Transformatoare electrice speciale

TRANSFORMATOARE ELECTRICE SPECIALE

1. TRANSFORMATOARE DE MASURA
In general exista doua feluri de transformatoare electrice de masura:
A) - transformatoare de masura de curent (reductoare de curent);
B) - transformatoare de masura de tensiune (reductoare de tensiune).) Din insasi denumirea lor rezulta ca acest tip de transformatoare electrice speciale sunt folosite in
primul rand in cadrul circuitelor de masura (masurarea tensiunii, curentului, puterii, energiei) si apoi in
cadrul circuitelor de protectie (de tensiune, de suprasarcina etc).
A. Transformatoarele de curent se folosesc in cazul in care este
nevoie sa se masoare curenti mari. Astfel, infasurarea primara a
transformatorului (reductorului) de curent este formata dintr-o singura
spira sau cateva spire de sectiune mare (uneori chiar sub forma de bara)
ce se leaga in serie cu circuitul al carui curent se masoara figura3.74- iar
secundarul acestuia este format dintr-un numar mai mare de spire de
sectiune mica la bornele caruia se leaga bobinele aparatelor care au
rezistentele ohmice foarte mici, de exemplu ampermetrele, bobinele de curent ale wattmetrelor,
contoarelor, cosfimetrelor, ale releelor de curent etc. Pentru ca toate aceste bobine trebuie sa fie strabatute
de acelasi curent din secundarul reductorului de curent rezulta ca ele se vor lega in serie intre ele , intregul
lant conectandu-se la bornele k, l ale secundarului transformatorului.
Pentru ca rezistentele ohmice ale acestor bobine sunt foarte mici, rezulta ca transformatorul de masura de
curent lucreaza practic intr-un regim de scurtcircuit, tensiunea la bornele sale k, l fiind nula. Aceasta
inseamna ca miezul transformatorului lucreaza la inductii mici (B=8001000 gausi) ceea ce conduce la
concluzia ca si curentul de magnetizare I este foarte mic si poate fi neglijat. Din relatia solenatiilor la
transformator (in conditiile I 0) se poate nota:

(3.237)
Totusi un curent de magnetizare al transformatorului de masura de curent exista, iar aceasta stare va
conduce la o eroare de curent exprimata prin relatia:

(3.238)
in care I1 este curentul din primarul reductorului, iar I2 cel din secundarul acestuia. Pentru o precizie mai
mare este necesar sa se ia in consideratie si eroarea de faza tinand seama de faptul ca curentul de
magnetizare este defazat fata de curentii I1 si I2 . Dupa erorile inregistrate reductoarele de curent se
clasifica in urmatoarele clase de precizie: 0,2; 0,5;1si 3.
Transformatoarele de masura de curent se executa pentru curenti primari cuprinsi intre valorile 5-

