CODURI DE LINIE

CAPITOLUL II

CODURI DE LINIE

II.1 Introducere

Pentru transmisie se foloseşte cel mai adesea forma de undă rectangulară a impulsului s(t) de
amplitudine A şi durată T, durata fiind cunoscută ca interval de bit. Avantajul principal al impulsului
rectangular este uşurinţa de generare la viteze ridicate, folosind dispozitive ce lucrează în comutaţie.
În telecomunicaţii se specifică puterea livrată de un semnal unui rezistor cu valoarea de 1 ohm prin
u2 , pătratul tensiunii semnalului. Evident,
P =U2 / R (2.1)
2
şi pentru R = 1 ohm, rezultă P = U . Energia de bit este definită ca
E b = A2 ⋅ T (2.2)
Informaţia ce urmează a fi transmisă, denumită pe scurt date se notează cu {ak},
{ak} = {…, a-2, a-1, a0, a1, a2, a3, …, ak, …}, ak ε {0, 1}
simbolurile ak sunt binare şi iau valorile 0 şi 1.
În transmisie lor li se asociază fie valorile 0 şi A, variantă denumită simplu curent sau unipolară, fie
valorile -A and +A , variantă denumită dublu curent sau polară. Varianta polară este cunoscută şi sub
denumirea de antipodală deoarece foloseşte valori în opoziţie (+A şi -A sau +1 şi -1).

Figura 2.1 Forme de undă ce ilustrează transmisia binară cu codare NRZ-L

Transmisia folosind impulsuri rectangulare de durată T este cunoscută sub numele de codare NRZ-
L (Non-Return to Zero Level). Pe durata bitului semnalul nu prezintă treceri prin zero iar informaţia
este asociată cu nivelele semnalului şi transmisă la intervale de durată T, folosind forma de undă s(t).

23
Capitolul II

+∞
x(t ) = ∑ a k s(t − kT ) (2.3)
−∞

Procesul de emisie este ilustrat in Fig. 2.1 unde se evidenţiază prezenţa impulsurilor rectangulare
emise la momente de timp multiplu de T.
Relaţia (2.3) mai poate fi scrisă ca
+∞
x (t ) = s (t ) * ∑ a k δ (t − kT ) (2.4)
−∞

Figura 2.2 Convoluţie ce implică un filtru liniar fix şi un proces aleator

Primul factor al convoluţiei reprezintă răspunsul la impuls al unui filtru liniar fix ilustrat în figura
2.2, iar cel de al doilea poate fi notat ca
+∞
Wx ( f )
y (t ) = ∑ a k δ (t − kT )
−∞

şi reprezintă un proces aleator. El constituie factorul ce

transportă informaţia.
Prin aplicarea transformatei Fourier relaţiei (2.4) şi
folosind teorema întârzierii se obţine:
+∞
X ( f ) = S ( f ) * ∑ a k e − jk 2πt (2.5)
−∞

Aici S(f) reprezintă factorul de formă al spectrului

semnalulului şi este dat de transformata Fourier a
formei de undă s(t) utilizată pentru semnalizare. Cel de
f / Rb
al doilea factor se numeşte factor de discriminare şi Figura 2.3 D.s.p. a codului NRZ
depinde de biţii de date ce urmează a fi transmişi.
Densitatea spectrală de putere a semnalului NRZ-L în varianta polară şi echiprobabilă este dată de
1 2
Wx ( f ) = S( f ) (2.6)
T
şi are forma reprezentată în figura 2.3.
Se observă prezenţa unor componente de curent continuu şi de joasă frecvenţă importante, deşi
codul este polar, ceea ce face imposibilă transmisia acestui semnal pe un canal de tipul celui telefonic
sau pe o linie metalică ce implică cuplaje prin condensator sau transformator, ce blochează
componenta de c.c. Semnalul astfel transmis va prezenta distorsiuni foarte puternice.
Se impune deci modificarea spectrului semnalului pentru a-l adapta la canalul de transmisie. În
acest scop se poate transla liniar sau neliniar banda semnalulului în jurul unei frecvenţe purtătoare,
operaţie cunoscută sub denumirea de modulaţie sau se poate interveni prin modificarea factorului de
discriminare sau a factorului de formă, operaţie cunoscută sub denumirea de codare de linie.

24
 CODURI DE LINIE

Necesitatea de a putea extrage din spectrul semnalului de date frecvenţa de bit folosită în receptor
pentru detecţia informaţiei a condus de asemenea la înlocuirea pentru transmisie a codului NRZ-L cu
alte coduri, denumite coduri de linie sau coduri de modulaţie. Acestea trebuie să satisfacă, parţial sau
în totalitate, următoarele condiţii
‰ Componentă de c.c. nulă, pentru a nu încărca inutil linia şi repetoarele;
‰ Valoare mică a variaţiei sumei digitale (DSV) pentru atenuarea componentelor de joasă
frecvenţă;
‰ Să fie de tip RLL (lungime de fugă limitată) pentru o sincronizare fără probleme;
‰ Să prezinte un număr suficient de tranziţii pe durata simbolurilor de ieşire pentru uşurarea
sincronizării de tact;
‰ Să poată fi folosite în reţele tip inel sau de alte tipuri;
‰ Să asigure o propagare limitată a erorilor;
‰ Să permitonitorizarea şi detecţia unor tipuri de erori;
‰ Să prezinte complexitate şi eficienţă rezonabile;
‰ Să poată fi implementat cu circuite simple, fiabile şi la un preţ de cost redus.
‰ Să prezinte nuluri spectrale la anumite frecvenţe
Câteva coduri binare, de interes larg, folosite în sistemele moderne de telecomunicaţii sunt
prezentate în continuare şi sunt ilustrate în figura 2.4.

II.1.1 Codul RZ

În codarea RZ (Return to Zero) bitul 1 este reprezentat prin HL (nivelul logic H pe prima jumătate a
intervalului de bit şi nivelul logic L pe cea de a doua jumătate) iar bitul 0 este reprezentat prin nivelul
logic L pe tot intervalul de bit. Această reprezentare dezechilibrată, cu valoarea medie a semnalului
diferită de zero pentru o transmisie echiprobabilă conduce la crearea în spectrul semnalului de
componente discrete (linii) pe armonicele frecvenţei de bit. În acest caz se poate extrage semnalul de
tact necesar la recepţie cu un circuit PLL calat pe frecvenţa de bit.

II.1.2 Codurile NRZ-M şi S

În codarea NRZ_M (Non Return to Zero - Mark) bitul 1 este reprezentat alternativ prin nivelele
logice H şi L iar bitul 0 este reprezentat prin nivelul logic utilizat pentru reprezentarea ultimului bit 1,
sau cu alte cuvinte bitul 1 este reprezentat printr-o tranziţie la începutul sau mijlocul intervalului de bit
iat bitul 0 prin absenţa tranziţiei.
Această codare diferenţială sau prin tranziţii rezolvă problema ambiguităţii de fază care poate apare
prin inversarea firelor unei linii de transmisie, ceea ce conduce la obţinerea informaţiei negate, în cazul
utilizării codului NRZ-L. Aceeaşi situaţie apare la transmisiile de tip MA cu purtătoare suprimată,
inclusiv PSK, unde sincronizarea se face pe un multiplu al frecvenţei purtătoare. În codarea NRZ_S
(Non Return to Zero - Space), accepţia este inversă, biţii 1 şi 0 schimbându-şi rolurile.

II.1.3 Codurile bifazice

În codarea bifazică (BP) L (L - Level) bitul 1 este reprezentat prin elementele HL iar bitul 0 este
reprezentat prin elementele LH.

25
Capitolul II

Codarea bifazică M provine din asocirea codării bifazice L cu o precodare NRZ-S. Astfel, bitul 1
este reprezentat prin elementele HL şi LH iar bitul 0 este reprezentat alternativ prin nivelele logice L şi
H . În codarea bifazică S convenţia este inversă.

II.1.4 Codul CMI

În codarea CMI (Coded Mark Inversion) bitul 1 este reprezentat alternativ prin nivelele logice L şi
H iar bitul 0 este reprezentat prin elementele LH. Această codare asigură prezenţa unei componente
discrete pe frecvenţa de bit în spectrul semnalului, facilitând procesul de sincronizare.

Figura 2.4 Câteva coduri de linie de interes general

II.1.5 Codul Miller

În codarea Miller sau DM (Delay Modulation) bitul 1 este reprezentat alternativ prin elementele HL
şi LH iar bitul 0 este reprezentat ca absenţa unei tranziţii, repetând ultimul nivel logic din
reprezentarea bitului 1 anterior, dacă apare ca zero unic, între doi biţi 1. Pentru mai mulţi biţi zero suc-

Figura 2.5 Densitatea spectrală de putere a unor coduri binare

26
 CODURI DE LINIE

cesivi, toate zerourile, cu excepţia ultimului sunt codate printr-o tranziţie la sfârşitul intervalului de bit.
Codarea Miller provine dintr-un precodor bifazic L urmat de un bistabil tip T care înjumătăţeşte
tranziţiile semnalului bifazic. Prezenţa
bistabilului tip T, care în general se
foloseşte pentru divizarea cu 2 a
frecvenţei, determină o micşorarea a
lăţimii spectrului semnalului codat şi
deplasarea componentelor spectrale spre
frecvenţe joase.
În figura 2.4 sunt exemplificate toate
aceste tipuri de coduri de linie. În figura
2.5 sunt ilustrate spectrele de putere ale
codurilor NRZ-L, RZ, Bifazic L, CMI şi
Miller pentru cazul echiprobabil. În figura
Figura 2.6 Factori de codare C(f)
2.6 sunt reprezentaţi factorii de codare C(f)
pentru aceste coduri, tot în cazul echiprobabil p =0.5, p reprezentând aici probabilitatea de apariţie a
unui bit 1.

II.2 Codarea diferenţială

Să considerăm cazul unei transmisii polare, reprezentată în figura 2.7 şi că linia a fost ruptă, iar
conexiunea a fost restabilită, dar nu în forma originală, conductoarele liniei fiind inversate între ele.

Figura 2.7 Conectarea directă sau inversă a conductoarelor liniei de transmisie

Dacă conexiunea este de tipul AB şi CD se recepţionează o tensiune UMN = +E sau –E, conform
poziţiei manipulatorului telegrafic I sau respectiv II. Dacă se reconectează ca AD şi CB atunci UMN = -
E şi respectiv +E, pentru aceleaşi poziţii I şi II ale manipulatorului telegrafic, adică situaţia opusă.

Figura 2.8 Forme de undă codate diferenţial

27
Capitolul II

În cazul reprezentării informaţiei prin nivele codare NRZ-L situaţia descrisă mai sus conduce la
obţinerea informaţiei negate (bitul 0 devine 1 şi invers). O situaţie similară apare la transmisiile cu
modulare-demodulare cu purtătoare suprimată, denumită problema ambiguităţii de fază.
Pentru a rezolva aceste probleme se foloseşte codarea diferenţială (NRZ-M sau S) sau prin tranziţii.
În codarea diferenţială NRZ-M (Non-Return-to-Zero Mark) un bit 1 este reprezentat de o tranziţie
(nivel opus celui transmis în intervalul de bit anterior) iar un bit 0 este codat prin absenţa tranziţiei
(acelaşi nivel cu cel transmis în intervalul de bit anterior). În codarea NRZ-S (Non-Return-to-Zero
Space) convenţia este inversă. Formele de undă asociate sunt prezentate în figura 2.8.
Se observă existenţa a două forme de undă posibile a şi b (b este forma de undă a negată logic)
pentru semnalele codate NRZ-M sau S. Semnalul codat NRZ-M yk poate fi scris ca
y k = x k ⊕ y k −1 (2.7)
unde xk reprezintă semnalul codat NRZ-L iar ⊕ operaţia logică SAU EXCLUSIV (sumare modulo-2).
Dacă xk = 0 → y k = y k −1 şi nu apare tranziţie, în timp ce pentru
xk = 1, → yk = yk −1 şi există tranziţie. Coderul diferenţial sau NRZ-M este
reprezentat în figura 2.9a.

