Atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur Faţă de Nedreptăţile Sociale - Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIFĂR
Atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur Faţă de Nedreptăţile Sociale - Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIFĂR
Atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur Faţă de Nedreptăţile Sociale - Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIFĂR
1
Asupra anului naşterii Sf. Ioan părerile sunt împărţite. O concluzie unanimă care ar cuprinde
toate variantele este şi cea întâlnită la B. Altaner, A. Stuiber, Patrologie, Freiburg, 1978, p. 322, care
fixează anul naşterii în perioada 344-354. A se vedea şi cea mai recentă monografie, J.N.D. Kelly,
Golden Mouth. The Story of John Chrysostomus – Ascetic, Preacher, Bishop, Londra, 1995.
2
Sozomen, Istoria bisericească, VIII, 2, PG 67, 1513.
97
STUDII ŞI ARTICOLE
mine tot timpul, ne spune Sfântul Ioan. Am urmat aceleaşi studii şi am avut aceiaşi
profesori. Una ne era şi râvna şi sârguinţa pentru studiile pe care le făceam. La fel ne
era şi dorinţa, născută din aceleaşi năzuinţe. Nu numai când mergeam la dascăli, dar
şi când i-am părăsit, când a trebuit să ne hotărâm ce drum este mai bun pentru noi de
ales în viaţă şi atunci am fost tot de o părere”3.
Practicarea avocaturii nu-l mulţumea pe Vasile şi insista pentru călugărie.
Hotărâţi să îmbrăţişeze monahismul, „filosofia cea adevărată”, cei doi au vrut să
plece împreună. Sfântul Ioan, la insistenţele mamei sale, care simţea această
despărţire ca o a doua văduvie4, a trebuit să renunţe. Casa a devenit însă o adevărată
mănăstire. Retras din vâltoarea preocupărilor lumeşti, trăia în asceză, studiind Sfânta
Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi până la el.
După moartea mamei sale, prin anii 374-375, a trăit timp de 4 ani sub
îndrumarea unui bătrân eremit sirian, în munţii Antiohiei iar apoi timp de 2 ani s-a
retras într-o peşteră, tot din munţii Antiohiei, practicând o asceză foarte severă care
i-a afectat sănătatea.
Chemat de episcopul Meletie a revenit în Antiohia, coborârea sa din munte
însemnând începutul urcuşului pe cele mai înalte culmi ale oratoriei creştine şi ale
teologiei ortodoxe5.
În anul 381 a fost hirotonit diacon de episcopul Meletie şi timp de 5 ani a
îndrumat activitatea catehetică ocupându-se în paralel şi de elaborarea scrierilor sale
din tinereţe, unele de o inegalabilă frumuseţe, cum ar fi Tratatul despre preoţie.
În anul 386 episcopul Flavian l-a hirotonit preot; cu acest prilej Sfântul Ioan a
rostit o memorabilă cuvântare, care ilustrează încă o dată importanţa pe care o
acorda misiunii preoţeşti. Ca preot al catedralei episcopale din Antiohia, ctitoria
împăratului Constantin cel Mare6, Sfântul Ioan a dominat prin cuvântările sale, timp
de 12 ani, viaţa spirituală a antiohienilor. Predica de două ori pe săptămână, Vineri şi
Duminică, iar în Postul Mare zilnic, cuvântările sale însufleţind inimile
credincioşilor din toate bisericile Antiohiei şi din împrejurimi, fie prin comentariile
la Sfânta Scriptură, prin cuvântările moral-ascetice, fie prin cuvântări polemice
îndreptate împotriva viciilor sau a ereziilor care tulburau viaţa Bisericii în acel timp.
Predicile sale, deşi durau uneori până la două ore, nu deveneau niciodată obositoare
pentru că marele orator reuşea prin elocinţa sa dar şi prin exemple, prin istorisiri
interesante şi reale, prin analogii şi metafore, prin pilde şi întâmplări cotidiene, să
capteze atenţia auditoriului. O atenţie deosebită acorda aspectului social, el fiind pe
drept cuvânt numit de Ilie Miniat „mângâierea păcătoşilor”. Deşi biciuia cu mare
curaj abuzurile şi imoralitatea, necredinţa şi îndărătnicia ereticilor sau a
necreştinilor, Sfântul Ioan a fost în acelaşi timp un remarcabil protector şi
3
Tratat despre preoţie I, 1, traducere românească de D. Fecioru, Despre preoţie, Bucureşti, 1987,
p. 23-24.
4
Ibidem, p. 27-29.
5
D. Fecioru, Introducere la Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri I, PSB, vol. 21, Bucureşti, 1987, p. 10.
6
I.G. Coman, Patrologie, Bucureşti, 1956, p.200.
98
Atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur faţă de nedreptăţile sociale
7
Migne, PG 49, 15-222.
8
Este vorba de respingerea candidaturii lui Maxim Cinicul, reprezentantul alexandrinilor, la
scaunul episcopal din Constantinopol, în favoarea Sf. Grigorie de Nazianz, cf. I. Rămureanu, M. Şesan,
T. Bodogae, Istoria Bisericească Universală, vol. I, ed. III, Bucureşti, 1987, p. 334 ş.u.
9
Cf. Altaner /Struiber, Patrologie, p. 322. Vezi şi D. Fecioru, Introducere..., p. 12.
10
I.G. Coman, op. cit., p. 201; Altaner /Stuiber, Patrologie..., p. 322.
