Anemia Aplastica
Anemia Aplastica
Anemia Aplastica
Epidemiologie
-
Incidenta anuala a aplaziei medulare in Europa este, conform unor largi studii
epidemiologice, de doua cazuri la un milion de persoane (populatie).
Se pare ca incidenta este mult mai mare la populatiile din Asia cu valori de 4 cazuri
noi anuale in Bangok si 6 cazuri in zonele rurale din Thailanda. Acest fapt se poate
datora unor factori de mediu precum expunerea la chimicale mai degraba decat unor
factori genetici, incidenta fiind cea comuna la populatia de origine tailandeza din
SUA.
Boala survine in mod egal la ambele sexe cu un sex ratio de 1:1 desi se pare ca este o
incidenta mai mare la barbati in populatia din Extremul Orient.
Desi boala survine la toate grupele de varsta, se observa un mic pic de incidenta in
copilarie, datorita prezentei formelor mostenite. Un al doilea pic se observa la grupul
de 20-25 ani si apoi dupa 60 ani.
Tabelul 1. Clasificarea etiologica a anemiilor aplastice
- medicamente
B. Agenti infectiosi
-
virusul Epstein-Barr
parvovirusul
bacilul Koch
C. Sarcina
D. Timopatii - timoame, scleroza timica
E. Fasciita cu eozinofile
F.
Idiopatice (50%)
II. Constitutionale
A. Anemia Fanconi
B. Sindromul Shawchman-Diamond
C. Diskeratoza congenitala
D. Anemia aplastica familiala
Etiologia
Anemia aplastica poate fi primitiva, sau familiala, si secundara sau dobandita (Tabelul I). In
cazul formelor dobandite, pentru aproximativ 50% dintre cazuri, cauza ramane nedeterminata
(anemia aplastica idiopatica).
Tabelul II.
PRODUSE MEDICAMENTOASE ASOCIATE CU APLAZIE
MEDULARA
Clasa terapeutic
Agenti antiinfectiosi
Asociere frecvent
Asociere rar
Cloramfenicol
Penicilina
QuinacrinA
Meticilina
Sulfamidele
Tetracicline
Antiinflamatorii
Fenilbutazona
Acidul acetilsalicilic
Indometacin
Diclofenac
Anticonvulsivante
Metilfenilhidantoina
Carbamazepina
Trimetadiona
Difenilhidantoina
Antitiroidiene
Carbimazol
Propiltiouracil
Sedative
Meprobamat
Clorpromazin
Antidiabetice orale
Tolbutamid
Clorpropamid
Altele
Compusi de aur
d-Penicilamina
Cimetidina
Ticlopidina
O a doua mare cauza, o reprezinta agentii fizici si chimici. Expunerea acuta la radiatii
ionizante sau la substante radioactive (accidentala, profesionala sau conflictuala) poate
produce hipoplazie sau aplazie medulara, efectul fiind dependent de doza de radiatii. Agenti
chimici industriali sau medicamentosi pot determina anemie aplastica. Unii sunt recunoscuti
ca agenti etiologici, expunerea antrenand frecvent hipoplazia medulara, cum este cazul
benzenului si derivatilor sai, tetraclorura de carbon, insecticidele organoclorurate. Alti agenti
produc numai ocazional aplazie medulara, un rol important jucandu-l si sensibilitatea sau
susceptibilitatea individuala. In acest grup intra o serie de medicamente ca : Cloramfenicol,
Fenilbutazona, sulfonamide, compu[i de aur, anticonvulsivante(Tabelul II).
Infectiile, in special virale, pot determina insuficienta medulara globala. Hepatitele
virale pot antrena, uneori, citopenii variabile, tranzitorii iar rareori, se pot instala aplazii
severe. Acestea apar mai ales in cazul hepatitelor non-A, non-B, produse de un alt virus decat
virusul C. Survin predominant la adultii tineri, de sex masculin, in faza de recuperare a
perioadei acute. Evolutia este adesea fulminanta, cu supravietuire pe termen lung sub 10%.
