ARGUMENT

Numeroase proprietati ale legumelor, fructelor si

cerealelor se datoreaza constituentilor din care fac parte si
vitaminele.
Dar, la sfirsitul secolului trecut, diversi creatori au observat
ca administrind animalelor o alimentatie fara cele trei elemente
energetice de baza, adica proteide, materii grase si zaharuri pure,
avind sare si apa, acestea pierdeau in greutate si nu puteau sa se
reproduca.
Vitaminele se gasesc, mai mult sau mai putin numeroase si in
cantitate mai mare sau mai mica in aproape toate vegetalele.
Se cuvine sa ne convingem ca pentru cine isi variaza cit
mai mult cu putinta hrana, rezervind un loc larg cruditatilor,
problema vitaminelornu exista in realitate. Alimentele naturale
sunt totdeauna perfect echilibrate pentru speta careia ii convin,
scrie A. Orain. Cu exceptia citorva cazuri particulare, nu exista
riscuri serioase de hipervitaminoza.
Vitaminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor
naturale. Anumite afectiuni care n-au reactionat la doze importante
de vitamine sintetice, au fost vindecate cu cantitati mai mici de
vitamine naturale.
De aceea avem motive sa ne temem ca administrarea unor
cocteiluri vitaminice provenite din industrie echilibrate in
aparenta poate sa nu duca la urma urmelor, decit la un
dezechilibru adaugat celui pe care doream sa-l tratam.
Terapeutica vitaminica este intr-adevar departe de a obtine
rezultate constante, binefaceri constante, binefaceri scontate pe
care teoretic, am fi in drept sa le speram.
Poate ca, in unele cazuri s-a dat gres prin eroare de
diagostic sau prin neadoptarea dozelor prescrise. Dar nu este
exclus, tinind seama de extrema si inca imprevizibila complexitate

biologica, ca vitaminele administrate sa fi avut o cu totul alta

influenta, poate chiar negativa.
Prin urmare, intoarcerea la o alimentatie sanatoasa , bogata in
cruditati, cu o inteleapta utilizare a plantelor, elemente inregistrate
cu vitamine utile in proportii echilibrate, va avea toate sansele sa
atenueze sau sa vindece anumite maladii, majoritatea minore, dar
care prin cronicitatea lor otavesc existenta.

CAPITOLUL I
NOTIUNI DESPRE VITAMINE
1. 1. GENERALITATI
Vitaminele sunt substante organice, majoritatea din surse
exogene, esentiale in cantitati mici pentru desfasurarea normala a
functiilor metabolice ale organismului, a echilibrului fiziologic.
Sunt sintetizate de organism si de aceea trebuie furnizate prin
alimentatie. Prin molecula lor nu elibereaza energie si nici nu
furnizeaza material plastic, insa prezenta lor este absolut necesara
pentru desfasurarea proceselor metabolice generatoare de energie
cit si a celor morfogenetice, din aceste motive fiind considerate
biostimulatori si intrind in grupa substantelor active alaturi de
enzime si hormoni.
Cuvintul vitamina a fost introdus in 1912 de catre
chimistul polonez Cazimir Funck care a denumit astfel o substanta
cristalina izolata din taritele de orez, care avea proprietatea de a
vindeca polinevrita porumbeilor hraniti cu orez decorticat.
Vitaminele sunt considerate catalizatori exogeni deoarece
sunt sintetizate numai de catre plante, inclusiv unele bacterii si
sunt introduse in organismul uman prin alimentatie, fie ca atare,
fie sub forma de provitamine, care sunt forme premergatoare
vitaminelor, iar in organism se transforma in vitamine.
Vitaminele se deosebesc de hormoni care sunt
biocatalizatori endogeni, prin faptul ca sunt secretati de glandele

endocrine, dar intre vitamine si hormoni exista o identitate de

functie si chiar de structura chimica.
Intre vitamine si enzime exista o strinsa legatura, deoarece
aproape fiecare vitamina este o componenta structurala a unei
anumite enzime sau grup de enzime.
Dac aceti catalizatori lipsesc, cum este n cazul carenelor
vitaminice,

funciile

normale

ale

organismului

nu

mai

funcioneaz corect i astfel apare riscul crescut de dezvoltare a

bolilor.

Vitaminele pot fi luate n mare parte din alimentaie ns

exist i situaii speciale, cum este cazul vitaminelor K i D. De
exemplu, vitamina K este produs n condiii speciale de ctre
organism, mai exact de anumite bacterii prezente n intestin, iar
vitamina D are nevoie de puin "ajutor" din partea razelor soarelui
pentru a ajunge n corp.
In prezent, majoritatea vitaminelor au fost izolate si
structura lor a fost stabilita prin sinteze. Intre vitamine nu exista
nici o inrudire structurala, de aceea, in continuare fiecare vitamina
va fi descrisa in locul care i se cuvine, potrivit structurii ei.
In anexa 1 sunt mentionate principalele vitamine si
cantitatile aproximative necesare zilnic, unui om adult.
Vitaminele au dobindit o importanta considerabila In
medicina moderna, fiind utilizate ca medicamente, nu numai in
cazuri de avitaminoze tipice. In acest scop servesc mai ales
vitaminele C, A, B1, D, B12, K si nicotinamida. Acestea se fabrica
in cantitati mari, prin sinteza, in afara de vitamina B12 care se
obtine prin procedee fermentative.
Farmacologia este stiinta care se ocupa cu studiul
medicamentelor sub diferite aspect. Ca orice ramura a stiintei
moderne , farmacologia inregistreaza noi progrese datorate in
principal procedeelor sintetice de preparare a produselor
3

medicamentoase - fapt cu implicatii deosebite in planul combaterii

afectiunilor , dar si cu aspecte negative legate de efectele adverse ,
de modificarile imunologice , de gradul de toxicitate asupra
organismului uman , ca si de modificarile in raspunsul
microorganismelor la actiunea lor, prin aparitia fenomenelor de
rezistenta .
In incercarea de a reda societatii, omul bolnav, alaturi de
farmacisti, avem obligatia de a cunoaste progresele obtinute de
stiinta acum si ulterior pe parcursul intregii vieti profesionale.
Am ales tema lucrarii Functiile vitaminelor in organism si
farmacoterapia cu vitamine datorita importantei pe care o au in
mentinerea echilibrului fiziologic.
Medicamentul este definit, in documentele Organizatiei
Mondiale a Sanatatii, ca ,,orice substanta sau produs utilizat sau
destinat a fi utilizat in vederea modificarii sau studierii unui sistem
fiziologic sau unei stari patologice, in interesul subiectului caruia
ii este administrat ''.
Dupa o alta definitie, medicamentele sunt substante si preparate
farmaceutice destinate a vindeca, ameliora , preveni si diagnostica
suferintele organismului.
Numeroasele medicamente, cunoscute si utilizate in prezent,
pot fi grupate in patru categorii: care amelioreaza sau contribuie la
vindecarea tulbutarilor tesuturilor, aparatelor si sistemelor
organusmului, actionind asupra dereglarilor fiziopatologice sau
simptomatice ; care combat agentii biologici patogeni pentru om ;
care inlocuiesc substantele si lichidele fiziologice ; care sunt utile
pentru testarea functiilor organismului.
Numarul, mereu mai mare, al medicamentelor puse la
dispozitia practicienilor si materialul informativ imens existent, in
legatura cu acestea , alaturi de o literatura foarte bogata in toate
compartimentele medicinii , creeaza mari dificultati in cunoasterea
si aplicarea datelor celor mai utile despre medicamente .
Medicamentele nu creeaza functii noi in organism ci actioneaza
asupra functiilor existente, modificandu-le in sens pozitiv sau
4

negativ. Pentru a cunoaste rational o clasa de medicamente trebuie

pornit totdeauna de la datele de fiziologie si fiziopatologie si
urmarit cum sunt ele modificate sub influenta diferitelor substante.
In stadiul actual al cunoasterii medica-mentelor se impune
a se face distinctie intre numarul substantelor existente pe plan
international si cel necesar unei farmacoterapii rationale ,
stiintifice, eficiente. Una dintre cele mai gresite atitudini, din
nefericire frecvent intilnita

si care aduce prejudicii sanatatii

oamenilor , este absolutizarea valorii unui anumit medicament , nu

numai ca substanta dar si ca produs al unei anumite firme . Se
cunoaste astazi ca unele substante, avand caractere farmacodinamice comune grupei din care fac parte , nu se deosebesc intre
ele ca eficienta sau prezinta mici deosebiri , adesea fara importanta
pe plan terapeutic.
Farmacoterapia a fost conceputa si realizata in dorinta de a
aduce o contributie la diminuarea acestor dificultati si la obtinerea
de rezultate terapeutice cat mai bune.

Baze biochimice
Vitaminele sunt substante organice, majoritatea din surse
exogene, esentiale, in cantitati mici , pentru desfasurarea normala
a functiilor metabolice ale organismului . Ele actioneaza ca si
biocatalizatori, impreuna cu enzimele si hormonii. Influenteaza
metabolismul intermediar, intrand in compozitia unor enzime sau
participand direct la procese redox. Structura chimica a
vitaminelor este foarte diferita . Clasificarea se face dupa
solubilitate: hidrosolubile (vitaminele complexului B, vitamina C);
liposolubile (A , D , E , K) .
Baze fiziopatologice

Alimentatia echilibrata asigura necesarul tuturor vitaminelor.

Necesarul variaza in functie de varsta, sex, greutate, gen de
activitate, sarcina , lactatie , boli acute sau cronice , clima . Stari
de hipovitaminoza sau avitaminoza pot avea trei grupe de cauze:
a) Aport

insuficient

in

alimentatia

respeciva

sau

dezechilibrata, consum excesiv de alcool , scaderea

apetitului , dieta nestiintifica pentru obezitate , pregatirea
culinara neadecvata .
b) Tulburari de absortie in boli hepto-biliare , gastrointestinale , trata-mente necorecte cu antibiotice ,
administrarea cronica a unor medicamente ( fenitoina ,
contraceptivele orale , salazopirina , etc).
c) Cresterea consumului, in munci fizice mari, boli febrile ,
hipertiroidism, stress , perioade de crestere somatica , etc.
Avitaminozele sunt exceptional de rare in prezent.
Baze farmacodinamice
Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice
distincte de cele biochimice .In consecinta ele ationeaza numai in
masura in care exista stari de hipo- sau avitaminoza, crescand la
normal procesele biochimice perturbate .
Farmacoterapie
Vitaminele au o larga utilizare si sunt consumate in cantitati
impre-sionante, atat pe baza prescrptilor medicale cat si ca
automedicatie . O mare parte din consumul vitaminelor este
nejustificat si abuziv. Se disting trei categorii de situatii in care se
utilizeaza vitaminele.
a) Hipovitaminoze. Fiecare din cele 3 situati mentionate la
Baze fiziopatologice necesita o cunoastere corecta, o
estimare obiectiva a exis-tentei starii de hipovitaminoza si o
abordare complexa, in primul rand cauzala. Aportul
vitaminelor, sub forma diferitelor preparate farmaceutice,
poate fi justificat si necesar numai in cazutile care nu pot fi
rezolvate prin tratarea etiologica.
6

Si atunci, dozele administrate trebuie sa fie cat mai apropiate

de limitele necesarului fiziologic, tinand seama de parametrii
importanti ( varata, sexul, categoria de efort fizic, e.t.c.) ai
fiecarui caz in parte. Dozele care depasesc mult acest necesar
nu pot fi justificate. Daca prin alimentele consumate aportul
vitaminelor este asigurat, ceea ce se poate realiza in numeroase
cazuri, suplimentarea dietei cu vitamine este nerationala si
inutila.
b) In scop profilactic si pentru indicatiile numite uneori,
specifice (pentru acoperirea unor cerinte normale).
Un mare numar de oameni , de toate varstele , folosesc multe
vitamine , adesea preparate polivitaminate , cu sau fara adaosuri
de saruri minerale , in doze care depasesc de mai multe ori
necesarul zilnic fiziologic , pentru efectele presupuse ' tonice ' , '
trofice ' . In aceasta categorie intra si indicatiile vitaminelor ca '
suplimente ale alimentatiei ', pentru acoperirea unor ' cerinte
normale ' (de exemplu la copii sau in cursul sarcini) sau drept '
corectoare metabolice ale manifesta- rilor caracteristice varstei
inaintate , unor infectii acute sau cronice, e.t.c.
In multe cazuri este vorba de un consum nejustificat, intrucat in
literatura medicala nu sau adus demonstratii privind justetea
acestor indicatii, in afara starilor de hipovitaminoza. Sunt putine
exceptii in legatura cu utilizarea profilactica, printre care
prescrierea vitaminelor D in prevenirea rahitis-mului.
Pentru tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de
vitamine. Indicatiile respective, numite uneori ' nespecifice ', se
bazeaza , in gandi-rea celor care le practica pe asa numitele '
actiuni farmacologice propii ' ale vitaminelor , diferite de efectele
lor biochimice, fiziologice. Din nefericire, marea majoritate a
acestor ' actiuni propii ' nu au fost demonstrate sem-nificativ, nici
experimental si nici clinic .In practica terapeutica, in cazurile de
acest fel se folosesc doze mari, uneori excesive (' terapie megavitaminica ') fara ca prin aceasta sa se fi ajuns la dovezi obiective
privind eficacitatea vitaminelor. Exemplul elocvent il reprezinta
7

unele suferinte ale aparatului cardiovascular si multe boli

degenerative ale aparatului locomotor care sunt tratate cu serii
repetate de vitamine din complexul B, in doze mari, pe cale
injectabila cu toate ca efectele favorabile , atunci cand apar , sunt
in mare parte placebo. In schimb, nu se trag toate foloasele pe
care

le

pot

oferii,

pentru

aceste

boli,

tratamentele

balneofizioterapice, sau, folosind corect aceste tratamente, se mai

adauga inutil si vitamine.
Baze farmacotoxicologice
O problema care este rareori luata in consideratie o constituie
efectele.
Supradozarilor vitaminelor.
Din fericire pentru vitaminele hidrosolubile consecintele sunt
usoare, cel putin din punct de vedere teoretic, intrucat excesul,
care depaseste nevoile fiziologice, este eliminat relativ repede .
Faptul ca pana in prezent, nu s-au descris fenomene adverse
ingrijoratoare, nu este o dovada ca acestea nu pot exist. In acest
sens este bine a ne aminti ca, pentru organism orice exces este
daunator , inclusiv cel al tuturor substantelor indispensabile
desfasurarii proceselor vitale, cum sunt oxigenul, apa, clorura de
sodiu si alti electroliti, alimentele. De ce vitaminele ar face
exceptie?

Pentru

vitamiele

liposolubile

care,

datorita

particularitatilor cinetice se pot cumula in organism, se cunosc

multe efecte adverse, uneori grave.
1. 2. Rolul vitaminelor in oraganism
In mod obisnuit, organismul primeste cantitatea necesara
de vitamine prin alimentatie. Lipsa totala a vitaminelor produce
fenomenul de avitaminoza. Lipsa partiala a uneia sau mai multor
vitamine produce tulburari numite hipovitaminoze, iar aportul prea
mare, produce hipervitaminoza.
Starile de hipovitaminoza si avitaminoza pot avea cauze
multiple:
-

alimentatie deficitara sau restrictiva;

tulburari de absorbtie in boli cronice ale aparatului

digestiv;

consum crescut in sarcina, lactatie, perioade de crestere,

infectii, eforturi fizice;

administrarea de inhibitori sau antagonisti vitaminici;

diminuarea biosintezei in organism, in anumite conditii.

Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte

de cele biochimice, in consecinta ele actioneaza numai in masura
in care exista stari de hipovitaminoza sau avitaminoza, reducind la
normal procesele biochimice perturbate.
Se disting trei situatii cind se utilizeaza vitaminele:
-

hipovitaminoze;

in scop profilactic si pentru indicatii specifice (cu rol tonic,

trofic, corectoare metabolice);

tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de

vitamine, deci ca adjuvant.
Vitaminele se folosesc de obicei in hipovitaminoze sau

avitaminoze, pentru suplimentarea alimentatiei. Se aleg vitaminele

necesare si dozele potrivite in functie de fenomenele carentiale
manifestate, sub forma de medicamente.
Alte indicatii, in general cu eficienta redusa, sunt mentionate la
fiecare substanta. De exemplu: in anemiile datorate deficitului in
factori de maturare a eritrocitelor cu formarea megaloblastelor
care se transforma in eritrocite, se folosesc: cianobalamina si
acidul folic, care au functii de biocatalizator in sinteza
nucleoproteidelor.
Vitaminele se gasesc raspindite in diverse tesuturi animale
si vegetale cum ar fi: ficat, drojdie de bere, coji, frunze, germeni
de cereale.
Vitaminele se deosebesc intre ele prin structura lor chimica
uneori destul de complicata, facind parte din diferite clase de
substante organice. Denumirea de vitamine le-a fost atribuita de
chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectind prezenta lor
9

indispensabila pentru viata, dar in acelasi timp si presupunerea

gresita a acestuia de a le considera ca pe niste substante bazice de
tipul aminelor.
Lipsa sau insuficienta vitaminelor din hrana provoaca
tulburari, care, se agraveaza cu timpul, dind o serie de boli
denumite avitaminoze (scorbut, pelagra etc.).
Boala produsa prin lipsa unei singure vitamine din
alimentatie se numeste avitaminoza, iar a mai multor vitamine
concomitent poliavitaminoza.
Sinteza naturala a vitaminelor apartine numai organismului
vegetal.

Organismul

animal

primeste

aceste

substante

indispensabile o data cu alimentatia, fie sub forma de vitamine, fie

sub o forma premergatoare, de provitamine, care dupa aceea se
transforma in vitaminele corespunzatoare.
Vitaminele D (antirahitice) regleaza continutul in saruri
minerale ale organismului si conditioneaza in special depozitarea
normala a calciului in tesutul osos. Se gaseste in "untura de peste",
grasimea obtinuta din ficatul unor pesti marini, si in ficatul
mamiferelor si a pasarilor sub forma denumita vitamina D2 sau
calciferol.
Daca

alimentele sunt sarace in aceasta

vitamina,

organismul este predispus la rahitism, datorita decalcifierii

organismului. La copiii rahitici oasele ramin moi si astfel se
deformeaza usor, iar la adulti oasele devin fiabile, rupindu-se la
unele eforturi mai mari (osteomalacie).
Continutul in vitamina D din organism se mareste daca
acesta este supus actiunii radiatiilor ultraviolete, datorita faptului
ca provitamina D (7 dihidro-colesterolul) din piele este
transformat in vitamina D. Asa se explica actiunea terapeutica a
razelor solare asupra copiilor bolnavi de rahitism.
In stare pura cristalizata s-a mai obtinut vitamina D3, iar
sintetic vitamina D4, care formeaza impreuna cu vitamina D2,
respectiv calciferol, grupa vitaminelor D.
10

Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor

vitamine din hrana provoaca singerarea celulelor subcutanate si a
traiectului stomacalintestinal. In organismul omului si al
animalelor, vitaminele K maresc cantitatea de protrombina in
singe, si prin aceasta singele se incheaga normal. Vitamina Kl,
care se gaseste in foile verzi de lucerna, spanac, castane, varza si
de asemenea in ficat si muschi.
Vitamine hidrosolubile. Din aceasta grupa fac parte
vitaminele complexului B, vitamina C si vitamina PP.
Vitamina PP (vitamina antipelagroasa). Lipsa ei din alimentatie
produce boala numita pelagra. Pelagra, care se manifesta prin
eczeme, slabiciune, tulburari nervoase, apare mai ales in regiunile
unde alimentatia se bazeaza in cea mai mare parte pe malai.
Cuvintul de pelagra provine din limba italiana pelle agra, care
inseamna piele aspra. Cele mai bogate alimente in vitamina PP
sunt: carnea, ficatul, laptele sucul de rosii (tomate), spanacul si
drojdia de bere.
Realizarile oamenilor de stiinta in domeniul studiului
vitaminelor au contribuit la obtinerea lor pe cale sintetica. Astazi,
industria chimico-farmaceutica, din tara noastra, prin fabricile de
la Bucuresti, Cluj si Iasi, este in masura sa produca toate tipurile
cunoscute

de

vitamine

necesare

prevenirii

si

tratarii

avitaminozelor si poliavitaminozelor.
1. 3. Clasificarea vitaminelor
Denumirea de vitamine (amine vitale) data de C.Funf
acestei grupe de substante se mentine si in prezent, desi unele
vitamine nu contin in molecula lor azot. Ea reflecta importanta
insemnata ce o au aceste

principii alimentare pentru buna

functionare a organismului.
Nomenclatura vitaminelor se poate stabili dupa trei criterii:
dupa nomenclatura veche, dupa rolul fiziologic si dupa structura
chimica.

