CURS

Testul "Desenul persoanei" - D.A.P.

(Karen Machover, 1949)

Cuprins:
1. Administrarea testului
2. Elemente interpretative generale ale desenului persoanei
 Analiza formală
 Analiza de conţinut
3. Indici corelativi prezentaţi în catalogul interpretativ al lui W. Urban (1967)
4. Raportul final
5. Precauţii în interpretare

Obiective:
La sfârşitul acestui curs, studenţii vor fi capabili să:
• Cunoască modul de administrare a DAP
• Cunoască principalele elemente de analiză formală a
desenului persoanei
• Cunoască principalele elemente de analiză de conţinut
a desenului persoanei

În anii ‘20 Florence L. Goodenough a scris lucrarea “Măsurarea inteligenţei prin

desene”. Ea a aratat cum desenele oglindeau dezvoltarea intelectuală a copilului şi a creat
o scală pentru aflarea vârstei mentale a copiilor cu ajutorul desenelor.
Lucrarile lui Bender, Buck, Hammer, Jolles, Levy, Machover au lărgit cunoaşterea
rolului desenelor ca teste proiective. Karen Machover a publicat în anul 1949 Testul
“Desenul Persoanei.”

1. Administrarea probei DAP

Se pun la dispoziţia subiectuluii foi de hârtie A4, creion negru bine ascuţit, gumă.

Instructaj: "Vă rog să faceţi desenul unei persoane."

Apoi ”Desenaţi acum o persoană de sex opus.”

1
 Temă
Vă invit să vă autoaplicaţi acest test înainte de a trece mai departe.

Nu este nevoie de alte indicaţii din moment ce scopul este sa furnizăm subiectului o
situaţie cât se poate de nestructurată. Întrebarilor puse de subiect li se va răspunde:
“Aceasta depinde de tine poti face cum vrei”.
Se presupune că subiectul va fi forţat să structureze această situaţie relativ
nestructurată în concordanţă cu dinamica bazală, tipică şi unică a personalităţii sale
relevând date esenţiale despre el însuşi prin abordarea de către el a sarcinii de desenare a
unei persoane. Se presupune că în acest desen vor fi prezente, într-o anumita masură, atât
imaginea despre Eul real, cât şi cea despre Eul ideal. El va putea, de asemenea, să
prezinte o persoană semnificativă pentru el: părinte, rudă, soţ, profesor etc.
Se înregistrează reacţiile verbale spontane ale subiectului, timpul de execuţie. Se
insistă pentru a obţine desenul unui om în întregime.
Se observă dacă şi unde şterge subiectul. Porţiunile din desen şterse indică zone de
preocupare şi/sau dificultăţi. Indivizii normali tind sa facă schimbări care înbunătăţesc
desenele arătând mai mult echilibru şi control; persoanele anxioase tind să facă
modificări care relevă control slab, rigiditate, fragilitate şi constrângere.

În timpul testarii DAP subiectul poate fi prea preocupat de calităţile artistice ale
desenelor lui. Este nevoie ca evaluatorul să-l asigure că nu este vorba despre un test de
abilităţi artistice şi că aceste abilităţi nu vor fi luate în considerare la corectarea şi
interpretarea testului. Se pare ca este cel mai bine să se explice subiectului curios că
desenele sunt folositoare în înţelegerea gândirii şi afectivităţii subiectului.
Este esenţial să se împărtăşească subiectului importanţa probei DAP şi caracterul ei
confidenţial. Altfel, subiecţii pot fi excesiv de rezistenţi la test, fie desenând figuri
schematice sau stilizate, fie refuzând în întregime testarea.

Cand prima figură este desenată, examinatorul îl roagă pe subiect să deseneze o

figura de sex opus. Examinatorul va evita să folosească termenul de “bărbat” sau
“femeie”, permiţându-i subiectului să definească prima figura.
Ocazional, un subiect poate pretinde ca prima lui figura nu are sex. Se poate
permite subiectului să deseneze o altă figură şi să continuie cu un desen al sexului opus
sau poate considera prima figura de ce sex doreşte el.
Dacă desenele subiectului sunt figuri stereotipizate, de exemplu figuri schematice
(beţe, linii), caricaturi sau desene stilizate e fructuoasă repetarea testului până la
desenarea unei figuri complete. După completarea probei DAP examinatorul multumeşte
subiectului pentru cooperare şi marchează desenul pentru indicarea numelui subiectului,
varstei, sexului, datei testarii şi ordinii desenelor.
Subiecţii rigizi şi evazivi tind să devalorizeze situaţia de testare, desenând figuri
schematice sau reprezentari umane minimale. Acestor subiecţi e indicat sa li se ceară să
deseneze o figură completă.
E indicat să se ceară subiecţilor să deseneze capete sau busturi detaliate în cazul
în care au desenat figuri carora le lipsesc detaliile capului (feţei). Zona capului este cel

2
mai relevant indicator al concepţiei despre sine şi al abilităţii de a se descurca în mediul
social. În teoria DAP-ului capul este locul sensului Eului.

2. Interpretare

Un pas iniţial în interpretarea DAP este de a descrie pur şi simplu figurile desenate.
Sunt tinere sau bătrâne? Active sau inactive? Flexibile sau rigide? Frumoase sau urâte?
Masive sau mici? Vesele sau triste? Formale sau obişnuite? Musculoase sau slabe şi
atrofiate? Agresive şi dominante sau pasive? Multe asemenea probleme pot fi ridicate şi
pot sugera diferite ipoteze interpretative privind subiectul care a desenat asemenea figuri.
Se presupune aici că perceperea imaginii corporale prin desene implică proiecţia unor
trăiri personale care inconştient ghidează subiectul în a se descurca cu examinarea DAP.
Unii examinatori le cer subiecţilor să descrie figurile pe care le-au desenat folosind
fraze cum ar fi: “Aţi putea să-mi spuneţi de ce fel de persoane va aminteşte acest desen?”;
“Ce fel de persoană este ?”; “Faceti o mică povestire despre această persoană”. Unii
subiecţi vor releva adesea date importante care-l privesc pe el însusi în timpul unei
asemenea proceduri, sporindu-se prin aceasta validitatea clinică a DAP.
Deşi procedeele de mai sus nu sunt tehnici DAP standardizate de interpretare, ele
asigură puncte de plecare folositoare din care examinatorul poate deriva ipoteze mai
semnificative.

