
-Vitamina K este destul de larg raspandita in natura
-Vitamina K este stocata in organism in ciclul vitaminei K (chiar daca in
cantitati foarte mici)
-Flora intestinala normala sintetizeaza vitamina K2
In cazul unor boli asociate, ca in exemplele urmatoare, insa se poate dezvolta
deficit de vitamina K:
-Boala celiaca, intoleranta la gluteni, boala Chron, colita ulcerativa, diareea
cronica boli care asociaza malabsorbtia grasimilor
-Boli hepatice
-Obstructii biliare
-Infectii intestinale (candidoze post-administrari prelungite de antibiotice)
Simptome:
-Tendinta de a face vanatai usor
8

-Sangerari gingivale, nazale

-Sange in urina, in scaun
-Sangerari menstruale prelungite si abundente
Observatie: la noi nascuti se pot dezvolta hematoame intracraniene ce pot pune viata
in pericol.
Administrare:
Desi exista o serie de controverse in acest sens, cei mai multi autori recomanda o
doza zilnica de 120 mcg/zi pentru un barbat adult
90 mcg/zi pentru femeia adulta.
Supradozare(hipervitaminoza):
Chiar daca reactiile alergice sunt posibile, nu sunt cunoscute cazuri de
supradozare de vitamina K, formele active K1 si K2.
Simptomele include: eritem (roseata) cutanat, greata si prurit.
Insa pentru forma sintetica a vitaminei K (Vitamina K3, menadiona) s-au descris
o serie de reactii toxice determinate de supradozare (prin interferarea cu glutationul, unul
dintre antioxidantii naturali ai organismului): icter, anemie hemolitica la copii,
insuficienta hepatica si afectare cerebrala la nou nascuti.
Exista o serie de controverse in ceea ce priveste administrarea vitaminei K
injectabil, in mod profilactic la nou nascuti. La inceputul anilor 1990 s-a lansat ipoteza
unei asocieri intre aceasta administrare si dezvoltarea leucemiei la copii sau a altor forme
de cancer la copii. In urma unor studii recente, insa nu s-a evidentiat nici o legatura intre
administrarea vitaminei K la nou nascuti si aparitia leucemiei in copilarie. In plus, ca
urmare a nedemonstrarii acestei legaturi cauzale, din anul 2003 Asociatia Pediatrica
Americana a recomandat continuarea administrarii vitaminei K la nou nascuti, avand in
vedere riscul potential letal al bolii hemoragice a nou nascutului prin deficit de vitamina
K.
INTERACTIUNI:
O serie de medicamente pot interfera cu metabolismul vitaminei K, determinand
diminuarea absorbtiei acesteia de catre organism sau diminuarea sintezei bacteriene:
Administrarea de:
-medicamente anticonvulsivante (acid valproic) in special la femeile insarcinate
-salicilati
-colestiramina (medicament care scade nivelul colesterolului sanguin), uleiuri
minerale
-anticoagulante
-a unor doze foarte mari de vitamina A si E
-doze mari de antibiotice cu spectru larg - cefalosporine, aminoglicozide,
fluorochinolone, macrolide
ATENTIE
O dieta bogata in vitamina K sau administrarea suplimentelor de vitamina K
interfera cu medicamentele anticoagulante, inhiband efectul anticoagulant al acestora. De
aceea, daca luati suplimente de vitamina K si sunteti pe tratament anticoagulant,
consultati medicul.
-Pentru un supliment de vitamina K este necesara prescriptie medicala.
-Antibioticele ataca flora intestinala producatoare de vitamina K; pentru refacerea
acesteia, se recomanda consumul de iaurt.
9

-Persoanele ce folosesc anticoagulante pentru a preveni infarctul, accidentele

cerebrale si vasculare nu trebuie sa ia suplimentar vitamina K.
-Persoanelor care au hemoragii nazale le este recomandat consumul de alimente
bogate in vitamina K.
Alimente care contin vitamina K: patrunjel, spanac, varza de Bruxelles, fasole verde,
mazare, sparanghel, broccoli, gulii, morcov, mustar, busuioc uscat, cimbru uscat,
telinacruda,piper negru,cuisoare uscate, ardei gras, conopida, mazare.

