Capitolul 7

DELIMITĂRI ŞI CONTURI PRIVIND CREANŢELE

ŞI DATORIILE PE TERMEN SCURT

7.1. Definirea şi gruparea creanţelor şi datoriilor pe termen scurt

Noţiune În vederea realizării obiectului de activitate, întreprinderea intră în relaţii cu

şi structuri mediul economico-social. Astfel, pentru a-şi asigura existentul de bunuri
economice de natura activelor imobilizate, activelor circulante sau altor bunuri
necesare desfăşurării propriei activităţi, aceasta intră în relaţii de colaborare cu
terţe persoane fizice sau juridice. În procesul de aprovizionare, întreprinderea
cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte persoane juridice şi fizice,
bunuri pentru care îşi creează datorii; de asemenea vinde produsul activităţii sale
în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanţele.
Creanţele pe termen scurt reprezintă active ale întreprinderii rezultate în urma
tranzacţiilor cu persoane juridice sau fizice, relaţii în urma cărora întreprinderea a
livrat un bun, a prestat un serviciu sau a executat o lucrare şi pentru care trebuie să
primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie, într-o perioadă de timp de
până la un an.
Conform Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 39 Instrumente financiare:
Recunoaştere şi Evaluare, creanţele întreprinderii reprezintă activele financiare
create de întreprindere prin furnizare de bunuri sau prestare de servicii direct unui
debitor, altele decât cele ce sunt iniţiate cu intenţia de a fi vândute imediat sau în
termen scurt, care trebuie categorisite ca reţinute pentru tranzacţionare.
Datoriile pe termen scurt provin din tranzacţiile cu persoane fizice sau juridice
(cumpărarea de bunuri, lucrări sau servicii, utilizarea forţei de muncă, plata
impozitelor şi taxelor etc.), în care întreprinderea trebuie să efectueze o plată sau o
contraprestaţie într-o perioadă de timp de până la un an.
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1 Prezentarea Situaţiilor
Financiare clasifică o datorie ca datorie curentă atunci când: (1) se aşteaptă să fie
achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) este
exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului. Datoriile comerciale trebuie
clasificate ca fiind curente, indiferent de scadenţa lor.
Creanţele şi datoriile pe termen scurt pot fi împărţite în următoarele categorii:
• creanţe şi datorii comerciale;
• creanţe şi datorii salariale;
• creanţe şi datorii sociale;
• creanţe şi datorii fiscale;
• creanţe şi datorii diverse.
Creanţele şi datoriile comerciale sunt printre posturile recomandate de IAS 1 în
structura minimală a bilanţului. Se precizează că activele şi datoriile fiscale
trebuie prezentate separat.
Criteriile de recunoaştere a datoriilor şi creanţelor în bilanţ sunt prezentate în
IAS 39. Acestea trebuie recunoscute doar atunci când întreprinderea devine parte
a unui contract şi, ca urmare, are dreptul legal de a primi numerar sau, respectiv,
are obligaţia legală de a plăti.
7.2. Creanţe şi datorii comerciale

Creanţele şi datoriile comerciale reflectă relaţiile întreprinderii cu alte întreprinderi legate de

aprovizionarea şi desfacerea de bunuri şi servicii.
Creanţe Creanţele comerciale reflectă drepturile întreprin-derii faţă de alte persoane
comerciale fizice sau juridice, determinate de vânzări de bunuri, executări de lucrări şi
prestări de servicii, pentru care aceasta trebuie să primească un echivalent valoric
sau o contraprestaţie. Din categoria creanţelor comerciale fac parte:
• creanţele rezultate din vânzarea de bunuri, prestarea de lucrări sau servicii ce
fac obiectul de activitate al întreprinderii;
• creanţele pentru efectele de credit (comerciale);
• creanţele legate de lipsurile de bunuri, de natura stocurilor sau de altă natură,
descoperite la efectuarea recepţiei acestora şi care se impută;
Aceste creanţe sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul contului Clienţi.
După funcţia contabilă, contul Clienţi este un cont de activ, iar după conţinutul
economic este cont de active circulante de natura creanţelor. Se debitează cu
drepturile faţă de client pentru livrarea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor evaluate
la nivelul preţului de vânzare la care se adaugă şi taxa pe valoare adăugată
aferentă. Se creditează în momentul încasării contravalorii bunurilor, lucrărilor
sau serviciilor vândute prin debitul conturilor de mijloace băneşti sau de efecte
comerciale sau, în cazul în care clientul prezintă risc de neîncasare, prin trecerea
acestuia din categoria clienţilor cerţi (obişnuiţi) în categoria clienţilor incerţi.