15000A, in secundarul acestora insa curentul nominal este de 5 A ( in cazuri speciale poate fi 1 A sau 10
A). Astfel, putem avea reductoare de curent de 30/5 A; 100/5 A; 1500/5 A etc.
Din punctul de vedere al tensiunii la care pot fi utilizati reductorii de curent acestia se clasifica in cei de
joasa tensiune (0,5kV inclusiv) si cei de inalta tensiune (6kV, 35kV, 110kV etc). Asadar la un reductor de
curent in afara raportului curentilor (200/5A; 400/5A etc) este necesar sa se specifice si tensiunea la care
va lucra reductorul. Reductoarele de curent cu acelasi raport de transformare al curentilor dar cu tensiuni
de functionare diferite se deosebesc mult in gabarit datorita izolatiilor specifice tensiunilor la care urmeaza
sa lucreze. In afara de aceasta este necesar sa fie cunoscut ca reductoarele de curent de inalta tensiune
sunt dotate, in mod obisnuit, cu doua secundare: unul cu clasa de precizie 3 pentru circuitele de protectie,
realizandu-se in acest fel, in cadrul reductorului si o separare intre circuite de masura si de protectie pentru
o instalatie electrica data. Notarea unui astfel de transformator se face astfel: 100/5/5A 6kV, sau un alt
exemplu: 400/5/5A 35kV.
Un amanunt important pentru exploatarea transformatoarelor de curent este acela ca infasurarea
secundara a acestora trebuie obligatoriu racordata pe bobinele de curent ale aparatelor de masura sau/si
de protectie, iar in lipsa acestora (cand aparatele se demonteaza, de exemplu, pentru verificari periodice de
metrologie) ea trebuie legata in scurt. Cu alte cuvinte infasurarea secundara a reductoarelor de curent
lucreaza numai in regim de scurtcircuit.
La functionarea in gol a reductorului de curent inductia magnetica in miezul transformatorului creste
foarte mult (de 1418 ori inductia la sarcina) ceea ce face sa creasca foarte mult pierderile in fier care la
randul lor duc la supraincalzirea (efect Joule) fierului miezului magnetic si apoi la deteriorarea izolatiei
infasurarii secundare a reductorului. In afara de acest aspect datorita inductiilor foarte mari, tensiunea
indusa in infasurarea secundara este foarte mare (poate atinge cateva mii de volti la reductoarele de joasa
tensiune) ceea ce devine un pericol pentru personalul de exploatare, dupa cum poate duce la strapungerea
izolatiei dintre primarul si secundarul reductorului de curent sau dintre secundar si masa. Din aceleasi
motive, in functionarea normala, pentru evitarea consecintelor unei eventuale strapungeri a izolatiei dintre
primar si secundar, cand tensiunea din primar (eventual inalta tensiune 6kV sau 35kV etc) ar ajunge la
bornele secundarului (deci la aparatele de masura de la panoul aparatelor) si ar constitui un real pericol
pentru personalul de exploatare, o borna a secundarului reductorului de curent se leaga obligatoriu la
pamant.
Ca incheiere este necesar sa se mentioneze ca si clestele ampermetric (clestele Ditz) poate fi
considerat tot un reductor de curent al carui circuit magnetic poate fi insa sectionat pentru a inlantui apoi
o faza a unui consumator (faza in acest fel va juca rolul primarului reductorului de curent) pentru citirea
curentului de sarcina pe faza consumatorului dat .Acest tip de reductor de curent mobil este foarte comod
pentru masurarea curentilor pe diverse circuite ale receptoarilor fara a fi necesara intreruperea alimentarii
acestora in vederea racordari (montari) reductorului asa cum se procedeaza cu reductoarele obisnuite.
Eroarea acestui tip de reductor de curent este insa destul de mare (clestele ampermetric este incadrat in
mod obisnuit in clasa de precizie 5).
B. Transformatoarele de masura de tensiune se folosesc in general pentru masurarea unor
tensiuni foarte mari ce nu pot fi masurate direct cu aparatele de masura. Sunt deci reductoare de tensiune,
la bornele secundare racordandu-se bobinele de tensiune ale aparatelor de masura si ale releelor de
protectie. Si pentru ca toate aceste bobine trebuie sa preia aceeasi tensiune (anume tensiunea de la
bornele secundare ale reductorului de tensiune) rezulta ca bobinele se vor racorda intre ele in paralel , asa
cum se arata in figura 3.75.
Primarul reductorului de tensiune se racordeaza in paralel cu reteaua
a carei tensiune este masurata, iar la bornele secundare se leaga
aparatele de masura si releele de protectie (bobinele lor de
tensiune).Deoarece bobinele de tensiune au rezistenta ohmica mare,
rezulta ca secundarul reductorului de tensiune functioneaza in mod
obisnuit intr-un regim apropiat de cel de mers in gol. De aceea miezul
magnetic al reductorului de tensiune se executa dintr-un fier de calitate
superioara care se satureaza putin (B60008000 gaussi).

