In anul 1990 exista o baza materiala creata in turism, care, pentru a fi valorificata eficient,

se impunea sa fie imbunatatita calitativ, mai ales prin privatizare, din punctul de vedere al
conceptului de produs turistic si al managementului din ramura turism-servicii. Doar prin
privatizare, investitii si cresterea calitatii serviciilor prestate turistilor se putea sa se creeze
premisele asigurarii de servicii calitative, adaptate nevoilor reale ale populatiei.

Realizarea unui sistem de turism privatizat 100%, cu sustinerea prin masuri adecvate a
tendintei de diversificare si 747i84h imbunatatire a calitatii, ar fi trebuit sa constituie o preocupare
permanenta a programelor si strategiilor nationale de dezvoltare a turismului romanesc, avand in
vedere faptul ca acest sector detinea deja o baza materiala semnificativa, concretizata mai ales in
hoteluri, vile, cabane, deci nu impunea un efort investitional sau de capital deosebit.

Sub acest aspect, este important de analizat modul in care aceste servicii au fost prestate
si prin prisma raportarii la nivelul veniturilor reale de care dispune populatia la un moment dat.
Literatura de specialitate releva numeroase incercari de tipizare a activitatilor turistice. In cele ce
urmeaza, sunt prezentate principalele formele de turism practicate in Romania.

Turismul pe litoral. Desi activitatea turistica din aceasta zona se caracterizeaza

printr-o sezonalitate puternica, turismul de litoral este considerat cea mai importanta forma de
turism din Romania. Litoralul ofera, pe langa resursele naturale: plaja, apele marii si resurse
balneare (ape termominerale, namoluri sapropelice). Pe litoralul romanesc al Marii Negre
(244 km) sunt amenajate 12 statiuni turistice (Navodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud,
Techirghiol, Costinesti, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn), cu o capacitate
de cazare de 126.900 locuri , reprezentand 43,3 % din spatiile de cazare, locuri situate in
peste 260 hoteluri de diferite categorii.

Turismul montan. Acest tip de turism are traditie in Romania. Primele cabane au fost
construite la sfarsitul secolului XIX in Muntii Fagarasi (Bucegi, Cindrel). Turismul de munte
s-a dezvoltat mult, fiind amenajata o baza materiala deosebita, unitati de cazare (hoteluri,
vile, campinguri, cabane etc.), unitati de alimentatie, baze de agrement, partii de schi
(aproximativ 80 km), mijloace de transport prin cablu (aproximativ 60 km de telecabine,
telescaune, teleschiuri).

Principalele obiective turistice din Carpatii Orientali sunt: Poiana Brasov, Lacul Rosu
(lac de baraj natural), Lacul Sf. Ana (in crater vulcanic), Durau, Izvorul Muresului;
din Carpatii Meridionali sunt mai importante statiunile din Masivul Bucegi (Sinaia, Busteni,
Paraul Rece, Predeal), iar in Carpatii Occidentali: Semenic, in Muntii Banat, Scarisoara.

Turismul balnear. Primii care au valorificat proprietatile terapeutice ale apelor

minerale Geoagiu-Bai si Herculane au fost dacii si romanii. In prezent, exista peste 160
statiuni si localitati cu factorii naturali care au proprietati curative.

Potentialul terapeutic este dat de proprietatile apelor minerale si carbogazoase, ale

apelor minerale termale, ale lacurilor cu ape sarate, ale namolurilor sapropelice, ale salinelor.
Principalele statiuni balneare sunt situate in Muntii Carpati. In Carpatii Orientali, statiunile
importante datorita proprietarilor terapeutice si dotarilor materiale sunt: Sangeorz - Bai, Vatra
Dornei, Borsec, Slanic Moldova si Baile Tusnad. In Carpatii Meridionali intalnim statiunile:
Moneasa, Calimanesti, Olanesti, Geoagiu - Bai. Pe langa aceste statiuni traditionale, care
imbina turismul montan cu cel curativ, trebuie adaugate si urmatoarele statiunile balneare:
Baile Felix (ape geotermale), Govora (ape minerale), Lacul Sarat, Lacul Amara (cu ape sarate
si namoluri sapropelice).

Turismul rural. Popularitatea turismului rural a crescut in ultimii ani. De la

initiative cu caracter individual s-a ajuns la o adevarata alternativa de petrecere a timpului
liber. Motivul dezvoltarii turismului in mediul rural este constientizarea, de catre micii
agricultori, a necesitatii diversificarii activitatii atat in cadrul fermei agricole, cat si in afara
acesteia, prin angrenarea in silvicultura, turism sau apeland la anumite activitati pe timp
determinat, in interiorul economiei locale. Conform opiniei specialistilor prosperitatea nu
este de partea agricultorului pur, ci a agricultorului muncitor, artizan, forestier, in finalitatea
pluralitatii de venituri, in conditiile unor combinatii de activitati complexe.