11

Dupa nomenclatura veche vitaminele continua sa se

denumeasca si in prezent cu ajutorul literelor mari din alfabetul
latin (A,B,C,D,E,F,K, etc.).In cadrul aceleeasi clase, vitaminele se
denumesc si cu ajutorul indicilor (A1, A2, D1, D2, D3, D4, D5 ).
Dupa rolul fiziologic ce-l indeplinsc in organism,
vitaminele se denumesc astfel: vitamina antixeroftalmica (vit.A1),
antihemoragica (vit. K), antiberiberi (vit. B1), antirahitica (vit. D),
antisterilitatii (vit.E), antiscorbutica (vit. C).
Dupa structura chimica se numesc: tiamida (vit. B1),
riblofavina (vit.B2), acid ascorbic (vit. C), piridoxina (vit.B6),
acid paraaminobenzoic (vit. H).
Dupa solubilitatea vitaminelor in solventi organici sau in
apa, acestea se clasifica in vitamine liposolubile si vitamine
hidrosolubile. Determinarea vitaminelor se face prin metode
fizico-chimice, microbiologice si biologice.

Vitaminele liposolubile sunt substante solubile in grasimi, in

solventi organici, si insolubili in apa. Din aceasta grupa fac parte
vitaminele A, D, E, K si F. Vitaminele A si D se gasesc an plante
sub forma de provitamine.
Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub
aspect structural. Ele sunt solubile in apa si insolubile in solventi
organici. Din aceasta grupa fac parte vitaminele B,C,P (citrine),
R(extrasa

din

plante

ieboase,

neidentificindu-se

moleculara),etc.

12

structura

CAPITOLUL II
VITAMINE HIDROSOLUBILE
Vitaminele, alaturi de enzime si hormoni se gasesc in
organism in cantitate mica si contribuie la reglarea proceselor
metabolice.Vitaminele sunt substante organice cu rol functional
care se gasesc in cantitate mica in alimente si sunt indispensibile
pentru cresterea si dezvoltarea normala a organismelor.Lipsa sau
insuficienta

vitaminelor

din

organism

determina

tulburari

metabolice si aparitia unor boli numite avitaminoze sau

hipovitaminoze, ce constituie boli carentiale.
13

Vitaminele se gasesc in cantitati mici in alimentele

naturale, fac parte din biocatalizatori si sunt factori alimentari
indispensabili corpului. Ingerarea unor cantitati insuficiente de
vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze, boli care in cazuri grave
se pot solda cu moartea.Microflora intestinala poate sintetiza unele
vitamine, in cantitati mici (B1, B2, PP) si altele in cantitati mai
mari (B6, B12, K, biotina, acid lipoic, acid folic).Administrarea
abuziva de antibiotice si sulfanilamide provoaca disbacterioza cu
consecinte de hipovitaminoze K, grupul B.
Vitaminele se deosebesc intre ele prin structural lor
chimica uneori destul de complicata, facand parte din diferite clase
de substante organice.Denumirea de vitamine le-a fost atribuita de
chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectand prezenta lor
indispensabila pentru viata,dar in acelasi timp si presupunerea
gresita a acestuia de a le considera ca pe niste substante bazice pe
tipul aminelor.
Vitaminele se clasifica, de obicei, in doua grupe: vitamine
hidrosolubile (solubile in apa),care grupeaza vitamina C si
vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B8, B12, PP),si vitamine
liposolubile care grupeaza vitaminele A, D, R si K.
Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub
aspect structural. Ele sunt solubile in apa si insolubile in solventi
organici.

Din grupul vitaminelor hidrosolubile fac parte vitaminele

complexului B (tiamina, riboflavina, piridoxina, acidul nicotic,
acidul folic, biotina, acidul pantotenic), acidul ascorbic si
bioflavonoidele,si vitaminele R (extrase din plante ierboase,
neidentificandu-se structura moleculara).
Vitaminelor hidrosolubile incluse in complexul B le sunt
comune urmatoarele insusiri caracteristice:
-

sunt constituenti naturali existenti in drojdia de bere,

cereale si ficat
14

sunt factori de crestere pentru bacterii,ciuperci si

mucegaiuri

indeplinesc rolul de activatori sub numele de cofactori

enzimatici in cadrul proceselor cu acelasi nume

majoritatea

vitaminelor

amintite

se

utilizeaza

ca

medicamente.
Spre deosebire de vitaminele liposolubile care, fiind
termolabile, nu pot fi stocate in tesuturi, vitaminele hidrosolubile
fiind, in general, termostabile, se acumuleaza cu substante de
rezerva.
Functiile vitaminelor hidrosolubile sunt in general de a
asista enzimele importante implicate in productia de energie din
carbohidrati si grasimi.Nu sunt depozitate in organism in cantitati
mari deci aportul frecvent este necesar.
Vitaminele

hidrosolubile

se

distribuie

in

lichidul

extracelular,depozitele din organism sunt mici si eliminarea se

face renal,cu usurinta;de aceea starile carentiale survin relative
repede.Deoarece parte din vitaminele B se gasesc in aceleasi
alimente,carentele implica,de multe ori,deficitul mai multora
dintre acesti factori metabolici esentiali,desi simptomele pot fi
caracteristice lipsei numai a uneia.Supradozarea vitaminelor
hidrosolubile nu are in generalconsecinte toxice,cantitatea
eliminate crescand o data cu doza.Sunt instabile in prezenta
caldurii si procesul de preparare al hranei afecteaza cantitatea de
vitamine disponibile din mancare.
Organismul nu face, in general, rezerve cu aceste
vitamine, fapt pentru care la un aport alimentar insuficient
semnele carentei apar foarte repede. Excesul acestor vitamine se
elimina prin urina. De asemenea ele se pot pierde prin transpiratii
intense si repetate.
O mare parte din vitamine intra in constitutia unor enzime,
reprezentind cofermentii acestora.

15

2. 1. VITAMINELE B
Termenul de vitamina B a fost folosit la inceputul secolului
nostru pentru a denumi factorul carential al bolii beri-beri, extras
din orezul nedecorticat. In prezent se stie ca nu este vorba despre o
vitamina B ci despre un complex de vitamine B substante ce au
urmatoarele particularitati comune:
-provenienta (drojdia de bere);
-solubilitatea in apa;
-rolul nutritional fundamental in activitatea metabolismului
celular.
Vitamina B se gasestein cantitati suficiente in alimentatia
rationala si corect preparata.Unele vitamine B sunt sintetizate de
organism. Vitaminele B participa la procesele de oxidoreducere, la
metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, intervin in functiile
sistemului nervos, a unor glande endocrine.
Complexul vitaminic B cuprinde toate vitaminele din
grupa B, vitamina H (biotina), paraaminobenzoic (PABA), colina
si inozitol. Toti acesti compusi vitaminici isi excercita efectele
biochimice si fiziologice in mod sinergic, intr-o strinsa
interdependenta. Deoarece vitaminele complexului B sunt solubile
in apa, preparatele moderne cu absorbtie intestinala lenta.
Sunt preferate fiindca asigura o concentratie sangvina
constanta pentru un timp mai indelungat. Este foarte putin
cunoscut faptul ca unele simptome, cum ar fi caderea si
incaruntirea permatura a parului, matreata, deshidratarea pielii,
friabilitatea unghiilor, pot fi ameliorate doar prin asigurarea unui
raport suficient de vitamine B, fara a se utiliza sampoane
sofisticate sau crme extrem de scumpe.
Cuprind un numar mare de vitamine care se deosebesc
intre ele prin structura chimica si prin activitatea lor fiziologica.
Vitaminele din complexul B se grupeaza datorita anumitor
proprietati comune:
-

sunt solubile in apa

se gasesc in drojdie de bere, ficat, cereale

16

sunt factori stimulatori pentru microorganisme

sunt coenzime sau activatori ai proceselor enzimatice

Din complexul B fac parte:

-

vitamina B1 - Tiamina

vitamina B2 - Riboflavina

vitamina B6 - Piridoxina

vitamina B8 - Adenizin fosfat

vitamina B12 - Ciancobalomina

vitamina B15 - Acid Pangamic

vitamina B5 - Acid Pantotenic

vitamina B4 Adenina

2. 1. 1. VITAMINA B1
Sinonime: Tiamina, Aneurina, Betabion, bataxin
Vitamina B1 este numita si vitamina antiberiberica. A fost
izolata in anul 1911 de Funk, din taritele de griu. Windaus si
Wiliam ii stabilesc in anul 1931 constitutia chimica. Vitamina B1
este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei creste in mediu alcalin.
Are un miros caracteristic si obisnuita este stabila la o
temperatura, peste 100 grade C se descompune.
Absorbtia si metabolismul. Vitamina B1 extrasa din
alimente sau sintetizata de bacteriile intestinale se absoarbe prin
simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin resorbtia
intestinala ajunge in singe sub forma libera.
Excretia vitaminei B1 se face pe cale renala in cantitati de 50-250
micrograme. Valori mai mici de 40 de micrograme indica carenta
vitaminei B1.
Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale
organismului, cu rol de coenzime. Participa la procese generale de
oxireducere, regleaza schimburile gazoase, joaca un rol important
in functiile sistemului nervos central si periferic si a glandelor

17

endocrine. De asemenea, intervine in metabolismul apei si

regleaza functiile motorii, secretorii si de absorbtie digestiva.
Surse: in alimente de origine vegetala (cereale mai putin
legume) si animala (carne, peste, lapte, oua etc). Cele mai mari
cantitati de vitamina B1 se gasesc in drojdia de bere, in coaja si
germenii boabelor de griu.
Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc). Produc
fenomene paralitice.
Particularitati fizico-chimice:
Se foloseste clorhidratul de tiamina sub forma de cristale mici,
incolore sau pulbere cristalina alba, cu miros caracteristic, gust
slab amar, usor solubil in apa si greu solubil in alcool.
Particularitati farmacocinetice:
Tiamina se absoarbe limitat din tubul digestiv (10-15 mg/zi), se
depoziteaza in ficat si este metabolizata sub influenta tiaminozei.
Se elimina prin urina, lapte, fecale.
Particularitati biochimice si farmaco-dinamice:
Intervine in metabolismul hidrocarbonatilor, esterul profosforic
al tiaminei (tiamin perofosfatul, TPP, cocarboxiloza) fiind grupul
prostetic al carboxilazei, enzima care intervine in degradarea
acidului piruvic.
Lipsa tiaminei este urmata de cresterea acidului piruvic in singe
si urina, cu aparitia de polinevrite.
Favorizeaza depunerea gliorgenului in ficat si creste toleranta
la glucide. Tiamina este necesara pentru functia normala a
sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. Intervine in
sinteza acetil colinei, favorizind transmiterea influxului nervos si
participa la formarea hormonului tireotreep si la inactivarea
estrogenilor din ficat.
Proprietati farmaco-toxicologice:
Poate produce fenomene alergice, greturi, varsaturi, iritabilitate
iar in administrarea intravenoasa poate produce soc.
Indicatii:
18

hipovitaminoza B1
tulburari de absorbtie in boli gastrointestinale
arsuri intestinale
hipertiroidie
nevralgii
diabet
alcoholism
diete restrictive

Contraindicatii:
-

in intoleranta sau alergie la tiamina vitamina B1, solutie

este incompatibila cu riboflavin

Necesarul zilnic:
-

intre 0-2 luni - 200 ug

intre 2-6 luni - 400 ug
intre 6-12 luni - 500 ug
intre 1-3 ani - 600 ug
intre 3-4 ani - 700 ug
intre 4-6 ani - 800 ug
intre 6-8 ani - 1 mg
intre 8-10 ani - 1,1 mg
intre 10-18 ani - 1,3-1,5 mg
peste 18 ani - 1,4 mg
in sarcina - 100 ug
in alaptare - 500 ug

Prezentare:
-

cutie cu 40 comprimate a 10 mg
fiole de 1 ml a 10 si 25 mg
fiole de 2 l a 100 mg

Mod de administrare:
-

adulti 30-100 mg/zi oral sau intramuscular

copii 5-29 mg/zi

2. 1. 2. VITAMINA B2
Sinonime:

Riboflavinum (DCI), Lactoflavinum, Bleflavin,

Flavixin
Vitamina B2 se mai numeste si vitamina hidrosolubila de
crestere . Este termostabila (rezista si la 120 de grade C), solubila
in apa si alcool, cu solubilitate crescuta in mediul alcalin.
Vitamina B2 a fost izolata pentru prima oara in anul 1933
si sintetizata de Kareer in 1935. Riboflavina se descompune la
nivelul intestinului sub forma libera, dupa care ajunge in ficat si
rinichi. Nu se depoziteaza in organism. Eliberarea se face prin
19

fecale si mai putin prin urina. Intervine in procesele de

oxireducere, in metabolismul glucidelor, lipidelor in funtiile
sistemului nervos, a aparatului vizual si are rol antitoxic (plumb,
mercur).
Surse: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier,
splina), crustacee si unele vegetale (spanac, salata verde, rosii etc).
Vitamina B2 poate fi sintetizata de unele bacterii.
Particularitati fizico-chimice:
Se prezinta sub forma de pulbere cristalina galbena, pina la
galben portocaliu, foarte usor solubila in solutii alcaline, greu
solubila in apa si practic insolubila in alcool.
Particularitati farmacocinetice:
Riboflavina prezinta absorbtie buna din tubul digestiv,
absorbtia fiind diminuata in hepatita si ciroza.
Se depoziteaza putin in ficat si rinichi si se elimina prin urina,
lapte, fecale.
Particularitati biochmice si farmacodinamice:
Derivatul fosforilat este grup prostetic al unor enzime
flavoproteice. Ribovlavina intervine in procesul de crestere, de
mentinere a integritatii epiteliilor. De asemenea influenteaza
absorbtia

lichidelor

din

tubul

digestiv

care

au

actiune

hipoglicemianta la normali si diabetici si protejeaza celula

hepatica fata de substantele toxice.
Proprietati farmaco-toxicologice:
De obicei, vitamina B2 poate produce dureri la locul injectiei.
Necesarul zilnic:
- intre 0-2 luni

400 ug

- intre 2-6 luni

500 ug

- intre 6 luni-2 ani

600 ug

- intre 2-3 ani

700 ug

- intre 3-4 ani

800 ug

- intre 4-6 ani

900 ug

- intre 6-10 ani

1,1-1,2 mg
20

- intre 10-18 ani

1,2-1,5 mg

- peste 18 ani

1,6-1,7 mg

- in sarcina

1,8 mg

- in perioada de lactatie

2 mg

Indicatii:
-

hipo si avitaminoza B2
keratite, conjunctivite, dermatite
eczeme, glosite, stomatite, enterocolite
tulburari de crestere la copii
insuficienta hepatica
Prezentare:

fiole de 1 ml cu 5 mg fosfat de riboflavin

fiole de 2 ml cu 5 mg fosfat de riboflavin

Mod de administrare:
-

adulti: intramuscular 5-10 mg/zi

copii: intramuscular 0,5-5 mg/zi

2. 1. 3. VITAMINA B6
Sinonime: PYRDOXINUM (DCI), PIRIDOXOL; BECILAN;
HEXOBION
Vitamina

B6

cuprinde

piridoxina,

piridoxalul

si

piridoxamina. In mediu alcalin si acid sunt sensibile la lumina.

Regnul vegetal ofera o importanta sursa de vitamina B6.
Sursele de obtinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale
celorlalte vitamine din aceasta grupa.
Absorbtia vitaminei B6 se realizeaza la nivelul intestinului
sub forma libera si mai bine combinate cu proteine. In organismul
animal predomina piridoxamina. Vitamina B6 intervine in
metabolismul substantelor organice si intra in compozitia unui
mare numar de enzime cu functie de oxidoreducere. Participa la
biosinteza sfingozimei cu rol in metabolismul lipidelor.
21

Eliminarea vitamine B6 se face in cea mai mare masura pe cale

renala si scade cu virsta.
Particularitati fizico-chimice:
Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale
incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust usor acru,
usor solubil in apa, greu solubil in alcool.
Particularitati farmacocinetice:
Piridoxina si piridoxamina se absorb digestiv si sunt
transformate in piridoxalfosfat, forma activa.
Particularitati biochimice si farmacodinamice:
Esterul fosforic al piridoxalului este coenzima a amino-aciddecarboxilozelor, intervenind in metabolismul proteic.
Piridoxalul intervine in hematopoeza avind efect favorabil in
unele anemii. Este factorul de crestere pentru microorganisme,
intervine in dezvoltarea celulelor tumorale si este slab sedativ al
S.N.C.
Proprietati farmaco-toxicologice:
Piridoxina poate produce fenomene de nevrita senzoriala,
somnolenta, miscarea nivelului plasmatic al acidului folic sau
poate provoca somnolenta.
Necesarul zilnic:
-

intre 0-2 luni.200 ug

intre 2-6 luni..300ug
intre 6-12 luni 400 ug
intre 1-2 ani .. 500 ug
intre 2-3 ani 600 ug
intre 3-4 ani .700 ug
intre 4-6 ani .900 ug
intre 6-10 ani ..1-1,2 mg
intre 10-18 ani ...1,4-1,8 mg
peste 18 ani ..2 mg
in sarcina. .2,5 mg
in alaptare .2,5 mg

Indicatii:
-

in pelagra, asociata cu vitamina Pp, tiamina, riboflavin

tulburari cutanate si ale mucoaselor
anemii
boala de iradiere
22

Contraindicatii:
-

neoplasm
gripa
infectii
alergie la piridoxina
Prezentare:

flacon cu 20 comprimate a 0,25 grame

fiole de 5 ml cu 0,25 g

Mod de administrare, posologie:

-

oral, I.M. sau I.V.

adulti: oral: 0,25-0,50 g/zi
injectabil: 0,15-0,25 g/zi, zilnic sau la 2 zile
copii: 0,1-0,25 (0,20) g/zi in functie de virsta

2. 1. 4. VITAMINA B5
Sinonime: ACID PANTOTENIC, CALCII PANTOTHENAS
(D.C.I.), PANTOTENAT DE CALCIU
Descoperita in anul 1933 de doctorul R.J.Williams si
denumita dupa cuvantul grec pantos pretutindeni, vitamina
are

arie

larga

de

raspandire,fiind

omniprezenta

in

natura.Biochimistul Williams a izolat in 1938 acest acid din ficat

si l-a sintetizat ulterior in laborator, confirmandu-i structura
chimica.Este demn de amintit ca din 250 kg ficat Williams a reusit
sa izoleze doar 3g acid pantotenic.
Vitamina B5,

C9H17NO5

dihidroxi

, este dipeptida acidului ,

, '

CH3OH
HOH2C C C COOH
CH3H
CH2 CH2
NH2

dimetilbutiric

cu

COOH

23

alanina

Este implicat in sinteza celulelor rosii, metabolismul unor

steroizi, activitatea neuronala, producerea de anticorpi.
Este sintetizat de plante si de multe bacterii, dar este
necesar sa fie prezent in alimentatia vertebratelor.Putin timp de la
descoperirea sa, acidul pantotenic a fost identificat in tesuturi ca
facand parte dintr-o combinatie cu masa moleculara mica, dar abia
in 1948 s-a descoperit aceasta combinatie, care a fost denumita
coenzima A (A pentru acetil).Aceasta descoperire apartine lui
N.O.Kaplan si F.Lipmann,care, anterior, aratasera ca anumite
acetilizari enizimatice necesita o coenzima termostabila.
Functia coenzimei A este de a transporta gruparile acil in
oxidare enzimatica a acizilor grasi, in oxidarea enzimatica a
piruvatului, in acetilarile biologice si in sinteza acizilor
grasi.Mecanismul exact prin care coenzima A transporta gruparile
acil a fost stabilit de catre biochimistul german F.Lynen in 1951.
El a izolat, din drojdie, o forma activa de acetate si a
aratat ca ea este alcatuita dintr-un tioester al acidului acetic cu
gruparea tiol (sulfhidril) a coenzimei A.Coenzima A se
prescurteaza CoA (sau CoA-SH pentru a se evidenia gruparea
tiol).
Acetil-coenzima (acetil CoA) se formeaza in oxidarea
enzimatica a piruvatului sau a acizilor grasi; ea poate aparea si ca
urmare a actiunii acetil-CoA sintetazei asupra acetatului liber:

AMP acetil CoA pirofosfat

ATP coenzima A acetat

Acetil CoA astfel formata poate apoi sa reactioneze

enzimatic cu un acceptor de grupari acil, cum este colina, formand
acetil colina, sau cu acidul oxalilacetic, formand acidul citric,
conform reactiei:

Acetil CoA colina

colin
acetilaza

acetilcolina CoA SH

In reactiile model neenzimatice, tioesterii sunt agenti de

acilare mai eficienti decat esterii similari, cu oxigen, deoarece

24

legatura tioester are o stabilizare de rezonanta mai mica decat

legatura esterii.

