VIATA PUBLICA SI VIATA PRIVATA

Considerat zoon politikon, o fiinta sociala, omul si raporteaza existenta la doua

coordonate
esentiale: sfera publica si universul privat. Cele doua laturi, aparent opuse, se ntrepatrund
si se
completeaza reciproc. Sfera publica a fost definita nca din Antichitate. n cadrul acesteia se
disting forurile publice, care sunt locuri unde cetatenii pot reflecta critic asupra statului si
asupra
propriilor persoane. Parcurile, pietele, strazile, salile de conferinta, paginile de Internet care
au un
message-board si un moderator sunt considerate foruri publice, unde oamenii si pot
exercita
dreptul la libera exprimare. Altor locuri, desi recunoscute ca publice, le-a fost negat statutul
de
spatiu public: baze militare, mall-uri, spitale. n societate este nca bine statornicita ideea de
dominatie a interesului public, consacrata de romani prin conceptul Respublica.
Public si privat
Traind n societate, ntr-un spatiu comun pe care l mparte cu ceilalti, individul trebuie sa
admita regulile majoritatii cetatenilor din statul respectiv. n aceasta situatie, drepturile si libertatile
fiecaruia sunt hotarte mpreuna de catre cei care convietuiesc n acel spatiu comun. Individul
uman poseda nsa, si zone, spatii, lucruri care-i apartin n mod exclusiv si integral. n toate
acestea, el este liber sa procedeze cum doreste, este stapn pe el nsusi. De pilda, politia nu
poate intra ntr-o locuinta fara mandat de perchezitie, este admis secretul corespondentei, ceea
ce nseamna ca n societate exista si o zona privata, pe lnga cea publica. Societatea poate sa
intervina n viata individului n acele zone publice, comune ale vietii lui si a
celorlalti, dar
nu poate sa intervina n zonele private ale vietii lui, care-i apartin n mod exclusiv
si
integral.
Statul nu se poate amesteca n viata individului, n actele sale personale, atta timp ct el
este o persoana rationala si corecta. n aceasta situatie, singurul mod n care ar avea dreptul sa
intervina este de a-i oferi protectie, daca este n pericol. De asemenea, statul poate interveni n
viata individului si n conditiile n care acesta ncearca sa faca rau celorlalti, ncalcnd normele si
regulile de convietuire sociala.
Relatiile dintre indivizii adulti constituie o problema personala n care nu trebuie sa se
amestece nici opinia publica, nici legea, n conditiile n care acestia sunt rationali si corecti. Daca
actiunile oamenilor nu sunt nocive, statul nu trebuie sa se amestece n viata particulara. n
privinta copiilor nsa, n toate statele europene exista legi care prevad o vrsta a
discernamntului, a responsabilitatii legata de limitele competentei lor de a decide. n functie de
vrsta copiilor societatea le limiteaza mai mult sau mai putin libertatea. Chiar si n familiile n care
se acorda suficienta libertate copiilor, parintilor le este greu sa accepte ca toate relatiile pe care le
stabilesc cu ceilalti copii i privesc numai pe acestia.
Fiecare individ se manifesta ntr-un anumit context social, att n viata publica, ct si n viata
privata, ambele fiind circumscrise conceptului de viata cotidiana. Istoria vietii cotidiene are drept
obiect de studiu biografia oamenilor, n toate laturile ei esentiale, fie ca este vorba de munca,

