Universitatea Agora,specializarea drept anul IV

Protectia internationala a drepturilor omului TEMA:Protectia drepturilor omului si cooperarea transfrontaliera la granita externa cu UE

Student: Palcu Razvan-Ionut Profesor: Alina Manolescu

2011

PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI SI COOPERAREA TRANSFRONTALIERA LA GRANITA EXTERNA CU UE. 1.Introducere Omul, fiinta sociala prin esenta, se raporteaza in mod necesar la semeni, la societate in ansamblu, acesta fiind cadrul care-i asigura existenta si dezvoltarea prin aceea ca ,,fiecare are un statut al sau in care se insumeaza totalitatea drepturilor pe care societatea le acorda sau le pretinde de la fiecare" . Prin urmare, date fiind implicatiile si consecintele deosebite ale acesteia pentru insasi existenta umana, necesitatea crearii si mentinerii echilibrului in societate, legatura stransa de interese individ - societate a determinat reglementarea juridica a acesteia. Prin norme de drept s-a fundamentat astfel ,,status libertatis" al persoanei, notiune care in timp a avut ca rezultat cristalizarea institutiei numita a drepturilor omului, ce reprezinta o garantie solida a desfasurarii in conditii optime a relatiilor aratate. Forta coercitiva a statului apare ca fiind o modalitate eficace de armonizare a acestora. Aceasta idee si-a gasit consacrarea si in art 29 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit caruia fiecare persoana este supusa in exercitarea drepturilor sale unor ingradiri prevazute de lege ,,in scopul recunoasterii si respectarii drepturilor si libertatilor altora si in scopul satisfacerii exigentelor juste, cerute de morala, de ordinea publica si de bunastarea generala intr-o societate democratica". De notat ca in lumea contemporana institutia drepturilor omului reprezinta o cerinta majora si ca in timp conceptiile cu privire la drepturile omului au suferit importante corective, in prezent institutia fiind deosebit de complexa. Se poate vorbi chiar de un proces al elaborarii drepturilor omului pe plan international, dat fiind substantialele dezvoltari ale acestora, determinate in principal de adoptarea a numeroase conventii internationale. Se poate aprecia ca institutia are un caracter bivalent, fiind in acelasi timp si o ,,institutie de drept intern, integrata normelor constitutionale ale unei tari sau alteia, afectand un numar considerabil de ramuri de drept" De subliniat, dincolo de aceste aspecte, cauza lor determinanta, respectiv esenta stiintei drepturilor omului, aceea de a fi ,,ramura speciala a stiintelor sociale care are ca obiect studiul raporturilor dintre oameni in functie de demnitatea umana, determinand drepturile si facultatile al caror ansamblu este necesar infloririi personalitatii fiecarei fiinte umane"