Turismul cultural. Romania are un patrimoniu cultural-istoric si etnofolcloric de

mare valoare si atractivitate turistica.Exista peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes
national si international, intre care se remarca: biserici si ansambluri manastiresti,
monumente si ansambluri de arhitectura si de arta, ansambluri arhitecturale urbane, centre
istorice si situri arheologice, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului
Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetatile
dacice, cetatea Sighisoara).

Tezaurul etnografic si folcloric romanesc este de asemenea de mare originalitate, fiind

reprezentat prin: arhitectura specifica satelor din provinciile istorice romanesti; bisericile de
lemn din Maramures si Salaj; prelucrarea lemnului; portul popular; arta decorarii; manifestari
etnoculturale si religioase traditionale; targuri si expozitii muzeale etnografice in aer liber sau
pavilioane expozitionale.

Aceasta forma de turism este sustinuta de o capacitate de cazare care reprezinta 12,9%
din totalul locurilor existente la nivelul intregii tari, in ultimii ani inregistrandu-se o
diminuare a acesteia, ca urmare a schimbarii destinatiilor unor unitati de cazare. Numarul
turistilor straini in turismul cultural religios a crescut cu 28,5%

Aspectele problematice cu care se confrunta acest tip de turism sunt legate de

infrastructura de acces la siturile arheologice, monumentele de arhitectura invechita si

insuficienta, lipsa spatiilor de parcare dotate cu puncte de informare si promovare a

obiectivului cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru fortificatii, cetati medievale,
biserici, monumente istorice si manastiri, lipsa spatiilor speciale de campare pentru turismul
de pelerinaj.

Ecoturismul. Romania detine in prezent 12 parcuri nationale cu o suprafata totala de

306,989 ha, 14 parcuri naturale cu o suprafata de 772,128 ha. Suprafata totala a parcurilor
nationale, parcurilor naturale si rezervatiilor biosferei este de 1.655.333 ha (121.779 ha -
suprafta maritima), ceea ce reprezinta 6,43 % din suprafata terestra a tarii. Acestea sunt
grupate astfel: 12 parcuri nationale (306,989 ha), 14 parcuri naturale ( 772,128 ha), rezervatia
Biosfera Delta Dunarii ( 576,216 ha). In afara parcurilor nationale, parcurilor naturale si
rezervatiilor biosferei exista circa 800 de rezervatii stiintifice, monumente ale naturii si
rezervatii naturale a caror suprafata totala nu a fost inca determinata insa este estimata la
aproximativ 169.000 hectare. Prin urmare suprafata terestra a ariilor naturale protejate
acopera 7,14% din suprafata terestra a tarii la finele anului 2004.

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Din reteaua nationala de arii naturale protejate
Delta Dunarii se distinge, atat ca suprafata, cat si ca nivel al diversitatii biologice, avand
triplu statut international: Rezervatie a Biosferei, Sit Ramsar (zona umeda de importanta
internationala), Sit al Patrimoniului Mondial Natural si Cultural. In anul 2000, datorita starii
favorabile de conservare in care se afla sistemele ecologice si speciile din Delta Dunarii,
Consiliului Europei a acordat Diploma Europeana acestei rezervatii.

La nivelul anului 2004, capacitatea de cazare din Delta Dunarii reprezinta sub 1,2% din
totalul locurilor existente la nivelul intregii tari. In ultimii 2 ani, numarul locurilor de cazare a
cunoscut o crestere continua in unitatile de cazare din Delta, astfel in 2004 numarul locurilor fiind
cu 40,8 % mai mare fata de anul 2002. In aceeasi perioada numarul unitatilor de cazare a cunoscut
o crestere cu 64,4 %. Cu toate ca ponderea hotelurilor in locurile de cazare a scazut de la 34,9 %,
cat era in anul 2002 la 32,6% in 2004, se constata o crestere a ponderii locurilor de cazare in
structurile de categorie superioara (4 3 stele) de la 17,3% la 36,2% pentru aceeasi perioada.

Turismul religios. Turismul religios consta in pelerinajele credinciosilor la lacasurile

de cult, considerate sfinte de diferite religii. In aceeasi masura, marile sarbatori de cult,
hramurile manastirilor si bisericilor atrag, in perioada sarbatorilor religioase traditionale, un
numar considerabil de pelerini.

