Matematica Pentru Grupele de Performanta-Clasa-A-X-A PDF
Matematica Pentru Grupele de Performanta-Clasa-A-X-A PDF
Matematica Pentru Grupele de Performanta-Clasa-A-X-A PDF
1
Coordonator Vasile Pop
Viorel Lupşor
2
MATEMATICĂ
PROGRAMA ŞCOLARA PENTRU CLASELE DE EXCELENŢA
X
ARGUMENT
5
le matematice la nivel de performanţe superioare. Programa are următoarele
componente:
- competenţe generale
- competenţe specifice şi conţinuturile corelate cu acestea
- valori şi atitudini
- sugestii metodologice.
Competenţe generale
6
Competenţe specifice Conţinuturi
1.Observarea şi diferenţierea diferite- Metode de rezolvare a problemelor
lor tipuri de ecuaţii, inecuaţii, inega- de algebră
lităţi, identităţi şi sisteme de ecuaţii • Metoda trigonometrică
2. Identificarea unor identităţi şi inega- • Metoda vectorială
lităţi clasice şi rezolvarea de probleme • Metode de rezolvare a ecua-
pe baza acestora ţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor
3. Alegerea modelului matematic al exponenţiale şi logaritmice
unei probleme algebrice utilizând tri- nestandard
gonometria, vectorii sau numerele
complexe în scopul optimizării efectu- Şiruri şi progresii
ării unor calcule
4.1. Transpunerea în limbajul nume- Numere complexe
relor complexe a unor proprietăţi • Numere complexe în algebră
algebrice şi geometrice • Numere complexe în geome-
4.2. Stabilirea de condiţii necesare şi trie
suficiente ca un şir să fie progresie • Ecuaţii în C
aritmetică sau geometrică
5.1. Utilizarea proprietăţilor unor Elemente de combinatorică
funcţii (monotonie, convexitate) în
• Probleme de numărare
scopul rezolvării de ecuaţii, inecuaţii,
(de ex. : determinarea numărului
sisteme exponenţiale şi logaritmice
de funcţii, de submulţimi, de
nestandard
puncte din plan sau spaţiu cu
5.2.Determinarea unor polinoame sau
anumite proprietăţi)
a numărului de elemente ale unei mul-
• Sume combinatorice
ţimi care satisfac anumite condiţii date
(de ex. : formula lui Li- Jen- Shu,
6. Utilizarea elementelor de combina-
formula lui Dixon, identităţile lui
torică şi progresiile la calculul unor
Abel)
sume
7. Realizarea unor implicaţii între
Probleme de geometrie în spaţiu
problemele tipice cu progresii, funcţii
exponenţiale şi logaritmice, polinoa-
Polinoame
me, combinatorică, probleme de
• Criterii de ireductibilitate
geometrie în spaţiu şi cele propuse la
pentru polinoame
concursurile şi olimpiadele şcolare
(Criteriul lui Eisenstein şi al lui
8.1. Conştientizarea şi abilitatea
Schőnemann)
utilizării unei varietăţi de metode care
stau la baza rezolvării ecuaţiilor,
inecuaţiilor, inegalităţilor şi sistemelor
de ecuaţii
7
8.2. Realizarea de conexiuni între
algebră, vectori, geometrie şi trigono-
metrie prin rezolvarea problemelor
utilizând diferite tehnici
VALORI ŞI ATITUDINI
SUGESTII METODOLOGICE
8
Acest curriculum are drept obiectiv ca fiecare elev capabil de performanţe
superioare să-şi poată dezvolta competenţele într-un ritm individual, de a-şi
transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în alta. Pentru aceasta se
recomandă următoarele activităţi :
• Alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a
gândirii
• Solicitarea de frecvente corelaţii intra şi interdisciplinare
• Punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru
adecvate
• Obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate
informaţională
• Prevederea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup
• Utilizarea unor softuri educaţionale
9
1. Metoda trigonometrică in rezolvarea problemelor de algebră
1.1. Introducere
Bibliografie
13
Probleme rezolvate (1)
A. IDENTITĂŢI
tgu ≠ ±
1
şi u≠
(2k + 1)π , ∀k ∈ Z , are sens tg 3u =
3tgu − tg 3 u
şi cum
3 2 1 − 3tg 2 u
3a + 3b + 3c = 3kπ , obţinem tg (3a + 3b + 3c ) = 0 , de unde tg 3a + tg 3b + tg 3c =
= tg 3a ⋅ tg 3b ⋅ tg 3c care este echivalentă cu egalitatea propusă.
Observaţie
1.Pornind de la identitatea
tg (a + b + c + d ) =
∑ tga − ∑ tga ⋅ tgb ⋅ tgc , obţinem
1 + tga ⋅ tgb ⋅ tgc ⋅ tgd − ∑ tga ⋅ tgb
tg 4 x =
( )
4tg 1 − tg 2 x
. Cu acestea putem obţine şi alte identităţi condiţionate
1 − 6tg 2 x + tg 4 x
14
cum ar fi: Dacă x + y + z + t = xyz + yzt + ztx + txy , atunci
X + Y + Z + T = XYZ + ZYT + ZTX + TXY (sau ∑ X = ∑ XYZ ), unde
X =
(
4x 1 − x 2 ) şi analoagele pentru Y , Z , T . Observăm că dacă
1 − 6x 2 + x 4
+ b + c + d = π , atunci ∑ tga = ∑ tga ⋅ tgb ⋅ tgc ;
∑ X − ∑ XYZ =
tg (4a + 4b + 4c + 4d ) =
1 + XYZT − ∑ XY
= tg 4π = 0 ⇒ ∑ X = ∑ XYZ .
succesiv:
4 − a2 − b2 1 − cos(α − β ) α −β b 4 − a 2 − b 2 sin α − sin β
= = tg ; = .
a +b
2 2
1 + cos(α − β ) 2 2 a2 + b2 2
a b 4 − a2 − b2 a b 4 − a2 − b2
+ = sin α ; − = sin β .
2 2 a2 + b2 2 2 a2 + b2
Egalitatea devine 1 − sin 2 α + 1 − sin 2 β = cos α + cos β = b .
15
R1.2.3. Să se arate că:
1+ x 1+ y 1+ z
+ + = 2 3, dacă şi numai dacă
1+ x + x 2
1+ y + y 2
1+ z + z2
x = y = z = 1,
( x, y , z ≥ 0 ) .
Soluţie:
Observând că x 2 + x + 1 este latura opusă unghiului de 120° în triunghiul cu
laturile 1 şi x , considerăm ∆ABC cu AC = 1 , AB = x , BC = x 2 + x + 1 ,
m( A) = 120°. Din teorema sinusurilor în ∆ABC avem:
AC = 2 R sin α , α = m(∠ABC ) ;
AB = 2 R sin (60° − α ) ;
BC = 2 R sin 120°;
Cum AB + AC > BC , avem:
x +1 2 R sin α + 2 R sin (60° − α ) 2[sin α + sin (60° − α )]
1< = = =
x2 + x +1 2 R sin 120° 3
4 sin 30° cos(30° − α ) 2 x +1 2
= ≤ . Deci ≤ ,cu egalitate dacă şi numai
3 3 x + x +1
2
3
1+ y 2 1+ z 2
dacă x = 1 . Analog ≤ , ≤ şi prin urmare
y + y +1
2
3 z + z +1
2
3
egalitatea are loc dacă şi numai dacă x = y = z = 1 .
Observaţie:
1+ x
Pentru demonstrarea inegalităţii ∑ ≤ 2 3 , am arătat mai
x2 + x +1
întâi trei inegalităţi mai simple, pe care apoi le-am adunat. Acest procedeu se
numeşte „spargerea” inegalităţii.
16
B. INEGALITĂŢI
Observaţie:
Inegalitatea se poate demonstra şi prin „spargerea” ei în trei inegalităţi
care se pot deduce folosind aceeaşi metodă trigonometrică. Acestea sunt:
( )( )( )
a(1 + yz ) 1 + x 2 ≤ a 1 + x 2 1 + y 2 1 + z 2 şi analoagele.
17
4 cos 3 α n − cos 3α n 1 n
+ = − (cos 3α 1 + cos 3α 2 + L + cos 3α n ) ≤ .
3 3 3
Soluţie:
π
Deoarece x ≤ 1 , putem nota x = cos 2t , t ∈ 0, . Inegalitatea din enunţ
2
devine
(1 − cos 2t )n + (1 + cos 2t )n ≤ 2 n ⇔ 2 n sin 2n t + 2 n cos 2 n t ≤ 2 n ⇔ sin 2 n t + cos 2 n t ≤ 1
inegalitate care se obţine prin adunarea inegalităţilor sin 2 n t ≤ sin 2 t şi
cos 2 n t ≤ cos 2 t . Egalitate avem în cazul n = 1 .
C. PROBLEME DE EXTREM
x2 + 2
R1.2.7. Să se afle minimul funcţiei f : R → R , f ( x ) =
x2 +1
Soluţie:
x∈R, deci (∃)α ∈ − π , π , astfel încât x = tgα . Atunci
2 2
x2 + 2 tg 2α + 2
= =
x2 +1 tg 2α + 1
sin 2 α + 2 cos 2 α 1 + cos 2 α 2 cos α
= ⋅ cos α = ⋅ cos α ≥ ⋅ cos α = 2 . Minimul
cos α
2
cos α
2
cos 2 α
este 2 şi se atinge pentru x = 0 .
x 1 − y 2 + y 1 − x 2 ≤ 1 ⇔ −1 ≤ E ( x, y ) ≤ 1 .
18
2 2
Minimul se atinge pentru (x, y ) ∈ (0,−1), (− 1,0 ), − ,− iar maximul
2 2
2 2
pentru (x, y ) ∈ (0,1), (1,0 ), , .
2 2
D. ECUAŢII
19
1 − cos 2 α = 4 cos 3 α − 3 cos α ⇔ sin α = cos 3α . Pentru α ∈ [0, π ] , sin α ≥ 0
π
şi sin α = cos 3α ⇔ cos 3α = cos − α
deci cu soluţiile
2
3π π π
α ∈ + kπ ∪ + kπ , k ∈ Z . Cum α ∈ [0, π ] obţinem α1 = ,
4 8 8
5π 3π π 2+ 2 2− 2 2
α2 = , α3 = , deci x1 = cos = , x2 = − , x3 = − .
8 4 8 2 2 2
(
R1.2.11. Să se rezolve ecuaţia: x + 1 − x 2 = 2 2 x 2 − 1 )
Soluţie:
Condiţia de existenţă este 1 − x 2 ≥ 0 ⇔ x ∈ [− 1,1] . Facem schimbarea de
variabilă x = cos α , α ∈ [0, π ] care ne conduce la ecuaţia
cos α + sin α = 2 cos 2α . Pentru cos 2α ≥ 0 ridicăm la pătrat şi obţinem
1
succesiv 1 + sin 2α = 2 cos 2 2α ⇔ ⇔ 2 sin 2 2α + sin 2α − 1 = 0 ⇔ sin 2α =
2
1 k π kπ
sau sin 2α = −1 . Din sin 2α = rezultă α ∈ (− 1) + / k ∈ Z . Convine
2 12 2
π π π π 2+ 6
α= deci x = cos = cos − = = . Din sin 2α = −1 rezultă
12 12 3 4 4
π kπ 3π 3π 2
α ∈ (− 1)k +1 + / k ∈ Z . Convine α = de unde x = cos =− .
4 2 4 4 2
E. SISTEME DE ECUAŢII
(Mihail Bencze)
20
Soluţie:
π
Din x, y, z > 0 , rezultă că (∃) α , β , χ ∈ 0, astfel încât x = tgα , y = tgβ ,
2
tgα + tgβ + tgχ − tgα ⋅ tgβ ⋅ tgδ
z = tgχ . Deoarece tg (α + β + χ ) = =0
1 − tgα ⋅ tgβ − tgβ ⋅ tgχ − tgχ ⋅ tgα
π
rezultă α + β + χ = kπ , k ∈ Z , dar α , β , χ ∈ 0, , deci α + β + χ = π .
2
3 3
A doua ecuaţie se scrie: sin α + sin β + sin χ = (1)
2
α β −χ
Avem sin α + sin β + sin χ = sin α + 2 cos cos . Presupunând α
2 2
α
constant, cum cos ≥ 0 , vom avea maximul expresiei sin α + sin β + sin χ
2
pentru β = χ . Analog α = β , deci maximul se obţine pentru triunghiul
3 3
echilateral, prin urmare sin α + sin β + sin χ ≤ .
2
π π
Din (1) rezultă α = β = χ = , deci x = y = z = tg = 3.
3 3
21
x sin α y sin β z sin χ
Deducem succesiv: = ; = ; = şi
( a 1+ x) 2
2a ( )
b 1+ y 2
2b ( )
c 1+ z 2
2c
sin α sin β sin χ
din primele două egalităţi avem = = care exprimă teorema
a b c
sinusurilor într-un triunghi ABC , de laturi a, b, c şi unghiuri α , β , χ .
Soluţiile sistemului sunt deci
(x, y, z ) ∈ tg α , tg β , tg χ − tg α ,−tg β ,−tg χ .
2 2 2 2 2 2
22
2. Şiruri şi progresii
23
2.1.4. Propoziţie. Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi
a −a
numai dacă are loc relaţia n m = constant= r ( ∀ ) n, m ∈ * , n ≠ m.
n−m
Demonstraţie: Dacă şirul este progresie aritmetică, atunci din propoziţia
a −a
2.1.3 , avem an = am + (n − m)r , sau n m = r . Reciproc, dacă are loc relaţia
n−m
pentru orice n ≠ m , atunci prin substituţia n → k + 1 şi m → k , rezultă
ak +1 − ak = r , (∀)k ∈ * şi deci şirul este o progresie aritmetică.
2.1.5 Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi numai dacă
oricare ar fi trei termeni consecutivi, cel din mijloc este media aritmetică a
a +a
celorlalţi doi, adică ak = k −1 k +1 , (∀)k ∈ * , k ≥ 2 .Demonstraţia este
2
imediată.
2.1.6 Propoziţie. Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi
numai dacă are loc relaţia (n − 1)an +1 = nan − a1 , (∀)n ∈ *
.
Demonstraţie : Dacă ( a n )n≥1 este progresie aritmetică , atunci din
ak +1 = ak + r , avem că relaţia din enunţ este adevărată. Reciproc, dacă este
semnificată relaţia din enunţ (∀)n ≥ 1 , atunci scriind-o pentru n − 1 , avem
(n − 2)an = (n − 1)an −1 − a1 şi obţinem an −1 + an +1 = 2an , (∀)n ≥ 2 şi din propoziţia
precedentă rezultă că şirul este progresie aritmetică.
2.1.7 Propoziţie. Într-o progresie aritmetică finită, suma termenilor
egal depărtaţi de extreme este egală cu suma termenilor extremi, adică
ak + an +1− k = a1 + an , (∀)k ≤ n . Propoziţia rezultă imediat din precedentele.
2.1.8 Propoziţie. Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi
numai dacă suma S n = a1 + a2 + ... + an , a primilor n termeni este dată de relaţia
(a + a )n
S n = 1 n , (∀)n ∈ * .
2
Demonstraţie:
Dacă ( a n )n≥1 este progresie aritmetică, atunci scriind
S n = a1 + a2 + ... + an
⇒ 2 S n = n(ak + an − k +1 ) = n(a1 + an ) , rezultă
S n = an + an −1 + ... + a1
(a1 + an )n
Sn = .
2
24
Reciproc, dacă suma primilor n termeni este dată de relaţia
(a + a )n n +1 n
S n = 1 n , atunci an −1 = Sn −1 − Sn = (a1 + an +1 ) − (a1 + an ) , deci
2 2 2
(n − 1)an +1 = nan − a1 şi conform cu 2.1.6, rezultă că şirul este o progresie
aritmetică.
Observaţie:
(a + an − k +1 )n
1. Să se mai scrie S n = k
2
2. S n =
[ 2a1 + (n − 1)r ] n = n r + (2a − r ) n = α n2 + β n ,deci S este
2
1 n
2 2 2
funcţie de gradul al doilea în n.
2.1.9 Propoziţie Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi
numai dacă suma Sn , a primilor n termeni este dată de relaţia
S n = α n + β n, (∀)n ∈
2 *
,α , β ∈ *.
Demonstraţie : Dacă şirul este o progresie aritmetică, atunci din
(a + a )n r 2a − r r
propoziţia precedentă S n = 1 n = n 2 + 1 n = α n 2 + β n unde α =
2 2 2 2
r
şi β = a1 − . Reciproc, dacă Sn = α n2 + β n , atunci
2
an +1 = Sn +1 − Sn = α (n + 1) 2 + β (n + 1) − α n 2 − β n = 2α n + α + β şi deci
an +1 − an = (2α n + α + β ) − [2α (n − 1) + α + β ] = 2α = constant, de unde rezultă
că şirul este o proiecţie aritmetică cu raţia r = 2α , şi a1 = α + β .
2.1.10 Propoziţie Numerele reale a, b, c distincte, sunt termini (nu
neapărat consecutivi) ai unei progresii aritmetice dacă şi numai dacă
b−a
∈ *.
c −b
Demonstraţie: Numerele a, b, c fiind termini ai unei progresii, putem
b − a am − ak (m − k )r m − k
lua a = ak , b = am , c = an , atunci = = = ∈ *.
c − b an − am (n − m)r n − m
Reciproc putem presupune fără a restrânge generalitatea că a < b < c şi fie
b−a k c−a
= ∈ * , sau (m + k )b = ma + kc . Definim progresia a1 = a, r = şi
c −b m k+m
c − a ka + ma + kc − ka kc + ma (m + k )b
atunci ak +1 = a1 + k = = = =b şi
k +m k +m k+m m+k
25
c−a
ak + m +1 = a1 + (k + m)r = a + (k + m) = c . Deci a, b, c sunt termini ai unei
k+m
b−a k
progresii aritmetice, a1 , ak +1 şi ak + m +1 , unde = .
c −b m
b−a
Observaţie: Din propoziţia precedentă rezultă că dacă ∉ , atunci
c −b
numerele a, b, c nu pot fi neaparat termeni ai unei progresii aritmetice.
i. Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă orice termen începând cu
al doilea, se obţine din precedentul înmulţit cu o constantă reală nenulă numită
raţia progresiei.
ii. Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă există q ∈ * , astfel
încât bk +1 = bk ⋅ q , (∀)k ∈ *
iii. Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă câtul oricăror doi
b +1
termeni consecutivi este constant, adică k = q = constant.
bk
Relaţia de recurenţă între termenii consecutivi ai unei progresii
geometrice este o relaţie de recurenţă liniară de forma bn +1 = α bn + β cu β = 0
şi α = q ≠ 0 .
Observaţii :
1. Dacă q = 0 , progresia devine b1 , 0, 0,...
2. Dacă q = 1 , progresia este şirul constant bn = b1.
b
3. Dacă b1 > 0 , pentru k +1 = q > 1 se obţine o progresie strict
bk
crescătoare, iar dacă 0 < q < 1 se obţine o progresie strict descrescătoare,
b
deoarece k +1 = q < 1 .
bk
4. Vom considera fie progresii geometrice cu un număr finit de termeni
−& b1 , b2 ,..., bn , sau cu o infinitate de termeni (bn ) n≥1 .
&&&
26
2.2.2. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă şi
numai dacă termenul general bn este dat de relaţia bn = b1q n −1 , (∀)n ≥ 1 , unde
q∈ *
este raţia progresiei.
Demonstraţie: Dacă şirul este o progresie geometrică, atunci dând lui k
valori de la 1 la n în relaţia bk +1 = bk ⋅ q şi înmulţind termen cu termen relaţiile
obţinute, avem: b2b3 ...bn = b1b2 ...bn −1q n −1 , rezultă bn = b1q n −1 .Reciproc, dacă
b
termenul general al şirului este dat de relaţia bn = b1q n −1 , atunci k +1 = q , deci
bk
şirul este o progresie de raţie q .
2.2.3. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă şi
numai dacă termenul general este dat de relaţia bn = bk q n − k , (∀)n ∈ * .
Demonstraţia este imediată.
Observaţie: bk poate fi orice termen al şirului, deci
1
bn n − k
= constant=q, (∀)n ∈
*
b
k
2.2.4. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă şi
1
b n−m
numai dacă are loc relaţia n = constant=q, (∀)n ≠ m.
bm
Demonstraţie. Dacă (bn ) n≥1 este progresie geometrică, atunci din
1
b n−m
bn = bm ⋅ q n − m rezultă n = constant=q.
b
m
1
bn n − m
Reciproc, dacă = constant=q, (∀)n ≠ m , atunci
bm
bn +1
= q ⇒ (bn ) n ≥1 este o progresie geometrică.
bn
2.2.5. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 , b1 ≠ 0 este o progresie geometrică dacă
şi numai dacă oricare ar fi trei termeni consecutivi, cel din mijloc este media
geometrică a celorlalţi doi, adică bk2 = bk −1 ⋅ bk +1 , (∀)k ≥ 2 . Demonstraţia rezultă
imediat, la fel ca şi următoarea:
27
2.2.6. Propoziţie Într-o progresie geometrică cu un numar finit de
termeni, produsul terminilor egal despărtaţi de extreme este egal cu produsul
terminilor extremi, adică bk bn − k +1 = b1bn .
2.2.7. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 , neconstant este o progresie
geometrică dacă şi numai dacă suma S n = b1 + b2 + ...bn ,a primilor n termeni este
1 − qn
dată de S n = b1 , q ≠ 1, q ≠ 0 .
1− q
n n n
1 − qn
Demonstraţie. S n = ∑ bk = ∑ b1q k −1 = b1 ∑ q k −1 = b1 . Reciproc,
k =1 k =1 k =1 1− q
1− q n
dacă S n = b1 ,rezultă că şirul este o progresie geometrică cu raţia q .