 ANALIZA FORMALĂ

* Mărimea desenului
* Amplasarea în pagină
* Precizia trăsăturii
* Gradul de finisare, simetria
* Modul de desenare a liniei şi a perspectivei
* Proporţiile
* Realizarea umbrelor
* Adăugirile

Ipoteze interpretative:

1. Plasarea figurii în pagină

- Plasarea "normală" este stânga- centru, cu utilizarea spaţiului între 15% de la partea
de sus a foii şi 15% de la bază.
Din punct de vedere interpretativ, plasarea la extrema stângă a foii sugerează
orientare spre sine, dominanta emoţionala (Jolles), accent pe trecut (Jolles), tendinţe spre
impulsivitate (Jolles)

3
 Plasarea la extrema dreaptă sugeraeză orientare spre ceilalţi, control emoţional
(Jolles; Buck), persoană ce face eforturi mari pentru a reuşi.
Plasarea sub mijlocul paginii sugerează faptul că subiectul se simte nesigur si
inadecvat cu o oarecare depresie (Machover; Jolles; Buck), este “legat de realitate” în
viaţă şi gândire (Jolles; Buck), are nevoia unor fundaţii solide, control şi echilibru.
Plasarea deasupra mijlocului paginii sugerează entuziasm, optimism.Subiectul
poate avea tendinţa de a recurge la imaginaţie pentru satisfacerea nevoii de putere
(Buck), poate fi distant si inaccesibil (Buck).
Desenul în centrul paginii sugerează insecuritate şi rigiditate, nevoia de a menţine
un control atent (Jolles).
Desenul în colţul din stânga sus al paginii: anxios; dorinta de a se feri de
experienţe noi si de a se întoarce în trecut, sau de a cauta satisfacţii imaginare (Jolles).

2. Mărimea figurii

Dacă silueta care reprezinta imaginea de sine este mică, ipoteza este ca subiectul se
simte mic sau neadecvat şi raspunde cererilor mediului cu sentimente de inferioritate.
Daca silueta imagine de sine este mare subiectul răspunde la presiunea mediului cu trăiri
de expansiune şi agresiune. Orice extremă indică tendinţe psihopatologice (Levy).
Media: în jur de 7 inci.
Figurile foarte mari sugerează entuziasm compensatoriu şi dacă figura este
necontrolată sugerează tendinţa de acting- out. Poate fi caracteristic unui maniac care îsi
răspândeşte desenul pe toata pagina sau depaşeste marginile. Dacă e sărac proporţionat,
gol şi sărăcăcios poate semnifica: deficienţa mintala, organicitate, sau la desenele unui
copil.

Figurile mici sugerează stimă de sine scăzută, retragere, depresie, sentimente de

inadecvare si preocupare de adaptare la mediu(Machover; Jolles; Levy).

3. Succesiunea desenării
Cei mai mulţi subiecţi încep cu capul. Începerea cu picioarele sugerează securitate şi
posibile probleme de statut. Desenarea capului ultimul este adesea indicator de tulburare
în relaţiile interpersonale.

4. Perspectiva
Figurile schiţate sugerează evaziune, probabil bazată pe insecuritate, în timp ce figurile
din profil sugerează o evaziune mai subtilă. Corpul din profil şi capul din faţă sugerează
un conflict privind manifestarea.

5. Calitatea liniilor

Liniile negre, întunecate, încărcate sugerează agresivitate.

Cele vagi, neclare sugerează retragere, incertitudine, slăbiciune.

4
Liniile schiţate, exceptând artiştii, sugerează anxietate, incertitudine, timiditate.
Linii groase indică bariere fizice faţă de mediu; tipice pentru tendinţe schizoide.
Neatenţia faţă de calitatea liniei, liniile care sunt desenate neângrijit şi cu un mare grad
de impulsivitate sugerează tendinţe de acting- out. Din contră, liniile care chiar dacă sunt
înnegrite, arătând furie, dar sunt desenate cu precizie, grijă, control sugerează un mare
grad de auto-control.
Accentuarea liniei de mijloc (figuri cu accentuare a nasului, cravatei, nasturilor,
prohabului şi şireturilor) sugerează probleme de imagine corporală şi chiar frici legate de
sfărâmare, împărţire interioară.
Simetria liniei sugerează control şi logică, şi cu cât simetria este mai accentuată, cu atât
mai mult implicaţia este de rigiditate şi compulsii. Din contră, impulsivitatea sau lipsa de
simetrie sugerează tendinţe acting-out.

 ANALIZA DE CONŢINUT se poartă asupra:

* Temei desenului
* Atitudinea personajului
* Realizarea fundalului şi solului şi relaţia personajului cu acestea
* Diversităţii şi exactităţii diferitelor părţi ale corpului, a îmbrăcăminţii, accesoriilor,
expresiei faciale şi posturii

Ipoteze ce stau la baza interpretării:

1). Desenul persoanei exprimă imaginea corporală a subiectului.

2). Asupra corpului sunt proiectate trebuinţele sociale, aspiraţiile intelectuale, tendinţa la
control raţional precum şi procesele de elaborare mentală ale subiectului.