OH CH2

CH3OH
C CH C N CH2 CH2
CH3
O H

COOH

Acidul pantotenic
Mentionam ca acidul pantotenic natural este enantiomerul
dextrogir, antipodul opus fiind inactive din punct de vedere
fiziologic.
In cantitati mai mari acest acid se afla mai ales in drojdia de
bere, tarate de orez, lapte, oua si ficat.
Lipsa acidului pantotenic se manifesra prin simptome variate
in functie de specia animala.Astfel, la sobolanii si puii de gaina din
organismul carora acest acid este absent partial sau total, se constata
atrofia glandelor suprarenale si acromotrichie (gr. a, lipsit de + gr.
khroma, culoare + gr. thrix, par) sau leucotrichie (albirea parului), la
primele animale si respective incetarea cresterii, rarierea penajului
si si aparitia unor dermatite specifice la ultimile. O data cu
administarea acidului pantotenic simptomele prezentate mai sus
dispar.
In cazul microorganismelor acidul pantotenic reprezinta un
factor de crestere indispensabil.Asa se explica biosintetizarea
acestui acid de catre numeroase exemplare din lumea bacteriilor.
Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si,
impreuna cu alte vitamine, contribuie la dezvoltarea energiei
provenite din glucide, grasimi si proteine. De asemenea, printre
proprietatile vitaminei B5 se numara urmatoarele:
-

participa la mentinerea starii de sanatate a aparatului

digestiv,a ficatului si a epiteliilor

stimuleaza activitatea diferitelor glande si sporeste productia

de hormoni a suprarenalelor
mentine starea de sanatate a nervilor,a pieleii si a glandelor
25

sporeste rezis tenta la stres si contribuie la formarea unor

hormoni anticorpi
intervinein procesele de crestere, in prevenirea aparitiei
dermatitelor (bolilor de piele), in metabolismul glucidelor si
in utilizarea eficienta a colinei, etc.
Vitamina B5 joaca un rol important in metabolismul

energetic al celulelor (indispensabil degradarii celulelor, lipidelor si

anumitor acizi aminati si sintezei acizilor grasi si colesterolului) si
participa la formarea anumitor hormoni.
Aporturile nutritionale recomandate in vitamina B5 sunt de 3
pana la 8 miligrame pe zi pentru copii,de 10 miligrame pentru
adolescenti si pentru femei.Vitamina B5 se gaseste in majoritatea
alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere,carnea (mai ales
ficatul si rinichii), ouale, produsele lactate, legumele uscate si
pestele.

Starile de carenta sunt exceptionale si nu se observa decat in

caz de denutritie severa sau de nutritie parenterala (prin perfuzii)
exclusiv si nesuplimentata in vitamina B5.Ele se traduc printr-o
oboseala,

tulburari

digestive

(greturi,diaree,dureri),

cutanate

(caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de

arsura a extremitatilor, etc.). Reversibile, aceste tulburari sunt tratate
prin administrare medicamentoasa de vitamina B5.
Mai ales oamenii de varsta a doua si a treia manifesta
simptomele acestei carente.Deseori,ei nu mai reusesc sa-si procure
hrana proaspata si apeleaza la alimente care sunt depozitate timp
indelungat pe rafturi, in frigider sau in lada frigorifica : legume si
fructe ambulate in cutii sau in pungi de plastic, feluri gata preparate,
cartofi prajiti, carnati, paste, orez alb, prajituri, etc.Ei mananca mai
putin si realizeaza un aport redus de nutrienti esentiali.De aceea,
aproximativ o treime dintre oamenii de varsta a doua si a treia nu au
suficient acid pantotenic in sange.Daca dimineata ei se trezesc din
pat intepeniti,miscand bratele si picioarele cu mare greutate si cu
26

dureri, este foarte probabil ca acest lucru sa se datoreze unui deficit

de acid pantotenic.
Necesarul zilnic de vitamina B5
O alimentatie normala asigura un aport zilnic de 5-20 mg
acid pantotenic, care, de altfel, in oarecare proportie, pot fi
sintetizati si de flora intestinala.Eficacitatea sanogena a acestei
vitamine sporeste prin administrarea concomitenta cu vitaminele
B6,B9 si C.Hipovitaminoza pantotenica provoaca anemie,
tulburari de somn, cefalee, hipoglicemie, ulcer duodenal, greata,
balonari, crampe musculare, scaderea rezistentei la infectii,
tulburari sanguine si dermatologice, etc.Nu se cunosc intoxicatii
cu acid pantotenic.
Pentru a realiza un aport constant de vitamina B5, se
recomanda sa ne hranim echilibrat, consumand alimente bogate in
substante nutritive si renuntand, pe cat posibil, la zahar, dulciuri,
paste si cartofi prajiti.
Pentru copii, adolescenti si personae adulte, necesarul
zilnic de acid pantotenic (vitamina B5) se situeaza intre 5 si 10
miligrame.
Gravidele si femeile aflate in perioada de alaptare necesita
pana la 15 miligrame pe zi.

Pentru a acoperi necesarul de vitamina al noului nascut, la

care creierul si tesuturile se afla in plin proces de constituire,
laptele matern contine concentratii foarte inalte de acid pantotenic,
mergand pana la 5 miligrame pe litru.
Oamenii care se confrunta cu situatii stresante ori fac mult
efort fizic au nevoie de cantitati mari de acid pantotenic decat cei
cu o viata calma si un program cotidian bine stabilit.
Continutul de vitamina B5 al unor alimente (mg)
-

ficat.. 7,70
tarate de grau... 2,85
27

pastrav.. 1,82
seminte de floarea soarelui... 1,40
scrumbie,macrou... 1,35
nuci 0,90
cereale integrale. 0,78
galbenus (de la un ou) 0,75
crabi 0,6
vanat.. 0,57
muschi file. 0,40
lapte integral.. 0,31
Doza zilnica recomandata de acid pantotenic (vitamina B5)

este in jur de 5-15 mg. Drojdia contine 20 mg la 100g, galbenusul

de ou 7 mg la 100 g, tarata 2,25 mg si varza aproape 1 mg.
Simptomele deficitului sunt oboseala, stresul cronic si
depresia.Vitamina B5 este necesara pentru formarea hormonilor si
pentru acetilcolina utilizata de creier pentru a preveni anumite
tipuri de depresie.
Vitamina B5 ajuta la depasirea mai usoara a situatiilor
stresante, combate inflamatiile in diferite zone ale corpului, este
un aliat prestios in scaparea de kilograme,fiind un remediu
excelent pentru curele de slabire si in mentinerea formei
maxime.Totodata,ea protejeaza inima, mareste capacitatea de
concentrare, actiunea vitaminei B5 previne imbatranirea premature
si aparitia ridurilor.
Alimentele rafinate, cum cunt orezul alb, pastele, produsele
de panificatie din faina alba, nu mai contin decat cantitati
neinsemnate de acid pantotenic. Prelucrarea termica, de pilda prin
prajire, coacere, fierbere, etc., distruge vitamina B5.
De asemenea, prelucrarea industriala, ca si depozitarea
indelungata dauneaza masiv acestei vitamine valoroase. De aceea,
este indicat sa mancam hrana proaspata, preparata cat mai sumar.
Si acizii sub diferite forme, de exemplu otetul, castravetii
acri, muraturile de orice fel, condimentele iuti, mustarul iute, etc.,
descompun molecula de vitamina, in special atunci cand
mancarurile se afla in contact prelungit cu otetul. La randul lor,
substantele puternic alcaline dauneaza de asemenea vitamine de
pilda, bicarbonatul de sodiu.
28

Utilitatea vitaminei B5
Acidul pantotenic (vitamina B5) este deosebit de important pentru:
-

producerea de energie, mentinerea vitalitatii

prevenirea inflamatiilor si rezistenta la stres

reducerea depozitelor de grasime, valorificarea lipidelor in

organism

vivacitate intelectuala, capacitate de concentrare

stimularea circulatiei locale si intretinerea nervilor din

extremitati

piele sanatoasa si par bogat.

Vitamina B5 are rol in catabolismul glucidelor si lipidelor

si, prin aceasta, la generarea energiei necesare proceselor

fiziologice. Are un rol important in desfasurarea multor reactii
enzimatice. Favorizeaza mentinerea structurii si functiei normale a
pielii si stimuleaza pozitiv cresterea si pig-mentarea parului. Este
indispensabila functionarii normale a glandelor su-prarenale.
Particularitati biochimice si farmacodinamice:
Este grupul prostetic al coenzimei A, factor de acilare care
intervine in sinteza acetilcolinei, colesterolului, fosfolipidelor,
hormonilor steroizi, hemoglobinei.
Necesarul zilnic: 5-10 mg/zi

Indicatii:
-

stomatite
glosite
colite
hepatite cornice
dermatite
arsuri
injectat in doze mari, stimuleaza mobilitatea gastrointestinala

Prezentare:
PANTOTENAT DE CALCIU - fiole de 5 ml cu 0,5 g
substanta activa
29

PANTENOL - comprimate a 500 mg care se sug

Mod de administrare, posologie:
- injectabil, I.M. sau I.V.
- adulti: 0,5 g/zi
- copii: 0,25-0,5 g/zi
- comprimate: - adulti: 2-4/zi
- copii: 1-3/zi
2. 1. 5. VITAMINA B12
Sinonime:

CYANOCOBALAMINUM

(D.C.I.),

COBIONE,

DAVITA-MON B12, RUBIVITAN

Este indispensabila pentru viata omului si a animalelor.
Este unul dintre cei mai puternici factori antianemici cunoscuti,
prezentand o oarecare analogie structurala cu hemoglobina.
Vitamina B12 este compusa din substante cristalizate, de
culoare rosie, solubile in apa si alcool, stabile in aer si in mediu
acid. Are o structura deosebit de complexa, continand 4,5% cobalt
si radicalul cian, de unde si denumirea de ciancobalamina. Sunt
semirele la actiunea oxidantilor, bazelor si acizilor puternici.
Rezista la 120 de grade C, timp de 20 minute. Vitamina B12 are
formula moleculara C68H90N14O14Pco si masa moleculara
1490140.

Vitamina este hidrosolubila si joaca un rol in

maturarea globulelor rosii plecand de la celulele-mama si in

sinteza unor acizi grasi si anumitor acizi aminati. SINONIM:
cianocobalamina.
Denumirea de cianocobamida deriva din structura sa
moleculara intrucat contine gruparea cian (-CN), un atom de Co
si grupari amidice. Se mai numeste (pe langa cianocobalamina si
cianocobamida) antianemica, vitamina antipernicioasa, corinoida,
factor antipernicios, factor anemic extrinsec, factorul proteinelor la
animale etc.
Denumirea de corinoida provine de la inelul porfirinic
modificat din molecula sa numit inel corinic.

30

Numele de cianocobalamina nu este riguros stiintific

deoarece nu contine grupare aminica libera sau legata de nucleul
central (corinic), nici de atomul de Co si nici de ribonucleotida, ci
numai in componenta gruparilor amidice, fapt pentru care este mai
corecta

denumirea

de

cianocobamida

decat

cea

de

cianocobalamina.
Identificarea, izolarea, stabilirea structurii si a activitatii
biologice a vitaminei B12 a necesitat colaborarea mai multor
grupe de specialisti o perioada mai indelungata de timp , reusinduse in cele din urma obtinerea acestei vitamine pe cale industriala.
Prin anii 1950, imediat dupa descoperire, vitamina era
extrasa din ficatul animal (cam patru tone de ficat prelucrat
ofereau un gram de vitamina B12). In 1952, Miner Laboratories
din Chicago au identificat o tehnica de izolare a vitaminei B12
din... mocirla canalelor, folosind cca. 250 tone namoluri culese
zilnic.
Ca element exotic (intre timp, tehnicile de izolare s-au mai
perfectionat, asa incat nu mai aveti motive sa fiti ingrijorati),
mentionam ca in Indochina, bastinasii aveau obiceiul de a acumula
pestii in mari recipiente, in care avea loc un proces accentuat de
fezandare / putrefactie.
Rezulta un lichid cu un miros si un aspect dezgustator,
cunoscut amatorilor de bucatarie chinezeasca, bogat in acizi
aminati si vitamine.
Vitamina B12 se gaseste mai putin in regnul vegetal si mai
mult in alimentele de origine animala (ficat, splina, creier,
muschi). Principala sursa de vitamina B12 este sinteza microbiana.
Biogeneza vitaminei B12 are loc sub actiunea a numeroase
bacterii din sol si a bacteriilor intestinale, mai ales din colon.
Absorbtia si metabolismul. Absorbtia vitaminei B12 se
realizeaza la nivelu mucoasei intestinale, in prezenta unui factor
intrisec produs de mucoasa gastrica si cu care alcatuiesc factorul
antipernicios depozitat in ficat.

31

Vitamina B12 absorbita si retinuta la nivelul intestinului

pierd proprietatea de a difuza, reconstituind prima faza a
absorbtiei intestinale. Factorul intrisec are rol de protectie in
absorbtia intestinala prin formarea unor compusi de inactivare a
vitaminelor B12. Factorul intrisec activ fixeaza pina la 264 de
micrograme vitamina B12\mg.
Vitamina are rol in hematopoeza si mai ales in eritropoeza.
De asemenea are o importanta deosebita in ce priveste cresterea,
hematopoeza si functionarea celulei nervoase.
Cea mai importanta actiune a acestei vitamine este anemia
pernicioasa de tip Biernner, unde intervin modificari ale
trombocitelor sau chiar leziuni degenerative nervoase.
Carenta vitaminica afecteaza tesuturile in care se produc
multiplicari celulare rapide.
Sunt afectate: maduva hematoformatoare (apare anemia
megaloblastica), mucoasa bucala (glosita Hunter), mucoasa
tubului digestiv, bolnavii prezentand inapetenta, senzatie de
balonare, varsaturi, diaree. Cea mai buna sursa este ficatul, dar si
pestele, ouale, laptele si derivatele lactate.
Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de
acoperit printr-o alimentatie echilibrata, sunt de 1 pana la 2
micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru
adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile
gravide sau care alapteaza.

Vitamina B12 se gaseste in toate

produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la

caldura si la aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie
ultraviolete precum si la acizi si baze.
Absorbtia intestinala a vitaminei B 12 are loc in ultima
parte a intestinului subtire. Ea nu este posibila decat in prezenta
unei glicoproteine secretate de stomac, denumita factor intrinsec.

32

Carenta in vitamina B12, care nu este rara in tarile

industrializate, poate rezulta deci fie, in mod exceptional, prin
aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintr-o
gastrectomie (ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala
responsabila de o anomalie a secretiei de factor intrinsec, precum
boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai provina dintr-o
anomalie, dintr-o ablatie a prrtiunii terminate a intestinului subtire
si, in mod exceptional, dintr-o infectie cronica a intestinului
subtire. In sfarsit, o carenta in vitamina B 12 nu este deloc rara la
persoanele in varsta. Ficatul, care stocheaza vitamina B 12, poate
disimula o insuficienta de aport sau o tulburare a absorbtiei timp
de 3 sau 4 ani. In continuare, apar primele semne ale carentei:
oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari hematologice
(anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura
cutanata, nevrita optica inflamatie a nervului optic, pierderi de
memorie, labilitate a starii de spirit, depresie) si mucoase (limba
depapilata).
Hipervitaminoza se manifesta prin aparitia unor stari
alergice si prin hiperglobulie.

Vitamina B12, administrata in

injectii intramusculare, este indicata in carenta corespunzatoare.

Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic.
Injectiile

intravenoase

cu

unul

dintre

derivatii

ei,

hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de intoxicatie cu

cianura. Administrarea medicamentoasa de vitamina B 12 este
contraindicata in rare cazuri (anumite cancere, indeosebi).
Particularitati fizico-chimice:
Vitamina B12 are structura porfirica, asemanatoare
pigmentului eritrocitar si clorofilei, dar contine cobalt (4%). A fost
obtinuta cristalizata, are culoare rosu-inchis si este solubila in apa,
cu reactie neutra.
Vitamina B12 se gaseste in toate organele, mai ales in ficat,
stomac, rinichi, creier si muschi. A fost obtinuta initial din ficat de
bovina ( 25 mg dintr-o tona de ficat), iar in prezent se obtine din

33

culturile de Streptomyces griseus, ca un subprodus la fabricarea

streptomicinei. Solutia apoasa are Ph=4-4,5.
Particularitati farmaco-cinetice:
Pentru absorbitia este necesara prezenta asa numitului
factor intrinsec secretat de mucoasa gastrica, de structura probabil
mucoproteica.
Ciancobalamina, numita si factor intrinsec, s-ar absorbi
numai sub forma unui complex cu factorul intrinsec.
La omul normal se absoarbe in intestinul subtire 70-90%
din ciancobalamina. Absorbtia este favoizata de Ph-ul alcalin. In
intestinul gros absorbtia este mai redusa, desi baeriile saprofite
sintetizeaza vitamina.
Administrarea orala a vitaminei B12 nu are efect in anemii,
cind mucoasa gastrica este atrofiata sau cind exista leziuni
intestinale importante. Vitamina din alimente nu este distrusa in
tubul

digestiv,

anemicii

excretind

zilnic

cantitati

de

ciancobalamina egale cu oamenii normali (50-250 ug).