1− q
2.2.8. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 neconstant, b1 ≠ 0 este o progresie
geometrică dacă şi numai dacă suma Sn a primilor n termeni este dată de relaţia
S n = α q n + β , (∀)n ∈ *
,α , β ∈ *
,q∈ *
− {1} .
Demonstraţie Dacă şirul este o progresie goemetrică, atunci din
b b
propoziţia precedentă avem Sn = 1 q n + 1 = α q n + β , unde
q −1 1− q
b
α = 1 , β = −α . Reciproc, dacă Sn = α q n + β , atunci
q −1
bn +1 = Sn +1 − S n = (α q n +1 + β ) − (α q n + β ) = α q n (q − 1) , deci bn = α q n −1 (q − 1) ,
rezultă bn +1 = bn q , deci este o progresie geometrică.
2.2.9. Propoziţie Numerele a, b, c pozitive şi distincte sunt termeni (nu
neapărat consecutivi) ai unei progresii geometrice dacă şi numai dacă
lg b − lg a
∈ *.
lg c − lg b
Demonstraţie Dacă a, b, c sunt termenii unei progresii geometrice,
atunci fie a = bk , b = bm , c = bn şi
lg b − lg a lg b1q m −1 − lg b1q k −1 lg q m − k m − k
= n −1 m −1
= n−m
= ∈ * . Reciproc, din
lg c − lg b lg b1q − lg b1q lg q n−m
lg b − lg c k
= ∈ * rezultă succesiv (m + k ) lg b = m lg a + k lg c ; sau
lg c − lg b m
1
c k +m
bm+ k = a m c k . Fie b1 = a şi q = . Atunci
a
28
k
k m 1
c k +m
bk +1 = b1q = a
k
= c k + m a k + m = ( c k a m ) k + m = b şi
a
k +m
k +m c m+ k
bk + m +1 = b1q = a = c . Prin urmare a, b, c sunt termeni ai unei progresii
a
geometrice b1 , bk +1 şi bk + m +1 .
29
2.3.3. Exemple. 1) xn+ 2 = n 2 xn+1 + nxn este o relaţie de recurenţă liniară
şi omogenă de ordinul 2 cu coeficienţi variabili.
2) xn+ 2 = 2 xn+1 + 3xn + n este o relaţie de recurenţă liniară, neomogenă
de ordinul 2.
3) xn = xn−1 xn−2 este o relaţie de recurenţă neliniară de ordinul 2.
În cazul relaţiilor de recurenţă de ordinul k avem următoarea teoremă de
existenţă şi unicitate.
2.3.4. Teoremă. Fie f : N × R k → R o funcţie. Atunci există un singur
şir ( xn ) n∈N astfel încât:
xn+ k = f (n, xn+ k −1 ,..., xn ), ∀ n ∈ N
x0 = p0 , x1 = p1 ,..., xk −1 = pk −1 , unde p0 , p1 ,..., pk −1 ∈ R fixaţi.
Demonstraţie. Fie E0 = { p0 }, E1 = { p1},..., Ek −1 = { pk −1} şi
E n = {x ∈ R | x = f (n, xn−1 ,..., x0 ); x0 ∈ E0 , x1 ∈ E1 ,..., xn−1 ∈ En−1}, n ≥ k .
Vom demonstra prin inducţie matematică propoziţia:
P (n) : cardEn = 1
P (0), P(1),..., P (k − 1) sunt adevărate.
Presupunem că P (n), P(n + 1),..., P(n + k − 1) sunt adevărate şi anume
E n = {xn }, En+1 = {xn+1},..., En+ k −1 = {xn+ k −1} . Atunci şi E n+ k are un singur
element xn+ k = f (n, xn+ k −1 ,..., xn ) .
Deci P (n) ∧ P(n + 1) ∧ ... ∧ P(n + k − 1) ⇒ P(n + k ) este adevărată pentru
orice n ∈ N . Rezultă din inducţia completă că mulţimea E n+ k posedă un singur
element. Şirul ( xn ) n∈N satisface condiţiile din enunţ, deci teorema este
demonstrată.
30
ii) Dacă bn = 0, an = a, ∀ n ∈ N obţinem o progresie geometrică şi forma
generală a şirului xn este xn = a n x0 , ∀ n ∈ N .
iii) Dacă bn = b, an = 1, ∀ n ∈ N obţinem o progresie aritmetică şi forma
generală a şirului xn este xn = x0 + nb, ∀ n ∈ N .
iv) Dacă an = a şi bn = f (n) , unde f : N → R obţinem
xn+1 = axn + f (n) , adică o relaţie de recurenţă liniară, neomogenă de ordinul 1.
În cazul unei recurenţe liniare de ordinul 1 se poate determina forma
generală a şirului. Vom da mai întâi forma generală a unui şir recurent liniar de
ordinul 1 cu coeficienţi constanţi.
2.3.7 Teoremă. Forma generală a şirului ( xn ) n≥0 dat prin relaţia de
recurenţă
xn+1 = axn + b, ∀ n ∈ N (2.3.3)
este:
xn = a n x0 + b(a n−1 + a n−2 + ... + 1) (2. 4.)
Demonstraţie. Vom folosi procedeul iterării directe. Dăm pe rând valori
lui n în relaţia de recurenţă (2. 3.) şi avem:
x1 = ax0 + b | ⋅a n−1
x2 = ax1 + b | ⋅a n− 2
..................
xn−1 = axn− 2 + b | ⋅a
xn = axn−1 + b
Însumând obţinem:
xn = a n x0 + b(1 + a + ... + a n−1 )
2.3.8. Observaţii. Uneori în probleme se folosesc şi alte metode care
conduc la determinarea termenului general pentru o recurenţă liniară de ordinul
1 cu coeficienţi constanţi şi anume:
- Reducerea la o ecuaţie omogenă: căutăm h ∈ R astfel încât
xn+1 + h = a ( xn + h), ∀ n ∈ N .
b
Obţinem h = (dacă a ≠ 1 ) şi notând y n = xn + h obţinem
a −1
b b
y n+1 = ay n , de unde y n = a n y 0 , deci xn = a n x0 + − .
a −1 a −1
- Utilizarea ecuaţiei omogene satisfăcute de ∆xn = xn − xn−1 : scriem relaţia de
recurenţă pentru n − 1 şi n:
xn−1 = axn− 2 + b
31
xn = axn−1 + b
Scăzând avem
∆xn = a∆xn−1 ,
de unde ∆xn = a n−1∆x1 , deci xn − xn−1 = a n−1 ( x1 − x0 ) . Dând valori lui n şi
însumând se obţine (2.3.4)
b
- Notând xn = a n u n obţinem u n+1 = u n + n+1 (a ≠ 0) . Dând valori lui n şi
a
1 1
însumând se obţine u n = u 0 + b 2 + ... + n , de unde
a a
xn = a x0 + b(a n−1 + ... + 1) .
n
2 1
c) xn = (−2) n ⋅ +
3 3
32
....................
xn = an −1 xn−1 + bn−1 | ⋅an
xn+1 = an xn + bn
Însumând obţinem
xn+1 = a0 a1 ...an x0 + b0 a1a2 ...an + b1a2 ...an + ... + bn−1an + bn
2.3.11. Corolar. Forma generală a şirului ( xn ) n≥0 dat prin relaţia de
recurenţă
xn+1 = axn + f (n), ∀ n ≥ 0 (2.3.6)
unde a ∈ R, f : N → R este
n −1
xn = a n x0 + ∑ f (k )a n− k −1 . (2.3.7)
k =0
2.3.12. Observaţie. Soluţia generală a relaţiei de recurenţă (2.3.6) este
suma dintre soluţia generală a relaţiei omogene şi o soluţie particulară a relaţiei
neomogene, adică: xn = y n + z n , unde
y n+1 = ay n (solutie generala)
z n+1 = az n + f (n), z 0 = p0 fixat (solutie particulara)
Dacă f (n) = α n P(n) unde α ∈ R şi P un polinom nenul, o soluţie
particulară are forma z n = α n Q(n) . Înlocuind în relaţia de recurenţă (2.3.6)
obţinem:
αQ(n + 1) − aQ(n) = P(n)
- dacă a = α atunci gradQ(n) = gradP(n) + 1
- dacă a ≠ α atunci gradQ(n) = gradP(n) .
Coeficienţii polinomului Q(n) se determină folosind metoda
coeficienţilor nedeterminaţi.
2.3.13. Exemple. Să se determine forma generală a şirului ( xn ) dat prin:
n 1
a) xn+1 = xn + , n ≥ 1, x1 = 0
n +1 n
n
2 1
b) xn+1 = xn + n, n ≥ 0, x0 = 1
3 2
n
1 1
c) xn+1 = xn + , n ≥ 0, x0 = 1 .
2 2
Soluţie. a) Aplicând teorema 2. 10. (sau folosind procedeul iterării
directe) obţinem:
xn+1 = a1 ...an x1 + b1a2 ...an + b2 a3 ...an + ... + bn−1an + bn
33
n 1
unde an = , bn = , n ≥ 1 deci
n +1 n
3
2 n 13 n 1 n 1
xn+1 = 1 ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ + ⋅ ... ⋅ + ... + ⋅ +
3 4 n +1 2 4 n +1 n −1 n +1 n
1 1 1
xn+1 =
n + 1 + + ... +
n +1 2 n
b) O vom rezolva aplicând observaţia 2. 12. Avem xn = y n + z n , unde
n
2 2
y n+1 = y n , deci y n = c , c ∈ R este o constantă ce se va determina
3 3
ulterior.
n
2 1
zn este o soluţie particulară a relaţiei deci z n+1 = z n + n . Căutăm aşadar
3 2
n
1 1 2
z n = Q(n) . Rezultă Q(n + 1) − Q(n) = n , Q(n) = αn + β . Înlocuind şi
2 2 3
n
1
egalând coeficienţii obţinem α = −6, β = 9 , deci z n = (−6n + 9) .
2
n n
2 1
Deci xn = c + (−6n + 9) , x0 = 1 . Dând lui n valoarea 0
3 2
n n
27 27 2 1
obţinem c = − , deci xn = − + (−6n + 9) .
4 4 3 2
c) Vom folosi corolarul 2.3.11 şi obţinem
n k n − k −1 n n −1 n −1
1 n−1 1 1 1 1 1 1
xn = + ∑ = + n = + n
2 k =0 2 2 2 2 2 2
34
2.3.15. Lemă. Dacă şirurile (α n ) n∈N şi (β n ) n∈N satisfac condiţia (2. 8)
atunci şirul cu termenul general c1α n + c2β n satisface aceeaşi condiţie.
Demonstraţie. Deoarece α n+ 2 = aα n +1 + bα n şi β n+ 2 = aβ n+1 + bβ n ,
rezultă c1α n+ 2 + c2β n+ 2 = a(c1α n+1 + c2β n+1 ) + b(c1α n + c2β n ) .
2.3.16. Lemă. Dacă α este o rădăcină a ecuaţiei r 2 = ar + b , atunci şirul
(α ) n∈N verifică relaţia de recurenţă.
n
Deci Fn = −
5 2 2 .
b) Procedând ca la a) constantele c1 şi c2 verifică:
c1 + c2 = 0
1+ 5 1− 5
c1 2 + c2 2 = 1
n n
1+ 5 1− 5
de unde c1 = c2 = 1 , deci Ln = +
2 .
2
2.3.20. Lemă. Dacă ecuaţia caracteristică r 2 = ar + b admite o rădăcină
dublă α, atunci şirul cu termenul general nα n satisface condiţia (2.3.8).
Demonstraţie. Înlocuind xn = nα n în relaţia de recurenţă (2.3.8) avem:
(n + 2)α n+ 2 = a(n + 1)α n+1 + bnα n ⇔
(n + 2)α 2 = a(n + 1)α + bn ⇔
n(α 2 − aα − b) + α(2α − a) = 0
a
care este adevărată întrucât α 2 − aα − b = 0 şi α = (întrucât ∆=0).
2
2.3.21. Teoremă. Dacă ecuaţia caracteristică r 2 = ar + b are o rădăcină
dublă α, atunci şirul care satisface egalitatea (2.3.8) are termenul general de forma:
xn = c1α n + c2 nα n , ∀ n ∈ N (2.3.11)
unde c1 şi c2 se determină în mod unic din condiţiile iniţiale x0 şi x1.
Demonstraţie. Din lemele 2.3.15., 2.3.16 şi 2.3.20 rezultă că şirul care
satisface egalitatea (2.3.8) are forma xn = c1α n + c2 nα n .
Pentru a determina c1 şi c2 avem de rezolvat sistemul
c1 = x0
c1α + c2 α = x1
36
c1 = x0
care are soluţia unică x1 − x0 α întrucât α≠0 (pentru că b≠0).
c 2 =
α
2.3.22. Exemple. Să se determine termenul general al şirului ( xn ) n∈N
definit prin:
xn+ 2 = 4 xn+1 − 4 xn , ∀ n ∈ N
x0 = 1, x1 = 1 .
Soluţie. Ecuaţia caracteristică asociată relaţiei de recurenţă este:
r − 4r + 4 = 0 care are rădăcina dublă r1 = r2 = 2 . Rezultă că
2
iniţiale avem
c1 = x0
r (c1 cos t + c2 sin t ) = x1
de unde, întrucât r sin t ≠ 0 avem:
37
c1 = x0
c = x1 − rx0 cos t
2 r sin t
2.3.24. Exemple. Să se determine forma generală a şirului ( xn ) n∈N
definit prin:
xn+ 2 = 2 2 xn+1 − 4 xn , ∀ n ∈ N, x0 = 1, x1 = 1
Soluţie. Ecuaţia caracteristică asociată r 2 − 2 2r + 4 = 0 are două
π π
rădăcini complexe r1, 2 = 2 ± i 2 = 2 cos ± i sin .
4 4
nπ nπ
Atunci xn = 2 n c1 cos + c2 sin şi din condiţiile iniţiale obţinem
4 4
c1 = 1
2 c cos π + c sin π = 1
1 4
2
4
2 −2 nπ 2 −2 nπ
de unde c1 = 1, c2 = . Deci xn = 2 n cos + sin .
2 4 2 4
2.3.25. Observaţie. Mulţimea
S a ,b = {( xn ) n≥0 | xn + 2 = axn+1 + bxn , ∀ n ≥ 0} , a, b ∈ R
formează un subspaţiu vectorial de dimensiune 2 a spaţiului vectorial al şirurilor
reale. Dacă ecuaţia caracteristică r 2 = ar + b are:
- două rădăcini reale şi distincte r1 , r2 atunci mulţimea soluţiilor de bază
n n
{r1 , r2 } este bază a spaţiului vectorial
- două rădăcini reale egale r1 = r2 atunci mulţimea {r1n , nr1n } este bază a
spaţiului vectorial
- două rădăcini complexe r1, 2 = r (cos t ± i sin t ) atunci mulţimea
{r n cos nt , r n sin nt} este bază a spaţiului vectorial.
Bibliografie
38
Probleme rezolvate ( 2)
(Gh. Andrei)
Soluţie : Utilizăm identitatea
x + y + z − 3xyz = ( x + z + y ) ( x 2 + y 2 + z 2 − xy − yz − zx ) .
3 3 3
Luând
x = b + c − 2a , y = c + a − 2b, z = a + b − 2c , avem x + y + z = 0 , deci
x + y + z = 3 xyz , prin urmare ( b + c − 2a )( a + c − 2b )( a + b − 2c ) = 0 , ceea ce
3 3 3
39
Soluţie
Fie r raţia progresiei. Avem xk = x1 + ( k − 1) r şi din prima egalitate
rezultă
( x1 + xn ) n = a , sau 1
nx1 + rn ( n − 1) = a (1)
2 2
Pe de altă parte xk2 = x12 + 2 x1r ( k − 1) + r 2 p ( k − 1) şi din a doua relaţie din
2
n n n
1
nx12 + x1rn ( n − 1) + r 2 ( n − 1) n ( 2n − 1) = b 2 (2)
6
Din (1), prin ridicare la pătrat şi împărţire cu n,
1 2 a2
avem nx1 + x1rn ( n − 1) + r ( n − 1) n ( 2n − 1) =
2
(3)
4 n
r 2 n ( n − 1)
2
b2n − a 2 2 3 (b2n − a 2 )
Din (2) şi (3) avem = , de unde r = ± .
12 n n n2 − 1
Din (1) rezultă x1 şi progresia este determinată.
1 1 1 n
R2.3.4 Determinţi inegalitatea + + ... + < , unde
a1a2 a3 a4 a2 n −1a2 n a0 a2 n
a0 , a1 ,..., an sunt termenii unei progresii aritmetice crescătoare cu termeni
pozitivi.
(Cardinal nr. 2/1998 )
1 1 1
Soluţie : Considerăm sumele S1 = + + ... + şi
a1a2 a3 a4 a2 n −1a2 n
1 1 1
S2 = + + ... + . Fie r raţia progresiei. Ţinând seama că
a0 a1 a2 a3 a2 n − 2 a2 n −1
a1 − a0 = a2 − a1 = a3 − a2 = ... = a2 n − a2 n −1 = r şi că
r a −a 1 1
= k +1 k = − , suma S1 + S 2 se scrie după reducerea termenilor,
ak ak +1 ak ak +1 ak ak +1
1 1 1 2n
S1 + S 2 = − = . Cum progresia are termeni pozitivi şi este
r a0 a2 n a0 a2 n
1 1 1 1 1 1
crescătoare, avem < , < ,..., < şi rezultă
a1a2 a0 a1 a3 a4 a2 a3 a2 n −1a2 n a2 n − 2 a2 n −1
2n n
S1 < S 2 , deci 2 S1 < S1 + S 2 = , prin urmare S1 < .
a0 a2 n a0 a2n
40
R2.3.5. Fie a, b, c trei numere naturale cu ( a, b, c ) = 1 .Dacă a, b,
c sunt termeni, nu neapărat consecutivi , ai unei progresii aritmetice, atunci
a , b , c sunt numere naturale.
(Ion Cucurezeanu)
Soluţie : Dacă r este raţia progresiei, atunci c − a = nr ,
b − a = mr , cu m, n ∈ * . Eliminând r între cele două relaţii, obţinem
m c − n b = (m − n) a (1) , de unde prin ridicare la pătrat, avem
m 2 c + n 2b − 2mn bc = ( m − n ) a
2
(2) . Cum menbrul întâi din (2) trebuie să
fie număr natural, rezultă b = B 2 d , c = C 2 d , unde d = ( b, c ) , B, C ∈ *
Din (1) rezultă ( mC − nB ) d = ( m − n ) a ( 3)
Din (3), după eventualele simplificări se scrie A d = D a , cu ( A, D ) = 1
sau A2 d = D 2 a .Din ( a , b, c ) = 1 , rezultă ( a, d ) = 1 şi cum ( A, D ) = 1 , din
A2 d = D 2 a , obţinem a = A2 , d = D 2 , deoarece din a A2 , A2 a şi a, A, numere
naturale, avem a = A2 .Din a = A2 , b = B 2 D 2 , c = C 2 D 2 , rezultă
a , b , c ∈ *.
R2.3.6. Dacă şirul numerelor naturale 1, 2,3,... se împarte în câteva
progresii aritmetice, atunci în una (cel puţin) din aceste progresii, primul termen
se divide cu raţia.
(A.V. Kelarev, Kvant 1/1985)
Soluţie : Notăm prin a1 , a2 ,..., an primii termeni ai progresiilor în care se
împarte şirul numerelor naturale şi prin d1 , d 2 ,..., d n raţiile lor. Produsul acestor
raţii se află într-una din progresii, deci există i, cu 1 ≤ i ≤ n şi un anume k, astfel
încât d1 ⋅ d 2 ⋅ ... ⋅ d n = ai + kdi . Din această egalitate rezultă că di divide pe ai .
R2.3.7. Într-o progresie geometrică avem S p = a, S2 p = b . Să se
determine Skp în funcţie de a, b, k ( a, b ∈ , a ≠ 0, b ≠ 2a, k , p ∈ * )
(Ovidiu Pop, RMT. Nr1/1996)
q −1 p
q2 p −1
Soluţie : Avem S p = α = a şi S p = = b , unde α este
q −1 q −1
b
primul termen. Prin înpărţirea celor două relaţii, deducem q p + 1 = , deci
a
41
b
qp = − 1 . Apoi,
a
a b a 2 b
k k
q kp − 1 a
S kp = α = p ( q − 1) =
kp
− 1 − 1 = − 1 − 1 .
q −1 q −1 b b − 2a a
− 2 a
a
R2.3.8. Într-o progresie geometrică cu termeni pozitivi, produsul
primilor m termeni este egal cu produsul primilor n termeni ( m ≠ n ) . Să se
demonstreze că produsul primilor m+n termeni este egal cu 1.