Deci imaginea de sine proiectată în test suportă omisiunile şi deghizările în funcţie

de părţile vulnerabile ale personalităţii celui care desenează. Interpretarea clinică şi
simbolică va încerca să sugereze detaliile semnificative din această perspectivă.
O înlocuire a sexului subiectului, dar mai ales o diferenţă notabilă între vârsta reală
şi cea a personajelor desenate, sunt de natură să indice o tulburare la nivelul identificării.
Se consideră, deasemenea, că un mod de valorizare a sexului cu care se identifică
subiectul este desenarea unui personaj mai mare, multiplicarea în desen a atributelor
sexului respectiv.

Paşi în interpretarea desenelor:

1). Descrierea figurilor desenate

5
Sunt tinere sau bătrâne, active sau inactive, flexibile sau rigide, comune sau nu,
musculoase sau atrofiate. Aceste observaţii pot sugera diferite ipoteze interpretative
pentru că perceperea imaginii corporale din desen implică proiecţia unor trăiri personale
care ghidează inconştient subiectul.
Se poate cere subiectului descrierea figurilor desenate:
* "De ce fel de persoană vă aminteşte acest desen?"
* "Ce fel de persoană este?"
* "Faceţi o mică povestire despre această persoană."

2). Cercetarea celor patru zone majore ale desenului

* Capul
* Mâinile, braţele, umerii, pieptul
* Torsul (trunchiul)
* Picioarele şi labele picioarelor

Scopul este identificarea zonelor de conflict, exagerarea, omisiunea şi dostorsiunea.

Acestea sunt evidenţiate prin haşurare, mărime sau omitere, ştersături, accentuări, linii
slabe, unde dispare controlul motor, linii întrerupte sau vălurite. Odată zonele identificate
se constitue în ipoteze interpretative.

Omiterea unei părţi corporale majore (nas, mâini, picioare, etc.) nu este probabil
accidentală şi poate fi interpretată în termenii modului în care subiectul se descurcă
cu ameninţarea simbolismului unei părţi particulare a corpului în sensul evitării
conştiente a acelei părţi. Astfel, omiterea mâinilor este realizată de către anxioşi,
indivizii inadecvaţi ce se simt rejectaţi. Trăsăturile faciale sunt adesea omise de
indivizii interiorizaţi care au probleme interpersonale. Ochii sunt adesea omişi de
indivizii interiorizaţi care se închid faţă de lume.

Distorsiunile cum ar fi mărimea exagerată, accentuarea încărcării liniilor, puncte foarte

ascuţite, alocarea unui timp îndelungat unei părţi a figurii, etc., sugerează un conflict
privind simbolismul acelei părţi din corp care este distorsionată.
Ştergerea abundentă sugerează un conflict legat de simbolismul părţii şterse.
Umbrirea sugerează anxietate legată de partea umbrită a corpului (pubisul, mâinile şi
pieptul sunt părţile din corp umbrite cel mai frecvent). Umbrirea înnegrită exagerat
sugerează nu numai anxietate dar şi agresivitate, legată de simbolismul părţii umbrite din
corp.
Figurile făcute doar din linii (ca nişte beţe) sugerează evaziune şi opoziţie faţă de
problemă.

Ipoteze interpretative:

6
 1. Capul este sediul concepţiei desptre sine, al Eului, relaţionandu-se perceptiv cu
lumea exterioara. Ochii si urechile primesc stimuli sau date extrapersonale. Creierul
organizează şi interpretează aceste date şi a sigură integrarea şi controlul intelectual
asupra sistemelor de răspuns. Gura serveste pentru încorporarea unor lucruri (dependentă
orală) şi exprimarea unor emoţii. În zona capului se manifestă aspiraţii şi frustrătii
intelectuale. Aici este de asemenea acceptată, respinsă, ignorată dragostea. Deasemenea,
este respinsă sau acceptată lumea altor fiinţe umane sau se ia o altă atitudine în raport cu
ea. Aspiraţii de stralucire pot fi relevate în detalierea facială. Disperare, ură sau
agresivitate profundă pot fi vazute în ochi întunecosi, sfredelitori. Hipersensibilitatea sau
chiar suspiciunea pot fi vazute într-o detaliere neobisnuita a urechii.
În desenarea capului subiectul ilustrează inconştint elemente de preocupare
intelectuală: gradul de preocupare cu imaginatia, controalele raţionale, preocuparea
pentru relaţiile interpersonale şi concepţia de sine.
Este de obicei prima parte desenată şi ultima care se dezintegrează în siluetele
desenate de subiecţii cu leziuni organice.

Capul foarte mare sugerează interes (grijă) asupra identităţii. Capetele mari,
desenate cu o mare grijă pentru precizie şi control indică tendinţe intelectuale puternice,
activitate imaginara considerabila, ca sursa de satisfactie (Jolles), preocupare organică în
legaturăcu procesul gândirii (Jolles; Machover). Apare şi în desenele copiilor (Machover)
şi ale deficienţilor mintal. Capete exagerate sunt desenate şi de către subiecţi ce suferă de
probleme neurologice sau după o operaţie pe creier
Capul prea mic sugerează depresie, anxietate, inadecvare. Exprimă expresia
obsesiv-compulsionala a dorinţei de negare a sediului gândurilor ascunse şi a trăirilor
culpabile (Machover); dorinţa de negare a controlului intelectual care împiedică
satisfacerea impulsurilor corporale (Machover).

Capul din profil este un posibil indiciu de evaziune, usoara retragere, vina
(Jolles).