VITAMINELE HIDROSOLUBILE
VITAMINA C
Vitamina C, cunoscuta si sub numele de acid ascorbic, este o vitamina solubila in apa.
Ca si celelalte vitamine de acest fel, excesul nu este asimilat in organism, ci este eliminat. Ca
antioxidant, vitamina C protejeaza corpul prin distrugerea radicalilor din fluidele corpului. Este
sensibila la caldura si oxigen, pierzandu-si calitatile prin gatire.
n 1536, exploratorul francez Jacques Cartier, studiind fluviul Sf. Laureniu, a folosit
cunotinele localnicilor pentru a salva vieile echipajului su, care mureau de scorbut. A fiert ace
de tuia pentru a face ceai, care, s-a dovedit mai trziu, coninea 50 mg de vitamina C la 100
grame.
Prima ncercare de a crea o baz tiinific pentru cauza scorbutlui a fost fcut de un
chirurg al unei nave a Marinei Regale Britanice, James Lind. n timp ce se afla pe mare n mai
1747, Lind a aprovizionat civa membri ai echipajului cu dou portocale i o lmie pe zi, n
adiie fa de raia zilnic, n timp ce ceilali au continuat cu cidru, oet sau ap de mare, pe lng
raiile lor normale. n istoria tiinei, acesta este considerat a fi primul experiment controlat, cnd
s-au comparat rezultatele a dou populaii cu un factor aplicat doar uneia, restul fiind identici.
Rezultatele artau fr ndoial c fructele citrice preveneau boala. Lind i-a transcris munca sa
n cuvinte, iar n 1753, a publicat-o n Tratat asupra Scorbutului.
n 1934, compania farmaceutic elveian Hoffmann-La Roche a fost prima care a produs
sintetic, industrial, vitamina C, sub numele de marc Redoxon
Funcii n organism:
Ca participant la hidroxilare, vitamina C este necesar la producerea de colagen n
esutul conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente n ntreg organismul, asigurndu-i acestuia o
structur stabil, dar flexibil. Unele esuturi au un procentaj mai ridicat de colagen n coninut,
n special pielea, membranele mucoase, dinii i oasele.
-este necesar la sinteza dopaminei, noradrenalinei i adrenalinei n sistemul
nervos sau n glandele suprarenale.
-este necesar la sintetizarea carnitinei, care este important n transferul
energiei la mitocondriile celulelor.
-este un puternic antioxidant.
10

esuturile biologice cu cel mai mare procentaj de vitamina C coninut peste 100 de
ori fa de nivelul din plasma sangvin sunt: glandele suprarenale, glanda pituitar, timusul,
corpus luteum i retina.
Creierul, splina, plmnul, testiculul, nodul limfatic, ficatul, tiroida, mucoasa intestinului
subire, leucocita, pancreasul, rinichiul i glandele salivare au o concentraie de vitamina C de la
10 pn la 50 de ori mai mare dect n plasm.
Nici un organ nu face rezerve de ascorbat ca funcie principal a sa, aa c organismul
rmne foarte repede fr aceast substan dac nu exist un aport continuu care s fie absorbit
prin sistemul digestiv. Eventual, se poate ajunge pn la deces n cazul n care deficiena este
neglijat.
Rolul vitaminei C:
-este un antioxidant cu importanta in dezvoltarea normala a dintilor si gingiilor, in
procesul de mineralizare a scheletului.
-promoveaza vindecarea si cicatrizarea plagilor si ranilor tegumentare (prin
sinteza de colagen),
-fortifica sistemul imun, asigurand astfel protectie impotriva infectiilor
microbiene si virale.
-este implicata in facilitarea absorbtiei fierului si in cresterea rezistentei
organismului fata de diverse substante toxice din mediu
-intervine in procesele de oxido-reducere.
-anti-infectios, tonifiant,
-participa la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier
-protejeaza vitaminele A si E, economiseste vitaminele din complexul B.
-catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component de baza al substantei
fundamentale intercelulare). In lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre celulele
endoteliului capilarelor se degradeaza si apar hemoragii la nivelul gingiilor, muschilor,
tegumentelor, etc.
-mareste rezistenta organismului fata de efectul toxic al unor medicamente sau
substante chimice din mediul ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.).
Carente in vitamina C:
-ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia intalnita
in scorbut.
-gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii devin mobili si cad.
-mineralizarea scheletului este alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea
plagilor se face mai greu sau defectuos.
-scade capacitatea de aparare a organismului fata de infectii, putand apare mai des, de
exemplu, gripa sau tuberculoza pulmonara.
-incheieturi umflate sau dureroase
-sangerari nazale
-probleme digestive
-lipsa poftei de mancare
Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si necesarul de vitamina C. S-a
demonstrat ca 10 miligrame zilnic reprezinta aportul necesar pentru prevenirea scorbutului. Ratia
zilnica este estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30 miligrame. Fiind hidrosolubila si
usor oxidabila, vitamina C se poate pierde usor in timpul pastrarii si prepararii alimentelor.
Surse de vitamin C:
11

Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de vitamina C. Singura sursa
naturala este constituita de legumele si fructele proaspete. In Zonele cu clima temperata sau rece,
unde productia de fructe este sezoniera, exista riscul aparitiei hipovitaminozelor in perioada de
iarna-primavara, cand se recomanda un aport medicamentos de vitamina C.
Exemple de vegetale ce contin vitamina C:
Patrunjelul, napul, ardeiul, varza, mararul, lamaia, portocala, conopida spanacul
Doza recomadata de vitamica C :
Doza recomandata pentru adulti este de 60 de mg zilnic (70 in cazul femeilor
insarcinate). Fumatorii au nevoie de o doza dubla de vitamina C, cel putin 100 mg zilnic.
Reactii adverse:
Vitamina C este recunoscut ca fiind una dintre cele mai puin toxice substane din
medicin. Vitamina C crete absorbia de fier . Dac bolnavii de hiperabsorbie de fier inger
doze de vitamina C de ordinul gramelor, aceasta poate nruti tulburarea lor, din cauza
absorbiei mrite.
Vitamina C cauzeaz diaree dac este ingerat n cantiti mai mari dect limita, care
difer de la individ la individ. Diareea nceteaz imediat ce doza este redus, fr a provoca
vreun alt efect negativ.

VITAMINELE DIN COMPLEXUL B

Vitamina B este un complex de mai multe vitamine. Numele su este aa, deoarece se
credea la un moment dat c este o singur vitamin, precum vitamina C sau vitamina D. Pentru
c cercetrile ulterioare au artat c este de fapt un complex de vitamine diferite care, prin
coinciden, coexist n aceleai mncruri, numele a devenit, gradat, mai puin folosit, fiind
nlocuit de termenul mai generic vitaminele B, complexul vitamina B sau de numele specific al
fiecrei vitamine componente.Vitaminele B sunt:
1.Vitamina B1 (Tiamin)
2.Vitamina B2, i vitamina G (Riboflavin)
3.Vitamina B3, i vitamina P sau vitamina PP (Niacin)
4.Vitamina B5 (acid pantotenic)
5.Vitamina B6 (Piridoxin i Piridoxamin)
6.Vitamina B8, i vitamina H sau vitamina Bw (Biotin)
7.Vitamina B9, i vitamina M sau vitamina Bc (acid folic) - important pentru sarcini
8.Vitamina B12 (Cianocobalamin)

1.Vitamina B1 (Tiamin)
Tiamina, tiut i ca vitamina B1, este un compus chimic incolor. Este solubil n ap i
insolubil n alcool. Tiamina se descompune la cldur. A fost pentru prima dat descoperit de
Umetaro Suzuki n Japonia, pe cnd acesta cerceta cum coaja orezului vindeca bolnavii de
Beriberi. L-a numit atunci acid aberic. Vitamina B-1 este vitala petru functionarea normala a
celulelor si a nervilor.
Deficien:
Carena de tiamin poate duce la numeroase probleme incluznd neurodegenerarea i
decesul. O lips de tiamin poate fi cauzat de malnutriie, o diet cu mncruri bogate n
12