timpul liber, vestimentatie, alimentatie, sexualitate, igiena, sanatate, familie, relatii interpersonale.
Modificarea cadrului de viata
n a doua jumatate a secolului XX, cadrul de viata al europenilor s-a modificat radical.
Ponderea populatiei urbane a crescut foarte mult. Localitatile rurale au ncetat adesea sa mai fie
centre sociale odata cu plecarea nvatatorului, a preotului sau pastorului, ca urmare a regruparilor
scolare si a scaderii practicii religioase n numeroase regiuni. A rezultat de aici o intensificare a
constructiilor imobiliare favorizata pe de alta parte de dezvoltarea mijloacelor de comunicare si de
extinderea modelelor de viata urbana.
Aceste modele sunt specifice societatii de consum. Marile progrese tehnologice au permis
producerea n serie si la preturi relativ scazute a produselor industriale ce asigurau pana atunci
doar confortul celor bogati. ntre 1954 si 1975 puterea medie de cumparare s-a triplat n Italia si
s-a dublat n Franta. Cresterea puterii de cumparare a vest-europenilor a schimbat complet
structurile sistemului de consum al familiilor. Cheltuielile pentru alimentatie si pentru
mbracaminte au scazut fata de cele pentru locuit, pentru transport, pentru petrecerea timpului
liber si pentru sanatate.
Locuinta, bastion al vietii private
Spatiul domestic este, de regula, locuinta, n interiorul careia se consuma viata privata. n
secolele trecute, pentru cei mai multi habitatul se compunea dintr-o singura ncapere, n care se
nghesuiau toti membrii familiei. Accesul la canalizare si la lumina electrica era un vis ndepartat,
ca si dorinta de intimitate.
Parintii si copiii locuiau mpreuna. Toaleta zilnica se desfasura sub privirile tuturor, iar n ce
priveste obiectele de uz personal, lista lor era foarte scurta: un ceas (n cazuri fericite), un
briceag, o pipa, un sir de matanii, bunuri de valoare simbolica, singurele de altfel, care se
transmiteau din generatie n generatie. Familiile nstarite (n buna masura din rndurile
burgheziei) aveau un spatiu privat mai larg: locuinte cu mai multe ncaperi, dintre care una era
salonul, loc unde se adunau pentru confidente prietenii si unde intimitatea era respectata.
n ultimii 50 de ani, situatia a cunoscut o schimbare radicala. Locuinta cu mai multe ncaperi
(care ngaduie att adultilor, ct si copiilor sa traiasca n spatii separate) si confortul (accesul la
apa calda, utilizarea larga a aparatelor electro-casnice, telefonul, cu varianta sa recenta mobilul,
televizorul etc.) au devenit mult mai accesibile.
Activitatea limitata de obicei la un anumit numar de ore pe zi si sfrsitul de saptamna liber
ngaduie persoanelor sa se foloseasca de locuinta n care traiesc. n acest context, n ultima
jumatate de secol, viata familiei se concentreaza n bucatarie, n sufragerie, unde se servesc
mesele de duminica, sau living-room, camera de zi, unde membrii familiei se relaxeaza cu
comentarii pe marginea evenimentelor la zi sau privind la televizor.
Amenajarea locuintei ca spatiu privat prin excelenta devine o preocupare generala. Reviste
cu tiraje generoase, emisiuni media, un numar impozant de firme se ntrec n a oferi cele mai
bune solutii. Gresia si faianta, mobilierul din materiale usoare si culori vii, care nlesnesc
miscarea si nu sufoca spatiul, sursele de lumina si de ncalzire eficace definesc spatiul de locuit
modern pretutindeni n lume.
Familia