Faţa este faţada prezentată lumii. Este cel mai de încredere indicator al stării de
spirit din DAP; ea stabileste tonul desenului prin expresiile de dragoste, ură, teamă,
agresivitate, blândete, afect nepotrivit, rebeline, confuzie, politeţe sau anxietate ale feţei.
Accentuarea puternică a feţei sugerează preocupare pentru relaţiile sociale şi
aparenţele exterioare (Jolles), impuls interior pentru afirmare socială (Machover).
Faţa vagă sau omisă sugerează că subiectul este evaziv faţa de conflictele care
implica relatii interpersonale (Machover), retragere din relaţii sociale.

Ochii dau unele dintre cele mai importante indicaţii clinice ale D.A.P., prin modul
în care ei reflectă afecţiune şi dispoziţia, ca şi abilitatea de a face faţă realităţii.
Astfel, omiterea ochilor sau omiterea pupilelor şi desenarea ochilor sugerează o
încercare de retragere din lume. Când sunt disproportionat de mici indică dorinţa de
închidere faţă de lume
Ochii închişi sugerează retragere şi egocentrism.

7
 Ochii înnegriţi sugerează agresivitate. Când sunt străpungători indică o stare
exagerată, de alertă în raport cu lumea; suspiciuni fata de motivele si comportamentele
altora (Machover).
Cei larg deschişi sugerează cerere de ajutor.
Ochii mari, accentuaţi pot fi ostili şi ameninţători.

Gura exprimă stările emoţionale ale subiectului.

Gura larg deschisă poate exprima nevoi de dependenţă, imaturitate; gura închisă
ca o linie poate sugera resentiment, opoziţionism şi furie; desenarea dinţilor este rară şi
adesea poate sugera agresivitate orală; o gură "fericită" sugerează mulţumire.
Gura largă, cu colţurile în sus: afinitate fortată, tendinţa de a se prezenta zâmbind,
de a prezenta o fatada acceptabila care sâ mascheze trâiri mai puţin acceptabile.
Gura închisă rigid sugerează refuzul de a se autoreleva
Gura omisă: respingere severă a nevoii de afecţiune, respingere severă a oralitaţii.

Urechile neobişnuit de mari sugerează atenţia la mediu şi în special la ceea ce spun

ceilalţi, o situaţie care adesea este caracteristică stării paranoide.
Urechile foarte mici pot sugera o încercare spre închidere faţă de mediul auzibil.

Nasul neobişnuit de mare este adesea sugestiv pentru o agresivitate falică şi unul
foarte mic este adesea sugestiv figurilor autoritare inducând sentimente de inadecvare.

Părul este adesea simbolic pentru virilitate şi astfel, figurile cu o cantitate neobişnuită
de păr sugerează confuzie de rol şi, posibil, activităţi compensatorii fals feminine sau
masculine. Părul foarte haşurat indică o sexualitate excesivă sau anxietate severă în
legatură cu sexualitatea sau cu controlul mental sau anxietate în legatură cu gândirea sau
imaginaţia.
Capul pleşuv şi lipsa părului sugerează depresie, libidou scazut.

O prea multă atenţie acordată părului apare la subiecţi narcisici, centraţi pe

sine, vanitoşi.

Gâtul simbolizează controlul, fizic fiind situat între cap (ego) şi corp (pulsiuni).
Un gât lung şi subţire sugerează conştiinţă puternică de control şi invers, lipsa gâtului,
sugerează probleme de control şi comportament impulsiv. Obiectele desenate în jurul
gâtului (colier, guler, cravată, etc.) sugerează impulsuri puternice de control.

2. Mâinile, braţele, umerii şi pieptul se combină pentru a forma o unitate

funcţională capabilă să execute comenzile corticale sau impulsurile corporale. Pot fi
observate forma, mărimea, gradul de extindere spre exterior, gradul de agresivitate şi
semnele de conflictualitate de la acest nivel.
Desenează subiectul figurile căutând ajutor? Caută ele să se manifeste agresiv? Se iau ele
la trântă cu lumea? Smulg ele orice poate de la alţii? Se retrag ele faţă de ceilalţi şi faţă de
lume pentru a se interioriza? Sunt ele capabile din punct de vedere fizic sau sunt slabe şi

8
inadecvate? Cum este puterea fizică a subiectului fata de puterea figurilor? Acestea sunt
numai cateva întrebări la care trebuie să se răspundă.

Mâinile ascunse în buzunare sau la spate sugerează inadecvare socială şi personală

şi mai ales sentimente de vinovăţie. Degetele înmănuşate sau teşite au aceeaşi
semnificaţie.
Mâinile omise: trăire a inadecvarii modului cum se descurca cu ambianţa (Jolles), .
trăiri de vinovăţie în legatură cu agresivitatea, ostilitatea, trairile sexuale (Machover).
Mâinile mari: doritoare de forţă, tipice pentru adolescenţi sau băieti tineri, posibil
pentru a compensa slăbiciunea (Machover), tendinţa de a face adaptări rafinate la
relaţionări sociale din cauza sentimentelor de inadecvare si impulsivitate (Jolles).
Mâinile lângă organele genitale: vina în legatură cu masturbaţia (Machover),
apărare împotriva unei apropieri sexuale (Jolles).

Degetele sunt unelte de manipulare a mediului, puncte de contact social, potenţial de

agresiune, potential de comunicare.
Degetele gheară sau beţe şi unghiile ascuţite sugerează agresivitate. Pumnii
strânşi sugerează ascunderea agresivităţii.
Degete asemănătoare unor petale sau ciorchini de struguri: abilitate manuala slaba.

Obiectele care sunt în mâinile personajului pot fi interpretate în termenii simbolismului

acelor lucruri: armele- agresiune; cuţit- furie; pisică îmblănită- dependenţă, etc.

Braţele sunt instrumente pentru: a)”mânuirea” lumii, b)respingerea altora, c)

căutarea celorlalţi (deschidere la ceilalţi), d)împingerea altora, e)atragerea altora mai
aproape, f)exprimarea furiei, g)apărarea propriului Eu, h)obţinerea a ceea ce se vrea, i)a
face dragoste, j)autoerotism. Braţele indica sentimente şi dorinţa de putere sau slăbiciune.