Soluţie : Fie progresia (bn ) n≥1 şi m > n . Din b1 ⋅ b2 ⋅ ... ⋅ bm = b1 ⋅ b2 ⋅ ... ⋅ bn ,
rezultă bn +1 ⋅ ... ⋅ bm = 1 , deci
( bn+1 ⋅ bn+ 2 ⋅ ... ⋅ bm ) = ( bn+1bm )( bn+ 2bm−1 ) ... ( bmbn+1 ) = ( b1bm+ n ) = 1 , de unde
2 m+ n
b1bm + n = 1 . Dar ( b1b2 ...bm + n ) = ( b1bm + n )( b2bm + n −1 ) ... ( bm + nb1 ) = ( b1bm + n ) = 1 , prin
2 m+ n
Soluţie
Presupunem că este verificată relaţia din enunţ
n −1
1 x x −x x −x
∑
k =1 xk + xk +1
= 2 2 2 ⋅ n 1 = A n 1 (1)
x2 − x1 xn xn
n
1 x −x
Pentru n → n + 1 , avem ∑x
k =1 + xk +1
= A n +1 1 (2)
xn +1
k
1 x −x
Scăzând (1) din (2), obţinem = Ax1 n +1 n (3)
xn + xn +1 xn xn +1
1 x −x
Avem şi = Ax1 n n −1 (4). Împărţind membru cu membru
xn −1 + xn xn −1 xn
xn −1 + xn xn +1 − xn xn −1 x2 − x2 x
relaţiile (3) şi (4), avem = ⋅ , de unde n2 n −21 = n −1 ,
xn + xn +1 xn − xn −1 xn +1 xn +1 − xn xn +1
ceea ce este echivalent cu ( xn2 − xn +1 xn −1 )( xn +1 + xn −1 ) = 0. Rezultă
42
xn2 = xn +1 xn −1∀n ∈ ∗ , deci şirul formează o progresie geometrică. Reciproc,
dacă şirul formează o progresie geometrică, atunci xk +1 = xk q şi prin calcul
x1 (q n −1 − 1)
direct ambii membri sunt egali cu .
q n−2
Soluţie
Fie (an ) n ≥1 o progresie aritmetică formată din numere naturale şi r ∈ ∗
raţia progresiei. Progresia se scrie a1 , a1 + r , a1 + 2r ,..., a1 + kr , a1 + a1r = a1 (1 + r ) .
Printre aceşti termeni se găsesc şi termenii a1 + ra1 (2 + r ) = a1 (1 + r ) 2 = aa1 (2 + r ) +1
şi
a1 + a1 (3 + 3r + 3r 2 )r = a1 (1 + r )3 = aa (3+3r + r 2 ) +1 . Deducem că orice număr
1
Soluţie
Logaritmăm relaţia în baza 2 şi obţinem:
5log 2 xn +1 = 3log 2 xn + 2 + 2 log 2 xn , log 2 x1 = 0 log 2 2 = 1 . Cu notaţia
yn = log 2 xn , avem 5 yn +1 = 3 yn + 2 + 2 yn , cu y1 = 0 , y2 = 1 , sau
2
3( yn + 2 − yn +1 ) = 2( yn + 2 − yn ) . Cu substituţia zn +1 = zn , deci zn este o progresie
3
n −1
2 2
cu raţia q = , deci zn = z , q n −1 = . Din relaţia zk = yk −1 − yk , rezultă
3 3
n
1 − qn 2 n
∑ zk = yn+1 − y1 , deci yn+1 = z1 1− q
= 3 1 − . Din log 2 xn = yn , rezultă
k =1 3
n−1
2
1−
x n = 2 yn = 8 3
.
43
3. Numere complexe în algebră
44
z z
6) 1 = 1 , ∀ z 1 , z 2 ∈ C , z 2 ≠ 0 ;
z2 z2
z+z z−z
7) Re z = ; Im z = , ∀ z ∈C .
2 2i
Bibliografie
45
Probleme rezolvate (3)
1
R3.2.2 Fie a ∈ R, z ∈ C, astfel încât a = z + . Să se determine cea mai
z
mare şi cea mai mică valoare a lui z .
Soluţie :
Deoarece a ≥ 0, avem:
a = z+
2 1
2
1 1 2
= z + z + = z +
z2 + z 1
2
+ 2 =
4
(
z + z + z − 2 z +1 )2 2
2 2
z z z z z z
4
⇒ z − z 2 (a 2 + 2) + 1 = − ( z + z ) ≤ 0
a 2 + 2 − a 4 + 4a 2 a 2 + 2 + a 4 + 4a 2
⇒ z ∈ , .
2 2
Aplicând formula radicalilor compuşi rezultă că :
− a + a2 + 4 a + a2 + 4 a + a2 + 4
z ∈ , . Deci max z = , min
2 2 2
− a + a2 + 4 a + a2 + 4
z = şi se ating pentru z = ± i.
2 2
46
Soluţie :
1 a a a
Fie a = ∈ C . Atunci : z1 + , z 2 + , z3 + ∈R .
z1 z1 z2 z3
a a
deci : z k + = z k + , k = 1, 2, 3 ⇒ z k2 z k + a z k = z k2 z k + a z k ,
zk zk
k=1,2,3 Deci: z k r 2 + a z k = z k r 2 + a z k , k = 1, 2, 3 ; unde
r = z1 = z 2 = z 3 .
Înmulţind cu z k , obţinem:
z r + a r 2 = r 4 + a z k2
2
k
2
⇒ z k2 (r 2 − a ) = r 2 (r 2 − a 2 ).
r 2 (r 2 − a 2 )
Dacă r 2 − a ≠ 0, atunci z k2 = , k = 1, 2, 3.
r2 − a
Deci z12 = z 22 = z 32 . Din z12 = z 22 şi z1 ≠ z 2, rezultă că z1 = − z 2. Analog
z1 = − z 3 . Ar rezulta că z 2 = z 3 , fals.
1 1
Deci r 2 = a . Atunci r 2 = a ⇒ = r2 ⇒ = r 2 ⇒ r 3 = 1 . Deci z1 = 1.
z1 z1
Soluţie :
z13 + z 23 + z 33 − 3 z1 z 2 z 3 = z1 + z 2 + z 3 ⋅ z12 + z 22 + z 32 − z1 z 2 − z1 z 3 − z 2 z 3 =
= z1 + z 2 + z 3 ⋅ z1 z 2 + z 2 z 3 + z1 z 3 .
Dar
1 1 1 z1 z 2 + z 2 z 3 + z1 z 3
z1 + z 2 + z 3 = z1 + z 2 + z 3 = + + = =
z1 z 2 z 3 z1 z 2 z 3
= z1 z 2 + z 2 z 3 + z1 z 3 ; ( z1 + z 2 + z 3 ) 2 = z12 + z 22 + z 32 + 2 ( z1 z 2 + z1 z 3 + z 2 z 3 ) .
Cum z12 + z 22 + z 32 = 0 , obţinem:
2
z 1 + z 2 + z 3 = 2 z1 z 2 + z 2 z 3 + z 1 z 3 = 2 z1 + z 2 + z 3 .
Obţinem: z1 + z 2 + z 3 = 2 = z1 z 2 + z 2 z 3 + z1 z 3 .
47
R3.2.5 Dacă z ∈ C , a ∈ C , z = 1, n ∈ Ν * , să se arate că:
2n
∑
k =1
zk + a ≥ n z −1 .
Soluţie :
Pentru oricare numere complexe x şi y avem:
x + a + y + a = x + a + − y − a ≥ ( x + a ) + ( − y − a ) = x − y . Atunci:
( )( )
2n
∑z
k =1
k
+ a = z 2 n + a + z 2 n −1 + a + z 2 n − 2 + a + z 2 n −3 + a + ... +
( z2 + a +
+ z + a ) ≥ z 2 n − z 2 n −1 + z 2 n − 2 − z 2 n −3 + ... + z 2 − z = z 2n−1 ⋅ z − 1 +
z 2n−3 ⋅ z −1 +
+ z 2 n −5 ⋅ z − 1 + ... + z ⋅ z − 1 = n z − 1 .
48
R3.2.7 Fie z1 , z 2 ∈ C * astfel încât z 1 + z 2 = z 1 = z 2 . Să se calculeze
z2
.
z1
Soluţie :
z2 z2
Fie = x + iy, x, y ∈ R . Atunci z1 = z 2 implică = 1 , adică
z1 z1
z2
= 1 , de unde (1 + x ) + y 2 = 1 .
2
x 2 + y 2 = 1 , iar z1 + z 2 = 1 implică 1 +
z1
x 2 + y 2 = 1 1 3
Deci: . Obţinem x = − , y = ± . Există două soluţii:
(1 + x ) + y = 1
2 2
2 2
z2 1 3 z 1 3
= − +i şi 2 = − − i .
z1 2 2 z1 2 2
Soluţie :
(1)
Avem z 4 = ( z 4 + 2) − 2 ≤ z 4 + 2 + 2 = z 2 + 2 . Deci
4 2 2 2
z − z − 2 ≤ 0 , adică ( z + 1) ( z − 2) ≤ 0 , deci z ≤ 2 . Egalitate în
2
(1) avem dacă ∃ λ > 0 astfel încât z 4 + 2 = −2 λ . Rezultă că − 2λ = z ,
2
adică z = 2 λ ≤ 2, cu egalitate pentru λ = 1. Obţinem z 4 = −4 cu rădăcinile
± (1 ± i ) .
Soluţie :
Fie z 1 = z 2 = ... = z n = r > 0 şi z 1k + z 2k + ... + z nk = 0 . Avem:
1 1 1 z1k z 2k z nk
+ + ... + = + + ... + =
z1k z 2k z nk z1k ⋅ z1k z 2k ⋅ z 2k z nk ⋅ z nk
49
z1k z 2k z nk
2k
+ 2k
+ ... + 2k
=
z1 z2 zn
=
z1
z1k
2k
+
z2
z 2k
2k
+ ... +
z nk
zn
2k
=
r
1
2k
(z
k
1 )
+ z 2k + ... + z nk =
r
1 k
2k
(
z1 + z 2k + ... + z nk = 0 . )
R3.2.9 Fie z ∈ C , z = 1 . Să se arate că:
n 1 + z + 1 + z 2 + ... + 1 + z 2 n +1 ≥ 2 n , n ∈ N * .
Soluţie :
Avem:
n 1 + z + 1 + z 2 + ... + 1 + z 2n+1 = n 1 + z + 1 + z 2 + 1 + z 3 + ( 1 + z 4 + ( )
) (
+ 1 + z 5 + ... + 1 + z 2 n + 1 + z 2 n +1 )
≥ n 1 + z + 1 + z 2 − 1 − z 3 + 1 + z 4 − 1 − z 5 + ... +
+ 1 + z 2n − 1 − z 2n+1 = n 1 + z + z 2 ⋅ 1 − z + z 4 ⋅ 1 − z + ... + z 2n ⋅ 1 − z = n 1 + z + n 1 − z =
= n (1 + z + 1 − z )≥ n 1 + z − 1 + z = 2 n.
50
4. Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie
4.1.1 Amintim câteva rezultate, care vor fi utile în cele ce urmează. Vom nota
cu M(z) punctul M de afix z.
4.1.2 Distanţa dintre punctele M1(z1) şi M2(z2) este M1M2 = z1 − z 2 .
51
z2
faţă de un reper cu originea în O este: µ (∠ M 1OM 2 ) = arg , unde z1, z2 sunt
z1
afixele punctelor M1, respectiv M2.
4.1.7 Consecinţă : Dacă M1(z1), M2(z2), M3(z3), atunci măsura unghiului
orientat (în sens trigonometric) ∠ M 1M 2 M 3 este:
z3 − z 2
µ (∠ M 1 M 2 M 3 ) = arg .
z1 − z 2
M3
y
M1
z1 – z2
x
O
Demonstraţie :
z3 − z 2
4.1.8 Consecinţă : Dacă M1(z1), M2(z2), M3(z3) şi = ρ ε , unde ρ > 0,
z1 − z 2
M2 M3
ε = cos α + i sin α , cu α ∈ [0, 2π ) , atunci =ρ
M1M2
şi µ(∠M1M2 M3 ) = min(α, 2π −α) .
52
4.1.11 Unghiul a două drepte. Dacă M1(z1), M2(z2), M3(z3), M4(z4) sunt
puncte distincte în plan, diferite de origine, atunci măsura unghiului orientat (în
sens trigonometric) al dreptelor M1M2 şi M3M4 este :
z −z
µ (∠(M 1 M 2 , M 3 M 4 ) ) = arg 2 1 .
z 4 − z3
z3 − z1
4.1.12 Consecinţă : Dacă = ρ ε, unde ρ > 0, ε = cos α + i sin α ,
z4 − z3
MM
α ∈ [0, 2π ) , atunci: 1 2 = ρ şi µ (∠(M 1 M 2 , M 3 M 4 ) ) = min (α , 2π − α ) .
M3 M4
z − z1
4.1.13 Consecinţă : M 1 M 2 ⊥ M 3 M 4 ⇔ 2 ∈ iR * .
z 4 − z3
z − z1
M 1 M 2 M 3 M 4 ⇔ 2 ∈ R* .
z 4 − z3
4.1.14 Punctele M1(z1), M2(z2), M3(z3), M4(z4), distincte, sunt conciclice dacă
şi numai dacă raportul anarmonic al afixelor z1, z2, z3, z4 este real, adică:
z −z
(z1 , z 2 , z 3 , z 4 ) = 3 1 : z 4 − z1 ∈ R * .
z3 − z 2 z 4 − z 2
Demonstraţie :
Cazul I: Dacă M1 şi M2 sunt de aceeaşi parte a dreptei M3M4 avem:
z − z3 z − z4
arg 1 = arg 1 .
z 2 − z3 z2 − z4
Cazul II: Când M1 şi M2 sunt separate de dreapta M3M4 avem:
z − z3 z −z
arg 1 − arg 1 4 = π .
z2 − z3 z2 − z4
53
Demonstraţie: Avem ∆ A1 A 2 A 3 ~ ∆ A1' A 2' A 3'
A1 A2 A1' A2'
=
⇔ A1 A3 A1' A3' ⇔
∠ A A A ≡ ∠ A ' A ' A '
3 1 2 3 1 2
a −a a 2' − a1'
2 1
= '
a3 − a1 a3 − a1' a 2 − a1 a 2' − a1'
⇔ = .
a 2 − a1 a 2' − a1' a3 − a1 a3' − a1'
arg = arg
a3 − a1 a3' − a1'
4.1.16 Observaţie: Triunghiurile A1A2A3 şi A1' A2' A3' , la fel orientate, sunt
asemenea, dacă şi numai dacă: a1' (a 2 − a3 ) + a 2' (a3 − a1 ) + a3' (a1 − a 2 ) = 0 .
4.1.17 Observaţie: Triunghiurile A1A2A3 şi A1' A2' A3' , invers orientate, sunt
a 2 − a1 a 2' − a1'
asemenea în această ordine, dacă şi numai dacă: = .
a3 − a1 a3' − a1'
Demonstraţie : Se consideră triunghiul M1M2M3 simetric cu A1' A2' A3' faţă de O
Triunghiul M1M2M3 are afixele vârfurilor a1' , a 2' , a3' şi este la fel orientat cu
triunghiul A1A2A3. Folosim 4.14, obţinem relaţia cerută.
54
Fără a restrânge generalitatea
problemei, putem considera originea y
sistemului ortogonal de axe în
interiorul triunghiului. A1
Fie a1 = r1 (cosθ 1 + i sin θ 2 )
a 2 = r2 (cosθ 2 + i sin θ 2 )
a3 = r3 (cosθ 3 + i sin θ 3 ) .
Atunci:
a1a2 + a2 a3 + a3 a1 = r1r2 [cos(θ 2 − θ 1 ) +
O x
+ i sin (θ 2 − θ 1 )] + r2 r3 [cos (θ 3 − θ 2 ) + A2
+ i sin (θ 3 − θ 2 )] + r1 r3 [cos (θ 1 − θ 3 ) +
A3
i sin (θ 1 − θ 3 )] . Deci:
Demonstraţie :
1
2
( )1
2
1
2
1
Im a1 a 2 + a 2 a 3 + a3 a1 = r1 r2 sin (θ 2 − θ 1 ) + r2 r3 sin (θ 3 − θ 2 ) + r1 r3 sin (θ 1 − θ 3 ) =
2
Bibliografie
1. Andrei Gh., Caragea C., Cucurezeanu I., Bordea Gh., Probleme de algebră
pentru concursurile de admitere şi olimpiade şcolare, E.D.P., Bucureşti,
1993
2. Andrica D., Bişboacă N., Numere complexe de la…a…la…z, Aditura
Millenium, Alba Iulia, 2001
3. Andrica D., Varga C., Văcăreţu D., Teme de geometrie, Editura Promedia
Plus, Cluj Napoca, 1997
4. Cocea C., 200 de probleme din geometria triunghiului echilateral, Editura
Gh. Asachi, Iaşi, 1992
5. Dincă M., Chiriţă M., Numere complexe în matematica de liceu, Editura All
Educational, Bucureşti, 1996
6. Nicula V., Numere complexe. Probleme şi exerciţii pentru clasa a X-a,
Editura Scorpion 7, Bucureşti, 1993
56
Probleme rezolvate (4)
R4.2.1 Fie ABCDE un pentagon complex, iar M, N, P, Q, X, Y respectiv
mijloacele segmentelor (BC), (CD), (DE), (EA), (MP), (NQ). Să se arate că
XY AB.
Soluţie :
Notăm cu literele mici corespunzătoare, afixele vârfurilor. Avem:
b + c
m = ,
2
c+d d +e e+a m+ p b+c+d +e
n= , p= , q= , x= = ,
2 2 2 2 4
a+d +c+e b−a XY 1
y= . Atunci: x − y = . Deci = şi XY AB.
4 2 AB 4
R4.2.2 Dacă pe laturile unui patrulater oarecare ABCD construim în
exterior pătrate de centre O1, O2, O3, O4 , atunci dreptele O1O3 şi O2O4 sunt
perpendiculare.
Soluţie :
Fie O1, O2, O3, O4 centrele pătratelor construite pe (AD), (DC), (CB),
respectiv (BA). Atunci O1 este transformatul punctului D printr-o rotaţie de
π
centru mijlocul segmentului (AD) şi unghi (vârfurile patrulaterului ABCD
2
fiind notate în sens trigonometric). Deci:
a+d a + d a + d + i(d − a ) c + d + i (c − d )
o1 = + d − i = . Analog o2 = ,
2 2 2 2
b + c + i(b − c ) a + b + i (a − b )
o3 = , o4 = . Avem:
2 2
a+d −b−c d −a−b+c
o1 − o3 = +i ,
2 2
c+d −a−b c−d −a+b o1 − o3
o2 − o4 = +i . Deci = −i . Obţinem
2 2 o2 − o4
O1O3=O2O4 şi O1O3 ⊥ O2 O4 .
( )( )( )
aparţinând segmentelor AA ' , BB ' , CC ' astfel încât:
AA ''
=
BB ''
=
CC ''
.
A '' A ' B '' B ' C '' C '
57
Să se arate că ∆A '' B '' C '' ~ ∆ABC .
Soluţie :
AA '' BB '' CC ''
Fie = == λ . Notăm cu litere mici afixele corespunzătoare
A '' A '
B '' B ' C '' C '
a − λa ' b − λb ' '' c − λc '
vârfurilor. Atunci: a = ,b = , c =
'' ''
. Deoarece
1− λ 1− λ 1− λ
∆ABC ~ ∆ A ' B ' C ' rezultă : a ' (b − c ) + b ' (c − a ) + c ' (a − b ) = 0 . Se verifică că:
a ' ' (b − c ) + b '' (c − a ) + c '' (a − b ) = 0 , adică ∆A '' B '' C '' ~ ∆ABC .
58
c ' = b + (a − b )ε , a ' = c + (b − c )ε , b ' = a + (c − a )ε , unde
π π a + 2b + (a − b )ε c + 2a + (c − a)ε
ε = cos + i sin ; g1 = , g2 = ,
3 3 3 3
b + 2c + (b − c)ε
g1 = . Obţinem:
3
b + 2c + (b − c)ε 2 a − c − b 2c − a − b 2
g 3 + (g 2 − g 3 )ε = + ⋅ε + ⋅ ε = g1 ,
3 3 3
deoarece ε 2 = ε − 1 . Deci g 3 + (g 2 − g 1 )ε = 0 , adică ∆G1G2 G3 este
echilateral.
Deci a3 + a 2 ε + a1ε = 0 . 2
Cum ε + ε +1 = 0, 2
obţinem:
a 3 = a 1 + ε (a 2 − a 1 ) , adică A1A2A3 este echilateral.
59
R4.2.9 Fie z1, z2, z3 numere complexe distincte, având acelaşi modul r.
1 1 1 1
Arătaţi că: + + ≥ 2 .
z1 − z 2 ⋅ z1 − z 3 z 2 − z1 ⋅ z 2 − z 3 z 3 − z1 ⋅ z 3 − z 2 r
Soluţie :
Considerăm un triunghi care are afixele z1, z2, z3 şi fie originea axelor de
coordonate în centrul cercului circumscris triunghiului. Notăm
z 1 − z 2 = c , z 2 − z 3 = a , z1 − z 3 = b şi r = z k = R , k = 1, 2, 3 .
Inegalitatea devine:
1 1 1 1 abc 4 RS
+ + ≥ 2 ⇔ a+b+c ≥ 2 ⇔ 2p ≥ ⇔ R p ≥ 2S ⇔
bc ab ac R R R2
⇔ R p ≥ 2 ρ p ⇔ R ≥ 2 ρ , unde ρ raza cercului înscris. (inegalitatea lui
Euler).
R4.2.10 Fie z1, z2, …, zn afixele vârfurilor A1, A2, …, An ale unui poligon
înscris în cercul cu centrul în origine şi se rază r. considerăm
z + z 2 + ... + z n
g= 1 .
n
2 2 2 2
a) Arătaţi că g − z1 + g − z 2 + ... + g − z n + n g = nr 2 .
b) Demonstraţi inegalitatea: g − z1 + g − z 2 + ... + g − z n ≤ nr .
c) Deduceţi că apoi în orice triunghi are loc inegalitatea:
9
m a + mb + m c ≤ R .
2
Soluţie :
a) Avem:
( )
n n n n n
∑ g − zk = ∑ (g − zk ) g − zk = ∑ g g − ∑ gz k − ∑ g z k +
2
k =1 k =1 k =1 k =1 k =1
n
+ ∑ zk zk = n g
2 2
− g ng − gn g + nR 2 = nR 2 − n g .
k =1
2 2
n n n 2
n
n
∑ g − z k = ∑ g − z k ⋅1 ≤ ∑ g − z k ∑12 = n∑ g − z k
2
b) ≤
k =1 k =1 k =1 k =1 k =1
≤ nr n = n r .
