ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA

Dezinfecţia reprezintă totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice şi farmacologice care

urmăresc îndepărtarea, inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni din mediu.

Sterilizarea, forma cea mai completă de dezinfecţie, capabilă să distrugă germenii chiar şi în
forma lor sporulată, cuprinde două componente: asepsia şi antisepsia.

Asepsia (a = fără, sepsis = putrefacţie) reprezintă un ansamblu de măsuri prin care este împiedicat
contactul germenilor cu plaga operatorie (contaminarea plăgii), fiind o metodă profilactică. Louis
Pasteur (1822–1895) este considerat părintele asepsiei moderne, alţi savanţi al căror nume se leagă
de acest domeniu fiind rusul Elie Metchnikoff (1845 - 1916) şi românul Victor Babeş (1854 -
1926).

Louis Pasteur 1822-1895

Asepsia se adresează tuturor momentelor ce prezintă riscul contaminării plăgii chirurgicale; ea

presupune următoarele gesturi: spălarea mâinilor chirurgului şi protejarea lor cu mănuşi sterile,
dezinfecţia tegumentelor câmpului operator, sterilizarea tuturor instrumentelor, câmpurilor şi
materialelor folosite într-o intervenţie chirurgicală, acoperirea plăgii cu un pansament steril.

Asepsia foloseşte următoarele metode fizice şi chimice:

- mijloace mecanice: curăţirea mecanică şi spălarea (se adresează instrumentarului, materialului

moale, mâinilor chirurgului şi câmpului operator);
- căldura uscată (flambare, călcare, încălzire la roşu, sterilizare cu aer cald – Poupinel) şi căldura
umedă (fierbere, autoclavare);
- sterilizare la rece: mijloace radiante (raze ultraviolete, raze gamma, ultrasunete), sterilizare
chimică (formol sub formă de vapori la rece sau la cald, etilenoxid).

1
Antisepsia (anti = împotriva, sepsis = putrefacţie) este alcătuită din totalitatea mijloacelor prin care
se urmăreşte distrugerea germenilor patogeni prezenţi într-o plagă, pe tegumente sau în mediu;
este deci o metodă curativă. Sir Joseph Lister este considerat promotorul antisepsiei în chirurgie.

Sir Joseph Lister 1827-1912

Antisepsia foloseşte o serie de mijloace chimice denumite antiseptice sau dezinfectante. Se obişnu-
ieşte să se denumească antiseptic substanţa cu acţiune bactericidă sau bacteriostatică care se aplică
pe ţesuturi vii, iar dezinfectant substanţa folosită pentru distrugerea germenilor de pe diverse
obiecte, produse septice sau din mediul extern.

Pentru a putea fi folosită în condiţii bune, o substanţă antiseptică trebuie să îndeplinească anumite
condiţii:

- să aibă acţiune rapidă şi durabilă;

- să distrugă cât mai mulţi germeni în concentraţii cât mai mici;
- să nu acţioneze toxic pe ţesuturile pe care se aplică şi să nu tulbure mecanismele de apărare favo-
rizând astfel o infecţie bacteriană;
- să nu deterioreze suprafeţele, instrumentele sau materialele care urmează să fie dezinfectate;
- să fie uşor solubilă în apă iar odată solvită să dea un amestec stabil (să nu-şi modifice proprietăţi-
le în timp);
- să-şi menţină proprietăţile antiseptice în orice mediu.

Substanţele chimice folosite ca antiseptice sunt reprezentate de:

1 – iod: tinctură de iod (soluţie alcoolică de iodură de sodiu), soluţie Lugol, iodofori (combinaţii
ale iodului cu polivinilpirolidonă, detergenţi, etc, rezultând preparate mai puţin iritante pentru
piele: Betadine, Septozol etc.); nu se pune în contact cu o plagă sau cu mucoase deoarece
coagulează proteinele; aplicat pe seroase, favorizează constituirea de aderenţe; în contact cu
plăgile secretante, degajă acid iodhidric, iritant pentru tegumente;

2 – alcool 70%: nu se poate aplica direct pe plagă sau pe zone fără stratul cornos, deoarece pro-
duce deshidratare şi denaturare celulară (coagulare a proteinelor); nu acţionează asupra formelor
sporulate şi a bacilului Koch; folosit în afecţiuni inflamator-infecţioase, în aplicaţii scurte (5-10
minute), pentru efectul revulsiv (priessnitz alcoolizat);

