Mesterul Manole de Lucian Blaga Persoane: Voda Manole Mira Staretul Bogumil Gaman Zidarii Locul actiunii: pe Arges

in jos. Timp mitic romanesc. Actul I Actiunea primului act are loc in camara de lucru a Mesterului Manole. Acesta incearca sa gaseasca, cu ajutorul Staretului Bogumil, o explicatie pentru caderea zidurilor bisericii pe care incercau s-o construiasca. Staretul incearca sa-l convinga pe Manole ca fortele superioare se impotrivesc cladirii bisericii si ca numai o jertfa umana ar tine zidurile in picioare. Mesterul nici nu concepe o asemenea idee, stiind ca una dintre Cele zece porunci este sa nu ucizi. Gaman, un batran prieten al lui Manole, se ofera sa fie jertfa necesara, insa Mesterul nu doreste sa auda asemenea ganduri. Dupa plecarea Staretului, apare Mira, sotia lui Manole. Aceasta nu are deloc incredere in Bogumil, numindu-l pacatos. Ea crede ca sotul ei nu se mai odihneste deloc din cauza acestei biserici. Manole se chinuieste sa construiasca acel lacas de sapte ani, tot atatia de cati este casatorit cu Mira. Cele doua iubiri ale Mesterului sunt sotia sa si biserica pe care doreste s-o cladeasca. El nu intelege de ce cerul i se impotriveste si cauta tot felul de solutii. Apar sase dintre cei noua zidari pentru a-l vesti pe Mester de prabusirea noilor ziduri ale bisericii. Acestia sunt de parere ca nici un loc nu este bun pentru constructie, desi masuratorile sunt corecte. Obositi fiind si satui de atatia chinuri, zidarii vor sa-l abandoneze pe Manole. Gaman ii convinge insa sa nu se lepede de Mester si pornesc cu totii la locul tragediei pentru a examina faptele. Mira ramane acasa, sfatuita fiind de sotul ei, sa se culce. Actul II

Dimineata devreme, Manole cerceteaza temeliile ruinei. Zidarii sunt convinsi ca nu mai are rost sa incerce, deoarece tot ceea ce ei ridica, noaptea se darama. Peste putin timp se infatiseaza in fata lor un sol al domnitorului care-i anunta ca Voda vrea sa vada biserica ridicata. Zidarii si Manole ii spun solului ca pamantul acesta este bantuit si ca trebuie ales alt loc. Solul spune ca Voda a cheltuit mult pentru aceasta biserica care trebuia construita in doi ani. Au trecut sapte ani si nici macar zidul nu este ridicat. Mesterul mai cere o singura sansa si promite ca va ridica biserica in curand; el cere doar trei zile. Dupa plecarea solului, zidarii il intreaba cum a putut fagadui ceva ce le poate cauza moartea. Al saselea zidar vrea sa plece si ceilalti i se alatura. Ei ii cer lui Manole sa porunceasca sufletelor lor sa uite de imaginea bisericutei. Mesterul nu poate sa faca acest lucru, dar este mai sigur ca oricand ca biserica se va inalta. Al saselea zidar nu vrea sa mai fie vrajit de chipul bisericii si ii paraseste. Ceilalti zidari raman si ii spun mesterului ca numai printr-o minune vor reusi sa ridice biserica. Manole le spune ca numai printr-o jertfa de sange vor reusi si printr-o minune de Sus sau de Jos. Dupa o lupta psihologica cu el insusi, Manole le spune cu un glas ireal ca o viata de om trebuie cledita in zid. Fiinta jertfita trebuie sa fie o sotie, care inca n-a nascut, sora curata sau fiica luminata. La inceput, mesterii sovaie, dar inteleg ca sacrificiul este singura solutie si fac un juramant: jertfa va fi prima femeie care va veni sa-si vada sotul, fratele sau tatal. Apare si cel de-al saselea zidar, care nu poate uita biserica.

Actul III

Actiunea se petrece tot la zidul in ruine, in dimineata celei de-a treia zi, ceruta de Manole ca ragaz. Zidarii sunt palizi si slabiti, in asteptarea primei femei care va veni. Nici ei, nici Mesterul nu mai pot dormi noaptea. Barbatii se roaga sa nu fie sotia, sora sau fiica unuia dintre ei sacrificata. Zidarii, intaratati de cel de-al saselea, cred ca Manole a incalcat juramantul, anuntand-o pe Mira. Manole le raspunde ca acest juramant a fost facut pentru Dumnezeu, iar pe El nu-l poate insela. In plus, le spune ca asa cum a impartit totul cu ei pana atunci , asa imparte si suferinta cu ei. Zidarii nu il cred si vor sa desfaca juramantul. Mira soseste cu rasuflarea taiata si cu un suras speriat. Dupa ce a vorbit cu Staretul Bogumil si dupa ce a aflat ca trebuie facuta o jertfa umana, pentru a inalta biserica, sufletul Mirei a fost cuprins de neliniste si a venit in graba sa opreasca o asemnea nebunie. Sotul ei este inlemnit si vrea s-o faca sa plece, dar zidarii ii amintesc de juramant si nu ii dau voie Mirei sa plece. Femeia este decisa sa nu-i lase sa omoare pe cineva si ii incredinteaza ca oricare ar fi