tiaminaz (peti de ap dulce cruzi, scoici crude, ferigi) i/sau mncruri bogate n factori antitiaminici (ceai, cafea, nuci Areca). Sindromuri cunoscute cauzate de deficiena n tiamin sunt
sindromul Wernicke-Korsakoff i beriberi, boli frecvente i n cazul consumatorilor cronici de
alcool.
Semne ale lipsei de Vitamina B-1: Oboseala, lipsa poftei de manacre, slabirea,
senzatie de greata. Semnele unei lipse acute de vitamina B-1 sunt pierderi de memorie,
paralizarea membrel
Vitamina B1 (tiamina) ajuta la arderea glucidelor si proteinelor, la normalizarea functiei
sistemului nervos, participa la procesul de crestere. Scaderea nivelului de tiamina n organism
provoaca insomnie, iritabilitate, dureri si parestezii n membre, reducerea capacitatii de munca
fizica si intelectuala. Aceste modificari patologice apar mai des daca se consuma o cantitate mare
de glucide fara sporirea corespunzatoare a aportului de tiamina.or, slabirea muschilor si probleme
cu inima.
Supradoz: Singurele cazuri cunoscute de supradoz de tiamin sunt cele prin injectarea
de tiamin. Injectarea tiaminei poate duce la reacii anafilactice.
Sfaturi legate de adimistrarea vitaminei B1 - Tiamina
Daca sunteti fumator, daca obisnuiti sa beti alcool sau daca consumati cantitati mari de
zahar, atunci aveti nevoie de suplimente de vitamina B1. Daca sunt gravida, daca alaptati sau
daca luati anticonceptionale, necesitatile dumneavoastra de vitamina B1 sporesc. Daca obisnuiti
sa luati dupa masa pastile ce diminueaza aciditatea gastrica, riscati sa pierdeti tiamina pe care vau furnizat-o alimentele consumate. Daca sunteti supus unui stres de orice natura - boala,
anxietate, traume fizice sau psihice, convalescenta - organismul dumneavoastra are nevoie de
doze sporite de B complex, deci si de tiamina.
Surse: Stridiile, drojdie de bere, carne, fasole uscata, portocale, germeni de grau, paine
si cereale, unt de arahide, orez nedecorticat, cereale neprelucrate, grau integral, faina de ovaz,
alune, carne de porc fara grasime, organe, majoritatea legumelor, tarate, lapte.
Inamici ai vitaminei B1 - Tiamina
Prelucrarea termica a alimentelor distrugea adesea vitamina B1. Alti dusmani: cofeina,
alcoolul, apa, estrogenii, aerul, antacizii si sulfamidele.
,

2.Vitamina B2, i vitamina G (Riboflavin)

Riboflavina este o vitamin din grupa B. Este solubil n ap i n etanol. Aceasta
particip activ n procesele metabolice, formarea anticorpilor, celulelor pielii, precum i a
celulelor roii ale sngelui.
Rolul:
-Vitamina B2 este un important antioxidant, cu rol in apararea antiinfectioasa
-Riboflavina ajuta procesul normal de crestere si participa la formarea hematiilor
(globulelor rosii), sinteza glicogenului, steroizilor si adrenalinei
-Ajuta la mentinerea integritatii mucoaselor membranoase, a pielii, unghiilor, parului si
ochilor, fiind implicata in procesul de reproducere celulara
-Are rol in functionarea normala a sistemului nervos
Deficit de vitamin B2:
13

Deficitul de vitamina B2 afecteaza multe organe si tesuturi, insa din punct de vedere
clinic, cele mai pregnante manifestari sunt la nivelul pielii, mucoaselor si ochilor. Pot aparea
astfel:
-Inflamatii ale limbii glosita: limba se umfla si devine dureroasa
-Fisuri ale colturilor gurii, care se pot infecta destul de frecvent: stomatita angulara
-Senzatii de arsuri la nivelul gurii, limbii si buzelor
-Inflamatii ale membranelor mucoase ale gurii, gatului si nasului
-Senzatie de mancarime (prurit)
-Inflamatii la nivelul glandelor sebacee ale pielii (care excreta sebuumul) dermatita
seboreica, in special la nivelul fetei si scrotului/labiilor mari. Zonele afectate se inrosesc si capata
un aspect grasos si solzos
-Parul capata un aspect uleios, unghiile devin friabile
-Tulburari ale vederii, sensibilitate la lumina stralucitoare, senzatie de corp strain la
nivelul ochiului, lacrimare si ochi rosii
In cazul in care deficitul de riboflavina este persistent, se descriu afectari ale sistemului
nervos central (insomnie) si periferic (neuropatie periferica), anemie (secundara deficitului de
fier, a carei metabolizare este afectata), tulburari digestive, incetinirea procesului de crestere la
copii.
In anumite conditii fiziologice si patologice, deficitul de riboflavina este secundar:
-Arsurilor, interventiilor chirurgicale, hemodializei si dializei peritoneale
-Sindroamelor de malabsorbtie asociate cu boala Chron, varsaturi cronice, diareea
cronica, boala celiaca, intoleranta la lactoza
-Bolilor cronice precum tuberculoza, endocardita bacteriana subacuta,
hipotiroidism, diabet zaharat, ciroza hepatica
-Alcoolismului cronic
-Medicatiilor cronice pe baza de laxative, hormoni tiroidieni, sedative,
contraceptive orale, antibiotice
-Fototerapiei nou-nascutilor (in cazul icterului intens)
-Efortului fizic intens (ca in cazul atletilor)
Vitamina B2 se utilizeaz n:
-Ariboflavinoz;
-Afeciuni ale pielii
-Anemii
-Ciroze
-Unele afeciuni ale ochilor, precum cataract
-Afeciuni digestive.
Administrarea vitaminei B2:
Ultimele recomandari in domeniu au la baza preventia carentei de vitamina B2.
Semnele clinice ale deficitului de riboflavina apar la un aport mai mic de 0,5 0,6 mg/zi
timp de aproximativ 90 de zile.
Supradozare:
Nu s-a stabilit inca limita superioara a vitaminei B2 tolerata de catre organismul uman.
Se considera ca riboflavina nu este toxica, iar administrarea unor doze mari duce la
colorarea in portocaliu sau galben intens a urinii.
Pot aparea si senzatii arsura/amorteala/intepaturi si mancarime (prurit).
14

