In Dulcele Stil Clasic
In Dulcele Stil Clasic
In Dulcele Stil Clasic
Poezia face parte din volumul "in dulcele stil clasic", caruia i-a dat
si titlul, publicat in 1970. in poeziile acestui volum, Nichita
Stanescu se intoarce cu veselie spre lirismul clasic, creand
adevarate parodii ale stilurilor sau temelor din poeziile
traditionale, imbracand formele bine cunoscute de romanta,
balada, poem eroic ori madrigal.
Poezia "in dulcele stil clasic" este o creatie "lirica galanta -sinteza
intre elegantul stil trubaduresc si lamentatiile amoroase din
timpul lui lenachita Vacarescu - supusa de Nichita Stanescu unui
tratament de regenerare-caricaturizare". (Al.StefanescU)
Spre deosebire de viziunea sentimentului de iubire din poezia
"Leoaica tanara, iubirea", unde dragostea este devoratoare,
agresiva si bulversanta, in poezia "in dulcele stil clasic", iubirea
este caricaturizata, persiflata, minimalizata dupa modelul liricii
siropoase a poetilor Vacaresti.
TEMA POEZIEI
Este erotica, dar iubirea nu mai este o "leoaica tanara", o energie
ce poate reordona universul, ci este aici un simplu pretext liric, o
iubire intamplatoare, trecatoare si nesemnificativa, metafora
iubirii fiind aici la fel de sugestiva: "Pasul tau de domnisoara"..
IDEEA POETICA
Exprima nepasarea, indiferenta joviala a eului liric pentru iubirea
efemera si
STRUCTURA--SEMNIFICATII--LIMBAJ POETIC
Poezia este alcatuita din patru catrene si un vers liber, ce se
constituie intr-o concluzie referitoare la efemeritatea timpului in
relatie directa cu sentimentul de iubire, la fel de trecator, "Pasul
trece, eu raman".
PRIMA STROFA
Ilustreaza ideea conform careia iubirea suava este o galanterie a
naturii, care a nascut-o din mineral, "Dintr-un bolovan coboara",
ori din vegetal, "Dintr-o frunza verde, pala", sentimentul fiind
exprimat printr-o metafora care sugereaza efemeritatea acestui
sentiment uman: "pasul tau de domnisoara".
Aici viziunea despre iubire este aceea de sentiment trecator,
poetul nu mai este un "centrum mundi" capabil sa reordoneze
lumea dupa legi proprii, ca in "Leoaica tanara, iubirea", ci
contemplativ, privind ivirea iubirii ca pe ceva exterior eului liric..
STROFA a II a sugereaza plasarea iubirii intr-o "inserare-n seara",
sentimentul fiind perceput superficial si efemer ca un "pas de
domnisoara", care trece la fel de repede cum a venit, "dintr-o
pasare amara". Versul "Pasul tau de domnisoara", care este o
metafora pentru a exprima sentimentul de dragoste, este aproape
un laitmotiv, fiind repetat de patru ori in primele doua strofe.
STROFA a IIIa
Exprima aceeasi idee a unui sentiment superficial, care dureaza
putin, numai "o secunda, o secunda", din care cauza poetul are un
ton persiflant, "inima incet mi-afunda". Ca si in "Leoaica tanara,
iubirea", sentimentul are conotatii cromatice, "el avea roscata
funda", in cealalta poezie iubirea fiind o " leoaica
STROFA a IVa
Il asaza pe poet in ipostaza unui suflet impovarat parca de un
blestem, "blestemat si semizeu", deoarece el inregistreaza, "parca
pe timpanul meu", trecerea iubirii care nu mai este un sentiment
In ultima strofa
Poetul are o atitudine contemplativa -"Stau intins si lung si zic"-,
viziunea iubirii este una exterioara si nu o stare interioara,
profunda, generatoare de energii. Atat sentimentul de dragoste^
cat si iubita sunt minimalizate, persiflate, "Domnisoara, mai
nimic/ pe sub soarele pitic", intocmai ca in poezia clasica pe care
o parodiaza.
Versul liber din finalul poeziei sugereaza scurgerea timpului tot
prin miscare, "Pasul trece eu raman", Ia fel ca in poezia "Leoaica
tanara, iubirea" -"inca-o vreme,/si-nca-o vreme", cu deosebirea ca
daca in aceasta ultima poezie iubirea, ca forta esentiala a
spiritului, invinge timpul, in aceasta creatie lirica dragostea este
pasagera, poetul ramane impasibil, deloc marcat de acest
sentiment, alta data atat de bulversant.
Limbajul artistic este voit conventional, sugestiv pentru o
parodie a liricii galante, in care poetul se lamenteaza si se
vaicareste.
Nichita Stanescu confera insa modernitate stilului, prin metafora
sugestiva a iubirii, "pasul tau de domnisoara", prin epitetele
inedite "frunza verde, pala", "roscata funda") si prin ritmul si
muzicalitatea de tip folcloric a versurilor.