Au fost semnalate cazuri de anemie aplastica in cursul infectiilor cu virusul citomegalic,
virusul Ebstein-Barr sau parvovirus. Ultimul survine adesea pe fondul unei anemii hemolitice
congenitale (drepanocitoza, talassemie). Pancitopenii, uneori severe, au fost semnalate la
bolnavi cu tuberculoza dar, adesea, maduva nu este hipoplazica.
Anemii aplastice au fost semnalate, rar, si in alte afectiuni precum :
colagenoze ca sclerodermie, fasciita cu eozinofile ;
in cursul sarcinii, cu ameliorare postpartum sau postabortum ;
afec]iuni timice ca scleroza timica, timoame ;
anorexie nervoasa
boala grefa contra gazda
Fiziopatologie
Cateva mecanisme concura la producerea anemiei aplastice :
Anomalii cantitative sau/si calitative intrinseci, ale celulelor stem hematopoietice ce
antreneaza un deficit de productie a liniilor celulare sanguine. Ramane mecanismul
fundamental, unanim acceptat si confirmat de o serie de observatii.
Existenta unui defect la nivelul micromediului medular. Un micromediu competent este
necesar viabilitatii si functionalitatii celulelor stem. Orice anomalie la nivelul acestor
componente ar putea altera micromediul cu incompetenta celulelor stem.
Anomalii cantitative sau calitative in productia de factori de crestere hematopoietici sau
alterari in productia de citokine cu efect inhibitor asupra hematopoiezei.
Supresia imunologica a hematopoiezei mediate umoral, celular sau prin limfokine.
Mecanismele ce par implicate in majoritatea cazurilor sunt primul si ultimul, sau o
combinatie a acestora. In aplazia medualra dobandita, elemente clinice si de laborator
sugereaza faptul ca este o boala autoimuna.
La examenul morfologic medular se constata ca elementele hematopoietice din
maduva osoasa reprezinta mai putin de 25% din populatia celulara care este inlocuita in mare
parte de adipocite. Imunofenotiparea celulelor medulare arata ca celulele CD34+, care contin
celulele stem si progenitorii angajati precoci sunt in mod substantial reduse. Observarea
culturilor de cellule stem in vitro arata o alterare functional profunda a progenitorilor
hematopoietici incat nu mai raspund la nivele crescute de factori de crestere.
Anterior, s-a crezut ca aplazia medulara poate fi datorata unor defecte la diferite nivele
precum defecte intrinseci ale celulelor stem hematopoietice, unei agresiuni externe asupra
celulelor stem, unui defect stromal cu rol major in proliferarea si functionarea celulelor stem.
In principiu, toate aceste mecanisme pot fi responsabile de boala. Pe baza acestor ipoteze
patogenice au fost realizate multiple experimente de culture celulare stem incrucisate in
sensul cultivarii de cellule stem de la pacientii cu aplazie medulara impreuna cu stroma de la
donator sanatosi si vice versa. Aceste experimente au dus la concluzia ca existent unui deect
la nivelule celulelor stem reprezinta mecanismul central in majoritatea cazurilor de AM
dobandita.
La pacientii cu AM severa, celulele stromale au o functie normal inclsiv productia de
factori de crestere. Functia stromala adecvata rezulta si din transplantarea cu succes a
celulelor stem de la donator deoarece majoritatea celulelor stromale sunt ale gazdei
(pacientului).
Rolul disfunctiei immune a fost sugerat in 1970 cand dupa un transplant nereusit la un
pacient a survenit o refacere a maduvei proprii. Mathe a sugerat faptul ca terapia
imunosupresoare utilizata in conditionarea grefei a initiat recuperarea functiei medulare
normale. De atunci, numeroase studii au aratat ca in peste 70% din cazuri terapia
imunosupresoare are effect benefic la pacientii cu aplazie medulara.