Tranzacţia 1. Societatea comercială AB S.A. vinde produse finite la preţ de

vânzare de 10.000.000 lei, TVA 19%. Costul efectiv de producţie al produselor
livrate a fost de 7.000.000 lei. Ulterior, AB S.A. încasează contravaloarea
produselor livrate prin contul de la bancă.
1.1. Vânzarea produselor finite
Analiza: Vânzarea produselor finite determină o creştere a creanţelor
întreprinderii (A+), a veniturilor din exploatare (P+) şi a datoriei fiscale (P+).
Conturile utilizate sunt: Clienţi care se debitează cu creşterea de creanţe, Venituri
din vânzarea produselor finite, care se creditează cu creşterea veniturilor din
exploatare şi TVA colectată care se creditează cu creşterea datoriilor fiscale.
Formula contabilă este:

Clienţi = % 11.900.000 lei

Venituri din vânzarea
produselor finite 10.000.000 lei
TVA colectată 1.900.000 lei

1.2. Descărcarea gestiunii

Analiza: Se recunosc costurile aferente producţiei vândute (P-) şi contul Variaţia
stocurilor se debitează. Simultan se reduce stocul de produse finite (A-), iar contul
Produse finite se creditează.
Formula contabilă este:

Variaţia = Produse finite 7.000.000 lei

stocurilor

1.3. Încasarea creanţei

Analiza: Încasarea contravalorii creanţei determină modificări în disponibilităţile
băneşti (A+) şi în creanţele întreprinderii (A-). Conturile utilizate sunt: Conturi
 curente la bănci, care se debitează cu creşterea de disponibilităţi şi Clienţi, care se
creditează cu micşorarea creanţelor.
Formula contabilă este:

Conturi = Clienţi 1.900.000 lei

curente la
bănci

Tot în categoria creanţelor comerciale intră şi efectele comerciale. Acestea sunt

titluri de credit de forma cambiei, biletului la ordin sau cecului care circulă între
întreprinderi şi atestă angajamentul debitorului de a efectua o plată, la o dată
ulterioară, numită scadenţă, înscrisă pe efect. Diferenţa între cambie şi bilet la
ordin este în legătură cu persoana care are iniţiativa emiterii efectului comercial.
În cazul cambiei, creditorul (trăgătorul) dă un ordin debitorului (trasul) de a
efectua o plată către creditor sau un terţ desemnat de creditor. În cazul biletului la
ordin, debitorul emite efectul comercial, angajându-se că va efectua plata la
scadenţă.
Tot în categoria creanţelor comerciale poate fi inclus şi contul Furnizori-
debitori, cont de activ care înregistrează avansurile acordate de întreprindere
furnizorilor săi. Aceste avansuri constituie creanţe din momentul acordării lor şi
până în momentul apariţiei documentelor justificative ce atestă transferul dreptului
de proprietate al bunului, lucrării sau serviciului. Se debitează cu avansul acordat
furnizorilor de bunuri, lucrări sau servicii, prin creditul conturilor de mijloace
băneşti şi se creditează în momentul apariţiei datoriei faţă de furnizori. Soldul
contului este debitor şi reprezintă avansurile acordate.

Datorii Datoriile comerciale se referă la obligaţiile întreprinderii faţă de terţe persoane

comerciale fizice sau juridice, rezultate din achiziţia de bunuri sau utilizarea serviciilor.
Datoriile comerciale se împart în mai multe categorii, astfel:
• datorii faţă de furnizorii de stocuri, lucrări şi servicii;
• datorii faţă de furnizorii de imobilizări corporale şi necorporale;
• datorii pentru efectele comerciale.
Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările şi serviciile achiziţionate de
întreprindere, ca exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparaţii la bunurile
de folosinţă îndelungată, servicii telefonice, poştale etc.
Evidenţa acestor datorii se ţine cu ajutorul contului Furnizori, care este un cont
de pasiv, de datorii comerciale pe termen scurt. Se creditează cu valoarea
nominală a datoriei întreprinderii faţă de furnizori, valoare ce cuprinde costul de
achiziţie al bunului, lucrării sau serviciului la care se adaugă TVA aferentă. Se
debitează cu decontarea contravalorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor. Soldul
contului este creditor şi reflectă valoarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor
nedecontate. Contul Furnizori se dezvoltă în analitice pe fiecare furnizor.

Tranzacţia 2. Se achiziţionează de la furnizori materii prime în valoare de

10.000.000 lei, cheltuielile de transport fiind de 1.000.000 lei, TVA 19%. Se
achită furnizorii din disponibilul de la bancă.
2.1. Achiziţia materiilor prime
Analiza: Achiziţia materiilor prime determină modificări la stocul de materii
prime (A+), la creanţele fiscale ( A+) şi la datoriile comerciale (P+). Conturile
utilizate sunt: Materii prime şi TVA deductibilă care se debitează cu creşterile de
stocuri, respectiv, de creanţe fiscale şi Furnizori care se creditează cu creşterea de
datorii comerciale.
 Formula contabilă este:

% = Furnizori 13.090.000 lei

Materii prime 11.000.000 lei
TVA deductibilă 2.090.000 lei

2.2. Plata furnizorului

Analiza: Plata furnizorilor produce modificări la datoriile comerciale (P-) şi la
disponibilităţile băneşti (A-). Conturile utilizate sunt: Conturi curente la bănci, ce
se creditează cu micşorarea de activ şi Furnizori, se debitează cu micşorarea de
pasiv. Formula contabilă este următoarea:

Furnizori = Conturi curente la 13.090.000 lei

bănci

Pentru reflectarea achiziţiei de active imobilizate se utilizează contul Furnizori

de imobilizări, care funcţionează similar contului Furnizori.
Datoriile pentru efectele comerciale se constituie în situaţia în care
întreprinderea achită o datorie faţă de furnizori printr-un bilet la ordin sau cec,
până la achitarea efectului la scadenţă. Conturile utilizate pentru reflectarea
acestor datorii sunt: Efecte de plătit şi Efecte de plătit pentru imobilizări.