Figura 2.9 Circuite de codare şi decodare diferenţială

Pentru decodarea unui semnal codat NRZ-M ec. (2.7) poate fi rescrisă ca
y k ⊕ y k −1 = xk ⊕ y k −1 ⊕ y k −1
sau x k = y k ⊕ y k −1 (2.8)
ţinând cont că y k −1 ⊕ y k −1 = 0 . Decodorul diferenţial este reprezentat în figura 2.9b.

Figura 2.10 Codor NRZ-M

Un codor NRZ-M este prezentat în figura 2.10. În acest caz tranziţia apare pe mijlocul intervalului
de bit, adică se produce o întârziere cu T/2 a semnalului codat faţă de situaţia prezentată în figura 2.4,
iar codul este cunoscut sub denumirea de NRZI (Non-Return-to-Zero Inverted).

28
 CODURI DE LINIE

II.3 Funcţia de autocorelaţie

Funcţia de autocorelaţie (AKF) a unui semnal x(t) este definită ca

T /2
1
T →∞ T ∫
R (τ ) = lim x(t ) x(t + τ )dt (2.9)
−T / 2

Dacă semnalul x(t) este un semnal de energie şi poate lua valori complexe,
+∞
R (τ ) = ∫ x(t ) x (t − τ )dt
∗

−∞

prin * înţelegând conjugata complexă. Timpul de întârziere τ are rolul de parametru de baleiaj iar
timpul fizic t este o variabilă de integrare ce dispare în procesul de integrare. Funcţia AKF e scrisă ca
+∞
R (τ ) = ∫ x(t + τ ) x
∗
(t )dt (2.10)
−∞

Ecuaţiile (2.9) şi (2.10) integrează produsul lui x(t) cu o replică a sa decalată, fie întârziată cu τ şi
notată cu x(t - τ) sau în avans cu τ şi notată cu x(t + τ) . Dacă semnalul x(t) ia valori complexe, funcţia
AKF rezultantă este şi ea cu valori complexe. Pe baza celor două relaţii de mai sus rezultă că funcţia
AKF va prezenta simetrie de tipul:
R (τ ) = R ∗ (−τ ) (2.11)
partea reală a lui R(τ) având simetrie pară iar cea imaginară prezentând simetrie impară. Funcţia AKF
va avea două componente:
‰ o componentă neperiodică Rc(τ) ce determină o densitate spectrală de putere (d.s.p.) cu un
caracter continuu;
‰ o componentă periodică Rd(τ) ce determină o densitate spectrală de putere discretă (spectru
de linii).
Spectrul de energie al semnalului x(t) se compune dintr-o distribuţie continuă Wc(f),
+∞
Wc ( f ) =
−∞
∫ R (τ ) cos 2π fτ dτ
c (2.12)

şi un spectru discret (o serie de linii spectrale)

∞
Wd ( f ) = ∑a
k = −∞
k cos(2π fkt + ϕ k ) (2.13)

∞
Rd (τ ) = ∑a cos 2π fkt
2
când k (2.14)
k = −∞

Pentru calculul d.s.p. a semnalului codat se pleacă de la funcţia de autocorelaţie R(τ) a semnalului
codat x(t) produs de un semnal aleator de date şi se foloseşte teorema Wiener-Hincin, care spune că
funcţia de autocorelaţie R(τ) şi densitatea spectrală de putere formează o pereche Fourier.
+∞

∫ R(τ )e
− j 2πfτ
W( f ) = dτ (2.15)
−∞
+∞
şi reciproc R(τ ) = ∫ W ( f )e j 2πft df (2.16)
−∞

29
Capitolul II

Teorema este valabilă atât pentru semnale deterministe cât şi aleatoare.

II.4 Componenta de curent continuu

Sistemele de comunicaţii necesită semnale care să prezinte nuluri spectrale la frecvenţa zero
(absenţa componentei de c.c.) sau frecvenţa Nyquist din motive de eficienţă şi uşurinţa sincronizării.
Considerând semnalul codat NRZ-L polar produs de secvenţa de date {ak} reprezentat în figura
2.11, valoarea sa medie poate fi calculată ca
m1 = p ⋅ (+ A) + (1 − p ) ⋅ (− A) = (2 p − 1) ⋅ A (2.17)
unde p este probabilitatea de apariţie a unui bit 1 în secvenţa de date {ak}.

Figura 2.11 Semnal codat NRZ-L

Densitatea spectrală de putere a unui proces ciclostaţionar presupus ergodic este dată de formula
lui Bennett,

[ ] [ ]
2
2⎧ ⎫
∞ ∞
m1 1
Wx ( f ) =
T
∑δ ( f − k / T ) +
k = −∞ T
S ( f ) ⎨ R(0) − m1 + 2∑ R(k ) − m1 cos 2πfkT ⎬
⎩
2

k =1
2

⎭
(2.18)

unde δ (t ) este un impuls Dirac, m1 este valoarea medie a procesului, S ( f ) este transformata Fourier a
formei de undă s(t) folosită pentru semnalizare, R (k ) este valoarea funcţiei de autocorelaţie evaluată la
momentele kT iar T este durata bitului.
Primul termen reprezintă un spectru discret sau de linii iar al doilea unul continuu. Dacă diferenţa
dintre R(0) şi valoarea medie m1 a procesului este nulă, aceasta determină faptul că nu vor exista
componente discrete sau linii la frecvenţa 0 (c.c.). Vom nota

[ ] [ ]
∞
C ( f ) = R(0) − m1 + 2∑ R(k ) − m1 cos 2πfkT
2 2
(2.19)
k =1

şi îl vom denumi factorul de codare (densitatea spectrală de putere pentru impulsuri Dirac aplicate la
intrarea circuitului codor). El mai este cunoscut şi ca factor de discriminare.
1 2
Factorul S ( f ) reprezintă factorul de formă.
T
Pentru codul NRZ polar şi cazul echiprobabil p = 1 - p = 0.5, valoarea sa medie dată de rel. (2.17)
este zero. Această condiţie asigură numai inexistenţa unei componente discrete la frecvenţa zero (c.c.)
dar nu asigură şi un nul la frecvenţa zero pentru partea continuă. Având în vedere posibilitatea
apariţiei de secvenţe lungi de biţi 1 sau zero consecutivi, componenta de c.c. nu poate fi zero.
Exemplul I!.1 Fie codul AMI sau bipolar nr.1 definit astfel: bitul 1 este reprezentat alternativ prin
nivelele +A şi –A, iar bitul 0 prin nivelul 0.
Valoarea lui R(0) este p întrucât numai biţii 1 contribuie la energia semnalulului, biţii zero fiind
reprezentaţi prin nivelul zero. Valoarea medie este evident nulă, biţii 1 fiind reprezentaţi alternativ prin
nivelele +A şi –A, care se compensează.
Dacă m1 = 0 codul este denumit cunoscut ca echilibrat, dar aceasta nu antrenează după sine şi o
componentă de c.c. nulă.

30
 CODURI DE LINIE

II.5 Suma digitală curentă

Componenta de c.c. a semnalului de date codat într-un cod de linie depinde de disparitatea
semnalului (acumulările produse de a k într-un interval de lungime finită) sau suma digitală curentă
RDS (Running Digital Sum) (acumulările produse de a k într-un interval de lungime finită oarecare).
Ea determină existenţa componentei de c.c. Vom considera o secvenţă de date polară
{ak} = {…, a-2, a-1, a0, a1, a2, a3, …, ak, …}, ak ε {-1, 1}
Suma digitală curentă este definită ca
i
ri = ∑ak = ri −1 + a i = RDS(i) (2.20)
k = −∞

şi este ilustrată în figura 2.12.

În codarea NRZ-L polară suma digitală curentă a semnalului creşte odată cu apariţia unei serii de
biţi 1 consecutivi ce produce o componentă de c.c. pozitivă şi scade la apariţia unei serii de biţi 0
consecutivi care vor introduce o componentă de c.c. negativă. Suma digitală curentă a semnalului
poate fi definită pe un interval de timp finit oarecare [IT, JT] ca
Δ J
rk [ I , J ] = ∑ x k (2.21)
k =I

Exemplul II.2 Să presupunem un semnal ternar având nivelele ± A şi 0 şi să asociem o unitate de

sarcină pozitivă sau negativă nivelelor + A şi respectiv − A . Nivelul 0 nu are sarcină asociată. Dacă
RDS este limitată şi disparitatea va fi limitată. În acest caz disparitatea este definită ca diferenţa dintre
numerele celor două simboluri diferite de zero. Sarcina ce se poate acumula în linia cuplată în c.a. este şi
ea limitată la aceeaşi valoare.

Figura 2.12. Suma digitală curentă pentru o codare NRZ-L

Dacă RDS sau sarcina acumulată este mai mică decât o valoare finită, componentă de c.c. este nulă
iar codul este cunoscut ca un cod făra componentă de c.c. sau cu nul spectral la frecvenţa 0 (D.C.-
free). Condiţia necesară şi suficientă pentru a obţine un nul spectral la frecvenţa 0 este ca suma digitală
curentă (RDS) să fie uniform mărginită pentru toate valorile lui i. Demonstraţia [Immink, 1989] este
următoarea. Semnalul codat produs de secvenţă de date {a k } este
∞
x(t ) = ∑ a s(t − kT )
k = −∞
k (2.22)

31
Capitolul II

+∞
iar X ( f ) = S( f ) ⋅ ∑a e
k = −∞
k
− jk 2πfT
(2.23)

Densitatea spectrală de putere W(f) asociată codorului ce produce semnalul de date {a k } are
valoarea medie
⎡1 N 2
⎤
W ( f ) = lim E ⎢ ∑ a k e − j 2πfk / f s
⎥ (2.24)
N →∞
⎢⎣ N k =0 ⎥⎦
în care f s = 1 / T este frecvenţa de bit sau simbol iar E (expected value) este operatorul speranţă
matematică şi se aplică mulţimii de secvenţe {ai }, i ≥ 0 generate de căile prin diagrama de tranziţie
cu stări finite G asociată codului, iar limita este interpretată în sensul distribuţiei.
Evident, dacă W ( f ) f =0
= 0 , vom avea un nul în c.c. Dacă RDS este mai mică decât o valoare
finită B, atunci d.s.p. tinde la zero pentru f tinzând la zero ( c.c.). Să presupunem
N

∑a
k =0
k ≤ B, B < ∞ (2.25)

2
1 N
B2
Atunci
N
∑ ak
k =0
≤
N
⎡1 N 2
⎤
şi lim E ⎢ ∑a k ⎥=0 q.e.d. (2.26)
⎣⎢ N
N →∞
k =0
⎦⎥
Codul NRZ-L polar ilustrat în figurile 2.4 şi 2.8 nu are RDS mărginită şi deci prezintă
componentă de c.c, deşi valoarea sa medie este zero pentru cazul echiprobabil, rel.(2.17). Această
condiţie asigură numai inexistenţa unei componente discrete la frecvenţa zero (c.c.).
Gradul de suprimare al componentei de c.c. este indicat de variaţia sumei digitale curente DSV
(Running Digital Sum Variation)
DSV = RDS max − RDS min (2.27)
care reprezintă şi numărul total de valori pe care îl poate lua suma digitală curentă asociată secvenţei
codate. Pentru un interval de timp finit oarecare, DSV este definită ca
DSV = max r[I, J ] (2.28)
I ,J

Variaţia sumei digitale curente DSV a unui cod este diferenţa dintre valorile minime şi maxime ale
sarcinii acumulate, presupunând cuplaj în c.a. pentru circuitul de codare, echivalent cu variaţia maxi-
mă a integralei curente din semnalul codat, cunoscută sub denumirea RSV (Running Sum Variation).
Parametrul DSV este determinat de lungimea seriilor de simboluri codate prin acelaşi nivel (run
length). O valoare finită a lui DSV se obţine prin impunerea unei constrângeri asupra lungimii seriei de
simboluri consecutive 0 sau 1, ceea ce determină o componentă de c.c. nulă. Cu cât valoarea DSV este
mai mică, cu atât gradul de suprimare al componentei de c.c. este mai bun.