99
STUDII ŞI ARTICOLE
11
În timpul urmăririi, când Eutropiu s-a refugiat chiar în biserică, deşi luptase pentru suprimarea
dreptului de azil al acesteia, Sf. Ioan a preferat să fie el arestat decât să extrădeze pe cel ce era sub
protecţia Bisericii, iar când acesta a fugit din biserică şi-a fost prins şi omorât, Sf. Ioan a subliniat în
cuvântarea sa cât de mare este folosul omului care rămâne în Biserică şi este protejat de ea, vezi Cuvânt
la Eutropiu II, PG 52, 413-414.
12
A se vedea „Actul de acuzare împotriva Sf. Ioan Gură de Aur”, Anexa I, în Sf. Ioan Gură de
Aur, Cuvioasa Olimpiada. O viaţă, o prietenie, o corespondenţă, Editura Deisis, Sibiu, 1997, p. 187-
191.
100
Atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur faţă de nedreptăţile sociale
13
Cf. Altaner /Stuiber, Patrologie, p. 323.
14
Populaţia revoltată a incendiat biserica Sf. Sofia şi clădirea senatului din Constantinopol,
ibidem, p. 323.
15
Ibidem, p. 330.
16
Ibidem, p. 323 şi I.G. Coman, op. cit., p. 202.
17
O înşiruire a operelor cunoscute până acum găsim la D. Fecioru, op. cit., p. 20-26.
101
STUDII ŞI ARTICOLE
102
Atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur faţă de nedreptăţile sociale
singur şi nu bea vin ... uneori nu mânca până seara, fie din cauza grijilor bisericeşti,
fie din cauza contemplaţiilor bisericeşti”23.
În anul 390, când era preot în Antiohia, menţiona că beneficia de activitatea
filantropică a Bisericii din acest oraş 3000 de persoane afară de cerşetorii ocazionali.
Zilnic erau întreţinute văduve şi fete, deţinuţi, bolnavi, infirmi, străini şi săraci care
primeau hrană şi îmbrăcăminte. Cheltuielile erau suportate de biserică din veniturile
proprii şi donaţiile unor credincioşi modeşti, dar nu ale bogaţilor.
Venind episcop în Constantinopol a constatat că lipsa practicării milosteniei
făcea ca mii de oameni să trăiască într-o cruntă sărăcie. Şi aici Biserica ajuta peste
3000 de săraci, deşi veniturile ei nu se ridicau la nivelul averii unui bogat. De aici
concluzia pe care o trage Sfântul Ioan: „Dacă numai 10 bogaţi ar vrea să-i ajute pe
săraci, aşa cum ajuta Biserica, nu ar mai fi nici un sărac în oraşul nostru”24. Banii
economisiţi din reducerea cheltuielilor de la reşedinţa patriarhală i-a folosit pentru
construirea unor noi spitale şi repararea şi dotarea celor existente. Pentru a-i
determina pe bogaţii oraşului să facă milostenie, a descris în cuvinte zguduitoare
situaţia bolnavilor din spitale dar mai ales a celor contaminaţi de lepră sau suferind
de cancer, izolaţi la marginea capitalei: „Aceste două boli sunt în acelaşi timp lungi
şi incurabile. Cine este atins de ele, este alungat de cetăţenii oraşului şi i se
interzice frecventarea băilor, a forumului, a oricărui loc public. Această sechestrare
devine şi mai grozavă, dacă acest nenorocit nu poate fi asigurat că nu-i va lipsi
măcar pâinea”25.
De pe urma asistenţei medicale organizată şi susţinută de Biserica din
Constantinopol beneficiau de asemenea pelerinii şi străinii, dacă se întâmpla ca ei să
se îmbolnăvească26.
Sfântul Ioan a criticat vehement menţinerea sclaviei în societatea creştină.
Pentru el „sclavia este numai urmarea păcatului. Numai lăcomia, invidia şi nesaţiul
au născut-o”27. În târgurile de sclavi, relatează el, oamenii erau trataţi şi expuşi ca
animalele, vânduţi şi cumpăraţi ca o marfă28. De aceea el căuta să-i convingă pe
stăpâni, ca cel puţin să-i trateze creştineşte, să-i înveţe meserii ca să-şi poată asigura
existenţa şi apoi să-i elibereze29. Maltratarea sclavilor prin bătaie este considerată
neomenie, drept pentru care cerea stăpânilor să-i educe folosind puterea cu
blândeţe30. Deşi condiţiile social-economice nu permiteau desfiinţarea sclaviei, prin
23
Dialog istoric despre viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur, XII, Migne, PG XLVII, 39.
24
Omilia a LXXVII-a la Matei, în col. PSB, vol. 23, Bucureşti, 1994, p. 871-884.
25
Ad Stagyrum 1, III, Migne, PG XLVII, 490-491.
26
Cf. D. Constantelos, op. cit., p. 156.
27
Omilia a XXII-a la Efeseni, 2, Migne, PG LII, 157.
28
Omilia a II-a. Către cei care vor fi luminaţi, 5, Migne, PG LI, 261.
29
Omilia a XL-a la I Corinteni, 5, Migne, PG, LI, 353-354.
30
Omilia a XV-a la Efeseni, 3-4, Migne, PG LIII, 109-110.
103
STUDII ŞI ARTICOLE
104
Atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur faţă de nedreptăţile sociale
St. John Chrysostom and Social Injustice. Christianity values St. John
Chrysostom not only as one of its great parents and teachers but also as one of its
philanthropists, his love for the wretched turning him into a true “ambassador of the
poor.” Acting with full responsibility towards his flock, irrespective of their social
status, he vehemently criticized social injustice in the Antioch and Constantinople of
his time. The main topic of his wonderful sermons was the wrong usage of wealth.
St. John intended to make the rich open their hearts to the poor, to their brothers in
Christ. This paper emphasizes this dimension of St. John's work and office for which
he had to live a life of exile, far from the ones whom he loved so much.
105