Clima Europei

          Clima Europei este determinata de asezarea sa (in cea mai mare parte)
in zona temperata, de influenta pe care o exercita Oceanul Atlantic, impreuna
cu curentul cald al Curentul Cald al Golfului si Marea Mediterana si de
configuratia reliefului si a tarmurilor.

          Principalul factor de formare al climei Europei il constituie insa circulatia

atmosferica deasupra acestui continent. Aceasta se dezvolta sub influenta a doi
centri de actiune permanenti: anticiclonul dinamic subtropical al Azorelor si
minima islandeza, iar in perioada rece si sub influenta anticiclonului termic
eurasiatic.

          Din punct de vedere climatic, Europa este situata intre pozitia de iarna a
frontului polar (care trece de-a lungul tarmului sudic al Mediteranei) si pozitia de
iarna a frontului arctic (situat dincolo de tarmul nordic al Europei). Dupa
caracterul circulatiei atmosferice, Europa poate fi impartita in doua zone
climatice: zona temperata, care cuprinde cea mai mare parte a continentului si
zona subtropicala, despartite intre ele prin lantul Muntilor Pirinei, Alpi si Balcani,
orientati vest-est.

          Zona temperata se caracterizeaza printr-o activitate ciclonica foarte

intensa, ce se dezvolta de-a lungul frontului polar arctic, care determina marea
variabilitate a timpului in cursul anului. Aceste fronturi se formeaza la intalnirea
maselor reci de aer arctic, cu cele de aer polar maritim mai calde, de deasupra
Atlanticului, precum si la intalnirea aerului tropical cu cel polar.

         Deplasarea de la vest catre est a ciclonilor provoaca intensificarea

precipitatiilor pe versantii vestici. Frecventa ciclonilor scade treptat catre est.
Aceasta influenta se resimte in special in Europa de Vest. Partea estica a
Europei, mai ales in perioada rece a anului, se afla sub dominatia anticiclonului
eurasiatic (siberian), care determina formarea vanturilor reci si uscate de nord-
est.

          In Europa sudica, trecerea ciclonilor este mai frecventa iarna, cand se
inregistreaza maximul de precipitatii. In cursul verii in aceasta zona predomina
aerul tropical. Din aceasta cauza, conditiile climatice din timpul verii sunt
apropiate de cele ale stepelor subtropicale, iar in cursul iernii, din cauza trecerii
ciclonilor, conditiile climatice corespund cu cele ale zonei temperate.

         Ca o consecinta a intinderii Europei in latitudine si a cresterii spre nord a

oblicitatii razelor solare, cantitatea de caldura primita descreste de la sud spre
nord. Descresterea este atenuata de marirea catre poli a duratei zilei, precum si
de energia suplimentara, transportata de apele calde ale curentului Golfului.

         Sub efectul incalzirii suprafetei subiacente in cursul anului, sistemele

barice care influenteaza clima Europei se deplaseaza catre nord in timpul verii
si spre sud, iarna.

         Evolutia centrelor de actiune in cursul anului determina invazii frecvente

de aer arctic, aer polar maritim, aer tropical maritim si aer tropical continental.
Prin transformarea acestora, desupra regiunilor centrale si estice ale Europei se
formeaza aerul polar continental.

         Particularitatile de circulatie a aerului deasupra Europei creeaza conditii

deosebite in ceea ce priveste temperatura si umezeala aerului, precipitatiile
atmosferice etc.
 Regimul temperaturii aerului, in special in anotimpul de iarna, este puternic
influentat de vanturile de vest, care transporta mase de aer mai calde de
deasupra Atlanticului (Curentul Golfuluii). Din aceasta cauza, directia
izotermelor se aseamana in aceasta perioada mai mult cu cea a meridianelor.

         Izoterma de 0oCa lunii ianuarie imparte continentul, din punct de vedere
termic, in doua regiuni: de o parte Europa de vest si de sud, cu un climat mai
cald, de nuanta maritima (in special iarna); de alta parte, Europa de est si de
nord, cu o clima temperata continentala (ierni friguroase). Aceasta izoterma,
impreuna cu cea de 10oC a lunii ianuarie, care trece prin sudul Peninsulelor:
Iberica, Italica si Balcanica, delimiteza regiunile calde ale Europei.

         In timpul verii, Europa este marginita la nord de izoterma de +10oC a lunii
iulie, care desparte regiunea de tundra de cea a padurilor de conifere.

         Regimul precipitatiilor este, de asemenea, conditionat de circulatia

maselor de aer si de relieful foarte variat al Europei. Ca efect al circulatiei
vestice, care deplaseaza mase de aer umed, cantitatile maxime de precipitatii
cad pe tarmurile apusene ale continentului si pe pantele vestice ale muntilor (in
medie 1000...2000 mm pe an). Cele minime (in jur de 500 mm) se inregistreaza
in zonele adapostite (campiile din partea estica, regiunile interioare ale Suediei
si Finlandei). Precipitatiile de iarna scad treptat de la vest catre est, din cauza
slabirii activitatii ciclonice si a dezvoltarii anticiclonilor in aceeasi directie.

         Din punctul de vedere al conditiilor climatice luate in ansamblu,

determinate de caracterul circulatiei maselor de aer, Europa poate fi impartita in
patru regiuni climatice: Europa nordica, vestica, estica si sudica
(mediteraneana).

