PARINTI SI SCRIITORI BISERICESTI 17 @92— e.g x a SFINTUL VASILE. ( CEL MARE ) EN SCRIERI & PARTEA INTIIA ml eee OE OMILIT LA HEXAEMERON OMILII LA PSALMI OMILII SI CUVINTARI CARTE TIPARITA CU BINECUVINTAREA PREA FERICITULUI PARINTE, IUSTIN PATRIARHUL BISERICI ORTODOXE ROMANE TRADUCERE, INTRODUCERE, NOTE $I INDICI DE Pr. D. FECIORU O& EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC §I DE MISIUNE AL BISERICI ORTODOXE ROMANE BUCURESTI — 1986OMILIA I DESPRE POST Cuvintul I I «Sunafi din trimbifd in ziua cea binevestité a Domnului» '. Poruncd profetica sint cuvintele acestea! Dar citirile din Sfinta Scriptura, pe care je-am citit astazi, sint mai puternice decit sunetul trimbifei si mai 14- murite decit orice instrument muzical. Ne vestesc sirbétoarea premer- gatoare acestor zile. Am cunoscut harul posturilor prin proorocul Isaia. Isaia a lep&dat postul iudaic si ne-a aratat adevaratul post, spunind: «Nu postifi in ju- decdfi si in certuri, ci dezleagd toatd Jegdtura nedreptifii» ?; iar Dom- nul a zis: «Nu fifi tristi, ci spald-fi fafa ta si unge-fi capul tau» 5, S& fim deci cuprinsi de niste simf&minte ca acestea, asa cum am $i fost invatati! SA nu ne mihnim de zilele ce se apropie! Sa fim veseli in ele, asa cum se cuvine sfintilor. Cel trist nu primeste cunund, iar cel care suspin’ nu biruie. Nu te intrista cind fi se poartd de grijé| E o nebunie s{ nu te bucuri de sandtatea sufletului si s& te mihnesti de schimbarea minc&rurilor, lasind s& se inteleag& ca-ti face mai multa bucu- tie plicerea stomacului decit purtarea de grij& a sufletului. Séturarea méargineste plicerea numai la pintece ; postul, ins, urc& folosul la su- flet. Bucura-te, c& ti sa dat de Doctor un leac ce ucide pacatul. Dupi cum viermii, care se inmultesc in pintecele copillor, sint distrusi cu doctorii foarte amare, tot asa si postul, vrednic cu adevdrat de acest ume, cind patrunde in suflet, omoara pacatul ascuns in adinc. Il «Unge-}i capul tau si spald-}i fafa ta». Cuvintele acestea ale Scrip- turii te duc la taine. Cel uns a fost uns, cel splat a fost sp&lat. Tu in- dreapta aceasta poruncd la suflet! Unge capul cu ungere sfintd, ca sa |. PS, 80, 4. 2. Isaia, 58, 4. 6. 3. Matei, 6, 16—17.348 SFINTUL VASILE CEL MARE ajungi partas al lui Hristos si asa apropie-te de post. Nu-ti ascunde fata ca actorii! Fafa fi-o ascunzi atunci cind vrei si nu-fi dezvalui sufletul, Ti-o ascunzi cu minciuna, ca si cu un voal. Sé nu fii actor! Actorul in- fatiseazi pe scen& persoane striine. Este rob, dar o face pe stipinul! Este om de rind, si o face pe impdratul. Tot asa si in viata aceasta. Multi oameni teatralizeazi, ca pe o scend, viata lor; una au in inima sialta arati oamenilor. Nu-fi ascunde deci fata! Ceea ce esti, aceea aratai-te! Nu lua infafisare trist, cdutind sa fii sl&vit pentru c& pari in- frinat. Facerea de bine trimbifaté n-are folos, iar postul dat in vileag neare cistig. Ca faptele bune, facute numai pentru a fi vazute de oameni, nu-si duc roadele in veacul de apoi, ci iau sfirsit odata cu laudele lumii, Alearga asadar cu bucurie Ja darul postului! Postul e un dar din b&trini, Nu s-a invechit, nici n-a imbitrinit! E totdeauna mou, ¢ vesnic in floare. Il Socotesti oare c& pun inceputul postului odat& cu darea legii ?, Nu! Postul e mai vechi ca Jegea, Daca vei avea rabdare, vei vedea c& spu- sele mele sint adevirate. SA nu socotesti cé postul a inceput cu ziua curatirii poruncité poporului lui Israil in a zecea zi a lunii a saptea‘. Nu! Strabate istonia sfinté, cerceteaz-o, ca s& afli inceputul postului ! Postul nu-i descoperire noua. E un odor al strdmosilor. Si e vrednic de respect tot ce e vechi, Respect& deci vechimea postului! Are aceeasi virsta ca si omenirea. Legea postului a fost dat& in paradis, Adam a primit intiia oar po- tunca de a posti: «Nu mincafi din pomul cunostinfei binelui $i rdului»>, Cuvintul : «Nu mincaji» este o lege a postului si infrinarii, Dac Eva ar fi postit si n-ar fi mincat din pom, n-am mai fi avut trebuin}a de postul de acum, cd «n-au trebuinfd cei sdndtosi de doctori, ci cei bolnavi»®, Ne-am_imbolnavit prin p&cat, s4_ne vindecim prin pocdinfi! Iar po- cdinfa f&r& post este neputincioas’, Indreaptii-te, dar, inaintea lui Dum- nezeu prin post. Mai mult; chipul in care au trait primii oameni im rai este o imagine a postului, nu numai pentru ci ducind o viata inge- reasc ajunsesera, prin cumpitare, la aseminarea cu ingerii, ci si pen- tru cd nu erau cunoscute locuitorilor paradisului toate cele nascocite mai tirziu de om: nici bautul vinului, nici t&iatul animalelor. nici toate cele cite turbura mintea omeneasca. 4. Lev., 25, 9. 5. Fac., 2, 17. 6. Matei, 9, 12,OMILIE $I CUVINTARI 349 Iv N-am postit, si am fost alungati din rai! S& postim, dar, ca sé ne intoarcem in rai! Nu vezi cé Lazar a intrat prin post in paradis ? Nu imita neascultarea Evei! Nu lua din nou sfatuitor pe sarpe, care ne sfa- tuieste si minc&m, ca s& ne crufém trupul! Nu-fi gsi scuza in boala trupului sau in slabiciune ! Nu-mi spune mie scuzele ! Spune-le lui Dum- nezeu, Care stie totul! Imi spui c& nu pofi s& postesti! Dar si te ghif- tuiesti in toate zilele viefii tale si s&-fi strivesti trupul sub greutatea mincrurilor, pofi? Stiu c& doctorii nu prescriu bolnavilor minc&ruri fe- lurite, ci post si infrinare. Cum dar? Daci poti si postesti si si te in- frinzei cind esti botnav, pentru ce spui c& nu pofi s-o faci cind esti sé- nitos? Ce este mai usor pentru stomac: si petreacd noaptea cu o min- care usoara sau si stea impovarat de multimea minc&rurilor? Dar, mai bine spus, nu s& stea, ci sd se intoarc& necontenit si pe o parte si pe alta, rupindu-se si strimtorindu-se ; afar’ numai daca vei spune ca si corabierii salveaza mai usor de Ja inec o corabie inc&rcaté cu poveri decit una mai sprintend si mai usoar&. Lucrurile, ins, se petrec cu totul dimpotriva : 0 mic in&lfare a valurilor da la fund o corabie incarcata cu multe poveri, pe cind 0 corabie cu o inc&rciitura potrivita trece usor prin furtun&, c& n-o impiedic& mimic sa pluteasca pe deasupra valurilor. Tot asa se intimpl& si cu trupurile oamenilor. Impovarate necontenit cu prea mult& mincare, trupurile se imbolnavesc cu usurinji; dar daca fo- losesc mincare putind si usoar scapa si de suferinta pe care o asteaptad de pe urma bolii, ca de o furtun& ce se porneste impotriva lor, dar se departeaz& si de suferinfa care incepe a se ivi, ca de o ciocnire cu o stincd din mijlocul mari. Stomacul, care are menirea sa intrefina trupul, mistuie cu usurinta mincdrurile simple si usoare ; dar daca i se dau min- c&ruri costisitoare si felurite, nu poate sa le mistuie si di nastere la