II.6 Un indicator al suprimării componentei de c.c.

Din formula lui Bennett factorul de codare sau d.s.p normalizată pentru impulsuri Dirac în
domeniul de frecvenţă normalizat este dat de

32
 CODURI DE LINIE

∞
R(k )
Wˆ x ( f ) = 1 + 2∑ cos 2 π kf (2.29)
k =1 R (0)

unde R (k ) sunt valorile funcţiei de autocorelaţie (AKF) evaluate la momentele de eşantionare kT .

Pentru a investiga comportarea d.s.p. la joasă frecvenţă şi în c.c. ( f = 0 ), vom dezvolta în serie
Mac Laurin Wˆ x ( f ) limitându-ne la termenul pătratic
1 "
Wˆ x ( f ) = Wˆ x (0) + Wˆ x (0) f + Wˆ x (0) f
' 2
(2.30)
2
Pentru un cod echilibrat şi făra componentă de c.c.
W x (0) = 0 (2.31)
∞
R(k )
W x ( f ) = −4π ∑ k sin 2 π kf
'
(2.32)
k =1 R(0)
'
Rezultă W x ( 0) = 0 (2.33)
∞
1 ˆ " R(k )
iar
2
W x ( f ) = −4π 2 f 2
∑k
k =1
2

R (0)
cos 2 π kf (2.34)

∞
1 ˆ " R(k )
2
W x (0) = −4π 2 f 2
∑k
k =1
2

R(0)
∞
R(k )
şi Wˆ x ( f ) = −4π 2 f 2
∑k
k =1
2

R (0)
(2.35)

Deci putem folosi mărimea

∞
Δ R (k )
Δ= − ∑k2 (2.36)
k =1 R(0)
ca un indicator al suprimării componentei de c.c. sau ca un criteriu de proiectare al codurilor [Dieuliis
şi Preparata, 1978].
Exemplul II.3 Fie codul bipolar nr.1 cunoscut şi sub denumirea de AMI (Alternate Mark Inversion) şi să
calculăm valoarea lui Δ . Valorile funcţiei de autocorelaţie (AKF) sunt [Alexandru, 1998]:
R (k ) = (−1) k p 2 (2 p − 1) k −1 k ≥1 R(0) = p (2.37)

(−1) k p 2 (2 p − 1) k −1 2
∞ ∞
Atunci Δ = −∑ k = p ∑ k 2 (1 − 2 p ) k −1
k =1 p k =1

Ţinând cont că
∞

∑k
k =1
2
x k −1 = x 0 + 4 x + 9 x 2 + 16 x3 + 25 x 4 + 36 x5 +

= x0 + x + x 2 + x3 + x 4 + x5 +
+ 3( x + x 2 + x3 + x 4 + x 5 + )
+ 5( x 2 + x3 + x 4 + x5 + )
+ 7( x 3 + x 4 + x 5 + )
+ 9( x 4 + x 5 + ) +…

33
Capitolul II

∞
x0 x x2 x3 x4
∑ k 2 x k −1
k =1
=
1− x
+3
1− x
+5
1− x
+7
1− x
+9
1− x
+…

1
= (1 + x + x 2 + x 3 + x 4 + x 5 + ) +
1− x
2
+ ( x + 2 x 2 + 3x3 + 4 x 4 + 5 x5 + )
1− x
1 2x 1+ x
= + =
(1 − x) (1 − x)
2 3
(1 − x)3

şi x = 1 − 2 p avem
∞
1+1− 2 p 1− p
Δ( p ) = p ∑ k 2 (1 − 2 p ) k −1 = p = (2.38)
k =1 (1 − 1 + 2 p ) 3
4 p2
Figura 2.13 Variaţia lui Δ cu p
Pentru p = 0.5 avem Δ = 1 / 2 .

În figura 2.13 este ilustrată dependenţa lui Δ ( p ) în funcţie de p, pentru p variind în intervalul 0.05 şi
0.95 în cazul codului bipolar nr. 1 sau AMI.
La valori mici ale lui p sunt mai multe zerouri care sunt reprezentate prin nivelul ternar zero, iar
suprimarea componentei de c.c. este mai puternică. La valori mari ale lui p suprimarea componentei de
c.c. este mai slabă.

II.7 Descrierea unui cod

Conform IEEE (Institute of Electric and Electronic Engineers) un cod este definit ca “un plan de
reprezentare a unui număr finit de valori sau simboluri sau a unui aranjament particular sau secvenţă
de condiţii discrete sau evenimente”. Codul poate fi definit în multe moduri: prin legea de codare,
grafuri de fluenţă, matrici, diagrama de tranziţii de stare, diagrama trelis, etc.
Un exemplu de lege de codare pentru codul diferenţial NRZ-M este următorul: un bit 1 este
reprezentat de o tranziţie (nivel opus celui transmis în intervalul de bit anterior) iar un bit 0 este codat
prin absenţa tranziţiei.
Dacă maparea
secvenţei de date {ak} pe
formele de undă
analogice de ieşire sau
simboluri se face fără
constrângeri referitoare
la simbolurile transmise
anterior, atunci circuitele
de codare şi decodare
sunt fără memorie
(memoryless).
Figura 2.14 Diagrama de stări de tranziţie a codului NRZ-L
Codul mai poate fi
definit de un graf de

34
 CODURI DE LINIE

fluenţă denumit diagramă de tranziţie a stărilor (lanţ Markov). De exemplu, codul NRZ-L este
specificat complet de diagrama de tranziţie a stărilor reprezentată în figura 2.14.
Aceste diagrame de tranziţie a stărilor sunt de tipul Moore. Într-un automat Moore sau maşină cu
stări finite FSM (finite-state machine) cuvântul codat de ieşire este o funcţie doar de stare şi nu
depinde de simbolurile digitale de la intrare sau cuvintele sursă. O altă reprezentare este cea de tip
Mealy-type FSSM (finite-state sequential machine) ce implică existenţă unor stări interne.
Fiecare cerc din figura 2.14 reprezintă o stare a automatului Moore. Numerele asociate la exterior
etichetează starea, iar cele din interior, la numărătorul fracţiei reprezintă bitul sau simbolul de intrare.
La numitor se reprezintă simbolurile de ieşire emisie în starea respectivă.
Tranziţiile dintr-o stare în alta sunt reprezentate prin săgeţi şi sunt etichetate cu probabilităţile de
tranziţie din starea curentă în cea de destinaţie. Codul NRZ-M code este descris de diagrama de
tranziţii reprezentată in figura 2.15. Numărul stării este înscris într-un cerc. Modelul Moore este mai
direct şi mai uşor de construit.

Tabelul II.1 Trecerea de la Moore la Mealy

Stare 0 1 Re-etichetare a
stărilor
1 2/+ 3/-
1
2 2/+ 3/-
3 4/- 1/+
2
4 4/- 1/+

Figura 2.15 Diagrama FSM a codului NRZ-M

Modelul Mealy este de complexitate mai mică şi mai uşor de tratat. Pentru a-l construi se pleacă de
la o ordonare a stărilor, aşa cum se arată în tabelul II.1. Deoarece stările 1 şi 2 sunt identice vor fi
reetichetate ca 1, iar stările 3 şi 4 vor fi notate cu 2. Se obţine reprezentarea din tabelul II.2 cu 2 stări,
căreia îi corespunde diagrama Mealy din figura 2.16. Prima stare corespunde situaţiei în care un bit 1
sau 0 este reprezentat prin nivelul logic H (+), iar cea de a doua reprezentării prin nivelul logic L (-).
Trecerea dintr-o stare în alta este posibilă doar la apariţia unui bit 1. În multe cazuri modelul Mealy
este mai simplu decât modelul Moore.

Tabelul II.2 Stări

State 0 1
1 1/+ 2/-
2 2/- 1/+

Figura 2.16 Model Mealy pentru codul NRZ-M

Aici apare constrângerea că semnalul de ieşire particular

transmis depinde de semnalul transmis anterior, deci codorul
este de tip secvenţial sau cu memorie, deoarece trebuie să ţină
minte starea anterioară. În figura 2.9 memoria este reprezentată
de circuitul de întârziere. Figura 2.17 FSM a codului bifazic

35
Capitolul II

Exemplul II.3 Să considerăm codul bifazic L sau Manchester, în care bitul 1 este reprezentat de o
tranziţie negativă sau descendentă pe mijlocul intervalului de bit iar bitul 0 de o tranziţie ascendentă
Atunci un bit 1 este reprezentat prin nivelul H urmat de L, pe scurt HL iar bitul 0 prin LH. Diagrama de
tranziţie este reprzsentată în figura 2.17 (modelul Moore). Acest codor nu are memorie.
Un alt mod de descriere face apel la 2 matrici. O primă matrice este cea de tranziţie, notată cu T:
t 11 ...... t 1n
T = t i1 ... t ij ... t in (2.39)
t n1 ...... t nn
Elementul tij aflat la intersecţia liniei i cu coloana j semnifică probabilitatea de tranziţie din starea i
în starea j. Pentru codul NRZ-L , matricea T este
p 1− p
T=
p 1− p
Exemplul II.4 Fie codul NRZ-M descris de diagrama din figura 2.15. Matricea de tranziţie asociată
codului NRZ-M este:
0 1− p p 0
0 1− p p 0
T= (2.40)
p 0 0 1− p
p 0 0 1− p
Pentru a specifica complet codul se foloseşte o a doua matrice E, denumită matrice de ieşire. În
general,
T
E = E1, E 2, En (2.41)
unde Ei este semnalul emis în starea i.
Exemplul II.5 Fie codul bifazic L sau Manchester descris de diagrama din figura 2.17. Matricea de ieşire
este dată de

H L + 1,−1 1 0
E= sau E= în cazul polar şi E = în cazul unipolar.
L H − 1,+1 0 1

Figura 2.18 Forme de undă codate diferenţial şi bifazic S

Pentru calculele privind densitatea spectrală de putere matricile de ieşire E pot fi scrise sub forma
mai multor vectori Ai , câte unul pentru fiecare simbol de ieşire.

36
 CODURI DE LINIE

Un alt mod de specificare a unui cod face apel la diagrame de tip trelis, care oferă aceleaşi
informaţii despre evoluţia semnalului ca şi diagramele de tranziţii. În plus ele indică şi câteva evoluţii
posibile în timp ale semnalului.

Figura 2.19 Diagrame de tranziţii asociate codului bifazic S

Fie codul bifazic S definit anterior, care reprezintă asocierea unei precodări diferenţiale NRZ-M cu
o codare bifazică L. El este ilustrat de formele de undă din figura 2.18 şi diagrama de tranziţii din
figura 2.19.
Diagrama trelis pentru codul
bifazic S este reprezentată în
figura 2.20.
Cele două stări interne sunt
notate cu S1 şi S2, în una din ele
bitul 1 este codat prin HH iar
bitul 0 prin LH, în cealaltă Figura 2.20 Diagrama trelis pentru codul bifazic S
bitul 1 este codat prin LL, iar 0
prin HL.
Din cele 4 forme de undă de ieşire două sunt complementele celorlalte (HH cu LL şi HL cu LH),
bitul 1 este codat prin s1 (t ) sau − s1 (t ) iar bitul 0 prin s 0 (t ) sau − s 0 (t ) .

II.8 Calculul d.s.p. a codurilor de linie

Semnalul de date ce urmează a fi transmis nu este cunoscut a priori, şi nu are caracter determinist.
Spunem că are un caracter stohastic sau aleator. Ceea ce se
cunoaşte a priori este că semnalele transmise aparţin unei
anumite mulţimi sau ansamblu.
Exemplul II.6 Să considerăm codul Miller sau DM (Delay
Modulation) descris de diagrama de tranzitii din figura 2.21. În
figura 2.22 sunt prezentate formele de undă aferente şi suma
digitală curentă RDS.

