Tema referatului:

Grafenul

Student: Plesea Maria Alexandra

Grupa 411D

Grafenul. Aplicatii ale grafenului in electronica

1.

Introducere

Istoric
Carbonul este al saselea element din sistemul periodic si este al patrulea cel mai
abundant element din Univers. Cuvantul carbon deriva din Latinescul carbo care
inseamna carbune.
Grafitul, supranumit carbune, dateaza inca din cele mai vechi civilizatii ale
mileniului 4 i.H si a fost folosit ca material de pictat. Urmatorul alotrop de carbon este
diamantul, descoperit de in China in 2500 i.H.
Cel mai tarziu descoperiti alotropi sunt fulerenele, nanotuburile de carbon si
grafenul. Activitatile cu privire la dezvoltarea si descoperirea nanotuburilor dateaza inca
din 1800 cu Tom Edison si fibrele de carbon, urmata de Radushkevich si Lukyanovich in
1952 care publica primele imagini de microscopie prin transmisie electronica (TEM) cu
ceea ce mai tarziu se vor numi nanotuburi de carbon multi parietale. Evolutia si
descoperirea nanotuburilor de carbon a decurs intr-un ritm lent pentru nu erau exploarate
decat proprietatile mecanice ale materialului, iar interesul pentru studiul acestuia nu a
conoscut o ascendenta permannenta, ci doar cateva perioade de renastere. In 1985 au fost
descoperite fulerenele, iar cu acestea s-a renascut si interesul pentru nanotuburile de
carbon. In 1990 Iijima a redescoperit nanotuburile de carbon, iar in 1996 Kroto, Curl si
Smalley au luat Premiul Nobel in chimie pentru descoperirea fulerenelor.

Evolutia isorica in privinta descoperirii grafenului incepe in anii 1840 cu

Schaufhaeutl care foloseste diversi intercalanti pentru oxidarea si exfolierea grafitului. In

1859, Brodie, incercand sa determine masa moleculara a grafitului, a introdus oxidanti

mai puternici, obtinand grafit oxidat. In 1947 Wallace descrie teoretic structura de banda
a unui strat grafitic. In 1958 Hummers si Offeman dezvolta o metoda noua, mai putin
violenta, de oxidare a grafitului si obtinere a grafitului oxidat (folosita pana acum). In
1962 Boehm studiaza prin TEM grosimea unor lamele subtiri de grafit obtinute prin
oxidarea, exfolierea si reducerea straturilor grafitice. In 1986 Boehm recomanda termenul
de grafen, care este formalizat in 1997 de IUPAC. In 2004, Andre Geim si Konstantin
Novoselov (Universitatea din Manchester) separa grafen monostrat folosind banda
adeziva si grafit pirolitic.
Prima publicatie despre fabricarea si caracterizarea tranzistorului cu efect de camp
folosind grafen (Science 2004) demonstreaza posibilitatea existentei materialului
bidimensional (2D), grafen, si proprietatile electronice ale acestui material. In 2010 Geim
si Novoselov iau Premiul Nobel pentru experimentele inaugurale privind materialul bidimensional grafen. Incepand din 2004 domeniul privind materialul grafen este in
continua crestere, ajungand pana la 10.000 de articole pe an in 2012.

2. Structura grafenului
2.1 Structura chimica si hibridizarea sp2
Carbonul este al sasealea element din sistemul periodic, avand configuratia
electronica in stare fundamentala 1s2 2s2 2p2 , din care rezulta ca doi electroni ocupa
stratul K, iar altii patru stratul L (electroni de valenta). Electronii din stratul K sunt
puternic atrasi de nucleu si nu participa la legaturi. Unicii care participa la legaturi sunt
electronii din stratul de valenta. Cand doi atomi de carbon sunt suficient de aproape
pentru a forma legaturi, un electron din orbitalul s este excitat in orbitalul p neocupat (se
datoreaza fortei exercitate de celelalt nucleu atomic). Are loc degenerarea energentica a
orbitalului s si a doi orbitali p, cu formarea obitalilor atomici hibridizati sp2. Ca rezultat,
atomul de carbon rezultat va contine trei orbitali hibridizati 2sp2 (fiecare avand 1/3
orbital s si 2/3 orbital p) si un orbital nehibridizat 2p (de exp. pz). In grafen fiecare atom
de carbon este legat covalent de alti trei atomi, astfel incat fiecare orbital 2sp2 formeaza
cate o legatura (legatura) si * (antilegatura) cu carbonii alaturati, iar orbitalul pz,
perpendicular pe planul xy al legaturilor 10 , formeaza legaturi si * cu atomii
alaturati. Distanta dintre oricare 2 atomi de carbon este aceeasi ~0.142 nm si se datoreaza
delocalizarii electronice (structura de rezonanta). Delocalizarea se manifesta diferit fata
de cazul benzenului. In grafen fiecare structura benzenica poseda 2 electroni delocalizati.
Electronii sunt responsabili pentru proprietatile mecanice exceptionale ale materialului,
pe cand cei pentru proprietatile optice si electronice.