2.Descriere generala n lipsa unui catalog de drepturi consacrat de dreptul comunitar, Curtea European de Justiie i-a asumat misiunea de a rezolva, pe cale pretorian problema invocat de Tribunalul constituional german, aceea a lacunelor sistemului comunitar n materia proteciei drepturilor fundamentale. Instana de la Luxemburg a subliniat c protecia drepturilor fundamentale este un principiu al dreptului comunitar, n cauzele Stauder, din 12 noiembrie 1969, Internationale Handelsgesellschaft din 17 decembrie 1970 i Nold, din 14 mai 1974. De asemenea, Curtea a recurs la "adoptarea" ca norme de referin n materie a tradiiilor constituionale comune ale statelor membre, dar i a "instrumentelor internaionale privind protecia drepturilor fundamentale la care stale membre au cooperat sau aderat". Astfel de instrumente internaionale, la care a fcut apel Curtea n jurisprudena sa, au fost: Pactul internaional privind drepturile civile i politice, Charta Social European, Convenia European a Drepturilor Omului. Sub aspectul declaraiilor politice, n 1989, Parlamentul european a adoptat o declaraie a drepturilor i libertilor fundamentale, dar acest document nu a fost menionat n prevederile tratatelor ulterioare, rmnnd un "catalog" de drepturi lipsit de for obligatorie. Tot n 1989 a fost adoptat Charta comunitar a drepturilor sociale fundamentale, document cu for programatic n domeniul proteciei unor drepturi social-economice. 3. Generatiile drepturilor omului Aparitia conceptului de drepturi ale omului a fot rezultat al evolutiei ideilor umaniste si a receptarii acestora din ce in ce mai intense. Debutul, din punct de vedere cronologic poate fi pozitionat in antichitatea preocupata de definirea omului si a pozitiei sale in societate si de formularea inaltelor principii morale, a ideii de justitie. In timp, conceptii noi au fost cristalizate, datorita in principal evolutiei societatii, a mutatiilor produse in plan politic si juridic, a teoriilor filosofice reflectate pregnant in acte si documente ale vremurilor. Se poate aprecia deci ca ,,elaborarea conceptului de drepturi ale omului a fost rezultanta unor acte juridice cu un bogat continut moral si politic, a consacrarii sub forma unor documente redactate de juristi de mare prestigiu, a unor principii de organizare politica, fundamentate in opere teoretice de valoare universala, care au rezistat timpului. Conceptul in sine de drepturi ale omului a reprezentat prin urmare, o sinteza a tot ceea ce gandirea umana a avut mai bun, ridicand pe trepte noi principiile umaniste, reluand elemente din gandirea religioasa si din nazuintele generale de libertate care se facusera cunoscute cu atata vigoare in secolele XVII si XVIII" . Initial drepturile omului s-au afirmat in domeniul civil si politic, ulterior in plan economic si 3

social, aceste etape fiind inregistrate in doctrina ca prime generatii ale drepturilor omului, intre care exista o interdependenta evidenta. In prezent, data fiind dimensiunea internationala dobandita de necesitatea garantarii drepturilor omului, cooperarea statelor pentru realizarea dezideratului enuntat, s-a conturat o a treia generatie a drepturilor omului, rezultat al definirii in plan teoretic si transpunerea practica a conceptelor noi de drept la dezvoltare, drept la viata, drept la pace, dreptul la un mediu sanatos de viata, dreptul de a beneficia de patrimoniul comun al umanitatii. 4. Instrumente juridice folosite in plan international pentru promovarea drepturilor omului Declaratiile si rezolutiile reprezinta puncte de vedere politice convergente ale statelor, ce au deschis calea pentru adoptarea unor conventii internationale privind protectia internationala a drepturilor omului. Aceste instrumente ce trateaza fie problematica de ansamblu a materiei (ex: ,,Pactele drepturilor omului"), fie anumite aspecte concrete (ex: drepturile femeii, combaterea genocidului, etc) reafirma si dezvolta normele de drept international existente in aceasta materie. In privinta conventiilor, pactelor si altor forme concrete de manifestare juridica, esentiale sunt in privinta tematicii aratate: - Convetia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, amendata prin Protocolul nr 11, intrata in vigoare la 1 noiembrie 1998; - Protocolul nr. 11 la Conventia de Aparare a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale; - Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata si proclamata de Adunarea Generala a ONU prin rezolutia 217 A (III) din 10 decembrie 1948; - Pactul international cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale adoptat si deschis spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 16 dec. 1966 prin Rezolutia 2200 A (XXI); - Pactul international cu privire la Drepturile Civile si Politice; adoptat si deschis spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966, intrat in vigoare la 23 martie 1976; - Protocolul facultativ la pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Adoptat deschis spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia 2200 (XXI) din 16 decembrie1966; - Al doilea protocol facultativ la pactul international cu privire la drepturile civile si politice, 4