Potentialul turistic pentru aceasta forma de turism in Romania este reprezentat de:

monumentele de cult care adapostesc ramasite pamantesti ale unor sfinti (mormantul
Sfintei Paraschiva la Iasi) sau martiri ( osemintele primilor patru martiri crestini romani de la
manastirea Cocos din nordul Dobrogei);

sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza Dacica din Muntii Orastiei;

bunuri cultural religioase, cum ar fi manastirile din Bucovina cu biserici ai caror

pereti sunt pictati la exterior, manastirile din Oltenia sau Moldova, bisericile fortificate din
Transilvania, catedralele catolice ( Sumuleu, Ditrau, Cluj Napoca, Brasov);

destinatiile religioase unde au loc manifestari religioase, cum ar fi: sarbatorile legate
de Craciun si sfarsitul anului in zona Maramures, cu dansurile populare, Bucovina.

In continuare vor fi analizate in capitole distincte principalele forme de turism din

Romania si anume: turismul pe litoral

Tipurile de turism practicate

In activitatea turistica interna si internationala se practica o gama larga de forme si

aranjamente turistice, determinate de modalitatile de satisfacere a nevoii de turism, de
conditiile de realizare a echilibrului oferta-cerere, de particularitatile organizarii calatoriei. In
multe locuri exista oportunitati pentru practicarea unor forme speciale de turism bazate pe
atractii locale interesante sau neobisnuite.
 Aceste forme de turism pot fi dezvoltate la scara mai mare decat formele de turism
traditionale si in regiuni diferite. Oricum pentru comercializarea acestor forme de turism sunt
necesare cunostinte de specialitate, iar autoritatile locale trebuie sa inteleaga modalitatea lor
de dezvoltare inainte de asumarea unor riscuri suplimentare si de implicare a comunitatii
locale, a oamenilor de afaceri in dezvoltarea lor .

Formele de turism vor fi definite in functie de diferite criterii sau factori ce isi pun
pecetea asupra individualizarii si desfasurarii fenomenului turistic la scara detaliilor sale.
Astfel de criterii sunt: distanta, durata, provenienta turistilor, numarul turistilor, gradul de
organizare, modul de desfasurare, mijloace de transport utilizate, varsta turistilor, aportul
social, particularitatile regiunii de destinatie.

Forma de turism poate fi definita prin aspectul concret pe care il imbraca

asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentatie, agrement) ce alcatuiesc
produsul turistic, precum si modalitatea de comercializare a acestuia.

In practica turistica exista o serie de criterii si posibilitati de grupare a formelor de

turism:

a) in functie de locul de provenienta sau originea turistilor, se distinge:

turismul intern practicat de populatia unei tari in interiorul granitelor na 929b13j
tionale;
turismul international rezultat al deplasarii persoanelor in afara granitelor tarii
lor de resedinta. Turismul international se subdivide in turism emitator (outgoing), de
trimitere sau pasiv, care se refera la plecarile turistilor autohtoni peste granita si
turism receptor (incoming) de primire sau activ care cuprinde sosirile de turisti din alte
tari pentru petrecerea vacantei in tara primitoare.
b) dupa modalitatea de comercializare a vacantelor, se disting urmatoarele forme de
turism:
turismul organizat se caracterizeaza prin angajarea anticipata a prestatiei,
respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de calatorie si sejur. Aceasta angajare se
realizeaza prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihna si tratament) sau a altor
tipuri de intelegere convenite intre turist si agentia de voiaj sau alti organizatori de vacante
(hoteluri, companii aeriene).
turismul pe cont propriu, numit uneori si neoganizat, nu presupune angajarea
prealabila a unor prestatii turistice. Vizitatorul hotaraste singur asupra destinatiei, duratei
deplasarii, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalitatilor de agrement.
turismul semiorganizat (mixt) se caracterizeaza prin imbinarea trasaturilor
specifice celor doua forme deja prezentate.
c) in functie de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:
turism itinerant sau de circulatie, caracterizat printr-un grad de mobilitate
ridicat, in care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu sederi scurte (1-2 zile) in
acelasi perimetru.
turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacantei
in aceeasi localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la randul
lui in:
turism de sejur scurt se mai numeste si turism de weekend, presupune una sau
doua innoptari, de obicei in zonele limitrofe locului de resedinta;
turism de sejur mediu coincide cu durata standard a calatoriilor (12 15 zile);
 turism de sejur lung atunci cand timpul de ramanere intr-o localitate depaseste,
de regula, 30 zile. Este practicat in general de turistii de varsta a treia care efectueaza cure si
tratamente medicale sau de catre turistii cu venituri foarte ridicate.
d) din punct de vedere al periodicitatii sau frecventei de manifestare a cererii se
distinge:
turism continuu (permanent) organizat pe intreaga durata a anului calendaristic
(de exemplu turism cultural, de afaceri);
turism sezonier legat de existenta anumitor conditii naturale sau evenimente
culturale, artistice, sportive. El se grupeaza in: turismul de iarna, turismul de vara, turismul de
circumstanta (ocazional);
turism de circumstanta are o durata relativ scurta, de la cateva ore l cateva zile si
se poate desfasura intreaga perioada a anului. Motivatiile si formele pe care le imbraca sunt
extrem de variate. Intre atractiile la care aceasta forma de turism este sensibila se inscriu
manifestarile si evenimentele limitate ca durata (festivaluri artistice, expozitii, competitii
sportive), dar pot fi si anumite constructii cu functie turistica permanenta, unde vin in
momentele de recreere persoane antrenate in alte activitati.
e) dupa mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate in:
turismul pedestru antreneaza din cele mai vechi timpuri numerosi turisti ce se
deplaseaza in zona periurbana, dar si in regiunile muntoase. In cadrul acestei forme de turism
trebuie incluse si turismul cinegetic, pescuitul si alpinismul. Turismul pedestru ofera cea mai
stransa conexiune intre m si natura avand un caracter eminamente recreativ;
turism rutier se practica de numerosi participanti, pe distante scurte
(cicloturismul), lungi sau foarte lungi (cu motociclete, automobile sau autocare), iar prin
utilizarea gradului sau de independenta creste substantial. Este cea mai dinamica forma de
turism actuala, datorita perfectionarii cailor si mijloacelor de transport, precum si inmultirii
posibilitatilor, de a avea un mijloc de transport propriu;
turism feroviar este facilitat de prezenta unor mijloace de transport sigure, cu
un confort sporit, optime pentru deplasari la distante mari. Este practicat sub forma
calatoriilor in circuit, sau de catre turisti ce se deplaseaza spre anumite localitati alese ca loc
de desfasurare a activitatii recreative sau curative;
turism naval utilizeaza numeroase mijloace de transport, cum ar fi plutele arhaice,
ambarcatiunile cu vasle, rame sau motor, nave de pasageri fluviale sau maritime. Frecventa
maxima se inregistreaza pe lacurile interioare, in anumite sectoare ale fluviilor si raurilor
(cele ce traverseaza marile aglomeratii urbane) si in zonele de litoral, unde se practica un
adevarat cabotaj turistic. Ca varianta a turismului naval, foarte frecventa este croaziera in
bazinul unor mari intercontinentale (Mediterana, Caraibe, Marea Japoniei);
turism aerian a luat mare avant in a doua jumatate a secolului XX, prin
dezvoltarea acestor mijloace rapide de transport. Este practicat de persoanele cu venituri
mari, dornice de asi satisface necesitatile recreative la foarte mari distante. Deltaplanele si
elicopterele, tot mai intens utilizate in acest scop, incearca sa diversifice optiunile in acest
domeniu.
f) in functie de motivatia deplasarilor, se pot distinge urmatoarele forme ale
circulatiei turistice:
turismul de recreere si agrement este o forma frecvent intalnita, oferind un bun
prilej de a cunoaste locuri noi, istoria si obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se
interfereaza cu asa-numitul turism cultural. Scopul fundamental al practicarii sale este
satisfacerea nevoilor recreative ale populatiei antrenata in munci solicitante, cu mare consum
de energie fizica si psihica, sau locuind in habitate recunoscute prin stresul lor cotidian.
Practicarea turismului de recreere nu este apanajul unei anumite categorii de populatie, el este
si la indemana celor proveniti din medii considerate mai putin sau deloc stresante in general
locuitorii asezarilor rurale. Principalele trasaturi ale turismului de recreere sunt:
- antreneaza cel mai bine un numar de persoane, majoritatea provenind din tarile
puternic dezvoltate si urbanizate;
- ponderea decisiva a participantilor se recruteaza din randul populatiei urbane,
supusa unei indepartari accentuate fata de natura, in vreme ce populatia rurala participa cu
procente mai reduse; acest tip de turism sete practicat de toate grupele de varsta, dar mai
ales de tineret si de populatia matura;
- in zonele temperate ale globului, unde se concentreaza o populatie numeroasa,
turismul de recreere prezinta un caracter sezonier evident: vara si iarna, cele doua anotimpuri
extreme, constituie varfurile cererii turistice. Ca urmare acest tip de turism genereaza
supraincarcari la nivelul infrastructurii, fie ca este vorba de bazele de cazare, fie de caile de
acces;
- distanta de deplasare variaza mult, in functie de solicitarile si posibilitatile
materiale ale turistilor.
- durata actului recreativ este si ea variabila. In general, predomina turismul de
scurta i medie durata, echivalent weekend-uli sau unei fractiuni de concediu de odihna.
Durata lunga a recrearii este specifica unei grupe restranse proveniti in majoritate absoluta
dintre pensionari;
- eficienta economica a turismului de recreere este una dintre cele mai ridicate.
Aceasta deoarece turismul tine sa-si satisfaca cerintele recreative prin utilizarea tuturor
elementelor infrastructurii destinate acestui scop. Nu este mai putin adevarat ca exista un
mare numar de turisti cu venituri reduse, in special tineri, la care recreerea se realizeaza in
urma unei minime solicitari a produsului turistic;
- realizarea unei infrastructuri proprii, in care elementelor comune tuturor tipurilor de
turism (baze de cazare si alimentatie) li se asociaza dotari specifice, menite sa amplifice si sa
satisfaca polivalent cerintele de agrement (piscine, sali de jocuri diverse, terenuri de sport,
discoteci).