Ciancobalamina este absorbita total si rapid dupa
administrarea subcutanata sau intramusculara. Este depozitata in
ficat, se elimina renal, sub forma nemodificata, prin filtrare
glomerulala( 0,2 ug).
Particularitati biochimice si farmacodinamice:
Ciancobalamina este indispensabila procesului de maturare
a eritrocitelor. Lipsa ei duce la hiperplazia megaloblastica a
maduvei oaselor, datorita opririi evolutiei maturarii hematiilor.
Intervine in sinteza nucleoproteidelor, fiind necesara
pentru transformarea timinei in timidina, substanta care intra in
structura acizilor nucleici.
Ciancobalamina intervine si in transformarea acidului folic
in acid fotenic si prin aceasta contribuie la metilarea uracilului, cu
formarea timinei. Are actiune neurotropa, fiind esentiala in
procesele de care depind integritatea functionala a fibrelor
mielinice.

34

Vitamina B12 are actiune lipotropa si intervine in

metabolismul proteic, prin favorizarea gruparilor metil labile,
necesare sintezei metioninei din

hemocisteina si transformarii

glicolului in serina. Are rol in mentinerea gruparilor sulfhidrice in

forma redusa, necesara pentru functionarea unor enzime.
Este cunoscuta ca un factor esential pentru crestere si
nutritie,pentru

unele

microorganisme

si

pentru

organisme

superioare. De asemenea contribuie la troficitatea mucoasei

digestive, lipsa ei producind glosita si gastrita atrofica.
Carenta vitaminei B12 poate avea drept cauze tulburari de
aport, de absorbtie, de utilizare si de cresterea nevoilor si
pierderilor. Deficitul de vitamina B12 prin lipsa de aport se
manifesta la persoanele cu dieta vegetariana severa.
Absorbtia este diminuata la bolnavii cu insuficienta a
formarii factorului intrinsec datorata unor suferinte gastrice
( gastrite toxice, neoplasm gastric, gastrita atrofica, iritarea
stomacului) si gastrectomie.
Absorbtia insuficienta a vitaminei B12 din intestin se
intilneste

in

inflamatii,

disbacterioze

intestinale,

tumori,

insuficienta pancreatica. Se cunosc situatii cu consum crescut de

vitamina

B12,

de

exemplu

la

bolnavii

paralizati

de

diohzllobathrium latum.
Semnele de hipovitaminoza B12 la om constau in tulburari
ale hematopoezei, ale integritatii fibrelor nervoase mielinice si ale
celulelor epiteliale din tubul digestiv.
Indicatii:
Ciancobalamina este indicata in anemii megaloblastice,
unde are actiune majora. Efectele hematologice sunt primele car
apar si anume, se observa la nivelul maduvei, dupa citeva ore de la
injectare.

Dupa

2-3

zile

se

restabileste

hematopoeza

normaloblastica.
Reticulocitele apar in singe periferic in zilele 5-12. In 4-8
saptamini eritrocitele circulante ajung la nivelul normal.

35

Concomitent se realizeaza valori normale pentru leucocite si

trombocite.
In formele obisnuite de anemie megaloblastica, dupa prima
saptamina de tratament se obtin ameliorari evidente. Dispar
tulburarile digestive, inclusiv cele localizate pe mucoasa linguala,
diminua astenia, anorexia. Se obtine vindecarea clinica in citeva
saptamini.
Nu sunt influentate atrofia mucoasei gastrice, aclorhidria
histaminorefractara, capacitatea stomacului de a sintetiza factorul
intrinsec. Rezultatele sunt mai slabe daca bolnavul are
concomitent o infectie, uremie sau primeste cloramfenicol.
Tratamentul de substitutie cu B12 trebuie continuat toata viata.
Efectele ciancobalaminei sunt mai slabe in anemia
megaloblastica din cursul sarcinii sau a copilariei. Se obtin
rezultate partiale in anemia datorata batricefalozei si in
sindroamele de absorbtie intestinala.
Datorita actiunii neurope, vitamina B12 produce efecte
favorabile asupra tulburarilor nervoase din timpul anemiei
megaloblastice.
La bolnavii cu complicatii ale S.N., ameliorarea se obtine mai lent,
insa nu se mai inregistreaza avansarea leziunilor. Cu cit tulburarile
neurologice au aparut mai recent fata de aplicarea tratamentului cu
vitamina B12, cu atit se obtin rezultate mai bune.
Ciancobalamina ar avea unele efecte si in afectiuni cu ar fi:
-

neuropatii (polinevrita alcoolica si diabetica, tulburarile

sensibilitatii profunde din scleroza in plagi)

hepatita cronica si ciroza

nevralgii de trigemen

anorexie

intirziere in crestere

sterilitate

unele psihoze, senilitate

36

Nu exista dovezi certe de eficacitate in multe cazuri dintre

diagnosticurile mentionate.
Contraindicatii:
-

alergie la ciancobalamina
bolnavi de astma
poliglobulii
neoplasm

Reactii adverse: ciancobalamina poate produce reactii alergice:

urticarie si chiar soc analfabetic.
Prezentare:
ROMTRAT
- fiole de 2 ml solutie injectabila de extract de ficat avind
20 ug ciancobalamina;
- fiole de 1 ml cu 50 ug sau 100 ug;
VITAMINA B12
- fiole de 2 ml cu extract de ficat avind 200 ug
ciancobalamina;
NEOHEPAR
- fiole de 5 ml cu extract de ficat avind 50 ug ciancobalamina;

Mod de administrare, posologie:

Calea de administrare obisnuita este injectabila I.M. sau
S.C., calea orala nefiind recomandata in anemia megaloblastica,
deoarece nu este posibila absorbtia. Aceasta cale poate fi folosita
la vegetarieni, lipsiti de aportul vitaminei B12 prin carne. La
acestia doza zilnica este de 1 ug.
Doza de vitamina B12 este diferita in functie de
intensitatea anemiei megaloblastice, existenta unei infectii sau a
tulburarilor neurologice. Initial, la formele medii, necomplicate se
administreaza zilnic 1 ug timp de 10 zile. In formele complicate se
administreaza 30 ug/zi, timp de 5-10 zile. Tratamentul de
intretinere se face cu doza de 30-100ug o data pe luna.

37

In cazurile grave de anemie megaloblastica cu

tromboalopenie, hemoragii, infectii, tulburari neurologice intense,
tratamentul se face in prima zi 100 ug vitamina B12 I.M. si 5 mg
acid folic, oral, zilnic. La copii se administreaza 1-10 ug/zi.
In afectiuni neurologice si hepatice cronice se injecteaza 1
mg/zi sau la 2-3 zile, iar in nevrite 1000 ug/zi.
Incompatibilitati in solutie:
Vitamina B12 este incompatibila in solutii cu acidid
ascorbic, clorpromazima, solutii alcaline si reductoare, vitamina K
solutie apoasa.
Vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic si amida
acidului nicotinic cu proprietati aproape identice precum si o serie
de derivati ai acidului nicotinic.
Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5
atomi de carbon si un atom de azot. Acidul nicotinic si amida
nicotinica sunt substante cristaline, incolore, solubile in apa,
alcool, termostabile.
Absorbtia si metabolismul. Sunt absorbite la nivelul
intestinului de unde patrund in singe. Se elimina prin urina, fecale,
tranpiratie.
2. 1. 6. VITAMINA B3 (PP)
Cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu
proprietati aproape identice precum si o serie de derivati ai
acidului nicotinic.
Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de
carbon si un atom de azot.Acidul nicotinic si amida nicotinica
sunt

substante

cristaline,incolore,solubile

in

apa,alcool,termostabile.
Organismul

nostru

poate

produce

niacinamida

din

triptofan, un aminoacid aflat in alimentele de origine animala, dar

acesta poate asigura doar o parte din necesarul de care avem
nevoie.Organismul nostru poate transforma de asemenea niacina
in niacinamida.
38

Vitamina B3 se comporta ca o coenzima in multe dintre

functiile biochimice,cu precadere in cele care necesita mentinerea
sanatatii pielii si functiile specifice tractului gastrointestinal si ale
sistemului nervos.Aceasta substanta nutritiva este de asemenea
implicata si in alte procese importante, precum metabolismul
lipidelor (grasimilor).
Vitamina B3 participa in metabolismul proteic ,lipidic,
glucidic, mineral, normalizand functia suprarenalelor.Ea atenueaza
riscul

aparitiei

unor

tulburari

cardiovasculare,diminuand

colesterolul daunator(LDL),crescand nivelul celui benefic(HDL)

si scazand nivelul trigliceridelor din sange.De asemenea,
modereaza tensiunea arteriala, amelioreaza circulatia sangelui
participa la metabolizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor,
protejeaza impotriva arterosclerozei, migrenei, ametelilor, previne
aparitia diareei.
Este indispensabila functionarii normale a aparatului
digestiv, a sistemului nervos, mentinerii integritatii tegumentelor si
mucoaselor, precum si sintezei normale a unor hormoni
(testosteron, estrogeni, insulina).Amelioreaza durerile ulceroase si
combate halena (mirosul neplacut al gurii).
Vitamina B3 este stabila la lumina, la caldura si rezistenta
la oxidare, doza zilnica recomandata fiind de 20 mg.
Carenta vitaminei B3, descrisa sub termenul de pelagra,
rezulta fie prin aporturi alimentare insuficiente, fie prin
interactiuni

medicamentoase

(unele

antituberculoase

si

antiparkinsoniene).Deficienta in acid nicotic duce la bolile pelagra

la om si limba neagra la caine.La inceputul secolului 20, pelagra
era endemica printre copii din sudul Statelor Unite.In 1915-1920,
ca urmare a unor studii de nutritie intreprinse in azile de orfani de
catre Joseph Goldberger s-a stabilit ca aceasta boala era o boala de
carenta alimentara.Goldberger a aratat ca boala nu era infectioasa,
ca ea era asociata unei alimentatii cu amidon degradat si putea fi
prevenita prin suplimentarea hranei cu carne,oua si lapte.Totusi,

39

factorul alimentar responsabil nu putea fi recunoscut,pana in 1937,

ca fiind acidul nicotic.
Aceasta

s-a

independente,incepute

realizat
in

A.Harden si W.J.Young

1904,

prin

cercetari

complet

cand

biochimistii

englezi

au descoperit ca pentru fermentatia

alcoolica de catre extractele de drojdie este nevoie de un cofactor

termostabil, dializabil.Acest cofactor, numit initial coenzima sau
coenzima I,a fost izolat de H.von Euler, in Suedia, in 1933.In
1934, Warburg si W.Christian au izolat o alta coenzima, foarte
asemanatoare cu coenzima I,pe care au numit-o coenzima II. Putin
dupa aceea, ei au gasit ca ambele coenzime au drept
nicotinamida,amida acidului nicotinic.Aceasta descoperire ia
condus pe biochimistii americani C.A.Elvehjem si D.W.Woolley la
identificarea, in 1937, a acidului nicotinic drept factorul nutritional
care previne limba neagra la caini si pelagra la om.
Numele acidului nicotinic vine de la faptul ca el este un
component al nicotinei, un alcaloid toxic din tutun; el mai este
denumit si niacina fara vreo semnificatie speciala.
De fapt, plantele si majoritatea animalelor pot sintetiza acid
nicotinic din alti precursori, in deosebi din triptofan, un
aminoacid.Daca animalele sunt hranite din abundenta cu proteine
bogate in triptofan, ele nu manifesta nici o carenta atunci cand din
alimentatie li se scoate acidul nicotinic.
Daca insa continutul in triptofan al proteinelor alimentare
este mic, nu se mai asigura cantitatea necesara pentru sinteza
niacinei si astfel apar semnele de carenta. Pelagra este, in primul
rand, rezultatul lipsei acidului nicotinic, dar, de fapt, ea este
consecinta unei sume de carente in diferite vitamine si in acizii
grasi esentiali.
COOH
N
Acid nicotinic

CONH2
N
Nicotinamida

40

Insuficienta de vitamina B3 provoaca dereglari la nivelul

sistemului nervos,al pielii.Principalele surse alimentare bogate in
vitamina B3 sunt : drojdiile alimentare si de bere,taratele de
cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, pestele, morcovul,
conopida, tomatele, painea integrala, curmalele, smochinele,
arahidele,

piersicile,

avocado,

migdalele,

nuci,

ciupercile

proaspete, ouale.Luarea de doze mari de acid nicotic permite

reducerea eficace a nivelului sangvin de colesterol.
Vitamina B3 constituie un factor important in hranire,
participand activ la metabolismul proteinelor, glucidelor si
lipidelor, deci la metabolismul general al organismului.
De asemena, niacina este esentiala pentru corp deoarece:
-

este un factor antipelagros de prima importanta

are actiune vasodilatatoare la nivelul pielii

serveste la buna functionare a sistemului nervos central

stimuleaza secretia gastrica

mareste glicemia si scade nivelul colesterolului

mentine sanatatea pielii, a limbii si a tesuturilor digestive

favorizeaza circulatia cerebrala si coronariana

scade tensiunea arteriala

stimuleaza secretia gastrica si eliminarea bilei

inlesneste asimilarea fierului , etc.

Vitamina B3 este indicata in pelagra, herpes, acnee, prurit,

tulburari circulatorii periferice, degeraturi, afte, inflamatii bucale,
enterocolita,
hipertensiune

diferite
arteriala

psihoze,
si

stari

depresive,

ateroscleroza,

in

respiratie

diaree,
dificila,

alcoolism, stres, insomnii, artrita, indigestii, cefalee, ameteli,

iritabilitate, senzatie de rau general , etc.
Previne si vindeca pelagra, caracterizata prin tabloul simptotic
a celor trei D (dementa, diaree, dermatita). De asemenea,
influenteaza sistemul nervos si activitatea unor glande cu secretie
intrena.Este binecunoscuta si ca actiunea vasodilatatoare a
vitaminei B3.
Rolul si caracteristica vitaminei B3
41

Vitamina B3 se gaseste in carnea de vita, de porc, in peste,

lactate si branzeturi, grau integral, cartofi, porumb si produse din
porumb, oua, broccoli, rosii si morcovi.Totusi exista forme ale
vitaminei B3 care nu sant absorbabile.Deoarece vitamina B3 se
pierde prin gatirea in apa a alimentelor care o contin, este
recomandabila gatirea lor in abur sau la cuptor, amestecandu-se
legumele pentru ase pastra cat mai mult din continutul vitaminic.
Drojdia de bere este un mare furnizor de vitamina B3.Ea
contine nu numai multa vitamina B3 si B2, dar si alte vitamine ale
complexului B, precum si oligoelementul crom, intr-o combinatie
adecvata, capabila sa asigure un nivel echilibrat al zaharului in
sange.
Zaharul in sange, respective glucoza, contituie principala
sursa de energie a organismului si singura forma de carbohidrat
acceptata de neuronii creierului nostru.
Candva vitamina B3 a fost numita si vitamina
antipelagroasa,deoarece era folosita la tratarea populatiei bolnave
de pelagra din tarile unde alimentatia se baza in principal pe
porumb, stiut fiind ca porumbul contine cantitati infime de
vitamina B3, intr-o forma asimilabila de catre organismul uman.
Rapiditatea cu care niacina poate elimina neplacerile si vindeca
bolile este uimitoare comparabile doar cu rezultatele
fulgeratoare obtinute priin administrarea vitaminei C.
Niacina mai are o functie deosebit de insemnata in cadrul
metabolismului nostrum: ea reduce nivelul colesterolului. Un
studio efectuat in SUA a pus in evidenta faptul ca simpla
administrare a niacinei, fara un alt tratament, poate scadea
valoarea colesterolului cu 22% si nivelul trigliceridelor cu 52%.
De asemenea, vitamina B3 dilata vasele de sange,
inlaturand tulburarile de circulatie la persoanele cu vasele
sanguine ingustate.Datorita acestei actiuni de dilatare a vaselor,
niacina poate fi de ajutor si celor ce sufera de migrene.
Necesarul zilnic de vitamina B3

42

Corpul nu-si poate face reserve de niacina.Surplusul este

eliminate prin urina.De aceea, trebuie sa ne asiguram in
permanenta un aport indestulator.
-

copiii si adolescentii intre 5 si 12 miligrame

adultii circa 6,6 miligrame pentru 1000 de kilocalorii

consummate
femeile 13 pana la 15 miligrame
barbatii intre 15 si 20 miligrame
Cei ce presteaza o munca grea, femeile gravide si mamele

care alapteaza ar trebui sa suplimenteze cu cateva milligrame

cantitatile indicate mai sus.
Niacina si nicotinamida sunt disponibile intr-o gama larga
de suplimente. Daca tratati probleme circulatori sau o scadere a
nivelului de colesterol si de trigliceride, se recomanda
administrarea niacinei mai degraba decat a nicotinamidei. Exista
cateva suplimente cu niacina in prezent pe piata.

Acestea include niacina cu reactie imediata(IM), niacina cu

actiune in timp(SR) si inoitol hexiancianat.(IHN), care contine
niacina plus inositol. Cand se foloseste un nivel crescut de niacina
IM, in general subiectii incearca o senzatie de purpura, care
deseori limiteaza utilizarea sa.
Niacina SR este conceputa sa elimine aceasta senzatie, dar,
desi inca mai produce purpura si tulburari gastrointestinale, este
mai usor tolerat de catre unii utilizatori;la un nivel mai mare decat
1500 mg zilnic au fost raportate niveluri ridicate de enzime
hepatice si toxicitate pentru ficat. Pe de alta parte, IHN sau flushfree niacina este considerata complet sigura si fara nici un alt
efect de purpura. Experimente efectuate pe pacienti umani, care au
utilizat mai mult de 4000 mg zilnic, au aratat ca niacina IHN a fost
evidentiata ca factor benefic in afectiunile circulatorii, inclusiv in
cazul maladiei Raynaud si in claudicatie intermitenta. Totusi,
aceasta apare la unele persoane, iar IM sau SR pot fi mai eficiente
decat IHN in reducerea nivelului colesterolului si al LDL in sange.
43

Pentru pastarea unei sanatati generale bune, doza zilnica optima de

baza pentru vitamina Eb (10% pana la 25% ar trebui sa fie
niacina) este de 25-300 mg pentru barbate si femei.
Luarea in doze mari de acid nicotic poate permite
reducerea eficace a nivelului sangvin de colesterol; totusi, ea este
in general prost suportata. Trebuie, deci, luate precautii, mai ales
in caz de insuficenta renala.Luarea de doze mari de acid nicotic
este categoric contraindicat in caz de ulcer gastroduodenal sau de
diabet.
Continutul de vitamina B3 al unor alimente (mg)
-

drojdia de bere, 100 grame 35,6

arahide, o ceasca 24,2
ficat, 100 grame . 12,2
ton, 100 grame ... 10,3
pasare, 100 grame .. 9,6
piersici uscate, 1 ceasca . 8,2
inima, 100 grame ... 7,4
somon, 100 grame . 6,8
cereale integrale, 1 ceasca . 5,2
cotlet de mile, 1 bucata .. 5,1
migdale, 1 ceasca ... 4,7
mazare verde, 1 ceasca ... 3,8
cotlet de porc, 1 bucata ... 3,6
boabe de soia, 100 grame 2,9

Functii si utilizari ale vitaminei B3

Boli cardiovasculare
Datorita rolului sau in metabolismul lipidelor,numeroase
utilizari terapeutice ale niacinei (nu ale niacinamidei) sunt
prescrise in tratamentul nivelului crescut al colesterolului.Un
numar impresionant de lucrari evidentiaza efectul niacinei in
reducerea nivelului colesterolului bun.De exemplu, intr-unul
dintre studii, difuzia extinsa a niacinei a fost comparata cu efectul
gemfibrozilului, niacina fiind considerata mult mai eficienta in
cresterea nivelului colesterolului HDL si a apolipoproteinei A-1
decat tratamenetul medicamentos.Intr-un alt studiu, cercetatorii au
administrat pacientilor simvastatin impreuna cu niacina obtinand
rezultate remarcabile aproape 70% mai putine decese, atacuri de

44

cord, palpitatii si spitalizari pentru boli cardiovasculare in toata

perioada de trei ani a experimentului.
Atunci cand niacina a fost administrata impreuna cu
lovastatinul, s-a constatat o eficienta si o siguranta sporita, in
special in cresterea HDL.Un alt studiu a comparat eficacitatea
niacinei cu aceea a clofibratului, un medicament prescris pe scara
larga in scaderea nivelului colesterolului.
Niacina a fost cu mult mai eficienta decat medicamentul in
reducerea colesterolului limfatic, a lipoproteinelor cu densitate
foarte scazuta (VLDL) si a trigliceridelor.De asemenea, a marit
semnificativ nivelul lipoproteinelor cu densitate mare (HDL sau
colesterolului bun).Alte lucrari evidentiaza difuzia extinsa a
niacinei, chiar in doze crescute in conditii de siguranta in
tratamentul diabetului de tip 2 care deseori inregistreaza un nivel
scazut de HDL.
Autorii

acestor

lucrari,

precum

si

alti

specialisti

concluzioneaza ca, datorita efectelor sale, precum si costului si

nivelului de toxicitate scazute, niacina poate constitui un tratament
in cazul multor pacienti ce prezinta un nivel marit al
colesterolului.