juramantul lor, ea ii dezleaga. Mesterul o linisteste, spunandu-i ca nu au zidit pe nimeni si ca in cateva zile biserica va fi intreaga. Mira crede ca blestemul a fost biruit. Manole ii spune ca povestea cu jertfa umana e un joc pe care-l vor face cu ea. Blestemul il vor invinge prin acest joc. Barbatii se vor preface ca o zidesc; ea trebuie doar sa stea nemiscata si sa zambeasca. Mira crede ca este vorba doar de un joc si accepta sa participe. Actul IV Zidurile bisericii incep sa se ridice. Zidarii, zoriti de Manole, lucreaza fara odihna. Mesterul umbla agitat si aude vaietul in zid", desi ceilalti nu aud nimic. Oamenii se intreaba daca Mira a inteles ce s-a intamplat. Unul din ei crede ca nu si-a dat seama nici dupa moarte deoarece avea un suflet atat de bun. Grupuri de femei vin de prin tara sa planga pentru sotia din zid. Ele privesc zidurile si par sa uite pentru ce au venit. Drumul de intoarcere il parcurg in tacere, iar unele dintre ele, nici nu stiu de ce au venit. Manole este bantuit de amintiri. El are impresia ca lucreaza de ani de zile si nu de sapte zile. El nusi mai poate aminti cum s-a stins Mira din viata si il intreaba pe un zidar. Acesta incearca sa-i aline durerea si ezita sa-i raspunda. Mesterul este revoltat ca Dumnezeu i-a cerut totul pentru a cladi aceasta biserica. Manole aude vocea Mirei din zid si le porunceste oamenilor sa lucreze tot mai repede. La un moment dat, Mesterul isi pierde mintea si incepe sa loveasca peretii, pentru a-i darama. Zidarii incearca sa-l opreasca, dar el striga ca nu mai vrea turle, ferestre, nici biserica, ci o vrea pe Mira din piatra. Vrea sa inceteze "vaierul". Barbatii nu stiu cum sa-l faca sa inceteze. Manole ii intreaba cine a zidit-o, cine a pus ultima piatra. Zidarii ii raspund ca el a fost cel care a zidit-o pana la ultima piatra. Manole nu poate accepta acest lucru. Actul V

Biserica este terminata. Zidarii incearca sa ridice clopotul cel mare. Ei asteapta sosirea domnitorului si anuntarea pedepsei lui Manole si poate chiar a lor. Mesterul pare sa nu mai traiasca; el se plimba pe langa biserica si aiureaza. Soseste Gaman, care ii spune lui Manole ca a fost pe la manastiri sa se roage. Acesta ii spune batranului cum a omorat-o pe Mira si ii arata zidul in care se afla trupul ei. Gaman ii marturiseste ca stie toata povestea si ca aude si el cantecul Mirei din zid. Il anunta pe Manole ca tara e ingrozita de aceasta jertfa si ca in sobor, multe glasuri s-au ridicat impotriva lui. Voda e presat de boieri pentru a-l judeca pe mesterul vinovat de crima. Manole este foarte obosit si isi da seama ca a fost doar o unealta in mana Domnului.

Domnitorul vine sa vada biserica, insotit de un alai de boieri si calugari, care ii spune domnului ca Manole poate ridica o biserica mai frumoasa. Ei il indeamna sa ordone moartea mesterului. Voda nu ii asculta, ci ii ureaza lui Manole sa traiasca multi ani, fiind chiar ingrijorat pentru sanatatea lui. Manole vrea sa i se permita sa traga primul clopotul cel mare si intra in biserica. Boierii continua sal acuze pe mester de crima, dar multimea se impotriveste. Manole trage clopotul, apoi se arunca din biserica si moare la cateva secunde dupa ce atinge solul. Gaman a simtit ca sufletul Mesterului era atras catre o alta lume. Zidarii se simt pierduti fara Manole si simt ca nu-si vor mai gasi locul in lume.