Turismul de recreere valorifica, in primul rand, insusirile estetice ale fondului turistic
apartinand cadrului natural. Pe de o parte, reconstruieste o punte intre om si natura, oferindu-i
acestuia posibilitatea ca, intr-un cadru nou, sa se elibereze de presiunea vitii cotidiene. Din
aceasta cauza schimbarea locului reprezinta o conditie a recreerii si agrementului. In acest
domeniu nu isi au locul standardele si nici retele unice; aici intervine profesionalismul
agentiilor de voiaj de a lansa o oferta cat mai variata pentru a putea raspunde la cat mai multe
cerinte ale turistilor.

turismul de tratament si cura balneara este o forma specifica a turismului de

odihna care a luat o amploare mare nu atat ca urmare a dorintei de a preveni anumite
imbolnaviri, cat, mai ales, cresterii surmenajului si a bolilor profesionale provocate de ritmul
vietii moderne. Din aceasta cauza, el este legat mai mult de anumite statiuni cunoscute pentru
proprietatile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru namoluri, situate intr-un
climat de crutare.

Trasaturile acestei forme de turism sunt urmatoarele:

numarul participantilor este mai redus decat in cazul precedent, implicand doar
populatia suferinda, sau cea dornica de a preveni anumite afectiuni;
 majoritatea turistilor se recruteaza din regiunile urbane, unde rezistenta
organismului uman cedeaza mai devreme, creste ponderea populatiei rurale (anumite boli
nefiind induse de conditiile mediului de viata, ci de alte cauze);
spre deosebire de turismul de recreere si de agrement, cel curativ se desfasoara
cu oscilatii nesemnificative, pe intreaga durata a anului, ceea ce limiteaza mult aparitia
varfurilor la nivelul fluxurilor si asaltarea ofertei peste limitele ei. Din aceasta cauza, el are
un caracter regulat si poate fi optim organizat;
distanta la care se practica depinde de natura afectiunii si de pozitia geografica,
in raport cu domiciliul turistului, a resurselor atractive; distantele lungi fiind asadar impuse de
acesti doi factori, independent de vointa turistului;
durata actului recreativ este si ea dictata de natura afectiunii si eficacitatea
tratamentului curativ, perioadele in care se desfasoara acest tip de turism, de obicei medii si
lungi, avand un singur factor limitativ, pentru afectiunile mai putin grave, marimea
concediului de odihna;
eficienta economica a turismului curativ este nare datorita faptului ca practicantii
sunt nevoiti sa utilizeze o infrastructura de profil si sa consulte un personal de inalta
calificare, ceea ce ridica mult costul serviciilor;
in cadrul dotarilor destinate bunei desfasurari a activitatilor de refacere si
ingrijire a sanatatii sunt incluse elemente specifice (saune, bai de plante si namol, proceduri
de terapie intensiva, sali de gimnastica recuperatorie).
turismul sportiv constituie o alta forma a circulatiei foarte agreata de anumite
categorii ale populatiei. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele
nautice, sporturile de iarna pana la alpinism, vanatoare, pescuit;
turismul stiintific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la
congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective
hidroenergetice. Din punct de vedere stiintific un interes aparte il prezinta vizitarea unor
pesteri, rezervatii naturale, monumente ale naturii;
turismul de cumparaturi (shopping tourism) determinat de deplasarile ocazionale
in alte localitati (tari) in vederea achizitionarii unor produse in conditii mai avantajoase decat
cele oferite pe plan local (national) sau a unor produse pe care nu le ofera piata locala.
g) dupa caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting urmatoarele forme de
turism:
turismul particular (privat) se adreseaza unor persoane cu venituri ridicate, care,
de regula, dispun de o a doua resedinta cum ar fi case de vacanta la munte sau la mare. Aceste
persoane si atunci cand apeleaza la turismul organizat se deplaseaza cu mijloace proprii de
transport si recurg la servicii deosebite si forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;