Ansamblul semnalelor binare transmise a ki este prezentat în

figura 2.23. Indicele inferior k este un indice de timp iar cel
superior i este un indice de poziţie în cadrul ansamblului de
ieşire. Secvenţele binare de ieşire de la numitorul fracţiilor din Figura 2.21 Diagramă de tranziţii

37
Capitolul II

figura 2.10 sunt cunoscute ca funcţii eşantion sau membri ai unui ansamblu de secvenţe binare de
lungime L (L=2 în situaţia considerată aici).
În general, totalitatea semnalelor de ieşire posibile a ki este denumită ansamblu, în acest caz
ansamblul este {+ −, − +, − −, + +} .
În cel mai simplu caz, cel al semnalului NRZ-L polar, L = 1 şi ansamblul este {+ 1, − 1} sau pe
scurt {+, −}. Analiza spectrală directă a semnalului de date este dificilă. Datele fiind aleatoare,
semnalul codat nu este repetitiv şi nu se poate dezvolta într-o serie Fourier. Semnalul are o putere
finită dar prezintă componente finite într-un interval de timp infinit, iar integralele Fourier implicate
nu sunt convergente.

Figura 2.22 Exemplu de codare Miller

Densitatea spectrală de energie a semnalului de date W(f) poate fi definită la limită ca puterea
medie a semnalului transportată într-o bandă Δf , ce devine infinitezimală ( Δf → 0 )

E 2 ( f , Δf )
W ( f ) = lim (2.42)
Δf →0 Δf
ak1 +
E ( f , Δf ) este valoarea medie pătratică a tensiunii ce ar
-
apare la ieşirea unui filtru cu frecvenţa centrală f şi bandă Δf .
Densitatea spectrală de putere poate fi exprimată ca W(θ),
ak2 +
frecvenţa fiind considerată ca θ ⋅ f , unde f este frecvenţa de
-
simbol. Ea exprimă atunci puterea conţinută la frecvenţa θ ⋅ f .
ak3
⎡ 1 m
⎤ - -
W (θ ) = lim E ⎢ ∑ a k e − j 2πkθ ⎥ (2.43)
m →∞
⎣ 2m + 1 k = − m ⎦
Aici E este operatorul speranţă matematică iar {ak} este ak4 +
ansamblul cuvintelor de cod la ieşirea codorului. Procesul aleator +
cu parametri discreţi asociat secvenţei de simboluri codate{ak} Figura 2.23 Ansamblu de ieşire
are funcţia de autocorelaţie
R (n) = E{a k ⋅ a k + n } (2.44)
presupusă staţionară în sens larg. Ea poate fi considerată ca rezultatul corelaţiei încrucişate pe
ansamblul secvenţelor{xk} de simboluri codate într-un cod de linie.
+∞ +∞
Rx (t + τ , t ) = ∑ ∑ R(k − l )s(t + τ − k )s(t − lT )
k =−∞ l =−∞
(2.45)

ce este o funcţie atât de t cât şi de τ. Deoarece Rx (t + τ , t ) depinde de t, semnalul codat x(t) nu este
staţionar în sens larg. Bennett a arătat în 1958 că Rx (t + τ , t ) fiind periodică în t, cu perioada T,
semnalul codat este un proces ciclostaţionar cu d.s.p. având distribuţia continuă dată de (2.46),

38
 CODURI DE LINIE

2⎧
[ ] [ ⎫
]
∞
1
W x ( f ) = S ( f ) ⎨ R(0) − m1 + 2∑ R(k ) − m1 cos 2πfkT ⎬
2 2
(2.46)
T ⎩ k =1 ⎭
Funcţia de autocorelaţie prezintă simetrie pară, R (k ) = R(− k ) şi putem nota simplificat
R ( k ) = Rk (2.47)
Aplicând transformata z relaţiei (2.46) pentru m1 = 0 avem
∞ −∞
C ( z ) = R0 + ∑ Rk z k + ∑ Rk z − k (2.48)
k =1 k = −1

unde z = e j 2πfT , sau pe scurt

z = e jθ cu θ = 2πfT θ ≤π (2.49)

Se obţine C ( z ) = R0 + f ( z ) + f ( z −1 ) (2.50)
∞
unde f ( z ) = ∑ Rk z k (2.51)
k =1

II.9 Calculul funcţiei de autocorelaţie pentru semnale cu structură bloc

În cazul general un cod bloc este o mapare a m biţi de intrare în n simboluri de ieşire şi este
desemnat ca mI-nO (m Input n Output).
În majoritatea cazurilor avem de a face cu semnale digitale compuse din impulsuri rectangulare şi
suntem interesaţi doar de valorile funcţiei AKF R(τ) evaluate la valori întregi multipli ai intervalului
de semnalizare Ts, de tipul R(kTs) . Simbolurile de ieşire pot fi binare, xi ∈ {0,1} sau xi ∈ {− 1, + 1},
ternare – {-1, 0, +1}, cuaternare – {± 1, ± 3} , etc.
Cazul cel mai simplu este definit de m = 1 şi n= 1; codorul mapând un bit de intrare într-un
simbol de ieşire. Câteva exemple sunt codurile NRZ-L, NRZ-M şi –S în cazul 1B-1B (1 Binar – 1
Binar), codul bipolar nr. 1 sau AMI (Alternate Mark Inversion) şi MLT3 and MLT3-n de tip 1B-1T (1
Binar 1 - Ternar). În aceste cazuri, intervalul de semnalizare şi viteza de simbol la ieşirea coderului
sunt egale cu cele de la intrare.Deoarece în acest caz simplu codul de line este fără redundanţă,
semnalul codat va fi staţionar şi aleatoriu cu digiţi independenţi şi proprietăţi statistice simple. De
exemplu, dacă p=0.5 R(k) va fi zero dacă n>1. Pentru cazul 1B-1B, Ts = T, unde T este durata bitului.
Dacă {x} este un semnal digital aleator , x1 , x 2 , xu , , compus din elemente de durată T
codate conform unui cod de linie, funcţia R(kT) , pe scurt R(k), este dată de (2.9) care în varianta
discretă devine
n
1
R (k ) = lim
m → ∞ 2m + 1
∑ xn ⋅ xn+ k
n=− m
(2.52)

not
şi notăm R(kT ) = R(k ) (2.53)
Deoarece semnalizarea se face cu impulsuri rectangulare, x(t ) = ± A , funcţia AKF va prezenta o
variaţie liniară între două valori succesive discrete, având în vedere că funcţia de autocorelaţie a
impulsului rectangular are o formă triunghiulară. Dacă τ = 0, atunci

39
Capitolul II

T /2
1
T →∞ T ∫
R(0) = lim x(t ) x(t ) dt (2.54)
−T / 2
∞
2
sau R(0) = ∫ x(t ) dt (2.55)
−∞

iar pentru un semnal de energie R(0) este egală cu energia semnalului.

Pentru un impuls rectangular x(t ) = ± A , Tabelul II.3 Valori dibiţi
DIBIT x(t).x(t-τ) Probabilitate
R(0) = x 2 (t ) = A 2 (2.56)
00 +1 (1-p)2
Semnalul digital de date este de forma 01 -1 p(1-p)
∞ 10 -1 p(1-p)
x(t ) = ∑ a k s (t − kT ) (2.57) 11 +1 p2
−∞

s(t) fiind un impuls rectangular iar ak datele de

intrare.Calculul funcţiei AKF R(k) pentru diverse valori întregi ale lui k este exemplificat pentru codul
NRZ-L. Cazul k = 0 este ilustrat în figura 2.24.

1 1 1 0 1 0 0 1 1 0 0 0
x(t) t

x(t) t

x2(t) + + + + + + + + + + + +
t
p p p (1-p) p (1-p) (1-p) p p (1-p) (1-p) (1-p)

Figura 2.24 Ilustrarea calculării funcţiei de autocorelaţie pentru k = 0

Aici p şi 1-p sunt probabilităţile de apariţie a biţilor 1 şi respectiv 0. Pe baza fig. 2.24 putem scrie
R (0) = p ⋅ A 2 + (1 − p) ⋅ A 2 = A 2 (2.58)
Pentru cazul transmisiei unipolare, x(t ) ∈ {0, A} avem
R (0) = p ⋅ A 2 + (1 − p) ⋅ 0 = p ⋅ A 2 (2.59)
Calculul funcţiei de autocorelaţie pentru k =1, R(1) este illustrată în figura 2.25. Vom presupune
A = 1. Se identifică patru contribuţii distincte ce corespund celor patru valori ale dibitului ak ak-1,
prezentate în tabelul II.3. Valoarea lui R(1) rezultă ca
R (1) = + p 2 + (1 − p) 2 − 2 p(1 − p) = (1 − 2 p) 2 (2.60)
Pentru calculul lui R(2) vom considera toate combinaţiile posibile de doi biţi separate de un bit, de
tipul 0X0, 0X1, 1X0, 1X1 unde X este 0 sau 1. Valoarea lui R(2) rezultă din suma a 8 contribuţii
R (2) = (1 − p)3 − p(1 − p ) 2 + p (1 − p ) 2 − p 2 (1 − p ) − p (1 − p ) 2 +
(2.61)
p 2 (1 − p ) − p 2 (1 − p ) + p 3 = (1 − 2 p ) 2
Pentru calculul lui R(3) vom considera toate combinaţiile posibile de doi biţi separate de doi biţi,
de tipul 0XY0, 0XY1, 1XY0 şi 1XY1, unde XY poate lua valorile 00, 01, 10 şi 11 . Valoarea lui R(3)
rezultă din suma a 16 contribuţii. Efectuând calculele se obţine,

40
 CODURI DE LINIE

R (3) = (1 − 2 p) 2 (2.62)

DATE 1 1 1 0 1 0 0 1 1 0 0 0

x(t) t

x(t-T)

+ + + - - - + - + - + +
x(t) . x(t-T) t

-p(1-p) + p2 +p2 -p(1-p) -p(1-p) -p(1-p) +(1-p)2 -p(1-p) + p2 -p(1-p) + (1-p)2 + (1-p)2

Figura 2.25 Ilustrarea calculării funcţiei de autocorelaţie pentru k= 1

II.10 Mecanizarea calculării funcţiei de autocorelaţie

Calculele pot fi mecanizate şi scrise într-o formă elegantă folosind matrici. Astfel, putem scrie
R(k) = Tr (d ⋅ Π k ⋅ Z) (2.63)
unde d este o matrice diagonală ce conţine probabilităţile staţionare
d = diag {p (1),. p (2), p ( I )} (2.64)
⎡ P1 0 0⎤
⎢ 0⎥
sau d =P =⎢0 P2
⎥
⎢0 0 PI ⎥⎦
⎣
unde I este numărul stărilor în diagrama de Figura 2.26 Diagrama de stări pentru NRZ-L
tranziţie a stărilor,
Π este matricea probabilităţilor de tranziţie a stărilor,
Z este o matrice de corelaţie iar
Tr semnifică urma matricii (trace), adică suma elementelor de pe diagonala principală.
Dacă simbolurile de ieşire asociate celor I stări sunt ai , i = 1,2, I , atunci elementul zij al
matricii Z este dat de aiaj.
z ij = ai ⋅ a j (2.65)

Exemplul II.7 Să considerăm codarea NRZ-L, cu diagrama de stări de tranziţie având 2 stări (I=2)
prezentată în figura.2.26.
⎡p 0 ⎤ ⎡ p 1 − p⎤ ⎡ 1 − 1⎤
d=⎢ Π =⎢ Z=⎢
⎣0 1 − p⎥⎦ ⎥
⎣ p 1 − p⎦
⎥
⎣− 1 1 ⎦
Atunci
⎛ ⎡ p2 p(1 − p) ⎤ ⎡ 1 −1⎤ ⎞
R (1) = Tr (d ⋅ Π ⋅ Z) = Tr ⎜ ⎢ ⋅
2⎥ ⎢ ⎥ ⎟⎟ =
⎜
⎝ ⎣ p(1 − p) (1 − p) ⎦ ⎣ −1 1 ⎦ ⎠

41
Capitolul II

R (1) = p 2 − p (1 − p) − p(1 − p) + (1 − p) 2 = (1 − 2 p ) 2
Rezultul este identic cu cel dat de rel.(2.60).