Altii sugereaza o combinatie a niacinei cu medicamentele

de reducere a nivelului colesterolului, tinand cont de eficacitatea
niacinei si de actiunea sa printr-un mecanism diferit fata de al
medicamentelor utilizate in prezent.Optiunea utitlizarii ca
medicamente folosite in aceasta afectiune prezinta serioase efecte
secundare

inclusiz

incidenta

crescuta

cancerului

gastrointestinal si o marire a riscului aparitiei unei afectiuni

biliare.
Niacina

este

extreme

de

eficienta

in

reducerea

colesterolului si a trigliceridelor.Cand pacientii utilizeaza niacina

si acestia se reintorc la medicii lor pentru examenele medicale,
acestia sunt incantati de rezultate. Niacina este in special utila in
45

cazul persoanelor care au o predispozitie ereditara si rezistenta la

nivelul crescut de colesterol.
Vitamina B3 mai are si alte functii in cadrul sistemlui
cardiovascular, in forma de niacina este un vasodilatator un
agent menit sa relaxeze sis a largeasca vasele sanguine.Astfel,
niacina este de asemenea, utilizata in tratamentul diferitelor
probleme circulatorii.
Sistemul nervos
Unele dintre simptomele de inceput ale carentei niacinice
include irascibilitatea, nelinistile, depresia, slabirea si pierderea
memorei toate acestea fiind disfunctionalitati ale sistemlui
nervos. Aceste simptome pot fi urmate de lipsa orientarii, confuzie
si isterie.
Datorita importantei acestuia in sistemul nervos, multi
specialisti utilizeaza niacina si/sau niacinamida separate sau in
combinatie cu alte medicamente in tratamentul afectiunilor
mentale ca anxietatea, nervozitatea,depresia si chiar schizofrenia.
Poate acest tratament ar fi mult mai eficient daca vom lua in
considerare si alte substante nutritive.De exemplu, daca avem o
cantitate suficienta de acizi grasi omega-3 pentru ca actiunea
vitaminelor B sa fie mai eficienta.
Un studiu sugereaza ca o cauza majora a imbolnavirilor
mentalein societatea de azi poate fi datorata nu numai carentei
vitaminelor B si in special a niacinei, dar si a acizilor grasi omega3.Studiile sugereaza ca niacianamida ca si vitaminele E,B6 si
pantotenatul de calciu poate fi de asemenea utila in tratamentul
epilepsiei, impreuna cu anticonvulsivele.

Probleme menstruale
Doua studii despre utilizarea niacinei releva crampe
menstruale la aproape 90% dintre subiecti. In ambele lucrari,
subiectilor cu varste cuprinse intre 14-44 de ani le-au fost
administrate 100 mg de niacina de doua ori pe zi, aceasta doza
46

fiind majorata la doua pana la trei ore in timpul crampelor. Intarunul dintre studii au fost adaugate 60 mg de rutin si 300 mg de
vitamina C, acestea amplificand efectul niacinei.Eficacitatea
terapiei a durat cateva luni chiar si dupa ce a fost interupt.
Femeile care au raspuns cel mai bine la tratament au
inregistrat un ciclu normal, in timp ce celelalte nu.Cercetatorii
sugereaza ca acest fapt poate arata ca lipsa raspunsului la
tratament indica necesitatea maririi dozei.
Cancer
Numeroase studii reliefeaza ca niacinamida este eficienta
impotriva mai multor tipuri de substante cancerigene.Astfel,
aceasta substanta nutritive poate fi utila in prevenirea catorva
forme de cancer.
Deficienta severa de niacina constituie un factor major in
dezvoltarea pelagrei boala caracterizata prin cei trei D :
dermatita,diaree si dementa. Pentru prevenirea acestui simptom al
deficientei, RDI pentru vitamina B3 este de 20 mg pentru femei si
barbati.
Simptomele evidente de carenta a vitaminei B3 se
manifesta in general in randul persoanelor alcoolice si in cazul
celor malnutrite.
Carenta de niacina este de asemenea aproape comuna in
randul persoanelor care au o dieta bazata in special pe porumb,
datorita faptului ca niacina din porumb este neabsorbabila.
Necesarul de vitamina B3 poate fi mai mare in randul persoanelor
cu cancer, persoanelor carora li se administreaza isoniazid si care
l-au folosit in tratamentul tuberculozei, femeilor care iau
contraceptive orale si persoanelor cu deficiente proteice.
Toxicitate si efecte adverse
Nu se cunosc efecte toxice ale acestei vitamine in doze de
pana la 2 g (2000 mg). In cazul persoanelor cu disfunctionalitati la
nivelul ficatului, terapia cu niacina necesita monotorizarea foarte
atenta a unui medic, deoarece pot aparea tulburari ale functiei
hepatice. In cazul persoanelor sanatoase, singurul efect advers al
47

suplimentarii niacinice este o usoara purpura temporara, poate si o

oarecare stare de neliniste.
Este nevoie de prudenta in cazul administrarii niacinei SR
cu actiune in timp, deoarece administrarea dozelor crescute, chiar
si sub monotorizare de specialitate, poate creea toxicitate
hepatica.Noile forme, precum inositolul-hexancianat (IHN), par
cea mai sigura varianta.
Utilitatea vitaminei B3
Niacina (vitamina B3) este deosebit de importanta pentru :
-

respiratie celulara
energie celulara
metabolismul carbohidratilor, lipidelor si proteinelor
metabolismul cerebral
starea de spirit
somn
activitatea inimii
controlul colesterolului
muschi
tesutul conjunctiv
functionarea tubului digestiv.

2. 1. 7. ALTE VITAMINE DIN GRUPA B

Vitamina B4 (adenina) are functii si indicatii terapeutice,
mai putin cunoscute. Ea alaturi de alte vitamine B, intervine in
functiile sistemului nervos cit si cele ale sistemului hematopoietic.
Carenta vitaminei B4 modifica echilibrul leucocitar, prin
producerea leucopeniei si granulopeniei.
Administrarea sulfamidelor si a antibioticelor creste
consumul de vitamina B4. Ea are un rol important in metabolismul
glucidelor,

lipidelor,

clorurii

de

sodiu,

in

functiile

suprarenalelorsi a proceselor cresterii.

Surse: alimente din regnul animal si vegetal. Cea mai
importanta sursa este drojdia de bere. Sintetizarea vitaminei B4 de
catre flora bacteriana intestinala este redusa la om.
Absorbtia vitaminei B4 se realizeaza la nivelul intestinului
subtire. In singe, concentratia cea mai mare de vitamina B4, este

48

in hematii. Eliminarea vitaminei se face prin urina, fecale,

transpiratie.
Vitamina B7 este componenta a unor enzime care
contribuie la metabo-lismul proteinelor, glucidelor si lipidelor.
Amelioreaza durerile musculare consecutive oboselii si contribuie
la mentinerea integritatii pielii. Impiedica incaruntirea si caderea
parului,

fiind

utilizata

cu

rezultate

bune

si

prevenirea

alopeciei(cheliei). Sportivii necesita cantitati mari din aceasta

vitamina. Avidina din oul crud intirzie absorbtia acestei vitamine.
Vitamina B8 este sintetizata si in organism, dar in cantitati
insuficiente.Impreuna cu inozitolul (ambele substante sunt
componente ale lecitinei) favorizeaza legarea acizilor grasi liberi,
prevenind steatoza hepatica, im-piedica depunerea colesterolului
pe peretii arteriali. Contribuie la eliminarea substantelor toxice si a
metabolitilor inutili acumulati in organism. Lipsa colinei duce la
perturbarea activitatii cerebrale si la scaderea capacitatii de
memorare.
Se mai numeste si biotina sau vitamina H; o substanta
hidrosolubila, care nu este distrusa la caldura sau umiditate, dar
lumina, alcalinitatea si oxigenul o afecteaza.
Alimentele (proaspete, de preferinta) si flora intestinala
furnizeaza dozele necesare organismului. Vitamina B8 sau H este
indispensabila persoanelor cu unghii fragile si casante.
Doza zilnica recomandata: 0,3 mg (300 mcg).
Copiii au nevoie de o cantitate de 5090 mcg/zi.
Surse: carnea proaspata, legumele si fructele crude (neprelucrate
termic sau conservate) sunt necesare pentru aportul zilnic de
biotina, ca si drojdia de bere, organele de vita, laptele, produsele
lactate, galbenusul de ou, conopida, cerealele integrale, porumbul,
melasa, nucile.
Roluri si caracteristici
ajuta la degradarea acizilor grasi, glucozei,
aminoacizilor;
intervine in sinteza acizilor grasi si a proteinelor;
49

 are capacitatea de a produce hidratii de carbon din

molecule, reintregind rezervele organismului;
stimuleaza cresterea parului si intarzie caderea acestuia;
impiedica incaruntirea prematura;
calmeaza durerile musculare.
Vitamina B9 favorizeaza cresterea parului si previne
aterosceloza.

Impreuna

cu

colina

participa

la

biosinteza

fosfolipidelor, componente esenti-ale ale membranei celulei

nervoase. Ca urmare, este absolut indispensabila transmiterii
influxului nervos si, deci, activitatii cerebrale. Are si un efect
calmant pronuntat.
Vitamina B10 contribuie la metabolismul fierului si la
formarea

hematiil-lor(globulele

rosii).

Favorizeaza

sinteza

acidului folic si absorbtia acidului pantotetic. Lipsa vitaminei B10

duce la incaruntirea si aparitia eczemelor.
Vitamina B10 are un rol important in sinteza proteinelor, in
metabolismul glucidelor si acizilor grasi, precum si in formarea
globulelor rosii. Contribuie la dezvoltarea fizica, la cresterea
poftei de mincare si a greutatii cor-porale. Din acesate motive, este
utila in profilaxia si tratamentul anemiei. Se gaseste in ficat si in
preparatele din ficat. Vitamina B12 isi aduce apor-tul si la
mentinerea functionarii normale a sistemului nervos, amelioreaza
irascibilitatea si contribuie la imbunatatirea capacitatii de
concentrare,de memorare si de pastrare a echilibrului psihic.
Vitamina B13 are structura chimica asemanatoare acidului
azotic, constituie un principiu component al complexului B, cu rol
in stimularea cresterii puilor, porcilor.
Vitamina B14 este extrasa din urina umana, are rol in
hematopoeza.
Vitamina B15 (acidul panganic) se gaseste in alimente de
origine animala.

50

Intervine in procesele enzimatice si, in cantitate de 2 mg\zi

acopera nevoile organismului. Dupa ani de cercetari, biochimistul
dr. Ernest Krebs a izolat, in 1950, o noua vitamina pe care a
denumit-o B17 - cunoscuta si sub numele de amigdalina (sau
laetrile).
Se face din ce in ce mai auzita opinia conform careia
cancerul ar fi o boala cauzata de o deficiena nutriionala. Nu ar fi
vorba despre o bacterie, un virus sau o toxina misterioasa, ci pur si
simplu despre absenta unei substante pe care omul modern a
eliminat-o din dieta sa: vitamina B17.
Simburii de caise pe care ii mincam cu mare placere cind
eram copii - sunt cea mai bogata sursa naturala de vitamina B17.
In general, semintele fructelor (mai putin citricele) contin
aceasta substanta care le confera un gust amarui, specific.
Conform studiilor dr. Krebs, consumul zilnic a 7-10 simburi de
caise previne aparitia cancerului.
Vitamina B PHOSPATE
Sinonime: RIBOFLAVIN, FOSFAT
Prezentare:
- fiole a 2 ml solutie apoasa injectabila, continind fosfat de sodiu
10 mg - cutie cu 5 bucati
Actiune terapeutica:
- actioneaza ca factor vitaminic cu functie de sistem oxidoreducator
- actioneaza substitutiv in starile de deficit de riboflavina
Indicatii:
-

carente speciale si ale complexului B

anemie
hemeralopie
conjunctivita
tulburari de crestere
crampe musculare
stomatita
seboree
unele migrene

Mod de administrare:
51

injectii I.V. 1 fiola zilnic

Reactii adverse:
- dureri la locul injectiei
2. 2. VITAMINA C
Sinonime:

ACIDUM

ASCORBICUM

(D.C.I.),

CANTAN,

CEBION, CAROSCORBIS, REDOXON, VITASCORBOL

Este acidul ascorbic, sau vitamina anti-scorbutica. Are o
importanta capitala pentru organism, intervenind in procesele de
oxido-reducere. Are rol anti-infectios, tonifiant, participa la
detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier,
protejeaza vitaminele A si E, economiseste vitaminele din
complexul B.
Vitamina este sensibila la temperaturi ridicate, la actiunea
oxigenului si a luminii.
Vitamina C catalizeaza formarea si mentinerea colagenului
(component de baza al substantei fundamentale intercelulare). In
lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre celulele endoteliului
capilarelor se degradeaza si apar hemoragii la nivelul gingiilor,
muschilor, tegumentelor, etc.
Ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei
fierului apare anemia intalnita in scorbut.
Gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme
minime, dintii devin mobili si cad. Mineralizarea scheletului este
alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea plagilor se face
mai greu sau defectuos. Scade capacitatea de aparare a
organismului fata de infectii, putand apare mai des, de exemplu,
gripa sau tuberculoza pulmonara.
Vitamina C mareste rezistenta organismului fata de efectul
toxic al unor medicamente sau substante chimice din mediul
ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.).
Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si
necesarul de vitamina C. S-a demonstrat ca 10 miligrame zilnic
reprezinta aportul necesar pentru prevenirea scorbutului. Ratia
52

zilnica este estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30

miligrame. Fiind hidrosolubila si usor oxidabila, vitamina C se
poate pierde usor in timpul pastrarii si prepararii alimentelor.
Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt
lipsite de vitamina C. Singura sursa naturala este constituita de
legumele si fructele proaspete. In Zonele cu clima temperata sau
rece, unde productia de fructe este sezoniera, exista riscul aparitiei
hipovitaminozelor in perioada de iarna-primavara, cand se
recomanda un aport medicamentos de vitamina C.
Exemple de vegetale (100 grame) ce contin vitamina C
(miligrame):
- patrunjelul 200
- napul 140
- ardeiul 120
- varza 120
- mararul 100
- lamaia 065
- portocala 060
- conopida 060
- spanacul 050
Vitamina C a fost descoperita de catre savantul maghiar
Albert. El a fost primul care a reusit sa extraga din ardei vitamina
C si pentru aceasta descoperire a fost distins cu Premiul Nobel.
Astazi se pot procura usor si in tara noastra produsele cu vitamina
C obtinute din surse naturale.
Deficitul de vitamina C conduce la aparitia scorbutului.
Acidul asorbic administrat in mod sustinut simuleaza sistemul
imunitar si creste rezistenta organismului fati de bolile infectocontagioase. Participa la activarea multor sisteme enzimatice si are
un rol umportant in respiratia celulara. Accelereaza vindecarea
ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la sinteza fibrelor de
colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor
corticosuprarenalieni. Are efect antistres, facilitea-za absorbtia
fierului si impreuna cu acidul folic si vitamina B12 stimuleaza
53

maturarea globulelor rosii. Scade colesterolul sangvin si

protejeaza organismul fata de substantele cancerigene.
Creste

si

mentine

randamen-tul

fizic.

In

timpul

suprasolicitarilor fizice creste necesarul de vitamina C si din

aceasta cauza se recomanda sportivilor un consum crescut inainte
de competitii.
La fel ca majoritatea vitaminelor, vitamina C se
descompune usor si este sensibila la lumina, caldura si vapori de
apa. La depozita-rea vitaminei C trebuie sa avem in vedere toate
acestea.
Preparatele moderne de vitamina C contin si bioflavonoide.
Aceste substante sunt denumite uneori vitamina P, insa nu sunt
vitamine propriu-zise. Bioflavonoidele favorizeaza absorbtia
vitaminei C, fiind preferata, astfel, adminitrarea lor concomitena.
Organismul uman nu este capabil sa siontetizeze
bioflavonoide si, din acest motiv, acestea sunt furnizate
organismului doar prin aport alimentar. Aceasta grupa de substante
este fregvent utilizata in accidentele sportive, deoarece reduce
durerea, atenueaza efectele loviturilor, are efect hemostatic si
amelioreaza

simptomatologia

hipocal-cemiei.

Impreuna

cu

vitamina C, bioflavonoidele mentin integritatea structurii interne a

capilarelor. Participa la sinteza acizilor biliari, scad colesterolemia
si, prin efectul reducator, previn formarea cataractei.
In preparatele de vitamina C din extracte naturale, acidul
ascorbic se gaseste sub forma de poliascorbat, care are un efect
prelungit fata de de cel al acidului ascorbic simplu obtinut pe cale
sintetica.
Particularitati fizico-chimice:
Vitamina C se prezint sub forma de cristale incolore sau
pulbere cristalina alba.
Este usor solubila in apa, solubila in alcool si practic
insolubila in uleiuri grase. Solutia apoasa are PH=5,5-7.
Particularitati farmaco-cinetice:

54

acidul ascorbic se absoarbe bine prin tubul digestiv la

persoanele sanatoase, absorbtia fiind diminuata la cei cu
hipoaciditate sau cu tranzit intestinal accelerat.
Concentratia sanguina fiziologica este de 0,7-1 mg/100 ml

in leucocite si plachete, concentratia fiind mai

mare decit in

hematii si ser.
Se gaseste in concentratii mari in corticosuprarenala, corp
galben, placenta si in concentratii mici in muschi, tesut conjunctiv
si adipos.
Vitamina C nu este depozitata in organism, fiind necesar
un aport exogen continuu. Prin administrare in doze mari, creste
concentratia sanguina pina la pragul renal, cantitatile suplimentare
eliminindu-se prin urina.
Particularitati biochimice si farmacodinamice:
In organism formeaza impreuna cu acidul dehidroascorbic,
un sistem redox, responsabil de proprietatile vitaminice.
Acidul ascorbic intervine ca transportor de hidrogen in
oxido-reducerile biologice si in respiratia celulara, in mentinerea
sub forma redusa a gruparilor SH enzimatice, in formarea si
mentinerea substantei fundamentale a tesutului conjunctiv, a
substantei proteice din os si a substantei intracelulare din peretele
capilarelor, scazind permeabilitatea si crescind rezistenta acestora.
Vitamina C favorizeaza absorbtia fierului din tubul digestiv
si stimuleaza formarea hemoglobinei, intervenind in transformarea
acidului

folinic, favorizeaza

depunerea

calciului

in oase

contribuind a consolidarea fracturilor.