S-au descris insa reactii alergice in special la persoanele cu antecedente alergice la

vitamine din clasa B.
Obsevatie:
Administrarea indelungata a unei singure vitamine din complexul B poate determina
dezechilibre ale celorlalte vitamine B. In mod normal, o dieta echilibrata contine necesarul zilnic
de vitamina B2, fara a fi nevoie de suplimente nutritionale.

3.Vitamina B3, i vitamina P sau vitamina PP (Niacin)

Vitamina B3 ajuta la scaderea valorilor colesterolului. Vitamina B3 este utila si pentru
stabilizarea nivelul de zahar din sange. Vitamina B3 (niacina) sustine procesele genetice in
celulele organismului si ajuta la procesarea grasimilor din corp.
Vitamina B3 mai este numita niacina si este un membru al complexului de vitamine B, A
fost descoperita la Serviciul de Sanatate Publica din SUA la inceputul anilor 1900. La acea
vreme era foarte raspandita in sudul tarii boala numita pelagra, caracterizata prin piele crapata,
solzoasa sau decolorata, probleme digestive si slabiciune corporala generala. Serviciul de
Sanatate Publica a gasit o legatura intre gradul de raspandire a bolii si dieta bazata pe porumb.
Pelagra a fost o boala destul de raspandita si in Romania unde mamaliga era un aliment de
baza.Vindecarea depinde de aportul de proteine si de vitamine.
Termenul de niacina inlocuit cu cel de vitamina B3 este de fapt un non-termen tehnic
care se refera la mai multe forme chimice ale vitaminei. Aceste forme includ acidul nicotinic si
nicotinamida.
Rolul vitaminei B3:
Vitamina B3 poate juca un rol in prevenirea si / sau tratarea anumitor probleme de
sanatate precum:
-Boala Alzhiemer si declinul cognitiv legat de varsta
-Cataracta
-Convulsiile,depresia
-Diabetul zaharat,guta
-Halucinatii, dureri de cap
-HIV / SIDA, Hiperactivitatea, Hipotiroidismul
-Boala intestinala inflamatorie, Insomnia
-Dureri menstruale
-Scleroza in placi, poliartrita reumatoida
-Osteoartrita
-Pelagra
-Tulburari ale gustului si mirosului, vertij
Deficit de vitamina B3:
-slabiciunea generala, slabiciunea musculara si lipsa poftei de mancare.
-infectiile cutanate si problemele digestive pot fi, de asemenea, asociate cu deficitul de
niacina.
Utilizarea vitaminei B3:
-tratament in cazul diasgnosticului de schizofrenie. Motivul eficacitatii acestei vitamine
consta in capacitatea sa de a combate producerea de adrenalina la nivelul organismului,
principalul factor de producere a halucinatiilor la persoanele diagnostincate cu aceasta conditie
medicala;
15

-tratamentul pentru acnee, cu precadere sub forma de niacinamida. Niacinamida detine

capacitatea de a absorbi excesul de grasime din organism, scazand in acest fel nivelul de grasimi
si uleiuri depozitate la nivelul pielii;
-tratament pentru scleroza multipla, ca urmare a abilitatii acestei vitamine de a mentine
sanatatea sistemului nervos si al creierului. Deasemenea nicotinamida poate reduce considerabil
riscul de aparitie al sclerozei multiple, precum si complicatiile asociate stadiilor finale ale acestei
conditii medicale.
Administrare:
Adulti barbati:16 mg/zi
Adulte femei:14 mg/zi
Surse de vitamin B3: Niacina se gaseste in mod natural in numeroase alimente de
origine animala sau vegetala, dar este adaugata si in alte produsesub forma de supliment. Cele
mai bune surse sunt alimentele bogate in proteine: carne, peste (ton), alune si drojdia de bere.

