PSIHOLOGIE COGNITIVĂ

PERCEPȚIA

1
TIPURI DE TEORII ÎN STUDIUL PERCEPȚIEI

În studiul percepției au fost conturate mai multe teorii:

! Unele pun accentul pe stimulii care influențează

percepția (pattern-ul fizic al stimulilor) și care, ulterior,
declanșează acțiunea proceselor cognitive superioare
–teorii bottom-up.
 
! Celelalte teorii se centrează pe procesele cognitive de
nivel superior, pe cunoașterea prealabilă și pe
așteptările care influențează percepția și, în
consecință, prelucrarea datelor senzoriale – teorii top-
down.

2
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ)

James Gibson (1904-1980) – unul dintre cei mai influenti

teoreticieni.

Gibson:
• nu avem nevoie de procese cognitive superioare sau de orice
altceva (credințe, așteptări etc) pentru a media între experiențele
senzoriale și percepțiile noastre, pentru că dispunerea
informațiilor din receptorii senzoriali, precum și contextul
senzorial, sunt suficiente pentru a percepe orice;
• în lumea reală există suficientă informație pentru a face judecăți
perceptuale,
• în concluzie, nu avem nevoie de procese de nivel înalt sau de
inteligență pentru a explica percepția.

3
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ – CONT.)

• Noi folosim informația contextuală în mod direct,

pentru că suntem în mod biologic orientați în
această direcție.

• Atunci când observăm indici de adâncime

(gradientul texturii, de exemplu), aceștia se adaugă
percepției directe în vederea evaluării distanței față
de obiecte.

4
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ – CONT.)

• Modelul lui Gibson este cunoscut ca modelul

ecologic al percepției - explică mai bine situațiile
din viața reală decât pe cele din laborator, unde este
disponibilă puțină informație contextuală;
• Abordarea ecologică se aplică nu doar percepțiilor,
ci și reprezentărilor care se formează din acestea.

5
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ – CONT.)

• Continuarea teoriei lui Gibson este realizată de

Eleanor Gibson (1991, 1992), prin cercetările pe
care aceasta le-a realizat asupra percepției
bebelușilor;
• Bebelușii, cărora le lipsește cunoașterea anterioară,
dezvoltă rapid multe aspecte de conștiență a
percepției, inclusiv de percepție a adâncimii.
• https://www.youtube.com/watch?v=Szr8PBo2Fqw

6
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
- Teoriile șablonului (template theories)

• Selfridge și Neisser (1960):

• In mintea noastră sunt stocate miliarde de seturi de
șabloane, care sunt modele înalt detaliate ale obiectelor
care trebuie percepute. Exemple de șabloane sunt
frecvent întâlnite în viața de zi cu zi (ex: identificarea
amprentelor digitale);
• Scopul procesului perceptiv - găsirea șablonului care se
potrivește perfect și eliminarea tuturor celorlalte;

• Totuși, în situații obișnuite din viață rareori sistemul

perceptiv caută potrivirea perfectă (fiecare expresie
facială, coafură etc).
7
 TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
- Teoriile șablonului (template theories)
• Aceste teorii nu reușesc să explice de ce uneori
recunoaștem cu același pattern două litere diferite:
 
T∧E C∧T

cu toate ca sunt pattern-uri înalt automatizate.

• Avem șabloane mintale pentru fiecare formă,
mărime?
• Dacă da, cum de reușim să le folosim cu o atât de
mare viteză?

8
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile prototipului

• Rigiditatea teoriilor șabloanelor a condus la o

explicație alternativă: teoriile prototipului;

• Prototipul = cea mai bună estimare a unei clase de

obiecte sau pattern-uri, care integrează cele mai
tipice trăsături ale unei forme sau pattern;

• Este înalt reprezentativ pentru un pattern dar nu

este precis și identic.

9
 TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile prototipului
• Au fost realizate cercetări pentru a valida acest grup de teorii
(de ex. Franks și Bransford, 1971).

• Aceste teorii par să explice percepția configurațiilor de

puncte, imaginile simplificate sau complexele de fețe (ex.
identificarea fețelor în programele computerizate ale poliției).