Vitamina C intervine in metabolismul normal al tirozinei si
fenil alaninei, in metabolismul glucidic, stimuleaza formarea
corticosteroizilor. Administrarea ACTH-ului diminua acidul
ascorbic din suprarenale.
Acidul ascorbic creste capacitatea de aparare a
organismului fata de infectii prin accentuarea activitatii fagocitare
a leucocitelor si stimularea proceselor imunologice, are actiune
antialergica.
55

Dozele mai mari de 500 mg cresc de 3-10 ori concentratia

sanguina a tetraciclinelor administrate concomitent.
Necesarul zilnic:
-

copii pina la 1 an
intre 1-12 ani
intre 12-14 ani
intre 14-18 ani
peste 18 ani
in sarcina si lactatie

35 mg
40 mg
45 mg
55 mg
60 mg
60 mg

Indicatii:
-

profilaxia si tratamentul scorbutului;

surmenaj, astenie de primavara;
profilaxia racelii comune si a gripei;
infectii, plagi, arsuri;
diateze hemoragice prin diminuarea rezistentei capilarelor;
osteoporoza;
gingivite;
sarcina;

Reactii adverse:
Uneori poate produce diaree, iar injectarea rapida I.V. poate
produce ameteli, chiar lipotimie.
Contraindicatii:
-

litiaza renala;
stari de supraincarcare cu fier,
poate favoriza precipitarea sulfamidelor in urina;

Prezentare:
-

flacon cu 40 comprimate a 50 mg
flacon cu 20 comprimate a 200 mg
tub cu 20 comprimate efervescente a 500 mg
fiole de 2 si 5 ml cu 200 si respectiv 500 mg acid ascorbic
Mod de administrare: oral, I.M. si I.V.

adulti 0,1-1 g/zi

copii 0,05-1,30 g/zi, in functie de virsta

Incompatibilitati in solutie:
Vitamina C prezinta incompatibilitati in solutie cu:
-

solutii alcaline oxidante

solutii de saruri si minerale grele
adrenalina
aminofilina
cloramfenicol
hemisuscinat
ciancobalamina
56

dextran
estrogenii conjugate
fitomenadiona
noradrenaina
penicilina G
sulfamide
vitamina K in solutie apoasa

Vitamina C+B complex prezinta incompatibilitati cu:

-

aminofilina
bicarbonat de sodium
cefalatina
ciancobalamina
cloramfenicol hemisuscinat
eritromicina lactobrionat
fenitoina
hidrocortizon hemisuscinat
hidroxizina
nitrofurantoina
penicilina G
prometazina
promazina
tetraciclina
sulfizoxazol
vancomicina
Vitamina C se prezinta in fiole incolore de 1, 2, 5 ml

continind o solutie apoasa de acid ascorbic in concentratie de 10%

si fiole de 5 ml in concentratie de 5%.
Vitamina P (vitamina C2; bioflavonoide citrice)
Vitamina P hidrosolubila actioneaza concomitent si strans
legat de vitamina C (actiune sinergica), asigurandu-i acesteia o
perfecta absorbtie si utilizare si impiedicandu-i distrugerea prin
oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta si, de asemenea, are
rol important in fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice,
hemoragii ale capilarelor si ale viscerelor, in edeme, pleurezii,
ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale
membrelor,

inferioare,

raceala,

artrita,

ate-roscleroza,

hipertensiune arteriala, varice, eczeme si arsuri, sangerarea

gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc.
Aceasta vitamina intervine in mod esential in procesele
energetice ale tesuturilor si in mentinerea permeabilitatii vaselor

57

capilare, de unde si denumirea de factor de permeabilitate capilara.

Asociata cu vitamina C, are un deosebit rol antiinfectios.
Vitamina P contribuie la intarirea peretilor vaselor capilare
si la cresterea elasticitatii si rezistentei acestora, precum si a
tesutului conjunctiv. Are, de asemenea, un rol benefic si prin
ameliorarea hemoragiilor provocate de diferite cauze. In plus,
protejeaza organismul de efectele secundare ale razelor X,
intervine in prevenirea contractarii gripei, influenteaza pozitiv
cresterea procentului de calciu in sange. Se apreciaza ca
sensibilitatea acestei vitamine la diferiti factori este asemanatoare
cu cea a vitaminei C.
Carenta de vitamina P evidentiata indeosebi prin spargerea
vaselor capilare (fragilitate capilara), se poate trata consumind suc
de lamaie, ceai de macese, diferite fructe si legume proaspete,
precum si suplimente naturiste cu continut concentrat de extracte
de palnte sau direct de vitamina P.
Necesarul zilnic de vitamina P este de 10-20 mg, pentru
fiecare 500 mg vitamina C fiind necesare minimum 100 mg
complex C.

2. 3. VITAMINA PP
Particularitati fizico-chimice:
Vitamina Pp este amina acidului pirinic-3 carboxilic. Se
gaseste sub forma de cristale sau pulbere cristalina alba sau albgalbui, usor solubil in apa si alcool.
Se foloseste si acidul nicotinic care este convertit in
organism la NAD si NADI, ambele implicate in reactii de transfer
electronic in lantul respirator.
Particularitati farmacodinamice:

58

Este un grup prostetic pentru codehidroze, enzime, care

intervin in metabolismul glucidelor si lipidelor. Actioneaza trofic
la nivelul sistemului nervos si tubului digestiv.
Este eliberator de histamina.
Proprietati farmaco-toxicologice:
Vitamina Pp produce vasodilatatie automata in jumatatea
superioara a corpului, cu senzatie de caldura si prurit. Mai poate
produce greturi, eruptii si favorizeaza steatoza hepatica la doze
mari, timp indelungat.
Necesarul zilnic:
-

pina la 2 luni
intre 6 luni si 3 ani
intre 3-4 ani
intre 4-6 ani
intre 6-10 ani
intre 10-18 ani
peste 18 ani
in sarcina
in lactatie

7mg
8 mg
9 mg
11 mg
13-15 mg
17-20 mg
18 mg
15 mg
20 mg

Indicatii
-

tulburari cutanate si mucosae

stari de hiperlipoproteinemie
enterocolite
boala de iradiere
pellagra
unele migrene

Contraindicatii, precautii:
- sindrom hemoragic
- tromboflebita
- ateroscleroza
- primele 3 luni de sarcina
Prezentare:
- vitamina Pp:
-flacon cu 40 comprimate a 0,1 grame acid nicotinic
- fiole de 1 si 2 ml cu 30, respectiv 100 mg acid nicotinic
- acid nicotinic - comprimate a 100 mg
Mod de administrare:
59

oral ( dupa mese in 2-3 prize), I.M. sau I.V. lent

adulti: 6-100 mg/zi
copii: 25-100 mg/zi
Vitamina Pp se prezinta in fiole incolore de 1 ml continind

o solutie apoasa de nicotinanida in concentratie de 3% si fiole de 2

ml in concentratie de 5%.

CAPITOLUL III
VITAMINELE LIPOSOLUBILE
Aceast grup cuprinde vitaminele A, D, E, i K .
Vitaminele A i D se comport ca i hormonii, acionnd
receptorii specifici intracelulari. Caracteristica cinetic const n
reinera n organism timp ndelungat, cu formarea de depozite
nsemnate mai ales n ficat.
Vitaminele liposolubile sunt absorbite de la nivelul
intestinului subire odat cu grsimile alimentare, ceea ce explic
de ce malabsorbia lipidelor (cum se ntmpl n diferite boli ca:
fibroza abistic, boala Crabn, colita ulcerativ) se asociaz cu
60

scderea absorbiei pentru aceste vitamine.

n organismul uman vitaminele liposolubile sunt stocate n
principal la nivel hepatic i la nivelul esutului adipos. Cu excepia
vitaminei K, vitaminele liposolubile mai lent dect cele
hidrosolubile, iar vitaminele A i D se pot acumula i pot avea un
efect toxic pentru organismul uman.
3.1. VITAMINA A - RETINOL
Vitamina A a fost prima vitamin liposolubil identificat
n anul1913. Aceast denumire reunete retinoizii preformai, dar
i formele precursoare, provitamina A-carotenoizii.
Vitamina A se prezint ca un lichid uleios sau amestec de
lichid uleios i cristale, de culoare galben pn la galbenportocalie cu miros caracteristic i gust caracteristic.Solubil n
alcool absolut, practic insolubil n ap, miscibil cu cloroform,
eter i uleiuri grase. Se conserv n recipiente bine nchise, ferit de
lumin, la Separanda. Retinoizii preformai reprezint un termen
colectiv pentru retinol, retinal i acid retinoic, toate aceste forme
fiind

biologic

active.

Carotenoizii

provitamina A includ

betacarotenul i alii, substane care se transform n retinoizi cu

diferite grade de eficien.Retinoizii sunt sensibili la cldur,
lumin

oxidare

aer.Betacarotenii

sunt

relativ

mai

stabili.Retinoizii sunt transformai n retinol la nivelul intestinului

i transportai mpreun cu grsimile alimentare la nivelul
ficatului, unde se depoziteaz.
O protein special- proteina care leag retinolul (RBP)este responsabil de transportul vitaminei A de la nivelul ficatului
la esuturi.
Carotenoizii sunt absorbii intacti, cu o rat de absorbie mult mai
mic fat de retinol. Dintre toti carotenoizii, betacarotenul are cel
mai mare potenial de tip vitamina A. Alimentele aduc n organism
vitamina A sub form de esteri ai retinolului i beta-caroten.
Esterii retinolului sufer o hidroliz nainte de absorbie.
Retinolul

se

absoarbe

activ
61

din

tubul

digestiv.Carotenoidele sunt absorbite prin difuziune pasiv,

absorbia fiind incomplet. Pentru absorbia vitaminei A este
necesar prezena:
1)srurilor biliare;
2) lipozei pancreatice;
3) proteinelor i grsimilor alimentare.
Din preparatele cu vitamina A miscibile cu apa, aceasta se
absoarbe mai bine dect din preparatele de tip soluie uleioas.
Distributia: Vitamina A este stocat n principal n celulele din
ficat i doar o mic parte n rinichi, plmni, suprarenale, retin i
grsimi.
Vitamina A trece mai greu placenta i poate s apar n laptele
matern.
Eliminare: Vitamina A se elimin prin urin i fecale.
3.1.2. Rolurile Vitaminei A
Toate cele trei forme ale vitaminei A, retinolul, retinalul, acidul
retinoic sunt active. Forma activ de vitamina A are trei roluri de
baz, respectiv n: vedere, cretere i
dezvoltare a esuturilor i imunitate.
Vederea
Vitamina A are un rol foarte important:
-n vederea nocturn i n perceperea culorilor;
-creterea i dezvoltarea esuturilor;
-este implicat n diferenierea celular normal- un proces prin
care celulele embrionate se transform n celule mature cu funcii
de nalt specificitate.
De asemenea, susine procesul de reproducere la ambele sexe dar
i creterea osoas.

Imunitate
Vitamina A are un rol esenial n unele infecii, cum ar fi pojarul
62

sau diareea, boli a cror evoluie este ameliorat de aportul de

vitamine A i respectiv, agravat de hipovitaminoza A.
S-a sugerat faptul c betacarotenii i ali carotenoizi
(fitochimici) pot avea rol antioxidant prin neutralizarea radicalilor
liberi.
Radicalii liberi sunt molecule instabiale care lezeaz ADNul celular determinnd suferina celulei i crescnd riscul de boli
cronice.
Betacarotenii au fost de asemenea, asociai cu reducerea
riscului de cancer pulmonar. Lutheina i zeaxantina, carotenoizii
galbeni din porumb i legumele verzi, pot reduce
riscul de degenerescen muscular i de cataract de vrst.
Licopenele, pigmenii carotenoizi roii din tomate, pot
ajuta la reducerea riscului de cancer de prostat, boli
cardiovasculare i arsuri solare cutanate.
Vitamina A
- Este necesar pentru formarea pigmenilor fotosensibili n retin
i prevenirea nictalopiei (hemeralopiei);
- Este necesar pentru creterea i diferenierea celulelor epiteliale,
contribuind la reglarea troficitii mucoaselor i tegumentelor;
- Are proprieti anticanceroase, favoriznd transformarea
celulelor maligne n celule normale i inhibnd creterea
tumorilor;
- Este implicat n procesele imune i-n aprarea antimicrobian,
stimulnd formarea de anticorpi;
- Este necesar pentru creterea oaselor i esuturilor moi;
- Este necesar pentru reproducere i dezvoltarea embrional;
-Intervine n metabolismul steroizilor i sinteza colesterolului;
-Influeneaz funcia tiroidei i glandelor sexuale;
-Este cofactor n sinteza mucopolizaharidelor, n activarea
sulfatului, n dehidrogenarea hidroxisteroizilor i-n funcia
enzimelor microzomale.

63

3.1.2. Surse de Vitamina A

Organismul nu sintetizeaz vitamina A, dar poate transforma
provitaminele n vitamina A. Vitamina A provine din alimente, att
ca atare, ct i sub form de pro vitamine. Conin vitamina A sau
carotenoide:
-

produse animale cum ar fi: ficatul, laptele integral, untul, brnza, oule,

petele
produse vegetale cum ar fi: fructele, rosiile, morcovii (vezi anexa2, fig.
1)

Farmacoterpie
Carena vitaminei A poate fi datorat:
-

unor diete dezechilibrate (aport insuficient);

malabsorbiei (absorbie redus);

afeciunilor biliare i hepatice (tulburrilor de absorbie i depozitare n

ficat);

bolilor renale (eliminare crescut)

hipertiroidiei (conversia carotenoidelor deficitare)

deficitul proteic (diminu cantitatea de proteine transportoare);

diabetului (conversia carotenoidelor deficitar)

Manifestrile clinice ale carenei sunt:

-

tulburri de vedere nocturn (hemeralopie),

uscciunea pielii i mucoaselor;
hiperkeratoz;
ntrzierea creterii i dezvoltrii cu tulburri de osificare;
scderea rezistentei la infecii.

3.1.3. Deficitul de Vitamina A

-

Deficitul de aport de vitamina A poate fi o prim cauz de

cecitate pentru copiii din ntreaga lume.

Nou nscuii i prematurii, adulii cu venituri foarte sczute
din mediul urban, persoanele alcoolice sau cei cu boli
hepatice i bolnavii cu sindrom de malabsorbie a lipidelor

reprezint populaia cu risc de hipovitaminoz A.

Unul dintre primele simptome ale deficitului de vitamina A
64

este scderea acuitii vizuale, pn la orbirea la ntuneric.

Aceasta este o suferin reversibil, dar dac rmne
netratat poate determina orbirea permanent.

O alt afeciune care poate fi condiionat de deficitul de

vitamina A este xeroftalmia (exprimat clinic prin uscarea
corneei i a membranelor oculare, datorate lipsei de
producie a mucusului, ceea ce las ochiul vulnerabil la
infeciile bacteriene).

Deficitul de vitamina A poate fi cauz de hiperkeratoz, o

afeciune n care foliculii piloi se impregneaz cu keratina,
devenind proemineni i conferind tegumentului un aspect aspru,
rugos, uscat.
n rile dezvoltate, severitatea unora dintre bolile
infecioase (cum ar fi pojarul) este corelat cu gradul de deficit de
vitamina A.
Administrarea

de

vitamina

A se

consider

fi

rspunztoare de scderea ratei de mortalitate prin aceste boli.

Vrsta medie a populaiei int pentru administrare
suplimentar de vitamin A este de la natere pn la aproximativ
7 ani.
Cea mai viabil soluie de a preveni hipovitaminoza A este
reprezentat de consumul pe termen lung de alimente bogate n
vitamina A.
Indicatii
Vitamina A se indic n:
1) prevenirea i tratarea strii de hipovitaminoz;
2) afeciuni muco-cutanate cum ar fi: dermatoze, xeroftalmie,
conjuctivite;
3) infecii i inflamaii ale cilor respiratorii superioare;
4) tulburri digestive cronice;
5) hipertiroidie;
6) la copii prezint ntrzieri de cretere.

65

3.1.4. Analogii de sinteza ale Vitaminei A

Analogii de sintez ai vitaminei A au aciune asupra proliferrii i
diferenierii esuturilor, n special a epiteliilor, astfel:
-

Tretinoidul sau acidul all-trans este folosit pentru

tratamentul local al acneei. Poate fi folosit pe cale oral n
doze

mari

pentru

tratamentul

leucemiei

acute

promielocitare n asociere cu chimioterapia;

-

Isotretinoinul este izomerul tretinoinului i se utilizeaz n

tratamentul acneei grave nodulochistice, acneei rozacee
grav i n tulburri de keratinizare rezistente la
etretinat.Se administreaz oral sau cutanat;

Etretinatul, retinoid asemntor acitretinei se utilizeaz n

tulburri congenitale de keratinizare, psoriazis, ihtioz i
alte afeciuni dermatologice, avnd avantajul unei durate
lungi de aciune;

Acitretinul este forma activ a etretinatului, avnd aceleai

indicaii cu acesta, ns o durat de aciune mai scurt.

Aceti compui pot produce o serie de reacii adverse

caracteristice, cel mai important de semnalat fiind riscul crescut de
teratogenitate.
Farmacotoxicologie
Hipervitaminoza A poate fi determinat de administrarea
pe termen lung de suplimente de vitamina A sau de dozele foarte
mari administrate.
Aportul excesiv de vitamina A este teratogen, fiind
rspunztor de apariia unor defecte congenitale cum sunt:
Palatoschizis, anomalii congenitale de cord, malfunctii cerebrale.
Aportul excesiv acut n perioada de sarcin poate determin
avorturi spontane.Femeile nsrcinate trebuie s evite suplimentele
prenatale cu coninut bogat de retinal, ca i medicaia bogat n
retinoizi (accutane, retinA)
Consumul prelungit i excesiv de alimente bogate n
vitamina A poate duce la hipercarotenemie - condiie care asociaz
carotenodermia (coloraia portocalie a tegumentului) i nivele
66

sangvine crescute ale carotenilor (de obicei nu este nociv).

Reactii adverse
Reaciile adverse la vitamina A sunt doz dependente i apar la
mari.
Manifestrile clinice ale hipervitaminozei A sunt:
1) SNC - oboseal, iritabilitate, cefalee;
2) Aparat digestiv - anorexie, grea, vom;
3) La nivelul pielii i mucoaselor - piele uscat, pierderea
prului, uscciunea gurii, nasului;
4) La nivelul oaselor - ngroarea oaselor lungi, ncetinirea
creterii;
5) Snge - anemie aplastic, leucopenie;
6) Hepatic - stare icteric, hepatomegalie, creterea enzimelor
hepatice;
7) La nivelul ocular - tulburri de vedere;
8) Efecte teratogene - excesul de vitamin n timpul sarcinii
poate produce malformaii la fat.

67

9) SNC - oboseal, iritabilitate, cefalee;

10) Aparat digestiv - anorexie, grea, vom;
11) La nivelul pielii i mucoaselor - piele uscat, pierderea
prului, uscciunea gurii, nasului;
12) La nivelul oaselor - ngroarea oaselor lungi, ncetinirea
creterii;
13) Snge - anemie aplastic, leucopenie;
14) Hepatic - stare icteric, hepatomegalie, creterea enzimelor
hepatice;
15) La nivelul ocular - tulburri de vedere;
16) Efecte teratogene - excesul de vitamin n timpul sarcinii
poate produce malformaii la fat.
3.1.5. Produse farmaceutice ce contin Vitamina A
1) Vitamina A:
-

caps. moi 50.000 u.i.ct x 24 Pa 1,45

2) Vitamina A Forte
-

caps. moi 50.000 u.i. ctx 30 Pa 3,18

3) SicovitA:
-

draj. 10.000 u.i. Fl.x 50 Pa 1,03

sol. inj.300.000 ul/ml. Fiola 1 ml Ct x 5 Pa

1,77 Admin, oral. Aduli 2-4 draj./zi.