3 – substanţe pe bază de clor: hipoclorit de sodiu, cloramine (acţiune pe bacteriile G+ / G- şi pe

bacilul Koch; soluţia folosită pentru dezinfecţia plăgilor şi mucoaselor se obţine prin dizolvarea
comprimatelor de cloramină B de 500 mg într-un litru de apă; soluţiile folosite pentru dezinfecţia
obiectelor sanitare ce vin în contact cu produse organice au concentraţii mai mari), clorhexidine
2
(compus organic al clorului în soluţie de alcool izopropilic, fără acţiune asupra germenilor
sporulaţi şi a micobacteriilor);

4 – substanţe care degajă oxigen: apă oxigenată (soluţie apoasă ce conţine 3% peroxid de oxigen [H2O2]
folosită pentru antisepsia plăgilor şi a mucoaselor; pe lângă efectul antiseptic, în primul rând îndreptat
împotriva germenilor anaerobi, prezintă o triplă acţiune: mecanică – de îndepărtare a resturilor tisulare sau
corpilor străini din zonele profunde sau fundurile de sac ale plăgilor delabrante prin efectul de spumare
efervescent al reacţiei exoterme de eliberare a oxigenului, hemostatică – pe vasele mici şi citofilactică –
favorizare a proliferării şi migrării celulare cu apariţie a ţesutului de granulaţie; soluţia de apă oxigenată ce
conţine H2O2 3% se prepară din soluţia de perhidrol ce conţine H2O2 30% obţinută prin dizolvarea
tabletelor de perogen ce conţin 1 g H2O2 în apă şi se păstrează în sticle de culoare închisă astupate cu dop
rodat), permanganat de potasiu (KMnO4 se prezintă sub formă de cristale de culoare violet şi se foloseşte
sub formă de soluţie 0.1-0.5% pentru dezinfecţia mucoaselor vaginală, vezicală sau bucală, ca şi a plăgilor
infectate cu anaerobi; nu se asociază cu alcool sau apă oxigenată);

5 – acizi şi baze: acid boric (în chirurgia generală este folosit ca pulbere formată din cristale albe pentru
antisepsia plăgilor, fiind activ şi pe piocianic; în plus, acţionează asupra sfacelurilor, ţesuturilor necrozate
şi crustelor, pe care le macerează, facilitând astfel eliminarea lor şi dezvoltarea ţesutului de granulaţie prin
care se realizează vindecarea plăgilor; în oftalmologie şi ORL se folosesc soluţii 2-3%), sodă caustică
(soluţie 1-10% folosită numai la dezinfecţia obiectelor de mobilier şi a spaţiilor contaminate);

6 – derivaţi ai metalelor grele (mercur, argint): fenosept (borat fenilmercuric în soluţie apoasă
2%o, rar folosit pentru dezinfecţia mâinilor, a plăgilor şi a instrumentarului), nitrat de argint
(cristale folosite la cauterizarea de ţesuturi aberante, soluţie folosită pentru instilaţii vezicale în
urologie) etc.;

7 – detergenţi: anionici (folosiţi la spălarea lenjeriei), cationici (acţiune bactericidă, fungicidă şi virocidă;
cel mai folosit în chirurgie este bromocetul [cetazolin] = soluţie hidroalcoolică de bromură de
cetilpiridinium utilizată pentru aseptizarea unor plăgi, arsuri şi a tegumentelor, ca şi pentru dezinfectarea
instrumentarului, lenjeriei, veselei, încăperilor), amfolitici (Tego = detergent amfoter cu acţiune bac-
tericidă);

8 – alţii: formol (formalină = soluţie de formaldehidă 40%, întrebuinţată ca dezinfectant şi

conservant al ţesuturilor; este bactericid şi sporicid extrem de puternic, iritant însă pentru ochi şi
căile respiratorii; utilizare spitalicească pentru dezinfecţia periodică a încăperilor), fenol, acid
fenic, violet de genţiană (metilrozanilină = colorant derivat de trifenilmetan folosit ca antihelmintic
în oxiuriază şi ca topic bactericid şi antifungic în dermatologie), rivanol (lactat de etoxi-
diaminoacridină, cu eficacitate antiseptică îndoielnică) etc..