2 2 2
60
R4.2.11 Dacă z1, z2, z3, z4 ∈ C * sunt distincte două câte două şi
z1 + z 2 + z 3 + z 4 = 0 şi z1 = z 2 = z 3 = z 4 = 1 , atunci sunt afixele vârfurilor
unui dreptunghi.
Soluţie :
Din z1 + z 2 + z 3 = − z 4 rezultă z 1 + z 2 + z 3 = − z 4 = 1 . Folosind relaţia
4.1.22 deducem că ∆Z 1 Z 2 Z 3 este dreptunghic, unde Z i ( z i ) , i =1, 2, 3, 4.
Analog pentru celelalte unghiuri.
61
1 − λ1λ 2 λ 3
σ [M 1 M 2 M 3 ] = σ [A A A ] .
(1 − λ1 )(1 − λ 2 )(1 − λ3 ) 1 2 3
Soluţie :
Notăm cu literele mici corespunzătoare afixele punctelor. Atunci:
a1 − λ1 a3 a − λ 2 a1 a − λ3 a 2
m1 = , m2 = 3 , m3 = 1 . Deci:
1 − λ1 1 − λ2 1 − λ3
1
[
σ [M1M 2 M 3 ] = Im m1m2 + m2 m3 + m3 m1 = Im
2
] 1
2
1−λλ 1 2λ3
1 − λ1λ 2 λ3
( )
1 2 + a2a3 + a3a1 =
aa σ [A A A ].
(1 − λ1 )(1 − λ 2 )(1 − λ3 ) 1 2 3
(1−λ1 )(1−λ2 )(1−λ3 )
Observaţie 1 : Pentru σ [M 1 M 2 M 3 ] = 0 , regăsim teorema lui Menelaus:
λ1λ 2 λ3 = 1 .
Observaţie 2 . Dacă M1, M2, M3 sunt picioarele bisectoarelor interioare ale unui
2abc
triunghi ABC, atunci σ [M 1 M 2 M 3 ] = σ [ABC ] , unde a, b, c
(a + b )(b + c )(c + a )
sunt lungimile laturilor.
62
5. Ecuaţii în C
63
5.1.4 Proprietăţi :
a) Fiecare rădăcină a ecuaţiei binome x n = 1 este de asemenea rădăcină a
fiecărei ecuaţii x q = 1 , pentru care n/q.
b) Rădăcinile comune ale ecuaţiilor binome x m = 1 şi x n = 1 sunt şi
rădăcinile ecuaţiei binome x d = 1 , unde d = (m,n) este c.m.m.d.c. al
numerelor m şi n.
2 kπ
i
c) Rădăcinile primitive ale ecuaţiei binome x = 1 , sunt date de x k = e
m m
, în
care (k,m) =1, 0 ≤ k ≤ m .
Demonstraţie
a) Este imediată.
2 pπ
i
b) Fie xp = e m
, p = 0, m − 1 , rădăcină a ecuaţiei xm = 1 şi
2 qπ
i
xq = e n
, q = 0, n − 1 rădăcină e ecuaţiei x n = 1 . Condiţia necesară şi
suficientă ca x p = x q este ca x p = x q şi ca arg x p = arg x q . Prima relaţie este
satisfăcută deoarece x p = x q =1. A doua are loc dacă există r ∈ Z astfel încât
2 pπ 2qπ p q
să avem = + 2rπ sau − = r.
m n m n
Dacă d = (m,n), atunci există m’, n’ ∈ N în aşa fel încât m = m’ d, n = n’
d, cu (m’, n’) =1. Ultima ecuaţie devine n’p - m’q = m’n’r d şi de aici rezultă că
m’/ n’p şi cum (m’, n’) = 1, rezultă că m’/p. Adică există p’ ∈ N în aşa fel
2 pπ 2 p ' m 'π 2 p 'π
încât p = p’m’. Deci arg x p = = = şi deci xp este
m m'd d
rădăcină a ecuaţiei x d = 1 , unde d = (m,n).
Reciproc, fiecare rădăcină a ecuaţiei binome x d = 1 este conform
proprietăţii a) şi rădăcină comună a ecuaţiilor x m = 1 şi x n = 1 , deoarece d/m şi
d/n.
c) Trebuie să găsim ecuaţia binomă x p = 1 , de gradul cel mai mic, care
admite rădăcina xk. Din x kp = 1 , deducem că există k ' ∈ Z astfel încât
2kpπ kp
= 2k 'π , adică = k' ∈Z .
m m
Dacă d = (k,m), atunci există k’,m’ astfel încât
k = k d , m = m d , (k , m ) = 1 . Înlocuind în ultima relaţie obţinem
' ' ' '
k ' pd k ' p
'
= ' ∈ Z şi cum k ' şi m ' sunt prime între ele, rezultă m ' / p . Deci cea
md m
64
m
mai mică valoare a lui p este p = m ' şi înlocuind în m = m ' d obţinem p = .
d
Rezultă că dacă xk este rădăcină a ecuaţiei binome x m = 1 , ecuaţia binomă de
m
gradul cel mai mic pe care o verifică rădăcina xk, este de gradul p = , unde
d
d=(k,m).
Dacă, în plus, xk este rădăcină primitivă a ecuaţiei binome x m = 1 ,
atunci aceasta este ecuaţia binomă de gradul cel mai mic care are pe xk
m
rădăcină. Adică trebuie să avem m = , d = (k,m). Deducem că trebuie d =
d
(k,m) = 1, adică k şi m sunt prime între ele.
5.1.5 Observaţie
Dacă (m,n)=1, ecuaţiile binome x n = 1 şi x m = 1 au numai x=1 rădăcină
comună.
5.1.6 Propoziţie
Dacă x este rădăcina primitivă a ecuaţiei binome x n = 1 , atunci
rădăcinile ecuaţiei sunt: x r , x r +1 , ... , x r + n −1 , ∀ r ∈ N .
Demonstraţie
Într-adevăr, x r + h , h = 0, n − 1 este rădăcină a ecuaţiei binome x n = 1 ,
( )
n
deoarece x r + h = e 2( r + h ) π i = 1 . Rămâne să arătăm că oricare două dintre cele n
numere α r ,α r +1 , ... ,α r + n −1 sunt distincte.
Să presupunem prin absurd că, pentru r + h1 ≠ r + h2 (cu h1 > h2 ) , am
( )
avea α r + h1 = α r + h2 . Atunci: α r + h1 α h1 − h2 − 1 = 0 şi deci, deoarece α r + h2 ≠ 0 , am
avea α h1 − h2 = 1 . Dar h1 − h2 < n şi deci α ar fi rădăcină a ecuaţiei binome
x h1 − h2 = 1 , de grad h1 − h2 < n . Contadicţie cu α este rădăcină primitivă a
ecuaţiei binome x n = 1 .
65
Bibliografie
66
Probleme rezolvate (5)
∑ (z − z k ) (z − ) ∑ (z z + z )
n n n n
∑ ∑
2
PA k2 = z − zk = zk = k z k − zk z − zz k =
k =1 k =1 k =1 k =1
n n n
− z∑ zk − z ∑ z k + ∑
2 2
=n z zk .
k =1 k =1 k =1
67
n n
Dar ∑z
k =1
k = 0, din relaţiile lui Viète, deci şi ∑z
k =1
k = 0 . Obţinem :
n
∑
2
PA 2
k = n z + n = 2n .
k =1
R5.2.4 Într-un cerc se înscriu două poligoane regulate, unul cu 1982 laturi,
altul cu 2973 laturi. Ştiind că au vârfuri comune, să se afle numărul lor.
Soluţie :
Numărul vârfurilor comune este egal cu numărul soluţiilor comune ale
ecuaţiilor binome: z 1982 = 1 şi z 2973 = 1 . Din 5.1.4 obţinem că acest număr este
d = ( 1982, 2973 ) = 991 .
68
R5.2.6 Un număr par de persoane sunt aşezate în jurul unei mese circulare.
După o pauză, aceleaşi persoane se reaşează la masă ocupând poziţii arbitrare.
Să se arate că există cel puţin două persoane astfel încât numărul persoanelor
aşezate între ele a rămas neschimbat. Rămâne proprietatea adevărată pentru un
număr impar de persoane?
Soluţie :
Presupunem că persoanele ocupă vârfurile unui poligon regulat
A0…A2n-1 cu 2n laturi înscris într-un cerc de centru O, vârfurile fiind notate
astfel încât să parcurgem cercul în sens trigonometric. Alegând axa Ox astfel
încât să treacă prin vârful A0, putem asocia fiecărui vârf Ak numărul complex zk
kπ
de argument , 0 ≤ k ≤ 2n . Considerăm că rearanjarea vârfurilor poligonului
n
se face prin rotirea fiecărui vârf Ak cu un unghi ϕ k de măsură
π π
lk ⋅ l k ∈ N , l k ⋅ ≤ 2π , în sens trigonometric. Dacă două unghiuri
n n
ϕ i , ϕ j sunt egale, concluzia problemei rezultă imediat. În caz contrar rezultă
π 2π π
că unghiurile ϕ k parcurg toată mulţimea 0, , , ... , (2n − 1) . Deoarece
n n n
după rotaţie se obţin vârfurile aceluiaşi poligon regulat, rezultă că suma
unghiurilor de rotaţie este un număr real de forma 2mπ . Deci are loc egalitatea:
2 n −1 2 n −1
π
∑ϕk =
k =0
∑n
j=0
= ( 2 n − 1)π = 2 m π . Deci contradicţie.
j⋅
69
1+ 5
z ≤ .
2
2
Analog c = az 2 + bz ≤ a ⋅ z + b ⋅ z . Obţinem
2 5 −1
z + z − 1 ≥ 0 şi de aici z ≥ .
2
2
= 4 r 2 cos2 de unde
a 2 a 2
b2 2 α −β b2
= 4 cos ∈ R şi ≤ 4.
ac 2 ac
4ac
− b ±ib −1
b2
b) Avem z1, 2 = . Atunci
2a
b 4ac
z1, 2 = ⋅ − 1 ± ib −1 =
2 a b2
1 b 4ac 1 b 4ac 1 b
= ⋅ 1+ 2 −1 = ≥ .
2 a b 2 a b2 2 a
70
1
R5.2.9 Fie z = + ω + ω 2 + ... + ω n , unde
2
2π 2π
ω = cos + i sin , n ∈ N *.
2n + 1 2n + 1
Să se demonstreze că:
a) Im z 2 k = 0, Re z 2 k +1 = 0 , pentru orice k ∈ N .
b) (2 z + 1) + (2 z − 1)
2 n +1 2 n +1
= 0.
Soluţie :
a) ( )
Evident ω 2 n +1 = 1 . Atunci: 0 = 1 − ω 2 n +1 = (1 − ω ) 1 + ω + ω 2 + ... + ω 2 n .
Rezultă:
(
1 + ω + ω 2 + ... + ω 2 n = 0 ⇔ 1 + ω + ω 2 + ... + ω n ω + .... + ω n = 0 . )
−1
Rezultă: ω + ω 2 + ... + ω n = . Deci:
1+ ω n
2πn 2πn
cos + i sin −1
1 1 ω −1n
1 n + 1 n + 1 i πn
z= − = = = tg .
2 1+ω n
( 2 ω +1 2
n
) cos
2πn
+ i sin
2πn
+1
2 2n + 1
n +1 n +1
i 2k πn
Atunci z 2 k = 2 k ⋅ tg 2 k ∈R, deci Im z 2 k = 0;
2 2 n + 1
i 2 k +1 πn
z 2 k +1 = 2 k +1 ⋅ tg 2 k +1 este pur imaginar, deci Re z 2 k +1 = 0 .
2 2n + 1
b)
2 n +1 2 n +1
( 2 z + 1 ) + ( 2 z − 1 ) = i tg πn + 1 + i tg πn − 1 =
2 n +1 2 n +1
2n + 1 2n + 1
=
(cos α + i sin α ) − (cos α − i sin α ) = 2 i sin ( 2n + 1 )α = 0, unde α = πn .
2 n +1 2 n +1
cos 2 n +1 α cos 2 n +1 α 2n + 1
71
x2 + y 2 = xz + yz ( 1 ) . Analog obţinem y 2 + z 2 = yz + zx ( 2 ) şi
z + x = zy + xy ( 3 ). Adunând relaţiile (1), (2) şi (3), obţinem
2 2
72
6. Metoda vectorială în rezolvarea problemelor de algebră
73
De aici deducem că vectorii a şi b sunt perpendiculari dacă şi numai dacă
x1 x 2 + y1 y 2 = 0 .
74
6.2.3. Definiţie Tripletele (a1 , a 2 , a3 ) , (b1 , b2 , b3 ) au aceeaşi monotonie
dacă a1 ≤ a 2 ≤ a3 , b1 ≤ b2 ≤ b3 sau a1 ≥ a 2 ≥ a3 , b1 ≥ b2 ≥ b3 , a1 , bi > 0 ,
i = 1,3 .
n ≥ 2.
Considerând vectorii n-dimensionali
a = (a1 , a 2 ,....a n ) , b = (b1 , b2 ,....bn ) ,…, z = ( z1 , z 2 ,....z n ) ,definim numărul
75
a1 a 2 .... a n
b b .... b
1 2 n
= a1b1 ....z1 + a 2 b2 ....z 2 + .... + a n bn ....z n .
.... ........ ....
z1 z 2 .... z n
Dacă (a1 , a 2 ,...., a n ), (b1 , b2 ,...., bn ),...., ( z1 , z 2 ,...., z n ) au aceeaşi monotonie,
atunci
a1 a 2 .... a n a1 a 2 .... a n
' ' '
a b c
Soluţie
(
Considerăm vectorii v1 = a a , b b , c c şi v 2 = , )
1 1 1
,
a b c
1 1 1
Avem v1 = a 3 + b 3 + c 3 , v 2 = + + , v1 ⋅ v 2 = a + b + c
a b c
Inegalitatea v1 ⋅ v 2 ≤ v1 ⋅ v 2 este echivalentă cu inegalitatea cerută.
76
2
a +b
Trebuie să arătăm că (
2 2−a −b 2 2
) ≤ 2 1− (2), inegalitate
2
echivalentă cu 4 − 2a 2 − 2b 2 ≤ 4 − (a + b ) dacă şi numai dacă (a − b ) ≥ 0 .
2 2
R6.4.3. Să se demonstreze că
n
4 + n 9 + n 16 n +1 6 + n +1 8 + n +1 12
>
n
6 + n 8 + n 12 n +1 4 + n +1 9 + n +1 16
≤ ( 2 ) + ( 3) + ( 4 ) ⋅ ( 3) + ( 4 ) + ( 2 )
n
2
n
2
n
2
n
2
n
2
n
2
,
sau n
6 + 12 + 8 ≤ 4 + 9 + 16 .
n n n n n
n
4 + n 9 + n 16
Deoarece nu putem avea egalitate, deducem > 1 (1)
n
6 + n 12 + n 8
Folosind un raţionament similar pentru vectorii v3 şi v 4 obţinem
n +1
6 + n +1 8 + n +1 12
< 1 (2). Inegalităţile (1) şi (2) rezolvă complet problema.
n +1
4 + n +1 9 + n +1 16
77
ax + by + cz + (a 2
)( 2
)
(a + b + c )(x + y + z )
+ b2 + c2 x2 + y2 + z 2 ≥
3
(V. Dubrovski, V.Cârtoaje, Kvanr nr 4/1990)
78
Să vedem când avem egalitate. Din raţionamentul făcut anterior, observăm
că pentru a obţine egalitate trebuie ca β − χ = 0 şi α = β + χ , deci β = χ şi
α = 2 β (FIG…).
Acestea conduc la faptul că vectorii u, v, w sunt coplanari şi
( ) ( )
< u , v =< v, w . Să observăm că
Fig. 6.2
w
proiecţia lui v pe dreapta suport a lui w este vectorul v' = λ , unde
w
v⋅w x+ y+z x+ y+z
λ = v cos β = v ⋅ = , deci v' = ⋅ w (FIG…)
v⋅w 3 3
Fig. 6.3
Prin urmare coordonatele vectorului v " simetricul lui v faţă de w vor fi
2( y + z ) − x 2( x + z ) − y 2( x + y ) − z
v" = , , . Cum u şi v" sunt vectori
3 3 3
79
a b c
coliniari, rezultă = = , care este condiţia ca
2( y + z ) − x 2( x + z ) − y 2( x + y ) − z
inegalitatea să devină egalitate.
15
x − y 3 + z 15 =
2
9 4 25
Soluţie Prima ecuaţie este echivalentă cu 2
+ 2 + 2 = 16 . Această
x y z
3 2 5
scriere ne sugerează considerarea următorilor vectori: a = , , ,
x y z
3 2 5
b = ( x, 2 y , z ) . Avem a ⋅b = ⋅ x + ⋅ 2 y + ⋅ z = 12 , iar
x y z
9 4 25
a⋅b = 2
+ 2 + 2 ⋅ x 2 + 4 y 2 + z 2 , deci a ⋅ b = a ⋅ b . Rezultă că unghiul
x y z
vectorilor este nul, vectorii sunt deci coliniari şi prin urmare coordonatele lor
3 1 5
sunt proporţionale. Obţinem 2 = 2 = 2 , de unde
x y z
3 4 5 12 9 3 15
2
= 2
= 2 = , deci x 2 = , y 2 = , z 2 = . Ţinând cont de ecuaţia
x 4y z 9 4 4 4
3 3 15 3 3 15
a treia, avem soluţiile , , ; − ,−
, .
2 2 2 2 2 2
80
Soluţii Considerăm vectorii a = (x 2 , y 2 , z 2 ) , b = (1,1,2 ) . Inegalitatea
(a ⋅ b) ≤ a 2
⋅b
2
este echivalentă cu
(x ) ( 2
)( )
+ y 2 + 2 z 2 ≤ x 4 + y 4 + z 4 12 + 12 + 2 2 , adică 7 ≤ 6 , absurd. Aşadar
2
Bibliografie
• M. Ganga, Manual pentru clasa a X-a M1, Ed. Mathpress, Ploieşti, 2002
• V.Tudor, Probleme de algebră cu rezolvări ingenioase, Ed. Carminis,
Piteşti, 1999 pag 64-84
81
Probleme rezolvate (6)
b b c 3
R6.3.3. Dacă a,b,c>0, atunci + + ≥ .
b+c c+a a+b 2
1 1 1
Solutie Considerăm tripletele (a,b,c); , , cu aceeaşi
b+c c+a a +b
1 1 1 1 1 1
monotonie şi tripletele , , , , , sau
c+a a+b b+c a+b b+c c+a
a b c a b c
1 1
1 ≥ 1 1 1 dacă şi numai dacă
b + c c + a a + b c + a a + b b + c
a b c a b c
+ + ≥ + + şi
b+c c+a a+b c+a a+b b+c
a b c a b c
1 1 ≥
1 1 1 1 dacă şi numai dacă
b + c c + a a + b a + b b + c c + a
a b c a b c
+ + ≥ + +
b+c c+a a+b a+b c+b a+c
Adunând cele două inegalităţi, obţinem inegalitatea cerută.
82
a1 + a 2 + .... + a n n
R6.3.4. Dacă ai ≥ 0 , i= 1, n , atunci ≥ a1 ⋅ a 2 ⋅ .... ⋅ a n
n
(inegalitatea dintre media aritmetică şi cea geometrică)
Soluţie Considerăm vectorul n-dimensional x = ( x1 , x 2 ,...., x n ) , atunci
x1 x 2 .... x n x1 x 2 .... x n
x x .... x x x .... x
n 1
1 2 ≥ 2 3 dacă şi numai dacă
.... ........ .... .... ........ ....
x1 x 2 x n x n x1 .... x n −1
x1n + x 2n + ...... x nn ≥ n ⋅ x1 ⋅ x 2 ⋅ ..... ⋅ x n
Luând ai = xin , i = 1, n , obţinem inegalitatea cerută.
…………………………………….
a1 a 2 .... a n a1 a 2 .... a n
b b .... b ≥ b b .... b , obţinem
1 2 n n 1 n −1
n(a1b1+a2b2+….+anbn) ≥ (a1+a2+….+an)(b1+b2+….+bn).
83
Soluţie
Considerăm n-uplurile cu aceeaşi monotonie (a1 , a 2 ,...., a n ) ,
1 1 1
, ,...., , atunci avem inegalităţile
S − a1 S − a 2 S − a n
a1 a2 .... a n a1 a2 .... a n
1 1 ≥ 1 1
.... 1 1 ....
S − a1 S − a 2 S − a n S − a 2 S − a3 S − a1
a1 a2 .... a n a1 a2 .... a n
1 1
1 ≥ 1 1 .... 1
....
S − a1 S − a 2 S − a n S − a3 S − a 4 S − a 2
……………………………………………………………………..
a1 a2 .... a n a1 a2 .... a n
1 1
1 ≥ 1 1 1
.... ....
S − a1 S − a 2 S − a n S − a n S − a1 S − a n −1
Prin adunarea inegalităţilor obţinem.