fel de fel de boli. Vv Dar s& ne intoarcem cuvintul nostru la istoria postului. S& arstam cit este de vechi, sA aratim cd tofi sfintii 1-au primit, ca pe o mostenire strmoseasca, si ]-au pizit, transmifindu-l din tat& in fiu. Aga s-a p&s- trat acest bun si a ajuns, din neam in neam, pina la noi. In rai nu era vin, nu se téiau vite si nici nu se minca carne, Dupa potop a aparut vinul, Dup& potop s-a spus : «Mincafi de toate ca pe iarba verdes 7, Cind n-a mai fost nadejde de desavirsire, s-a ingaduit ca omul s& se infrupte din toate aceste lucruri. Inainte de potop, nu se cunostea vinul ; dovad& Noe, care nu stia ce-i vinul, Nu se ivise inc& vinul in 7. Fac., 9, 3.350 SFINTUL VASILE CEL MARE viafa oamenilor si nici nu ajunsese obicei béutul vinului. Noe n-a vazut pe un alt om bind vin si nici el nu incercase gustul vinului, asa c& fara si-si dea seama a fost vitdmat de vin. «Noe, spune Scriptura, a sddit vie, a bdut din rodul ei $i s-a imbdtat>®, nu pentra ca era betiv, ci pentru c& mu stia cit trebuie s& bea. Deci, descoperirea biutului de virr este mai noua decit paradisul, asa ci postul este foarte vechi. Stim c& Moisi prin post s-a urcat in munte% C& n-ar fi indraznit si se apropie de virful muntelui care fumega, nici n-ar fi cutezat s& in- tre in nor, dac& n-ar fi fost inarmat cu postul. Prin post a primit porun- cile scrise pe plici de degetul Iui Dumnezeu. Sus, pe munte, postul a prilejuit darea legii; iar jos, 1a poalele lui, lécomia la mincare a inne- bunit pe oameni si se inchine idolilor. «Poporul, spune Scriptura, s-a asezat sd mdnince si st bea si s-a sculat sd joace» ®, O singura imba- tare cu vin a zidarnicit cele patruzeci de zile de post si de rugiciune ale lui Moisi. Placile scrise cu degetul lui Dumnezeu, pe care le pri- mise postul, pe acelea le-a sfarimat betia, ca profetul n-a socotit cu cale ca un popor beat s4 primeasci legile lui Dumnezeu", Si astfel, poporul, care invdfase si cunoascd pe Dumnezeu prin minuni nespus de mari, a alunecat intr-o clipita, prin licomie, la mincare, la inchi- narea de idoli. Pune fafi in fata aceste dou: postul, care apropie de Dumnezeu, si desfatarea, care indeparteazi de mintuire, Dar s& ne co- borim inc& mai mult pe calea istoriei, indreptindu-ne spre cele petre- cute mai tirziu. VI Ce a pingarit pe Isav si d-a facut rob fratelui siu? Nu o singuré mincare in schimbul c&reia si-a dat dreptul de intii nascut? Oare nu rugaciunea, unit& cu postul, a déruit mamei sale pe Samuil?" Cine a facut pe Samson viteaz mare si mebiruit? Oare nu postul, prin care a si fost z&mislit in pintecele maicii sale?‘ Postul ]-a nascut, postul l-a alaptat, postul l-a facut barbat, postul poruncit mamei lui de inger : «Tot ce iese din vifa de vie sd nu mdnince si vin si bduturi amefitoare sd nu bea» 5, Postul naste pe profefi, intéreste pe cei puternici. Postul injelep- teste pe legiuitori. Postul este bun talisman al sufletului, tovards cre~ 8. Fac., 9, 20-21, 9. Tes., 24, 18, 10. Tes., 32, 6. 1. Ies., 32, 19, 12, Fac., 25, 33—34, 13. J Regi, 1, 13. 14, Jud., 13, ‘4, 15. Jud., 13, 14,‘OMILIT §t CUVINTARI aor, dincios al trupului, arma pentru luptatori, loc de exercifiu pentru atle- fii credinfei. Postul indeparteaz& ispitele, postul indeamna spre eviavie. Postul este tovaraig al infrin&rii, creator al castitayii, In timp de réz- boi face eroi, iar in timp de pace propovaduieste linistea, Pe credincios: fl sfinteste, iar pe preot il desiivirseste, ci nu-i cu putinté sa indraz~ neasc& cineva a savirsi sfintele slujbe fara sé posteasc&; aceasta nu- numai in sujba noastra de acum, tainica si adevarata, ci si in cea pre- inchipuitoare, care se aducea in legea cea veche. Postul I-a facut pe Iie si vada priveliste de taind. Dupa ce timp: de patruzeci de zile si-a cur&fit sufletul prin post, a fost invrednicit sa yadii pe Domnul in pestera din muntele Horiy, atit cit e cu putinfé unui om sa-L vada, Prin post a dat inapoi vaduvei viu copilul si astfel prin post a fost puternic chiar fat’ de moarte ”. O voce iesita dintr-o guré care a postit, a inchis unui popor nelegiuit cerul trei ani si sase luni *. Si ca si moaie inima neimblinzit’ a celor inddratnici, a preferat si su- fere si el ca si aceia. De aceea a si spus: «Viu este Domnul ; nu va fi apd pe pamint decit numai atunci cind voi spune eu» ®. $i a facut Iie car prin foamete, intreg poporul si posteasc’, ca si indrepte réutatea oa~ menilor, pricinuita de desfatare si de via} desfrina| Ce fel de viata a avut Elisei? Prin ce a reusit Elisei sd fie gizduit de sunamiteancé ? Prin ce osp&ta Elisei pe profeti? Oare nu cu ier~ buri sulbatice si cu pufina f&ind implinea legea gizduirii ? Cind oaspe~ tii au mincat odati cu celelalte verdefuri si o buruiana otravitoare era si moara dacd n-ar fi fost distrus& otrava prin rugiiciunea postitorului *. Si, ca s& spun pe scurt, postul i-a ajutat pe tofi sfinfii sé viefuiascd po- trivit voii lui Dumnezeu. Exist& o piatraé, numit& amianté, pe care focul n-o mistuie; cind e pusa la flacdri pare c& s-a prefacut in carbune; dar cind e scoasd din foc, se face mai curala, ca si cind ar fi fost spalata cu apa. Tot asa erau si trupurile celor trei tineri din Babilon™. Prin post au cépitat firea amiantei. In vapaia cea mare a cuptorului, ca si cum ar fi avut de aur trupurile lor, n-au fost vit&mafi din pricina focului, Mai mult chiar, s-au aratat mai puternici decit aurul, ci focul nu i-a topit ci ia lsat intregi, $i doar nimic nu putea rezista acelei vapai, hrénit’ mereu 16. IIT Regi, 19, 8—13, 17. III Regi, 17, 22. 18, IIT Regi, 18, 1. 17,4. 22. IV Regi, 4, 39—A1. 23, Silicat natural, hidrat de calciu si magneziu cu fesdtur& fibroasa, rezistent 1a temperatura inalta (cf. NPL, la cuvint). 