ntre zidurile locuintei, bariera ferma ntre viata publica si viata privata, familia si petrece
viata de fiecare zi. Acceptiunea acestui termen s-a modificat mult n ultimele decenii.
Farmitarea familiei mari este nu numai expresia nevoii estinse de spatiu privat, ci si
consecinta dezvoltarii unor factori de autoritate care au exercitat puterea n snul cuplului din
Antichitate si pna n prezent. Daca barbatul si-a pastrat pozitia de cap al familiei, femeia
ramnnd sub aspect juridic inferioara, pna n secolul emanciparii ei, nu e mai putin adevarat ca
ea a ramas n tot acest rastimp stapna casei. De fapt, daca sotului i se lasa locul principal n
sfera deciziilor care au relevanta publica, n domeniul vietii domestice sotia are autoritate
decisiva. n ce priveste copiii, pna la jumatatea secolului trecut ei nu aveau niciun drept la viata
privata. Aceasta nseamna ca timpul liber le era organizat de parinti si ca relatiile cu prietenii si
prietenele erau sever controlate; alegerea partenerului de viata, asemenea (cu deosebire atunci
cnd la mijloc erau mosteniri consistente), monitorizarea atenta a casatoriei intrnd tot n sfera
autoritatii parintilor.
Disolutia treptata a autoritatii parintesti n cursul secolului XX s-a datorat mai nti dezvoltarii
constante a institutiilor scolare, generalizate de la 4 la 7 ani, apoi la 8, 10 si chiar 12 ani de studii,
si apoi activitatilor productive.
Atributii care reveneau odinioara familiei s-au transferat pe lungi segmente de timp statuluipatron
al scolii, care acum stabileste att regulile care permit viata n comun, dar si cele mai
potrivite modalitati de a convietui cu ceilalti. Pe de alta parte, deciziile care angajeaza viitorul
copilului nu se mai iau n familie. Scoala, sau mai bine zis, rezultatele nregistrate la scoala decid
asupra orientarii sale profesionale, de regula, cei mai buni fiind ndemnati sa urmeze studii
superioare, iar ceilalti, majoritatea, sunt supusi unei decizii impuse de sus si ndreptati spre acele
meserii unde societatea i solicita.
Relatia statului cu familia nu se opreste aici. Prin atribuirea de indemnizatii se urmareste
controlul si stimularea maternitatii, prin atribuirea de alocatii se asigura parcurgerea traseului
scolar obligatoriu; organizatii care protejeaza interesele copilului pot decide decaderea din
drepturile paternale a unor persoane care s-au facut vinovate de rele tratamente. Ce mai ramne
n aceasta situatie familiei din perspectiva cu copiii? Sa-i hraneasca, sa-i mbrace, sa le asigure
tot ce este necesar, totul sub controlul autoritatii publice, singura n masura sa stabileasca daca
familia se achita corespunzator de aceste obligatii.
Raportul dintre viata publica si viata privata
Noul cadru de viata aparut n ultimele decenii, a generat diminuarea drastica a spatiului privat
si implicit a intimitatii. ntr-o Europa tot mai urbanizata, populatiile, cu exceptia categoriilor
nstarite, tind sa traiasca n acelasi ritm, sa foloseasca aceleasi spatii de consum sau locuri de
vacanta si de week-end. S-au nmultit marile ansambluri arhitectonice, supermarket-urile,
centrele comerciale si fast-foodurile. Se consuma aceleasi produse alimentare standardizate si
se urmaresc aceleasi emisiuni radio si TV. Se cumpara bunuri de folosinta ndelungata, aparate
electro-menajere, material audio-vizual, toate de acelasi tip si cu acelasi pret.
Mass-media s-a transformat n noul nostru mediu natural. Oamenii au nceput sa se
raporteze la el, comparndu-si vietile cu ale personajelor din filme si din serialele de televiziune.
Aceste personaje hraneau fanteziile si faceau ca existenta sociala a indivizilor sa devina
dependenta de orele de difuzare a programelor preferate. Spatiul mass-media a nceput sa fie
tratat de parca ar fi fost un loc real.

Afirmarea star-ului a influentat n mod semnificativ viata privata. Cu o personalitate