Se pare ca, supresia hematopoiezei este mediate de o populatie ce cellule T citotoxice
CD8+ HLA-DR+, care sunt adesea identificate in sangele si maduva pacientilor cu AM.
Aceste cellule produc cytokine inhibitorii precum interferon-gamma (IFN-) si tumor necrosis
factor (TNF) care pot inhiba cresterea celulelor progenitoare. Aceste cytokine inhiba
hematopoieza prin afectarea ciclului mitotic si moarte celulara prin inducerea apoptozei
mediade de catre Fas.
In plus, aceste citokines induc nitric oxid sintetaza cu productia de oxid nitric de catre
celulele medulare, ce contribuie la citotoxicitatea mediate imun si eliminarea celulelor
hematopoietice.
Manifestari clinice
Debutul este adesea insidios. Simptomele depind de severitatea citopeniilor, viteza de
progresie a acestora, apari]ia complica]iilor infec]ioase sau hemoragice.
a. Manifestari la diagnostic
Astenie progresiva, fatigabilitate, ameteli, vertije si alte semne datorate anemiei si
scaderii oxigenarii tisulare ;
Infectii cu diferite localizari, in functie de severitatea neutropeniei. Sunt adesea
bacteriene, cu germeni ocazional patogeni. La cei tratati cu antibiotice pot surveni
infectiile fungice.
Sangerari, cu diverse localizari : cutanate, mucoase, organice. Frecven]a si
severitatea lor depinde de severitatea trombocitopeniei. Riscul creste cand trombocitele
scad sub 20.000/mm3.
b. Semne clinice
Examenul clinic poate releva semne legate de cele trei sindroame (anemic, hemoragic,
infec]ios)
paloare sclero-tegumentara cu tenta cerata;
purpura petesiala si echimotica;
hemoragii mucoase (bucale, digestive, metroragii), retiniene
stomatita, gingivita, faringo-amigdalita, adesea de tip ulcero-necrotic;
splenomegalie poate apare in evolutie, iar hepatomegalia si adenopatiile sunt rar
semnalate. Prezenta lor la diagnostic atrage atentia asupra unei patologii asociate.
Examenele paraclinice
a. Examenul sangelui periferic
anemie normocroma, normocitara, aregenerativa este semnul cel mai frecvent
intalnit. Uneori se poate evidentia o macrocitoza moderata cu anizocitoza;
leucopenie cu neutropenie cu PN < 1.500/mm3 si uneori monocitopenie;
limfocitoza relativa (70 90 % in formula);
trombocitopenie de severitate variabila;
frotiul evidentiaza o morfologie eritrocitara normala, cu exceptia unei macrocitoze
moderate.
absenta celulelor anormale de pe frotiu
b. Analize biochimice
fierul seric este crescut ca si saturatia siderofilinei;
timpul de sangerare este alungit, corespunzator severitatii trombocitopeniei.
c. Examenul maduvei osoase
Mielograma : maduva este hipocelulara, cu rarefierea celor 3 linii mieloide si
d. Alte examene
Studiul citogenetic
(semne de evolutie).
Scintigrafii - incorporarea medulara de Indium-transferina sau de Fe59 care pot fi absente sau
diminuate sau intarziate
e. Bilant complementar
Grup sanguin + fenotip eritrocitar complet (inaintea oricarei transfuzii).
Electroforeza hemoglobinei si determinarea grupului sanguine poate evidential valori
crescute ale hemoglobinei fetale si a antigenului I eritrocitar sugerand o eritropoieza de
stress. Aceste elemente sunt observate in aplazia medulara si alte forme de insuficienta
medualra si sunt proportionale cu macrocitoza. Prezenta unui test Coombs pozitiv poate
indica o anemie hemolitica autoimuna.
Cautarea de aglutinine neregulate
Fenotipare HLA a pacientului si fratriei (daca < 65 ans)
Testele serologice pentru hepatita si alte virusuri precum virusul Epstein-Barr (EBV),
cytomegalovirus (CMV), si virusul imunodeficientei umane (HIV), parvovirus tulpina
B19, pot fi utile.
