POLITICA SI SERVICII SECRETE

General(r.) Nicolae PLESITA

Informatori din convingere

Nu voiam sa-l otravim pe Reagan
Toti activistii importanti au facut ceva puscarie dupa decembrie 1989. Cum va explicati
ca Ion Ursu a scapat?
Cazul e simpatic foc. Mie mi-e foarte greu sa selectez anumite situatii mai semnificative de
care m-am ocupat direct sau indirect. Eu nu dezvalui", nu destainui", dar am dreptul sa fac
anumite confesiuni, cum au procedat si altii. Am primit nu intamplator Ordinul Legiunea de
Onoare. Evident, in mare parte pentru activitatea
aparatului. Nu intamplator au vrut sa ma racoleze francezii
prin intermediul lui Pacepa si Haiduc.
Nu era mai bine sa acceptati? Plecati in America...
Am vazut America si nu mi-a placut.
Cum ati intrat in bucataria de la Casa Alba?
Pe linie de agentura. Asa am ajuns la Reagan acasa. Prin
nevasta-sa, Nancy Reagan. Nu ne interesa sa-l otravim,
cum ar crede unii. Am facut o analiza cu baietii care lucrau
pe spatiul american si m-am minunat cu ce cai verzi pe
pereti umblau. Le-am spus clar: noi nu ne propunem sa
ocupam America, sa declaram razboi Americii. Sa pastram
proportiile. Vrem sa depistam agentura lor si pe cele ale
altora care actioneaza impotriva Romaniei. Apoi, trebuie
sa ducem munca de influenta, astfel ca America sa ne ajute. Am gasit o femeie isteata, s-a
imprietenit cu Nancy pe probleme omenesti. De cate ori apareau probleme de interes pentru
Romania, Nancy zicea doar atat: Ronald draga, hai sa ajutam Romania, sa rezolvam o data
cu clauza asta a lor..." Si ne-a oferit Reagan clauza permanenta.
Nu intamplator, Bush n-a vrut sa se implice in rasturnarea lui Ceausescu, atunci cand a
discutat cu Gorbaciov la Malta.
Am avut oameni
si la Dumnezeu

N-a vrut, dar a acceptat situatia.

Asta-i altceva. Noi discutam chestiuni de ordin principial, nu ne implicam in Romania.
America a avut relatii bune cu Ceausescu. El nu va intelege ca facem acest lucru din motive
principiale si va incepe campania impotriva mea, fiindca nu am fost sincer in relatiile cu
romanii", i-a spus lui Gorbaciov. Chestiunea este actuala si nu vreau sa vorbesc mai mult. Mai
ales in perspectiva venirii lui Bush-junior la presedintie...
Ati avut baieti pe vapor?
Crezi ca are relevanta? Noi am avut oameni si la Dumnezeu daca am vrut sa stim ce se
intampla... Americanii i-au dat insa mana libera lui Gorbaciov sa actioneze in Romania.
Dar cu Ion Ursu ce-a fost?
Nu omul meu in sens ordinar. Eu am fost si sunt prieten de suflet cu Ursu, un ardelean
exemplar. Povestea a fost ca era plecat din tara la revolutie. Avea un singur defect: ii lipsea

verticalitatea. Facea sluj. In rest, era bun de pus

la
rana, un roman autentic. Cand l-am cunoscut,
era prorector la Cluj, un fizician foarte bun. Nu
misca nimic la Universitatea Babes-Bolyay fara
ca
noi sa stim. Oricum, aveam si alte linii. El a
inteles si lucrul acesta nu-l deranja. Ursu a facut
servicii tarii cand a studiat fizica atomica in
Statele Unite. Intelectualii din Cluj ii ziceau
drumul spre inalta societate". A ajuns adjunctul
mult stimatei la Consiliul National de Stiinta si
Tehnologie (CNST). Ca academicianca", Leana
era presedinte. Il invidiau multi, dar de fapt el ducea jugul taraneste. Ea facea protocol:
chimista de renume mondial". El a creat un laborator cu dotari de ultima ora. Eu eram
aghiotantul lui Ceausescu, infipt tare la varf... Nae Militaru era la armata. In '64, Militaru s-a
manifestat contra lui Dej si am pus lupa pe el imediat. Dar totul tinea de aspiratiile olteanului:
voia sa parvina, sa ajunga seful statului. De aceea a si candidat si a murit de oftica. Sa nu
crezi ca am facut fise ca in cazul lui Mircea Ionescu Quintus...
Umbla legenda ca Ursu l-ar fi sfatuit pe Ceausescu sa organizeze acel miting, fatal
pentru el, din 21 decembrie 1989. E adevarat?
Astea-s povesti. Fiind permanent in mediul nostru si la Bucuresti, Ursu ne punea in tema cu
ce trebuia. Nu misca un deget fara sa ne intrebe. Leana ii cerea sa faca demersuri ca sa
ajunga laureata a Premiului Nobel. L-a topit, saracu'... Si se plangea la noi: N-am sa fiu in
stare si asta ma ispraveste!" I-a publicat carti de specialitate, bine facute de specialisti, nu de
ea. Cand s-a produs razmerita, Ursu era adjunctul ei si membru supleant in Comitetul Politic
Executiv.
Eram la Gradistea. Luci, nevasta lui, s-a dus peste Stefania, nevasta lui Militaru, care era
ocupat cu rivulutia". Si asa a impuscat Militaru doi iepuri. L-au declarat ca facand parte din
conspiratie, lucru care a mers. Ne tinea la curent cu plecarile lui Ceausescu in strainatate."
Vax! Plecarile erau anuntate. Erau altele mai subtile si nu le-a invocat Militaru. Asa a scapat si
Marina, primul-secretar de la Constanta, care ar fi facut si el parte din conspiratie", fiindca
acolo era consulatul sovietic. Pe de o parte, Militaru a prezentat niste oameni de tinuta ca
facand parte din conspiratie, iar pe de alta parte, i-a salvat.
Nu eram in subordinea rusilor