(n − 1) a1 + a 2 + .... + a n ≥
S − a1 S − a 2 S − an
a 2 + a 3 + .... + a n a1 + a3 + .... + a n a + a 2 + .... + a n −1
+ + .... + 1 =n
S − a1 S − a2 S − an
a2 b2 c2 a+b+c
R6.3.8. Fie a,b,c>0. Demonstraţi că + + ≥
b+c a+c a+b 2
84
Aplicând rezultatul din propoziţia 6.2.4. avem inegalităţile
a 2 b 2 c2 a 2 b2 c2
1 1 1 ≥ 1 1 1
b + c c + a a + b c + a a + b b + c
a 2 b2 c2 a 2 b2 c2
1 1 1 ≥ 1 1 1
b + c c + a a + b a + b b + c c + a
Adunând membru cu membru aceste inegalităţi , obţinem
a2 b2 c2 a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2
2 + + ≥ + + ≥
b+c c+a a +b a+b b+c c+a
1
≥ (a + b ) + 1 (b + c ) + 1 (c + a ) = a + b + c
2 2 2
Comentariu Prezentăm în continuare o altă soluţie a problemei, bazată pe
inegalităţi cunoscute. Presupunem a ≥ b ≥ c , deci a 2 ≥ b 2 ≥ c 2 şi
1 1 1
≥ ≥ .
b+c c+a a+b
a2 1
Din inegalitatea Cebâşev avem 3 ∑ ≥ ∑ a2 ⋅ ∑ (1)
b+c b+c
Din inegalitatea Cauchy-Buniakowsky-Schwarz, rezultă
3 ∑ a ≥ (a + b + c ) (2)
2 2
85
7. Ecuaţii exponenţiale şi logaritmice nestandard
86
b) Dacă f , g : A → (0, ∞ ) sunt strict crescătoare (descrescătoare), atunci
f ⋅ g este o funcţie strict crescătoare (descrescătoare).
x2 + x
R7.2.1 Să se rezolve ecuaţia: 2 cos 2 = 2 x + 2−x .
6
x +x
2
Soluţie: Avem inegalităţile: 2 cos 2 ≤ 2 şi 2 x + 2 − x ≥ 2 . Deci egalitate
6
2 x
2
+ x
cos =1
avem dacă 6 . Din a doua ecuaţie se obţine x = 0, soluţie
2 x + 2 − x = 2
unică, care verifică şi prima ecuaţie. Ecuaţia dată are soluţia unică x = 0.
87
situaţia în care avem egalitate în aceste inegalităţi. Amintim, fără a le
demonstra, aceste inegalităţi.
nx = x log 32 + x log 43 + ... + x log n+1n + x log 2( n+1) ≥ n x log 32+log 43+...+logn+1 n+log 2( n+1) ≥
n
n
n n log 3 2 ⋅ log 4 3 ⋅ ... ⋅ log n +1n ⋅ log 2 ( n +1 )
≥n x = n n x n = nx (1).
Am folosit faptul că:
lg2 lg3 lgn lg(n +1)
log3 2 ⋅log43⋅...⋅ logn+1 n⋅log2(n +1) = ⋅ ⋅ ...⋅ ⋅ =1
lg3 lg4 lg(n +1) lg2
.
88
Egalitatea în (1) are loc pentru x = 1.
2 2
x
7 x + 11x 7 + 11
> =9 , x≥2
x
2 2
x
11x + 5 x 11 + 5
> = 8 , x ≥ 2.
x
2 2
Adunând aceste relaţii, obţinem: 5 x + 7 x + 11x > 6 x + 8 x + 9 x , pentru
x ≥ 2 , deci ecuaţia nu poate avea alte soluţii.
89
Demonstraţie : Admitem că există cel puţin trei soluţii diferite x1 , x 2 , x3 . Fie
x3 ∈ ( x1 , x 2 ) . Atunci există λ ∈ (0 ,1) astfel încât: x 3 = λ x1 + (1 − λ ) x 2 . Dar
f ( x 3 ) = g ( x 3 ) = λg (x1 ) + (1 − λ )g ( x 2 ) = λf (x1 ) + (1 − λ ) f (x 2 ) . Contradicţie cu f
strict convexă.
Evident, concluzia propoziţiei se păstrează dacă f este strict concavă.
este o funcţie strict convexă, după cum se poate verifica, folosind 7.2.5),
deducem că ecuaţia f ( x) = g ( x) nu poate să aibă alte soluţii.
Bibliografie
1. Andrei Gh., Cucurezeanu I., Caragea C., Bordea Gh., probleme de algebră
pentru concursuri de admitere şi olimpiade şcolare, clasa a X-a, E.D.P.,
Bucureşti, 1999
2. Becheanu M. şi colaboratori, Olimpiade de matematice 1990-1996, clasa
IX-X, Editura Gil, Zalău, 1997
3. Berinde V., Explorare, investigare şi descoperire în matematică, Efemeride,
2001
4. Ganga M., Ecuaţii şi inecuaţii, Editura Mathpress, Ploieşti, 1998
5. Gorgotă V., Şerdean I., Ulmeanu S., Matematica în concursurile şcolare,
2002, IX-XII, Editura Paralela 45, 2002
6. Nanu I., Tutescu L., Ecuaţii nestandard, aditura Apoloo, Craiova, 1994
7. Suceveanu V., Copaceanu R., Metode nestandard de rezolvare a ecuaţiilor,
Foaie matematică, Nr. 3 şi Nr. 4, 1999, Chişinău
8. Tămâian T., Probleme selectate din reviste selecte, editura Cub Press, Baia
Mare, 2002
90
Probleme rezolvate (7.1)
(
R7.2.2 Rezolvaţi în R+* ecuaţia: log 2 1 + x = log 3 x . )
Soluţie :
(
Notăm log 3 x = y . Ecuaţia devine: log 2 1 + 3 y = y sau 1 + 3 y = 2 y ,)
y y
1 3 1 3
y y
2
x x
Soluţie: Ecuaţia se mai scrie: (a + b)
x
= a 2
+b 2
sau echivalent:
2
x 2
2x x
x x x x
(a + b ) 2 =
a + b 2
. Obţinem (a + b ) 2 = a 2
+ b 2
. Împărţind cu (a + b ) 2,
91
x x
x x
a 2 b 2
rezultă: + = 1 . Funcţia f : R → R , f ( x) = a b 2
2
+
a+b a+b a+b a+b
este strict descrescătoare (sumă de funcţii strict descrescătoare) şi f (2) = 1 .
Deci x = 2 este unica soluţie.
R7.2.6 Să se rezolve: x n ( x − 1) + lg x = 0, n ∈ N * .
Soluţie :
xn+1
n+1
Ecuaţia se transcrie: x − x + lg n = 0 . Adică x n+1 + lg x n+1 = x n + lg x n
n
x
(1). Funcţia f : (0, ∞ ) → R , f ( x) = x + lg x este strict crescătoare, deci
injectivă. Ecuaţia (1) devine f (x n +1 ) = f (x n ) . Rezultă x n +1 = x n . Cum x > 0 ,
obţinem x = 1.
92
1 1
x+ x+
R7.2.8 Rezolvaţi ecuaţia: 4 x
+9 x
= 275 .
Soluţie :
1 1
x+ x+
Pentru x < 0, 4 x
+9 x
< 2 , deci ecuaţia nu are soluţii.
1
x+
Fie x > 0 . Considerăm funcţia f a : (0, ∞ ) → R, f a ( x) = a
, a > 1 . Atunci x
1
fa = g o h , unde h : (0, ∞ ) → [2, ∞ ), h( x) = x + , iar
x
g : [2, ∞ ) → R, g ( x) = a x . Se constată că h este strict descrescătoare pe (0,1]
şi strict crescătoare pe [1, ∞ ) , iar g este strict crescătoare. Atunci, din propoziţia
7.1.4, deducem că funcţia f a este strict descrescătoare pe (0,1] şi strict
crescătoare pe [1, ∞ ) . Funcţia
1 1
x+ x+
F : (0, ∞ ) → R, F ( x) = 4 + 9 = f 4 ( x) + f 9 ( x) este strict descrescătoare
x x
3 x − 2 y = 23
R7.2.9 Rezolvaţi sistemul: .
log 3 x + log 2 y = 2
Soluţie :
(
Din prima ecuaţie: x = log 3 2 y + 23 , iar din a doua: x = 3 )
2−log 2 y
.
(
Obţinem ecuaţia: log 3 2 + 23 = 3
y
)
2 − log 2 y
. Cum funcţiile din cei doi membri ai
ecuaţiei sunt de monotonii diferite, iar y = 2 verifică ecuaţia, obţinem că y = 2
x = 3
este soluţie unică. Soluţia sistemului este: .
y = 2
3 x + 4 y = 5 x
R7.2.10 Rezolvaţi în R sistemul: 3 y + 4 z = 5 y .
z
3 + 4 = 5
x z
Soluţie :
Adunăm ecuaţiile sistemului şi rezultă:
( ) ( ) (
3x + 4 x − 5x + 3 y + 4 y − 5 y + 3z + 4 z − 5z = 0 )
(*) . Ştim, folosind
monotonia, că ecuaţia 3 + 4 = 5 are singura soluţie x = 2. Deci x = y = z = 2
x x x
este soluţie a sistemului. Vom arăta că este soluţie unică. Admitem că ar exista
93
5 x
o soluţie cu x > 2 . Din prima ecuaţie rezultă că 4 = 3 − 1 . Dar funcţia
y x
3
5 x
f : [0, ∞ ) → R, f ( x) = 3 x − 1 fiind strict crescătoare (ca produs de
3
funcţii pozitive strict crescătoare, P 7.1.3), deducem că x > 2 ⇒ f ( x) > 16 ,
adică 4 y > 16, deci y > 2 . Analog obţinem z > 2 . Dar pentru
x > 2, y > 2, z > 2 , avem 3 + 4 −5 < 0,
x x x
3 + 4y − 5y < 0,
y
x ∈ (0,2 ), respectiv x ≤ 0 .
( )
R7.4.1 Rezolvaţi ecuaţia: log 3 8 + 2 x − x 2 = 2 x −1 + 21− x .
Soluţie :
Avem: 8 + 2 x − x 2 ≤ 9 , pentru orice x real. Atunci log 3 8 + 2 x − x 2 ≤ 2 , ( )
pentru orice x ∈ (− 2,4 ) . Dar 2 x −1
+2 1− x
≥2 2 x −1
⋅2 1− x
= 2 . Ecuaţia dată este
(
log 8 + 2 x − x
echivalentă cu sistemul: x −13 1− x
2
)= 2 . Se verifică că x = 1 este unica
2 + 2 = 2
soluţie.
Soluţie :
Notăm log3 x = t, x > 0, x ≠ 1. Atunci:
( )
log 3 2 1 1 1
3 log x 2
=3 log 3 x
= 3 log 3 2 log x
3 = 2 t . Ecuaţia devine: 2 t + 2 t = 4 . Aplicând
1 1
t+
inegalitatea mediilor, avem: 4 = 2 + 2 ≥ ≥ 2 2 t t t
≥ 4 , cu egalitate dacă t =
1. Obţinem x = 3, soluţia ecuaţiei date.
Soluţie :
Aplicând inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski-Schwarz obţinem:
a +bx + bx + cx + cx + ax ≤ 3 ⋅ 2 ax +bx + cx .
x
( ) Deci:
2a x + 2b x + 2c x ≤ ≤ 2 ⋅ 3(a x + b x + c x ) . Ridicând la pătrat obţinem:
ax +bx +cx ≥ axbx + bxcx + cxax , cu egalitate numai dacă a x = b x = c x . Dacă
a = b = c , atunci orice x real este soluţie. Dacă a ≠ b sau b ≠ c sau c ≠ a ,
atunci x = 0, unica soluţie.
95
Soluţie :
Ecuaţia se scrie în formă echivalentă:
( ) ( )
3 ⋅ 3 − (3x + 1) ⋅ 3x − 6x 2 + 7x + 2 = 0 . Obţinem:
x 2
3 x + 1 ± 81x 2 + 90 x + 25 2
3x = , adică: 3 x = 2 x + 1 sau 3 x = − x − . Ecuaţia
6 3
3 x = 2 x + 1 are soluţiile x1 = 0 şi x 2 = 1 şi nu mai are alte soluţii, deoarece
graficul unei funcţii strict convexe şi o dreaptă au cel mult două puncte distincte
2
comune (propoziţia 7.3.7). Ecuaţia 3 x = − x − are soluţia x = −1 , unică,
3
deoarece membrul stâng este o funcţie strict crescătoare, iar membrul stâng o
funcţie strict descrescătoare.
În concluzie, ecuaţia dată are soluţiile: x1 = 0 , x 2 = 1 şi x3 = −1 .
Soluţie :
a) Deoarece f este convexă, atunci f (tx1 + (1 − t )x 2 ) ≤ tf (x1 ) + (1 − t ) f x 2 , ( )
oricare ar fi x 1 , x 2 ∈ R , t ∈ [0 ,1 ] . Atunci f 2 (tx 1 + (1 − t )x 2 ) ≤
( )
≤ t 2 f 2 ( x1 ) + 2t (1 − t ) f x 1 f ( x 2 ) + (1 − t ) f 2 ( x 2 ) , deoarece f este pozitivă. Deci
2
f 2 este convexă.
Demonstrăm prin inducţie după n natural, n ≥ 2 că f n este convexă.
Presupunând că pentru k ∈ N , k ≥ 2 , f k este convexă, avem pentru
x1 , x 2 ∈ R şi t ∈ [0 ,1 ] că:
f k +1 (tx 1 + (1 − t )x 2 ) = f k (tx 1 + (1 − t )x 2 )⋅ f (tx 1 + (1 − t )x 2 ) ≤
[ ]
≤ tf k (x1 ) + (1 − t) f k (x2 ) ⋅ f (tx1 + (1 − t)x2 ) ≤
[ ]
tf k (x1 ) + (1− t) f k (x2 ) ⋅ [tf (x1 ) + (1− t ) f (x2 )] =
( )
= t 2 f k +1 ( x1 ) + t (1 − t ) f ( x1 ) f ( x 2 ) f k −1 ( x1 ) + f k −1 ( x 2 ) + (1 − t ) f ( x 2 ) ⋅ f k ( x 2 ) ≤
2
96
1
b) Se observă că dacă x este soluţie, atunci este soluţie, pentru n ∈ N * .
x
Dacă n este par, dacă x este soluţie şi – x este soluţie, iar dacă n este impar,
ecuaţia poate avea numai soluţii pozitive. Este suficient să determinăm soluţiile
strict pozitive. Considerăm funcţiile f1 , f 2 , f 3 , f 4 : R + → R + ,
4 2
f1 ( x ) = 2 x, f 2 ( x) = , f 3 ( x) = 4 x, f 4 ( x) = , care sunt funcţii
x x
convexe pe (0, ∞ ) . Atunci f1 + f 2 şi f 3 + f 4 sunt funcţii convexe. Din punctul
a) obţinem că ( f1 + f 2 ) şi ( f 3 + f 4 ) sunt funcţii convexe, deci
n n
n(n − 1) (n − 1) (n + 2)
a 2 x + a 3 x + ... + a nx + ≥ ax , cu egalitate dacă şi numai
2 2
dacă a 2 x = a 3 x = ... = a nx = 1 , adică x = 0.
1 1 π
R7.4.10 Să se rezolve ecuaţia: 2x
+ 2x
= x , a ∈ 0, .
sin a cos a 2
Soluţie :
Se aduce ecuaţia la forma: (1 + tg a ) + (1 + ctg a ) = x
2 x 2 x
(1).
f (x) = (1 + tg a ) + (1 + ctg a ) − x
x x
Dacă x < 0 , funcţia 2 2
este strict
crescătoare, iar ecuaţia f ( x) = 0 are cel mult o soluţie. Se verifică că x = −1
este soluţie. Dacă x ∈ (0,1) , membrul stâng al ecuaţiei (1) este supraunitar, iar
cel drept este subunitar. Deci ecuaţia nu are soluţii pentru x ∈ (0,1) . Dacă x ≥ 1 ,
atunci x ≥ [x ] şi conform inegalităţii lui Bernoulli avem:
97
(1 + tg a ) + (1 + ctg a ) ≥ (1 + tg a )[ ] + (1 + ctg a )[ ] > 2 + [x ](tg
2 x 2 x 2 x 2 x 2
a + ctg 2 a ≥)
≥ 2 + 2 [x ] > 2 x > x . Deci singura soluţie este x = −1 .
98
8. Probleme de numărare
99
II. Numărul submulţimilor ordonate cu k elemente ale unei mulţimi cu n
elemente (k , n ∈ , k ≤ n) este
not. n!
Ank = = n(n − 1)(n − 2)L (n − k + 1) ,
(n − k )!
şi se citeşte aranjamente de n luate câte k, unde p ! = 1⋅ 2 ⋅ 3 ⋅K ⋅ p .
Punem în evidenţă unele interpretări ale numerelor Ank .
1) Dacă A şi B sunt mulţimi finite cu A = k ≤ B = n , atunci numărul
funcţiilor injective f : A → B este egal cu Ank . Într-adevăr, pentru a defini o
funcţie f : A → B avem nevoie de valorile f (a1 ), f (a2 ),K , f (ak ) care vor
forma o submulţime ordonată cu k elemente a lui B. Deci numărul funcţiilor
injective de la A la B este egal cu numărul submulţimilor ordonate cu k
elemente ale lui B, în total Ank .
2) Numărul cuvintelor formate cu k litere distincte, folosind un alfabet
cu n simboluri este tot Ank , k ≤ n .
3) Numărul modurilor de pavare a unei alei 1× k cu plăci alese de culori
diferite din n culori date este Ank , k ≤ n .
4) Dacă A este o mulţime finită şi nevidă, atunci numărul funcţiilor
injective (surjective, bijective) f : A → A este Ann = n ! . Facem observaţia că o
funcţie bijectivă f : A → A , A finită, se mai numeşte şi permutare a mulţimii A.
Numărul permutărilor unei mulţimi cu n elemente este egal cu n ! .
III. Dacă A este o mulţime cu n elemente, n ∈ * , atunci numărul
submulţimilor lui A având fiecare k elemente (k fixat, k ≤ n ) este:
Ak n! n(n − 1) ⋅K ⋅ (n − k + 1)
Cnk = n = = ,
k ! k !(n − k )! k!
şi se citeşte combinări de n elemente luate câte k. Redăm în continuare câteva
aplicaţii semnificative.
1) Care este numărul funcţiilor f :{1, 2,K , n} → {0,1} şi având
n
proprietatea ∑ f (i) = k ? A defini o astfel de funcţie presupune a reţine exact k
i =1
elemente din domeniul de definiţie şi a asocia fiecăruia valoarea 1. Aşadar,
numărul cerut este egal cu numărul de submulţimi cu k elemente ale domeniului
de definiţie, adică cu Cnk . Pentru k < 0 sau k > n , sau k ∈ [0, n] \ , nu avem
astfel de funcţii.
2) Numărul drumurilor laticeale de lungime minimă care unesc punctul
O(0, 0) cu punctul B(m, n) (m, n ∈ ) este Cmm+ n . Într-adevăr, lungimea minimă
100
a unui astfel de drum este m + n , singurele deplasări fiind de forma
( p, q) a ( p + 1, q) sau ( p, q) a ( p, q + 1) . Din cei n + m paşi de lungime unu
avem de făcut m paşi orizontali şi n paşi verticali, ordinea efectuării lor fiind
arbitrară. Numărul drumurilor laticeale cerut este egal cu numărul de paşi pe
orizontală, ceea ce se poate face în Cmm+ n moduri.
3) Numărul funcţiilor strict crescătoare f :{1, 2,K , k} → {1, 2,K , n} ,
k ≤ n , este egal cu Cnk . Aceasta rezultă din faptul că fiecare funcţie strict
crescătoare este determinată de k ! funcţii injective prin ordonarea crescătoare a
valorilor sale. Aşadar, numărul cerut este
Num ã rul func þiilor injective Ank
N= = = Cnk .
k! k!
4) Numărul funcţiilor crescătoare f :{1, 2,K , k} → {0,1, 2,K , n − k} este
k
Cn . Motivăm în continuare acest lucru.
Fie f o funcţie care îndeplineşte condiţiile din ipoteză. Atunci, funcţia
g :{1, 2,K , k} → {1, 2,K , n} , g (i ) = i + f (i ) , (∀) i = 1, k este strict crescătoare.
Într-adevăr, g este corect definită şi dacă presupunem 1 ≤ i1 < i2 ≤ k , atunci
f (i1 ) ≤ f (i2 ) , deci i1 + f (i1 ) < i2 + f (i2 ) , adică g (i1 ) < g (i2 ) .
Reciproc, dacă g :{1, 2,K , k} → {1, 2,K , n} , g (i ) = i + f (i ) , (∀) i = 1, k ,
este o funcţie strict crescătoare atunci i + f (i ) ∈ {1, 2,K , n} pentru (∀) i = 1, k ,
de unde f (i ) ∈ {0,1,K , n − k} pentru orice i = 1, k şi
1 < 2 < K < k ⇒ g (1) < g (2) < K < g (k ) ⇒
⇒ 1 + f (1) < 2 + f (2) < 3 + f (3) < K < k + f (k ) ,
de unde utilizând faptul că f (i ) ∈ , i = 1, k , obţinem
f (1) ≤ f (2) ≤ K ≤ f (k ) .
Aşadar, funcţia f este crescătoare.
Ca urmare, mulţimea funcţiilor f cerute este în bijecţie cu mulţimea
funcţiilor g. A defini o funcţie g revine la a alege un şir 1 ≤ b1 < b2 < K < bk ≤ n
({b1 , b2 ,K , bk } ⊂ {1, 2,K , n}) şi acesta se poate face în Cnk moduri (vezi şi
problema precedentă). Ca urmare, numărul cerut este Cnk .
Mai facem observaţia că numărul funcţiilor crescătoare f : A → B ,
A = n , B = m este Cmn + n −1 .
5) Numărul modurilor de descompunere a numărului natural n în sumă
de k numere naturale nenule, a1 + a2 + K + an , în care contează ordinea
101
numerelor a1 , a2 ,K , an este Cnk−−11 . Pentru a motiva aceasta, este suficient să ne
imaginăm că intervalul [0, n] de lungime n, trebuie să-l partiţionăm în k
subintervale. Aceasta se poate face alegând cele k − 1 capete dintre numerele
1, 2,K , n − 1 , alegere ce se poate face în Cnk−−11 moduri.
6) Numărul modurilor de pavare a unei alei de lungime n şi lăţime 1 cu
plăci 1× 1 dintre care k albe şi n − k negre este Cnk . Într-adevăr, numărul cerut
este egal cu numărul de alegeri a k poziţii din cele n poziţii în care să punem
plăci albe şi acesta este Cnk .