vizand abolire pedepsei cu moartea : adoptat prin rezolutie a Adunarii generale a ONU in cea dea 44-a sesiune a acesteia, la 15 decembrie 1989; - Statutul Consiliului Europei semnat la Londra in 5 mai 1949, intrat in vigoare la 3 august 1949, modificat prin procesele verbale ale Secretarului General al Consiliului Europei; - Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa - Bucuresti 1975; - Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: adoptat la Paris la 20 martie 1952, intrat in vigoare la 18 mai 1954; - Protocolul nr 4 la Conventie, incheiat la Strasbourg la 16 aprilie 1983; - Protocolul nr 6 la Conventie, incheiat la Strasbourg la 28 aprilie 1983; - Protocolul nr 7 la Convetie, incheiat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984; - Convetia Culturala Europeana, adoptata la Paris la 19 decembrie 1954; - Carta Sociala Europeana revizuita adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996. De subliniat ca ratificarea lor implica asumarea de catre state a obligatiilor inscrise in acestea. Acest fapt echivaleaza cu includerea in dreptul intern. In cazul Romaniei, ratificarea documentelor prezentate s-a realizat prin adoptarea urmatoarelor legi sau decrete: - Decretul nr. 212 publicat de ,,Buletinul Oficial al Romaniei'' partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974. - Lege nr. 39 publicata in ,,Monitorul Oficial al Romaniei", partea I, nr. 193 din 30 iunie 1993 de ratificare a Protocolului la 28 iunie1993, - Legea nr.7 publicata in ,,Monitorul Oficial al Romaniei" partea I, nr. 18 din 26 ianuarie 1991 de ratificare a Protocolului la 25 ianuarie 1991. - Legea nr. 64 din 4 octombrie 1993, publicata in ,,Monitorul Oficial" nr. 238 din 4 octombrie 1993 de ratificare a Statutului. - Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in ,,Monitorul Oficil" nr. 135 din 31 mai 1994 de ratificare a Conventiei si Protocoalelor sale aditionale. - Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in ,,Monitorul Oficial", Partea I nr. 35 din 31 mai 1994 de ratificare a Protocolului. - Legea nr. 77/dec 1991 publicata in ,,Monitorul Oficial", Partea I nr. 258 din 20 dec 1991 de aderare a Romaniei la Convetie. - Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicata in ,,Monitorul Oficial", Partea I nr. 193 din 4 mai 1999 de ratificare a Cartei. 5

5.Uniunea European i statele tere n materia proteciei drepturilor omului

Respectul drepturilor omului a devenit o condiie de aderare la UE, dar i unul din principiile ce guverneaz n general relaiile externe ale Uniunii. Respectul drepturilor fundamentale trebuie s mearg dincolo de simplele declaraii de principii: luarea n considerare a acestor drepturi este o realitate ce se impune cu putere n relaiile UE cu statele candidate la aderare, att n momentul negocierii ct i al ncheierii acordurilor de asociere. Acordurile de asociere cuprind, astfel, prevederi referitoare la drepturile omului sub forma unor clauze de condiionare. 6. Specific national in domeniul protectiei drepturilor omului 6.1. Scurt istoric In Romania, conceptiile privind drepturile omului s-au cristalizat si afirmat in procesul infaptuirii aspiratiilor de libertate si unitate nationala. In Transilvania, sub influenta Renasterii, s-au dezvoltat inca de timpuriu idei umaniste. Pe teritoriul de azi al tarii, se manifesta chiar o adevarata scoala umanista in contextul european, care fundamenteaza originea, continuitatea si unitatea poporului roman. Aceasta scoala are exponenti de seama in marii carturari Grigore Ureche, Miron Costin, C-tin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Mitropolitul Dosoftei, Antim Ivireanu. Un important document, care marcheaza inca de timpuriu preocuparile romanesti pentru definirea drepturilor si libertatir il constituie hrisovul emis la 15 iulie 1632 de Leon Voda Tomsa, domn al Tarii Romanesti (1629-1632), considerat de prestigiosi cercetatori romani (Valentin Al. Georgescu) ca fiind pe acelasi plan al importantei cu ,,chartele" emise in alte tari, fapt ce evidentiaza si pe acest plan ,,integrarea tarilor romane in evolutia generala a societatii europene" . Influenta Revolutiei franceze a fost deosebit de puternica in Principatele Romane unde aspiratiile de unitate si emancipare nationala, coroborate cu marile idei ale Revolutiei franceze, s-au regasit in documentele programatice ale Revolutiei de la 1848 din Transilvania. Moldova si Tara Romaneasca. Sub influenta unor mari ganditori - Nicolae Balcescu, Ghe Lazar, Ion Ghica s.a. - conceptul romanesc de drepturi ale omului - ,,drituri firesti" a fost elaborat din multiple unghiuri de vedere, tinand seama de interesele tarii, in armonie deplina cu unitatea si independenta nationala. 6