turismul social este un turism de masa, agreat de persoanele cu posibilitati
financiare relativ limitate. Acesti turisti solicita forme ieftine de cazare si mijloace de
transport in comun, sau cel mult inchiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de
transport. In aceeasi categorie se incadreaza si cei care solicita bilete prin sindicat;
turismul pentru tineret constituie o forma particulara a turismului social,
adresandu-se, cu precadere, categoriilor tinere ale populatiei. Aceasta forma de turism
apeleaza la tabere de creatie, cantonamente, vacante la preturi medii si submedii, fiind
utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;
turismul de afaceri este acea forma de turism practicata de angajati sau de alte
categorii de persoane, in interes de serviciu, in interiorul sau in afara tarii de resedinta,
incluzand: participarea la intalniri de afaceri, targuri si expozitii, conferinte si reuniuni.
Turismul de afaceri detine, astazi, in lume, circa 20% din totalul calatoriilor internationale si
aproape din totalul incasarilor turistice, avand cote diferite de la o tara la alta, in functie de
dotarea turistica si nivelul de dezvoltare economica.

Din punct de vedere al continutului, formele turismului de afaceri se structureaza in:

turism general de afaceri se refera la activitatea persoanelor ce lucreaza, pentru o

scurta perioada de timp, in afara locului de munca obisnuit (reprezentanti vanzari, ziaristi);
turismul de reuniuni este determinat de participarea la un eveniment de tipul
intalnirilor, conferintelor, simpozioanelor, colocviilor, congreselor si este considerat una
dintre cele mai obisnuite forme ale calatoriilor de afaceri;
targurile si expozitiile se definesc prin prezentari de produse si servicii, destinate
unui public invitat, cu scopul de a determina o vanzare sau a informa vizitatorul. Ca forma de
turism, ele stimuleaza calatoria a doua categorii de persoane: expozanti si vizitatori;
calatoriile stimulent imbraca forma unor vacante scurte, dar de un nivel de
confort foarte ridicat, oferite anumitor categorii de angajati si, frecvent, familiilor acestora, cu
accent pe distractie, relaxare, ca recompensa pentru performantele deosebite obtinute in
activitatea profesionala.
h) dupa categoria de varsta si ocupatia turistilor, formele de turism pot fi:
turism pentru tineret practicat de catre elevi si studenti cu tenta recreativa si
culturala;
turism pentru populatia activa (turism polivalent);
turism pentru pensionari preponderent curativ.
i) dupa caracteristicile prestatiei turistice principale preferate de turist in cadrul
sejurului, formele de turism mai pot fi grupate in:
turismul de sejur pe litoral practicat pentru cura heliomarina, sporturi nautice,
odihna si recreere, tratament balnear;
turism de sejur in statiunile montane cuprinde turismul practicat in vacante si
week-end aproape in tot timpul anului, iar in sezonul alb turismul pentru practicarea
sporturilor de iarna (schi, saniuta, bob, patinaj, snowbord);
turismul in statiunile balneo-climaterice reprezinta un sector major in cadrul
industriei turistice romanesti, datorita particularitatilor sale specifice. Este cunoscut ca
aproape o treime din apele termale si minerale de care beneficiaza Europa este concentrata in
Romania, iar efectele acestora pentru sanatate au fost atestate de-a lungul secolelor;
turismul cu caracter special: vanatoare si pescuit sportiv, congrese, conferinte.

Turismul cultural. Numit adesea si turism de vizitare, deoarece practicarea sa presupune,

invariabil vizita la un obiectiv sau grupare de obiective sau resurse atractive. Menirea acestui tip
de turism este complexa: in primul rand este instruirea prin imbogatirea cunoasterii, in al doilea
rand este recrearea resimtita pe plan spiritual prin aflarea unor adevaruri si cunoasterea unor noi
fenomene. Primordiala ramane insa in sfera conditionarilor nevoia de cunoastere si numai ca
derivat al ei, recrearea.