Braţele desenate rigid sau în lateral sugerează frică socială şi rigiditate.

Braţele desenate cu palmele întoarse în faţă sugerează dependenţă.
Braţele îndoite sugerează control.
Braţele omise poate indica trăiri puternice de culpabilitate privind ostilitatea sau
sexualitatea (Machover); poate indica depresie schizofrenică cu retragere afectivă faţă de
oameni sau obiecte; negarea lumii şi refuzul de a se ocupa de ea chiar simbolic
(Machover).
Braţele scurte: lipsa ambiţiei (Machover), subiectul se simte slab, se dă bătut în
faţa vieţii (Jolles).
Braţele slabe, subţiri: sentimente de slăbiciune şi inutilitate (Jolles, Machover),
trăire puternica a lipsei de realizare (Machover).
Braţele lungi: ambiţios şi doritor de succes (Jolles), care cere dreptate şi atenţie.
Dacă sunt prea lungi: ambiţie drept compensare pentru sentimentele de inadecvare.

3. Torsul (trunchiul)- indică trăsături de putere similare zonelor anterioare. Este adesea
simbolic pentru atitudinea subiectului faţă de impulsuri.

9
Astfel: un tors mare, musculos, puternic sugerează sentimente şi impulsuri puternice.
Un tors slab, firav sugerează impulsuri slabe. Umerii mici sugerează sentimente de
inferioritate (Jolles).

Sânii
În mod tradiţional, sânul asigură laptele dătător de viaţă, simbol al mamei şi al obţinerii
obiectelor de la mama. Sânul este asociat cu dependenţa, mai degrabă a lua decât a da.

Îmbracamintea acoperă corpul şi e importantă simbolic ca faţadă sau frontispiciu,

partea pe care subiectul o prezintă lumii.
Figurile prea îmbrăcate sugerează compensare pentru probleme de imagine
corporală.
Figurile prea puţin îmbrăcate sugerează narcisism corporal, absorbire de sine,
introversie, preocupare excesivă faţă de dezvoltarea corporală.
Figurile nude, foarte rare, sugerează preocupări pentru corp şi/ sau sexualitate.
Controlul sau scăderea funcţiei de control ce acompaniază un desen nud sugerează dacă
este acceptabil sau nu pentru subiect să-şi arate preocupările sezuale sau sexualitatea.

Indicatori ai constrângerii şi controlului sunt cravatele, cordoanele, bijuteriile,

cureaua care caută sa taie (să inhibe) impulsurile asociate în mod simbolic cu torsul.
Gulerul accentuat: poate indica necoordonarea impulsurilor corporale cu controlul
mental, având ca rezultat căutarea de către subiect a refugiului în fantasme de
autoapreciere.

Cordonul, cureaua separă cele două jumătăţi de sus şi de jos ale corpului,
simbolizând controlul. Simbolic, cordonul/cureaua separă partea de sus a controlului
intelectual de partea de jos a expresiei sexuale ale corpului.
Când este mult haşurat transmite preocupare pentru controlul senzualităţii.
Absenţa cordonului nu e neobişnuită şi inspiră fluiditate, exprimare uşoară a emoţiilor.
Dacă nu există indicii contrare, absenţa unui cordon indica flexibilitate şi acceptare a
sexualităţii.

4. Picioarele şi tălpile- indică autonomia, auto- mişcarea, auto-direcţia şi echilibrul.

La figurile bărbăteşti picioarele indică masculinitatea sau dubiile legate de aceasta; la
figurile feminine picioarele indică preocupările sexuale.

Picioarele lungi arată tendinţe de autonomie.

Picioarele omise sunt semn de lipsă de mobilitate sau autonomie ;deprimare,
descurajare (Jolles).
Picioarele şi tălpile sugerează şi securitatea. O figura echilibrată
sau care se clatină arată stabilitate sau respectiv instabilitate emotională. Stabilitatea
sau instabilitatea pot fi relevate prin simetrie sau a simetrie.
Picioarele foarte slabe sugerează insecuritatea.
Tălpile astfel aşezate încât persoana pare să se prăbuşeasacă sugerează sentimente
serioase de inadecvare şi insecuritate.

10
 Tălpile neobişnuit de mari sugerează comportamente arogante în compensaţie cu
sentimente de inadecvare.
Picioarele presate strâns sugerează anxietate şi încordare. Picioarele uşor separate
şi relaxate sugerează auto- suport.
Picioarele şi tălpile în orice poziţie bizară şi ireală sugerează sentimente de inadecvare şi
relaţionare fragilă cu realitatea şi mediul.

Silueta pe vârfurile picioarelor sugerează distanţare de realitate şi nevoie

puternică de a evada dintr-un mediul frustrant. Poate fi indicată o ambiţie neobişnuită.
Picioare cu vârfurile departate unul de altul (în directii opuse) sugerează ambivalenţă, în
special în legatura cu dorinţa de independenţă ( Jolles).

Simboluri sexuale: Unele dintre simbolurile sexuale masculine sunt: cravată, pipa,
ţigările, pantofii, armele, cuţitele, pălăriile, etc.; unele dintre simbolurile sexuale feminine
sunt: fundele, bijuteriile, buzunarele, panglicile, dantela, poşeta, etc
Implicaţia interpretativă prezentă atunci când desenul unui bărbat abundă de simboluri
sexuale feminine şi invers, conduce adesea la o confuzie a identificării rolului sexual.