24, Dan., 1, 8—16.352 SFINTUL VASILE CEL MARE cu catran, cu smoal& si cu vreascuri, care iesea afar& din cuptor ca la patruzeci si noua de cofi, ca distrugea totul din jur, mistuind multi hal- deeni. Dar cei trei tineri, pentru cé au intrat in cuptor intovarasiti de Post, au célcat in picioare focul acela cumplit si au respirat, in acea vapaie mare, aer placut si ricoros, Pentru ce? Pentru ca au fost hraniti de post! Focul n-a indr&znit s& se atinga nici de parul capului lor ™, VIL Daniil, «barbatul doririlor» *, care n-a mincat piine si n-a biut api rei sdptamini™, cind a fost aruncat in groapa cu lei, a invafat si pe ei sa posteascd*. Ca si cum i-ar fi fost trupul facut din piatré sau din alté materie tare, lei n-au putut s&-si infiga dintii in el. Postul a calit trupul Iui Daniil ca pe o calitura de fier. incit, ajungind de nebiruit, Jeii nici n-au deschis gura impotriva sfintului, Postul a stins puterea focutui, postul a inchis gurile leilor, Postul trimite rugaciunile la cer, di drumul lor spre inlfime. Postul este cresterea casel: tAtii, pedagogul tinerefii, po- doaba bitrinilor, tovartis bun de drum celor ce caltoresc, tovaris cre- dincios al sofilor. Barbatul nu pune Ja indoiala cinstea casei sale cind vede c& femeia lui posteste ; nici femeia nu se topeste de gelozie cind barbatul sau sfinfeste postul. Cine si-a impufinat bunurile casei cind a postit? Numara ast&zi bunurile pe care le ai in casa si numari-le si dupa ce-ai postit. Nu va lipsi nimic din cele din casi din pricina pos- tului. Nici o vietate nu-si plinge moartea. Nicdieri nu-i singe, pentru ca pintecele cel neinduplecat n-a mai dat nici o porunc& impotriva vie- tatilor. Cufitul bucdtarilor s-a linistit; masa se mulfumeste cu cele ce rasar singure din pimint, Sabatul a fost dat iudeilor «ca si se odihneascd vita ta $i robul tdu», spune Scriptura ®, Postul sa fie odihna slugilor, care te slujese in toaté vremea! Odihneste-fi bucitarul! DA libertate celui ce-fi slujeste la mas&! Opreste mina celui ce-fi toarna vin! Sa conteneasca odati si cel mester Ja facerea feluritelor dulciuri! S& se linisteascd odat’ $i casa de zgomote nenumarate, de fum, de mirosuri de fripturi, de cei ce alear- ga in sus si in jos, care slujes¢ pintecelui ca unui stipin neinduplecat ! Si cei care percep impozite ingiduie citeodata supusilor s& aib’ putind Mbertate. Deci si dea si pintecele puting odihn& gurii! SA faca pinte- cele cu noi un armistifiu de cinci zile, el care totdeauna cere si nicio- 25. Dan., 3, 24—50, 26. Dan., 9, 23; 10, 11, 2 1622, 29, Ies., 20, 10,MILI §1 CUVINTARI 353 dat& nu inceteaz’; el care ia astazi si miine nu-si aduce aminte. Cind pintecele e plin, di lecfii de infrinare; cind e gol, uit& de lectiile date. VU Postul nu stie ce-i camata. Masa celui ce posteste nu miroase a procente. Pe orfanul celui ce-a postit nu-l in&busa datoriile parintesti ca niste serpi care se incol&cesc in jurul lui. Mai mult, postul ii di prilej de bucurie. Dup& cum setea face plicut& bautura, iar foamea, cind se iveste, face ca masa si fie dorit&, tot asa si postul inveseleste pe cel ce maninca. Ca postul, asezindu-se la mijloc si intrerupind necontenita desfatare cu mincdruri, face sa fi se par mincarea nespus de placuta, ca ceva nou si necunoscut. Deci, daca voiesti sd-ti fie masa dorita, pri- meste schimbarea pe care o aduce postul! Dar tu, cuprins de pofta de a minca numai bunatati, ai distrus, fara s&-ti dai seama, pofta de min- care. Din dorinja de placere, ai alungat plicerea, Da, nici un lucru nu este atit de dorit incit si n-ajunga de dispretuit, daca te desfatezi ne- contenit de el. Cé ne bucurtim mai mult de acele lucruri pe care le do- bindim mai rar. La fel si Creatorul nostru a facut ca prin schimbarea pusa de El in viati si ne bucuram de cele ce ne diruieste. Nu vezi c& si soarele este mai strilucitor dup& trecerea nopfii, privegherea mai dulce dup& somn, iar sénatatea mai dorit’ dup& boala? Si masa deci este mai plicut& dup& post. Aceasta atit pentru cei bogati si cu masa imbelsugata, cit si Ce cei care au O masa sirdcdcioasd si intim- platoare. IX Teme-te de pilda bogatului! Masa imbelsugata, de care s-a des- fatat tot timpul viefii lui, l-a aruncat in focul gheenii. Se pirjolea in vapaia cuptorului, nu pentru ca era invinuit de nedreptate, ci de prea multi mincare si desfitare. Ca si stingem acel foc, avem nevoie deci de api. Dar postul nu-i folositor numai pentru viata de dincolo, ci-i folo- sitor chiar pentru trupul nostru, Trupurile cele mai s&nitoase se imbol- navesc si-si schimba starea simdtafii, fiindca firea oboseste si nu poate suporta povara unei sénat&fi prea infloritoare. Vezi dar, ca nu cumva scuipind acum apa, s4 doresti mai tirziu o picdtura, ca bogatul din Sfinta Evanghelie! Nimeni nu s-a imb&tat cu apd. Pe nimeni nu l-a durut capul vreodat& c& a fost ingreuiat de ap’, Nimeni n-a avut nevoie de picioare straine dact a trait bind aj cioarele, nimanui nu i-au ajuns mi Niménui nu i s-au impleticit pi- ile metrebnice, dacé au fost ada- 30. Luca, 16, 19—31. 2 -- Stintul Vasile cel Mare354 SFINTUL VASILE CEL MARE pate cu apa, Ca greutatea mistuirii, urmare de neinlaturat pentru tofi cei care m&ninc& prea multe bunatati, di nastere in trup la boli necru- fatoare. Fata celui ce posteste ifi inspira respect; nu-i imbobocité de roseafa nerusinat&, ci-i impodobita cu o paloare pe care-i zugravit& in- frinarea. Ochiul celui ce posteste este blind, mersul m&surat, fafa se- rioas&, neturburata de ris nestapinit. Cel ce posteste este masurat la cuvint si curat la inima, Adu-fi aminte de sfintii cei din veac «de care lumea nu era vred- nicd, care au pribegit in cojoace, in piei de capri, lipsifi, sirimtorati, indurind rele» *. Imita viaja lor, de cauti soarta lor! Ce l-a odihnit pe Lazar in sinurile lui Avraam?™* Oare nu postul? Viafa sfintului Ioan Botezdtorul a fost un post. N-a avut pat, n-a avut masa, n-a avut pa mint de arat, n-a avut bou de ardtura, n-a avut griu, n-a avut brutar, n-a avut mimic din cele ce sint de trebuinfa pentru intrefinerea vietii. Pentru aceasta «nici nu s-a ridicat cineva mai mare decit Ioan Botezdto- rul din cei ndscufi din femei» 4, Pe Pavel, pe linga alte virtuti, 1-a urcat la al treilea cer si postul, pe care-1 numara intre laudele cele pentru ne- cazuri. Dar mai presus de toate pildele spuse pind acum este Domnul ‘nostru, Care_a intarit prin post trupul luat pentru noi%. Astfel, intarit prin post, a primit in El ispitele diavolului si ne-a invatat ca prin post si ne pregitim si si ne exercitaém pentru luptele ce le vom da impo- triva ispitelor, iar prin foame sa facem de rusine pe potrivnic. Ca dia- volul, din pricina Dumnezeirii Domnului, n-ar fi putut sé se apropie de El, dacd Domnul nu s-ar fi coborit prin foame pina Ja slabiciunea firii omenesti. Inainte de a se indlfa ca ceruri, ins’, s-a atins iarasi de min- care *, ca sine Incredinteze ca trupul Sau a inviat. Tu, inst, nu incetezi si te ingrasi si si pui carne pe tine! Lagi ca mintea s& se topeasc& de foame si nu-ti pasi deloc de invataturile cele mintuitoare si facitoare de viafé! Nu stii oare cé dupd cum pe cimpul de lupt& ajutorul dat unora din lupt&tori duce la infringerea dusmanilor lor, tot asa si cel care face pofta trupului lupti impotriva dubului, iar cel care di ajutor duhului robeste trupul? Duhui si trupul sint potrivnici unul altuia, ne spune Pavel, Deci, dac& vrei s&-ti in- tdresti mintea, domesticeste-ti trupul prin post, Acest inteles il au cu- vintele Apostolului: «Cu cit se stricd omul nostru cel din atard, pe . Evi, 9, 37 Luca, 16, 23. 