2.2 Structura cristalina

Imaginea optica a grafenei monostrat si bistrat

Grafenul prezinta o structura planara de tipul fagurelui de miere in care atomii de

carbon poseda hibridizare sp2. Reteaua grafenului nu este o retea Bravais, insa structura
din care deriva este o retea Bravais hexagonala. Rezulta ca structura cristalina a
grafenului este formata dintr-o retea hexagonala Bravais la care se adauga o baza de 2
atomi neechivalenti, A si B. Distanta dintre 2 atomi de carbon este a ~0.142 nm, iar
constanta de retea este a3=0.246 nm. Reteaua reciproca este de asemenea o retea
hexagonal. Constantele de retea reciproca au valorile 4/3a. Prima zona Brillouin, ideea
centrala in descrierea benzii electronice in solid, prezinta cateva puncte simetrice: in
centrul zonei, M punctul de mijloc al laturei hexagonului, K la varfurile hexagonului.
Sunt 6 puncte K si 6 puncte M in interiorul primei zone Brillouin.
2.3 Structura de banda
Structura de banda/relatia de dispersie reprezinta relatia dintre energia si vectorul
de unda al electronului. Structura de banda este formata din stari quasi-continuue in
interiorul unei regiuni finite din spatiu. Numarul de stari/benzi electronice este dat de
numarul de orbitali atomici din celula elementara. Grafen, care consta din 2 atomi pe
celula elementara,va avea 8 stari care deriva din insumarea orbitalilor moleculari si *
(3+3), si a celor si * (1+1) (sau orbitali atomici hibridizati 3 sp2 si 1 pz apartinand
atomilor A si B). Nivelele energetice de energie cea mai mica sunt cele , denotand
stabilitatea legaturilor, urmate de nivelele . Nivelele si sunt ocupate cu electroni, pe
cand * si * sunt goale. De un mare interes in ceea ce priveste proprietatile grafenului, il
reprezinta nivelele . Datorita simetriei electronilor , pentru descrierea acestora este

folosit modelul orthogonal NNTB (nearest neighbor tight binding). Acesta implica
combinatia liniara a orbitalilor 2pz, iar electronii descrisi se afla sub influenta unui
potential periodic generat de nucleele retelei. In plus, se impune conditia suprapunerii
functiilor de unda doar a electronilor vecini. Relatia de dispersie si reprezentarea grafica
sunt prezentate in textul principal. Energia care defineste limita dintre nivelul energetic
ocupat cu electroni (, banda de valenta) si cel neocupat (*, banda de conductie) se
numeste energia Fermi (Ef ) si este localizata la nivelul/valoarea zero in grafen. Benzile
de valenta si de conductie sunt degenerate in punctele de simetrie K unde se ating. In
consecinta, grafen este considerata un semiconductor cu banda interzisa zero (sau semimetal). Cele 6 puncte simetrice K sunt echivalente si se numesc puncte Dirac. Energia in
aceste puncte are dispersie liniara, numita conul Dirac, si se poate exprima sub forma
unei ecuatii liniare. Datorita acestui fapt, purtatorii de sarcina in grafen se comporta ca si
fermioni Dirac cu masa zero.