• Cercetările au arătat că putem forma prototipuri chiar atunci

când nu am văzut niciodată un exemplu care se potrivește
exact cu prototipul;

• Deci, prototipurile par să integreze toate trăsăturile tipice ale

unui pattern, chiar dacă nu am văzut niciodată un exemplu în
care toate trăsăturile să fi fost integrate împreună (Neumann,
1977).
10
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile trăsăturilor

• Constituie o altă alternativă la explicarea percepției formei. Noi

încercăm să potrivim trăsăturile unui pattern trăsăturilor stocate în
memorie, mai curând decât să potrivim un pattern întreg cu un șablon
sau un prototip.
• Un exemplu de model este Pandemonium (Selfridge, 1959):

demonul demonii demonii demonul

imaginii trăsăturilor cognitivi deciziei

• Demonul imaginii primește input-ul senzorial (de exemplu, o literă) și

transmite mai departe informația către demonii trăsăturilor, care
descompun input-ul în trăsăturile sale specifice (dacă mergem pe linia
exemplului anterior, descompun litera în părțile sale componente: linii
drepte, linii curbe etc);

• http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Original_pande2.jpg#/media/
File:Original_pande2.jpg
11
 TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile trăsăturilor

• Fiecare demon de la acest nivel va fi dedicat unei anume

trăsături, prezentă într-una sau în mai multe litere - de pildă, o
linie verticală stânga este prezentă în literele P, B, R, D, B, E;
o linie curbă în partea de sus a literei este întâlnită în litera S.
• Aceștia semnalează mai departe la nivelul demonilor
cognitivi, unde fiecare demon este dedicat unei litere.
• Ei vor fi activați în mod diferențiat, funcție de trăsăturile
activate la nivelul anterior;
• Astfel, vor fi activate acele litere ce conțin trăsăturile active la
nivelul demonilor trăsăturilor (o trăsătură activează simultan
toate acele litere în componența cărora intră;
• Poate apărea situația în care o literă să fie mai activată decât
celelalte, pentru că are în componența sa mai multe trăsături
active.
12
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile trăsăturilor
• În cele din urmă, demonii cognitivi încep să “țipe”,
pentru a fi auziți de demonul deciziei;

• Acest demon “aude” țipetele din camera anterioară

și “decide” care literă este practic echivalentul
stimulului inițial;

• Potrivirea perfectă este semnul funcționării corecte a

modelului.

13
 TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile trăsăturilor

• Modelul este considerat esențial pentru

dezvoltarea unor categorii aparte de modele,
cele bazate pe trăsături, care și-au găsit o
aplicație practică inclusiv în domeniul
neuroștiințelor.

• Unul dintre cele mai importante exemple:

modelul elaborat de David Hubel și Torsten
Wiesel (1963, 1968, 1979) asupra detectorilor de
trăsături din câmpul vizual.

14
 TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile trăsăturilor
• Există o strânsă corespondență între neuronii corticali vizuali și cei aflați în retină.

• Fiecare neuron din retină este conectat cu un anume neuron din cortex.

• Cu cât un stimul este mai complex, cu atât aria alocată prelucrării lui este mai mare și mai
aproape de cortex.

• Receptorii senzoriali din retină transmit informația legată de stimulul vizual către talamus,
prin intermediul nervului optic.

• Neuronii talamici transmit mai departe informația neurală către o arie a cortexului vizual,
corespunzătoare pentru anumiți receptori senzoriali.

• Celulele simple descarcă impulsuri numai dacă stimulii sunt linii cu anumite orientări și
poziții în câmpul receptor, fiecare celulă simplă putând fi diferită de celelalte celule simple.

15
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile trăsăturilor

Hubel & Wiesel (Premiul Nobel pentru

medicină, 1981)
receptorii neuroni celule celule celule
senzoriali din simple complex hipercom
din retină talamus e plexe

16
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile trăsăturilor

• Celulele simple - răspund doar la stimuli de un

singur fel – culoare, mărime, deplasare într-o anume
direcție etc;

• Celulele complexe - descarcă impulsuri numai

pentru stimuli cu anumite orientări în aria de celule
simple care comunică direct cu celula complexă.

17
TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile trăsăturilor

! Celula hipercomplexă
" Descarcă impulsuri atunci când detectează
anumite forme în regiunea guvernată de celulele
complexe care comunică direct cu celula
hipercomplexă.
" Ele pot răspunde la colțuri, unghiuri, pot exista
chiar anumite celule hipercomplexe înalt
sofisticate care răspund la forme foarte specifice
(cum ar fi mâna, fața etc), indiferent de mărimea
stimulului.

18
 TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoriile trăsăturilor
• Algoritmul SIFT – Scale-invariant feature transform –
David Lowe (1999);

• Include: recunoașterea obiectelor, navigație,

modelare 3D, urmărire video, identificarea
individuală etc;

• A fost patentat în US – University of British

Columbia.