6, Luca, 24, 43, . Gal, 5, 17.OMILIE §1 CUVINTARI 355 atit se innoieste omul cel dinduntru»® si: «Atunci sint puternic cind sint neputincios» ®. Pentru ce nu vrei s& disprejuiesti mincdrurile cele stricicioase ? Pen- tru ce nu vrei sa doresti masa cea din imp&rditia cerurilor, pe care fi-o pregateste postul de aici? Nu stii oare ca prin mincare nemasurata in- grasi viermele ce te va chinui? Care om indestuiat cu hrana imbelsu- gata si trait intr-o neconteniti desfatare a primit vreun har duhovni- cesc? Moisi, ca s& primeasci a doua oar legea, a trebuit s{ mai pos- teascd o data. Ninevitenii, daci n-ar fi pus si vitele la post, n-ar fi scd- pat de nenorocirea ce-i ameninja®, Ale ciror oase au rimas oare in pustie ? Oare nu ale acelora care doreau si m&nince carne?! Aceia, atila vreme cit s-au mulfumit cu mana si cu apa din piatra, au invins pe egipteni, au mers pe mare si in semintiile lor nu era bolnav , Dar cind si-au adus aminte de caldarile cu carnuri®, cind s-au intors, prin poftele lor, in Egipt, n-au mai vazut p&mintul fag&duinfei. Nu te infri- coseazi pilda aceasta ? Nu te cutremuri oare de grozivia licomiei, care te poate lipsi de bunatafile nadajduite ? Nici infeleptul Daniil n-ar fi vaizut vedeniile, de nu-si facea prin post mai curat s1 mai luminat su- fletul. Mincdrurile grase ridic& in sus un fel de aburi intunecosi, care, ca un nor des, impiedica luminile Sfintului Duh s& se coboare asupra mintii. Da, si ingerii au o mincare! $i mincarea lor este plinea, cé spune profetul: «Piine ingereascdé a mincat omul», Mincarea lor nu e nici carnea, nici vinul, nimic din cele atit de rivnite de cei robiti pintecelui. Postul este o arma impotriva ostirii dracilor, ci spune Domnul: «Nea- mul acesta nu iese decit prin rugdciune si prin post» #. Atit de mari sint bundtafile ce le avem de pe urma postului ! Imbui- barea, insi, este cel dintii pas pe calea desfriului, Odat& cu petrecerea, cu befia si cu minc&rurile pregatite cu mult& grij%, vine si tot felul de desfrinare dobitoceasca. Din pricina poftei odraslite in suflet de pe urma imbuibarii cu mincare $i cu vin, oamenii ajung ca niste armasari inversunati “6. Legaturile nefiresti dintre oameni sint datorate betivilor ; ei cautd pe femeie in barbat si pe barbat in femeie. Postul, dimpotriva, \ cunoaste misura chiar in c&snicie; si, osindind lipsa de masura chiar in cele ingaduite de lege, las& ragaz potrivit stéruintei in rugdciune. —_/ 38. I Cor., 4, 16. 39. IT Cor., 12, 10. 40. Iona, 3, 3- 41. Num., 14, 37. 42. Ps., 104, 37. 43. Ies., 16, 3. 4. Ps., 77, 25. 45, Marcu, 9, 29. 46. Ier., 5, 8356 SFINTUL VASILE CEL MARE x Dar nu mérgini folosul postului numai la indep&rtarea de mincare! Adevaratul post std in indepartarea de pacate. «Dezleagd orice legdturd a nedreptdfii» “7, Treci cu vederea insulta ce fi-a pricinuit aproapele,- iart&-i p&catele ! «Nu postifi in judecdfi $i in certuri» 8, Nu m&ninici car- ne, dar m&ninci pe fratele t’u! Te abfii de la vin, dar nu-ti st&pinesti ocdrile! Postesti toata ziua, astepti s{ vind seara, ca sd méninci, dar ifi cheltuiesti toata ziua in judecdti! «Vai de cei ce se imbatd, dar nu de vin!» ®, Minia este o betie a sufletului; il face pe om f&r& de jude- cata ca si vinul. Tristefea este si ea o betie, cd turburd mintea. Frica, cind ia nastere fara de motiv, este o alta betie. «Mintuie sufletul meu de frica vrdjmagului», spune Scriptura ©. $i, ca sd spun pe scurt, fiecare din stdrile sufletesti, care turburaé mintea, poate sd fie numité pe bund dreptate befie. Gindeste-te la omul minios cit este de beat de patima! Nu mai este stipin pe el insusi; nu se mai cunoaste pe el si nici nu cunoaste pe cei de fafé; ca intr-o lupt& de noapte, pune mina pe tot ce apucd, se napusteste asupra tuturor, spune ce-j vine la gurd; nu poate fi oprit; injura, loveste, amenint&. se jur&, strig&, plesneste, Fugi de aceasta betie, dar nu primi nici betia pricinuita de vin! Nu cauta sa bei vin inainte de a incepe postul! S& nu-fi serveascd betia cilauzi spre post, Befia nu este us& spre post, nici avaritia usi spre dreptate, nici desfrinarea us& spre castitate, si, ca si spun pe scurt, nu se poate intra la virtute prin viciu. Alta us& duce la post! Betia duce la desfriu. La post duce cumpatarea. Atletul, inainte de a se duce la intreceri, se exerciteaza; cel care posteste, inainte de a posti, se infrineaza. Nu te deda betiei inainte de aceste cinci zile de post, ca si cum ai vrea s&-ti scoti paguba pentru zilele cite vei posti si ca si cum ai vrea s& inseli pe Legiuitor. Te ostenesti zadarnic dac&-ti chinuiesti trupul, dar nu-fi tmaduiesti viciul. Camara in care, prin befie, fi depozitezi vinul este nesigur&; torni intr-un vas g&urit. Vinul curge, luindu-si drumul siu, iar la fund ramine pacatul. Sluga fuge de la un stapin bat&us; tu, ins&, ramii in slujba vinului, desi te loveste in cap in fiecare zi. M&sura cea mai buna pentru bdutul vinului este trebuinta trupului. Dac& vei depisi hotarele acestei m&suri, a doua zi te vei scula cu capul greu, neodihnit, amefit, cu gura pliné de miros greu de vin; {i se va p&rea c& toate se invirt in jurul tau, c& toate se clatind. Betia aduce somn, fratele mortii, dar si o veghere, care se aseam&n& cu visurile. 47. Isaia, 58, 6. 48, Isaia, 58, 4. 49, Isaia, 28, 1. 50. Ps., 83, 2.OMILIT $r CUVINTART 357 XI Stii oare cine este Cel pe Care ai si-L primesti cind te impart&sesti ? Este Cel Care ne-a fagdduit: «Zu si Tatdl Meu vom veni Ia el si Ja el vom locui» 5, Pentru ce I-o iei inainte cu betia si inchizi intrarea Sta- pinului? Pentru ce indemni pe dusman sd ocupe mai dinainte intrarile tale? Betia nu primeste pe Domnul; befia alungi Duhul Sfint, Fumul alungi albinele, betia alunga harurile duhovnicesti. Postul este podoaba orasului, stabilitatea pietii, pacea caselor, sal- varea averilor, Vrei s vezi noblejea postului? Compara seara de as- t&zi cu cea de miine! Vei vedea orasul schimbat intr-o liniste adincé din turburat si zvapaiat cum era. As dori ca ziua de astizi si se ase- mene cu ziua de miine in sfinfenie, iar zilei de miine sd nu-i lipseasci nimic din veselia zilei de astazi. lar Domnul, Care ne-a adus pind in aceste zile, si ne dea noua, ca unor luptatori, sa aratam, in aceste lupte premergatoare, statornicia si tia inimii noastre, spre a ajunge la ziua hot&ritd a incununarii. Acum, cu incununarea praznuirii mintuitoarelor patimi, iar in veacul ce va s& fie la dreapta judecata a lui Hristos, cu incununarea rasplatirii fap- telor jsvirsite de noi in viafa, c&é Lui se cuvine slava in veci, Amin. 51. Joan, 14, 23.OMILIA A II-A DESPRE POST Cuvintul IT 1 «fndemnaji, preofi, pe popor, zice