Să considerăm un alt exemplu de cod 1B1T, de tip AMI, bitul 1 este codat alternativ ca +1, -1 în
timp ce 0 este reprezentat prin nivelul ternar zero, cu diagrama de tranziţii reprezentată în figura 2.27.
Exemplul II.8 Să determinăm matricile d, Π, Z şi valorile funcţiei AKF R(1) pentru codul AMI . Avem,
⎡ p/2 0 0 0 ⎤
⎢ 0 (1 − p)/2 0 0 ⎥
d =⎢
0 0 p/2 0 ⎥
⎢⎣ 0 0 0 (1 − p)2 ⎥⎦

⎡0 1 − p p 0 ⎤
⎢0 0 p 1 − p⎥
Π =⎢
p 0 0 1 − p⎥
⎢⎣ p 1 − p 0 0 ⎥⎦

⎡1 0 -1 0⎤
Z = ⎢ -01 0
0
0
1
0⎥
0⎥
⎢
Figura 2.27 Diagrama codului AMI
⎣⎢ 0 0 0 0 ⎦⎥
R (1) = Tr (d ⋅ Π ⋅ Z ) =
⎡⎡ 0 p(1 - p)/2
2
p /2 0 ⎤ ⎤
⎢⎢ ⎥⎡ 1 0 -1 0⎤⎥
⎢ 2
= Tr ⎢ ⎢⎢
0 0 p(1 − p)/2 (1 − p) /2 ⎥ ⎢ 0 0 0 0⎥⎥ =
2
p(1 − p)/2
⎥ ⎢- 1 0 1 0⎥⎥
⎢⎢ p / 2 0 0
⎥ ⎣⎢ 0 0 0 0 ⎦⎥ ⎥
⎢ ⎢⎣ p(1 − p)/2 (1 − p) 2 /2 0 0 ⎥⎦ ⎥
⎣ ⎦
= − p2 / 2 − p2 / 2 = − p2
Funcţia AKF poate fi calculată plecând de la kernelul d ⋅ Π k
şi matricea A a simbolurilor de
ieşire. În cazul codării NRZ-L, matricea de ieşire A este un vector coloană AT = [1 − 1] , unde
indicele superior T semnifică operaţia de transpunere a matricii.
Putem înlocui matricea Z in ec.(2.63) prin multiplicarea kernelului d ⋅ Π k
la stânga cu A* şi la
dreapta cu A, unde A* reprezintă conjugata transpusă (hermitică).
R (k ) = A∗ ⋅ (d ⋅ Π k ) ⋅ A (2.66)

Exemplul II.9 Pentru codul NRZ-L să calculăm R(1) folosind rel.(2.66)

∗
R (1) = A ⋅ d ⋅ Π ⋅ A

R (2) = [1 −1] ⋅ ⎡p 0 ⎤ ⎡p (1 − p)⎤ ⎡ 1 ⎤

⎢⎣0 1 − p ⎥⎦ ⋅ ⎢⎣p (1 − p)⎥⎦ ⋅ ⎢⎣−1⎥⎦ =
(2.67)
=
[1 −1] ⋅ ⎡ p2 p(1 − p) ⎤ ⎡ 1 ⎤ = [1 −1] ⋅ ⎡ p( − 1 + 2p) ⎤ = (1 − 2 p ) 2
⋅
⎢ 2 ⎥ ⎢⎣−1⎥⎦ ⎢−1 + 3p − 2p 2 ⎥
⎣ p(1 − p) (1 − p) ⎦ ⎣ ⎦
rezulat identic cu cel dat de rel.(2.61).

42
 CODURI DE LINIE

O altă abordare de calcul al coeficienţilor R(k) ai funcţiei AKF se bazează pe utilizarea vectorilor
de intrare e şi plecare d care sunt I-dimensionali. În acest caz,
R (k ) = e ⋅ Π k −1 ⋅ d ' (2.68)
Componenta i a vectorului de intrare e este suma ponderată a simbolurilor ce pot fi transmise la
intrarea în starea i.
I
ei = ∑ p k ⋅ t ki ⋅ a ki (2.69)
k =1
unde pk este probabilitatea staţionară asociată stării k, tki este probabilitatea de tranziţie din starea k în
starea i iar aki este simbolul ce se transmite la trecerea din starea k în starea i.
Componentele vectorului d sunt sume ponderate de simboluri ce pot fi transmise la plecarea din
starea curentă i. Componenta i a vectorului d este dată de:
I
d i = ∑ t ik aik (2.70)
k =1

Exemplul II.10 Să considerăm codul AMI descris de diagrama de tranziţii din figura 2.27 şi să calculăm
valorile funcţiei AKF folosind (2.68). Avem
e = [ p/2, 0, -p/2, 0 ]
d = [ − p, − p, p, p]
⎡0 1 − p p 0 ⎤
⎢0 0 p 1 − p⎥
Π =⎢
p 0 0 1 − p⎥
⎢⎣ p 1 − p 0 0 ⎥⎦

R (1) = e ⋅ d ' = − p 2
R (2) = e ⋅ Π ⋅ d ' = p 2 (−1 + 2 p)
R (3) = e ⋅ Π 2 ⋅ d ' = p 2 (−1 + 2 p) 2
R (n) = e ⋅ Π n −1 ⋅ d ' = p 2 (−1 + 2 p ) n −1

II.11 Calculul funcţiei de autocorelaţie pentru semnale cu structură bloc 1B2B

Vom considera un caz simplu

de codare mB-nB (m Binar n
Binar) cu m=1 şi n=2, care
mapează un bit de intrare în două
simboluri de ieşire. Aceasta
conduce la înjumătăţirea
intervalului de semnalizare şi
dublarea vitezei la ieşire. În
Figura 2.28 Evaluarea lui R(k+1/2)
consecintă, vom evalua funcţia
nu numai pentru valori întregi ale
lui T, ci şi la momente de timp multiplu de T/2, kT + T / 2 sau (k + 1 / 2)T , aşa cum se arată în
figura 2.28. Pot apare două situaţii, având în vedere că întârzierea este un multiplu de T/2:

43
Capitolul II

1. Se corelează forme de undă aparţinând intervalelor de bit n şi n+k (a doua jumătate a lui xn+k
notată ca aj2 şi prima jumătate a lui xn denumită ai1);
2. Formele de undă implicate aparţin intervalelor de bit n şi n+k+1 (prima jumătate a lui xn+k+1
denumită ap1 şi a doua jumătate a lui xn denumită ai2).
Procedând ca mai sus, funcţia de autocorelaţie evaluată la momente de timp multiplu de T este
R(k ) = Tr (d ⋅ Π k ⋅ Z ) (2.71)
unde, Z este o matrice de corelaţie pe intervalul de bit T. Elementul zij, aflat la intersecţia liniei i cu
coloana j este dat de
ai1 ⋅ a j1 + ai 2 ⋅ a j 2
z ij = (2.72)
2
unde ai1 şi ai2 reprezintă primul şi cel de al doilea simbol de ieşire transmise în starea i.
Pentru codul 1B-1B studiat mai sus sau orice cod 1I-1O (1 Input 1 Output),
ai1 = ai 2 = ai and a j1 = a j 2 = a j (2.73)
şi zij este dat de rel.(2.72).
Calculul lui R(k+1/2) decurge într-un mod similar şi avem
R (k + 1 2) = Tr (d ⋅ Π k ⋅ X ) + Tr (d ⋅ Π k +1 ⋅ Y ) =
(2.74)
= Tr (d ⋅ Π k ⋅ ( X + Π ⋅ X T )
sau R(k + 1 2) = Tr (d ⋅ Π k ⋅ S ) (2.75)
not
unde S = X +Π⋅XT (2.76)
Matricile X şi Y (transpusa lui X) sunt matrici de corelaţie pe jumătate de interval de bit.
Elementul xij, care se află la intersecţia liniei i şi coloanei j este dat de
xij = ai 2 ⋅ a j1 / 2 , y ij = a j 2 ⋅ ai1 / 2 (2.77)

Evident, y ij = x ji şi Y = XT (2.78)

Figura 2.29 Ilustrarea calculului lui R(1/2) pentru codul Miller

Exemplul II.11 Să considerăm codul DM sau Miller descris de diagrama de tranziţii din figura 2.21 şi să
calculăm R(1/2). Acest caz particular implică corelaţii între elemente aparţinând aceluiaşi interval de bit
(k = 0) sau la două intervale succesive de bit (k = 1), aşa cum se arată în figura 2.29. Rezulatele
corelaţiei sunt indicate cu + şi –, formele de undă implicate fiind rectangulare, iar dedesubt este indicată

44
 CODURI DE LINIE

probabilitatea de apariţie a evenimentului. Valoarea lui R(1/2) rezultă din suma tuturor contribuţiilor
posibile ponderate cu probabilităţile lor de apariţie

R (1 2) =
1
2
[ ]
− p + (1 − p ) + p 2 + p (1 − p) + p(1 − p ) − (1 − p ) 2 = p − p 2 (2.79)

Acelaşi rezultat se poate obţine ca

R (1 2) = Tr[d ⋅ ( X + Π ⋅ X T )]
⎡− 1 1 1 − 1⎤
X = 0.5 ⋅ ⎢
−1 1 1 − 1⎥
unde
⎢1 −1 −1 1⎥
⎣1 −1 −1 1⎦

⎡0 1 - p p 0 ⎤
⎢0 0 p 1 - p⎥
Π =⎢ ⎥
⎢p 0 0 1- p
⎥
⎣⎢ p 1 - p 0 0 ⎦⎥
Figura 2.30 Ilustrarea corelaţiei pentru coduri 1B-2B
⎡ p/2 0 0 0 ⎤ ⎡ - 1 + 1 + 1 - 1 ⎤
⎢ 0 (1 − p)/2 0 0 ⎥ ⎢ - 1 + 1 + 1 - 1 ⎥
d=⎢ = ⎢ ⎥
0 0 p/2 0 ⎥ Z
⎢ + 1 - 1 - 1 + 1 ⎥
⎢⎣ 0 0 0 (1 − p)2 ⎥⎦ ⎢ ⎥
⎣ + 1 - 1 - 1 + 1 ⎦
Dacă scriem două matrici de ieşire A1 şi A2 ce conţin primul şi respectiv al doilea simbol de ieşire
pentru fiecare stare de la 1 la I (I fiind numărul stărilor din diagrama de tranziţie), putem calcula pe
R(k+1/2) conform figurii 2.30 şi ca,
R (k + 1 2) = 0.5 ⋅ A*1 ⋅ d ⋅ Π k ⋅ A2 + 0.5 ⋅ A*2 ⋅ d ⋅ Π k +1 ⋅ A1 (2.80)

iar R(k ) = 0.5 ⋅ A1* ⋅ d ⋅ Π k ⋅ A1 + 0.5 ⋅ A2* ⋅ d ⋅ Π k ⋅ A2

unde * semnifică conjugata transpusă.. În cazul general al codurilor 1I-2O cu I stări, matricile A1 şi A2
sunt de forma: A1 = [a 11 , a 21 , , a I1 ] T A2 = [a 12 , a 22 , , a I2 ] T
În mod similar, relaţia (2.68) poate fi generalizată pentru cazul 1I-2O sub formele:
T T
R (k ) = 0.5 ⋅ e1 ⋅ T k −1 ⋅ d1 + 0.5 ⋅ e2 ⋅ T k −1 ⋅ d 2 (2.81)
Pentru a calcula pe R(k) plecăm de la relaţia (2.66) scrisă pentru cazul 1I-1O şi obţinem,
T T
R (k + 1 / 2) = 0.5 ⋅ e2 ⋅ T k −1 ⋅ d1 + 0.5 ⋅ e1 ⋅ T k ⋅ d 2 (2.82)