Dupa valoarea erorii transformatoarele de masura de tensiune se

clasifica in urmatoarele clase de precizie: 0.2; 0.5; 1; 3.Specific pentru
reductoarele de tensiune este raportul de transformare al tensiunilor,
cunoscand faptul ca tensiunea nominala din secundarul sau este 100V. In
acest fel, specificatia pentru transformatoarele de masura de tensiune va
cuprinde raportul tensiunilor, de exemplu: 6/0,1kV; 35/0,1kV; 110/0,1kV; etc.
Din aceleasi considerente ca si la reductorii de curent, una din bornele secundarului reductorului de
tensiune se leaga la pamant.
Transformatoarele de masura de tensiune por fi monofazate sau trifazate.

2. Autotransformatorul
Autotransformatorul este acel transformator ce poseda o singura infasurare, dar a carui o parte
apartine atat primarului cat si secundarului, fig. 3.76. Sa luam in considerare un autotransformator
coborator de tensiune: in acest caz tensiunea primara U 1 se aplica la bornele AB
,
iar ca infasurarea secundara va servi portiunea AC din infasurarea autotransformatorul.
Mersul in gol (I 2 =0) al autotransformatorul nu se deosebeste cu nimic de acela al unui transformator
electric obisnuit. Deoarece tensiunea primara se repartizeaza uniform pe toate spirele infasurarile
autotransformatorul, atunci pentru tensiunea secundara a acestuia se poate nota:

(3.239)
in care k reprezinta ca si la transformatorul obisnuit raportul de transformare.
Trebuie remarcat faptul ca daca vom aplica tensiunea primara la bornele AC
atunci se obtine un autotransformator ridicator de tensiune deoarece in acest caz
se poate nota:
(3.240)

si

k>1

Analiza regimului de sarcina la autotransformator este mai diferita decat

aceea de la transformatorul obisnuit. Astfel, in acest regim vom avea in primar un
curent I1, iar in secundar un curent I2 . Daca infasurarile primara si secundara ar fi
separate ca la un transformator obisnuit, atunci neglijand curentul de magnetizare, din relatia solenatiilor
pentru transformator se poate nota:

din care rezulta:

.

(3.241)

Din analiza schemei autotransformatorului (fig. 3.76.) se constata ca curentul I1 circula numai pe portiunea
CB a infasurarii autotransformatorului, iar curentul I2 ca atare nu exista deloc in infasurarea
autotransformatorului deoarece in partea comuna a infasurarii circula de fapt curentul IAC care reprezinta
suma fazorilor

si

. Din (3.241) avem:

,
respectiv:
.

(3.242)

cu alte cuvinte in partea comuna a infasurarii (AC) circula un curent

100 din valoarea curentului
sarcina.

care reprezinta numai procentul

daca s-ar fi folosit un transformator obisnuit incarcat la aceeasi

Sa comparam in continuare unii parametri principali ai autotransformatorului (pe care ii vom nota cu
indicele a) cu cei ai unui transformator obisnuit (pe care ii vom nota cu indicele t). Astfel, pentru
compararea rezistentelor ohmice se vor compara pierderile in cuprul transformatorului si
autotransformatorului, avem:
- la transformator
;

(3.243)

- la autotransformator
1) pe portiunea CB

si deci
;

(3.244)

2) pe portiunea AC circula un curent IAC<I2 , de aceea sectiunea spirelor acestei portiuni de

autotransformator poate fi mai mica, adica va fi de fapt proportionala cu raportul IAC/I 2 , iar rezistenta sa
ohmica va fi invers proportionala cu acest raport. Deci:

,
iar

(3.245)

Din analiza relatiilor (3.244) si (3.245) rezulta ca din punctul de vedere al rezistentelor ohmice ale
infasurarilor, un autotransformator poate fi privit ca un transformator obisnuit ale carui rezistente ohmice
pentru ambele infasurari sunt micsorate fiecare cu (1-1/k) ori. De aici, evident si pentru rezistentele globale
(Kapp) se poate nota:

(3.245a)

Aceasta se observa si din schema figurii 3.76: portiunea CB a autotransformatorului (in care circula
curentul I1 ca si in primarul transformatorului obisnuit) are aceeasi sectiune cu cea de la transformatorul
obisnuit, dar lungimea sa este de
ori mai mica decat la transformatorul obisnuit. Pe de alta parte,
portiunea AC de la autotransformator are intr-adevar aceeasi lungime ca la un transformator obisnuit, in
schimb sectiunea sa este de

ori mai mica decat a infasurarii transformatorului echivalent.