19
 TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoria structural-descriptivă

• Irving Biederman (1987): a formulat o ipoteză prin care susținea un

anume mod de a realiza reprezentări tridimensionale stabile ale
obiectelor, prin manipularea a câteva forme geometrice simple.
Aceste forme simple purtau denumirea de “geoni” (“geometrical
icons”) și semănau cu obiecte precum cărămizile, cilindrii,
coviltirele, conurile etc;

• Teoria sa este cunoscută sub denumirea de RBC (“recognition by

components” - recunoaștere pe baza componentelor) -
recunoaștem rapid obiectele prin aceea că le observăm marginile și
apoi le descompunem în geoni, iar prin recompunere le putem
rearanja;

• Așa cum un număr mic de litere poate fi folosit pentru scrierea a

nenumărate cuvinte și fraze, tot așa un număr mic de geoni poate fi
folosit pentru a construi multe forme de bază și apoi nenumărate
obiecte.
20
 TEORII BOTTOM-UP (PERCEPȚIA DIRECTĂ):
Teoria structural-descriptivă

• Geonii sunt simpli și invarianți - obiectele construite din geoni

sunt ușor de recunoscut din mai multe perspective, în ciuda
perturbărilor din contextul vizual;

• Acest model explică felul în care reușim să recunoaștem

rapid, fără efort, clasificarea generală pentru o multitudine de
obiecte, chiar dacă le vedem din unghiuri diferite;

• Nu explică modul în care recunoaștem cazurile particulare

(cum ar fi, de pildă, fețele distincte);

• O altă limită - felul în care recunoașterea pe bază de geoni ar

putea să ia în calcul efectele așteptărilor prealabile, precum și
contextul extern stimulilor (mediul).
21
ABORDĂRILE DE TIP TOP-DOWN 


• Sunt cunoscute sub denumirea de “percepție

constructivă”.
• Helmholtz - principalul promotor al ideii (1909-1962),
din care s-au inspirat ulterior Bruner (1957), Gregory
(1980), Rock (1983).

• Ideea de bază: subiectul își construiește o înțelegere

cognitivă (percepție) a unui stimul folosind informația
senzorială ca fundație pentru structură dar folosește și
alte surse de informație pentru percepție.
• Acest punct de vedere mai poartă denumirea de
“percepție inteligentă”, deoarece susține că gândirea
joacă un rol important în percepție.
22
ABORDĂRILE DE TIP TOP-DOWN (CONT.) 


• În timpul percepției formăm cu rapiditate și testăm

ipoteze variate cu privire la ceea ce percepem,
bazându-ne pe ceea ce simțim (datele senzoriale),
ceea ce știm (informația stocată în memorie) și
ceea ce putem infera (prin folosirea de procese
cognitive de nivel înalt);

• În percepție luăm în considerare așteptările

anterioare, ceea ce știm despre context și ceea ce
putem infera în mod rezonabil, bazându-ne atât pe
date, cât și pe ceea ce știm despre acele date.

23
ABORDĂRILE DE TIP TOP-DOWN (CONT.) 


• De obicei facem atribuiri corecte în ce privește

senzațiile noastre vizuale pentru că realizăm inferențe
inconștiente (un proces prin care asimilăm în mod
inconștient informație din mai multe surse, pentru a
crea o precepție).

• Atunci când folosim mai multe surse de informație

emitem judecăți de care nu suntem conștienți.

• Un motiv pentru care am putea lua în calcul această

abordare: teoriile de tip bottom-up nu explică suficient
de bine efectele contextului (influența a ceea ce ne
înconjoară asupra modului de realizare a percepției).
Efectele contextului au fost intens studiate și
demonstrate în numeroase experimente. 24
ABORDĂRILE DE TIP TOP-DOWN (CONT.) 


• O poziție extremă a acestei abordări ar subestima

drastic rolul stimulilor și ar duce la creșterea
inexactităților în percepție. Aceeași situație ar
apărea și dacă am lua în considerare în mod
exclusiv abordarea bottom-up.

• Teoretic, rezolvarea discrepanțelor dintre cele

două tipuri de abordări ar putea fi realizată printr-o
teorie de sinteză, reprezentată de teoria
computațională a percepției.

25
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ A PERCEPȚIEI (DAVID MARR,
1982)
• Ia în considerare bogăția informației senzoriale fără ignorarea
valorii informației prealabile și a experienței perceptive.

• A luat în calcul complexitatea proceselor cognitive necesare

în formarea unei reprezentări mintale a mediului, funcție de
datele senzoriale.

• Teoria lui încorporează câteva dintre principiile descriptive ale

percepției, constantele perceptive și principiile gestaltiste.

• Datele primare de la retină pot fi organizate folosind trei tipuri

de trăsături: margini, contururi și regiuni de similaritate.

26
MARR, 1982 (CONT.)

• Ipoteza trinivelară: vederea presupune

procesari si analize informationale la trei
nivele complementare:
• Nivelul computational (ce face sistemul);
• Nivelul reprezentational-algoritmic (cum face
sistemul ceea ce face);
• Nivelul implementational (cum este sistemul
construit);

27
SCHEMA MODELULUI LUI DAVID MARR (1982)
STIMUL PERCEPTIV

• SCHIȚA PRIMARĂ

•CELE CINCI MODULE

SCHIȚA INTERMEDIARĂ 2D½

• SCHIȚA 3D

28
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ A PERCEPȚIEI (DAVID MARR,
1982 – CONT.)