! Important

În interpretarea ipotezelor este esenţială interacţiunea celor patru zone corporale. Se

ia în consideraţie mediul subiectului, structura familială, principalele nemulţumiri,
descrierea desenelor şi comentariile spontane.
Ajută punerea faţă în faţă a reacţiilor tipice ale subiectului la problemele şi frustrările
sale cu ipotezele selectate din desenele sale. Intricarea interpretarilor devine evidentă pe
masură ce se observă detaliile, se tratează şi se semnifică. Integrarea cu grija a ipotezelor
într-un tablou total al personalităţii este absolut necesara.
Sinteza este cea mai dificila fază a examinarii şi interpretării.

3. Indici corelativi prezentaţi în catalogul interpretativ al lui W. Urban (1967)

INDICATORI AI NORMALITĂŢII

1.Marimea: figuri de 6 sau 7 inci înălţime; silueta femeii e puţin mai mică sau
egală cu a bărbatului dar nu mai mare.
2.Plasament: tendinţa de a plasa siluetele în mijlocul paginii spre jumătatea de sus.
3.Punctul de plecare: cei mai mulţi încep cu capul şi trăsăturile feţei.
4.Timpul: majoritatea 10 - 12 minute sau mai puţin pentru DAP.
5.Spontaneitate: silueta arată o oarecare animaţie, mişcare, adică este flexibila,
nerigidă.

11
 6.Proporţie: tendinţa de a proporţiona realist siluetele, fără distorsiuni, în afară de
unele minore.
7.Prezentare estetica: tendinţa de a face siluetele simetrice şi plăcute la privit.
8.Ştersături: minime, dar când apar, desenul se îmbunatăţeşte.
9.Calitatea liniei: tendinţa de a face linii consistente, arătând presiune constantâ,
sigurâ.
10.Sex: de obicei sexul propriu se desenează primul; mai mult timp folosit pentru
detalierea sexului propriu decât pentru cel opus.
11.Caractere sexuale: sexul ambelor siluete evident; femeia va avea sâni, păr mai
lung decat bărbatul, şolduri rotunde. Bărbatul va avea pieptul şi umerii mai largi, păr mai
scurt decat femeia, şolduri plate şi se va accentua mai mult haşurarea părului bărbatului
decât celui al femeii.
12.Vârsta siluetelor: aproximativ vârsta subiecţilor;
13.Curea la bărbaţi: semnul controlului convenţional;
14.Îmbracămintea formală: indică controlul formal şi tendinţe conservatoare;
15.Ochii: au pupile dar nu accentuat întunecate;
16.Nările sunt absente: există astfel lipsa agresivităţii infantile;
17.Subiectiv: acceptă siluetele desenate fără o autocritică nemeritată;
... nu cere asigurari sau îndrumari de la examinator;
18.Simţul umorului: poate accepta deficienţele în desen cu umor;
19.Picioarele neaccentuate (labele picioarelor);
20.Urechile: neaccentuate;
21.Întreaga silueta: întreaga silueta desenată, în afara de arii minore omise.

DESENELE COPIILOR sunt caracterizate prin :

1.Cap: este mare (Machover)

2.Mâini: sunt slabe
3.Gura: apare cronologic timpuriu: e accentuată pentru a indica dependenţa orală,
trebuinţe de dragoste, afecţiune şi recunoaştere (Machover)
4.Accentuare orală; e normală la copiii mici (Machover)
5.Linie curba cu capetele ridicate în sus drept gura: dorinţa de a câştiga aprobarea
de la aceia pe care copilul îi iubeşte şi de care are nevoie (Machover)
6.Ochi care nu văd: sunt obişnuiţi; semn de dependenţă, emoţionalitate superficială,
lipsa de discriminare (Machover)
7.Transparenţe: sunt obişnuite
8.Siluete asemănătoare cu păianjenii: de aşteptat între 3 si 6 ani, vârsta cronologică
9.Degete: de obicei inexistente sau subţiri şi bidimensionale indică inabilitatea de a
se descurca cu mediul
10.Îmbrăcămintea: este inexistentă sau uşoară
11.Activitate: este obişnuită, indică hiperactivitatea copiilor mici

12
 ANORMALITATEA este indicată de:

1.Bizarerii ale fizionomiei ( siluetei, figurii)

2.Incongruenţa excesivă în tratarea părţilor feţei
3.Tratare supra- simbolica a fizionomiei
4.Proasta tratare a fizionomiei
5.Organele interne văzute prin corp
6.Tensiune excesivă, haşuri, linii apăsate
7.Confuzia profilului cu vederea întreagă a capului (MACHOVER)

AGRESIVITATEA este indicată de:

1.Degete-gheare: ostilitate şi agresiune îndreptate spre lume

2.Imagine (silueta) cu ochii închişi la culoare şi străpungători: conştiintă ostilă şi
suspiciune faţă de lume, găsită adesea la paranoici
3.Silueta cu picioarele departate şi mâinile ridicate în semn de provocare: poate indica
lupta pentru a avea propriul drum şi / sau pentru stabilirea individualităţii.
4.Nas turtit: agresiune; probabil agresiunea a fost pedepsita în tinereţe şi nu mai este
accesibilă pentru moment
5.Nări accentuate: furie primitiva nesofisticată; literal “fremătând de furie”
6.Mâini înmănuşate ascunse sau tăiate: control reprimat al tendinţelor de manifestare a
unor trăiri ostile, agresive
7.Pumni strânşi: pumnul strâns al omului furios care încearcă să-şi reprime furia
8.Păr foarte haşurat: agresiune şi furie profundş
... poate fi indice al unei sexualităţi abundente (desfrâu)