Pentru reactanta Kapp a autotransformatorului se poate trage aceeasi concluzie (in acelasi mod).
.

(3.246)

Din relatiile (3.245a) si (3.246) rezulta ca pentru:

- pierderile din cupru se pot nota
;

(3.247)

- tensiunea de scurtcircuit se poate de asemenea nota:

;

(3.248)

Din (3.247), respectiv din (3.248) rezulta ca pierderile in cupru ale autotransformatorului si greutatea
acestuia va fi cu atat mai mica cu cat k va fi mai aproape de valoarea 1. Ele tind catre valori minime cand
k1. Pentru k=1 pierderile Pcua ar fi nule, dar de fapt in acest caz nu mai avem o transformare a energiei
electromagnetice deoarece punctul C ar coincide cu punctul B (fig. 3.76) si intreaga energie din primarul
autotransformatorului s-ar transmite direct in secundarul acestuia (este de fapt o legatura directa intre
sursa si bornele secundare ale autotransformatorului).
In alta privinta trebuie sa se remarce ca din toata puterea aplicata autotransformatorului S1 =U 1 I1 :

a) o parte se transmite in secundarul sau prin campul electromagnetic portiunii CB a infasurarii:

(3.249)
b) restul puterii se transmite pe calea electrica (adica direct fara intermediul campului electromagnetic)
tinand seama ca intre primarul si secundarul autotransformatorului exista legatura galvanica in punctul
A:
.

(3.250)

Din punct de vedere constructiv autotransformatoarele pot fi fixe (nereglabile) sau reglabile
(regulatoare de tensiune sau variacuri), monofazate sau trifazate.
Autotransformatoarele se utilizeaza la pornirea motoarelor de curent alternativ, la reglarea vitezei
motoarelor de curent alternativ, ca divizori de tensiune, ca ridicatori sau coboratori de tensiune in cadrul
sistemelor electromagnetice de transport a energiei electromagnetice.
3. TRANSFORMATOARE DE SUDURA
Pentru activitatea de sudare electrica , in general, se folosesc doua tipuri de utilaje electrice:
- generatoare electrice de sudura de curent continuu sub forma unui grup de masini
rotative;acest tip de instalatie de sudura are avantajul unei stabilitati mai mari a arcului electric si a
posibilitatii de concentrare mai mare a calduri la unul din electrozi, in schimb are dezavantajul ca este
necesar un grup format din doua masini;
- transformatoare de sudare la curent alternativ, care sunt, in general, de doua tipuri; cu arc
electric si transformatoare de sudura prin puncte.
In cele ce urmeaza se vor trata transformatoarele de sudura cu arc. Conditiile principale pentru
functionarea transformatorului prin sudare sunt:
a)tensiunea de mers in gol suficient de mare (30-70)V pentru a se putea realiza amorsarea
arcului electric;
b) caracteristica externa U=f(I) sa fie rapid cazatoare.
Pentru a realiza prima conditie se dimensioneaza corespunzator infasurarile primare si secundare ale
transformatorului in ceea ce priveste raportul de transformare, iar pentru a realiza cea de a doua conditie,
proiectarea se face pentru o tensiune de scurtcircuit mare U sc>50% si raportul curentilor Isc/I N<2.
Marirea tensiunii de scurtcircuit se poate realiza prin marirea
corespunzatoare a impedantei de scurtcircuit:

(care este de fapt impedanta Kapp a transformatorului). Pentru a

mari Zsc este rational sa se mareasca reactanta de scurtcircuit
(Kapp) X sc (pentru ca prin marirea lui Rsc se obtin pierderi prin
efect Joule mari) desi aceasta duce la o inrautatire importanta a
factorului de putere la care lucreaza transformatorul in timpul
sudarii (cos obisnuit in timpul sudarii este circa 0,4).