4) Vitamina A:
- sol. oral n picturi cu 30.000 u.i./ml. Flacon 10
ml Pa 1,40
- Admin, oral. Aduli 50-100 pic./zi. Sugari 2-40
pic n 1-3 prize. Copii 2-15 ani 10-60 pic n 2
reprize.
5) SicovitA:
-

fiole 1 ml cu 300.000 u.i./ml et x 5; 10 Pa 1,77;

3,09
Admin. aduli inj. i.m. o fiol

6) Vitamina A
-

caps.gelatin. 50.000 u.i. et x 30. Pa 3,41

Admin.oral. Aduli 1 capsul/zi.
68

Vitamina A i D n combinaii
Vitamina A+D2:
- vit.A 2750 u.i.; vit.D 550 u.i. Caps.gelat. Ct.x30
- Admin.oral.Aduli 2-4 caps./zi.
Combinaii de vitamine
Eurovita A+E; FORTE
- Acetat retinol 2500 u.i.;
- Acetat tocoferol 50/150 mg.
- Capsule moi ct. x 30. Admin. 1-2 caps./zi.
3.2. Vitamina D - Calciferol
In secolul al 17-lea deficitul de vitamina D era att de
frecvent la copiii din Marea Britanie, nct afeciunea era
cunoscut ca boala copiilor englezi".
La mijlocul secolului al 18-lea, uleiul de ficat de cod a
devenit foarte obinuit pentru tratamentul acestei boli.
Elmer McCollum i colaboratorii au descoperit n 1925 c
substana antirahitic din ficatul de cod este vitamina D.
Vitamina D (calciferolii), numit i vitamina antirahitic,
este o vitamin liposolubil. Vitamina D se prezint sub form de
cristale incolore sau pulbere cristalin alb, far
miros i far gust.
La aer i la lumin se descompune. Solubil n cloroform,
eter, uleiuri grase, practic insolubil n ap. Se conserv n
recipiente bine nchise, ferite de lumin, la rece, la Separanda.
n grupul vitaminei D sunt incluse 6 vitamine, de la D2 la
D7.
Cei mai importani compui din grupul calciferolilor sunt:
-

ergocalciferol (D2)
69

colecalciferol (D3)
calcifediol - metabolit activ
calcitriol - metabolit activ
alfacalcidol
un analog sintetic al vitaminei D, dihidrotahisterol.(vezi
anexa 2, fig.2)

3.2.1. Surse de Vitamina D

Colecalciferolul (vitamina D3) are origine endogen i exogen.
El este sintetizat la nivelul pielii plecnd de la 7 dehidrocolesterol (provitamina D3) care este convertit n vitamin D3 sub
influena razelor U.V.
Ergosterolul, provitamina D2, preluat din alimente este
transformat n ergocalciferol i apoi n colecalciferol.

70

Vitamina D se gsete n:
-

ficat, pete gras, unt, lapte, brnz, glbenu de ou, dar i expunerea la
soare minim 15 min., cteva zile pe sptmn.(vezi anexa 2, fig.3)

Deoarece vitamina D este relativ stabil n alimente, multe ri au recurs la

fortifierea formulelor i produselor de lapte cu vitamina D pentru a preveni
rahitismul.
Expunerea la lumin a laptelui fortifiat cu vitamina D poate duce la pierderea de
cantiti semnificative din aceast natur. Vitamina D este absorbit n partea
superioar a intestinului subire, odat cu grsimile din alimente i trasportat la
ficat. La nivel cutanat, radiaiile ultraviolete transform un derivat de colesterol
n colecalciferol, care trece n circulaie i care este transportat i el ctre ficat.
La nivel hepatic, vitamina D este transformat n calcidiol, o form inactiv
care circul n snge. Rinichii preiau calcidiolul i l transform ntr-o form
activ de vitamina D - calcitriol.
Persoanele cu insuficient renal cronic au nivele foarte mici de
calcitriol i trebuie s primeasc un supliment de vitamina D de rutin.

71

Absorbia scade n:
-afeciuni biliare i hepatice
-sindrom de malabsorbtie
Vitamina se absoarbe bine i dup administrarea intramuscular.
Distributia: Dup absorbie ea este transportat la ficat. In snge ea
circul legat de o protein specific. Ea poate fi stocat n esutul
adipos i ficat timp ndelungat.
Metabolizarea: Are loc la nivelul ficatului i rinichilor, unde se
formeaz o serie de metaboliti activi.
Eliminarea: Vitamina D se elimin prin fecale prin intermediul
bilei i o mic cantitate este excretat n urin.

72

3.2.2. Rolurile Vitaminei D

Vitamina D este implicat n homeostazia calciului i fosfailor prin
influenarea:
-

absorbiei

mobilizrii din oase

eliminrii renale a acestora

Cea mai cunoscut funcie a vitaminei D este aceea de a regla nivelele serice de
calciu i fosfor.
Vitamina D crete absorbia acestor minerale de la nivelul tractului
gastrointestinal. In combinaie cu parathormonul, vitamina D favorizeaz
reabsorbia calciului la nivel renal i mobilizarea lui din oase.
Vitamina D controleaz nivelul seric, dar i pe cel intracelular, al
calciului, dac aportul alimentar nu este optim.
Calcitriolul influeneaz creterea celulelor normale i a anumitor celule
canceroase. Aportul adecvat de vitamina D s-a apreciat c ar reduce riscul de
cancer la sn, colon sau prostat.
Implicarea calciului n contracia muscular, inclusiv a miocardului,
deficitul de vitamin D putnd fi incriminat prin hipocalcemie, n anumite
tulburri de contractilitate miocardic.
Nivelul seric sczut de calciu i fosfat aduce la eliberarea hormonului
paratiroidian din glandele paratiroidiene, hormon ce crete activitatea
enzimatic la nivel renal i favorizeaz conversia vitaminei D n formele sale
active, respectiv n calcitriol.
- La nivel intestinal
Vitamina D (calcitriolul) stimuleaz absorbia calciului i fosfatului, favoriznd
sinteza unor proteine.
- La nivel renal
Vitamina D activ (calcifediolul) crete retenia din urin a calciului i
fosfatului prin creterea reabsorbiei acestora la nivelul tubilor renali proximali.

73

La nivel osos

Calcifediolul i calcitriolul particip la mineralizarea normal a

oaselor. Cnd valorile calcemiei scad, la nivelul osos are loc o
stimulare a reabsorbiei osoase.
Cnd exist un deficit de calciu n oase, sub aciunea
vitaminei D crete calcemia i are loc depunerea calciului n oase.
- La nivelul paratiroidelor
La

nivelul

paratiroidelor,

calcitriolul

inhib

sinteza

parathormonului ntr-un mod indirect crete calcemia i inhib

expresia unei gene responsabil de sinteza sa.
Calcitriolul

intervine

diferenierea

maturarea

mononuclearelor, keratinocitelor i producerea de limfokine, el

putnd de asemenea inhiba anumite proliferri celulare.
Dihidrotahisterolul mobilizeaz calciul din oase i crete calcemia,
avnd aciune rapid i de scurt durat fa de calciferol.
Farmacoterapie:
Hipovitaminoza D poate s apar:
- prin lipsa sau insuficiena expunerii la soare;
- prin aportul insuficient de alimente;
- la persoanele cu malabsorbie;
- la cei cu afeciuni hepatice i biliare ce pot afecta absorbia
vitaminei;
- la persoanele cu acidoz hipocloremic i insuficien renal
cronic, datorit inhibrii calcitriolului;
- la femei nsrcinate
- la prematuri i-n perioadele de cretere;
- la cei cu toleran (rezisten) la vitamina D, datorat probabil
unei deficiene genetice;
-

la

persoanele

ce

folosesc

timp

ndelungat

medicaia

anticonvulsivant (fenobarbital, fenitoin), care prin efectul

inductor enzimatic afecteaz metabolismul vitaminei;
- la cei ce folosesc doze mari de glucocorticoizi;

74

Rahitismul se exprim clinic prin deformri ale sistemului

osos,ncepnd de la nivelul craniului - bose frontale, craniotabes i continund cu anul submamar Harrison, mtniile costale,
deformri ale cartilajelor de cretere, tibie incurbat, acestea
corectndu-se dac se administreaz n timp util un supliment de
vitamina D.
Aceste semne sunt ntlnite i la pacienii cu sindrom de
malabsorbie a lipidelor.
La aduli, deficitul de vitamina D este responsabil de
osteomalacie sau oase moi", crescnd riscul de fracturi de old
sau cu alt localizare.
Deficitul de vitamina D contribuie de asemenea la osteoporoz.
Indicatii
Vitamina D este folosit n prevenirea i tratamentul strilor
careniale (hipovitaminozei) D.
Ea se indic n:
-

rahitism
osteomalacie
osteoporoz
hipocalcemie
hipoparatiroidie
tuberculoz cutanat

Suplimentul de vitamin D la vrstnici reduce riscul de fracturi

osteoporotice. Nou-nscuii prezint depozite de vitamin D care
dureaz aproximativ 6 luni. Laptele de mam conine relativ
puin vitamin D liposolubil, dar este bogat ntr-un derivat
hidrosolubil (sulfat de vitamina D) ceea ce asigur un aport
suficient de vitamin D pentru sugarii alimentai la sn.
Se recomand pentru rile cu climat temperat, o expunere
bun la lumina solar i un aport suplimentar de vitamina D sub
controlul medicului pediatru.
Adulii i mai ales vrstnicii prezint risc de deficit de
vitamina D din mai multa motive: tegumentul, ficatul i rinichii i
75

pierd capacitatea de a sintetiza i activa vitamina D odat cu

naintarea n vrst, iar adulii consum puin lapte sau deloc.

Persoanele n vrst se aventureaz tot mai rar n afara

casei, i dac o fac nu se expun prea mult la soare sau se
protejeaz cu creme cu ecran solar, ceea ce contribuie la scderea
sintezei cutanate de vitamina D.
Cremele cu ecran solar cu factor de protecie 8 sau mai
mare, mpiedic sinteza vitaminei D. Expunerea la soare nu
determin intoxicaii cu vitamina D, iar pentru muli dintre noi
expunerea feei, minilor i a braelor n zilele de var, timp de 15
min., 5-6 zile/sptmn furnizeaz suficient vitamin D.
Persoanele cu pielea nchis la culoare au nevoie de o
perioad de expunere la soare mai lung, deoarece melanina (un
pigment cutanat) funcioneaz ca un ecran de protecie solar.
Recomandrile dietetice susin c nu este necesar un
supliment de vitamina D la aduli, dac se respect regulile de
expunere la soare.
Totui pentru persoanele care nu se aventureaz n afara
casei sau care locuiesc ntr-un climat nordic ori predominant
nnorat, este nevoie de o atenie suplimentar privind sursele
naturale de vitamina D, eventual de un supliment medicamentos.
Plantele sunt srace n vitamina D, astfel c un regim strict
vegetarian impune acoperirea necesarului prin expunere prelungit
la soare, alimente fortificate ori suplimentate de vitamina D.
Se folosesc:
-

calcidolul,

calcifediolul,

calcitriolul

la

renali

osteodistrofie renal;
ergocalciferolul, colecalciferolul, dihidrotahisterolul la
renali i cei cu hipoparatiroidism.

Calcipotriolul un analog al calcitrioluluise folosete local n forme

uoare i medii de psoriasis.
Farmacotoxicologie:
76

Administrarea n cantiti mari a vitaminei D poate duce la

fenomene de hipervitaminoz, cu hipercalcemie i hipercalciurie,
nsoite de calcefieri ale esuturilor moi de la nivelul inimii,
rinichilor, vaselor de snge, plmnilor, ochilor.

Manifestrile ce apar sunt:

-

digestive: grea, vom, anorexie, diaree i constipaie;

renale:poliurie, proteinurie, calculi renali;
cardio-vasculare: hipertensiune arterial, calcifierea

arterelor aritmii;
oase, muchi: dureri musculare, ntrzieri de cretere la

copil, osteoporoz;
nervoase : astenie, cefalee;
la fat: stenoz aortic, cu suprimarea activitii paratiroidiene.

Tratamentul acestei hipervitaminoze const n oprirea vitaminei

D, diminuarea calciului, aport de lichide, eventual glococorticoizi.
Toxicitate:
Efectele toxice ale vitaminei D apar cnd se administrez excesiv
suplimente medicamentoase.
Exemplu: administrarea a mai mult de 2 picturi de vigantol/zi la
sugar, combinarea vigantolului cu preparate de tip polivitamine,
care conin ele nsele o cantitate suficient de vitamina D sau
administrarea concomitent de vigantoli i vitamina D injectabil
i.m. cu att mai periculoase cu ct sunt administrate pe o perioad
mai mare de timp.
Excesul de vitamina D crete nivelul seric al calciului,
urmat de precipitarea calciului n esuturile moi i formarea de
calcuri renali unde calciul se concentrez ntr-un efort al
organismului de a-1 excret.
Farmacografie:
Necesarul zilnic recomandat de vitamina D este:
- copii pn un an: 0,0075-0,010mg;
77

- copil 1- 10 ani: 0,010 mg;

- brbai: 0,005 - 0,010 mg;
- femei nsrcinate: 0, 010 mg.
Ergociferolul se administreaz:
-

profilactic la gravide i femei ce alpteaz: 1000-5000

u.i./zi;
curativ la gravide i femei ce alpteaz:600000 u.i./zi la 4-

6 sptmni;
pentru profilaxia rahitismului la sugar: 400-1000 u.i./zi;
pentru tratamentul rahitismului: 400000-600000 u.i. oral,
injectabil ntr-o priz sau 5000-15000 u.i./zi n 2-3 reprize,
timp de 3-6 sptmni asociat cu calciu.

Colecalciferolul se administreaz:
-

profilactic n rahitism: 200000-400000 u.i. la 6 luni;

curativ n rahitism 200000 u.i. pe sptmn, 2 sptmni;
curativ n osteomalacie: 200000 u.i. la 2 sptpmni pentru
3 luni.

Dihidrotahisterolul

se

administreaz

oral,

0,5-1

mg/zi.

Alfacalcidolul se adm. ntre 0,00025-0,001 mg/zi (0,25-1 ng/zi) la

adult i 0,00005-0,0001 mg/kg/zi (50-100 ng/kg/zi) la copil.
Calcitriolul se adm.0,00025-0,0001 mg/zi (0,25-1 ng/zi).
3.2.3. Produse farmaceutice ce contin Vitamina D

Vitamina A+D2 (Biofarm) (vit.A 2750 u.i. + vitamina D 550

u.i.)
- capsule gelatinoase Ct.x30

Ercocalciferol
Dihidrotahisterol
- A.T. 10 (picaturi orale, sol. 1 mg/ml. Flacon 15 ml.)

Tachistin
- pic.orale, sol. 1 mg/ml. FI. 20 ml.
- sol.buv. 1 mg/ml. Flacon 20 ml.
Alfacalcidolum
Alpha D3
- caps.moi 0,25 meg ct x 50
- caps.moi 0.50 meg c t x 3 0
- caps.moi 1 meg c t x 3 0
Rocaltrol
-

caps.moi 0,25 meg c t x 100

78

caps.moi 0,50 meg et x 100

Colecalciferolum
Vigantol Oil ( Germania)

-sol.oral

picturi

ml/30

pic.

Conine

0,5

mg.colecalciferol, coresp.la 20.000 u.i. vit.D3, FI. 10 ml.

Vigantoletten - 500 - 1000

-compr.cu 0,0125/0,250 mg colecalciferol, coresp.la 500/1000
u.i. vit.D3, F1.30 ml

Vitamina D3

- pic.orale, sol. 0,45 mg/ml. FI. 10 ml.

Sicovit D3 Zentiva

-fiole 1 ml cu 200.000 u.i. colecalciferol n sol.apoas inj. Ct. x 5f

-fiole de 2 ml cu 600.000 u.i. colecalciferol n solutie injectabila
-fiol buvabil 600.000 u.i./ml

Paricalcitolum
Zemplar
Flour Vigantoletten 500,1000 mg
florur de sodiu 0,55 ng(0,25mg) -vit.D3 1000 u.i.
florur de sodiu 0,55 mg (0,25 ng), compr. x 30.

3.3. Vitamina E - Tocoferol

Sub numele de vitamina E este desemnat familia tocoferolilor, cel
mai activ fiind alfa tocoferolul.
Este

vitamin

liposolubil,

numit

vitamina

antisterilitate, stabil la lumin i cldur n absena oxigenului,

dar care se oxideaz n prezena oxigenului. Legtura ntre
deficitul de vitamina E i infertilitate la oareci a fost descoperit
prima dat n 1922 de ctre Herbert Evans i Katarine Scott
Bishop.
Denumirea chimic a vitaminei E - tocoferal - deriv din
toco - legat de naterea unui copil.
Vitamina E se prezint ca un lichid uleios, vscos, limpede,
galben- verzui, far miros, fotosensibil.
79

Uor solubil n aceton, alcool absolut, cloloform, uleiuri

grase, practie insolubil n ap. Se conserv n recipieni bine
nchii ferii de lumin.
Vitamina E acoper o familie cu 8 componente, aprute pe
cale natural: patru tecoferoli i patru tecotrienoli, dintre care alfatecoferolul este singurul cu activitate de tip vitamina E la nivelul
organismului uman.
Vitamina E este foarte susceptibil, de a fi distrus de
oxigen, metale, lumin. Prin urmare, depozitarea i conservarea pe
termen lung al alimentelor este urmat de scderea cantitii de
vitamina E, la fel i prepararea termic prin prjire n grsime
animal.
Ca la orice vitamin liposolubil, absorbia vitaminei E
necesit o bun absorbie a grsimilor alimentare.
Vitamina E este depozitat n principal, n esutul gras i
numai n mic parte n esutul muscular. De altfel, mai poate fi
gsit i n membranele celulare.
3.3.1. Surse de Vitamina E
Vitamina e o gsim n urmtoarele produse:
-

uleiuri de origine vegetal (ulei de soia);

legume cu frunze verzi;
cereale integrale;
ficat, carne;
unt, lapte;
ou;
grsimi animale

Farmacocinetica
Absorbia: Vitamina E se absoarbe la nivel intestinal incomplet
(intre 2-40 %), avnd nevoie pentru absorbie de prezena srurilor
biliare. Ea intr n circulaie i ajunge la ficat.
Distribuia:

Transportul

snge

se

face

cu

ajutorul

lipoproteinelor. Se distribuie larg n organism, esuturile cu

concentraie ridicat de vitamina E fiind esutul adipos, ficatul,
anumite glande endocrine i trombocitele.
Metabolizarea: Vitamina E este puin sau deloc metabolizat n
80

organism, suferind procese de oxidare i conjugare.