Exemplul II.12 Să considerăm iar codul DM sau Miller şi să calculăm R(3/2) folosind ec. (2.80). Avem
R(3 2) = 0.5 ⋅ A1* ⋅ d ⋅ Π ⋅ A2 + 0.5 ⋅ A2* ⋅ d ⋅ Π 2 ⋅ A1
⎡ 2 ⎤
⎡+ 1⎤ ⎡ − 1⎤ 0 p(1 − p)/2 p /2 0
⎢ - 1⎥ ⎢ - 1⎥ ⎢ 2 ⎥
0 0 p(1 − p)/2 (1 − p) /2 ⎥
A1 = ⎢ ⎥ A 2 = ⎢ ⎥ d.Π = ⎢ 2
⎢ - 1⎥ ⎢+ 1⎥ ⎢ p /2 0 0 p(1 − p)/2 ⎥
⎣⎢ ⎦⎥
+ 1 ⎢⎣ ⎥⎦
+ 1 ⎢ 2 ⎥
⎣ p(1 − p)/2 (1 − p) /2 0 0 ⎦
⎡ p 3 /2 0
2
p (1 − p)/2 p(1 − p)/2 ⎤
⎢ 3 2 ⎥
p(1 − p)/2 (1 − p) /2 p(1 − p) /2 ⎥
d ⋅Π = ⎢
2 0
⎢ p 2 (1 − p)/2 p(1 − p)/2 3
p /2 0 ⎥
⎢ 2 3 ⎥
⎣ 0 p(1 − p) /2 p(1 − p)/2 (1 − p) /2 ⎦

45
Capitolul II

şi în final R(3 2 ) = −3 p + 5 p 2 − 2 p 3
Pe baza relaţiilor găsite până acum se obţin următoarele valori pentru funcţia de autocorelaţie a
codului Miller:
R(0) = 1
R(1 2) = p(1 − p)
R(1) = −1 + 2 p − 2 p 2
R(3 2) = −3 p + 5 p 2 − 2 p 3
R(2) = (1 − 2 p) 2 (2.83)
R(5 2) = 3 p − 7 p 2 + 6 p 3 − 2 p 4
R(3) = −1 + 6 p − 10 p 2 + 8 p 3 − 4 p 4
R(7 2) = −3 p + 13 p 2 − 22 p 3 + 16 p −4 − 4 p 5
R(4) = 1 − 8 p + 20 p 2 − 24 p 3 + 12 p 4
R(9 2) = 3 p − 19 p 2 + 42 p 3 − 42 p 4 + 20 p 5 − 4 p 6

Funcţia de autocorelaţie R(n) a

codului Miller este ilustrată în
figura 2.31 pentru p=0.25, p=0.5 şi
p=0.75, p fiind probabilitatea de
apariţie a unui bit 1 la intrarea
codorului. Înlocuind
m = 2n (2.84)
vom considera valorile funcţiei
AKF eşantionate pe frecvenţa de
simbol de ieşire, caz în care funcţia
de autocorelaţie este definită prin
eşantioanele R(m).
Pentru cazul când n este
multiplu de 0.5, putem găsi o
relaţie de recurenţă între 3 valori
succesive ale funcţiei de
autocorelaţie evaluate pentru Figura 2.31 Funcţia de autocorelaţie a codului Miller
multipli consecutivi pari sau impari
ai lui T/2, aflate în coloana din stânga sau dreapta din relaţia. (2.83), notate cu R(n+2), R(n+1) şi R(n),
de forma:
R (n + 2) = − R(n + 1) − 2 p(1 − p ) R(n) (2.85)

II.12 Deducerea d.s.p. pentru diverse coduri

II.12.1 Codul NRZ-L

Pentru codul NRZ-L avem

R (0) = 1, R(k ) = (1 − 2 p) 2 k ≠ 0, intreg

46
 CODURI DE LINIE

În cazul unei transmisii cu simboluri independente şi echiprobabile, p=0.5 şi avem

R (0) = 1, R (k ) = 0 k ≠ 0, intreg
Pe baza formulei lui Bennett (2.46) obţinem
1 2
C( f ) = 1 , W ( f ) = S( f ) (2.86)
T
Densitatea spectrală de putere a codului NRZ-L poate fi de asemenea dedusă plecând de la
observaţia că semnalul s(t) este zero în afara intervalului de semnalizare [−T / 2, T / 2] , iar
transformata sa Fourier poate fi scrisă ca
+∞ +T / 2

∫ s(t )e ∫ s(t )e
− j 2πt f t − j 2πt f t
S( f ) = dt = dt (2.87)
−∞ −T / 2

Puterea medie a semnalului în intervalul [−T / 2, T / 2] rezultă aplicând teorema lui Parseval
1 +T / 2 2 1 +∞ 2
T −T∫/ 2 T −∫∞
P= s (t ) dt = S ( f ) df (2.88)

+∞
Deoarece P = ∫ W ( f ) df (2.89)
−∞

1 2
obţinem W( f ) = S( f ) (2.90)
T

II.12.2 Codul Miller

Funcţia de autocorelaţie a codului Miller are valorile date de (2.83). În cazul echiprobabil p=0.5 şi
relaţia (2.83) devine
R(0) = 1 R(1 2) = 1 / 4
R(1) = −1 / 2 R(3 2) = −1 / 2
R(2) = 0 R(5 2) = 3 / 8 (2.91)
R(3) = 1 / 4 R(7 2) = −1 / 8
R(4) = −1 / 4 R(9 2) = −1 / 16
Bazându-ne pe relaţia (2.85) pentru p=0.5 şi introducând notaţia R(k)=R(2n), obţinem următoarea
relaţie de recurenţă ce leagă valorile funcţiei de autocorelaţie a codului Miller
1
R (k + 8) = − R(k ) (2.92)
4
Funcţia de autocorelaţie a codului Miller pentru p=0.5 este reprezentată în figura 2.32. Pe baza ei,
plecând de la formula lui Bennet (2.46), obţinem
∞ ⎡ 8 ∞ ⎛ 1 ⎞k ⎤
S = ∑ R(k + 1) ⋅ cos(k + 1)x = Re ⎢∑∑ ⎜ − ⎟ ⋅ R(l ) ⋅ z 8 k + l ⎥
k =0 ⎢⎣ l =1 k =0 ⎝ 4 ⎠ ⎥⎦
8 ∞ k k
⎛ 1⎞ 8 8
⎛ 1 ⎞
S1 = ∑∑ ⎜ − ⎟ ⋅ R(l ) ⋅ z 8 k +l = ∑ R(l ) ⋅ z l ∑ ⎜ − ⋅ z 8 ⎟
l =1 k = 0 ⎝ 4⎠ l =1 l =1 ⎝ 4 ⎠
unde z = e j⋅ x .
Ultima relaţie mai poate fi scrisă ca

47
Capitolul II

8
1 4 ⎛1 1 1 3 1 1 1 ⎞
S1 = ∑ R(l ) ⋅ z l ⋅ = 8 ⎜
⋅ ⋅ z − ⋅ z 2 − ⋅ z3 + ⋅ z5 + ⋅ z6 − ⋅ z7 − ⋅ z8 ⎟
1 4+ z ⎝4 2 2 8 4 8 4 ⎠
l =1
1+ ⋅ z8
4
z − 2 ⋅ z − 2 ⋅ z 3 + 1.5 ⋅ z 5 + z 6 − 0.5 ⋅ z 7 − z 8
2
sau S1 =
z8 + 4

4 + z − 2 ⋅ z 2 − 2 ⋅ z 3 + 1.5 ⋅ z 5 + z 6 − 0.5 ⋅ z 7
S1 = −1
z8 + 4

Figura 2.32 Ilustrarea periodicităţii funcţiei AKF a codului Miller

Cum,
( )
z n + z∗
n
= e j n⋅ x + e − jn⋅ x = 2 cos(n ⋅ x ) (2.93)

* 4 + z − 2 ⋅ z 2 − 2 ⋅ z 3 + 1.5 ⋅ z 5 + z 6 − 0.5 ⋅ z 7
S1 + S1 = −2 +
z8 + 4

4 + z −1 − 2 ⋅ z − 2 − 2 ⋅ z −3 + 1.5 ⋅ z −5 + z −6 − 0.5 ⋅ z −7
+
z8 + 4

S 1 + S1
*
= −2 +
(4 + z )⋅ (4 + z − 2 ⋅ z
−8 2
− 2 ⋅ z 3 + 1.5 ⋅ z 5 + z 6 − 0.5 ⋅ z 7
+
)
(
16 + z 8 ⋅ z −8 + 4 ⋅ z 8 − z −8 )
+
(4 + z )⋅ (4 + z8 −1
− 2 ⋅ z − 2 − 2 ⋅ z − 3 + 1.5 ⋅ z − 5 + z − 6 − 0.5 ⋅ z − 7 )
(
16 + z 8 ⋅ z −8 + 4 ⋅ z 8 − z −8 )

48
 CODURI DE LINIE

*
S1 + S1 = −2 +
( ) ( ) ( ) ( ) (
32 + 4 ⋅ z 8 − z −8 − z 7 − z −7 + 2 ⋅ z 6 − z −6 + 4 ⋅ z 5 − z −5 − 6.5 ⋅ z 3 − z −3
+
)
17 + 8 ⋅
z 8 − z −8 ( )
2

+
( )
− 7 ⋅ z 2 − z − 2 + 35 ⋅ z − z −1 ( )
17 + 8 ⋅
(
z 8 − z −8 )
2
Din ultima relaţie
1 ⎛ 32 + 8 cos (8 ⋅ x ) − 2 cos (7 ⋅ x ) + 4 cos(6 ⋅ x ) + 8 cos (5 ⋅ x )
C (x ) = ⋅ ⎜⎜ − 2 + +
2 ⎝ 17 + 8 cos(8 ⋅ x )
− 13 cos (4 ⋅ x ) − 14 cos (2 ⋅ x ) + 7 cos x ⎞
+ ⎟⎟
17 + 8 cos(8 ⋅ x ) ⎠
1 ⎛ − 2 − 8 cos(8 ⋅ x ) − 2 cos(7 ⋅ x ) + 4 cos(6 ⋅ x ) + 8 cos(5 ⋅ x )
C (x ) = ⋅⎜ +
2 ⎜⎝ 17 + 8 cos(8 ⋅ x )
(2.94)
− 13 cos(4 ⋅ x ) − 14 cos(2 ⋅ x ) + 7 cos x ⎞
+ ⎟⎟
17 + 8 cos(8 ⋅ x ) ⎠
unde x = πfT
Factorul de codare al
codului DM sau Miller este
reprezentat în figura 2.33
împreună cu d.s.p.
(semnalizare cu impulsuri
rectangulare) pentru cazul
echiprobabil p=0.5, în funcţie
de frecvenţa normalizată fn
fn = f / f bit = f ⋅ T

II.13 Energia de bit

Să considerăm o
semnalizare digitală folosind
impulsuri rectangulare s(t) Figura 2.33 D.s.p şi factorul de codare al codului Miller
cum ar fi codul NRZ-L polar.
Energia transportată de semnal într-un interval de bit va fi denumită energie de bit şi este dată de
T /2
Eb = ∫s (t )dt = A 2T
2
(2.95)
−T / 2

unde A este amplitudinea impulsului rectangular iar T este durata bitului. Ne reamintim că puterea
semnalului este dată de s 2 (t ) şi se măsoară în V 2 . [ ]
Dacă pentru transmisie se foloseşte o altă formă de undă cu aceeaşi amplitude A, cum ar fi lobul de
cosinus reprezentat în figura 2.34 descris de

49
Capitolul II

⎧ A cos(π t / 2T ) t ≤T /2
g (t ) = ⎨ (2.96)
⎩ 0 in rest
energia sa de bit este
T /2 T /2
Eb = ∫
−T / 2
g 2 (t ) dt = ∫
−T / 2
A2 cos 2 (π t / 2T ) dt = A2T / 2 (2.97)