Din cele anterioare rezulta necesitatea maririi inductivitatii circuitului secundar al transformatorului,
iar clasificarea transformatoarelor de sudura se poate face dupa metoda folosita in scopul maririi acestei
inductivitati:
- transformatoare pentru sudare cu bobina reglabila in circuitul secundar;
- transformatoare pentru sudare cu inductivitate reglabila in secundar;
- transformatoare pentru sudare cu sunt magnetic.
1) - Primul tip de transformator de sudura este de fapt un transformator monofazat in secundarul
caruia, in serie cu el, se leaga o bobina de reactanta, care poseda mai multe ploturi pentru reglarea
reactantei sale figura 3.77. Este necesar sa fie remarcat ca fluxul produs de curentul secundar prin miezul
bobinei auxiliare L2 nu se inlantuie si cu infasurarea primara a transformatorului, de aceea inductivitatea
acestei bobine poate fi considerata ca o inductivitate de dispersie. In acest fel reactanta de scurtcircuit a
transformatorului poate fi marita sau micsorata in functie de pozitia manetei A pe ploturile bobinei auxiliare
(fig. 3.77).
La mersul in gol, I2 fiind nul, bobina auxiliara nu influenteaza cu
nimic asupra tensiunii de mers in gol, care se determina cunoscand
raportul de transformare k al transformatorului
.

(3.252)

In acest fel, schema echivalenta simplificata pentru

transformatorul de sudura poate fi prezentata ca in figura 3.78, in
care
este reactanta;
este rezistenta (raportate) a arcului
este tensiunea (raportata) intre electrodul de sudura si
electric, iar
masa in timpul sudarii (caderea de tensiune pe arcul electric).Impedanta de sarcina a transformatorului
este:
.
In schema echivalenta din figura 3.78 toate marimile sunt considerate a fi sinusoidale (sunt exprimate
fazorial) desi arcul electric este un element de circuit neliniar si deci marimile electrice nu ar putea fi
considerate ca fiind sinusoidale. Totusi experimental s-a constatat ca operand cu aceasta aproximatie nu se
introduc erori inadmisibile.
Din schema echivalenta rezulta imediat:
(3.253)

in care s-a notat:

;
Cum insa:
si

relatia (19.21) poate fi transcrisa sub forma:`

(3.254)
Pe de alta parte insa Rsc<< X sc si cu atat mai mult Rsc<<(Xsc+

), atunci (3.254) devine:

sau in modul
(3.255)
in care s-a notat

. Din 3.255 rezulta:

(3.256)

Relatia (3.256) defineste de fapt caracteristica externa a transformatorului de sudura U s=f(I2 ) reprezentata
grafic in figura 3.79. Deoarece in general X a>>I sc rezulta imediat ca aceasta caracteristica va fi intr-adevar
puternic cazatoare. Tot din relatia (19.24), daca se considera U a 0, rezulta:

(3.257)
din care rezulta ca variatia curentului de sudura este posibila prin variatia
reactantei bobinei auxiliare X a. In acest scop este prevazuta bobina
auxiliara cu mai multe ploturi.
Pe de alta parte pentru a elimina posibilitatea saturarii miezului
magnetic al bobinei auxiliare si deci pentru a elimina cat mai mult posibil
deformarea curbei curentului si a tensiuni, acest miez se executa cu un
intrefier mare (3.77).
2) - Transformatorului de sudura cu inductivitatea secundara
reglabila - este prezentat schematic in figura 3.80. Si in acest caz
inductivitatea (bobina) auxiliara este legata in serie cu infasurarea
secundara a transformatorului, numai ca reglajul caracteristici externe se poate face continuu (intre anumite
limite) prin reglajul continuu al reactantei X a cu ajutorul miezului A (fig. 3.80), marindu-se sau micsoranduse in acest fel intrefierului din circuitul magnetic al bobinei auxiliare . Acest sistem are insa unele
dezavantaje: nu se poate fixa perfect miezul mobil A intr-o pozitie necesara, in timpul functionarii pot
aparea unele modificari ale intrefierului ceea ce duce la modificare curentului pentru sudare si deci la
instabilitatea procesului de sudura. De asemenea apar vibratii si zgomot uneori suparatoare.
3) - Transformatorul de
sudura cu sunt magnetic se
prezinta schematic ca in figura 3.81.
Suntul magnetic S poate fi rotit in jurul
unei axe sau deplasat sistem sertar
(perpendicular pe planul desenului). In
acest fel variaza reluctanta magnetica
pentru conturul magnetic ce se inchide
prin sunt, iar in acest fel un flux
magnetic mai mare sau mai mic

(produs de infasurarea
transformatorului) se va inlantui si cu
bobina auxiliara X a, ceea ce va duce
evident la modificare
inductivitatii,respectiv a reactantei
sale. In continuare fenomenele sunt
similare ca in cazul transformatorului cu bobine reglabila.
La unele tipuri constructive pozitia infasurarilor primare si secundare este diferita decat cea prezentata
in figura 3.81 (secundarul se monteaza in partea superioara a circuitului magnetic), iar la alte tipuri
infasurarea secundara nici nu se monteaza utilizandu-se doar bobina auxiliara X a cu posibilitatea de reglaj a
inductivitatii sale. In sfarsit, la alte tipuri constructive, pentru a mari posibilitatea de reglaj, in afara de sunt
magnetic, bobina auxiliara mai poseda mai multe ploturi pe care se poate deplasa un contact mobil.
4.ALTE TIPURI DE TRANSFORMATOARE SPECIALE
In activitatea inginereasca se mai utilizeaza inca multe alte tipuri de transformatore speciale printre
care unele vor fi mentionate in continuare.

1.Transformatore de protectie sunt in mod obisnuit transformatore de puteri mici (mai mici de

1kVA, uneori chiar de cateva sute de VA) monofazate sau trifazate ce realizeaza coborarea tensiuni de la
500380-220V la tensiuni nepericuloase de 24V sau 12V pentru alimentarea lampilor portative, iluminatul
local la masinile unelte, in unele sectoare ale industriei miniere etc.

secundar al transformatorului).

Transformatoarele de protectie nu pot fi niciodata de tip

autotransformator din cauza legaturii galvanice ce exista intre
primarul si secundarul autotransformatorul si care diminueaza
efectul protectiei la acest tip de transformator. De asemenea,
din aceleasi motive, la transformatorul de protectie infasurarile
primare si secundare nu se monteaza niciodata suprapuse, ci
pe coloane magnetice diferite, miezul de fier al
transformatorului fiind conectat la o priza de pamant in timpul
functionarii (in cazul deteriorarii izolatiei unei infasurari sa nu
existe posibilitatea ca tensiunea din primar sa ajunga in circuitul

2 Transformatoare de separatie - sunt tot un tip de transformatore de protectie monofazate sau

trifazate (de puteri mici <10kVA), la care raportul de transformare este k=1 (adica, de exemplu, 380/380V
sau 220/220V). Rolul lor principal este de a separa receptorul electric de sursa de alimentare, in asa fel
incat intre receptor si sursa sa nu existe nici o legatura galvanica, transportul energiei facandu-se prin
intermediul campului electromagnetic.
Aceste transformatore se folosesc mai ales pentru alimentarea receptoarelor electrice mobile de tipul:
bormasina electrica, polizoare mobile, masini de slefuit mozaic etc, in scopul asigurarii protectiei impotriva
electrocutarii, avand in vedere ca la acest tip de electroutilaje o buna punere la pamant este in general
destul de greu de realizat. Pentru aceasta insa, fiecare in parte din aceste electroutilaje trebuie sa posede