3. Compozite pe baza de grafen si grafen convertite chimic (GO, rGO)

3.1 Prezentare generala
Datorita suprafetei specifice mari, precum si a chimiei de suprafata, grafena si
derivatii acesteia (GO, rGO) prezinta un potential deosebit in ceea ce priveste
functionalizarea chimica. Functionalizarea are ca scop imbunatatirea dispersabilitatii si
combinarea proprietatilor grafenului cu a diferitor functiuni organice si anorganice in scopul
obtinerii de proprietati noi si a unui material cu performanta aplicativa sporita.
3.2 Grafena/GO/rGO nanostructuri anorganice
In aceasta categorie se incadreaza grafenle sau derivatii acesteia decorate cu
nanopartiule metalice (exp. Au, Ag, Cu, Pt etc. ) sau semiconductoare (TiO 2, Fe2O3 etc.).
Metodele de sinteza se impart in doua tipuri: hibridizarea ex situ care consta in amestecarea
componentelor presintetizate (exp. GO cu nanoparticule preparate) si legarea acestora
electrostatic sau covalent.
Metoda prezinta avantajul posibilitatii utilizarii nanostructurilor preselectate (exp.
forma, dimensiune etc. ), insa sufera de densitate mica si neuniforma de acoperire. Metoda in
situ consta in amestecarea precursorilor (exp. GO cu sare de Au) si reducerea simultana a
acestora pe diferite cai: reducerea chimica, termala, hidrotermala, electrochimica etc. De
asemenea, prezinta avantajul unei acoperiri mai uniforme si dense, insa sufera relativ de lipsa
de reproductibilitate.
3.3 Grafen/GO/rGO polimeri
Combinarea grafenului cu polimeri se poate realiza pe cateva cai: cu obtinerea
grafenului umplute cu polimer prin amestecarea solutiilor, amestecarea la temperaturi
ridicate si polimerizarea in situ.
In acest context proprietatile grafeni se modifica, generand: conductivitate electrica
imbunatatita si omogenitatea dispersiei, proprietati mecanice imbunatatite, precum si
imbunatatirea proprietatilor polimerilor (termice, conductoare). O alta modalitate de

combinare a grafenului cu polimerii consta in formarea filmelor stratificate de grafen

polimer. In sfarsit, grafena poate fi functionalizata covalent sau necovalent cu un polimer.
3.4 Alte tipuri de compozite pe baza de grafen
Grafenul si derivatii acestuia se poate combina si cu molecule organice mici, de exp.
fluorofori. De asemenea acestea pot forma legaturi de tip necovalent cu nanotuburi de
carbon, fulerene, ADN.

4. Proprietati ale grafenului si aplicatiile acestora

Grafenul are proprietati unice si exceptionale care deriva din structura si

dimensionalitatea acesteia. Stabilitatea grafenului ca material bi-dimensional (2D) este
datorata extragerii acestora din materialul 3D precursor (grafit), precum si usoarelor
incretiri in 3D. Grafenul are proprietati electronice exceptionale, nemaiintalnite pana
acum: efect de camp ambipolar, transport balistic, efect Hall cuantic la temperatura
camerei. Din punct de vedere a proprietatilor mecanice, grafenul este cel mai rezistent
material din univers, cu o flexibilitate exceptionala. Din punct de vedere optic, grafenul
poseda tranzitii optice de tipul intra si inter banda. Cele inter banda se manifesta in
domeniul UV-Vis si NIR, pe cand cele de tip intra banda se manifesta in domeniul IR
indepartat. Grafen absoarbe 2.3 % din radiatia incidenta, pe tot domeniul vizibil si NIR,
iar restul radiatiei este transmis. Grafenul poate fi vizualizata pe un strat de Si/SiO2 de

grosime stabilita datorita interferentei. Din punct de vedere al proprietatilor termice,