IV. Dacă n = p1α1 ⋅ p2α 2 ⋅K ⋅ pαk k reprezintă descompunerea în factori primi
a numărului natural n ( p1 , p2 ,K , pk sunt numere prime iar α1 ,α 2 ,K ,α k ∈ *
),
atunci numărul divizorilor naturali ai lui n este:
(α1 + 1)(α 2 + 1) ⋅K ⋅ (α k + 1) .
Bibliografie
102
Probleme rezolvate (8)
n, m ∈ *
.
2
Soluţie. a) Prima pereche poate fi aleasă în C2n moduri, a doua în C22n − 2
moduri etc. Cum ordinea alegerii perechilor nu contează, numărul căutat va fi:
1 2 1 (2n)! (2n − 2)! 4! 2! (2n)!
C2 n ⋅ C22n − 2 ⋅K ⋅ C42 ⋅ C22 = ⋅ ⋅ ⋅K ⋅ ⋅ = n .
n! n ! 2!(2n − 2)! 2!(2n − 4)! 2!⋅ 2! 2!⋅ 0! 2 ⋅ n !
b) Generalizând punctul a) obţinem că numărul de moduri în care m ⋅ n
persoane pot fi împărţite în n grupe de câte m persoane este
(m ⋅ n)! (m ⋅ n)!
, deci ∈
(m !) ⋅ n !
n
(m !) n ⋅ n !
(1)
Analog se obţine
(m ⋅ n)!
∈
(n !) m ⋅ m !
(2)
Din (1) şi (2) prin înmulţirea celor două numere naturale obţinem:
( (m ⋅ n)!) ∈
2
.
( n !) ⋅ ( m !)
m +1 n +1
103
Soluţie. Numărul total al funcţiilor f : A → B este m n .
Numărul funcţiilor strict crescătoare este egal cu Cmn , iar al celor
descrescătoare coincide cu numărul combinărilor cu repetiţie al unei mulţimi cu
(m + n − 1)!
m elemente luate câte n, adică cu Cmn + n −1 = . Observăm că numărul
n !(m − 1)!
funcţiilor crescătoare este egal cu numărul celor descrescătoare şi de asemenea
că există m funcţii constante care au fost numărate de două ori (o dată printre
cele crescătoare şi apoi printre cele descrescătoare. Ca urmare, numărul
funcţiilor monotone este 2Cmn + n −1 − m , în consecinţă, numărul cerut este
m n − 2Cmn + n −1 + m .
R8.2.4. Să se determine numărul de numere cu 7 cifre care nu încep şi nu se
termină cu cifra 1.
Soluţie. Fie mulţimile A = {1, 2,3, 4,5, 6, 7} , B = {0,1, 2,3, 4,5, 6, 7,8,9} .
Problema este echivalentă cu a determina numărul aplicaţiilor f : A → B cu
proprietăţile:
f (1) ≠ 0, f (1) ≠ 1, f (7) ≠ 1
(1)
Pentru f (1) există 8 posibilităţi de alegere, iar pentru f (7) există 9 posibilităţi
de alegere. Fie i ∈ {2,3, 4,5, 6} . Pentru f (i ) există 10 posibilităţi de alegere.
Rezultă că numărul funcţiilor f cu proprietatea (1) este 8 ⋅ 9 ⋅105 = 72 ⋅105 .
R8.2.5. Fie n > 0 un număr natural. Să se determine numărul polinoamelor
P( X ) cu coeficienţi 0, 1, 2 sau 3 cu proprietatea P (2) = n .
Soluţie. Fie P ( X ) = a0 + a1 X + K + ak X k un polinom cu coeficienţi în
a
mulţimea {0,1, 2,3} astfel încât P (2) = n . Atunci, punând bi = i rezultă că
2
n
numărul m = b0 + b1 ⋅ 2 + K + bk ⋅ 2k satisface inegalităţile 0 ≤ m ≤ .
2
Mai mult, egalitatea de mai sus dă reprezentarea binară a lui m.
Aplicaţia P ( X ) a m defineşte o funcţie de la mulţimea de polinoame dată la
n
mulţimea numerelor întregi şi nenegative mai mici sau egale cu . Vom arăta
2
că această funcţie este bijectivă.
Pentru a proba injectivitatea, fie
m = a0 + a1 ⋅ 2 + K + ak ⋅ 2k = a0′ + a1′ ⋅ 2 + K + ak′ ⋅ 2k ,
104
a a′
astfel încât i = i , pentru orice i = 0,1,K , k .
2 2
a a′
Atunci 2 (a0 − a0′ ) şi 0 = 0 implică a0 = a0′ . În continuare, se reduce a0,
2 2
se împarte cu 2 şi se procedează prin inducţie.
Surjectivitatea rezultă astfel:
Din m = b0 + b1 ⋅ 2 + K + bk ⋅ 2k , bi ∈ {0,1} , se definesc numerele ai astfel
a
încât ai ∈ {0,1, 2,3}, i = bi şi 2i +1 n − a0 − a1 ⋅ 2 − K − ai ⋅ 2i . În concluzie,
2
n
numărul polinoamelor date este + 1 .
2
R8.2.6. Câte numere naturale există printre numerele
1⋅ m 2 ⋅ m p⋅m
, ,K , , p, m, n ∈ , n ≠ 0 .
n n n
Soluţie. Fie (m, n) = d . Rezultă că m = m1 ⋅ d , n = n1 ⋅ d cu (m1 , n1 ) = 1 .
Obţinem numerele:
1⋅ m1 m m
, 2 ⋅ 1 ,K , p ⋅ 1 cu (m1 , n1 ) = 1
n1 n1 n1
(1)
p
Între numerele de la (1) există numere naturale căci (m1 , n1 ) = 1 . Cum
n1
n (m, n) ⋅ p
n1 = , rezultă că între numerele din enunţ există numere naturale.
d n
R8.2.7. Fie X o submulţime cu k elemente a mulţimii A = {a1 , a2 ,K , an } ,
k ∈ * . Să se determine numărul funcţiile f : A → A cu proprietatea
f (X ) = X .
Soluţie. Fie X = {ai1 , ai2 ,K , aik } . Condiţia f ( X ) = X arată că restricţia
lui f la X este bijectivă. Numărul bijecţiilor de la X la X este k! . O astfel de
bijecţie o putem prelungi în n n − k moduri la o aplicaţie f : A → A deoarece
fiecărui element din A \ X îi putem ataşa oricare element din codomeniul A.
Rezultă că numărul căutat este k !⋅ n n − k .
R8.2.8. Fie k, n numere naturale fixate 1 ≤ k < n şi fie S o mulţime de n
puncte din plan având proprietăţile următoare:
a) orice trei puncte distincte ale lui S nu sunt coliniare;
105
b) pentru orice punct P al lui S există cel puţin k puncte distincte în S,
egal depărtate de P.
1
Să se arate că are loc inegalitatea k < + 2n .
2
Soluţie. Fie P1 un punct din S. Considerând cercul C1 cu centrul în P1 a
cărui circumferinţă conţine k puncte din S, rezultă prin unirea acestor puncte,
Ck2 coarde care unesc puncte ale lui S.
Fie P2 un alt punct din S. Considerând cercul C2 cu centrul în P2,
obţinem analog Ck2 coarde. Deoarece C1 I C2 au în comun cel mult o coardă
rezultă cel mult Ck2 − 1 coarde care nu au fost considerate în C1. Considerând un
nou punct P3 apar cel mult Ck2 − 2 coarde noi etc. Însumând numărul coardelor
care este majorat de numărul segmentelor ce unesc puncte din S avem:
Ck2 + (Ck2 − 1) + (Ck2 − 2) + K + [Ck2 − (n − 1)] ≤ Cn2 ⇔
n(n − 1) n(n − 1)
⇔ n ⋅ Ck2 ≤ + ⇔ k (k − 1) ≤ 2(n − 1) ⇔ k 2 − k − 2(n − 1) ≤ 0
2 2
1 + 8n − 7 1
⇒k≤ < + 2n .
2 2
R8.2.9. Câte puncte cu ambele coordonate întregi se pot afla în interiorul sau
pe laturile unui pătrat de latură 3 .
Soluţie. Fie pătratul de y
latură 2 în reperul cartezian xOy (0,1)
(v. figura). Este clar că există cinci
astfel de puncte: vârfurile pătratului
şi punctul de intersecţie al (−1, 0) 0 (1, 0)
diagonalelor . Un alt punct de
x
coordonate întregi ar fi (−1,1) ,
(1,1) , (1, −1) , (−1, −1) .
Trebuie arătat că nici unul (0, −1) (−1,1)
din aceste puncte nu se poate afla în
interiorul sau pe laturile pătratului
de latură egală cu 3 (construit
asemenea cu cel de latură 2 ).
106
3
Distanţa de la O la latura pătratului de latură 3 este de , în timp ce
2
3
distanţa de la O la punctul (1, −1) este de 2> . De aici rezultă că punctul
2
(1, −1) este exterior pătratului de latură 3 .
R8.2.10. Fie dată o mulţime A cu m elemente şi o mulţime B cu n elemente
(m, n ∈ * ) . Să se găsească numărul de permutări ale mulţimii A U B astfel
încât primul element al unei astfel de permutări să fie din A, iar ultimul din B.
Se presupune că A I B = ∅ .
Soluţie. Două elemente din A U B , primul din A, iar al doilea din B, pot
fi alese în m ⋅ n moduri. La fiecare astfel de posibilitate, cele m + n − 2 elemente
rămase pot fi aşezate pe cele m + n − 2 poziţii rămase în ( m + n − 2 )! moduri. Ca
urmare, există m ⋅ n ⋅ (m + n − 2)! permutări de tipul cerut.
R8.2.11. Fie A o mulţime cu n elemente, n ∈ * . Să se determine
card{( X , Y ) X , Y ∈ P ( A) , X U Y = A} .
Soluţie. Notăm A = {a1 , a2 ,K , an } cu n ∈ * . Fie X ∈ P ( A) ,
X = {ai1 , ai2 ,K , aik } , unde i1 , i2 ,K , ik sunt k indici distincţi din mulţimea
{1, 2,K , n} , iar k ∈ {0,1, 2,K , n} . Considerăm X fixată şi Y ∈ P ( A) astfel încât
X U Y = A . Mulţimea Y poate fi aleasă astfel: ( A \ X ) U Z , unde Z este o
submulţime a lui X, adică Y poate fi aleasă în 2k moduri (numărul total de
submulţimi ale lui X). Numărul total de soluţii va fi:
n +1
2 + 2 + 2 +K + 2 = 2 − 1 .
0 1 2 n
107
două câte două se obţine fie dintr-o soluţie a ecuaţiei X U Y U Z = {1, 2,K , k} ,
având componentele distincte două câte două (deci numărată la ak) prin
adăugarea lui k + 1 la una din componente (deci trei posibilităţi), la două din
componente (deci trei posibilităţi) sau la fiecare dintre componente (deci o
posibilitate), fie dintr-o soluţie a ecuaţiei X U Y U Z = {1, 2,K , k} cu X = Y şi
Y ≠ Z , deci numărată la bk, prin adăugarea lui k + 1 la una dintre cele două
componente egale şi adăugând sau nu pe k + 1 la cea de-a treia componentă.
Aşadar, am obţinut
an +1 = 7 an + 2bn , (∀) n ∈ * (2)
De asemenea, o soluţie a ecuaţiei X U Y U Z = {1, 2,K , k} U {k + 1} având numai
două din componente egale se obţine dintr-o soluţie a ecuaţiei
X U Y U Z = {1, 2,K , k} cu X = Y şi Y ≠ Z (deci numărată la bk) prin
adăugarea lui k + 1 la fiecare din cele 2 componente egale (o posibilitate), sau
la cea de-a treia componentă (o posibilitate), sau la fiecare din componente (o
posibilitate), sau prin adăugarea lui k + 1 unei componente sau la două din
componentele unei soluţii având toate componentele egale (deci două
posibilităţi). Aşadar, se obţine:
bn +1 = 3bn + 2, (∀) n ∈ * (3)
Avem:
(3) ip.ind.
bk +1 = 3bk + 2 = 3(3k − 1) + 2 = 3k +1 − 1 şi
(2) ip.ind.
7 k − 3k +1 + 2 7 k +1 − 3k + 2 + 2
ak +1 = 7ak + 2bk = 7 ⋅ + 2(3 − 1) =
k
.
6 6
Din ultimele două relaţii se obţine că P (k + 1) este adevărată, deci relaţia (1)
este adevărată conform metodei inducţiei matematice. Ca urmare, numărul de
soluţii cerut este:
7 n − 3n +1 + 2 n 7 n + 3n +1 + 2
S n = an + bn + cn = + 3 −1+1 = .
6 6
R8.2.13. Fie
{
Fn = f f :{1, 2,K , n} → {1, 2,K , n}, f injectiv ã º i f (i ) ≠ i , (∀) i = 1, n . }
Determinaţi numărul elementelor lui Fn.
A finit ã
Soluţie. Fie A = {1, 2,K , n} . Cum f : A → A injectivă ⇒ f bijectivă
⇒ f permutare a mulţimii A. Considerăm
Ai = { f : A → A f permutare ºi f (i) = i} , i = 1, n . Folosind principiul
închiderii şi excluderii, numărul tuturor permutărilor ce admit cel puţin un punct
fix este:
108
n n
A1 U A2 UKU An = ∑ Ai − ∑ Ai I Aj + K + (−1) n −1 ⋅ I Ai ,
i =1 i ≤i < j ≤ n i =1
unde Ai = card Ai .
Deoarece Ai1 U Ai2 UKU Aik = (n − k )! şi în fiecare sumă din egalitatea
precedentă există Cnk termeni, obţinem:
A1 U A2 UKU An = Cn1 ⋅ (n − 1)!− Cn2 ⋅ (n − 2)!+ K + (−1) n −1 Cnn .
Aşadar, numărul permutărilor lui A fără puncte fixe este
Fn = n !− A1 U A2 UKU An =
= n !− Cn1 ⋅ (n − 1)!− Cn2 ⋅ (n − 2)!+ K + (−1) n −1 Cnn =
1 1 1 (−1) n
= n !1 − + − + K + .
1! 2! 3! n!
R8.2.14. Să se cerceteze de câte ori într-o zi (12 ore), orarul, minutarul şi
secundarul împart cadranul unui ceas în trei arce congruente.
Soluţie. Privim cercul ca un disc de rază 1 în planul complex. Dacă într-
o unitate de timp orarul parcurge un arc de lungime α , atunci minutarul
parcurge un arc de lungime 12 ⋅ α , iar secundarul un arc de lungime 12 ⋅ 60 ⋅ α .
Notăm z = cos α + i sin α şi z0 (t ), zm (t ) , zs (t ) poziţiile orarului,
minutarului şi secundarului după timpul t. Avem z0 (t ) = z t , zm (t ) = z12t şi
2π 2π
zs (t ) = z12⋅60⋅t . Dacă ε = cos + i sin , (ε 3 = 1) , atunci la momentul t cele
3 3
2π
trei limbi ale ceasului împart cadranul în arce congruente de lungime , în
3
două situaţii:
a) zm (t ) = ε ⋅ z0 (t ) şi zs (t ) = ε ⋅ zm (t ) .
b) zm (t ) = ε ⋅ z0 (t ) şi zs (t ) = ε ⋅ zm (t ) .
În cazul a) avem: z12t = z t ⋅ ε şi z12⋅60⋅t = z12t ⋅ ε ⇔ z11t = ε şi z12⋅59t = ε .
Obţinem:
z12⋅59t = z11⋅59t ⋅ z 59t = ε 59 ⋅ z 59t = ε 59 ⋅ ( z11t )5 ⋅ z 4t = ε 59 ⋅ ε 5 ⋅ z 4t = ε 64 ⋅ z 4t = ε ⋅ z 4t ,
deci
z 4t = 1 ⇒ z t ∈ {±1, ±i} ⇒ z11t ∈ {±1, ±i} ⇒ z11t ≠ ε , contradicţie.
Analog, în cazul b), nu există soluţie. Ca urmare, numărul căutat este zero.
R8.2.15. Fie n ∈ * şi a1 ≤ a2 ≤ K ≤ an numere naturale nenule.
109
Determinaţi numărul funcţiilor injective f :{1, 2,K , n} → *
cu proprietatea
f (k ) ≤ ak , (∀) k = 1, n .
Soluţie. Construim o funcţie injectivă ca şi în enunţ. Avem a1 posibilităţi
de a alege f (1) , apoi a2 − 1 posibilităţi de a alege f (2) deoarece
f (2) ∈ {1, 2,K , a2 } \{ f (1)} .
Putem alege apoi pe f (3) în a3 − 2 moduri etc. Va rezulta că numărul
căutat este a1 (a2 − 1)(a3 − 2) ⋅K ⋅ (an − n + 1) .
R8.2.16. a) Care este cel mai mare număr de turnuri ce pot fi aşezate pe tabla
de şah astfel ca ele să nu se ameninţe? Câte astfel de aranjări există?
b) Care este cel mai mic număr de turnuri astfel ca ele să ţină sub
ameninţări toate pătratele tablei? În câte moduri pot fi aranjate acestea?
Soluţie. a) Pe fiecare linie şi fiecare coloană trebuie să fie câte un singur
turn. Aşadar, numărul maxim de turnuri este 8. O aranjare determină o
1 2 K 8
permutare , turnul de pe linia i, este pus pe coloana
σ (1) σ (2) K σ (8)
σ (i ) . Se obţin 8! = 1⋅ 2 ⋅ 3 ⋅K ⋅ 8 moduri de aranjare.
b) Pentru a ameninţa pătratele unei linii avem nevoie de cel puţin un turn
pe ea, aşadar, numărul minim cerut este 8. Putem aranja câte un turn pe fiecare
linie în 88 moduri, putem aşeza câte un turn pe fiecare coloană în 88 moduri, dar
în acest mod unele aranjări s-au numărat de două ori (cele care ocupă simultan
toate liniile şi coloanele, deci 8! aranjări). Se obţin 2 ⋅ 88 − 8! moduri de
aranjare.
R8.2.17. Să se determine numărul funcţiilor f :{1, 2,K , n} → {1, 2,3, 4,5} cu
proprietatea că f (k + 1) − f (k ) ≥ 3, k = 1, n − 1 (n ∈ , n ≥ 2) .
Soluţie. Fie an , bn , cn , d n numărul funcţiilor căutate pentru care
f (n) = 1, 2, 4 sau 5 (în condiţiile din ipoteză avem f (k ) ≠ 3, k = 1, n ). Avem
relaţiile de recurenţă:
an +1 = cn + d n
b = d
n +1 n
cn +1 = an
d n +1 = an + bn
Numărul căutat este xn = an + bn + cn + d n .
110
Avem: a2 = 2 ( f (2) = 1 º i f (1) = 4 sau f (1) = 5) ,
b2 = 1 ( f (2) = 2 º i f (1) = 5) , c2 = 1 ( f (2) = 4 şi f (1) = 1 ), d 2 = 2 ( f (2) = 5 şi
f (1) = 1 sau f (2) = 2 ).
Va rezulta an = d n şi bn = cn şi folosind relaţiile anterioare, găsim:
an +1 = an + bn
⇒ an +1 = an + an +1 , (∀) n ≥ 3 .
bn +1 = an
Avem: xn = 2(an + bn ) = 2an +1 , x2 = 6 = 2 ⋅ 3, x3 = 10 = 2 ⋅ 5 .
Din x2 = 2 F4 , x3 = 2 F5 şi xn +1 = xn + xn −1 rezultă xn = 2 ⋅ Fn + 2 unde ( Fn ) n ≥0 este
şirul lui Fibanacci, dat prin: F0 = 0, F1 = 1 , Fn +1 = Fn + Fn −1 , (∀) n ∈ * şi a
cărui termen general este:
1 1 + 5 1 − 5
n n
Fn = − .
5 2 2
R8.2.18. În câte moduri poate fi pavat un dreptunghi de dimensiuni 2 × n cu
plăci 1× 2 ?
Soluţie. Notăm cu an numărul căutat.
Fig.1
n +1
Fig.2
111
9. Sume combinatorice
112
9.1. Noţiuni teoretice relativ la elemente de combinatorică
113
Aflarea numărului aplicaţiilor injective ale mulţimii {1, 2, K , k} pe
mulţimea {1, 2, K, n} o vom face prin inducţie după k , având pe n fixat.
Pentru k = 1 , avem aplicaţiile f (1) = 1, f (1) = 2, K , f (1) = n , deci numărul lor
este n adică An1 = n .
Cercetăm pentru k=2 numărul aplicaţiilor injective
f : {1, 2} → {1, 2, K , n}.
f (1) = 1
∀ p ∈ {2, 3, K , n}
f (2) = p
f (1) = 2
∀ p ∈ {1, 3, K , n}
f (2) = p
…………………………
f (1) = n
∀ p ∈ {1, 2, K , n − 1}.
f (2) = p
Fiecare dintre aplicaţiile date fiind în număr de n − 1 , numărul total al
lor este n(n − 1) , deci An2 = n(n − 1) .
Pentru k = 3 aplicaţiile injective f : {1, 2, K ,3} → {1, 2, K , n} sunt
f : {1, 2} → {1, 2, K , n}, f (3) = p , p fiind diferit de valorile luate în 1 şi 2, deci
în total p poate lua n − 2 valori. Prin urmare numărul total al aplicaţiilor
injective f : {1, 2, K ,3} → {1, 2, K , n} este An3 = n(n − 1)(n − 2) .
Presupunem că Ank = n(n − 1)L (n − k + 1) , 0 ≤ k ≤ 1 şi demonstrăm
Ank +1 = n(n − 1)L (n − k + 1)(n − k ) .