Domnul. Griifi 1a urechile Ieru- salimului»!, Indestulatoare este puterea cuvintului sé mareasca celor ze- losi rivna, iar celor lenesi si trindavi si le destepte zelul. De aceea ge- neralii, cind pornesc ostirea la razboi, fin soldajilor, inainte de ince- perea luptei, cuvintari de imbarbitare; iar indemnul lor are atita pu- tere, incit adeseori ii face pe multi sé disprefuiasca moartea. Tot asa si profesorii de gimnastica si antrenorii, cind duc pe atleti in arene, ca s& ia parte la intreceri, le tin lungi cuvintari de necesitatea ostenelilor pentru dobindirea coroanelor, iar in urma acestor discursuri_ m fost convinsi si-si pun& in primejdie trupurile de dragul victoriei. Trebuie s& fin, dar, si eu un cuvint de indemn, cind fi pornesc pe ostasii lui Hristos Ja lupta impotriva nevazutilor dusmani, cind prega- tesc pe atlefii credintei s dobindeascd, prin infrinare, cununile dreptati Ce cuvint de imbirbitare si va tin? Cei care se pregiilesc de rizboi si cei care se exerciteaz In arena trebuie si-si intrefin’ bine trupul cu mincare imbelsugaté, pentru c& au de infruntat mari oboseli, dar cei care au de luptat «nu impotriva singelui si a cdrnii, ci impotriva incepdtoriilor, impotriva stdpiniilor, mpotriva stépinitorilor intunericului acestuia, impotriva rdutdfii» *, tre- buie s& se exercite, in vederea luptei, prin infrinare si prin post, Unt- delemnul ingrasa pe atlet, iar postul int&reste pe cel credincios. Cu cit vei impufina mai mult greutatea trupului, cu atit vei face ca sufletul s& stréluceasca de sinatate duhovniceasca. Biruinta asupra dusmanilor celor nevazuti n-o dobindesti cu puterile trupului, ci cu rabdarea su- fletului si cu suferirea necazurilor. ir 1, Isaia, 40, 1. 2. 2 Bles., 6, 12.‘MILI $1 CUVINTARI 359, I Pentru cei ce postesc de buna voie, postul Je este folositor tot tim- pul, pentru c& demonii nu indraznesc s& atace pe cel ce posteste, iar ingerli, pazitorii vietii noastre, stau cu placere linga cei care-si cura- fesc sufletul cu post, Dar cu mult mai folositor este postul acum, cind predicarea postului s-a vestit in toaté lumea. Ca nu-i insul’, nu-i con- tinent, nu-i popor, nici chiar in partile cele mai indepirtate ale lumii, in care sa nu se fi predicat postul. Soldati, drumeti, corabieri, negustori, cu tofii au auzit de aceast& porunc’ a postului si o primese cu bucurie. Sa nu ramin&, deci, nimeni netrecut in catalogul celor ce postesc! In el sint trecute toate neamurile, toate virstele si toate dregatoriile. In fiecare biseric& ingerii inscriu pe cei ce postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici pliceri ce fi-o dau bucatele, si su- feriypaguba de a nu fi inscris de inger, fugind dinaintea celui care in- roleazi ostasi. E mai mica primejdia cind un soldat arunc’ pavaza si fuge decit atunci cind un crestin arunca postul, arma cea tare si pu- ternic’. Esti bogat ? Nu insulta postul, socotindu-1 nevrednic si stea cu tine la mas! Nu-l alunga cu necinste din casa la, biruit de desfitare, ca nu cumva postul sa te invinuiasca inaintea Legiuitoru!ui posturilor, Care, prin pedeapsa ce-fi va da, s& te supuna la un mutt mai aspru post, Sé- racul si nu ia in bataie de joc postul care alt&data a fost tovarisul de casi si de masa at siiracului, Femeile si posteascii si ele, ci si lor le este postul tot atit de potrivit si de firesc ca si respiratia. Copiii sa fie adapafi cu apa postuui, ca gi plantele bine crescute, Batrinilor Je este usor postul pentru ci de mult s-au obisnuit cu ei. Calétorilor postul le este tovar’s bun de drum; ii face ugori si sprinteni, pe cind imbui- barea fi sileste s4 duc& poveri, si poarte in spate greutatile cu care s-au desfatat. Cind soldafii pleacd Ja lupta intr-o fara indepartata iau cu ei alimentele de trebuinfa hranei, nu placerii. lar noi, care pornim la lupt& cu dusmanii nevazufi, care ne grabim spre patria cea de sus, nu trebuie oare si ne mulfumim numai cu cele de trebuinté hranei su- fletului, mai ales ci sintem necontenit pe cimpul de bataie ? mW Indur&, dar, toate suferinfele, ca un bun ostas! Lupta-te dupa toate regulile luptei, ca s& fii incununat, stiind bine cuvintele apostolului : «Tot cel ce se luptd se infrineazd de Ia toate» 3.360 SFINTUL VASILE CEL MARE Am s& v& spun un gind ce mi-a venit acum in minte. Merita sa-l cunoasteti. Soldatilor li se mareste ratia de hran& pe masura eforturilor ce le depun; ostasilor duhovnicesti, cu totul dimpotriva : cel care are mai pufind hran§, acela are mai mare dregitorie. Coiful nostru este al- tul decit coiful soldatilor; al lor este din aramé, al nostru din nédejdea cea mintuitoare +; pavdza lor este din lemn sau din piele, a noastra, paviiza credintei®, Noi ne imbrac&m cu platosa dreptajii®; ei poarta o c&masa de zale. Avem si noi o sabie cu care ne aparam, sabia Duhului’, ei, 0 sabie de fier. Tot asa, nu acelasi fel de hrana face taria celor doud ostiri; pe noi ne intéresc dogmele credinfei, pe soldafi, imbuibarea pin- tecelui. Scurgerea anului ne-a adus in aceste zile de post mult dorite. $4 le primim cu dragoste, ca pe uiste doici bétrine, cu care Biserica me-a aliptat spre evlavie, Cind vrei, deci, sé postesti, nu te posomori ca fu- deii, ci veseleste-te, dup’ cum scrie la Evanghelie*, Nu plinge c&-i va fi foame pintecelui, ci veseleste-te impreund cu sufletul de desfatarile cele duhovnicesti. Stii ce spune apostolul: «Trupul pofteste impotriva Duhului, iar Duhul impotriva trupului>®, $i pentru c& unul se impotri- veste celuilalt, si taiem plicerile trupului, spre a mari taria sufletului, pentru ca, biruind prin post patimile, s& ne incununam cu cununile in- frinarii. Iv Pregateste-te, dar, s& fii vrednic de sfintenia postului, Sa nu strici infrinarea cu betia, Si nu spui: «S& ma imbat astazi, pentru cad de mine am cinci zile de post !», E un gind rau si viclean. Nimeni nu-si aduce in cas’ amante si desfrinate cind vrea s& se cas&toreasca. Femeia luata cu cununie nu sufera si locuiasc’i sub acelasi acoperis cu desfrinatele. Tot asa si tu! Cind astepti postul, nu baga mai inainte in trupul tau betia, femeie desfrinata, femeia tuturor, mama nerusinirii, rizdreata, zipécita, cea gata lla tot felul de necuviinte. Sa nu imtre postul si Tugdciunea intr-un suflet ping&rit de betie! Domnul primeste inl&untrul locasuri- lor sfinte pe cel ce posteste; pe cel beat, insa, il alunga ca pe un pin- garit si melegiuit, Dac& miine vii duhnind si imputit de vin, cum sa so- cotesc post befia ta? SA nu-ti inchipui c& te fin de réu c& n-ai baut vin bun si curat! Nu, ci c& esti pingirit de vin! In care ceata te asezi? Intre befivi sau intre postitori? Betia din ziua trecuta te trage la ea, iar 4, 1 Tes, 5, 8. 