conductivitatea termica este mai mare (5000 W m-1 K-1) decat in cazul metalelor, cum ar
fi Cu. Grafen are o suprafata specifica foarte mare de ordinul 2600 m2/g, avantajoasa mai
ales pentru functionalizare.
Datorita proprietatilor exceptionale, grafenul prezinta un real potential aplicativ
aproape in orice domeniu: domeniu electronic si telecomunicatii, industria materialelor,
farmaceutica si medicina etc.
4.1 Aplicatii ale grafenului si nanocompozitelor pe baza de grafen in bio/detectie, bio
imagistica si alte aplicatii biologice.
Senzori pe baza de tranzistori cu efect de camp (FET)
Biosenzorii pe baza de FET determina detectia electronica a moleculelor avand la
baza biorecunoasterea evenimentelor care au loc intre analit si molecula tinta. Aceast tip de
biodetectie se bazeaza pe modificarea conductivitatii canalului dintre poarta si drena. In cazul
FET pe baza de grafen, numit GFET, grafen este canalul conductor dintre sursa si drena care
isi modifica conductivitatea in functie de evenimentele chimice care au loc pe suprafata
acesteia. Senzorii pe baza de GFET sunt foarte sensibili (permit si detectii la nivel de
molecule individuale) si sunt usor de fabricat.
Bio/senzori electrochimici
Detectia electrochimica se bazeaza pe senzitivitatea inalta a moleculelor
electroactive. Aceasta reprezinta avantajul sensitivitatii si selectivitatii diferitor molecule
electroactive de a fi oxidate sau reduse la un anumit potential. Grafenul este promitatoare in
acest sens datorita proprietatilor electronice exceptionale si a structurii sp 2 hibridizata, a
defectelor de margine, precum si a suprafetei specifice mari. Acestea faciliteaza transferul de
electron dintre grafen si molecula. De obicei, grafenul este folosit ca si electrod de lucru.
Senzori fluorescenti
Senzorii fluorescenti sunt foarte sensitivi, selectivi, rapizi si cu cost redus. Strategia
functionala a acestor senzori se bazeaza pe proprietatile grafenului de a fi quencheri de
fluorescenta foarte eficienti. Exista insa si alta strategie de detectie bazata pe proprietatile
fluorescente ale grafeni convertite chimic, care este inhibata in contact cu de exp.
nanoparticule metalice.
Senzori pe baza de imprastiere Raman de suprafata amplificata (SERS)
Se bazeaza pe proprietatile grafeni de a amplifica semnalul SERS al analitului
datorita quenching-ului de fluorescenta, precum si mecanismului chimic (transfer de sarcina
intre grafena si molecula). In plus, combinarea grafeni cu nanoparticule de metale nobile
determina o amplificare eficienta si superioara fata de a componentelor individuale prin
combinarea celor doua mecanisme de amplificare, chimic si electromagnetic. Pe de alta parte,
eficienta creste datorita suprafetei specifice mari a grafeni precum si afinitatii acesteia pentru
mai multe tipuri de molecule decat in cazul nanoparticulelor individuale.
4.2 Bio imagistica si alte proprietati bilologice
Bio imagistica se bazeaza pe proprietatile fluorescente ale grafenei convertite
chimic. Aceasta prezinta o fluorescenta care se extinde pe tot domeniul vizibil pana in IR si

poate fi ajustata prin reducerea GO, fuctionalizare sau modificarea dimensiunilor. De

asemenea, datorita suprafetei specifice mari, grafena poate fi folosita ca si transportor pentru
diferite materiale fluorescente, cum ar fi cuantum dots-urile. Datorita absorbtiei in NIR,
grafena si derivatii acesteia pot fi de asemenea folositi in terepia fototermala.

4.3 Aplicatii ale grafenului in electronica

Grafenul este cunoscut pentru viteza cu care electronii se misca in interiorul sau.
In timp ce acestia se misca atat de repede incat par a fi particule fara masa, ei se indreapta
in directia curentului electric.
Aceasta idee a fost insa regandita. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca, atunci cand
grafenul este plasat deasupra unei cantitati de nitrat de bor, se creeaza o structura formata
din nivele aliniate si alternate ce formeaza un nanomaterial. Astfel, aceste straturi au
proprietatea de a face posibila mutarea electronilor perpendicular pe campul electric, fara
influenta unui flux magnetic. In timp ce efectul Hall face ca electronii sa se mute de-o
parte si de alta sub un camp magnetic, aceasta proprietate a grafenului se bazeaza pe un
principiu diferit.
Aceasta proprietate poate duce la realizarea unui nou tranzistor de energie. De
asemenea, se considera ca descoperirea poate face posibila o mai buna cunoastere a
universului.
O alta aplicatie a grafenului descoperita de catre cercetatori explica modul in care
acest nanomaterial poate imbunatatii componenta FTJ a memoriei RAM. Combinarea
grafenului cu amoniacul faciliteaza controlul asupra fluxului de electroni, acest lucru
ducand la imbunatatirea fiabilitatii memoriei RAM. In mod normal, stratul ferroelectric
este plasat intre doi electrozi, astfel incat atunci cand un camp electric este aplicat,
directia polarizarii este inversata.
n electronica, grafenul ar putea fi folosit pentru producerea de tranzistori
ultrarapizi, display-uri flexibile sau LED-uri. Materialul ar putea spori eficacitatea
laserelor i a fotodetectorilor i ar putea transforma domeniile produciei i stocrii
energiei, contribuind la modificarea a numeroase dispozitive precum bateriile i celulele
solare. De asemenea, folosirea grafenului n materiale compozite ar permite
mbuntirea structurii aripilor de avion, ceea ce le-ar reduce acestora greutatea. n
medicin, grafenul ar putea fi folosit pentru conceperea de tesuturi si retine artificiale i
pentru a transporta medicamentele la tesutul care are nevoie de ele.
Ecranele de tip touch screen care au grafenul drept element conductiv pot fi
tiprite pe plastic foarte subire, n loc de sticl, astfel c ar fi uoare i flexibile.
Telefoanele mobile ar putea fi la fel de subiri ca o coal de hrtie, fiind att de uor de
ndoit nct ar intra n orice buzunar. Datorita rezistentei extraordinare a grafenului,
aceste telefoane ar fi foarte greu de distrus, explic specialistii American Chemical
Society
De asemenea, Supratik Guha, eful diviziei de cercetare n fizica din cadrul IBM,
anun c specialitii companiei americane lucreaz la tranzistori de frecventa nalta pe
baz de grafen i la dispozitive care folosesc regiunea terahertz din spectrul
electromagnetic. Aceasta regiune, aflata ntre frecventele infrarosu si microunde, promite