Pe măsură ce forma de undă g(t) folosită pentru semnalizare se abate de la cea rectangulară s(t),
comportarea sa în palier nu mai are loc pe tot
intervalul de bit. În consecinţă porţiunile
haşurate din figura 2.34 ce reprezintă
diferenţa dintre impulsul rectangular s(t) şi
cel de tip lob de cosinus g(t) nu vor mai
contribui la energia semnalului.
Energia de bit va descreşte şi pentru a
avea aceleaşi performanţe va trebui să
utilizăm aceeaşi energie de bit. Aceata face
necesară introducerea unei constante de Figura 2.34 Impuls rectangular şi lob de cosinus
normalizare notată cu k pentru amplitudinea
semnalului.
Ea este definită ca:
T /2

∫s
2
(t ) dt
−T / 2
k= T /2
(2.98)

∫g
2
(t ) dt
−T / 2

Pentru exemplul considerat aici se obţine

o valoare a constantei de normalizare
k = 2 . În general, cu cât este mai mare Figura 2.35 Comparaţie între impulsuri
diferenţa dintre impulsul g(t) folosit pentru
semnalizare şi cel rectangular s(t), cu atât se obţine o valoare mai mare a constantei de normalizare k.
Exemplul II.13 Să calculăm constanta de normalizare a amplitudinii pentru o transmisie digitală ce
utilizează impulsuri de tip cosinus ridicat definite de
⎧A 2π t T
⎪ (1 + cos ) t ≤
g (t ) = ⎨ 2 T 2 (2.99)
⎪⎩ 0 in rest

AT 2
k= 2
=2
T /2
⎛A 2πt ⎞ 3
∫ ⎜ (1 + cos(
−T / 2 ⎝
2
) ⎟ dt
T ⎠

Se observă că este necesară o creştere a amplitudinii de 8 / 3 ori, k = 8 / 3 ≈ 1,63 ,

aşa cum se observă din figura 2.35.

50
 CODURI DE LINIE

II.14 Forme de undă folosite pentru semnalizare

Cea mai utilizată formă de undă utilizată în comunicaţiile digitale este o aproximaţie a impulsului
rectangular ideal, având în vedere uşurinţa generării sale. În transmisie se foloseşte o variantă filtrată a
sa. Transformata Fourier a impulsului rectangular are o viteză de scădere relativ lentă, proporţională
cu 1/f datorită caracterului discontinuu al formei de undă, iar d.s.p. descreşte proporţional cu f −2 .
Teoremă: dacă forma de undă s(t) folosită pentru semnalizare este continuă şi egală cu zero la
capetele intervalului de definiţie (± T / 2 ) şi are un număr k-1 de derivate care sunt continue şi egale
− ( k +1)
cu zero la capetele intervalului, atunci transformata Fourier va avea o viteză de scădere f . În
−2 ( k +1)
consecinţă, d.s.p. va avea o viteză de scădere a componentelor spectrale cu frevenţa de tipul f .

Exemplul II.14 Să considerăm un impuls de tip cosinus ridicat ilustrat în figura 2.35, descris de relaţia

g (t ) = {(1+cos 2π t ) / 2 t ≤T / 2
0 in rest
(2.100)

El satisface condiţiile
g (t ) t = ± T / 2 = 0 (2.101)

g ' (t ) = −πt sin 2πt t = ± T / 2 = 0 (2.102)

iar g " (t ) ≠0
t = ±T / 2

Impulsul g(t) are k − 1 = 1

derivate continui şi egale cu
zero la capetele intervalului de
definiţie (± T / 2 ) . Rezultă
k = 2 , iar d.s.p. va scădea
−6
proporţional cu f , aşa cum
se observă în figura 2.36,
comparativ cu spectrul de
putere al unui impuls
rectangular ce descreşte cu
−2
f .

Transformata Fourier a lui Figura 2.36 D.s.p pentru impuls rectangular şi cosinus ridicat
g(t) este dată de
1 sin πfT
G( f ) = (2.103)
2 fπ (1 − f 2 T 2 )
Există numeroase forme de undă care prezintă viteza de scădere (roll-off rate) mai rapidă a
componentelor spectrale cu frecvenţa în comparaţie cu impulsul rectangular, de exemplu impulsul
triunghiular, lob de cosinus, impuls exponenţial sau în formă de trapez.
Pentru generarea lor se pot folosi tehnici numerice (la viteze mai mici) sau analogice (la viteze
ridicate). Impulsul de tip lob de cosinus, de lătime dublă faţă de cel descris de rel. (2.96) este întâlnit
în comunicaţiile cu modulaţie digitală tip FSK sau MSK.

51
Capitolul II

II.15 O metodă simplă de calcul a d.s.p.

Metoda a fost introdusă de Bilardi ş.a. [1983] pentru coduri descrise de automate de tip Moore.
Factorul de codare C(f) este dat de:
C ( z ) = R0 + f ( z ) + f ( z −1 ) (2.104)
∞
unde f ( z ) = ∑ Rk z k (2.105)
k =1

iar Rk = R ( k ) = A ∗ ⋅ (d ⋅ Π ) k ⋅ A (2.106)
Vom introduce notaţia
r (k ) = d ⋅ Π k (2.107)
unde Π este matricea probabilităţilor de tranziţie asociată unui lanţ Markov ergodic. Ea este o matrice
stohastică ireductibilă având următoarele proprietăţi:
‰ Toate valorile proprii sunt în modul mai mici sau egale cu unitatea;

‰ Una din valorile proprii este întodeauna simplă şi egală cu 1, λ0 = 1 ;

‰ Dacă Π are şi alte valori proprii cu modulul egal cu 1, fie acestea λ1 , , λ r −1 , ele sunt
simple şi sunt date de soluţiile ecuaţiei λ = 1, r
λ ≠ 1 , caz în care Π este o matrice ciclică
de ordinul r (r > 1) .
∞
Dacă r = 1, lanţul Markov este denumit aciclic. Suma ∑ M k z k , ţinând cont că
k =0
−1 −1 −2 −n
( I − Mz )(1 + z M + z M + … + z M n + …) =
2

= I + z −1 M + z − 2 M 2 + … + z − n M n + … (2.108)
… − z −1 M − z − 2 M 2 + … − z − n M n + … = I
unde I este matricea unitate, devine:

( )
∞
I
∑M
−1
k
zk = −1
= I − Mz −1 (2.109)
k =0 I − Mz
şi

( )
∞

∑M
−1
k
z k = I − Mz −1 −I (2.110)
k =1

Având în vedere că matricea Π are toate valorile proprii în interiorul cercului de rază egală cu 1,
putem exprima factorul de codare ca:
c( z ) = d ⋅ ( I − z −1 Π ) −1 + ( I − zΠ ' ) −1 ⋅ d − d (2.111)
deoarece progresiile geometrice de matrici implicate sunt infinit descrescătoare cu raţie mai mică decât
1 şi au sumă finită, iar matricele inverse există. Factorul de codare c(z) poate fi scris sub forma
simetrică:
c( z ) = ( z −1 I − Π ' ) −1 ⋅ C ⋅ ( zI − Π) −1 (2.112)
iar
C = d − Π' ⋅ d ⋅ Π (2.113)
unde polii correspunzători valorilor proprii ale lui Π de modul 1 sunt anulaţi în mod automat.

52
 CODURI DE LINIE

Densitatea spectrală de putere este dată de:

w( z ) = A* ⋅ c( z ) ⋅ A (2.114)

Exemplul II.15 Să calculăm d.s.p. a codului NRZ-L folosind această abordare. Plecând de la diagrama
de tranziţii din figura 2.26 putem scrie:

⎡1 − p 0 ⎤ ⎡1 − p p⎤
d=⎢ şi Π=⎢ ⎥
⎣ 0 p⎥⎦ ⎣1 − p p⎦
⎡ p(1 - p) - p(1 - p)⎤
C = d − Π ' ⋅d ⋅Π = ⎢
⎣ - p(1 - p) p(1 - p) ⎥⎦
⎡ z (1 − pz ) (1 − p) z 2 ⎤
⎢ ⎥
( z −1 I − Π ' ) −1 = ⎢ 1 − 2z 1− z ⎥
⎢ pz (1 − z + pz ) z ⎥
⎢⎣ 1 − z 1− z ⎥⎦
⎡ p−z −p ⎤
⎢ z (1 − z ) z (1 − z ) ⎥
( zI − Π ) −1 =⎢ ⎥
⎢ p −1 1− p − z ⎥
⎢⎣ z (1 − z ) z (1 − z ) ⎥⎦

c(z) = ( z −1 I − Π ' ) −1 ⋅ C ⋅ ( zI − Π ) −1 = ⎡⎢
p(1 - p) - p(1 - p)⎤
⎣ - p(1 - p) p(1 - p) ⎥⎦

şi în final

w( z ) = 4 p(1 − p) este factorul de codare al codului NRZ-L.

Principalul dezavantaj al acestei metode simple este dat de dificulatea calculării inverselor
matricilor ( zI − Π ) şi ( z −1 I − Π ' ) în cazul codurilor descrise de matrici de dimensiuni mari. În plus,
lucrând cu automate de tip Moore, numărul de stări implicat va fi mai mare în comparaţie cu cel al
automatului Mealy echivalent.
Exemplul II.16 Să calculăm d.s.p. a codului Miller sau DM, care este un cod de tip 1B-2B descris de
diagrama de tranziţii din figura 2.21.
⎡ p/2 0 0 0 ⎤
⎢ 0 (1 − p)/2 0 0 ⎥
d =⎢
0 0 p/2 0 ⎥
⎢⎣ 0 0 0 (1 − p)2 ⎥⎦

⎡0 1 − p p 0 ⎤
⎢0 0 p 1 − p⎥
Π =⎢ ⎥
0 1− p
⎢p 0 ⎥
⎣⎢p 1 − p 0 0 ⎦⎥

⎡ p(1 − p) p(1 − p) 2 p 2 (1 − p) ⎤
⎢ − 0 − ⎥
⎢ 2 2 2 ⎥
⎢ p(1 − p) 2 p(1 − p) p 2 (1 − p) ⎥
⎢− − 0 ⎥
C=⎢ 2 2 2 ⎥
⎢ p 2 (1 − p) p(1 − p) p(1 − p) 2 ⎥
⎢ 0 − − ⎥
⎢ 2 2 2 ⎥
⎢ p 2 (1 − p) p(1 − p) 2 p(1 − p) ⎥
⎢⎣− 2
0 −
2 2 ⎥⎦

53
Capitolul II

iar vectorii de ieşire sunt daţi de

A = [1 − z − (1 + z) − 1 + z 1 + z]

A* = [1 − z -1 − (1 + z -1 ) − 1 + z -1 1 + z -1 ]
Se obţine
w( z ) = 4 pz ( p 2 − p 3 + z (2 p − 4 p 2 + 2 p 3 ) + z 2 (−1 + 2 p + p 2 − 4 p 3 + 2 p 4 ) +
z 3 (2 − 4 p + 4 p 2 − 2 p 3 ) + z 4 (−1 + 2 p + p 2 − 4 p 3 + 2 p 4 ) +
z 5 (2 p − 4 p 2 + 2 p 3 ) + z 6 ( p 2 − p 3 ) /((−2 p + 2 p 2 − z 2 − z 4 )(−1 − z 2 − 2 pz 4 + 2 p 2 z 4 )

jπf
Înlocuind z = e = cos πf + j sin πf în relaţia precedentă şi simplificând obţinem
4 (p - 1 ) p (-1 + p - p 2 + (p - 4 p 2 + 2 p3 ) ⋅ cos x + (-2 p + 2 p 2 ) ⋅ cos 2 x + ( 1 - 2 p + 2 p 2 ) ⋅ cos 3x
c( f,p ) =
1 + 2 p 2 - 4 p3 + 2 p 4 + ( 1 + 2 p - 2 p 2 ) ⋅ cos 2 z + ( 2 p - 2 p 2 ) ⋅ cos 4 x

unde x = π f T . Pentru cazul echiprobabil, p=0,5, rezultatul este echivalent cu cel dat de (2.94).