5. Efes., 6, 16. 6. Eies., 6, 1 . Efes., 6, 8. Matei, 6, . Gal., 5, 1OMILIT $I CUVINTARI 361 ziua de azi ifi spune c& e post. Befia te fine in miinile ei ca un rob; si nu-fi va da drumul, c& are dovezile de nezdruncinat ale robiei tale: mirosul vinului, care a rémas in tine ca intr-un butoi, $i nu-fi va fi de nici un folos prima ta zi de post, pentru c& in tine sint inca raméasifele befiei. Cind pirga nu-i buna, pofi arunca tot rodul. «Befivii nu vor mos- teni impardtia lui Dumnezeu» ®. Ce folos ai daca incepi postul cu be- tia ? Ce folos mai ai de post, daca befia te alunga din impdratia lui Dum- nezeu? Nu vezi c& cei mai iscusifi maestri de calarie pun la post caii de curse inainte de inceperea alergirilor ? Tu, insi, cu buna stire, ma- ninci peste masura. Cu lécomia ta intreci si dobitoacele. Cu un stomac incdrcat nu poti nici merge, nici dormi. Da, un stomac inc&rcat cu multe minc&ruri nu poate sta linistit ; este silit necontenit s& se framinte. - Postul pazeste pruncii, face curat pe tin&r, umple de vrednicie pe b&trin; p&rul alb, impodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Pos- tul este pentru femei podoaba cea mai potrivité; este friu pentru oa- menii_in_floarea virstei, talismanul_c&sniciei, pazitorul_fecioriei. Asa sint binefacerile pe care le aduce postul in fiecare cas&. Ce s& mai spunem de inriurirea pe care o are postul asupra vietii de obste a crestinilor ? Postul pune rinduiald intre tofi credinciosii; a- doarme strigitul, alung& cearta, aduce Ja tacere injuraturile. Dascilul mu potoleste atit de repede giligia copiilor, cum potoleste postul zgo- motul. S-a sculat oare cu chef cel ce a stat la 0 mas& de post? La ce dansuri desiinjate a dat nastere postul ? Postul, ca un judec&tor aspru, goneste risetele dezmatate, cintecele desfrinate, dansurile desuchiate. Daca oamenii ar lua postul ca sféituitor al faptelor lor, n-ar mai fi mici 0 piedic& si domneasci pacea adinc& in toat& lumea ; nu s-ar mai r&scula popoarele unele impotriva altora, nu s-ar mai bate ostirile. Dac ar dom- ni postul nu s-ar mai fauri arme, n-ar mai fi tribunale, n-ar mai fi inchi- sori; padurile si pustiurile n-ar mai avea tilhari, orasele denuntatori, iar mirile pirati. Dac& oamenii ar fi ucenicii postului, nu s-ar mai fi auzit, precum spune Jov, glasul celui care cere birul#, Dac& postul ar cirmui viata noastr’, atunci viata n-ar mai fi atit de plina de plins si de tristete. Postul i-ar fi inv&fat pe tofi s& se infrineze nu numai de Ja mincare, dar s& izgoneasca si iubirea de arginfi, icomia, precum si orice viciu. Dac pacatele acestea ar fi fost indep&rtate, n-ar mai fi fost vreo piedic& de a avea pace deplin&, de a fi lipsifi de turburare sufleteasct. 10. I Cor., 6, 10. 11. Tov, 3, 18.362 SFINTUL VASILE CEL MARE VI Dar asa, cei care nu vor s& posteasc&, cei care urméresc traiul bun ca pe singura fericire din viata, nu numai ca aduna asupra lor bogat roi de pacate, dar isi distrug si trupurile. S& vezi cita deosebire va fi intre fejele lor din asta seara si cele de miine. In asta sear’, buhdite, plesnind de singe, pline de sudoare, cu ochii urdurosi, obraznici, cu ve- derea turbure, din pricina fumurilor betiei strinse induntrul lor. Miine, serioase, modeste ; isi vor relua culoarea lor fireasca; pline de chibzu- ialé, cu vederea sigura, pentru c{ nu mai este vreo pricin’ care s& le turbure activitatea. Postul ne face asemenea cu ingerii, ne face si locuim cu dreptii, ne infelepteste viata. Postul I-a facut legiuitor pe Moisi. Samuil este rodul postului; Ana, mama lui, postind, s-a rugat ui Dumnezeu zicind : «Adonai Doamne, Eloi Savaot, dacé cdutind vei cduta peste roaba ta si imi vei da séminjd de barbat, il voi da pe el dar inaintea Ta»; «Vin si sicherd nu va bea pind in ziua morfii Jui», Postul I-a alaptat pe ma- rele Samson. Atita vreme cit postul a insofit pe Samson, dusmanii sai cideau cu miile 4, smulgea din fitini porfile oraselor 5, iar leii nu se puteau impotrivi puterii miinilor lui '®, Dar cind s-a apucat de betic si de desfriu, a fost prins cu usurin}é de dusmani”, a fost lipsit de ochi® a ajuns de batjocura copiilor celor de alt neam ", Prin post Tlie a in- chis cerul trei ani si sase lmi™. Iie, cind a vazut ci oamenii din pri- ina belsugului se desfrineaza, i-a ficut, prin foamete, si posteasc’ fara voia lor. Asa a oprit pacatul, care se intinsese mult. Deci, prin post, Nie a oprit pacatul lor, ca si cum ar fi folosit sabia sau focul. VII Saracilor, primifi postul, tovardgul vostru de cas si de masa! Slu- gilor, primifi postul, odihna necontenitelor voastre osteneli! Bogafilor, primiti postul, doctorul care va vindec bolile ce va vin din pricina prea multelor mincéruri, postul care, prin schimbarea minc&rurilor, v& face mai placute bucatele de care va saturaserafi din obisnuinja cu ele! Bolnavilor, primifi postul, mama san&t&fii voastre ! Sanatosilor, primifi 12. I Regi, 1, 11. 13. Jud., 13, ‘14 14, Jud., 15, 15—17. 15. Jud., 16, 16. Jud., 14, 5 17. Jud., 13, 18. Jud, 17, 19. Jud., 17, 20. III Regi,‘OMILIT §1 CUVINTARI 363 postul, pazitorul sdnatatii voastre! Intreaba pe doctori, si-fi vor spune ca este primejdioasi o sin&tate prea mare. De aceea doctorii micso- reaz&, prin post, greutatea trupurilor, pentru ca nu cumva, din pricina ingrasdrii, sa se curme puterea viefii; cu bund stiinji doctorii micso- reaz& cu postul ingrasarea trupului, ca printr-un nou fel de hrané sa-i dea libertate trupului, iar stomacului putere. Postul este, dar, folositor tuturor oamenilor si tuturor trupurilor; este potrivit pretutindeni: in case, in piefe, noaptea, ziua, in orase si in pustie. Asadar, pentru c& postul ne daruieste in toate imprejuririle vietii foloase atit de mari, sd-1 primim, dup& cuvintul Domnului, cu bucurie, fri si ne intristam ca fafarnicii si sé arat’m, fard si ne prefacem, bu- curia sufletului. Socot ca nu trebuie si ma straduiesc atit de mult ca sé va indemn s postiti, cit trebuie si vA indemn s& nu cddeti astazi in pacatul be- fiei. Da, mulfi postesc fie din obicei, fie ci se rusineaza de alfii. Ma tem, ins’, de betie, pe care iubitorii de vin o pastreaza ca pe o moste- nire parinteasc&. Unii, lipsiti de judecat&, ca si cum ar pleca intr-o cé- latorie indepartaté, beau astazi mult vin, ca s& le ajunga pentru cele cinci zile de post, Dar nu stii oare cA pintecele nu fine ce bagi in el? Pintecele este un zaraf necinstit, camara nesigura, Pui in el multe Cu- cruri, dar nu pastreaz& ce-i incredinjezi $i face numai pagubd. Vezi ca mu cumva miine, cind vei veni la bisericd, dup ce te-ai imbatat azi, s& fi se spuna cele citite acum. | Fii treaz, sfatuieste-te, pazes- te