s ofere numeroase aplicatii n imagistica medicala si n comunicatiile pe distante scurte.

Undele terahertz trec prin materiale plastice si prin tesuturile vii, dar pana acum oamenii
de stiinta nu au reusit s le controleze.
Bateriile viitorului-pe baza de grafen
Cercettorii n inginerie de la Institutul Politehnic Rensselaer au creat o foaie din
cel mai subire material din lume, grafenul, i apoi au ars aceast foaie cu un laser ori cu
un bli pentru a-i imprima nenumrate fisuri, pori i alte imperfeciuni. Rezultatul este un
material anod de grafen care poate fi descrcat sau ncrcat de 10 ori mai rapid dect un
anod convenional din grafit folosit n actualele baterii Litiu-ion.

O imagine SEM (obinut cu un microscop electronic cu scanare sau cu baleiaj) a seciunii

transversale a grafenului redus foto-termal arat o structur expandat. Foiele de grafen sunt
separate printr-o reea interconectat, permind o mai bun umezire cu electrolit i acces al ionilor
de litiu pentru baterii Litiu-ion eficiente cu performane ridicate.

Bateriile rencrcabile Li-ion reprezint standardul n industrie pentru telefoane

mobile, laptopuri i tablete, automobile electrice i o gam de alte dispozitive. n timp ce
bateriile Li-ion au o densitate de energie ridicat i pot nmagazina cantiti mari de
energie, acestea sufer de un deficit al densitii de putere i sunt incapabile de a accepta
sau ceda energie n mod rapid. Densitatea de putere redus este motivul pentru care este
necesar aproximativ o or s ncrcai bateria telefonului sau laptopului i motivul pentru
care motoarele automobilelor electrice nu se pot baza doar pe baterii i au nevoie de un
supercondensator pentru funcii de mare putere cum ar fi accelerarea sau frnarea.
Echipa de cercetare Rensselaer, condus de expertul n nanomateriale Nikhil Koratkar, a
ncercat s rezolve aceast problem prin crearea unei noi baterii care s poat
nmagazina mari cantiti de energie dar i s primeasc i s elibereze n mod rapid
aceast energie. O astfel de invenie ar nltura nevoia de asociere complicat a bateriilor
Li-ion i supercondensatorilor n mainile electrice, precum i posibilitatea fabricrii
motoarelor simple i mai performante pentru industria de automobile bazate pe baterii Liion de mare putere i energie. Koratkar i echipa lui sunt ncreztori c noua lor baterie,
realizat prin crearea intenionat a defectelor n grafen, este un important pas spre calea