4.Vitamina B5 (acid pantotenic)

Acidul pantotenic, sau vitamina B5, este cea mai rspndit vitamin, fiind prezent n
aproape toate felurile de mncare ( din limba greac pantoten - de peste tot).
Numele vitaminei B5 reflecta prezenta sa aproape oriunde in natura respectiv in
aproape toate tipurile de alimente. In forma sa metabolic activa, vitamina B5 este asociata cu un
alte molecule mici care au si sulf pentru a forma coenzima A. Aceasta conversie permite
vitaminei B5 sa participe la o mare varietate de reactii chimice.
Rolul vitaminei B5:
Vitamina B5 poate juca un rol in prevenirea si / sau tratarea anumitor boli precum:
- Insuficienta suprarenala
-Sindromul de arsuri ale picioarelor
-Cataracta
-Sindrom de oboseala cronica
-Oboseala generalizata
-Hiperlipidemia (niveluri ridicate de grasimi in sange)
-Osteoartrita
-Poliartrita reumatoidalul vitaminei B5:
Deficit de vitamin B5:
Urmatoarele simptome pot indica o carenta de vitamina B5 si implicit, necesitatea
suplimentarii acesteia:
-Oboseala
-Tulburari de concentrare
-Senzatii de slabiciune
-Amorteli, furnicaturi si senzatii de arsura sau dureri la nivelul picioarelor
Administrarea vitaminei B5:
Copiii trebuie sa consume intre 3-8 mg, adolescentii si adultii intre 10-15 mg. Studiile
recente recomanda chiar 30-50 mg/zi pentru adulti. Folosirea terapeutica a vitaminei B5 poate
ajunge la 100 mg/zi. Consumului excesiv de vitamina B5 nu determina efecte toxice cunoscute.
16

Chiar atunci cand au fost administrate doze de 10 000 mg/zi nu sau inregistrat consecinte nefaste.
Aceasta nu inseamna ca administrarea vitaminei B5 nu trebuie facuta sub indicatia medicului.
Atentie:
Acidul pantotenic impiedica incaruntirea prematura.
Alcoolicii, cei ce au colesterolul marit si batranii sunt predispusi la deficiente de vitamina
B5.
Antibioticele, somniferele, contraceptivele orale, stresul, alcoolul atenueaza proprietatile
acidului pantotenic.
Surse de vitamin B5:
Alimentele ce contin vitamina B5 in cantitati importante sunt: drojdia de bere, organele
de vita, cerealele integrale, arahidele, laptisorul de matca, somonul, galbenusul de ou, ciupercile,
conopida, legumele verzi.

5.Vitamina B6 (Piridoxin i Piridoxamin)

Vitamina B6 este un compus solubil n ap care a fost descoperit n anii 1930, n timpul
studiilor nutriionale fcute pe obolani. Vitamina a fost numit piridoxin pentru a indica
similaritatea structural cu piridina. Mai trziu, s-a artat c vitamina B6 poate exista sub alte
dou forme chimice puin diferite, numite piridoxal i piridoxamin.
Roluri si caracteristici:
-inlesneste metabolizarea aminoacizilor, proteinelor, grasimilor, steroizilor,
hemoglobinei, transformarea glicogenului in glucoza;
-contribuie la sinteza neurotransmitatorilor - molecule ce permit trecerea
influxului nervos, esential in elaborarea gandirii, emotiilor, memoriei; previne deci
dereglarea sistemului nervos;
-participa la buna functionare a sistemului imunitar; protejeaza organismul de
infectii;
-ajuta la reducerea crizelor de astm;
-limiteaza ateroscleroza, unele afectiuni ale miocardului;
-impiedica formarea matretii
Tulburari atribuite deficitului de vitamina B6:
Rafinarea, pasteurizarea, metodele de preparare al alimentelor, alcoolul,
contraceptivele orale, anumite medicamente distrug piridoxina.
-boli, slabirea sistemului imunitar,
-scaderea in greutate, anemie,
- irascibilitate, depresii nervoase.
Anumiti cercetatori au stabilit o interdependenta intre diabet si vitamina B6, care
in cantitati insuficiente provoaca intoleranta la glucoza si cresterea nivelului glicemiei; ea
va dezechilibra raportul insulina/glucagon - hormonii ce controleaza nivelul zaharului in
sange si care asigura performante fizice optime. Vitamina B6 ajuta la eliminarea rapida a
lichidelor in exces ce duc la inflamarea nervilor de la incheieturi. In aceeasi ordine de
idei, se considera ca durerea la nivelul articulatiilor, ce caracterizeaza artroza aparuta la
menopauza, are legatura cu lipsa acestei vitamine din organism.
Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina B6:
17