carismatica dominanta, cu abilitati de a-i influenta pe cei din jur, starul a devenit un model de
urmat pentru tot mai multe persoane. Mijloacele de comunicare n masa au asigurat prezenta
starului n viata noastra cotidiana: de la presa scrisa, ziare si reviste, la interviurile realizate
pentru fani, de la copertele CD-urilor, la concertele live televizate. Industria mediatizarii acorda
starului spatiu publicitar, astfel nct acesta ne influenteaza alegerea hainelor, a bauturilor, a
parfumului sau a masinii. Spre deosebire de eroi, faimosi pentru faptele lor, starul este fabricat,
produs de mass-media, fiind promovat pentru realizarea unor profituri imense.
Imaginile care ne parvin prin mass-media determina felul n care vedem lumea si valorile
noastre cele mai profunde: ce consideram bun sau rau, moral sau imoral, acceptabil sau
detestabil.
Pe de alta parte, societatea vest-europeana a evoluat n ultimele decenii n sensul afirmarii
individului, fenomen care a nceput sa se manifeste de ctiva ani si n tarile Europei de Est.
Regresul practicii religioase n toate tarile Occidentului, distrugerea familiei traditionale, au avut n
acelasi timp, drept cauza si efect, favorizarea individului n raport cu formele colective ale vietii
sociale si transformarea libertatii n valoare absoluta. O adevarata revolutie s-a manifestat si n
planul moravurilor, ca efect al afirmarii dreptului la fericire si la realizare personala. Oamenii
continua sa traiasca n cuplu, dar se casatoresc mai putini si divorteaza mai multi. Raspndirea
contraceptiei si legalizarea ntreruperii de sarcina influenteaza ntr-o mare masura natalitatea.
Sexualitatea a ncetat sa mai fie un tabu, iar homosexualitatea nu mai este considerata un delict,
chiar daca toleranta n aceasta privinta difera mult de la o tara la alta.
A crescut mult rolul femeilor care nu mai au doar statut de sotii si mame. Numarul scazut al
populatiei active dupa razboi a contribuit la generalizarea muncii feminine. Chiar daca somajul le
afecteaza mai mult dect pe barbati si, n medie, exercita profesiuni mai putin importante si mai
prost platite, femeile sunt prezente n toate sectoarele de activitate. Numarul femeilor cu vrsta
de peste 15 ani care lucreaza, oscileaza, n functie de tara, ntre 35% si mai mult de 50%.
Exista si situatii n care viata privata se suprapune peste cea publica. Astfel, unii demnitari
sau alti salariati ai statului profita de functiile pe care le detin si obtin venituri ilicite, mai ales n
statele din Europa de Est.
Tranzitia ntre privat si public
Nici familia nu mai este azi ce a fost odinioara. La nceputul secolului XX, oamenii se
casatoreau pentru a se completa n lupta cu dificultatile vietii, profesiunea si situatia materiala
avnd un rol important, si nu dragostea, care se considera a nu avea nicio legatura cu succesul
unui mariaj.
Anii de dupa 1950 au adus n acest domeniu transformari semnificative. Socializarea
educatiei, schimbarea mentalitatilor si reducerea constrngerilor cotidiene au anulat treptat
statutul de institutie atribuit familiei de secolele anterioare. Nu mai este nevoie sa te casatoresti
pentru a scapa de sub tutela parintilor sau pentru a ntretine relatii regulate cu un partener de sex
opus. n consecinta, creste numarul cuplurilor care coabiteaza fara a simti nevoia sa se
casatoreasca, dupa cum sporesc si familiile monoparentale (n care de regula, femeia-mama
creste singura un copil). n aceasta situatie, familia nu mai reprezinta cadrul vietii private, ci doar
un spatiu n care mai multe persoane si traiesc fiecare propria existenta, spatiu care poate fi

oricnd schimbat cu un altul, daca sub noul acoperis bunastarea personala are mai multe sanse
de reusita.
Sporturile de tot felul, ca si alte jocuri cu caracter recreativ, se desfasoara sub semnul unei
egalitati depline, stabilind de multe ori noi raporturi ntre indivizi fata de cele afirmate n sfera
muncii sau a politicii. Spatiile att de zgomotoase dedicate muzicii moderne, de la concertele cu
mii de fani, pna la discotecile supraaglomerate, sunt n egala masura locuri ale unei defulari
colective, dar si ale unei fericite devalmasii n care ierarhiile se stabilesc n functie de preferinta
pentru un anumit interpret sau de performata pe ringul de dans.
Actiune si reactiune: ntr-o societate democratica, efortul statului de a impune pretutindeni
norme se izbeste de vointa individuala care descopera mereu supape pentru a-si afirma
libertatea si individualitatea.
Nu putem omite nici acel domeniu n care viata publica tine sub influenta sa viata privata,
pretutindeni mijloacele de comunicare.
Americanizarea vietii cotidiene dupa 1918
La finalul primului razboi mondial, Europa era ruinata. Pozitia dominanta n lume revenea
acum SUA, care ncepeau sa exporte n Europa si n lume n general nu doar produse industriale,
ci si o seama de produse culturale: jazz, benzi desenate cu eroi precum Mikey Mouse, Flash
Gordon sau Superman. Stilul de viata american este promovat mai ales de cinematograf: n 1927
apare primul film vorbit Cntaretul de jazz. Scriitorul american Upton Sinclair spunea nca din
1917: gratie cinematografului, lumea se unifica, adica se americanizeaza. La nivelul vietii
cotidiene se poate vedea clar astazi ceea ce este astazi americanizarea. Fie ca e vorba de jeans,
de popularele fast foods sau de nghitirea filmelor, foiletoanelor, romanelor politiste americane,
influenta economica, militara si politica americana este dublata de o influenta culturala. Chiar si
reclamele de mari dimensiuni imita acum modelul american.
Modelul suedez
Suedia este, n secolul XX, tara care a realizat cea mai originala societate democratica
europeana, numita, cu un termen anglo-saxon Welfare State (statul bunastarii generale).
Suedia a fost modelul unei organizari sociale mult mai atragatoare dect SUA, deoarece
inegalitatea era n aceasta tara mai putin profunda. Daca mitul american era de fapt ideea ca
orice om poate deveni ntr-o buna zi bogat, mitul suedez este cel al eticii sociale. n Suedia,
statul controleaza economia printr-un sistem de negocieri periodice a contractelor de munca
dintre patroni si sindicate, prin fiscalitate directa si rapid progresiva. Dar ingerinta statului n
33
domeniul social este absolut remarcabila. n Suedia apar, pentru prima data n Europa, cteva
noutati sociale:
declaratiile fiscale publice (pe temeiul ca reusita materiala trebuie sa fie transparenta);
drepturile copilului astfel, copilul este declarat cetatean cu drepturi depline, fiind
interzisa bataia sau adresarea de amenintari din partea parintilor. Statul controleaza
din ce n ce mai mult spatiul de odinioara privat. Familia nu mai are responsabilitatea
exclusiva asupra copilului. Nu familia i stabileste drepturile, ci colectivitatea.
scoaterea homosexualitatii de sub incidenta legilor care pedepsesc perversiunile;
educatia sexuala obligatorie n scoli etc. Ideea demistificarii sexualitatii a fost initial