Turismul rural. Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorinta de expansiune si
petrecere a timpului liber si a vacantelor la tara constituind preocupari vechi mai ales ale
impatimitilor de natura. Ceea ce prezinta ca noutate este modul in care a evoluat aceasta forma
de turism atat cantitativ cat si calitativ in ultimele decenii, el tinzand sa devina un fenomen de
masa.

Forme de turism
 Nivelul de dezvoltare si civilizatie al unei tari este dat in mare masura de nivelul de
dezvoltare a sferei serviciilor oferite populatiei, dintre care remarcam serviciile de turism ca o
parte cu pondere semnificativa in PIB-ul tarilor dezvoltate. Pornind de la aceasta, se impune
sa observam modul in care a evoluat in Romania activitatea de prestari turistice si hoteliere in
ultimii ani.

In anul 1990 exista o baza materiala creata in turism, care, pentru a fi valorificata
eficient, se impunea sa fie imbunatatita calitativ, mai ales prin privatizare, din punctul de
vedere al conceptului de produs turistic si al managementului din ramura turism-servicii.
Doar prin privatizare, investitii si cresterea calitatii serviciilor prestate turistilor se putea sa se
creeze premisele asigurarii de servicii calitative, adaptate nevoilor reale ale populatiei.

Realizarea unui sistem de turism privatizat 100%, cu sustinerea prin masuri adecvate
a tendintei de diversificare si imbunatatire a calitatii, ar fi trebuit sa constituie o preocupare
permanenta a programelor si strategiilor nationale de dezvoltare a turismului romanesc, avand
in vedere faptul ca acest sector detinea deja o baza materiala semnificativa, concretizata mai
ales in hoteluri, vile, cabane, deci nu impunea un efort investitional sau de capital deosebit.

Sub acest aspect, este important de analizat modul in care aceste servicii au fost
prestate si prin prisma raportarii la nivelul veniturilor reale de care dispune populatia la un
moment dat. Literatura de specialitate releva numeroase incercari de tipizare a activitatilor
turistice. In cele ce urmeaza, sunt prezentate principalele formele de turism practicate in
Romania.

Turismul pe litoral. Desi activitatea turistica din aceasta zona se caracterizeaza

printr-o sezonalitate puternica, turismul de litoral este considerat cea mai importanta forma de
turism din Romania. Litoralul ofera, pe langa resursele naturale: plaja, apele marii si resurse
balneare (ape termominerale, namoluri sapropelice). Pe litoralul romanesc al Marii Negre
(244 km) sunt amenajate 12 statiuni turistice (Navodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud,
Techirghiol, Costinesti, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn), cu o capacitate
de cazare de 126.900 locuri , reprezentand 43,3 % din spatiile de cazare, locuri situate in
peste 260 hoteluri de diferite categorii.

Turismul montan. Acest tip de turism are traditie in Romania. Primele cabane au fost
construite la sfarsitul secolului XIX in Muntii Fagarasi (Bucegi, Cindrel). Turismul de munte
s-a dezvoltat mult, fiind amenajata o baza materiala deosebita, unitati de cazare (hoteluri,
vile, campinguri, cabane etc.), unitati de alimentatie, baze de agrement, partii de schi
(aproximativ 80 km), mijloace de transport prin cablu (aproximativ 60 km de telecabine,
telescaune, teleschiuri).

Principalele obiective turistice din Carpatii Orientali sunt: Poiana Brasov, Lacul Rosu
(lac de baraj natural), Lacul Sf. Ana (in crater vulcanic), Durau, Izvorul Muresului; din
Carpatii Meridionali sunt mai importante statiunile din Masivul Bucegi (Sinaia, Busteni,
Paraul Rece, Predeal), iar in Carpatii Occidentali: Semenic, in Muntii Banat, Scarisoara.

