 Alegoria (lat.

allegoria = vorbire figurata)

Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii,
formand o imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul
faptelor, intamplarilor, lucrurilor.
Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte –
nunta.
Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt
istorioare in care se prezinta indirect anumite realitati).
 Antiteza (gr. antithesis = opozitie)
Este figura de stil care consta in asocierea, in acelasi
context, a unor idei, imagini sau notiuni cu sens contrar, pentru a se lumina reciproc.
Ex: In poezia Scrisoarea III, Mihai Eminescu foloseste antiteza ca procedeu de compozitie.
Prin antiteza sunt caracterizate cele doua personaje: Baiazid este infatuat, Mircea este
modest, sultanul este trufas, impulsiv, lipsit de respect fata de un alt carmuitorde tara.
 Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire)
Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte,
dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul
care se compara, numit subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical,
comparatia se exprima frecvent printr-un complement circumstantial de mod.
Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni
concreti: “Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi ” (Iarna de Vasile
Alecsandri).
 Enumeratia (lat. enumeratio)
Este figura de stil care consta in insiruirea unor
argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi imprejurare.
Ex: “Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza in putina
asemenea, curechi in poloboc slava domnului”.
 Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat)
Este figura de stil care consta in determinarea unui
substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb, scotand in evidenta trasaturile lucrurilor,
fiintelor sau actiunilor care
l-au impresionat pe scriitor.
Dupa numarul de termeni pot fi:
-simple: “pasare cernita” (Greuceanu – basm popular);
“rautate draceasca” (Greuceanu – basm popular);
“turbare furtunoasa” (Scrisoarea III de Mihai
Eminescu);
-duble: “fiinta furtunoasa” (Greuceanu – basm popular);
“somnoros si lin se bate” (Calin (file din poveste) de
Mihai Eminescu);
-triple: “intinderea pustie, fara urme, fara drum” (Iarna de
Vasile Alecsandri).
Dupa ceea ce exprima, epitetele pot fi:
-cromatice: “codri de arama”;”(glasuirea) padurii de argint”
(Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu);
-cu rol personificator: “Precum asteapta zimbrul de lupi
incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe
campul spaimantat” (Dan, capitan de plai de
Vasile Alecsandri).
 Hiperbola (gr. hyper si ballein = a arunca)
Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile,
numarul ori importanta unor obiecte, fenomene, intamplari etc. pentru a mari
expresivitatea.
Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc, prin hiperbola se surprinde groaza
halucinanta a pasei. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias – imaginea
hiperbolica realindu-se prin acumularea unor epitete (“salbatecul”, “crunte”, “gigantica”).
 Inversiunea (fr. inversion = rasturnarea ordinii, succesiunii)
Este figura de stil care consta in abaterea de la topica
propozitiei cu scopul de a scoate in evidenta profunzimea ideilor si a sentimentelor sau de
a sublinia anumite insusiri ale personajelor.
Ex: “Priveam fara de tinta-n sus
Intr-o salbatica splendoare”.
 Invocatia (lat. invocatio = chemare, ruga)
Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre
un interlocutor imaginar.
Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este invocat Vlad
Tepes – simbol al spiritului justitiar.
 Interogatia retorica (lat. interrogatio)
Este figura de stil alcatuita din una sau mai multe
intrebari, de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu interogatia retorica exprima mirarea lui
Baiazid cand vede ca domnitorul unei tarisoare indrazneste sa-l infrunte.
 Personificarea (fr. personnification )
Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor,
lucrurilor, elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti.
Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu, natura este partasa la fericirea
fetei de imparat si a lui Calin.
 Repetitia (fr. repetition = a repeta)
Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe
ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte, pentru a sublinia sentimente, idei, impresii,
insusiri.
Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu, repetitia “vas de vas” releva multimea
turcilor care au trecut Dunarea in anul 1394 pentru ai ataca pe romani la Rovine.

Figuri de stil - epitetul, comparatia, metafora, personificarea, inversiunea, hiperbola,