7.3. Creanţe şi datorii salariale

Noţiune Pentru realizarea obiectului de activitate al întreprinderii, alături de factorii

şi structuri materiali: mijloace fixe, stocuri şi bani, este necesar şi factorul muncă. Munca nu
este o resursă stocabilă, ci se manifestă ca factor de producţie. Pentru reflectarea
creanţelor şi datoriilor referitoare la utilizarea forţei de muncă, în contabilitate se
utilizează grupa de conturi Personal şi conturi asimilate.
În întreprinderile româneşti, în general, salariul se acordă în două tranşe
chenzinale. Astfel, la chenzina I (care se acordă între 15 şi 30 ale lunii curente) se
plăteşte salariaţilor o sumă fixă care reprezintă aproximativ 40% din salariu.
Această sumă reprezintă un avans acordat salariaţilor din datoria pe care urmează
să o constituie întreprinderea la sfârşitul lunii. Din punct de vedere al
întreprinderii, acest avans reprezintă o creanţă, ce se contabilizează în contul
Avansuri acordate personalului. Funcţia contabilă a acestui cont este de activ,
debitându-se cu avansul acordat salariaţilor pe baza Listei de avans chenzinal. Se
creditează cu diminuarea creanţei prin reţinerile din salariu, când se determină
datoria totală faţă de salariaţi. Contul nu prezintă sold la sfârşitul perioadei.
Pentru reflectarea datoriei întreprinderii faţă de salariaţi se utilizează contul
Personal – salarii datorate, care este un cont de pasiv, de datorii salariale pe
termen scurt. Se creditează cu datoria totală faţă de salariaţi pe baza Statului de
salarii. Se debitează cu reţinerile din salarii pentru: avansurile acordate, impozitul
pe salarii, pensia suplimentară, fondul de şomaj, fondul de sănătate, alte reţineri
de forma ratelor, chiriilor etc. şi cu creanţele faţă de salariaţi pentru lipsuri sau
pagube aduse întreprinderii. La data achitării chenzinei a-II-a (lichidării), contul
se debitează cu valoarea restului de plată pentru salariaţi. În cazul în care o parte
din salariaţi nu-şi ridică drepturile salariale în termen de trei zile, acestea se depun
la bancă. Ulterior, aceşti salariaţi întocmesc o cerere către casieria unităţii, urmată
de ridicarea numerarului de la bancă şi de achitarea drepturilor personalului.
Drepturile cuvenite salariaţilor se calculează conform contractelor colective sau
individuale de muncă, pe baza salariului tarifar şi a altor drepturi şi sporuri
prevăzute, a prezenţei salariaţilor preluată din condica de prezenţă sau din fişele
de pontaj şi se impozitează conform Legii impozitului pe venitul global.

Tranzacţia 1. În cursul lunii s-au acordat avansuri salariaţilor în sumă de

100.000.000 lei. La sfârşitul perioadei de gestiune s-au determinat datoriile totale
faţă de salariaţi în sumă totală de 220.000.000 lei, din care s-au format
următoarele reţineri:
• 5% pensie suplimentară;
• 7% fond de sănătate;
• 1% fond de şomaj;
• 15.000.000 reţineri datorate terţilor;
• 30.000.000 impozit pe salarii;
1.1. Acordarea avansului
Analiza: Acordarea avansului chenzinal determină o scădere a disponibilului (A-)
şi o creştere a creanţei întreprinderii faţă de salariaţi (A+). Conturile utilizate sunt:
Avansuri acordate salariaţilor, cont de activ, care se debitează cu constituirea
creanţei şi contul Casa, cont de activ, care se creditează cu micşorările
numerarului.
Formula contabilă este:

Avansuri = Casa 100.000.000 lei

acordate
personalului

1.2. Salariile datorate personalului

Analiza: Înregistrarea datoriei întreprinderii faţă de salariaţi determină
recunoaşterea cheltuielilor de exploatare (A+) şi creşterea datoriei salariale (P+).
Conturile utilizate sunt: Cheltuieli cu salariile personalului, care se debitează şi
contul Personal – salarii datorate, care se creditează.
Formula contabilă este:

Cheltuieli cu = Personal- 220.000.000 lei

salariile salarii
personalului datorate

1.3. Reţinerile din salarii

Analiza: Înregistrarea reţinerilor din salarii determină micşorarea datoriilor
salariale ale întreprinderii faţă de personal (P-); micşorarea creanţei privind
avansul acordat (A-) şi creşterea datoriilor faţă de terţi. Conturile utilizate sunt
Personal - salarii datorate, care înregistrează o scădere şi se debitează; contul
Contribuţia personalului pentru pensia suplimentară, care înregistrează o creştere
şi se creditează; contul Contribuţia personalului la fondul de şomaj, cont de pasiv,
înregistrează o creştere şi se creditează; contul Contribuţia angajaţilor pentru
asigurările sociale de sănătate, care înregistrează o creştere, se creditează,
Impozitul pe salarii cont de pasiv, înregistrează creşterea datoriei faţă de stat
pentru impozitul pe salarii şi se creditează; contul Reţineri din salarii datorate
terţilor, cont de pasiv, înregistrează o creştere a datoriilor în favoarea terţilor şi se
creditează; Avansuri acordate personalului, cont de activ, înregistrează o scădere
a creanţei faţă de salariaţi pentru avansul acordat (chenzina I) şi se creditează.
Formula contabilă este:
 Personal- = % 173.600.000 lei
salarii
datorate
Contribuţia personalului
pentru pensia suplimentară 11.000.000 lei
Contribuţia angajaţilor
pentru asigurările sociale
de sănătate 15.400.000 lei
Contribuţia personalului la
fondul de şomaj 2.200.000 lei
Impozitul pe salarii 30.000.000 lei
Reţineri din salarii datorate
terţilor 15.000.000 lei
Avansuri acordate
personalului 100.000.000 lei

Situaţia în conturile de salarii este:

D Avansuri acordate personalului C D Personal salarii-datorate C

(1) 100.000.000 (3) 100.000.000 (3) 11.000.000 (2) 220.000.000
15.400.000
2.200.000
30.000.000
15.000.000
100.000.000
RD 173.600.000 RC 220.000.000
Sold intermediar
46.400.000

Soldul intermediar reprezintă restul de plată datorat salariaţilor.

1.4. Plata salariilor

Analiza: Plata către salariaţi a lichidării (chenzina a II-a) determină micşorarea
numerarului din casieria întreprinderii (A-) şi o scădere a datoriei faţă de salariaţi
pentru restul de plată datorat după efectuarea reţinerilor din salarii (P-). Conturile
utilizate sunt: Personal-salarii datorate, înregistrează o scădere şi se debitează şi
contul Casa, cont de activ, înregistrează o scădere şi se creditează.
Formula contabilă este:

Personal-salarii datorate = Casa 41.400.000 lei

7.4. Creanţe şi datorii sociale

Pentru reflectarea datoriilor sociale, în contabilitate se utilizează contul Asigurări sociale, care se
desfăşoară pe patru sintetice de gradul II şi anume Contribuţia unităţii la asigurările sociale,
Contribuţia personalului pentru pensia suplimentară, Contribuţia angajatorului pentru asigurările
sociale de sănătate şi Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate. Acest cont are
funcţie contabilă de pasiv şi se creditează cu datoriile întreprinderii şi ale angajaţilor legate de
contribuţia la asigurările sociale, la pensia suplimentară şi la asigurările sociale de sănătate; se
debitează cu sumele cuvenite salariaţilor din asigurările sociale (concedii medicale) şi cu plata către
stat a datoriilor sociale rămase. Soldul contului este creditor şi reflectă datoriile neplătite către
bugetul asigurărilor sociale.
 Conform legislaţiei în vigoare, contribuţia la asigurările sociale pe grupe de muncă este de :
30%, 35% şi 40% pentru grupele de muncă III, II şi respectiv I.
Pornind de la exemplul dat în paragraful precedent, în care datoria totală faţă
de salariaţi este de 220.000.000 lei, vom calcula şi înregistra în contabilitate
contribuţia la asigurările sociale, utilizând cota de 30% pentru grupa a III-a de
muncă: 220.000.000 x 30 % = 66.000.000 lei
1.5. Contribuţia unităţii la asigurările sociale
Analiza: Înregistrarea contribuţiei la asigurările sociale determină recunoaşterea
cheltuielilor de exploatare (A+), contul Cheltuieli privind asigurările şi protecţia
socială se debitează cu creşterea de activ. Simultan cresc datoriile sociale (P+),
contul Contribuţia unităţii la asigurările sociale se creditează cu creşterea de
pasiv.
Formula contabilă este:

Cheltuieli privind = Contribuţia unităţii 66.000.000 lei

asigurările şi la asigurările
protecţia socială sociale

1.6. Plata asigurărilor sociale

Analiza: Plata datoriilor determină o scădere a acestora (P-), se debitează conturile
Contribuţia unităţii la asigurările sociale şi Contribuţia personalului pentru
pensia suplimentară. Simultan are loc o scădere a disponibilităţilor băneşti (A-),
se creditează contul Conturi curente la bănci.
Formula contabilă este:

% = Conturi 77.000.000 lei

curente la
bănci
Contribuţia unităţii la
asigurările sociale 66.000.000 lei
Contribuţia
personalului pentru
pensia suplimentară 11.000.000 lei