In cazul in care doza luata depaseste de 50 de ori cantitatea recomandata, atunci

apare pericolul hipervitaminozei. In timp, suplimentele pot determina tulburari
nervoase (polinevrite) care dispar de indata ce sunt suprimate vitaminele.
Administrare:
Doza zilnica recomandata: 2 mg.
Femeile insarcinate si cele care alapteaza trebuie sa mareasca doza zilnica de
vitamina cu 0,5 mg. Cele ce folosesc contraceptive orale, de asemenea. Din ce in ce mai
multi specialisti sugereaza cresterea cu 25 mg/zi a cantitatii de piridoxina.
Surse:
Vitamina B6 se gaseste, in special, in drojdia de bere, in cereale integrale, lapte,
oua, organe de vita, peste, fructe oleaginoase (nuci, arahide), legume proaspete, banane,
avocado, varza.

6.Vitamina B8, i vitamina H sau vitamina Bw (Biotin)

Vitamina B7 intervine in metabolismul proteinelor, lipidelor si glucidelor, contribuie la
functionarea normala a pielii si a mucoaselor, combate starile de oboseala etc. Actiunea benefica
a biotinei sporeste prin asociere cu vitaminele A, B2, B3 si B6, fiind diminuata in cazul
consumului de alcool.
Roluri si caracteristici:
- ajuta la degradarea acizilor grasi, glucozei, aminoacizilor;
- intervine in sinteza acizilor grasi si a proteinelor;
- are capacitatea de a produce hidratii de carbon din molecule, reintregind rezervele
organismului;
- stimuleaza cresterea parului si intarzie caderea acestuia;
- impiedica incaruntirea prematura;
- calmeaza durerile musculare.
Tulburari atribuite deficitului de vitamina B8
-oboseala;
-nervozitatea, irascibilitatea;
-problemele dermatologice, pielea prea uscata sau prea grasa;
-caderea parului;
-matreata;
-culoarea cenusie a mucoasei bucale si faringiene;
-starile depresive;
-moleseala;
-extenuarea;
-durerile musculare.
Cercetari recente atrag atentia asupra influentei biotinei asupra nivelului zaharului din
sange la diabetici (tipul II): bolnavii care nu sunt dependenti de insulina si au nivelul glicemiei
ridicat prezinta un nivel inferior al biotinei fata de cel al unei persoane sanatoase.
Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina B8
Chiar luata in doze mari, vitamina B8 sau H nu este toxica.
Administrare:
18

Femeile au nevoie de aproximativ 250 micrograme de vitamina B7 pe zi,

Barbatii de circa 300 micrograme.
Vitamina B7 poate fi intalnita in:
Sursa:cartofii, drojdia de bere, fasolea uscata, orezul nedecorticat, nucile, morcovii,
rosiile, spanacul, varza, conopida, carnea de pasare, mierea, pestele, slanina afumata etc.
De stiut:
- Asociata cu vitaminele B2, B3, B6, poate fi un intaritor eficace.
- Albusul de ou crud si frisca (aviz amatorilor de frisca!) anuleaza efectele biotinei.
- Suplimentarea de biotina este recomandata in tratamentul cu antibiotice.
- Pentru intarirea unghiilor este necesar un aport zilnic de 2,5 mg.

7.Vitamina B9, i vitamina M sau vitamina Bc (acid folic)