cele prezente, poart& grijé de cele viitoare! Nu pirasi, din pricina lenei, cele de fafa si nici nu-fi inchipui c& ai in min& cele ce nu sint si poate nici nu vor fi, Nu este oare o greseala fireasca la tineri, datori usurat&fii minjii lor, de a socoti c& au tot ce n&dajduiesc? fn linistea nopfii sau cind au ragaz tsi fac planuri irealizabile si, cu usuraitatea mintii lor, sint purtafi de colo-colo; isi imagineazi viata strélucit&, cds&torie bogata, copii multi, batrinefi adinci, cinste de la toti oamenii. Apoi, pen- tru c& nimic nu le poate opri n&dejdile, se inalfé cu mintea la cele mai mirete situatii pe care le pot avea oamenii: isi inchipuie ca au si aiba case frumoase si mari, pline cu tot felul de obiecte de pret; le incon- joar& cu atita pamint cit imaginatia lor desart& poate s&-l taie din tot p&mintul lumii, iar recoltele bogate ale acestor intinse domenii le string in hambare imaginare. La acestea mai adaugi cirezi de vite, multime ne- numérata de slugi, demnitafi politice, st’pinire peste popoare, conducere de ostiri, rizboaie, trofee si chiar demnitatea de impdrat. Terminind toa~ te acestea, prin plasmuirile goale ale minfii lor, in nebunia lor mare, par ca se si desfata de cele nadijduite, ca si cum ar $i fi prezente si le-ar sta la picioare. Acelasi cusur {1 au si lenesii, cind viseazi, desi le este treaz trupul. Potolind, dar, aceasta ingimfare a min{ii si inflacArare a gindurilor, si oprind ca prin un friu nestatornicia minjii, Scriptura di aceasté mare si infeleapta porunca : «Ia aminte de tine insuji» | Nu-i imagina cele ce nu exist&, ci intrebuinjeaza spre folosul t&u cele ce sint ! 26. I Tim., 2, 5. 27. I Cor., 9, 26. 28. Filip., 3, 13. 29. I Cor., 9, 24.OMILIT $1 CUVINTARI 371 Cred, ins&, c& Legiuitorul a dat acest indemn si ca sd smulga un alt cusur omenesc. In adevér, fiec&ruia fi place s& se intereseze mai mult de treburile altuia decit de propriile lui griji. $i, ca si scSpim de acest cusur, porunca spune: Inceteaz& de a te interesa de p&catele altuia! Nu mai da rigaz gindurilor s& se ocupe de cusururile altora, ci «la amin- te de tine insufi», adicd: intoarce-ti ochiul sufletului spre cercetarea propriilor tale cusururi. Da, multi oameni, dup& cuvintul Domnului, vid paiul din ochiul fratelui, dar nu vad birna din ochiul lor, Nu inceta deci de a te cerceta pe tine insuti, ca s{ vezi dac& viata ta merge dup& poruncile Domnului; dar nici nu te uita in jur la ceilalfi oameni, ca si vezi dac& ai putea g&si vreo pat& la cineva, asa cum a facut fariseul a- cela nesuferit si ingimfat, care st&tea si-si didea dreptate, iar pe vames il deféima 1, ci cerceteaz&-te necontenit pe tine insuti s& vezi dac& nu cumva ai pdc&tuit cu gindul, dacd nu cumva limba a alunecat, luind-o inaintea minfii, dacé nu cumva ai savirsit cu miinile ceva nesocotit. De vei gsi in viafa ta multe pacate — si vei gsi negresit, c& esti om — spune ca vamesul: «Dumnezeule, milostiv fii mie, pdcdtosul» *, Asa- dar, «Ia aminte de tine insuji> ! Aceste cuvinte iti vor fi de folos si daca ai o stare infloritoare si stralucita, iar viafa ta se deapdnd fard de piedica. Ele iti vor fi un bun sfdtuitor ; ifi vor aduce aminte de nestatornicia lucrurilor omenesti. Iar daca esti strimtorat de nenorociri, cuvintele acestea ifi vor raésuna la timp in inima ta. Ele te vor face s& nu te inalfi cu ingimfare mindrindu- te far margini, dar nici si cazi, de deznaidejde, in mare descurajare. Te mindresti cu bogifia? Te lauzi cu str’mosii? Te falesti cu patria, cu frumusetea trupului si cu cinstea ce fi-o dau oamenii? «la aminte de tine insufin, c& esti muritor !_ «Pdmint esti $i in pdmint te vei intoarce» ®, Priveste la cei care inaintea ta s-au bucurat de aceeasi viata straluci- t&! Unde sint cei investifi cu inalte demnit&ti politice? Unde sint retorii cei neintrecufi? Unde sint cei care organizau si subventionau serbérile populare ? Unde sint strlucifii cresc&tori de cai de curse, ge- neralii, satrapii, tiranii? Nu sint tofi pulbere? Nu sint tofi basm? Nu se reduce amintirea vietii lor la citeva oase? Uit&d-te in morminte si deosebeste, dac& poti, cine e sluga si cine e st&pinul, cine e s&racul si cine e bogatul! ** Deosebeste, de-fi st& in putere, pe intemnitat de im- parat, pe cel puternic de cel neputincios, pe cel frumos de cel urit! Dar 30. Matei, 7, 3. 31. Luca, 18, 11—12. 32. Luca, 18, 13. 33. Fac., 3, 19. 34. Iardgi un text care a influentat imnografia.372 SFINTUL VASILE CEL: MARE daca ai sd-fi amintesti de firea ta omeneasc&, n-ai si te mindresti nici- cind, ci ai sa-fi aduci aminte de tine insuti, dac& «iei aminte de tine insufi». VI lardisi, esti de neam prost si fara slava, esti cel mai stirac dintre s&- raci, fara casé, fra patrie, bolnay, lipsit de cele de trebuint& zilei, plin de frici in fafa autorit&tilor, disprejuit de tofi din pricina smereniei vie- fii tale? Chiar Scriptura o spuné: «Sdracul nu poate suferi ameninja- rea» ®, Dar, nici nu-i pierde n&dejdea, c& n-ai nimic din cele rivnite de oameni! Dimpotriva, gindeste-te si la bun&tdfile pe care le ai de pe acum de la Dumnezeu, dar si la cele ce-fi sint p&strate, prin fgSduint’, pentru mai tirziu. Mai intfi esti om, singurul dintre viefuitoare facut cu mina lui Dumnezeu ®, Oare, dacé judeci drept, nu-i de ajuns aceasta, ca s& te bucuri cel mai mult ca ai fost facut de miinile lui Dumnezeu, Cel Ce a creat totul? Mai mult inci: fiind facut dupa chipul Creatorului t&u, vei putea, printr-o bund viefuire, si te inalti pind la aceeasi cinste cu ingerii, Ai primit suflet rational, Cu el cunosti pe Dumnezeu. Cu min- tea contempli natura existentelor ; cu ea, culegi fructul cel prea plécut al infelepciunii. Toate animalele de pe pimint, domestice si salbatice, toate cite traiesc in apa si cite zboar& prin vazduh, ifi sint roabe si su- puse, N-ai inventat tu, omule, artele si meseriile ? N-ai intemeiat tu ora- sele? N-ai n&scocit tu toate cite-s de trebuinja si cite-s spre desf&tare ? Nu-{i sint marile accesibile, datorit& ratiunii tale ? Nu slujesc vietii tale p&mintul si marea? Nu-ti arat& vazduhul, cerul si corurile de stele or- dinea lor? Pentru ce te superi c& nu ai cal cu friu de argint? Ai, ins&, soarele, care, prin alegarea lui cea iute, te lumineazi ca o facie in fie- care zi! N-ai strilucirile argintului si ale aurului? Ai, ins%, luna, care, prin strlucirea ei, te scald’ cu nemasurata ei lumin&! Nu umbli in tr&- suri aurite ? Dar picioarele tale iti sint cea mai potrivitd trisuri! Pen- tru ce, dar, fericesti pe cei cu punga plin’, dar au trebuint& de picioa- rele altora ca s& se miste ? Nu dormi pe pat de fildes ? Ai, inst, p&min- tul mult mai de pret dectt fildesul, care-fi face odihna dulce, somnul grabnic si lipsit de griji! Nu locuiesti sub acoperis de aur? Ai, ins&, cerul care stréluceste cu frumusefile de nedescris ale stelelor! $i toate acestea sint numai bundtitile cele omenesti date fie de Dumnezeu! Dar sint altele si mai mari! Pentru tine, Dumnezeu intre oameni®; pentru 35. Prov., 13, 8. 