Fondul asigurărilor sociale de sănătate se constituie la nivelul Casei Naţionale

a Asigurărilor de Sănătate şi se calculează de către fiecare întreprindere sau
persoană autorizată care utilizează forţă de muncă (atât pentru angajaţii cu
contract de muncă, cât şi pentru colaboratori). Procentul de 7% revine în sarcina
angajatului şi se aplică la întregul fond de salarii.
Conturile utilizate de către agenţii economici pentru reflectarea datoriilor
legate de fondul de sănătate sunt: Contribuţia angajatorului pentru asigurările
sociale de sănătate şi Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de
sănătate. Ambele sunt conturi de pasiv, înregistrează în credit datoriile
angajatorului şi angajaţilor pentru fondul de sănătate şi în debit plata acestor
datorii către Casa Naţională.
Se calculează contribuţia angajatorului şi angajaţilor la fondul de sănătate şi se
decontează (30.800.000 lei).

1.7. Contribuţia la asigurările sociale de sănătate

Analiza: Înregistrarea contribuţiei angajatorului la fondul de sănătate determină
creşterea datoriilor legate de fondul de sănătate (P+), conturile Contribuţia
angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate şi Contribuţia angajaţilor
 pentru asigurările sociale de sănătate se creditează. Recunoaşterea cheltuielilor
legate de asigurările sociale de sănătate (A+), contul Cheltuieli privind asigurările
şi protecţia socială se debitează.

Cheltuieli privind = % 30.800.000 lei

asigurările şi
protecţia socială
Contribuţia
angajatorului
pentru asigurările
sociale de sănătate 15.400.000 lei
Contribuţia
angajaţilor pentru
asigurările sociale
de sănătate 15.400.000 lei

1.8. Plata asigurărilor sociale de sănătate

Analiza: Decontarea contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate generează o
scădere a disponibilităţilor băneşti (A-) şi o scădere a datoriilor legate de fondul
de sănătate (P-). Contul Conturi curente la bănci se creditează şi conturile
Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale sănătate şi Contribuţia
angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate se debitează.

% = Conturi curente 30.800.000 lei

la bănci
Contribuţia
angajatorului
pentru asigurările
sociale de
sănătate 15.400.000 lei
Contribuţia
angajaţilor pentru
asigurările sociale
de sănătate 15.400.000 lei

7.5. Creanţe şi datorii fiscale

Noţiune şi Creanţele fiscale reprezintă drepturi ale întreprinderii faţă de bugetul de stat
structuri referitoare la decontările în sumă mai mare decât valoarea reală a datoriilor sau
datorii pe care statul, conform legislaţiei în vigoare trebuie să le restituie
întreprinderii. Sunt incluse în categoria creanţelor fiscale taxa pe valoarea
adăugată de recuperat de la bugetul de stat; sume din alte impozite şi taxe vărsate
către buget la un nivel mai ridicat decât cel real etc..
Datoriile fiscale reprezintă sume datorate de către întreprindere bugetului de
stat, datorii pentru care statul nu oferă o altă contraprestaţie sau o contravaloare.

Din categoria datoriilor fiscale fac parte:

• impozitul pe profit;
• taxa pe valoarea adăugată datorată;
• impozitul pe venit;
• alte datorii faţă de bugetul de stat.
 Aspectele privind impozitul pe profit sunt prezentate în capitolul 12.
Contul utilizat pentru evidenţierea datoriei faţă de stat legată de impozitul pe
profit este contul Impozitul pe profit, care este un cont de pasiv, de datorii fiscale.
Se creditează cu datoria faţă de bugetul statului legată de impozitul pe profit
datorat şi se debitează cu plata datoriei faţă de stat. Soldul este creditor şi
reprezintă impozitul pe profit datorat bugetului de stat.
Remarcă: Sunt şi situaţii în care, dintr-o eroare sau din alte motive, s-a calculat şi
s-a plătit mai mult impozit faţă de bugetul de stat; contul poate avea ocazional
sold debitor, devenind un cont de creanţe.

Tranzacţia 1. Întreprinderea calculează impozitul pe profit în sumă de 5.000.000

lei şi se achită în luna următoare prin contul de disponibil din bancă.
1.1. Impozitul pe profit datorat
Analiza: Înregistrarea impozitului pe profit determină recunoaşterea cheltuielilor
întreprinderii cu impozitul pe profit (A+) şi creşterea datoriei faţă de stat legată de
impozitul pe profit, (P+). Conturile utilizate sunt Cheltuieli cu impozitul pe profit,
cu funcţie contabilă de activ, înregistrează o creştere şi se debitează; contul
Impozitul pe profit, de pasiv, înregistrează o creştere şi se creditează.
Formula contabilă este:

Cheltuieli cu = Impozitul pe 5.000.000 lei

impozitul pe profit profit

1.2. Plata impozitului pe profit

Analiza: Plata datoriei către bugetul de stat determină o scădere a disponibilului
din contul de la bancă al întreprinderii (A-) şi o scădere a datoriei faţă de bugetul
de stat pentru impozitul pe profit (P-). Conturile utilizate sunt Conturi curente la
bănci, cont de activ care înregistrează o scădere şi se creditează; contul Impozitul
pe profit, cont de pasiv care înregistrează o scădere şi se debitează.
Formula contabilă:

Impozitul pe = Conturi curente la 5.000.000 lei

profit bănci

Taxa pe Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, ataşat consumului. Taxa pe
valoarea valoarea adăugată este aferentă transferului de proprietate asupra bunurilor,
adăugată prestărilor de servicii şi executărilor de lucrări. Spre deosebire de impozitul pe
profit care este un impozit direct (afectează cheltuielile întreprinderii şi implicit
profitul acesteia), taxa pe valoarea adăugată nu afectează cheltuielile sau
veniturile întreprinderilor. Acestea fac doar oficiul de a plăti sau de a primi taxa
pe valoarea adăugată de la stat. Consumatorul final este persoana care suportă
acest impozit. Cum se explică acest lucru? Un angrosist cumpără bunuri, lucrări
sau servicii de la furnizori, contabilizând separat costul bunului achiziţionat de
taxa pe valoarea adăugată aferentă. La rândul său, el revinde bunurile unui client,
comerciant en detail, înregistrând separat preţul de vânzare (ca un venit) de TVA
aferentă preţului. Diferenţa între taxa primită de la client (TVA colectată) şi taxa
plătită furnizorilor (TVA deductibilă) o plăteşte statului în cazul în care prima este
mai mare sau o primeşte de la stat în situaţia inversă.
În România cota de TVA este de 19 %, cu excepţia operaţiilor de export care
sunt impozabile cu cota zero. TVA se plăteşte lunar până la data de 25 a lunii
 următoare, dată după care se percep penalizări pentru întârziere. TVA este înscrisă
separat în factura fiscală; pe baza facturilor se întocmesc jurnalul de cumpărări şi
jurnalul de vânzări, documente ce stau la baza înregistrării TVA în contabilitate.
Contul cu ajutorul căruia se evidenţiază taxa pe valoarea adăugată este contul
sintetic de gradul I, Taxa pe valoarea adăugată, cont ce se desfăşoară pe mai
multe sintetice de gradul II:
• TVA de plată;
• TVA de recuperat;
• TVA deductibilă;
• TVA colectată;
• TVA neexigibilă.
Contul TVA deductibilă este un cont de activ, de creanţe fiscale, care se debitează
cu taxa aferentă cumpărărilor de bunuri şi servicii, înscrisă în factura furnizorului.
Se creditează la sfârşitul lunii cu taxa colectată şi cu taxa de recuperat după caz.
Nu prezintă sold la sfârşitul lunii.
Contul TVA colectată este un cont de pasiv, de datorii fiscale, care se creditează
cu taxa înscrisă în factura de vânzări de bunuri, lucrări sau servicii. Se debitează
la sfârşitul lunii cu taxa deductibilă şi taxa de plată, după caz. Nu prezintă sold la
sfârşitul lunii.
Contul TVA de plată este un cont de pasiv, de datorii fiscale. Se creditează cu taxa
colectată, ca diferenţă între taxa colectată aferentă vânzărilor şi taxa deductibilă
aferentă cumpărărilor, în situaţia în care prima este mai mare. Se debitează cu
plata datoriei faţă de bugetul de stat. Soldul contului este creditor şi reflectă
datoriile neachitate faţă de bugetul de stat.
Contul TVA de recuperat este un cont de activ, de creanţe fiscale. Se debitează cu
diferenţa între taxa deductibilă aferentă cumpărărilor (mai mare) şi taxa colectată
aferentă vânzărilor, mai mică. Se creditează în momentul recuperării de la bugetul
de stat a creanţei fiscale. Soldul contului este debitor şi reflectă creanţa fiscală faţă
de bugetul de stat.
La sfârşitul lunii, după reflectarea în contabilitate a tuturor tranzacţiilor,
conturile TVA colectată şi TVA deductibilă se închid astfel:

În cazul în care TVA colectată este de 1.000.000 lei, iar TVA deductibilă este
de 800.000 lei, procedura de închidere este:

TVA colectată = % 1.000.000 lei

TVA deductibilă 800.000 lei
TVA de plată 200.000 lei

D TVA deductibilă C D TVA colectată C

800.000 800.000 800.000 1.000.000

200.000
D TVA de plată C

200.000

În cazul în care TVA deductibilă este 1.200.000, iar TVA colectată este 900.000
lei, procedura de închidere este:
 % = TVA deductibilă 1.200.000 lei
TVA colectată 900.000 lei
TVA de recuperat 300.000 lei

D TVA deductibilă C D TVA colectată C

1.200.000 900.000 900.000 900.000

300.000

D TVA de recuperat C

300.000

7.6. Creanţe şi datorii diverse

Creanţe diverse Vânzarea activelor imobilizate este o tranzacţie mai puţin frecventă, având ca
obiect acele echipamente, mijloace de transport etc. care, din diverse motive, nu
mai sunt folosite de către întreprindere. O asemenea tranzacţie dă naştere unui
venit clasificat în contul de profit şi pierdere în categoria altor venituri din
exploatare, iar creanţa respectivă se înregistrează in contabilitate în contul
Debitori diverşi.
De asemenea, cu ajutorul contului Debitori diverşi se evidenţiază şi creanţele
faţă de terţe persoane fizice sau juridice care au adus pagube întreprinderii. Acest
cont se debitează cu valoarea nominală a creanţei faţă de debitori diverşi (valoarea
nominală cuprinde preţul de vânzare al bunului, lucrării sau serviciului la care se
adaugă TVA aferentă). Se creditează la încasarea creanţei. Soldul contului este
debitor şi reflectă creanţele faţă de cumpărătorii de active imobilizate sau faţă de
alte persoane fizice sau juridice care au adus un prejudiciu întreprinderii.