INDICATORI AI DEPENDENŢEI

1.Accent pe linia mediană (de mijloc): în special nasturii din josul liniei de mijloc
sau în josul axei corpului
2.Gura concavă receptivă oral: se întâlneşte la persoane pasive şi receptive, care pot
deveni parazite şi care pot cere atenţie, iubire, aprobare (Machover)
3.Figură (siluetă) mare, dominatoare: găsita la barbaţii dependenţi de mamă,
supraprotejati, care se simt slabi şi neajutoraţi din cauza dependenţei de femei puternice
4.Ochi goi care nu vad: semn de dependenţă si emotivitate superficiala (Machover)
5.Mâini si braţe slabe: inabilitate în adaptarea la mediu
6. Accentuarea buzunarelor: persoană dependentă, receptivă
7.Trăsături faciale infantile, tinereşti: respingerea responsabilităţii

INDICATORI AI DEPRESIEI:

1.Accentuarea orala: obisnuită (Machover)

2.Nivel scăzut de activitate
3.Postura aplecată sau aşezată

13
 4.Expresie facială acra
5.Frunte încreţită :
6.Păr răvăşit
7.Rezistenţă în desenarea corpului, picioarelor sau labelor picioarelor: nivel
coborat de activitate
... preocupari în legatură cu autonomia
... neacceptarea impulsurilor fizice
... lipsa de energie
... lipsa de entuziasm (Machover)
8.Conflict la nas şi la picior: preocupări în legatură cu sexualitatea
9.Ochi care nu văd: incapacitatea abordarii adaptarii la lume
10.Braţe şi mâini omise: trăiri profunde de inadecvare
11.Corp destins şi o formă proastă: traire de dezintegrare fizica
12.Detaliere săracă
13.Picioarele şi labele picioarelor desenate la început
14.Păr nehaşurat

INDICATORI DE HOMOSEXUALITATE:

Această listă de semne homoerotice semnifică doar tendinţe homosexuale

inconştiente, acoperite, controlate, sau interese estatice, sensibilitate, dependenţă.
Informarea persoanelor de tendinţele homoerotice necunoscute, inacceptabile, acoperite,
este antiterapeutica şi traumatizantă. Indiferent de gradul sau extinderea semnelor,
asemenea informaţii trebuie folosite cu mare discreţie şi cu apreciere clinica sigura.
1.Ochi mari şi gene lungi la figuri bărbăteşti (Machover; Levy; De Martino)
2.Tocuri înalte la silueta bărbătească (Machover; De Martino)
3.Profil masculin înfrumuseţat (Levy)
4.Gura moale, catifelată
5.Sprancene arcuite
6.Coafura ingrijită
7.“Talie de viespe” în silueta barbatească
8.Accentuarea feselor şi rectului la barbati
9.Slabă diferenţiere între bărbat şi femeie

INDICATORI ISTERICI, IMPULSIVI

1.Apăsare neregulată a liniilor

2.Lipsa de precizie
3.Linii zimţate
4.Mare variabilitate
5.Tratare neîngrijită a părului

14
 6.Trasaturi faciale infantile
7.Mâini şi braţe slabe

INDICATORI AI UNOR TRĂIRI DE INADECVARE

1.Siluete (figuri) foarte mici

2.Siluete (figuri) foarte mari, slabe, grandioase
3.Mâini şi braţe slabe
4.Ochi orbi sau fără expresie
5.Picioare ca nişte beţe
6.Degete ca nişte petale
7.Picioare subţiri, slabe
8.Absenţa labelor picioarelor
9.Accentuarea liniei de mijloc, în special nasturii
10.Buzunare accentuate
11.Silueta (figura) feminină dominantă, mare, desenată de barbat
12.Întoarcere introspectivă de la lume: aratată de ochi care nu văd (fara expresie),
fiinte fără urechi, figuri cu privirea pierdută (care se uita în alta parte)

TRATAREA FIGURILOR DE BARBAT SAU FEMEIE

Tratamentul diferenţiat al sexelor este important, deoarece indică arii de conflict

privind rolurile sexuale, ostilităţi, dependenţa, dorinţe de putere şi fixare la niveluri
imature ale sexualizarii.
1.Bărbaţi infantili, imaturi sexual: pot desena figuri bine modulate, detaliate,
simpatice: idealuri ale Eului.
... evidente figuri materne puternice: cineva de care poate depinde un asemenea
bărbat
2.Homosexuali: desenează barbaţi efeminaţi şi femei puternic masculinizate
(Machover)
... uneori femei şi bărbaţi încântători (împodobiţi)
3.Bărbaţi grandioşi, exhibitionişti, egoişti: pot desena figuri feminine slabe
4.Femei care protestează împotriva bărbaţilor: au tendinţa să deseneze bărbaţi
slabi, inadecvaţi
5.Identificare cu sexul opus: aceste persoane deseneaza întai sexul opus, indicând
confuzia sexuala şi a rolurilor
... pot fi incapabili să deseneze figura aceluiaşi sex
6.Desenează sexul opus întai: indică o posibilă inversiune sexuala
... confuzia identificarii şi a rolului sexual
... ataşament sau dependenţa puternica faţă de părintele de sex opus
... imatur psihosexual: posibil să caute divort, promiscuitate sau folosirea excesivă
a alcoolului

15
 INDICATORI AI SCHIZOFRENIEI

1.Mişcare blocată: are trăsături statice, autiste, introversive

…impulsuri spre realizare şi putere bazate pe imaginaţie (Machover)
2.Partea stângă a paginii de desenat: o trasatură de introversiune
3.Cap marit: viata imaginativă bogata
4.Detalierea urechii şi a ochiului: în schizofrenia paranoida arată preocupare pentru
halucinaţii auditive şi extrema suspiciune
5.Corp rigid: constricţie
6.Desen bizar: lipsa contactului cu realitatea
7.Refuzul de a desena: rezultă din evaziune sau depresie
8.Transparenţa: aratarea organelor interne; indică furie şi anxietate convertite în
preocupare corporala (somatic; Machover)
9.Succesiune confuză: succesiunea normala este de la cap la picioare
10.Profil confuz
11.Disproporţie grosieră
12.Figura diagramatica
13.Silueta formalizată, indicatoare a luptei compulsive pentru control
14.Reprezentarea organelor genitale
15.Dezumanizare: oameni ca animalele