Se pot face teste pentru evidentierea unui context auto-imun precum o colagenoza
(anticorpi anti-nucleari, factor reumatoid...)
Diagnostic diferential
Diagnosticul de anemie aplastica este un diagnostic de excludere ce impune eliminarea
celorlalte cauze care conduc la pancitopenie (cauze centrale sau periferice)(Tabelul III).
Tabel III
mielom multiplu
anemia aplastica
sindroame mielodisplazice
B. Cauze periferice
B.1. Hipersplenism
-
splenomegalie congestiva
limfoame splenice
tezaurismoze
hepatopatii cronice
primitiv
B.2. Autoimunitate
-
sdr limfoproliferative
C. Mecanisme mixte
-
sarcoidoza
sarcina
sustinere. Evolutia naturala a bolii arata ca un mic numar de pacienti pot recupera
spontan cu terapia de sustinere, totusi, atitudinea observational sau numai suportiva nu
este recomandata.
Supravietuirea estimate la 10 ani pentru pacientii care primesc terapie imunosupresiva
(TIS) este de 68%, comparative cu 73% la pacientii care au primit transplant de cellule
stem (allo-TCS). Totusi, se observa o ameliorare semnificativa a evolutiei la pacientii
transplantati de-a lungul timpului, pentru donator familiali compatibili si chiar donator
neinruditi, mai ales la pacientii tineri. La pacientii tratati doar cu imunosupresoare
exista riscul recaderilor sau evolutiilor clonale (mielodisplazii, leucemii acute) tardive.
Cauza majora de morbiditate si mortalitate din AM o rebrezinta infectiile si
sangerarile. Pacientii care primesc allogrefa au morbiditati suplimentare datorita
toxicitatii regimului de conditionare, riscul esecului grefarii si reactiei grefei contra
gazda.
Reticulocite < 1%
Tratamentul
Strategia terapeutica in anemia aplastica se bazeaza pe severitatea bolii, datele din literatura
referitoare la raspunsul terapeutic obtinut la diferitele modalitati terapeutice utilizate, si de
evolutia bolii.
Pacientii care prezinta o forma severa de boala (vezi criteriile) trebuie tratati cat mai
rapid pentru ca dintre acestia marea majoritate vor deceda in primele patru luni sau/si in
primii doi ani. Pentru acestia prima optiune terapeutica o reprezinta grefa medulara. Ei vor fi
evaluati in acest scop (tipare HLA), tinand cont de aspecte legate de varsta si de existenta unui
potential donator. In cazul in care aceste conditii nu sunt intrunite se va apela la tratamentul
imunosupresor.
Tabloul VI
OPTIUNI TERAPEUTICE IN ANEMIA APLASTICA
Tratamentul de prima linie
Imunosupresie
GAT + Ciclosporina
Tratament de a doua linie
Hormonii androgeni
Corticoterapie
Allogrefa medulara
10
trombopoietina
combinatii
I. Terapia de sustinere
1. Masuri generale
supravegherea periodica a tabloului hematologic cu administrarea de transfuzii si
adoptarea masurilor de limitare a riscului infec]ios sau hemoragic, dupa caz
intreruperea contactului cu orice potential toxic medular
in cazul in care numarul granulocitelor scade sub 1.000/mm3,
sau
al
abundente
2. Terapia substitutiva transfuzionala
se impune de fiecare data cand valorile hematologice devin manifeste clinic (anemie,
sangerari, infec]ii) afectand calitatea vietii sau antrenand un risc letal.
pentru persoanele cu potential grefabil transfuziile vor fi evitate pe cat posibil, mai ales
cu produse provenind de la donatori familiali, pentru prevenirea imunizarilor fata de
antigenele familiale (ceea ce ar favoriza reactia grefa contra gazda). Atunci cand se
impun, se vor folosi produse deleucocitate, iradiate, eventual de la donatori fara infectie
cu virus citomegalic in antecedente.