Ca specialist atomist, Ion Ursu s-a implicat si in exploatarea uraniului de catre rusi?
El e nasul apei grele de la Halanga, Turnu-Severin. A avut o statie pilot la Govora si apoi a
facut fabrica de la Halanga, pe care vor s-o dea astia pe nimic. A avut tangenta cu
exploatarea de la Stei. Noi am criticat exploatarea uraniului de catre rusi. El se impotrivea de
asemenea spolierii sovietice. Erau probleme de interes national. Il exaspera ca rusii carau
uraniul pe nimic.
Era prevazuta exploatarea uraniului in documentele armistitiului romano-sovietic?
Nu. Sovromurile se ocupau de asta. S-a legendat actiunea: se extrage cuart". Ursu ne-a
prevenit ca specialist. Nu aveam alt zacamant de aceeasi valoare. Nici in lume nu era uraniu
de-o asemenea puritate. In discutiile noastre, Daicoviciu folosea informatiile de la Ursu si
supradimensiona raptul ca istoric. Daca nu eram noi, Daicoviciu intra si el la Sighet. Ne cara
si uraniul, ma! Maine-poimaine, Romania va fi nevoita sa importe uraniu", il avertiza pe
Berghianu, primul-secretar de la Cluj. Nu stiu daca i-a spus lui Dej.
Eu m-am dus la Stei in 1953 cu unul de la cadre care se ocupa cu probleme de invatamant la
locul de munca pentru oamenii nostri. Aveam o directie la Stei. Nu eram in subordinea rusilor.
Ei stiau de noi si poate ca ne-au folosit in masurile informative de protectie.
Securitatea supraveghea zecile de mii de militari romani care lucrau acolo?
Era armata. Serviciile de spionaj straine s-au sesizat ca rusii cara uraniul de la noi. Eu nu mam limitat doar la invatamant. Eram iscoditor. Rusii luasera masuri draconice de protectie

informativa. Noi trebuia sa informam conducerea. Generalul Dumitrascu activa atunci la

Oradea si, deci, la Stei. Trimitea rapoartele lui Pantiusa (Pintilie), care era agentul rusilor.
Imagineaza-ti ce efect aveau rapoartele lui...
Dej tinea la Pantiusa, un basarabean arestat ca agent sovietic in timpul razboiului. S-au
cunoscut la Doftana. Nu era suta la suta agent al rusilor. Pare incredibil, dar asa a fost. El l-a
omorat cu ranga pe Stefan Foris din porunca lui Dej. Agentura lui Stalin, condusa de Ana
Pauker, a fost pusa pe branci cu ajutorul lui Pantiusa. Ana credea ca Pantiusa le face jocul.
Duplicitatea era limpede. Dej avea trei motive sa-l aprecieze pe Pantiusa: l-a recrutat in
puscarie; l-a folosit dupa 23 august 1944 in lupta pentru putere cu Foris si gruparea
ilegalistilor neromani; l-a manevrat in anihilarea gruparii Ana Pauker-Luca-Teohari Georgescu.
In 1968, Pantiusa a aratat la ancheta ca partidul avea doua conduceri si una trebuia sa
dispara. Mintea lui s-a oprit la ranga. Efectiv, el lucra pentru nucleul romanesc al partidului
comunist, asa cum era el, evreu basarabean. Pe Dej il depasea problema uraniului.
Totul era organizat diabolic, pentru ca uraniul sa fie carat rapid: 24 de ore din 24 se incarcau
vagoane de tip landou. Macinau roca. Simteam graba rusilor. Parca simteau ca vom intoarce
foaia. Intrarea in galerii era foarte strict controlata de rusi. Galeriile se numeau orizonturi. Nici
eu nu puteam intra oricum acolo. Mi-a trebuit autorizatie speciala, eliberata de conducerea
ruseasca a minei. Credeam ca e gluma.
Dumitrascu stia ca munca neprotejata in mina de uraniu era mortala? Dumneavoastra
stiati?
Fenomenul e valabil peste tot. Si silicoza este fatala. Mi-au spus ca trebuie masca, dar
mainile nu erau protejate. Ii afecta si pe rusii care conduceau operatiunile, nu numai pe
romani. Nu erau mijloace eficiente de protectie. Daca acum avem cazuri de cancer, nu e de
mirare.
Sa plangem de mila rusilor iradiati?
Nu e nevoie de propaganda anticomunista acum. Sa fim fericiti ca am supravietuit ca popor.
Noi tineam evidenta oficiala a transporturilor, mai ales ca rusii ne solicitau chiar si femei. Se
intampla sa fie prins cate un roman care lucra contra lor si aparatul il considera prost". Un
coleg ne-a fost arestat de rusi in 1958, cand s-a intors de la Moscova de la studii. Cu
complicitatea alor nostri. Se constituise un serviciu care lucra contrainformativ cadrele de
securitate: sectorul B. Era sef un colonel Petruk, recrutat de KGB. Cele mai bune cadre erau
trimise la specializare la rusi; acum ii trimitem la americani, la francezi, la englezi...
Unii vin brichisiti, ca atunci.
Acum ne calareste CIA. Noroc ca suntem destepti!