OBSESIV-COMPULSIVII

Au tendinţe spre :
1.Detaliere excesiva: buzunare, nasturi, şireturi de pantof, cusături;
2.Accentuarea simetriei; precizie, echilibru;
3.Multe ştersături;
4.Mult timp pentru a termina: nu pot termina desenele;
5.Desenează corpuri virile cu brate lungi, puternice şi capete mici: doresc să ignore
controlul mintal rigid, dureros şi să se supună impulsurilor fizice deschise
(Machover);
6.Întreabă mult: încearcă să-l forteze pe examinator să-i structureze testul;

PARANOICII tind să:

1.Accentueze capul: compensare emfatică pentru trăirile de inadecvare;

2.Accentueze ochii şi urechile: preocupare excesiva faţă de lume; trăiri că lumea
este ostilă şi ameninţătoare;
3.Deseneze profile: evaziune şi suspiciune în situaţia de testare;
4.Deseneze ochi “sfredelitori”: prudenţă faţă de ceilalţi. “Atenţie” la amenininţările
şi pericolele dinspre alţii;
5.Deseneze degete gheare: ostilitate extremă şi agresivitate direcţionată spre
mediu;
6.Detalieze excesiv parul: preocupare deosebită faţă de controlul sexual;

16
 7.Deseneze semne homoerotice: inversiune sexuala la unii paranoici;
8.Refuză să deseneze.

4. RAPORT FINAL

Raportul final al descoperirilor DAP include următoarele:

1.Descrierea situaţiei de testare şi a reacţiilor subiectului la testare.
2.Descrierea sumară a atitudinii subiectului fata de DAP. A fost temător, dornic,
vorbăreţ, auto-revelator? Linistit, metodic, impulsiv? A căutat să fie asigurat, a cerut alte
îndrumari? A fost preocupat de sine, autodepreciator, rigid, dispreţuitor? A încercat
sa facă plăcere examinatorului? A fost el iscoditor? Cât de mult a durat proba? A întrebat
despre timp, despre tipul de desen la care se asteaptă examinatorul?
3.Impresia generala despre figurile desenate.
4.Tratarea diferentiată a figurilor masculine şi feminine. Sexul desenat întai?
Sexul mai atragator? Sexul mai apropiat de vârsta subiectului? Sexul mai capabil? Sexul
mai activ? Sexul cu o dispoziţie mai bună? Diferenţa în profiluri, mărime sau plasare.
Sexul cu care se identifică subiectul. Sexul cu care subiectul pierde mai mult timp sau îl
detaliaza mai mult şi mai bine. Sexul cu cei mai multi indicatori de conflict.
Această analiză se face pentru a observa dacă există o problemă legată de
identitatea sexuală a subiectului.
5.Discutarea ipotezelor interpretative gasite în catalogul interpretativ a lui Urban.
6.Rezumat

Discrepanţele între ipotezele interpretative, aprecierile clinice, istoria trecuta,

comportamentele prezente ale subiectului sunt rezolvate pe cât posibil în realizarea
tabloului final al personalităţii.

5. PRECAUŢII ÎN INTERPRETARE

Nici o interpretare privind comportamentul uman nu trebuie facută fără aprecierea

şi utilizarea globală a datelor despre mediul bio-social al subiectului. Interpretările care
contrastează cu impresiile clinice trebuie verificate şi ţinute în rezervă cu grijă până sunt
verificate de probe, de comportamente prezente sau viitoare sau din testări ulterioare.
Desi DAP furnizează o pătrundere considerabilă în structura personalităţii şi în zonele ce
intereseaza fizicul, nu poate prezice cu acurateţe viitorul din moment ce nu pot fi
prevăzute şi controlate toate circumstanţele care implica subiectul.
Pe baza studiilor şi cercetărilor DAP, nu este recomandabil să fie categorisiţi
indivizii sau previzionate dificultăţi viitoare dacă datele clinice şi istorice (anamnestice)
nu dau o baza puternică descoperirilor DAP. Chiar cele mai bizare desene nu indică
decât situaţii prezente. Descoperirile şi concluziile, oricât de clare ar apare au un efect
limitat.
Clinicienii ştiu că toţi indivizii au probleme psihopatologice (mai mult sau mai
putin); totuşi aceştia funcţionează deoarece au de asemenea elemente care le
contrabalansează, comportamente compensatorii, mecanisme idiosincretice de adaptare.

17
Astfel, este importanta luarea în considerare puterea şi modurile de adaptare, adoptate
pentru a face fata slăbiciunilor, care menţin autonomia functională.

Bibliografie

- A. Abraham (2004) - Desenul persoanei Testul Machover, Ed. Profex, Bucuresti

- D. Anzieu, C. Chambert (1992) - Les methods projective, PUF, Paris
- M. Minulescu (2001) - Tehnici Proiective, Ed. Titu Maiorescu, Bucuresti
- William H. Urban (1967) - The “ Draw-a-person “ catalogue for interpretative
analysis, second edition

Întrebări de autoevaluare:

1. Cum se aplică DAP ?

2. Care sunt paşii analizei formale a DAP ?
3. Care sunt ipotezele care stau la baza analizei de conţinut a DAP?
4. Care sunt paşii analizei de conţinut a DAP ?
5. Cum se face raportul final al interpretării DAP?
6. Care sunt precauţiile de care trebuie să se ţină cont în interpretare?

Temă
Aplicaţi Testul Desenul Persoanei la cinci persoane diferite ca sex şi vârstă.
Interpretaţi rezultalele testului corelând cu datele pe care le aveţi din anamneză.

18