        Clima Europei nordice (Islanda, Peninsula Scandinavica, Finlanda, precum

si etremitatea nordica a partii europene a Rusiei) se formeaza in cea mai mare
parte sub influenta aerului polar maritim de deasupra Oceanului Atlantic si a
frecventelor patrunderi de aer arctic. In general, clima acestei regiuni este
umeda si relativ blanda in partea vestica, datorita influentei Curentului cald al
Golfului si ceva mai aspra in est, ca o consecinta a orientarii muntilor
Scandinavici (NE-SV), care impiedica patrunderea spre rasarit a acestei
influente. Regimul elementelor climatice se caracterizeaza prin uniformitate.
Este specific numarul mic de zile senine intr-un an (pana la 50 de zile), in timp
ce zilele noroase depasesc 300, cele mai multe fiind cu ceata.

         Iarna predomina vanturile puternice dinspre vest si sud-vest, provocate de

trecerea frecventa a ciclonilor, care transporta aerul mai cald de deasupra
Oceanului Atlantic.
 In timpul verii, cea mai mare frecventa o au vanturile dinspre nord, care,
transportand mase reci de aer arctic, provoaca adeseori ingheturi, chiar in
mijlocul perioadei calde a anului. Transformarea acestuia in aer polar
continental se desfasoara lent in aceasta regiune, datorita intinselor paduri de
conifere, care acopera suprafata pamantului si a numeroaselor lacuri, ce
consuma o cantitate importanta de caldura in procesul evaporatiei. Din aceasta
cauza, verile sunt racoroase (temperatura aerului sub 15oC).

        Europa Vestica (Franta, Belgia, Olanda, Danemarca, Anglia si partea de

sud a Norvegiei) se caracterizeaza printr-o clima mai dulce, cu iarna calda
(peste 0oC) si vara racoroasa (intre 15 si 18oC). Aici predomina masele de aer
polar maritim, cu o intensa activitate ciclonica in perioada rece a anului. In
cadrul acestei regiuni climatice este caracteristica variatia anuala uniforma, atat
a temperaturiii cat si a precipitatiilor, amplitudini termice anuale intre 10 si 15oC
si ploi in tot cursul anului, avand insa o frecventa mai mare toamna si iarna,
cand activitatea ciclonica este mai intensa. Stratul de zapada este instabil.
 Europa estica in care este situata si tara nostra se caracterizeaza printr-o clima
temperata continentala. Vara este foarte calduroasa, iar iarna rece, fapt care
determina mari amplitudini termice anuale.

         Principala masa de aer o constituie aerul polar continental, care se

formeaza in ramura europeana a anticiclonului de iarna asiatic, prin racirea si
uscarea aerului polar maritim deasupra invelisului de zapada. In cursul iernii
sunt frecvente inversiunile termice. De asemenea au loc invazii ale aerului
arctic, care scad temperatura aerului pana sub -40oC. In timpul verii, in aceasta
regiune se constata prezenta maselor de aer tropical, care provin din regiunea
mediteraneana, sau se formeaza in sudul Peninsulei Balcanice si in Campia
Panonica, Campia Romana si in zona de stepa a teritoriului european al Rusiei.
Formarea se produce atunci cand peste Europa domina anticiclonul Azoric, sub
forma unei dorsale de mare presiune, care creeaza conditii pentru producerea
unor perioade mai lungi sau mai scurte de seceta. Cantitatea maxima de
precipitatii se inregistreaza la sfarsitul primaverii si prima jumatate a verii.

          Conditii climatice deosebite se observa pe coasta de sud a Crimeei.

Aceste conditii se formeaza sub influenta muntilor care se opun invaziilor
maselor de aer rece, din nord si sub influenta Marii Negre, a carei suprafata
este iarna mai calda decat uscatul inconjurator. In felul acesta Marea Neagra
contribuie iarna la intensificarea activitatii ciclonice din Marea Mediterana, iar
vara la extinderea in aceasta zona a dorsalei anticiclonului Azoric. Tipul special
de clima care se creeaza aici, cu ierni foarte blande si ploioase si veri senine si
uscate este asemanator tipului subtropical.

          Intre regiunea de vest si cea de est se formeaza un climat de tranzitie (in
Europa centrala), in care verile sunt mai calduroase decat in clima temperata
maritima din vest, iar iernile sunt ceva mai calde decat in clima temperata
continentala din est.
 Europa sudica apartine din punct de vedere climatic zonei subtropicale. Ea
este limitata la nord de puternice lanturi muntoase (Muntii Pirinei, Muntii Alpi si
Muntii Balcani), care opresc invaziile de aer rece din nord. Acest aer arctic
ocoleste lanturile de munti pe la vest si est, coborand brusc temperatura
aerului. Ninsoarea care se produce in aceste cazuri formeaza un strat de
zapada, care se mentine numai cateva zile in partile nordice ale regiunii. 

          In cursul verii, regiunea mediteraneana este expusa influentei aerului

tropical, care in parte se formeaza pe loC. Perioadele de timp cald, senin si
uscat sunt destul de lungi, iar nebulozitatea foarte redusa. Iarna, in jumatatea
vestica a regiunii (Peninsulele Iberica si Italica), predomina aerul polar maritim,
in partea estica a zonei subtropicale (Peninsula Balcanica) predomina aerul
polar continental. Din aceasta cauza, temperatura aerului depaseste peste tot
0oC, cu exceptia partii centrale a Peninsulei Balcanice, unde coboara la -1...-
2oC. Precipitatiile cele mai bogate se inregistreaza iarna, datorita activitatii
ciclonice care se dezvolta de-a lungul frontului polar, deplasat mult catre sud in
acest anotimp. Ele depasesc 1 000 mm in regiunile vestice ale celor trei
peninsule (pe versantii vestici ai Muntilor Alpi Dinarici ajung chiar la 3 000 mm)
si scad sub 500 mm in partile estice.