realizrii acestui el. Astfel de baterii ar putea de asemenea scurta timpul de ncrcare a
dispozitivelor electronice portabile de la telefoane la laptopuri, pn la instrumente
folosite de paramedici i personalul de urgen.
Tehnologia Li-ion pentru baterii este grozav, ns cu adevrat afectat de
densitatea de putere limitat i incapacitatea de a accepta sau elibera cantiti mari de
energie. Prin utilizarea foii de grafen cu defect intenionat n arhitectura bateriei, credem
c putem depi acest obstacol, spune Koratkar, profesor A. Clark and Edward T.
Crossan de inginerie la Rensselaer. Credem c aceast descoperire este pregtit pentru
comercializare, ea putnd avea un impact important n dezvoltarea noilor baterii i
sisteme electrice pentru automobilele electrice i aplicaii electronice portabile.
Rezultatele studiului au fost publicate de revista ACS Nano n lucrarea Grafenul redus
foto-termal pentru anozi de mare putere n baterii Litiu-ion. Koratkar i echipa lui au
nceput cercetrile asupra grafenului ca un posibil nlocuitor pentru grafitul folosit ca
material pentru anozi n bateriile Li-ion din prezent. n esen grafenul este un singur strat
de grafit care se gsete n mod obinuit n creioane sau n crbunele din grtare. Acest
strat are grosimea unui atom cu o structur de tip hexagonal asemeni unui gard de srm.
n studiile anterioare, bateriile Li-ion cu anozi de grafit au dovedit o bun densitate de
energie, dar o densitate de putere redus, ceea ce nseamn c nu se pot ncrca sau
descrca rapid. Aceast ncrcare i descrcare nceat are drept cauz faptul c ionii de
litiu nu pot s intre sau s ias din anod pe la margini, ci trebuie s-i croiasc ncet
drumul pe toat lungimea straturilor de grafen.
Solutia propus de Koratkar a fost s foloseasc o tehnic cunoscut pentru a crea
o foaie din grafen oxidat. Aceast foaie are grosimea unei coli de hrtie de imprimat
obinuit i poate fi fcut aproape n orice mrime sau form. Echipa de cercetare a pus
foaia din oxid de grafit sub un laser, iar alte mostre de foaie au fost expuse la un simplu
bli de aparat foto. n ambele situaii cldura laserului sau a bliului au cauzat literalmente
miniexplozii prin foaie, pe msur ce atomii de oxigen din oxidul de grafen au fost smuli
violent din structur. Rezultatul acestui exod al oxigenului a fost crearea foilor de grafen
marcate de nenumrate crpturi, pori, goluri i alte plgi. Presiunea creat de oxigenul
expulzat a produs expansiunea foii de grafen de cinci ori n grosime, crend largi goluri
ntre straturile individuale de grafen.
Cercettorii au realizat imediat c aceast foaie avariat se comport remarcabil
pe post de anod pentru o baterie Li-ion. Pe cnd nainte ionii de Litiu traversau ncet
ntreaga lungime a straturilor de grafen pentru a ncrca sau descrca, acum aceiai ioni
au folosit fisurile i porii pe post de scurtturi pentru a intra sau iei rapid din grafen
mrind substanial densitatea de putere per total a bateriei. Echipa lui Koratkar a
demonstrat cum materialul experimental din care i-au confecionat anodul a putut s se
ncarce sau s se descarce de 10 ori mai rapid dect anozii convenionali din bateriile Liion, fr a nregistra pierderi notabile n ceea ce privete densitatea de energie. n pofida
nenumratelor minuscule fisuri, goluri i pori care sunt pretutindeni n structur, anodul
din grafen este remarcabil de robust i a continuat s funcioneze cu succes chiar i dup
mai mult de 1000 de cicluri de ncrcare/descrcare. Conductivitatea electric ridicat a
foilor de grafen au permis transportul eficient al electronilor n anod, ceea ce este o alt
proprietate necesar pentru aplicaii de mare putere.
Koratkar spune c procesul de fabricare al acestor noi anozi din foaie de grafen
pentru baterii Li-ion poate fi uor adaptat la scar mare pentru nevoi industriale. Foaia de

grafen poate fi fabricat n practic orice form i dimensiune, iar expunerea foto-termal
sub laser sau bli este un proces uor i ieftin de replicat. Cercettorii au naintat actele
pentru protejarea drepturilor de autor asupra inveniei. Urmtorul pas este mperecherea
anodul de grafit cu un material pentru un catod de mare putere n vederea construirii unei
baterii complete.

Bibliografie:
1. http://www.thegraphenecouncil.org/?page=ElectronicsJAN15
2. http://digipedia.ro/grafenul-ce-este-si-la-ce-poate-fi-folosit/
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Grafen
4. http://www.hielscher.com/ultrasonic-graphene-preparation.htm
5. http://www.imt.ro/grafenerf/index_ro.php