14.pulberi Pneumoconiotice. Surse Generatoare Si Masuri de Control A Gradului de Prafuire
14.pulberi Pneumoconiotice. Surse Generatoare Si Masuri de Control A Gradului de Prafuire
14.pulberi Pneumoconiotice. Surse Generatoare Si Masuri de Control A Gradului de Prafuire
Cele mai studiate pulberi, din aceastǎ grupǎ, sunt cele care conţin SiO 2 liber
cristalin și cele de azbest, datoritǎ gradului mare de periculozitate pe care îl deţin.
Din punct de vedere fizic, o primǎ caracteristicǎ a acestora, este forma lor
(particule sau fibre) care condiţioneazǎ și anumite variabilitǎţi de pǎtrundere și
agresare a aparatului respirator. În aceeași mǎsurǎ, în multe cazuri și compoziţia
chimicǎ are efecte patogene. Bioagresivitatea (irtant, coroziv) mǎrește gradul de
afectare respiratorie. Praful, printre altele, are o acțiune iritantă determinând o
fibrozare a parenchimului pulmonar care poate fi de natură:
malignă, cu o fibroză avansată, ceea ce înseamnă că parenchimul pulmonar
este înlocuit cu țesut conjunctiv. După natura prafului care a determinat
îmbolnăvirea, boala e numită silicoză (siliciu), antracoză (cărbune), talcoză
(talc) sau azbestoză (în cazul prafului de azbest);
benignă, o formă mai puțin gravă de pneumoconioză, aici încadrându-se bolile
inflamatorii sau de natură alergică, fibro-nodulare, determinate de inhalarea de
particule de praf inactive de aluminiu, beriliu sau fier.
Din categoria pulberilor anorganice, cele cu conţinut de SiO 2 liber cristalin
produc efectele pneumopatogene cele mai grave.
14.3.1.Silicoza
Silicoza acută:
câteva luni – până la 3 ani de la începerea expunerii;
determinată de o expunere deosebit de mare la SiO2;
este o lipoproteinoză pulmonară, prognostic foarte rezervat,
supravieţuire sub 2 ani de la debutul bolii.
Silicoza accelerată:
aproximativ 4-10 ani de la începerea expunerii;
determinată de o expunere masivă la SiO2;
are o evoluţie rapidă spre stadiile avansate ale bolii.
Silicoza cronică:
debut clinic între 10 şi 30 de ani, în funcţie de nivelul expunerii
poate fi total asimptomatică, inclusiv la probe funcţionale
ventilatorii normale;
evoluează lent, chiar şi după încetarea expunerii;
există o susceptibilitate individuală diferită, unii lucrători
dezvoltând forme mai severe ale bolii, în aceleaşi condiţii de
expunere.
Fibroza masivă progresivă:
reprezintă stadiul avansat de evoluţie al bolii, stadiul III
aspectul radiologic este foarte polimorf, mimează orice alte
afecţiuni pulmonare cronice, dar tipic opacităţile sunt localizate în
lobii superiori, cu emifzem compensator la bazele pulmonare;
se asociază cu alterarea severă a probelor funcţionale ventilatorii,
simptomatologie respiratorie importantă, până la insuficienţă
respiratorie cronică, cord pulmonar cronic.
14.3.3.Azbestoza
vitezele curenţilor de aer trebuie să fie cuprinse între 1-1,5 m/s pentru
lucrările miniere aflate sub depresiunea instalaţiilor principale de
ventilaţie şi de 0,4-0,5 m/s pentru lucrările miniere în săpare;
reducerea prafului antrenat de curenţii de aeraj va fi luată în considerare
în cazul în care concentraţia de praf din curentul de aer proaspăt
depăşeşte valoarea de 30 % din concentraţia maximă admisă stabilită
pentru locul de muncă pe care îl aeriseşte şi se va realiza prin:
crearea de perdele de ceaţă;
spălarea periodică a pereţilor lucrărilor miniere cu apă;
evitarea pe cât posibil a aerisirii în serie.