Aplicaţiile injective f : {1, 2, K , k , k + 1} → {1, 2, K , n} sunt
f : {1, 2, K , k } → {1, 2, K , n} , f (k + 1) = p , p fiind diferit de valorile luate în
1, 2, K , k deci în total p poate lua n − k valori. În concluzie numărul total al
aplicaţiilor injective f : {1, 2, K , k , k + 1} → {1, 2, K , n} este
Ank +1 = [n(n − 1)L (n − k + 1)](n − k ) , 0 ≤ k < n
Pentru k = n aplicaţia injectivă f : {1, 2, K , n} → {1, 2, K , n} este şi
bijectivă. Se impune demonstraţia subjectivităţii. Demonstraţia o facem prin
reducerea la absurd. Avem f ({1, 2, K , n}) = n şi presupunem că f nu este
114
surjectivă. Rezultă că există ik ∈ {1, 2, K , n} care nu este imaginea nici unui
element din mulţimii de definiţie. Am ajuns la contradicţie, numărul valorilor
funcţiei fiind mai mic decât n , deci f nu este injectivă. Prin urmare, pentru
k = n avem Ann = Pn . Aşadar rezultă:
n!
Ank = .
(n − k )!
n
9.1.7. Proprietăţi ale numerelor
k
(1) Formula combinărilor complementare
n n
= , 0 ≤ k ≤ n , n, k ∈ N , n ≥ 1 .
k n − k
(2) Formula de descompunere a combinărilor
n n − 1 n − 1
= + , 0 < k < n , n, k ∈ N * .
k k k − 1
(3) Formule de recurenţă pentru combinări
115
n n n − 1
= , 0 < k ≤ n , n, k ∈ N * ;
k k k − 1
n k + 1 n + 1
= , 0 ≤ k ≤ n , n, k ∈ N , n ≥ 1 .
k n + 1 k + 1
Demonstraţie:
(3)
n n − 1 n (n − 1)(n − 2) ⋅ L ⋅ (n − k + 1) Ank n
= ⋅ = = ;
k k − 1 k 1 ⋅ 2 ⋅ L ⋅ (k − 1) Pk k
k + 1 n + 1 k + 1
= ⋅
(n + 1)! = n! = n .
n + 1 k + 1 n + 1 (k + 1)!(n − k )! k!(n − k )! k
(a + b )n = a n + a n−1b + a n−2 b 2 + L + a n−k b k + L + ab n−1 + b n
n n n n n n
0 1 2 k n − 1 n
9.1.9. Observaţii:
(1) Formula lui Newton poate fi scrisă sub formă condensată astfel:
nn
(a + b )
= ∑ a n − k b k .
n
k =0 k
116
(3) Dacă n este un număr par, dezvoltarea conţine un număr impar de
termeni, existând un termen din mijloc al dezvoltării, T n , care are
2 +1
117
n n n
b) + + + L = 2n −1
1 3 5
Demonstraţie: (2 ) În formula lui Newton punem a = 1, b = −1 şi
obţinem:
n n n n nn
0 = − + − + L + (− 1) .
0 1 2 3 n
n n n n
Adunând această relaţie cu 2n = + + + L + rezultă a) iar
0 1 2 n
scăzându-le se obţine b).
(a + b )n|h = a n|h + a (n−1)|h ⋅ b1|h + a (n−2 )|h ⋅ b 2|h + L + b n|h
n n
1 2
Demonstraţie: Teorema se demonstrează prin metoda inducţiei
complete. Ea conţine drept caz particular, (pentru h = 0 ) teorema obişnuită a
binomului lui Newton. Este uşor de verificat că pentru n = 1 şi n = 2 , teorema
binomului factorial este adevărată. Se va presupune că această teoremă este
adevărată pentru exponentul n, adică
(a + b )n|h + a (n−1)|h ⋅ b + a (n−2 )|h ⋅ b 2|h + L + b n|h şi se va arăta că în acest caz
n n
1 2
teorema va fi adevărată şi pentru n + 1 . Într-adevăr, înmulţind cu a + b − nh
ambii membrii ai egalităţii care exprimă teorema pentru exponentul n , în partea
stângă vom obţine evident (a + b )
( n +1)|h
; în partea dreaptă, unde figura suma
n
având ca termen de rang k pe a (n−k )|h ⋅ b k|h , vom obţine după înmulţirea cu
k
a + b − nh ca expresie a acestui termen
118
n n
= a (n−k )|h [a − (n − k )h]b k|h + a (n−k )|h b k|h (b − kh ) =
k k
n n
= a (n−k +1)|h ⋅ b k|h + a (a−k )|h b (k +1)|h .
k k
n n n + 1
Conform relaţiei cunoscute + = , rezultă, ca şi în
k − 1 k k
cazul teoremei obişnuite a binomului lui Newton, că după înmulţirea
membrului întâi cu a + b − nh se va obţine o sumă de termeni de forma
n + 1 (n+1−k )|h k|h
a ⋅ b . Cu aceasta, s-a demonstrat că, dacă teorema binomului
k
factorial este adevărată pentru exponentul n , ea este adevărată şi pentru
exponentul n + 1 . Deoarece această teoremă este adevărată pentru n = 1 , rezultă
valabilitatea ei pentru orice n .
119
(5) ∑ k + 2 = (n + 3) ⋅ 2 −1
n n n
;
k +1 k
k =0 n +1
n
k+p n 2 n +1 (n + 2 p − 2) − pn + 3 p + n − 8
(6) ∑ = .
k = 0 (k + 1)(k + 2 ) k (n + 1)(n + 2)
Soluţii:
n −1
(1) Avem k 2 = k ⋅ k ⋅ n! = k ⋅ n ⋅ , deci
n
k k!(n − k )! k − 1
n
2n
n
n − 1 n n − 1 n n − 1
∑ k
k = n ∑ k
= n ∑ (k − 1) + ∑ =
k =0 k =1 k − 1 k =1 k − 1 k =1 k − 1
[ ]
= n (n − 1) ⋅ 2 n − 2 + 2 n −1 = n ⋅ 2 n − 2 (n − 1 + 2) = n(n + 1) ⋅ 2 n − 2 .
(2) ∑ (k + p )2 = ∑ (k 2 + 2kp + p 2 ) = ∑ k 2 + 2 p ∑ k +
n n p
n n n n n
k =0 k k =0 k k =0 k kk =0
n
( )
p
+ p 2 ∑ = n(1 + 1) ⋅ 2 n − 2 + 2 pn ⋅ 2 n −1 + p 2 ⋅ 2 n = 2 n − 2 ⋅ n 2 + n + 4 pn + 4 p 2
k =0 k
(3) ∑ k (k + 1)(k + 2) = ∑ (k 3 + 3k 2 + 2k ) = ∑ k 3 + 3 ⋅ ∑ k 2 +
n n n n n n n n
k =0 k k =0 k k k =0 k k =0
n
( )
n
+ 2∑ k = n 2 ⋅ (n + 3) ⋅ 2 n −3 + 3n(n + 1) ⋅ 2 n − 2 + 2n ⋅ 2 n −1 = n n 2 + 9n + 14 ⋅ 2 n −3
k =0 k
n
n
cu observaţia că pentru calculul sumei ∑ k 3 s-a folosit identitatea
k =0 k
n n − 1
k 3 = k 2 ⋅ n .
k k − 1
n + 2
(4) ∑ 1 = ∑ 1 ⋅ n! = ∑ k + 1
n n n n
=
k =0 k + 2 k k = 0 k + 2 k!(n − k )! k = 0 (n + 1)(n + 2 ) k + 2
1 n
n + 2 1 n n + 2 n n + 2
( ) ( )
(n + 1)(n + 2) ∑ k + 2 (n + 1)(n + 2 ) ∑
= k + 1 = k + 2 − ∑
k =0 k = 0 k + 2 k = 0 k + 2
120
) [ ]}
n +1
=
1
(n + 2) 2 n+1 − 1 − 2 n+ 2 − (n + 2) − 1 = n ⋅ 2 + 1 .
{ (
(n + 1)(n + 2) (n + 1)(n + 2)
n +1
(5) ∑ k + 2 =∑ k + 2 ⋅ n! = 1 ∑ (k + 2)
n n n n
=
k +1 k
k =0 k + 1 k!(n − k )! n + 1
k =0 k + 1 k =0
n
n + 1 n n + 1
∑ (k + 1) + ∑
2 n (n + 3) − 1
=
k =0 k + 1 k =0 k + 1 = .
n +1 n +1
(6) Avem
k+p n n! 1 k+p n + 2
= (k + p ) ⋅ ⋅ =
(k + 1)(k + 2) k k!(n − k )! (k + 1)(k + 2) (n + 1)(n + 2) k + 2
n
k+p n 1 n
n + 2
deci ∑ =
(n + 1)(n + 2 ) ∑ (k + p ) =
k = 0 (k + 1)(k + 2 ) k k =0 k + 2
1 n n + 2 n
n + 2
= ∑ (k + 2 )
+ ( p − 2 )∑ =
(n + 1)(n + 2) k =0 k + 2 k =0 k + 2
1
(n + 1)(n + 2)
{[ ] [ (
(n + 2) ⋅ 2 n+1 − (n + 2) + ( p − 2) 2 n+ 2 − n − 3 = )]}
1
(n + 1)(n + 2)
[
2 n +1 (n + 2 p − 2) − pn + 3 p + n − 8 . ]
(1) − 2 + 3 − L + (− 1)n n ;
n n n n
1 2 3 n
2n 2n − 1 2n − 2 n
(2) + 2 + 4 + L + 2 n ;
n n n n
2 2 2 2
Soluţii:
n n − 1
(1) Folosim faptul că k = n şi obţinem:
k k − 1
n n n n n − 1 n − 1 n − 1
− 2 + 3 − L + (− 1) ⋅ n = n
n −1
− + − L +
1 2 3 n 0 1 2
n −1 n − 1
+ (− 1) = n(1 − 1) = 0 .
n −1
n − 1
(2) Expresia căutată este egală cu coeficientul lui x n în polinomul:
(1 + x )2n + 2(1 + x )2n−1 + 2 2 (1 + x )2 n−2 + L + 2 n ⋅ (1 + x )n .
Se va transforma acest polinom folosind formula pentru suma termenilor
unei progresii geometrice:
(1 + x )2n + 2(1 + x )2 n−1 + 2 2 (1 + x )2 n−2 + L + 2 n (1 + x )n =
2 22 2n
= (1 + x )
2n
1 + + +L+ =
1 + x (1 + x )
2
(1 + x )n
2n
= (1 + x )
2 n +1 2
− 1
[
− 1 = 2 n +1 ⋅ (1 + x ) − (1 + x )
n 2 n +1 1
. ]
(1 + x )
n +1
1 + x 1− x
1
Dar (pentru x < 1 ): = 1 + x + x 2 + x 3 + L . Deci suma căutată este
1− x
egală cu coeficientul lui x n din expresia:
( )
2 n +1 ⋅ (1 + x ) 1 + x + x 2 + L − (1 + x )
n 2 n +1
(1 + x + x 2
)
+L .
Dacă vom înmulţi un polinom în x cu 1 + x + x 2 + L , coeficientul lui
x n în acest produs va fi egal cu suma coeficienţilor puterilor lui x , nu mai mari
decât n din polinomul iniţial. Într-adevăr, termenii în x n din produs se obţin
122
prin înmulţirea termenilor în x k ai polinomului, unde k ≤ n , respectiv cu
termenii x n−k ai sumei 1 + x + x 2 + L. Astfel, produsul
( )
2 n +1 (1 + x ) 1 + x + x 2 + L , după desfacerea parantezelor va conţine termenul
n
2n 2n
deoarece = , rezultă că această sumă este egală cu semisuma
k 2n − k
tuturor coeficienţilor lui (1 + x )
2 n +1
, adică este egală cu 2 n +1 : 2 = 2 2 n . De aici
rezultă că coeficientul lui xn în expresia
n
( )
2 n +1 (1 + x ) 1 + x + x 2 + L − (1 + x )
2 n +1
(1 + x + x 2
+L ) este egal cu
2 2 n +1 − 2 n = 2 2 n .
(3) Expresia căutată este egală cu coeficientul lui x n în produsul
următor:
n n n 2 n n n n 2 n n
+ x + x + L + x n ⋅ + x +
n − 2 x + L + x
0 1 2 n n n − 1
0
123
(4) ( )
Deoarece x 3 − 1 = ( x − 1) ⋅ x 2 + x + 1 fie ε 1 şi ε 2 cele două rădăcini
ale ecuaţiei de gradul al doilea x 2 + x + 1 = 0 . Observăm că ε 12 = ε 2 , ε 22 = ε 1 ,
ε 13 = ε 23 = 1 , 1 + ε 1 + ε 2 = 1 + ε 1 + ε 12 = 1 + ε 2 + ε 22 = 0 .
Conform binomului lui Newton se obţine:
(1 + 1)n = + + + + L +
n n n n n
0 1 2 3 n
n n n n n
(1 + ε 1 )n = + ε 1 + ε 12 + ε 13 + L + ε 1n
0 1 2 3 n
(1 + ε 2 )n = + ε 2 + ε 22 + ε 23 + L + ε 2n
n n n n n
0 1 2 3 n
Conform proprietăţilor anterior anunţate ale numerelor ε 1 şi ε 2 suma
1 + ε 1k + ε 2k este egală cu zero pentru k prim, şi egală cu 1 + 1 + 1 = 3 pentru k
divizibil cu 3. Deci, adunând cele trei egalităţi, vom obţine:
n n n n
2 n + (1 + ε 1 ) + (1 + ε 2 ) = 3 + + + + L .
n n
0 3 6 9
Se trece acum la forma trigonometrică a numerelor complexe:
2π 2π 4π 4π π π
ε 1 = cos + i sin , ε 2 = cos + i sin , 1 + ε 1 = cos + i sin ,
3 3 3 3 3 3
π π
1 + ε 2 = cos − i sin . Utilizând formula lui Moivre, se obţin:
3 3
nπ nπ nπ nπ
(1 + ε 1 )n = cos+ i sin şi (1 + ε 1 ) = cos
n
+ i sin
3 3 3 3
nπ
de unde: 2 n + (1 + ε 1 ) + (1 + ε 2 ) = 2 n + 2 ⋅ cos
n n
.
3
n n n n 1 nπ
Deci, + + + + L = 2 n + 2 cos .
0 3 6 9 3 3
(5) Se scrie dezvoltarea binoamelor (1 + 1)n , (1 − 1)n , (1 + i )n şi
(1 − i )n după teorema binomului lui Newton:
n n n n n
2 n = + + + + L +
0 1 2 3 n
124
n n n n n n
0 = − + − + L + (− 1)
0 1 2 3 n
(1 + i )n = + i + i 2 + i 3 + L + i n
n n n n n
0 1 2 3 n
n n n n n
(1 − i )n
= − i + i 2 − i 3 + L + (− 1) i n .
n
Soluţie:
n n(n − 1)L (n − i + 1) n i|1
Deoarece = = se va obţine
i i! i!
n n n i|1 m (k −i ) |1 1 k! 1 k
= = ⋅ n i|1 m (k −1) |i ⋅ ⋅ n i|1 m (k −i ) |1 . Deci suma
i k − i i!(k − i )! k! i!(k − i )! ki i
căutată este egală cu:
125
1 k k |1 k (k −1)|1 k (k −2 )|1 2|1 k k |1 (m + n )k |1 m + 1
m + m n +
2 m n + L + n = =
k! 0 1 k k! k
Suma se poate obţine şi plecând de la identitatea
(1 + x )n ⋅ (1 + x )m = (1 + x )m+ n unde se va determina coeficientul lui x k .
Soluţii:
n+ k 1
(1) Să notăm f (n ) = ∑
n
k . Deducem f (1) = 2 şi f (n + 1) =
k =0 k 2
n +1 n + 1 + k n +1 n + k
1 1 n +1 n + k 1 2n + 1 1
= ∑ k = ∑ k + ∑ k = f (n ) + n +1 +
k =0 k 2 k =0 k 2 k =1 k − 1 2 n +1 2
1 n + 2 n + 1 + k − 1 1 2n + 2 1 1
+ ∑ k −1 − n + 2 = f (n ) + f (n + 1) . Deci
2 k =1 k − 1 2 n +1 2 2
f (n + 1) = 2 f (n ) pentru orice n ≥ 1 , n ∈ N ceea ce implică f (n ) = 2 n .
(2) Suma căutată se mai scrie:
k 2n − k 2n 2n − 1
S n = ∑ (− 1) = − +
k ≥0 k 0 1
2n − 2 2n + 1 2n 2n − 1 2n − 1 2n − 2 2n + 1
+ − L = − + + − + L = −
2 0 1 0 2 1 0
2n 2n − 1 2n − 1 2n − 2 2n − 3 2n + 2 2n + 1
− + − L + − + − L = − +
1 2 0 1 2 0 1
126
2n 2n 2n − 1 2n 2n − 1 2n − 2
+ + − + L + − + + L = S n +1 + 2 S n + S n −1
0 2 1 0 1 0
.
Deci numerele S n verifică recurenţa: S n +1 = −(S n + S n −1 ) . Deoarece S1 = 0 ,
S 2 = −1 , S 3 = 1 , proprietatea rezultă adevărată prin inducţie după n , ţinând
seama de secvenţa găsită.
k =0 k (n!)
(5) 1 − 1 + 1 − 1 + L + 1 = 1 , n ∈ N *
2n 2n 2n 2n 2n n + 1
1 2 3 4 2n − 1
Soluţii:
(1) Obţinem:
p q n + k p q k k n n p q k
∑ k k p + q ∑ k k ∑ j p + q −
k ≥ 0
= = ∑
j j ≥0 p + q −
∑
j k ≥0 k k j
k ≥0 j =0
m
p q p + q
ţinând seama de identitatea ∑ k m − k = . Mai deducem:
k =0 m
p q k p q! p q q − j q p + q − j
∑ q k j = ∑ k (q − k )! j!(k − j )! = ∑ k j q − k = j q
k ≥0 k ≥0 k ≥0
127
Deci membrul stâng al identităţii de demonstrat devine egal cu:
n q p + q − j n!
∑ = ∑ =
j ≥0 p + q − j j q j ≥0 (n − p − q + j )!(q − j )!( p − j )! j!
n p n − p n p n − p n n
= ∑ = ∑ = ţinând iarăşi seama de:
j ≥0 p j q − j p j ≥0 j q − j p q
m
p a p + q
∑
k =0 k m − k
=
m
(2) Identitatea (1) este o egalitate între două polinoame în n , de gradul
p + q . Această egalitate are loc pentru orice n număr natural, deci cele două
polinoame în n sunt identice. Rezultă că obţinem o egalitate dacă atribuim lui
n pe (−1 − n ) .
−1− n + k n + p + q − k − 1 − n n + p
Deoarece = (− 1) p + q = (− 1) p
p+q p+q p p
−1− n n + a
şi = (− 1)q din (1) deducem (2 ) .
q q
(3) Formula lui Li-Jen-Shu se deduce din (2) pentru q = p.
(4) Vom demonstra identitatea:
3
2n k
2n n
2k 2n 2n + k
∑
k x = (1 + x )2n
+ ∑ (1 + x )2 n−2 k x k
k =0 i =1 k 2k k
de unde pentru x = −1 se obţine formula lui Dixon, adică:
k =0 k n n (n!)
Egalând coeficienţii lui x p în identitatea pe care trebuie să o
demonstrăm, pentru 1 ≤ p ≤ 2n , găsim egalitatea:
3
2n 2n n 2k 2n 2n + k 2n − 2k
= + ∑ .
p p k =1 k 2k k p − k
2k 2n 2n − 2k p 2n − p 2 p
Dar = , deci identitatea
k 2k p − k k k k
precedentă pe care trebuie să o demonstrăm se reduce la:
128
2
2n n
p 2n − p 2n + k
= ∑ (*)
p
k = 0 k
k k
pentru orice p = 1, K ,2n. Pentru a demonstra (*) vom utiliza identitatea:
p
p q p−k k p
p q + k
∑
k k a b = ∑ (a − b ) p−k b k
k =0 k
k =0 k
în care punem I: a = 0 , b = −1 şi q = 2n şi II: a = x , b = 1 + x şi
q = 2n − p .
p 2n k p 2n + k
p
În cazul I deducem: (* *) (− 1) = ∑ (− 1) iar în cazul I
p k =0 k k
p
p 2n − p p −k p
p 2n − p + k 2n + k
se obţine: ∑ x (1 + x )k = ∑ (− 1) p−k ⋅ .
k =0 k k k =0 k k p
2n − p + k 2n + k 2n + k 2n
Dar = , deci putem scrie:
k p k p
p
p 2n − p 2n + k p 2n
p
k p 2n + k
∑
k k k = (− 1) p ∑ (− 1) k k
k =0 k =0
2
2n
Ţinând seama de (* *) membrul drept este tocmai ceea ce
p
demonstrează, prin urmare, formula lui Dixon.
(5) Pentru demonstraţia acestei identităţi să observăm că pentru orice
număr natural n ≥ 1 , şi orice k = 0, 1 are loc egalitatea
1 1 k!(n − k )! k!(n − 1 − k )! k!(n − k )!− k!(n − 1 − k )! n
− = − = =
n n −1 n! (n − 1)! n!
k k
k!(n − 1 − k )!(n − k − n ) k!(n − 1 − k )!(− k − 1 + 1) 1 1 1
= = =− +
n! n! n n n − 1
k + 1 k
129
n
1
Fie xn = ∑ (− 1)
k
. Ţinând cont de egalitatea de mai sus, pentru orice
k =0 n
k
n ∈ N , n ≥ 1 avem:
k 1 1 k 1
n −1 n −1
1 1
= ∑ (− 1) + (− 1) = ∑ (− 1) −
n
xn − xn−1 − + ⋅ +
n n − 1 n n n − 1
k =0
k =0
k k k + 1
k
n −1
1 1 n−1 1
+ (− 1) = ∑ (− 1) + ∑ (− 1) + (− 1) =
n k +1 k n
⋅
k =0 n n k =0 n − 1
k + 1 k
xn−1 =
[
n 1 − (− 1)
n
]
0, n = 2 p
= 2n ,
n +1 n + 1 , n = 2 p + 1
1
deci 2 − xn = adică identitatea ce trebuia demonstrată.
n +1
130
10. Probleme de geometrie în spaţiu
Probleme rezolvate
BC 2 + AB 2 + AD 2 − BD 2 + AC 2 + AD 2 − CD 2 ) =
1
= (3 AB 2 + 3 AC 2 + 3 AD 2 − BC 2 − BD 2 − CD 2 )
9
de unde rezultă concluzia dorită.