dictata de grija eliminarii bolilor si a ignorantei.

Modelul suedez a esuat astazi partial. Aplicarea programului a provocat pe termen lung o
nivelare a veniturilor, scaderea productivitatii muncii, cresterea absenteismului n productie,
libertinaj, alcoolism si violenta. Se considera astazi ca societatea suedeza, excesiv de permisiva,
a secretat ea nsasi mecanismele propriei distrugeri. Concluzia apartine unui scriitor francez,
Claude Sarraute: Necontenite controale fiscale si familiale, controlul veniturilor, controlul
indivizilor, stil Orwell, statul-providenta, statul-ingerinta intervine peste tot, chiar si n metoda de
crestere a copiilor. Modelul suedez exista nca, dar mitul a murit definitiv.
A fi comunist
Pentru majoritatea populatiei din tarile comuniste, viata putea fi rezumata printr-un singur
cuvnt: lipsuri. A bunurilor de consum n primul rnd. Pe de alta parte, inexistenta libertatii de
exprimare inducea o alta frustrare, regimul considernd pe critici drept disidenti.
Frica de politia politica tinea nsa societatea relativ unita. Societatea comunista se prezenta
ca o mare familie. Frontiera dintre viata privata si viata militanta era lipsita de precizie. Morala
este rigida, iar libertinajul condamnat. Comunismul a relansat nsa mitul egalitatii. n perioada
comunista, egalitatea femeilor si barbatilor a fost puternic sustinuta, cel putin la nivelul ideologiei
oficiale, fiind una dintre ideile importante folosite n procesul de modernizare sociala n perioada
postbelica. Chiar daca, n practica, a dus la aparitia fenomenului de supraaglomerare a femeilor
devenite tovarase de munca cu barbatii, dar nca responsabile aproape n exclusivitate de
treburile casnice, de cresterea si educarea copiilor, de ngrijirea batrnilor familiei, - modelul de la
care pornea, al egalitatii ntre sexe, era unul modern si progresist. ncercarea de a modela
societatea n sensul abolirii prejudecatilor legate de superioritatea unui sex era, de altfel,
contemporana cu evolutia lumii civilizate n deceniile 6-7, miscarile de emancipare a femeilor
impunnd n tarile cu democratii avansate reconsiderarea rolurilor traditionale si a perceptiilor
despre femei si barbati n societate si n familie. Comunismul a introdus n societate ideea luptei
de clasa si a identificat, opernd cu criterii ideologice, categorii ntregi de oameni (culacii,
intelectualii, evreii etc.) ca fiind piedici n calea revolutiei muncitorilor. Dusmanii poporului au
fost nlaturati prin mijloace violente. O alta caracteristica a societatii comuniste a fost ateismul.
Albania a fost prima tara care, n 1967, s-a proclamat ateista. n aproape toate tarile comuniste
au fost nchise sau darmate biserici.