propriul sau transformator de separatie, care se monteaza in general in imediata apropiere a sursei de
alimentare. Ideea protectiei impotriva electrocutarii cu ajutorul transformatorului de separatie se poate
explica ajutorul cu ajutorul schemei din figura 3.82.
Electrocutarea unui om se produce cand prin corpul sau se inchide un circuit al curentului (se produce
un anumit interval de timp o circulatie a unui curent de o anumita valoare), ori pentru aceasta este nevoie
de un circuit inchis intre locul defectul (electroutilajul manevrat de om) si sursa de alimentare.
Transformatorul de separatie (de aici si denumirea sa) realizeaza tocmai aceasta separatie intre locul
posibil al defectului (electroutilajul cu diferitele parti metalice) si sursa de alimentare. In acest fel daca se
produce deteriorarii izolatiei infasurarilor electroutilajului aflate sub tensiune si care este manuit de om,
inchiderea circuitului la sursa nu este posibila.
Ca si la transformatorul de protectie, in acest caz de asemenea infasurarile primare si secundare se
monteaza pe coloane magnetice diferite.
Tot acum se explica si faptul de ce este necesar ca transformatorul de separatie sa fie montat in
apropierea sursei si nu in apropierea electroutilajului. O montare inversa este periculoasa in cazul defectiuni
de la electroutilajului si primarul transformatorului (miezul transformatorului trebuie legat la pamant|). De
asemenea, daca un transformator trifazat de separatie, alimenteaza simultan doua electroutilaje atunci
printr-o defectiune pe o faza la un electroutilaj si o defectiune pe o alta faza la cel de al doilea electroutilaj
este posibila o inchidere al circuitului de electrocutare si deci provocare accidentului. Acesta era motivul
pentru care s-a specificat ca transformatorul de separatie nu poate alimenta decat un singur receptor.
3. Transformatoare cu trei infasurari. Uneori o retea alimenteaza alte doua retele cu tensiuni
diferite iar in acest caz ar trebui sa fie utilizate doua transformatore: unul pentru transformarea U 1 U 2 si
altul pentru transformarea U 1 U 3 . Pentru economii (si acestea pot fi importante) se foloseste un
transformator cu trei infasurari: una primara si doua secundara (in principiu pot fi n infasurari secundare)
astfel incat vom avea doua rapoarte de transformare

si

(3.258)

In cazul transformatorului cu trei infasurari apar complicatii datorita faptului ca fiecare din cele trei
infasurari se gaseste sub influenta celorlalte doua, adica de fapt sunt trei cuplaje electromagnetice care in
schema echivalente se vor inlocui cu legaturi galvanice corespunzatoare. Dar si in acest caz se face
raportarea marimilor din cele doua secundare la primar, studiul acestui tip de transformator bazandu-se in
general pe aceleasi principii ca si la transformatorul electric obisnuit.
4.Transformatoare pentru redresoare au o problema deosebita in aceea ca fazele lor nu se
incarca simultan. De aceea pentru a evita pe cat posibil efectele daunatoare ale acestor conditii de
functionare, secundarul transformatorului se leaga in montaj zig-zag. In cazul redresoarelor hexafazate
conexiunea secundarului transformatorului se alege in montaj dublu zig-zag sau in stea /dubla stea
inversata cu iesirile corespunzatoare. Celelalte elemente constructive ale acestui tip de transformator
special sunt similare cu cele al unui transformator obisnuit.
5. MONTAJUL IN V AL TRANSFORMATOARELOR DE MASURA

Sa consideram un transformator trifazat obisnuit al carui secundar montat in triunghi, alimenteaza un

receptor trifazat echilibrat de impedanta Z montat in stea. In secundarul transformatorului se produce un
accident: una dintre faze (de exemplu faza BC) este intrerupta asa cum se arata (punctat) in figura 3.83a.
Din schema prezentata se constata usor ca in cazul avariei produse sistemul electric este un sistem cu doua
tensiuni electromotoare Eab si Eca decalate intre ele cu 2/3 rad asa cum se arata in diagrama fazoriala din
figura 3.83b.