Eliminarea: Se elimin prin intermediul bilei n fecale, o mic
parte eliminndu-se i urinar ca i glucuronoconjugai.
3.3.2. Rolurile Vitaminei D
Vitamina E ndeplinete mai multe roluri n organism:
-

Are efect antioxidant n vitro i n vivo;

Este implicat n metabolismul acizilornucleici;
Intervine n metabolismul seleniului;
Intervine n activitatea glandelor sexuale;

- Are activitate antiagregant plachetar;

- Intervine n funcia imun unde crete imunitatea mediat
celular la vrstnici.
Vitamina E este un bun antioxidant i unul dintre
principalele mecanisme de aprare a organismului mpotriva
leziunilor oxidative provocate de radicalii liberi.
Activitatea ei este crescut de ali antioxidani, cum sunt
vitamina C i seleniu. Vitamina E ntrerupe lanul reacilor
determinate de radicalii liberi prin oxidarea acestora, protejnd
astfel membrana celular de atacul radicalilor liberi.
Oamenii de tiin au stabilit implicarea stresului oxidativ
n dezvoltarea cancerului, artritei cataractei, bolilor de cord i n
procesul de mbtrnire nsui.
Nu s-a dovedit nc dac suplimentarea cu megadoze de
vitamina E ofer protecie mpotriva bolilor de cord i a cancerului
mai mare dect cea obinut prin diet i schimbarea stilului de
via.
-Prevenirea

aterosclerozei

de

aici

prevenirea

accidentelor vasculare cerebrale de origine ateromatoas,

scderea riscului de afeciuni coronariene;
-Prevenirea cancerelor (n principal cancer de prostat la
fumtori).
Carena de vitamin E care se poate instala n cadrul sindromului
de malbsorbie lipidic nu prezint simptome specifice, putnd
apare:
-

tulburri neurologice;
81

tulburri musculare;
fragilitate eritrocitar i anemie hemolitic la prematuri;
scderea activitii suprarenalelor i hipofizei;
creterea riscului aterosclerotic.

Deficitul de Vitamina E
Datorit unei largi rspndiri a utilizrii uleiurilor vegetale,
deficitul de vitamina E este destul de rar.
Majoritatea deficitelor apar la persoanele cu sindroame de
malbsorbie. Adulii fumtori cu diete foarte srace n grsimi au
risc de a prezenta deficit de vitamina E.

Prematurii sunt susceptibili n mod particular la anemie

hemolitic (determinat de distrugerea eritrocitelor) din cauza
deficitului de vitamina E; ei sunt nscui cu depozite mici de
vitamina E, care sunt depite de creterea rapid, i nu absorb
eficient vitamina E din tubul digestiv.
Indicatii
Vitamina E este indicat pentru prevenirea i tratarea strilor
careniale la:
-Cei cu malbsorbie intestinal;
-Femeile nsrcinate i cele care alpteaz;
-La prematurii hrnii artificial, la cei cu fibroplazie retroleticular
crora li s-au administrat cantiti mari de oxigen;
-La vrstnici cu tulburri de circulaie periferic.
Mai poate fi indicat n:
-avort habitual;
- sterilitate;
- distrofii musculare;
- hepatit cronic;
- dermatoze;
Farmacotoxicologie
Dozele mari i tratamentele ndelungate pot produce tulburri
82

genitale

cum

ar

fi:-oligospermie,

ozospermie

involuia

ovarelor,tulburri ale menstruatiei.

Pot aprea hemoragii, dureri de cap, oboseal, grea,
tulburri de vedere.Dozele mari de vitamina E interfereaz cu
aciunea vitaminei K sau care primesc tratament cu warfarin ori
aspirin prezint risc de megadoze de vitamina E.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat pentru vitamina e este:
-copii pn la un an: 3-4 mg;
-copii ntre 1-10 ani: 6-7 mg; -brbai:
10 mg;
-femei: 8 mg;
-femei gravide: 10 mg; -femei care alpteaz: 10-12 mg.

3.3.3. Preparate cu Vitamina E

- EURO VITA E: caps.moi 100 mg; 400 mg; ct x 30;
- SICOVIT E: caps. 100 mg; fiole 1 ml/30 mg/ml; ct x 5;
- VITAMINA E: caps.gelatin. 100 mg-400 mg; ct x 30;
- VITAMINA E FORTE: caps.gelatin. 100 mg; ct x 30;
Combinatii de vitamine:
- acetat retinol u.i.;
- acetat tocoferol 50/150 mg
- capsule moi; ct x 30
Administrare : 1-2 capsule / zi
3.4. Vitamina K - Fitomenadiona
n anul 1929 cercettorul danez Henrik Dam, a fost primul
care a remarcat c vitamina K joac un rol important n formarea
cheagului sangvin i a denumit-o vitamina K, de la Koagulation.
Vitamina K se prezint ca un lichid vscos, limpede,
galben, aproape far miros. Uor solubil n cloroform i eter, puin
83

solubil n alcool, practic insolubil n ap.

Se conserv n recipiente nchise ferit de lumin.
Vitamina K cuprinde o familie de compui cunoscui sub
numele de chinone.Filochinonele reprezint forma cea mai activ
biologic.
Menachinonele sunt secretate de bacteriile colonice i
absorbite, reprezentnd aproximativ 10% din nevoile totale de
vitamina k.
Absorbia de vitamina k este dependent de raia normal
de grsimi alimentare. Vitamina K este depozitat n ficat.
n grupul vitaminei K intr mai muli compui care au n
comun nucleul 1,4-naftochinonic.
Doza terapeutic n administrarea oral la aduli este de 50200

mg/zi.

Administrarea

se

poate

face

parenteral,

intramuscular, 1-2 mg/kg/zi.

Astfel au fost descrise: -vitamina K1 sau fitomenadiona,
filochinona; -vitamina K 2 sau menachinona, farnochinona;
-vitamina K3 sau menadiona.
Aceste trei vitamine sunt liposolubile, primele dou
naturale, ultima de sintez.
Se folosesc i formele hidrosolubile ale vitaminei K1 i
K3, phytomenadioni natrii diphosphas, respectiv menadionii natri
bisulfis.
De la menadion s-au obinut alte vitamine K sintetice,
hidrosolubile K4-K7, K4 menadiolul, K5-K7 compui cu grupri
aminice.
3.4.1. Surse de Vitamina K
Vitamina K1 este prezent n produsele vegetale cum ar fi:
-frunze verzi (spanac)
-tomatele
-stigmatele de porumb -uleiurile vegetale
Vitamina K2 o gsim n produse animale cum ar fi carnea i
84

petele dar este sintetizat i de flora intestinal la om.(vezi anexa

2, fig.7)
Farmacocinetica
Absorbie. Vitamina K natural, liposolubil, se absoarbe din
intestinal, avnd nevoie de prezena srurilor biliare.
Distribuie. n ficat o parte este depozitat (ficatul fiind cel mai
bogat n vitamin), o parte este oxidat la produi inactivi.
Metabolizare.

Metabolizarea

se

face

rapid,

rezultnd

glucuronoconjugai polari, uor de eliminat.

Eliminare. Eliminare vitaminei K i metaboliilor si se face n
principal prin fecale, o proporie mic excretndu-se i n urin.
Farmacodinamie
Vitamina K este implicat n coagularea sngelui, intervenind n
formarea unor factori ai coagulrii - factorii II,VII, IX, X, ct i a
unor factori anticoagulani - proteina C i S. Acetia sunt proteine
specifice sintetizate n ficat plecnd de la precursorii inactivi
printr-un proces la care particip vitamina K.
Produii rezultai din carboxilarea dependent de vitamina
K intervin i n procesul mineralizrii osoase cum este cazul
osteocalcinei produs de osteoblaste.
Pentru a-i exercita efectul, vitamina K are nevoie de
celule hepatice sntoase, funcionale care s sintetizeze
precursorii factorilor coagulani.

Farmacoterapie
Dei organismul uman sintetizeaz vitamina K, carene ale acestei
vitamine pot fi ntlnite n anumite situaii:
-

la nou-nscut, datorit florei intestinale insuficient

dezvoltat, aportului redus de vitamin prin laptele matern

i trecerii reduse a vitaminei prin placent;

dup administrarea oral timp ndelungat a unor antibiotice
i chimioterapice cu spectrul larg care pot distruge flora
85

sau profit (sulfamide, tetracicline);

la cei care primesc timp ndelungat alimentaie parental;
cantitate redus de bil n intestin (icter mecanic, fistul

biliar);
sindrom de malabsorbie;
afeciuni hepatice n care nu se pot forma prefactorii
coagulrii (hepatit, ciroz, insuficien hepattic sever)
Carena se manifest prin sngerri de tip: echimoze,

epistaxis,

hemoragie

digestiv,

hematurie,

sngerri

post-

operatorii, rar hemoptizie i hemoragii cerebrale.

Reducerea nivelelor plastmatice ale vitaminei K determin
o scdere a densitii osoase i un risc crescut de fracturi.
Indicatii
Tratamentul cu vitamina K se indic n:
-

carenele vitaminei din cauzele prezentate mai sus;

supradozarea anticoagulantelor orale , care

antivitamine K;
diateze hemoragice;
hipoprotombinemii ce pot aprea n tratamentele cu

salicilati;
supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea

sunt

vitaminei K de flora intestinal.

Vitamina K nu este eficace n hemofilie (deficit de factor
VIII, IX), purpur (tulburri de hemostaz, leziuni vasculare,
deficiene ale trombocitelor), scorbut (caren de vitamina C),
anemie aplestic (afectarea mduvei hematoformatoare)

Farmacotoxicologie
Suplimentele de vitamina K1 i K2 sunt bine tolerate. Doze de 90
mg/zi, 24 de sptmni pot produce reacii alergice i discomfort
gastric.
Administrarea vitaminei K1 poate determina alterarea
senzaiei gustului, nroirea feei, transpiraie, bronhospasm,
hipotensiune, tahicardie. De aceea administrarea i.v. trebuie s se
86

fac lent.
Administrrarea manodionei se evit la nou-nscui
prematuri i sugari fiindc poate da anemie hemolitic,
hiperbilirubinemie, favoriznd icterul nuclear.
Dozele mari de vitamina K pot reduce efectul medicaiei
anticoagulante (ex. Warfarina). Persoanele care primesc tratament
cu aceste produse trebuie s-i controleze aportul zilnic de
vitamina K. Suplimentele de vitamina A i D pot prezenta un risc
pentru statusul vitaminei K.
Vitamina A interfereaz cu absorbia vitaminei K, iar doze
mari de vitamina E scad nivelul seric al vitaminei D i pot fi
responsabile de sngerri.
Toxicitatea datorat unui aport alimentar foarte mare este
improbabil deoarece, organismul elimin vitamina K mult mai
rapid dect pe alta vitamine liposolubile.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina K este:
-

copii pn la un an: 0,005-0^)1 mg;

copii ntre 1-10 ani: 0,015-0,03 mg;
brbai: 0^045-0,08 mg;
femei'^045-0,065 mg;
femei gravide: 0,0(p mg;
femei care alpteaz: 0,065 mg

Fitomenadiona se administreaz oral i parental. La aduli 5-10

mg/zi i.v. n hemoragii obinuite. n caz de supradozare a
anticoagulantelor orale se administrez 20-100 mg/zi. Se fac
determinri ale timpului de protrombin.
Pentru nou-nscui se administrez 1 mg/kg i.m. ntr-o
administrare i se repet la 2- 3zile. Pentru copii mai mari, 1-15
ani, se administreaz 5-10 mg/zi i.m., 3 zile sau 10 mg/sptmn.
Menadiona se administreaz oral evitndu-se la nou- nscui
prematuri i sugari.
3.4.2. Rolul vitaminei K:

87

O serie de substante din sange, cunoscute sub numele de

factori ai coagularii, sunt dependente de vitamina K, adica nu pot
fi sintetizate si nu isi pot exercita functiile decat in prezenta
vitaminei K. Lipsa vitaminei K din organism conduce la aparitia
tulburarilor de coagulare. Acest lucru se traduce prin sangerari,
hemoragii, hematoame, epistaxis (scurgeri de sange din nas),
menstruatie abundenta.
Desi actiunea principala a vitaminei K consta in coagularea
normala a sangelui, ea are de asemenea un rol aparte in calcifierea
normala a oaselor, actionand in calitate de cofactor al enzimei de
carboxilare.

88

CONCLUZII
Vitaminele sunt un grup de substante organice care , in cantitati
foarte mici, sunt indispensabile mentinerii echilibrului fiziologic.
Ele nu sunt sintetizate de organism si trebuie furnizate prin
alimentatie.
Termenul de vitamina propriu-zis nu poate fi definit exact nici
din punctul de vedere

al structurii chimice si nici al actiunii

farmacodinamice . Impreuna cu enzimele si hormonii , vitaminele

fac parte din grupa catalizatorilor biologici , care accelereaza si
regleaza reactiile chimice ce au loc in organism . Sunt considerate
drept biocatalizatori exogeni, pot fi sintetizate numai de catre
plante ( inclusiv unele bacterii ) , fiind introduse prin alimentatie ,
fie ca atare, fie sub o forma premergatoare - de provitamina . S-a
vazut ca unele vitamine (vitamina C) pot fi sintetizate si de unele
specii de animale .
In mod obisnuit organismul primeste cantitatea de vitamine de
care are nevoie. Lipsa totala de vitamine sau polivitamine din
alimentatie produce tulburari importante, cunoscute sub numele de
'avitaminoze '. Lipsa partiala a uneia sau a mai multor vitamine
produce tulburari denumite 'hipovitaminoza', iar aportul prea mare
provoaca fenomene de 'hipervitaminoza'. Avitaminoza sau
hipervitaminoza se manifesta prin asa numitele 'boli de carenta'
sau de 'precarenta' , care dau fenomene caracteristice fiecarei
vitamine . Hipovitaminoza poate fi atribuita fie alimentatiei, fie
alimentarii defectuoase la nivelul tesuturilor (in bolile infectioase,
sarcina, alaptare, etc.)
Pentru combaterea sau prevenirea bolilor de carenta, se impune
administrarea de vitamine sub forma de medicamente . De
asemenea se folosesc pe scara larga toata gama de vitamine in
doze mari, pentru

tratamentul unor tulburari care nu sunt legate

etiologic de o carenta vitaminica.

89

Vitaminele se gasesc raspandite in diverse tesuturi animale

si vegetale: ficat, drojdie de bere, coji, frunze , germenii de cereale
etc.
Din cele prezentate anterior rezulta ca vitaminele au o
mare importanta deoarece ajuta la vindecarea unor afectiuni acute
sau cronice.

Ca urmare a perfectionarii mijloacelor terapeutice si a

diferitelor metode pentru asigurarea si supravegherea unor
anumite doze, in prezent sunt evitate in marea majoritate
accidentele.
Scopul acestei lucrari a fost de a prezenta terapia cu
vitamine in lumina conceptiilor etico-patogenice si a achizitiilor
recente.
Pentru a avea un organism sanatos, omul trebuie in primul
rind sa-ti furnizeze vitaminele necesare. Aceasta grupa de
medicamente este una dintre cele mai importante pentru
desfasurarea functiilor organismului, motiv pentru care am ales
studierea acestei grupe de medicamente. Pe parcursul elaborarii
acestei lucrari s-a constatat ca vitaminele sunt folosite in aproape
toate afectiunile, cu efect direct sau indirect, in doze mai mari sau
mai mici. Un lucru important este acela ca ele se obtin pe cale
industriala, dar multe sunt asimilate din fructe si legume, desi sunt
naturale.
Trebuie acordata o importanta deosebita vitaminelor, cu
atit mai mult cu cit cercetarile continua si se vor descoperi noi
vitamine carora trebuie sa se documenteze personalul farmaceutic.
Studiul datelor din literatura de specialitate referitoare la
rolul vitaminelor pentru organismul uman si animal si implicarea
acestora in derularea normala a diferitelor procese biochimice si
fiziologice ne permite formularea urmatoarelor concluzii generale:

90

1. Vitaminele sunt compusi organici sintetizati de plante si

microorganisme dar care nu se sintetizeaza in organismul uman si
al majoritatii mamiferelor. Ele sunt absolut indispensabile
desfasurarii normale a tuturor proceselor biochimice si fiziologice
ce au loc in organismele mamiferelor.
2. Din punct de vedere structural, vitaminele alcatuiesc o
clasa de compusi naturali extrem de heterogena, singurul criteriu
logic de clasificare fiind cel al solubilitatii lor in solventi organici
si grasimi (vitamine liposolubile) si respectiv in apa (vitamine
hidrosolubile).
3. Vitaminele liposolubile au capacitatea de a se stoca in
organismul animal in diferite organe atunci cind aportul nutritiv il
depaseste in anumite momente pe cel zilnic necesar, aceste rezerve
putind fi utilizate atunci cind, din diverse motive, organismul nu
primeste prin hrana cantitatile necesare.

4. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele

hidrosolubile nu au capacitatea de a se acumula in organism,
excesul fiind eliminat. Din aceasta cauza organismul uman si cel
animal au nevoie de un aport zilnic al acestor vitamine.
5. In afara de rolul pur vitaminic, vitaminele hidrosolubile
mai indeplinesc in organism si importante functii coenzimatice,
jucind deci un rol esential in toate caile metabolice.
6. Prin rolul lor coenzimatic, vitaminele hidrosolubile sunt
implicate in toate procesele metabolice ale glucidelor, lipidelor,
proteinelor si ale celorlalte biomolecule. Din aceasta cauza,
hipovitaminozele si avitaminozele cauzate de aportul scazut sau
absenta din alimente a vitaminelor hidrosolubile sunt insotite de
serioase perturbari metabolice.

91

BIBLIOGRAFIE

Agenda Medicala 2009 - Editia de buzunar

Valeriu Rusu - Dictionar medical, editia a III-a, revizuita

si adaugita
Denisa Mihele - Biochimie clinica editia a II-a
Maude Bouchard - Terapia prin vitamine ; Editura

Niculescu 2003
Viorel Medvetki

substantelor minerale; Editura: Vladimed; 2002

Shari Liberman Biblia vitaminelor; Editura Paralela 45;

2006
Valentin Stroescu Bazele farmacologice ale practicii

Enciclopedia

vitaminelor

medicale, Editura Medicala Bucuresti, 1998

92

si

Dumitru Dobrescu Farmacoterapie practica,

Medicala Bucuresti, 1989

Farmacopeea Romana, Editia a Xa, Editura Medicala,

1993
Agenda medicala Editura Medicala, 2002
www.wikipedia.org

Editura

Anexa 1
Vitamina

B1
B2
-

Numirea si functiunea
I. Vitamine solubile in grasimi :
Vitamina antixeroftalmica( Axeroftol )
Vitamina antirahitica ( Calciferol )
Vitamina antisterilitatii ( Tocoferol)
Vitamina antihemoragica ( Filochinona )
II. Vitamine solubile in apa :
Vitamina antineuritica ( Tiamina )
Vitamina cresterii ( Ribovlavina )
Vitamina antipelagroasa ( Niacina; Factor PP;

B6
B12
H
H`
-

amida acidului nicotinic )

Vitamina antipelagroasa ( Piridoxina )
Acidul pantotenic
Vitamina antianemica
Acidul folic ( pteroilglutamic)
Biotina ( Bios II )
Acid p aminobenzoic
Bios I ( mezo- inozitol )
Colina

A
D
E
K

93

Cantitati necesare In mg / zi
1 -2
0,01
1
1
1-3
1
15
2
0,001
1-2
-

C
P

Vitamina antiscorbutica ( acidul ascorbic )

Vitamina permeabilitatii ( Rutina )

ANEXA 2

Anexa 2. FIG.1- Principalele vitamine

Anexa 2. FIG. 2- Structura Vitaminei A

94

50 100
-

95

Anexa 2. FIG.1-Alimentatie bogat n vitamina A

Anexa 2. FIG.2- Structura Vitaminei D

96

Anexa 2.FIG.3-Alimentaie bogat n vitamina D

Anexa 2. FIG.4-Structura Vitaminei E

97

FIG.5- Alimentaie bogat n vitamina E

Anexa 2. FIG.6-Structura Vitaminei K

98

Anexa 2. FIG.7- Alimentaie bogat n vitamina E

Anexa 3

Fig. 1
Complex Vitamina B

Fig. 2
Vitamina D3 Capsule

Fig. 3 Vitamina D3 Picaturi

Fig. 4 Vitamina C picaturi, capsule

Fig. 5 Ulei de peste + vitamin A, D, E

Fig. 6 Vitamina K capsule