• Schița primară este implicată în extragerea contururilor obiectelor.

Contururile surprind caracteristici invariante ale stimulului și permit o
procesare economică a acestuia, pentru că reduc diversitatea la esențial;

• Contururile se extrag prin variația semnificativă a intensității stimulilor

luminoși la marginea obiectelor (în zona de contact cu alte obiecte sau
culori apare o variație de intensitate);

• Cortexul vizual tinde să exagereze contururile la nivel neurofiziologic și

subiectiv (un exemplu este inhibiția laterală), pentru a permite o segregare
bună a obiectului de fond;

• La acest nivel sunt realizate prelucrări preatenționale ale informației

vizuale (în aprox. 200 msec);

• În urma acestor procesări rezultă caracteristicile fizice ale stimulilor.

29
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ A PERCEPȚIEI (DAVID MARR,
1982 – CONT.)

Structurile modulare postulate de modelul

computațional sunt în număr de cinci:
1. calculul adâncimii prin disparitate retinală,
2. procesarea mișcării,
3. extragerea formelor din prelucrarea
umbrelor,
4. procesarea texturii,
5. detectarea culorii.
30
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ A PERCEPȚIEI (DAVID MARR,
1982 – CONT.)

1. Calculul adâncimii prin disparitate retinală:

- se face pe baza fenomenului de stereopsis, care reprezintă
unghiurile diferite de recepție a stimulilor vizuali (la cei doi
ochi);
- cele două imagini rezultate din procesările separate ale celor
doi ochi, diferite fiind, semnalează fenomenul de disparitate
retinală;
- disparitatea retinală este unul dintre mecanismele ce intră în
funcțiune pentru calculul adâncimii, ca a treia dimensiune a
unui obiect.

Acesta nu este singurul mecanism de calcul al adâncimii în

spațiu, un alt mod de evaluare a adâncimii fiind gradientul
texturii.
31
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ A PERCEPȚIEI (DAVID MARR,
1982 – CONT.)

2. Procesarea mișcării
- este un alt mecanism de prelucrare avansată a
stimulului vizual.
- este considerat a fi un modul independent.
- se bazează pe activitatea unor celule specifice,
care procesează mișcarea verticală (în sus, în
jos), orizontală / laterală, oblică.
- aceste celule intră în funcțiune din primele
săptămâni de viață și obosesc foarte repede.

32
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ A PERCEPȚIEI (DAVID MARR,
1982 – CONT.)

3. Extragerea formelor din prelucrarea umbrelor:

- zonele de umbră oferă informații despre forma și
poziția obiectelor într-un anumit context.

- pentru acest tip de procesare informațională nu au

putut fi create modele matematice.

- se consideră că un rol important aici îl are

învățarea implicită.
33
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ A PERCEPȚIEI (DAVID MARR,
1982 – CONT.)

4. Procesarea texturii
- elementele de bază ai texturii se numesc textoni.

- ei sunt cele mai mici elemente ai texturii.

- caracteristicile acestora sunt: locația, frecvența

sau densitatea într-o suprafață, lungimea și
orientarea stimulilor în câmpul vizual.

34
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ A PERCEPȚIEI (DAVID MARR,
1982 – CONT.)

5. Detectarea culorii – teorii de bază:

– teoria tricromatică
- teoria tetracromatică

Realizarea CONSTANTEI DE CULOARE depinde de separarea

dintre doi factori:
1. Distribuția puterii spectrale a a incidenței iluminării unui obiect
(această incidență variază mult pe parcursul unei zile, funcție de
vreme, tipul de iluminare etc)
2. Al doilea factor este funcția reflectorie a suprafeței unui obiect.

35
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ A PERCEPȚIEI (DAVID MARR,
1982 – CONT.)

Reprezentarea 2D½:
• convertirea schiței primare, prin mecanisme
corticale,
• reprezintă o îmbogățire a schiței prin luarea în
considerare a unghiului de vedere al
subiectului în ceea ce privește orientarea
suprafețelor, indicii de adâncime (umbra,
gradienții de textură, mișcarea și indicii
binoculari).
36
TEORIA COMPUTAȚIONALĂ A PERCEPȚIEI (DAVID MARR,
1982 – CONT.)

Reprezentarea 3D
- este elaborarea finală a reprezentării 2D½;

- modelul rezultat este o imagine complet

tridimensională a formei obiectelor și a relațiilor
spațiale dintre obiectele percepute;

- acest model include relația subiectului cu obiectul dar

este independent de unghiul de vedere al subiectului
(fructul din coș este reprezentat 3D chiar dacă în
percepție ne este accesibilă o singură suprafață).

37