Tranzacţia 1. S.C. ANOMIS vinde un mijloc fix la preţ de vânzare de 10.000.000

lei, TVA 19%.
Analiza: Vânzarea mijlocului fix determină creşterea creanţelor (A+),
recunoaşterea veniturilor din exploatare şi creşterea datoriei fiscale (P+). Contul
Debitori diverşi se debitează cu creşterea de activ, contul Venituri din vânzarea
activelor şi din alte operaţii de capital şi contul TVA colectată se creditează cu
creşterea de pasiv.
Formula contabilă este:

Debitori = % 11.900.000 lei

diverşi
Venituri din vânzarea
activelor şi din alte
operaţii de capital 10.000.000 lei
TVA colectată 1.900.000 lei

Datorii Contul utilizat pentru evidenţierea datoriilor diverse este Creditori diverşi.
diverse Acest cont de datorii pe termen scurt este de pasiv. Se creditează cu diverse
datorii, de exemplu datorii privind achiziţionarea titlurilor de plasament, sume
 încasate şi necuvenite şi se debitează în momentul achitării contravalorii acestora.
Soldul este creditor şi reprezintă datoriile neachitate.

Tranzacţia 2. S.C. ANOMIS achiziţionează 1.000 de acţiuni proprii de pe piaţa

bursieră la un preţ de cumpărare de 5.500 lei/acţiune a căror contravaloare se
achită din disponibilul de la bancă.
2.1. Achiziţionarea acţiunilor proprii
Analiza: Răscumpărarea acţiunilor proprii determină modificarea valorii acţiunilor
proprii (A+) şi a datoriilor faţă de creditorii diverşi (P+). Contul Acţiuni proprii
înregistrează o creştere şi se debitează iar contul Creditori diverşi înregistrează o
creştere şi se creditează.
Formula contabilă este:

Acţiuni proprii = Creditori diverşi 5.500.000 lei

2.2. Plata acţiunilor proprii

Analiza: Plata acţiunilor proprii răscumpărate determină micşorarea disponibilului
din bancă (A-), iar contul Conturi curente la bănci se creditează. Concomitent
scad datoriile diverse (P-), contul Creditori diverşi se debitează.
Formula contabilă este:

Creditori = Conturi curente la 5.500.000 lei

diverşi bănci

7.7. Informaţii privind datoriile şi creanţele pe termen scurt în note

Nota 5 se referă la creanţele şi datoriile întreprinderii. Ele sunt prezentate toate în aceeaşi notă,
dar defalcate în funcţie de scadenţă.

Nota 5
Situaţia creanţelor
Mii lei
Creanţe Sold la 31. XII Termen de lichiditate
(col 2+3 ) Sub 1 an Peste 1 an
0 1 2 3
Total creanţe 19.733.333 19.733.333
Creanţe 5.839.209 5.839.209
comerciale
Sume de încasat 1.594 1.594
în cadrul
grupului
Alte creanţe 13.922.530 13.922.530

Creanţele comerciale în valoare de 5.839.209 mii lei includ toate sumele rezultate din relaţiile de
decontare ale S.C. CRISCO cu clienţii şi furnizorii - debitori. Ele cuprind: avansurile plătite
furnizorilor, partea aferentă lucrărilor şi serviciilor de prestat; creanţele nete ale clienţilor, cerţi sau
incerţi; efectele de primit precum şi creanţele rezultate din livrări sau prestări de servicii pentru care
nu s-au întocmit facturi.
 Sumele de încasat în cadrul grupului vizează relaţia societăţii cu filialele sale. Ele se prezintă
separat de celelalte creanţe.
Alte creanţe în sumă de 13.922.530 mii lei sunt rezultate din relaţia societăţii cu personalul, cu
statul (TVA de recuperat, impozite diverse de recuperat), cu debitorii diverşi.