Turismul balnear. Primii care au valorificat proprietatile terapeutice ale apelor

minerale Geoagiu-Bai si Herculane au fost dacii si romanii. In prezent, exista peste 160
statiuni si localitati cu factorii naturali care au proprietati curative.
 Potentialul terapeutic este dat de proprietatile apelor minerale si carbogazoase, ale
apelor minerale termale, ale lacurilor cu ape sarate, ale namolurilor sapropelice, ale salinelor.
In Carpatii Orientali, statiunile importante datorita proprietarilor terapeutice si dotarilor
materiale sunt: Sangeorz - Bai, Vatra Dornei, Borsec, Slanic Moldovasi Baile Tusnad. In
Carpatii Meridionali intalnim statiunile: Moneasa, Calimanesti, Olanesti, Geoagiu - Bai. Pe
langa aceste statiuni traditionale, care imbina turismul montan cu cel curativ, trebuie adaugate
si urmatoarele statiunile balneare: Baile Felix (ape geotermale), Govora (ape minerale), Lacul
Sarat, Lacul Amara (cu ape sarate si namoluri sapropelice).

Turismul rural. Popularitatea turismului rural a crescut in ultimii ani. De la

initiative cu caracter individual s-a ajuns la o adevarata alternativa de petrecere a timpului
liber. Motivul dezvoltarii turismului in mediul rural este constientizarea, de catre micii
agricultori, a necesitatii diversificarii activitatii atat in cadrul fermei agricole, cat si in afara
acesteia, prin angrenarea in silvicultura, turism sau apeland la anumite activitati pe timp
determinat, in interiorul economiei locale.

Turismul cultural. Romania are un patrimoniu cultural-istoric si etnofolcloric de

mare valoare si atractivitate turistica. Exista peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes
national si international, intre care se remarca: biserici si ansambluri manastiresti,
monumente si ansambluri de arhitectura si de arta, ansambluri arhitecturale urbane, centre
istorice si situri arheologice, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului
Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetatile
dacice, cetatea Sighisoara).

Tezaurul etnografic si folcloric romanesc este de asemenea de mare originalitate, fiind

reprezentat prin: arhitectura specifica satelor din provinciile istorice romanesti; bisericile de
lemn din Maramures si Salaj; prelucrarea lemnului; portul popular; arta decorarii; manifestari
etnoculturale si religioase traditionale; targuri si expozitii muzeale etnografice in aer liber sau
pavilioane expozitionale.

Aceasta forma de turism este sustinuta de o capacitate de cazare care reprezinta 12,9%
din totalul locurilor existente la nivelul intregii tari, in ultimii ani inregistrandu-se o
diminuare a acesteia, ca urmare a schimbarii destinatiilor unor unitati de cazare. Numarul
turistilor straini in turismul cultural religios a crescut cu 28,5%

Ecoturismul. Romania detine in prezent 12 parcuri nationale cu o suprafata totala de

306,989 ha, 14 parcuri naturale cu o suprafata de 772,128 ha. Suprafata totala a parcurilor
nationale, parcurilor naturale si rezervatiilor biosferei este de 1.655.333 ha (121.779 ha -
suprafta maritima), ceea ce reprezinta 6,43 % din suprafata terestra a tarii. Acestea sunt
grupate astfel: 12 parcuri nationale (306,989 ha), 14 parcuri naturale ( 772,128 ha), rezervatia
Biosfera Delta Dunarii ( 576,216 ha). In afara parcurilor nationale, parcurilor naturale si
rezervatiilor biosferei exista circa 800 de rezervatii stiintifice, monumente ale naturii si
rezervatii naturale a caror suprafata totala nu a fost inca determinata insa este estimata la
aproximativ 169.000 hectare. Prin urmare suprafata terestra a ariilor naturale protejate
acopera 7,14% din suprafata terestra a tarii la finele anului 2004.

Turismul religios. Turismul religios consta in pelerinajele credinciosilor la lacasurile

de cult, considerate sfinte de diferite religii. In aceeasi masura, marile sarbatori de cult,
hramurile manastirilor si bisericilor atrag, in perioada sarbatorilor religioase traditionale, un
numar considerabil de pelerini.
 Potentialul turistic pentru aceasta forma de turism in Romania este reprezentat de:
monumentele de cult care adapostesc ramasite pamantesti ale unor sfinti (mormantul Sfintei
Paraschiva la Iasi) sau martiri ( osemintele primilor patru martiri crestini romani de la
manastirea Cocos din nordul Dobrogei); sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza Dacica din
Muntii Orastiei; bunuri cultural religioase, cum ar fi manastirile din Bucovina cu biserici ai
caror pereti sunt pictati la exterior, manastirile din Oltenia sau Moldova, bisericile fortificate
din Transilvania, catedralele catolice ( Sumuleu, Ditrau, Cluj Napoca, Brasov); destinatiile
religioase unde au loc manifestari religioase, cum ar fi: sarbatorile legate de Craciun si
sfarsitul anului in zona Maramures, cu dansurile populare, Bucovina.