Cunoscuta sub numele de acid folic - deoarece a fost extrasa din frunze de vegetale,
spanac, mai precis . Factor antianemic care a purtat pe vremuri numeroase nume: factorul V,
vitamina M, vitamina Bc, este foarte raspindita in regnul vegetal, mai ales in frunzele verzi
(spanac), sparanghel, castraveti, morcov, cartofi, ca si in drojdii, ficat de animale etc.
Vitamina B9 participa la metabolismul acizilor aminati
Roluri si caracteristici:
- ajuta la formarea ADN-ului;
- actioneaza ca un factor de crestere;
- este indispensabila in formarea globulelor rosii, prevenind astfel anemia;
- favorizeaza echilibrul emotional, diminueaza durerea;
- creste productia de lapte matern;
- previne aparitia cancerului la plamani, colon, uter;
- protejeaza organismul de bolile cardiovasculare si de accidentele vasculare
cerebrale;
- protejeaza fatul de anomalii congenitale ce pot afecta creierul si coloana
vertebrala.
Tulburari atribuite deficitului de vitamina B9
Desi se gaseste in multe alimente, pot aparea carente mai ales la femeile insarcinate, la
persoanele care folosesc medicamente precum contraceptive orale, aspirina, barbiturice,
antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene (acidul folic nu este absorbit in intestin). Acidul folic
poate fi distrus in timpul prepararii.
Simptomele carentei de vitamina B9: anemie, diaree, ulceratii intestinale, astenie,
depresie.
Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina B9:
Dozele mari nu creeaza nicio problema organismului uman. O cantitate importanta de
vitamina B9 poate ''ascunde'' un deficit de vitamina B12. Trebuie supravegheat aportul ambelor
vitamine, mai ales in cazul viitoarelor mame si al vegetarienilor.
Administrare:
Doza zilnica recomandata: 400 mcg (sau 0,4 mg).
Adolescentii, femeile insarcinate si cele care alapteaza trebuie sa consume insa pana la
600-800 mcg (0,6-0,8 mg).
19

Surse: Necesitatile corpului nostru sunt pe deplin satisfacute printr-o alimentatie

echilibrata: legume verzi, sparanghel, spanac, varza, ca si porumb, morcov, fasole verde, caise,
banane, portocale, mazare, rosii, grau, ou, ficat, migdale, lapte, branzeturi fermentate.

8.Vitamina B12 (Cianocobalamin)

Vitamina B12 face parte din grupul vitaminelor hidrosolubile - se mai numeste si
ciancobalamina, si contine cobalt, element vital ce intra in componenta globulelor rosii. Vitamina
B12 este rezistenta la caldura, aer, dar este distrusa de lumina, razele ultraviolete si acizi.
Roluri si caracteristici:
- joaca un rol decisiv in buna functionare a sistemului nervos, ajutand la formarea tecii de
mielina ce inveleste fibrele nervoase, esentiale pentru transmiterea de impulsuri nervoase in tot
corpul. Datorita acestei functii, vitamina B12 constituie un aliat pretios in mentinerea acuitatii
simtului tactil si auditiv, in perceptia durerii, in echilibru, ca si pentru sporirea capacitatii de
invatare, impiedicarea pierderilor de memorie si pastrarea aplombului mental;
- participa la procesul de reinnoire celulara, la sinteza AND-ului, a fierului, a vitaminei C,
a acidului pantotenic, folic si la sinteza vitaminei B15;
- intervine in procesul de maturizare a globulelor rosii, inlaturand astfel oboseala si
anemia.
Tulburari atribuite deficitului de vitamina B12:
Cand sistemul digestiv este inapt sa absoarba aceasta vitamina, apare un deficit, iar un
regim alimentar inadecvat - tipic mai ales pentru vegetarienii convinsi, care nu consuma nici
produse lactate si nici oua, poate genera carente de vitamina B12.
De asemenea, persoanele in varsta sunt predispuse la deficitul mentionat, care genereaza:
palpitatii, slabiciune, pierderea apetitului, memoriei, tulburari de personalitate.
Cercetatorii cred ca exista o legatura intre vitamina B12 si evolutia bolii Alzheimer. O
cantitate insuficienta de vitamina B12 ar permite eliminarea unei substante numita homocisteina
care, atunci cand depaseste un anumit nivel, devine nociva pentru celulele cerebrale.
In acelasi timp, pe baza proprietatii sale procoagulante, care reprezinta un pericol pentru
peretii arterelor, homocisteina ar putea fi legata si de maladiile cardiovasculare.
Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina B12:
Pentru ca este eliminata rapid prin urina, nu prezinta nici un risc. Totusi, persoanele
astmatice pot avea reactii alergice.
Administrare:
Doza zilnica recomandata: 1-6 mcg.
Ratiile recomandate variaza de la un specialist la altul. In general, se sugereaza 3
mcg pentru adolescenti si adulti (unii specialisti recomanda pana la 6 mcg/zi), 4 mcg pentru
femeile insarcinate, la fel pentru cele ce alapteaza si intre 12 mcg pentru copii.
Surse:
Vitamina B12 se gaseste doar in alimentele de origine animala: carne - mai ales in
ficat, lapte, produse lactate, oua, precum si in fructele de mare: crabi, stridii, scoici.

20