R10.1.2. Fie ABCD un tetraedru. Să se arate că are loc relaţia:
uuur uuur AD 2 + BC 2 − AC 2 − BD 2
cos( AB, CD ) = .
2 AB ⋅ CD
Soluţie. Din definiţia produsului scalar avem:
uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur
uuur uuur AB ⋅ CD ( AD + DB ) ⋅ CD DA ⋅ DC − DB ⋅ DC
cos( AB, CD ) = = = =
AB ⋅ CD AB ⋅ CD AB ⋅ CD
1 DA2 + DC 2 − AC 2 DB 2 + DC 2 − BC 2 AD 2 + BC 2 − BD 2 − AC 2
= − =
AB ⋅ CD 2 2 2 AB ⋅ CD
,
de unde rezultă concluzia problemei.
R10.1.3. Să se arate că dacă un tetraedru are două perechi de muchii opuse
perpendiculare, atunci şi a treia pereche are această proprietate (tetraedrul se
numeşte ortogonal sau ortocentric).
131
Soluţie. Fie tetraedrul ABCD astfel încât AD ⊥ BC şi AC ⊥ BD .
Metoda I. Trebuie să demonstrăm că AB ⊥ DC . Din ipoteză avem:
uuur uuur uuur uuur
AD ⋅ BC = 0 şi AC ⋅ BD = 0 .
Deoarece
A uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur
AB ⋅ DC = ( AC + CB) ⋅ DC = AC ⋅ DC + CB ⋅ DC =
uuur uuur uuur uuur uuur uuur
= AC ⋅ ( DB + BC ) + CB ⋅ ( DA + AC ) =
uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur
= AC ⋅ DB + AC ⋅ BC + CB ⋅ DA + CB ⋅ AC =
ip. uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur
D = AC ⋅ BC + CB ⋅ AC = BC ⋅ ( AC − AC ) = 0 ,
rezultă AB ⊥ DC , adică are loc concluzia
problemei.
C
B Metoda a II-a. Din AD ⊥ BC şi AC ⊥ BD , conform problemei
precedente avem
uuur uuur AB 2 + DC 2 − AC 2 − BC 2
cos( AD, CB ) = = 0 şi
2 AD ⋅ CB
uuur uuur AB 2 + DC 2 − AD 2 − BC 2
cos( AC , DB ) = =0.
2 AC ⋅ DB
Prin urmare, obţinem: AB 2 + DC 2 = AC 2 + BD 2 şi AB 2 + DC 2 = AD 2 + BC 2 .
uuur uuur
Rezultă: AD 2 + BC 2 = AC 2 + BD 2 , deci cos( AB, CD ) = 0 , adică AB ⊥ CD .
R10.1.4. Într-un tetraedru ortogonal suma pătratelor muchiilor opuse este
aceeaşi.
A Soluţie. Fie tetraedrul ortogonal ABCD. Din
uuur uuur uuur uuur r uuur uuur uuur uuur
AB + BC + CD + DA = 0 ⇒ BC + DA = BA + DC .
Prin ridicare la pătrat, rezultă că
uuur uuur uuur uuur ip.
BC 2 + DA2 + 2 BC ⋅ DA = BA2 + DC 2 + 2 BA ⋅ DC ⇒
D ⇒ BC 2 + DA2 = BA2 + DC 2
(1)
Analog, din
uuur uuur uuur uuur r uuur uuur uuur uuur
AC + CB + BD + DA = 0 ⇒ CB + DA = CA + DB
B C şi apoi
132
(2)
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă concluzia dorită.
R10.1.5. Fie [ AA1 A2 A3 ] un tetraedru oarecare şi B1 , B2 , B3 mijloacele
muchiilor A2 A3 , A1 A3 şi respectiv A1 A2 . Se notează cu Mi punctele de
intersecţie cu ABi , i ∈ {1, 2,3} , ale unui plan paralel cu planul ( A1 A2 A3 ) . Să se
arate că dreptele Ai M i , i = 1,3 , sunt concurente într-un punct pe AG, unde G
este centrul de greutate al triunghiului A1 A2 A3 .
133
Deoarece G este centrul de greutate al A1 A2 A3 avem
uuur 1 uuur uuuur uuuur uuur 3λ uuur
AG = ⋅ ( AA1 + AA2 + AA3 ) şi urmează că AP = ⋅ AG . De aici rezultă că
3 λ +2
3λ
P ∈ AG şi P împarte segmentul AG în raportul .
λ+2
Repetând raţionamentele şi calculele pentru dreptele A2 M 2 şi A3 M 3
găsim că P ∈ A3 M 3 , deci dreptele AM i , i = 1,3 , sunt concurente.
R10.1.6. Pe muchiile AB, BC, CD, DA ale unui tetraedru se consideră
punctele M, P, N, Q astfel încât
BP AQ CN BM
= = = =k.
PC QD ND MA
Să se determine T ∈ ( AC ) şi S ∈ ( BD) astfel încât MN, PQ şi TS să fie
concurente.
Soluţie. Din ipoteză rezultă că MP AC şi NQ AC , deci MP NQ ,
de unde obţinem că MPNQ trapez.
Avem:
A
BP BP ip. BP k MP
= = = = ;
BC BP + PC BP + BP k + 1 AC
Q k
DQD DQ ip. DQ 1 NQ
= N = = =
M DA DQ + QA DQ + k ⋅ DQ k + 1 AC
C Fie {O} = MN I PQ . Atunci MN, PQ, TS
sunt concurente ⇔ (∃) k1 , k2 ∈ astfel
B uuur uuur uuur
P încât AO = k ⋅ AT + k ⋅ AS şi k + k = 1
1 2 1 2
(1)
MO MP
Avem: =k = şi
ON NQ
uuuur uuur
uuur AM + k AN
AO = ;
1+ k
uuur uuur
uuuur 1 uuur uuur AC + k ⋅ AD
AM = ⋅ AB ; AN = .
k +1 1+ k
134
uuur uuur
AT SD uuur α uuur uuur AD + β ⋅ AB
Fie =α , = β . Obţinem AT = ⋅ AC , AS = .
TC SB α +1 1+ β
2k 1+ k 2 1
Folosind şi relaţia (1), deducem că k1 = , k 2 = , α = 1, β = 2 .
(1 + k ) 2
(1 + k ) 2
k
R10.1.7. În tetraedrul ABCD din două vârfuri se duc perpendiculare pe feţele
opuse ce se intersectează în O. Să se arate că perpendicularele duse din O pe
celelalte două feţe intersectează feţele în ortocentrele lor.
Soluţie. Fie AE ⊥ ( BCD) şi CF ⊥ ( ABD) cu AE I CF = {O} .
A Avem:
uuur uuur
AO ⊥ ( BCD) ⇒ AO ⋅ BC = 0
uuuur uuur ⇒
OH1 ⊥ ( ABC ) ⇒ OH1 ⋅ BC = 0
uuur uuur uuuur uuur uuur uuuur uuuur
F⇒ AO D⋅ BC + OH1 ⋅ BC = 0 ⇒ ( AO + OH1 )⋅BC = 0 ⇒
uuuur uuur
O ⇒ AH1 ⋅ BC = 0 ⇒ AH1 ⊥ BC
(1)
H1 E uuur uuur
B C CO ⊥ ( ABD) ⇒ CO ⋅ AB = 0
Din uuuur uuur ⇒
OH1 ⊥ ( ABC ) ⇒ OH1 ⋅ AB = 0
uuur uuur uuuur uuur
⇒ CO ⋅ AB + OH1 ⋅ AB = 0 ⇒
uuur uuuur uuur uuuur uuur
⇒ (CO + OH1 ) ⋅ AB = 0 ⇒ CH1 ⋅ AB = 0 ⇒ CH1 ⊥ AB
(2)
Din (1) şi (2) rezultă H1 este ortocentrul ABC .
Analog, dacă OH 2 ⊥ ( ADC ) , atunci H 2 este ortocentrul triunghiului ADC.
R10.1.8. Fie [ ABCDA′B′C ′D′] o prismă oblică cu baza patrulater oarecare şi
fie punctele M ′ ∈ ( A′D′) , N ∈ ( BC ) , P′ ∈ ( D′C ′) , Q ∈ ( AB) , astfel încât
A′M ′ BN D′P′ AQ
= = x şi = = y.
A′D′ BC D′C ′ AB
Să se demonstreze că dreptele M ′N şi P′Q sunt concurente dacă şi
numai dacă x + y = 1 .
Soluţie. Fie punctele M ∈ ( AD) ,
N ′ ∈ ( B′C ′) , P ∈ (CD) , Q′ ∈ ( A′B′) astfel încât MM ′ NN ′ PP′ AA′ QQ′ .
Fie {O} ∈ MN I PQ şi {O′} = M ′N ′ I P′Q′ .
135
Dreapta OO′ este P’ C’
intersecţia planelor D’
( MNN ′M ′) şi ( PQQ′P′) . M’ O’
Fie {E} = M ′N I OO′ şi N’
A’
fie {F } = P′Q I OO′ . Q’
B’
AM
Avem =x şi F
AD
DP E
= y.
DC D P C
Se cunoaşte următoarea M
proprietate din geometria O
N
plană: A
Fie patrulaterul
ABCD şi punctele Q
B
M ∈ ( AD) , N ∈ BC ,
AM BN DP AQ
P ∈ (CD) , Q ∈ ( AB) astfel încât = = x şi = = y . Fie
AD BC DC AP
QO MO
{O} = MN I PQ . Atunci = x şi = y.
QP MN
OF QO OF
OFQ PP′Q(u − u ) ⇒ = = x⇒ =x
PP′ QP OO′
EO′ M ′O′ MO OE ′ OE
EM ′O′ NM ′N ′(u − u ) ⇒ = = = y⇒ = y⇒ = 1− y
NN ′ M ′N ′ MN OO′ OO′
.
Dreptele M ′N şi P′O sunt concurente ⇔
E = F ⇔ OE = OF ⇔ x = 1 − y ⇔ x + y = 1
R10.1.9. Să se demonstreze că dacă bisectoarele a două unghiuri plane ale
unui triedru sunt perpendiculare, atunci
O
r r bisectoarea celui de-al treilea unghi plan este
v1 v2 perpendiculară pe primele două bisectoare.
r Soluţie. Fie triedrul determinat de
v3
semidreptele [OA , [OB şi [OC , (OABC
este un tetraedru). Pe cele trei semidrepte,
r r r
considerăm vectorii unitari v1 , v2 , v3 ca în
B′ C figura alăturată. Direcţiile bisectoarelor
A r r r r
A′ considerate sunt date de v1 + v3 , v2 + v3 şi
C′ B r r
respectiv v1 + v2 . ([OB′ bisectoarea unghiului
136
AOC , [OA′ bisectoarea unghiului BOC iar [OC ′ bisectoarea unghiului
AOB ).
Presupunem că OA′ ⊥ OB′ şi demonstrăm că OC ′ ⊥ OA′ şi OC ′ ⊥ OB′ . Din
r r r r r r r r r r
OA′ ⊥ OB′ ⇒ (v2 + v3 ) ⋅ (v1 + v3 ) = 0 ⇒ v1 ⋅ v2 + v1 ⋅ v3 + v2 ⋅ v3 + 1 = 0
(1)
Avem
r r r r r r r r r r (1)
(v1 + v2 ) ⋅ (v1 + v3 ) = 1 + v1 ⋅ v3 + v1 ⋅ v2 + v2 ⋅ v3 = 0 ⇒
r r r r
⇒ (v1 + v2 ) ⊥ (v1 + v3 ) ⇒ OC ′ ⊥ OB′ .
Analog OC ′ ⊥ OA′ .
R10.1.10. Pe muchiile DA, DB şi AC ale unui tetraedru DABC se iau respectiv
punctele L, N, F astfel încât
uuur 1 uuur uuuur 1 uuur uuur 1 uuur
DL = DA , DN = DB , AF = AC .
2 3 4
În ce raport, planul ce trece prin punctele L, N, F împarte muchia BC.
uuur r uuur r uuur r
Soluţie. Fie DA = a , DB = b , şi DC = c . Avem:
uuur 1 r uuuur 1 r uuur 1 r r
D DL = a , DN = b , AF = (− a + c ) .
2 3 4
Fie {M } = ( LNF ) I BC . Atunci punctele L, F,
N cr M, N sunt coplanare ⇔ (∃) m, n ∈ astfel încât
L uuuur uuur uuur
r LM = m ⋅ LF + n ⋅ LN
r b
a (1)
C
Deoarece:
A F M uuur uur uuur 1 r 1 r r 1 r 1 r
LF = LA + AF = a + (− a + c ) = a + c ;
B 2 4 4 4
uuur uuur uuuur 1 r 1 r
LN = LD + DN = − ⋅ a + ⋅ b ;
2 3
uuuur uur uuur uuuur 1 r r r uuur 1r r r r
LM = LA + AB + BM = a + (− a + b ) + λ ⋅ BC = − a + b + λ (−b + c )
2 2
utilizând relaţia (1) obţinem
1r r r m r r 1 r 1 r
− a + (1 − λ )b + λ c = (a + c ) + n − a + b ⇔
2 4 2 3
137
1 m n
− 2 = 4 − 2
r
1r r m nr n r m r n
⇔ − a + (1 − λ )b + λ c = − a + b + c ⇔ 1 − λ = ⇔
2 4 2 3 4 3
m
λ = 4
8
m = 5
m = 4λ
9
⇔ n = 3 − 3λ ⇔ n = .
−2 = 4λ − 6 + 6λ 5
2
λ = 5
2 BM 2 BM 2 MC 5 MB 2
Rezultă BM = BC ⇒ = ⇒ = ⇒ 1+ = ⇒ =
5 BC 5 BM + MC 5 MB 2 MC 3
şi demonstraţia se încheie.
R10.1.11. Fie MABC un tetraedru oarecare uuuur şi M ′ un punct în interiorul
r
triunghiului ABC. Notăm rX , vectorul MX (vectorul de poziţie al punctului X
în raport cu originea M). Atunci are loc relaţia
r r r
r s A ⋅ rA + sB ⋅ rB + sC ⋅ rC
rM ′ = ,
s
(1)
unde s A , sB , sC sunt ariile triunghiurilor BM ′C , CM ′A , AM ′B respectiv ABC.
Soluţie. Avem
r r
r rA + k ⋅ rA′ M ′A
M rM ′ = , unde k = ,
1+ k M ′A′
iar { A′} = AM ′ I BC . Rezultă
AA′ s
k +1 = = , deci
M ′A′ s A
r s r
C rA + − 1) rA′ r r
r sA s A ⋅ rA + ( sB + sC )rA′
rM ′ = =
A M′ A′ s s
sA
B .
r r
r rB + k ⋅ rC
Pe de altă parte, rA′ = , unde
1+ k
138
r r
A′B sC r sB ⋅ rB + sC ⋅ rC
k= = . Rezultă că rA′ = , deci
A′C sB sB + sC
r r r
r s A ⋅ rA + sB ⋅ rB + sC ⋅ rC
rM ′ = .
s
R10.1.12. Fie MABC un tetraedru oarecare şi M ′ un punct în interiorul
triunghiului ABC. Notăm cu s A , sB , sC , s ariile triunghiurilor
BM ′C , CM ′A , AM ′B respectiv ABC. Atunci are loc relaţia:
MA2 ⋅ s ⋅ s A + MB 2 ⋅ s ⋅ sB + MC 2 ⋅ s ⋅ sC − ( AB 2 ⋅ s A ⋅ sB + BC 2 ⋅ sB ⋅ sC + CA2 ⋅ sC ⋅ s A ) =
= s 2 ⋅ MM ′2
(extinderea la tetraedru a relaţiei lui Stewart).
Soluţie. Înmulţind scalar fiecare membru al relaţiei (1) din problema
precedentă cu el însuşi obţinem
uuur uuur
s 2 MM ′ = s A2 ⋅ MA2 + sB2 ⋅ MB 2 + sC2 ⋅ MC 2 + 2 s A ⋅ sB ⋅ MA ⋅ MB +
uuur uuuur uuuur uuur
+2 sB ⋅ sC ⋅ MB ⋅ MC + 2 sC ⋅ s A ⋅ MC ⋅ MA ⇔
⇔ s 2 ⋅ MM ′2 = s A2 ⋅ MA2 + sB2 ⋅ MB 2 + sC2 ⋅ MC 2 + 2s A ⋅ sB ⋅ MA ⋅ MB cos α +
+2 ⋅ sB ⋅ sC ⋅ MB ⋅ MC cos β + 2sC ⋅ s A ⋅ MC ⋅ MA cos γ ,
unde α = m ( BMA) , β = m(CMB) , γ = m( AMC ) .
Aplicând teorema cosinusului în triunghiurile AMB, BMC şi CMA
obţinem:
s 2 MM ′2 = s A2 ⋅ MA2 + sB2 ⋅ MB 2 + sC2 ⋅ MC 2 + s A ⋅ sB ( MA2 + MB 2 − AB 2 ) +
+ sB ⋅ sC ( MB 2 + MC 2 − BC 2 ) + sC ⋅ s A ( MC 2 + MA2 − AC 2 ) ⇔
⇔ s 2 ⋅ MM ′2 = MA2 ⋅ s A ( s A + sB + sC ) + MB 2 ⋅ sB ( sB + s A + sC ) +
+ MC 2 ⋅ sC ( sC + sB + s A ) − ( AB 2 ⋅ s A ⋅ sB + BC 2 ⋅ sB ⋅ sC + CA2 ⋅ sC ⋅ s A ) ,
de unde, utilizând faptul că s = sB + sC + s A se obţine relaţia dorită.
s A′C sC A′B
Observaţii. 1) Dacă M ′ = A′ , atunci s A = 0 , B = , = şi se
s BC s BC
obţine relaţia lui Stewart în triunghiul BMC.
2) Relaţia din concluzia problemei este echivalentă cu
s s s s ⋅s s ⋅s s ⋅s
MM ′2 = MA2 A + MB 2 B + MC 2 C − AB 2 A 2 B + BC 2 B 2 C + CA2 C 2 A
s s s s s s
R10.1.13. Fie B şi C două puncte arbitrare pe cercul C de diametru [OA], iar V
un punct arbitrar pe perpendiculara în O pe planul (OABC). Notăm A1, B1, C1
139
proiecţiile punctului O pe AV, BC respectiv CV. Să se arate că punctele O, A1,
B1, C1 sunt coplanare.
Soluţie.
V Vom arăta că B1 A1 ⊥ VA . Pentru
uuuur uur
aceasta este suficient ca B1 A1 ⋅ VA = 0 .
A1 Avem:
uur uuuur uur uuur uuur
VA ⋅ B1 A1 = VA ⋅ (VA1 − VB1 ) = VA ⋅ VA1 − VB1 ⋅ VA cos BVA =
VB
C1 = VO 2 − VA ⋅ VB1 ⋅ = VO 2 − VO 2 = 0 .
B1 VA
(Am folosit teorema catetei
O A VO 2 = VA ⋅ VA1 = VB ⋅ VB1 şi VB ⊥ BA ,
din teorema celor trei perpendiculare).
B C În mod analog, avem C1 A1 ⊥ VA şi
cum OA1 ⊥ VA , va rezulta
coplanaritatea punctelor O, A1, B1, C1.
Bibliografie
140
11. Criterii de ireductibilitate pentru polinoame
141
înţelege C ( x ) = x = {y ∈ Z y ≡ x (mod n )} . Relaţia de congruenţă modulo n pe
∧
∧ ∧ ∧
Z determină mulţimea cât Z n = 0, 1,K , n − 1 numită mulţimea claselor de
resturi modulo n.
p −1 p−2 X p −1
Demonstraţie: Dacă f = X +X +L+ X +1 = sau dezvoltând
X −1
p p ( p − 1)
X p
= 1+ ( X − 1) + ( X − 2) 2 + ... + ( X − 1) p , iar
1! 2!
142
p( p − 1)
f = ( X − 1) p −1 + p( X − 1) p − 2 + ( X − 1) p −3 + ... + p
2!
p
pe X
p
Coeficienţii , k ≤ p − 1 sunt divizibili prin p şi are loc criteriul lui
k
Eisenstein.
(2) Să se arate că polinomul f = Xn-120, n ≥1 nu se poate descompune în
produsul a două polinoame cu coeficienţi întregi.
(1) Fie p un număr prim de forma p = 4 k+3, iar a, b∈Z astfel încât p
divide pe a, p divide (b-1) şi p2 nu divide (b-1). Să se arate că
polinomul f = X2p+ a X+ b este ireductibil în Z[X]
(L.Panaitopol, D. Ştefănescu)
1 p 2 p −1 p 2 p−2 p 2
h = cX + d + − ( X + 1) + ( X + 1) + ... + ( X + 1)
p 1 2 p − 1
a b −1
c= ,d = . Atunci f = X2+1 este ireductibil în Z[X] iar h nu se divide
p p
prin g = X2+1 în Z[X] deoarece cx+d≠0 nu se divide prin g = X2+1 în
Z[X]. Din criteriul lui Schöneman rezultă că f este ireductibil în Z[X].
143