36, Fac., 2, 7. 3% Joan, 1, 14.OMILIT §1 CUVINTARI 373 tine, imparfirea Duhului® ; pentru tine, nimicirea mortii®; pentru tine, n&dejdea invierii“; pentru tine, poruncile dumnezeiesti, care-ti desd- virsesc viaja; pentru tine, calea citre Dumnezeu, prin indeplinirea po- runcilor “1; pentru tine, preg&tit& impirafia cerurilor #; pentru tine, cununile dreptatii® gitite fie, celui ce pentru virtute nu fugi de oste- nelile virtufii, VII Daca vei lua aminte de tine insufi vei gsi in jurul tau inc mai mul- te frumuseti si bundtati decit acestea. Te vei desfiita cu cele ce ai si nu te vei supra de cele ce-fi lipsesc, Sa ai necontenit inaintea ochilor po- Tunca aceasta! Ifi va fi de mare ajutor. De pild&: a pus minia stapinire pe gindurile tale si, impins de furie, rostesti cuvinte necuviincioase si faci fapte cumplite si silbatice ? Daci vei lua aminte de tine insuti, vei potoli minia ca pe un minz nesupus si neinfrinat, atingind-o cu lovitura rajiunii ca si cum ai atinge-o cu 0 varg&; ffi vei stépini limba si nu-ti vei indrepta miinile spre cel ce te-a miniat. Iardsi: navalesc pofte rele si, ca un t&un, ffi afif sufletul spre porniri nest&pinite si desfrinate ? Daca vei lua aminte de tine insuti, ifi vei aminti c& plécerea de acum va avea sfirsit amar, c& gidilirea de acum din trupul tau, pricinuiti de plicere, va naste viermele cel inveninat “ care te va munci in veci in iad, si c& infldcdrarea trupului va ajunge mama focului vesnic , Ei bine, atunci plécerile vor pleca indat&, fugiirite; si minunat& potolire si li- niste se va pogori in sufletul téu, asa cum se potoleste galagia unor sluj- nice zburdalnice la sosirea unei stipine intelepte. «Ia aminte, dar, de tine insufi>! Cunoaste c& o parte a sufletului tau este rafionala si cugetatoare, iar alta, irafionala si patimasi. E firesc ca prima si conduci, iar cealalti si asculte si si se supuna rafiunii. Deci s& nu lasi ca ratiunea, fiind robit&, s4 ajung& sclava patimilor, dar iardsi, s& ing&dui patimilor s& se ridice impotriva ratiunii si's4 pun’ st’- inire pe suflet. Mai mult, luarea aminte si studierea atent& a proptiei tale persoane te va conduce si la cunoasterea lui Dumnezeu. Dac& iei aminte Ja tine insufi nu mai ai nevoie si descoperi pe Creator in celelalte creaturi ; vei 2. Matei, 25, 34, 43, 1 Tim, 4, 44. Isaia, 66, 2: 45. Matei, 25, 41. Marcy, 9, 44, 46. 48.374 SFINTUL VASILE CEL MARE Creatorului tau. Din sufletul t{u necorporal vei cunoaste c& si Dumne- zeu este necorporal ; ci nu e circumscris in spatiu, pentru c& nici min- tea ta nu avea mai inainte sedere in spatiu, ci ajunge in spatiu prin uni- rea sa cu trupul. Vei crede ci Dumnezeu este nevazut, gindindu-te la sufletul tiu; c& si el nu poate fi vazut cu ochii trupului. Da, sufletul n-are nici culoare, nici forma, nici nu poate fi definit prin vreo caracte- rizare materiala, ci se cunoaste numai din functiunile sale, Tot asa si Dumnezeu ; nu cduta sd-L infelegi cu ajutorul ochilor, ci, ing&duindu-i mintii credinfa, caut& si ai o intelegere spiritual’ despre El! Admir& pe Mester pentru chipul minunat prin care a legat sufletul tau cu trupul, incit sufletul s& se intindd pind la extremitatile trupului, facind unitare médularele cele mai deosebite ale trupului. Gindeste-te la puterea pe care sufletul o da trupului, la dragostea trupului pentru suflet: trupul primeste de la suflet viata, iar sufletul de la trup, durerile. Gindeste-te ce minunate cém&rute are sufletul pentru p&strarea cunostinjelor! Cu- nostinfele noi dobindite nu intunec& pe cele mai de dinainte, ci sint pastrate neamestecate si clare, sipate in partea conducitoare a sufle- tului, ca intr-o coloan&’ de arama. Gindeste-te, apoi, ca sufletul isi pier- de propria frumusete dac& aluneci spre patimile trupului ; si iardsi, dacd se cur&fi de urifenia pricinuita de viciu, se inalf& prin virtute la ase- manarea cu Creatorul. Vill Dac& vrei, dupa ce ai privit sufletul, priveste si alcituirea trupului si admira ce locas potrivit a creat Dumnezeu sufletului. Dintre toate vie- {uitoarele numai pe om 1-a creat Dumnezeu cu facultatea de a sta drept. Ca s& cunosti, din pozitia lui, cd viata ta este o origine dumnezeiasct. Toate patrupedele privesc la paimint si sint plecate spre pintece; numai omul are privirea gata spre cer, ca si nu se indeletniceasca cu pintecele, nici cu pasiunile cele de sub pintece, ci s& aib& toat& pornirea lui spre inalfime. Apoi, asezind capul in partea cea mai de sus a trupului, a pus in el cele mai alese simfiri, Acolo sint vederea, auzul, gustul si mirosul, asezate toate aproape unele de aliele. Si cu toate ca sint inghesuite in- tr-un loc foarte ingust, nici una din ele nu impiedic& functiunea celei din vecinatate “°, Ochii au luat locul cel mai inalt, ca nici una din pirtile trupului si nu le stea in cale; stau sub o mica iesituré a sprincenelor si-si indreapta privirile drept inainte din cel mai inalt punct al trupului. Urechile iar&si nu se deschid in linie dreapt&, ci primesc sunetele din aer printr-un drum intortochiat, Si acesta-i tot semn de cea mai inalti 46, In rugaciunea de 1a tunderea parulul de Ja slujbg botezulul, se simte influenta sfintului Vasile cel Mare.OMILIL $I CUVINTART 375 injelepciune ! Pe de o parte ca sunetul si patrunda in ureche neimpiedi- cat si si rasune mai bine izbindu-se de cotiturile urechii, iar pe de alté parte si nu cada in ureche ceva din afara spre a impiedica simul auzu- lui. Uitd-te si la limba! Cit e de moale si cit de usor se intoarce si intr-o parte si in alta, ca prin varietatea miscdrilor ei si indeplineasc& toate nevoile vorbirii! Dinfii, la rindul lor, sint si organele vorbirii — c& dau limbii sprijin puternic — dar si slujitorii hranei, c& uni o taie, iar alfii o farimifeaz’. Si asa dac& vei cerceta cu atenfia cuvenit& si toate ce- lelalte organe ale trupului, dac& vei cunoaste bine cum este tras aerul in pldmini, cum este pastrat& clldura in inim&, dac& vei cunoaste orga- nele mistuirii si canalele prin care circula singele, atunci din toate vei vedea adinca infelepciune a Creatorului t&u si vei spune si tu ca profe- tul: «Minunatd este stiinja Ta, mai presus de mine» #7, Asadar, «fa amin- te Ia tine insufi», ca sa iei aminte la Dumnezeu, C&ruia slava si puterea in vecii vecilor, Amin. 47. Ps., 138, 6.