De asemenea este evident faptul ca in modul cele doua tensiuni sunt egale
.

(3.259)

Pe de alta parte, din figura 3.83b se poate constata ca:

Fig. 3.83 Explicativa la
montajul in V al
transformatoarelor

(3.260)
iar din conditia diagramei fazoriale rezulta:
,
fiind de asemenea defazat cu 2/3 rad fata de

(3.261)

si respectiv

Asadar, se pare ca sistemul, in starea de defectiune mentionata, se manifesta totusi ca un sistem

trifazat simetric (ca si cum deci n-ar exista nici o defectiune in sistem). Pentru a demonstra ipoteza admisa
este necesar sa se arate ca curentii de la consumator
,
,
formeaza un sistem trifazat simetric de
curenti.
Intr-adevar aplicand teoremele lui Kirchhoff rezulta:
- pentru nodul 0
;
- pentru conturul inchis AA B BA
;

(3.262)

- pentru conturul inchis

.
Pentru sistemul (3.256) rezulta:
;
Observand faptul ca

(3.263)

si ca
este defazat cu 30 o in raport cu
(sau in raport cu
diagrama fazoriala din figura -3.83b, rezulta:
.

), tinand seama de (3.261) si de

(3.264)

De asemenea notand:
,

(3.265)
se observa ca
nota:

este defazat cu 30 o in raport cu

si deci se poate

(3.266)

In mod similar notand:

.

(3.267)

Se ajunge la concluzia ca exista relatia:

.
Asadar, tensiunile

(3.268)
sunt egale in modul:

si defazate intre ele cu 2/3 rad (ceea ce se observa din constructia diagramei fazoriale) formand astfel un
sistem trifazat simetric de tensiuni. De aici rezulta, ca sistemul curentilor din (3.265), ce poate fi transcris
sub forma
;

(3.269)

formeaza un sistem trifazat simetric de curenti tinand seama ca in modul cei trei curenti sunt egali:

(3.270)

Din cele anterioare reiese concluzia: cu toata defectiunea admisa, tensiunile si curentii la receptor
raman neschimbati, deci si puterea absorbita de receptorii racordati nu se modifica.
Concluzia acestui defect se foloseste in practica inginereasca la montajul transformatorilor de masura
de tensiune care alimenteaza aparate de masura si de protectie (bobinele de tensiune ale acestor aparate).
Astfel, in loc sa se utilizeze trei transformatore de masura monofazate de tensiune, se pot folosi (cu
aceleasi rezultate pentru receptor) doua transformatoare de masura monofazate ce se racordeaza ca in
schema din figura 3.84, care este principial identica cu cea din figura 3.83a. Acest lucru este posibil pentru
ca, asa cum s-a aratat, la bornele secundare ale acestor transformatoare de masura de tensiune se obtine
un sistem trifazat simetric de tensiune. Conectarea transformatoarelor de masura de tensiune dupa schema
din figura 3.84 se denumeste montajul in V pentru ca aceasta schema seamana cu litera V. Singura

observatie mai deosebita fata de o schema trifazata obisnuita (cu un transformator trifazat sau trei
transformatoare monofazate) este cea legata de puterile debitate. Astfel, referindu-ne la schema din figura
3.83a si diagrama fazoriala din figura 3.83b rezulta:
,
respectiv
,
este obtuz ( este defazat, de exemplu in urma tensiunii
cu un
dar avand in vedere ca unghiul
unghi oarecare daca este rezistiv-inductiva) rezulta ca puterea activa Pab este negativa. Deci faza AC
(fig.3.83a) furnizeaza puterea activa, pe cand faza AB primeste puterea activa.