11
12
donatori prin utilizarea de donatori neinruditi, dar cu compatibilitate HLA completa sau
donatori, rude cu pacientul dar cu compatibilitate partiala;
complicatiile majore ale grefei medulare sunt respingerea grefei si boala grefei contra
gazda.
respingerea grefonului fie de la inceput (absenta grefarii celulelor suse hematopoietice)
sau secundara (dupa grefare) reprezinta o complicatie majora a transplantului la cei cu
anemie aplastica. Se datoreaza fie unei conditionari insuficiente cu imunosupresie
insuficienta a gazdei, fie patologiei imune subjacente ce participa la etiopatogenia bolii.
Antreneaza o mortalitate crescuta, iar repetarea transplantului da rezultate doar in 30%
din cazuri.
boala grefei contra gazda este mediata de celulele imunocompetente ale donatorului [i
reprezinta o cauza majora de morbiditate si mortalitate tardiva, la acesti pacienti. Poate
avea o forma acuta sau una cronica. Utilizarea de metotrexat si ciclosporina pare a
reduce incidenta si amploarea acestei complicatii.
2. Tratamentul imunosupresor - s-a dezvoltat ca o alternativa terapeutica a pacientilor cu
anemie aplastica, cu atat mai mult cu cat observatiile clinice si investigatiile paraclinice au
sugerat interventia unui mecanism imunologic in medierea alterarilor medulare.
Globulina antitimocitara (GAT)
reprezinta tratamentul de electie pentru pacientii care nu sunt candidati pentru
grefa medulara;
actioneaza mixt prin citoliza limfocitelor T si prin inhibarea funcsiilor acestora,
mai ales in productia limfokinelor supresive. Administrarea lor determina reducerea
rapida a limfocitelor T circulante la sub 10% din numarul lor;
raspunsul terapeutic este evaluat la aproximativ 50% din pacienti dar, doar la o
treime dintre ei raspunsul este complet. Normalizarea valorilor hematologice este rara,
adesea se produce o ameliorare progresiva (etalata pe luni - ani) a acestora la valori
care permit prevenirea accidentelor hemoragice spontane, infectiilor, si reducerea
necesarului transfuzional;
se administreaza in doze de 10 20 mg/kg/zi timp de 8-14 zile (cu o medie de 10
zile) sau in doze de 40 mg/kg/zi timp de 4 zile cu aceeasi eficacitate si efecte
secundare mai reduse. GAT se administreaza lent, in 4 6 ore, in solutie salina;
administrarea de GAT se complica adesea cu boala serului (45%) si alte accidente
alergice.
supravietuirea la un an este de 40 75%;
pacientii sub 20 ani si cu neutrofile sub 200/mm3 par a raspunde mai putin bine.
13
14
15
in jurul varstei de 7 ani. Tabloul clinic este variabil asociind pancitopenie (anemie,
leucopenie si trombopenie care apar cel mai precoce), pigmentare bruna a
tegumentelor, anomalii scheletale (nanism, microcefalie, hipoplazia sau absen]a
policelor sau radiusului, degete suplimentare), alte anomalii (hipogenitalism, strabism,
hipoplazie renala, microftalmia, retardare mintala), instabilitate cromosomiala, cu o
incidenta crescuta a rupturilor cromosomiale, ce pot favoriza riscul crescut de aparitie
a unei leucemii sau tumori solide, in evolutie.
Majoritatea pacientilor raspund la tratamentului corticoid sau androgenic dar necesita
tratament de intretinere. Majoritatea decedeaza in a doua decada de viata prin
complicatii infectioase sau hemoragice.
b) Dyskeratosis congenita
- Boala afecteaza cu predominanta sexul masculin.
- Se manifesta prin : hiperpigmentare reticulara, distrofie ungheala, leucoplazie la
16
17