Situaţia datoriilor
Mii lei
Datorii Sold la 31. Termen de exigibilitate
XII Sub 1 an 1-5 ani Peste 5 ani
(col 2+3+4 )
0 1 2 3 4
Total datorii 76.496.995 76.496.995
Sume 41.422.952 41.422.952
datorate
instituţiilor
de credit
Avansuri 97.756 97.756
încasate în
contul
comenzilor
Datorii 12.034.740 12.034.740
comerciale
Sume 1.594 1.594
datorate în
cadrul
grupului
Alte datorii 22.939.953 22.939.953

Sumele datorate instituţiilor de credit, 41.422.952 mii lei, reprezintă creditele pe termen scurt ale
societăţii .
Datoriile comerciale, 12.034.740 mii lei, includ datoriile
S.C. CRISCO faţă de furnizorii de bunuri şi servicii.
Sumele de plătit în cadrul grupului, 1.594 mii lei, reprezintă datoriile filialelor către S.C.
CRISCO.
Alte datorii, 22.939.953 mii lei, cuprinde datorii fiscale (impozite, contribuţii, TVA de plată),
datorii salariale.
Pentru datorii, conform reglementărilor în vigoare se pot menţiona şi informaţii privind: clauze
legate de achitarea datoriilor şi rata dobânzii aferentă împrumuturilor, datoriile pentru care s-au
depus garanţii sau au fost efectuate ipotecări, valoarea obligaţiilor pentru care s-au constituit
provizioane, valoarea obligaţiilor privind pensiile.
Notă: vezi şi Anexa 2 care prezintă exemplul societăţii MONYKOS.

7.8. Exerciţii şi probleme

1) S.C. CRISCO S.R.L. vinde pe bază de factură societăţii
S.C. ALCHI S.A. materii prime, în valoare de 10.000.000 lei, materiale consumabile în valoare de
8.000.000 lei şi obiecte de inventar în valoare de 500.000 lei, TVA 19 %. Factura este achitată de
către
S.C. ALCHI S.A. cu un bilet la ordin ce are scadenţa în 60 de zile.
Să se efectueze înregistrările în contabilitatea ambelor societăţi.
2) S.C. ALCHI S.A. vinde produse finite S.C. MONDO S.A. pe baza facturii nr. 5.002.425, la preţ
de vânzare de 25.000.000 lei, T.V.A. 19%. Costul prestabilit al produselor finite vândute este de
16.000.000 lei. Să se efectueze înregistrările în contabilitatea ambelor societăţi, inclusiv
descărcarea din gestiune a produselor finite vândute la cost efectiv, cunoscând următoarele date:
• soldul iniţial al contului Produse finite este 5.000.000 lei;
• rulajul debitor al contului Produse finite este de 15.000.000 lei;
• soldul iniţial al contului Diferenţe de preţ la produse finite este 1.000.000 lei (în negru);
• rulajul debitor al contului Diferenţe de preţ la produse finite este 2.500.000 lei (în roşu).

3) S.C ALCHI S.A. se aprovizionează de la S.C. ANDO S.A. pe baza facturii 30265 din
12.01.2001, cu mărfuri în valoare de 35.000.000 lei, T.V.A 19%. Pe 28.02.2001, S.C. ALCHI S.A.
vinde mărfuri în valoare de 51.000.000 lei, preţ de vânzare cu amănuntul, către clienţi pe baza
bonurilor de casă. Să se înregistreze în contabilitate aprovizionarea, vânzarea mărfurilor şi
descărcarea din gestiune a lor ţinând seama că:
a) evidenţa mărfurilor se ţine la cost de achiziţie, iar soldul iniţial al contului Mărfuri este de
18.000.000 lei.
b) evidenţa mărfurilor se tine la preţ de vânzare, iar soldul iniţial al contului Mărfuri 25.000.000
lei, soldul iniţial al contului Diferenţa de preţ la mărfuri este de 700.000 lei.
Nota. În cazul a) preţul de vânzare de 51.000.000 lei nu include TVA.

4) Pe 20.02.2001 se acordă avansul (chenzina I) angajaţilor pe baza listei de avans chenzinal în

valoare de 128.000.000 lei. La sfârşitul lunii se calculează datoria totală a S.C. ALCHI S.A. către
angajaţi în valoare de 300.000.000 lei. Pe 5.03.2001 se acordă salariaţilor sumele nete cuvenite
ţinând cont de următoarele reţineri:
• 7% contribuţia la asigurările sociale de sănătate;
• 1% contribuţii la ajutorul de şomaj;
• 5% contribuţii la pensia suplimentară;
• 45.000.000 lei impozit pe venit;
• 5.000.000 lei reţineri pentru chirii, rate.
Să se efectueze înregistrările în contabilitate.

5) La sfârşitul lunii februarie 2001 se calculează, pe baza jurnalului de vânzări şi a celui de

cumpărări, precum şi pe baza sumelor din contabilitate, totalul TVA deductibilă şi TVA colectată
astfel:
a) TVA deductibilă: 46.000.000 lei; TVA colectată: 82.000.000 lei;
b) TVA deductibilă: 86.000.000 lei; TVA colectată: 52.000.000 lei.
Să se determine şi să se înregistreze în contabilitatea S.C. ALCHI S.A. datoriile sau creanţele faţă
de bugetul de stat legate de TVA.

6) La sfârşitul lunii decembrie 2001 rezultatul fiscal este de 380.000.000 lei.

Să se determine impozitul pe profit (cota de impozit 25%) şi să se efectueze înregistrările în
contabilitate, inclusiv plata acestei datorii din disponibilul de la bancă.