Stiati ca soldatii de la Stei nu aveau voie sa scrie nimic acasa?

Toata corespondenta era cenzurata. Cu asta se ocupa Securitatea. Ai nostri faceau cenzura.
Securitatea era atunci un instrument al factorului politic si de aceea se subordonau oamenii
nostri rusilor. Asemenea colaborari au fost si cu alte servicii. Acum ne calareste CIA. Noroc ca
romanii au fost si raman destepti. Ofiterii nostri nu-si tradeaza poporul, dar au niste limite. Nu
pot spune mai mult despre colaborarea cu CIA... Sa nu-si imagineze politicienii ca ne pot
manevra la infinit.
Cum de nu ati distrus toate dosarele liberalilor?
Am gresit cu Radu Campeanu ca l-am abandonat. Dar nici Vadim nu a avut dosar la noi. Si
nici Eugen Barbu nu a avut dosar...
Cum va explicati ca au fost dati in vileag mai multi taranisti si liberali colaboratori ai
Securitatii, decat fosti activisti, securisti, patrunsi in toate structurile politice?

Am mai spus: nu aveam voie sa facem dosare pentru membrii de partid. Trebuie sa luam in
considerare loialitatea fata de aceasta categorie de oameni: colaboratorii serviciilor speciale.
Nimeni nu are voie sa-i blameze. Agentura este arma de lupta principala a oricarui serviciu de
informatii. Colegiul condus de Onisor se comporta prudent in general, dar nu avea voie sa
faca dezvaluiri cu privire la agentura. Arhivele Securitatii statului sunt un tezaur al natiunii.
Istoria ii va sanctiona. CIA, KGB, Mossad protejeaza aceasta arma de lupta eficienta. Si noi
ce facem? Pentru cine am creat aceasta retea? Pentru cultul personalitatii doar? Noi avem
obligatia sa-i aparam pe acesti oameni, inclusiv pe Quintus.

I-ati recrutat prin presiune psihologica. Fiind un om flexibil, ati afirmat ca va imaginati
in rolul celui recrutat. Cum v-ati fi comportat ca proaspat eliberat din puscarie cand vi
se oferea alternativa colaborarii?
Quintus a fost
colaborator de marca

Eu stiu cum se faceau recrutarile: pe baza de material compromitator - cea mai fragila retea si
eu nu credeam in ea; pe baza ideologica si doctrinara - la fel de fragila; prin convingere - si eu
pretuiam cel mai mult aceasta agentura.
Si cum procedati? Il corup, il compromit intai, apoi il folosesc?
Nu! E fabulatie. Materialul compromitator era de alta categorie. Cei convinsi nu erau in relatia
victima-calau. Ei intelegeau ca trebuie sprijinit serviciul de informatii in interesul tarii. Unii se
convingeau pe parcurs si treceau in cea de-a treia categorie. Quintus era de marca, domnule.
Nu si-a lucrat partenerii. Nu trebuia dat in vileag. A fost o eroare grosolana.
Multi dintre noi am fost sentimentali, chiar daca pare incredibil. Dar cum e posibil ca in lege sa
se generalizeze politia politica? Are cineva dreptul sa confunde politia politica cu siguranta
statului?
De ce legea nu are nici o trimitere la cei care colaboreaza cu alte servicii straine?
Fiindca sunt ticalosi. Le dau solda din urma lui Pacepa si lui Raceanu.
E mai scuzabil sa dai informatii americanilor decat rusilor?
E acelasi lucru. Cei din Colegiul national trebuie sa faca delimitarea intre politia politica si cea
tehnica. Nu trebuie sa terfelim totul. Nu e moral, chiar daca e vorba de Quintus.

Viorel Patrichi