Principiile constitutionale moderne de organizare a statului si-au gasit exprimare cat se poate de elocventa in Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris -1864, promulgat de Alexandru Iona Cuza si in Constitutia romaneasca din 1866, prima constitutie moderna, inspirata din constitutia belgiana, considerata la timpul sau cea mai inaintata din Europa. O expresie deosebit de clara au capatat drepturile si libertatile omului din Constitutia din 29 martie 1923 care consacra neechivoc dreptul romanilor, fara deosebire de origine etnica, de limba sau religie, de a se bucura de libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, a presei, intrunirilor, asociatiilor si alte libertati si drepturi stabilite prin lege. Privita in raport cu Constitutia din 1923, Constitutia din 1938 contine evident anumite limitari. Asadar, numai cetatenii romani sunt admisibili in functiile si demnitatile publice, civile sau militare. In conditiile instaurarii regimului de dictatura comunista, drepturile omului au suferit importante amputari si reduceri, ele fiind subordonate noii conceptii cu privire la organizarea statului, bazata pe dominatia unui singur partid si interzicerea celorlalte partide, pe prohibirea oricaror actiuni sau atitudini politice care ar fi contravenit ideologiei comuniste. Dupa 1989 au fost create conditiile pentru edificarea unui autentic sistem democratic al drepturilor si libertatilor omului, intemeiat pe recunoasterea si stricta traducere in viata a standardelor internationale. In acest sens au fost intreprinse o serie de masuri legislative. In perioada imediat urmatoare Romania a devenit parte la numeroasele instrumente juridice internationale, adoptand totodata prevederi pentru adaptarea legislatiei sale interne la exigentele conventiilor internationale. S-a urmarit refacerea intregului edificiu legislativ in consonanta cu imperativele edificarii statului de drept cu prevederile conventiilor internationale si in special ale Cartei de la Paris (1990) prin care toate statele europene s-au angajat sa-si fundamenteze sistemul de drept pe baza principiilor democratice. 6.2. Integrare in ordinea juridica internationala Recunoasterea si consacrarea drepturilor omului prin documente internationale a avut o influenta benefica asupra legislatiei interne a statelor in sensul contributiei la afirmarea respectului fata de drepturile omului si perfectionarii legislatiilor nationale. ,, Indivizii pot beneficia de drepturi si libertati pe plan intern numai prin mijlocirea statelor de care apartin si care, in virtutea suveranitatii lor, asigura totodata caile concrete de realizare a drepturilor si libertatilor respective. Fara inscrierea drepturilor omului in normele constitutionale si fara adoptarea masurilor necesare pentru garantarea lor de catre fiecare stat, drepturile si libetatile 7

cetatenesti sunt lipsite de orice eficienta" . Astfel, in cazul Romaniei, Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, adoptata la Roma la 4 noiembrie 1950 si intrata in vigoare la 3 septembrie 1953 a fost ratificata prin Legea nr 30 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr 135 din 31 mai 1994, intrand astfel in dreptul intern al acesteia. Indivizii pot beneficia de drepturi si libertati pe plan intern numai prin mijlocirea statelor de care apartin. Acest principiu este consacrat in doctrina ca principiu al subsidiaritatii dreptului international fata de dreptul intern. Un specific deosebit il reprezinta in privinta Romaniei principiul ,,self executing", consacrat in art 20 din Constitutie, in sensul ca drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte, in caz de neconcordanta cu legislatia interna, primele avand prioritate.

Bibliografie : Bianca SELEJAN-GUAN.- Protecia european a drepturilor omului. Bucureti: Editura All Beck, 2004 Corneliu-Liviu POPESCU.- Protecia internaional a drepturilor omului. Surse, instituii, proceduri. Bucureti, Editura All Beck, 2001