antiteza, repetitia, enumeratia
Epitet – este cuvantul adaugat unui substantiv , verbpentru al clasifica estetic . Exprima o
insusire a obiectului pe care il pune intr-o lumina noua impresionand cititorul .
„ Mii de coifuri lucitoare , mii de capete pletoase …”
Comparatia – este punerea in paralel a doi termeni pe baza unor asemanari pentru a
evidentia caracteristicile unuia dintre ei .
Fata-i rosie ca marul . 35281jsi28ixx9g
Metafora – este inlocuirea unui termen obisnuit (propriu) cu altul neobisnuit (figurat) pe
temeiul uni\or asemanari intre ei .
„Pe cer straluceste mingia de foc . „
Personificarea – este atribuirea de calitati omenesti unor lucruri , fiinte , fenomene.
Se realizeaza mai ales cu ajutorul verbelor , adjectivelor … sx281j5328ixxx
„Spicele jucau in vant . „
Ilustreaza comunicarea om-natura , un motiv de baza inliteratura romana .
Este valorificata de creatorul popular cu multa maiestrie cat si marii scriitori culti .
Inversiunea – este schimbarea topici normale pentru a sublinia un anumit cuvant care va
impune atentiei o idee .
„Intr-o salbatica splendoare . „
Hiperbola – este marirea sau micsorarea exagerata a realitatii pentru obtinerea unor efecte
artistice .
„ Minte de ingheata apele . „
Antiteza – este aproprierea a doi termeni opusi pentru a pune mai bine in valoare
caracteristicilor lor .
Mihai si Pasa din „ Pasa Hasan . „
Enumeratia – este enumeratia succesiva a partilor componente ale unui intreg sau o
insusire de termeni de acelasi fel pentru a sublinia caracteristice intregul descris .
„ Vin tantarii , gandaceii, carabusii si lautarii .”
Repetitia – este repetarea cu intentii expresive a unor sunete , cuvinte , sintagme ,
propozitii , fraze , fragmente , …
„ Vajind ca vijelia … „
Epitetul - „Partea de vorbire sau de fraza care determina, in lucrarile sau actiunile
exprimate, printr-un substantiv sau verb, insusirile lor estetice, adica acelea care pun in
lumina felul cum le vede sau cum le simte scriitorul si care au un rasunet in sensibilitatea
si fantezia cititorului” (Tudor Vianu). Epitetul numeste insusiri deosebite, aparte. Epitetele
pot fi explucative, epitete metafora, sincretice, complexe, imagini, apreciative, antitetice,
evocative, ornante. Frumusetea epitetelor este data de asocierea deosebita, inedita a
cuvintelor.
Comparatia - Procedeu artistic care consta in alaturarea a doi termeni (obiecte, persoane,
idei, fenomene, actiuni etc.) cu insusiri comune, urmarindu-se anumitor caracteristici ale
primului termen (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compara).
Ca figura de stil, comparatia opate fi exprimata numai printr-un substantiv, insotit de
atribute si complemente.
Metafora - Procedeu artistic, element al limbajului poetic, prin care se trece de la sensul
prorpiu al cuvântului sau al unei expresii, la un alt sens, pe care cuvântul sau expresia il
dobândeste numai prin analogie, prin comparatie. In comparatia initiala, care sta la baza
metaforei, termenul cu sens impropriu, figurat, il susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde
rezulta ca intr-o expresie morfologica exista un inteles usor de intuit si altul mai greu de
intuit, sugerat.
Personificarea (prozopopeea) - procedeu literar prin care se atribuie fiintelor
necuvântatoare, obiectelor, elementelor din natura, sau ideilor abstracte insusirile omenesti
de a vorbi, de a gândi, de a avea sentimente, de a actiona ca oamenii, intr-un cuvânt, de a
face din ele persoane.
Antiteza - Figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni (personaje, situatii,
fenomene, idei etc.), de obicei, punându-se reciproc in lumina, urmarindu-se sa se reliefeze
mai pregnant opozitia dintre acestia.
Alegoria - Figura de stil alcatuita dintr-o succesiune de metafore, comparatii, epitete,
personificari, ce creeaza o imagine inchegata, prin care poetul da forma concreta unor
notiuni abstracte. Alegoria apare frecvent in fabule si in proverbe.
Hiperbola - Procedeu artistic prin care se exagereaza intentionat insusirile unei fiinte sau
caracteristicile unui obiect, fenomen, sau ale altei intâmplari, cu scopul de a=l impresiona
pe cititor.
Inversiunea - Procedeu artistic ce consta in schimbarea topicii obisnuite a cuvintelordintr-o
propozitie (fraza). Prin inversiune (metataxa) se evidentiaza importanta deosebita a unui
cuvânt (grup de cuvinte) din contextul respectiv.
Enumeratia - Insiruirea mai multor termeni din acelasi cmp semantic, folosita spre a
atrage atentia asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor infatisate.
Repetitia - Figura de stil care consta in repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte,
pentru a intari o idee sau o impresie.
Onomatopeea - Cuvânt care, prin elemetele lui sonore, imita sunete, zgomote din natura.
Folosirea onomatopeei in poezie duce la versul onomatopeic, la armonie imitativa.
Invocatia - Partea de inceput a unei opere, in care poetul cere ajutorul muzei sau
divinitatii pentru a-si pitea realiza opera. Când invocatia se adreseaza unui personaj
imaginar sau absent, ea se numeste invocatie retorica.
Metonimia - Figura de stil care consta in inversarea voluntara a categoriilor logice:
intregul prin parte, partea prin intreg, cauza prin efect, efectul prin cauza, abstractul prin
concret, posesorul prin lucrul posedat etc.
Eufemismul - Apropiat de ironie, eufemismul este o figura de stil care consta in atenuarea
prin substituire a unei expresii cu sens jignitor, dur sau chiar obscen.