II.16 Conversia Mealy-Moore

În cele mai multe cazuri codul este definit de un automat de tip Mealy, având în vedere simplitatea
acestuia (număr mai mic de stări). Unele metode de calcul a densităţii spectrale de putere fac apel la
descrierea codului ca automat Moore. Pentru codurile descrise de matrici de tranziţie de dimensiuni
mici (I = 2 sau 4) trecerea este destul de directă, operaţia putându-se efectua manual. În cazul codurilor
complexe, descrise de matrici de tranziţie de dimensiuni mari (I >10), operaţia este mai complicată şi
se preferă a se efectua mecanizat.
Vom descrie conversia automatului de tip Mealy într-un automat Moore echivalent pe baza unui
exemplu. Să considerăm codul bipolar nr.2 descris de diagrama de tranziţie de tip Mealy reprezentată
în figura 2.37. Acest cod este un cod fără componentă de c.c. fiind descris ca o codare cu răspuns
parţial descrisă de polinomul 1 − D 2 şi precodare de tip diferenţial de ordinul 2. Acesta poate fi
considerat ca fiind obţinut din intercalarea a două coduri de tip bipolar nr. 1 sau AMI. Inexistenţa
componentei de c.c. este confirmată de faptul că suma simbolurilor emise este nulă pe orice contur
închis (buclă) din diagrama de tranziţie, ceea ce face ca suma digitală curentă să fie mărginită.
Matricea de tranziţie asociată codului rezultă din figura 2.37 ca
⎡q p 0 0⎤
⎢0 0 p q ⎥⎥
T =⎢
⎢0 0 q p⎥
⎢ ⎥
⎣p q 0 0⎦
Având în vedere că transmisia se face binar, utilizând alfabetul
de intrare binar compus din 2 simboluri (0 şi 1), vom deduce din
matricea T două matrici, notate cu E1 şi E2, asociate celor două
simboluri de informaţie prezente la intrare (0 şi 1) care conţin
numai elementele 0 şi 1, în modul următor: prezenţa lui 1
marchează existenţa unei tranziţii iar cu 0 se marchează absenţa
tranziţiei. În consecinţă,
Figura 2.37 Cod bipolar nr.2

54
 CODURI DE LINIE

⎡1 0 0 0⎤ ⎡0 1 0 0⎤
⎢0 0 0 1⎥⎥ ⎢0 0 1 0⎥⎥
E1 = ⎢ E2 = ⎢
⎢0 0 1 0⎥ ⎢0 0 0 1⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎣0 1 0 0⎦ ⎣1 0 0 0⎦
Avem astfel pentru bitul 0 tranziţii din stările 2 în 4 şi invers precum şi din 1 în 1 şi din 3 în 3. Bitul
1 prezent la intrarea circuitului de codare bipolară nr.1 determină tranziţii din starea 1 în 2, din 2 în 3,
din 3 în 4 şi din 4 în 1.
Vom construi apoi matricea de tranziţie asociată automatului Moore sub forma:
⎡p E p 2 E1 ⎤
Π =⎢ 1 1
⎣ p1 E 2 p 2 E 2 ⎥⎦
unde p1 şi p2 reprezintă probabilităţile de apariţie ale celor două simboluri de date (0 şi 1).
p1 = p p2 = 1 − p
⎡ p E1 (1 − p ) E1 ⎤
Π =⎢
⎣ p E2 (1 − p ) E2 ⎥⎦
şi detaliat
⎡1 − p 0 0 0 p 0 0 0⎤
⎢ 0 0 0 1− p 0 0 0 p ⎥⎥
⎢
⎢ 0 0 1− p 0 0 0 p 0⎥
⎢ ⎥
⎢ 0 1− p 0 0 0 p 0 0⎥
Π =⎢ ⎥
⎢ ⎥
⎢ 0 1− p 0 0 0 p 0 0⎥
⎢ 0 0 1− p 0 0 0 p 0⎥
⎢ ⎥
⎢ 0 0 0 1− p 0 0 0 p⎥
⎢1 − p 0 0 0 p 0 0 0 ⎥⎦
⎣
Automatul Moore echivalent descris de matricea de tranziţie de mai sus este cel reprezentat în
figura 2.38. S-a notat q = 1 − p pentru concizia exprimării.

Figura 2.38 Automat Moore echivalent

55
Capitolul II

Pentru asignarea simbolurilor de ieşire trebuie să mai luăm în consideraţie şi legea de codare.
Întrucât codul provine din intercalarea a 2 coduri bipolare nr.1, în care bitul 1 este reprezentat
alternativ prin simbolurile +1 şi –1, rezultă că două stări asociate biţilor 1 ce sunt separate de un număr
impar de stări asociate biţilor 0, trebuie să producă simboluri de ieşire de semn contrar, de exemplu
stările 5 şi 8, care sunt separate prin secvenţe de zerouri de lungime impară (5-2-8, 5-2-4-2-8, etc.).

II.17 Coduri utilizate în reţelele de calculatoare

O dată cu apariţia ISDN-ului (Integrated Services Digital Network) au apărut coduri pentru
comunicaţii digitale full-duplex între centrala digitală şi abonat, folosind în acest scop perechile
torsadate din cablul simetric.
Folosind tehnologia FDDI (Fiber Distributed Data Interface) se pot realiza viteze de 100 Mbit/s.
Codul de linie utilizat trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
‰ să aibe componenta de c.c. nulă;
‰ spectrul său sa fie limitat astfel ca radiaţia la frecvenţe înalte şi interferenţa în canalele
alăturate (perechile torsadate din imediata proximitate) să fie reduse ca intensitate;
componentele spectrale peste 30 MHz trebuie să fie sub un anumit nivel impus în SUA de
FCC (Federal Communications Comission)
‰ să fie adecvat caracteristicilor canalului pentru a minimiza interferenţele intersimbol.
Primele tipuri de reţele LAN (Ethernet LAN) au fost gândite pentru comunicaţii de date şi foloseau
un cod bifazic L (Manchester).
O dată cu apariţia aplicaţiilor multi-media, s-au introdus două noi variante ce lucrează la 100 Mbps,
Fast Ethernet, reglementat de standardul IEEE 802.3u şi 100VG-AnyLAN definit de IEEE 802.12.
VG-AnyLAN nu mai utilizează protocolul CSMA/CD ci un protocol nou (Demand Priority media
access method), utilizând aceeaşi interfaţă de servicu pentru MAC (Medium Access Control).

II.17.1 Codul MLT-3

Unul din primele coduri adoptate este ternar şi poartă denumirea de MLT3 (Minimum Logical
Threshold). El este descris de diagrama de tranziţii din figura 2.39. Un exemplu de codare este
prezentat în figura 2.40.

Figura 2.39 DT pentru MLT-3 Figura 2.40 Un exemplu de codare MLT3

Ţinând cont de relaţia de inversă proporţionalite între timpul de creştere şi bandă, tranziţiile au fost
îndulcite, iar panta cea mai abruptă şi frecvenţa fundamentală maximă corespunde unei secvenţe
codate de tipul +0-0+0- . Această valoare e de două ori mai mică decât frecvenţa maximă întâlnită în
codarea NRZ, ce corespunde unei secvenţe repetitive de tip 0101… Ca urmare, pentru semnalizarea cu
impulsuri rectangulare, majoritatea energiei spectrale a semnalului este transferată în domeniul

56
 CODURI DE LINIE

frecvenţelor joase, sub 0,3 din frecvenţa de bit.

Astfel, 84 % din energia spectrală se află într-o
bandă mai mică decât 0.3 fbit, 90 % sub 0.5 fbit, şi 99
% sub 4.8 fbit,.
Codul MLT –3 a fost standardizat de ANSI
(American National Standards Institute) pentru
transmisiile cu viteza de 125 Mbit/s în reţelele LAN
(Local Area Network) pe perechi torsadate în
interiorul clădirilor..
Din păcate MLT-3 nu are componenta de c.c.
nulă, aşa cum se poate observa din figura 2.41.
Figura 2.41 Factorul de codare MLT-3 (p=0.5)

II.17.2 Codul 5B6B

Standardul 100VL-AnyLAN folo-

seşte ca mediu de transmise fibra
optică sau perechi torsadate,
categoria 3 sau 4 (4 perechi sau 2
perechi). Reducerea emisiunilor
electromagnetice de înaltă frecvenţă
şi satisfacerea reglementărilor FCC
privind nivelul radiaţiilor electro-
magnetice la frecvenţe peste 30 MHz
este realizată de standardul 100VG-
AnyLAN (AnyNet) prin tehnica
Figura 2.42 Factorul de codare 5B/6B
Quartet Signalling, ce foloseşte 4
fluxuri de 25 Mbps transmise pe 4 perechi torsadate şi o codare 5B6B, definită în tabelul II.4.
Tabelul II.4 Reguli de codare 5B6B
Input Output data Input Output data
data Mode 1 Mode 2 data Mode 1 Mode 2
0 or –2 disparity 0 or +2 disparity 0 or –2disparity 0 or +2 disparity
00000 001100 110011 10000 000101 111010
00001 101100 101100 10001 100101 100101
00010 100010 011101 10010 001001 110110
00011 001101 001101 10011 010110 010110
00100 001010 110101 10100 111000 111000
00101 010101 010101 10101 011000 100111
00110 001110 001110 10110 011001 011001
00111 001011 001011 10111 100001 011110
01000 000111 000111 11000 110001 110001
01001 100011 100011 11001 101010 101010
01010 100110 100110 11010 010100 101011
01011 000110 111001 11011 110100 110100
01100 101000 010111 11100 011100 011100
01101 011010 011010 11101 010011 010011
01110 100100 011011 11110 010010 101101
01111 101001 101001 11111 110010 110010

57
Capitolul II

Prin aceasta, viteza de transmisie a datelor pe fiecare pereche creşte de la 25 la 30 Mbps. Ca

avantaje se pot menţiona suprimarea componentei de c.c. şi radiaţia redusă la frecvenţe înalte.
Codul 5B6B are 20 de cuvinte cu disparitate zero şi 12 cu disparitate ± 2 , (doi de 0 and patru biţi
1 sau viceversa). Factorul de codare este reprezentat în figura.2.42 pentru 3 valori ale probabilităţii p.

II.17.3 Codul 4B5B

Tabelul II.5 Reguli de codare 4B5B
4-bit 5-bit 4-bit 5-bit
În standardul 100 BASE FX se utilizează două fibre
input code input code
optice pentru emisie şi respectiv recepţie. Transmisia
0000 11110 1000 10010
face apel la codarea 4B5B, cu o eficienţă de 80%,
0001 01001 1001 10011
întâlnită şi în FDDI (Fiber Distributed Data Interface).
Ea este descrisă de regulile din tabelul II.5. Simbolurile 0010 10100 1010 10110
de ieşire sunt de 5 biţi, şi sunt codate apoi NRZI. 0011 10101 1011 10111
Cuvintele de ieşire sunt alese pentru a asigura maximum 0100 01010 1100 11010
3 zerouri consecutive. Secvenţa ‘11111’ este folosită 0101 01011 1101 11011
pentru a semnaliza inactivitatea transmisiei (IDLE). 0110 01110 1110 11100
În standardul 100BASE-TX se recurge la 0111 01111 1111 11101
aleatorizarea cuvintelor de cod 4B5B şi codarea lor MLT-
3, aşa cum se arată în figura 2.43, ceea ce conduce la reducerea la jumătate a benzii necesare.

Figura 2.43 Sistem de transmisie cu codare 4B5B

II.17.4 Codul 8B6T

În standardul 100BASE-T4 pentru transmisii cu 100 Mbps se folosesc 4 perechi torsadate categoria
3 şi o frecvenţă de clock maximă corespunzătoare lui 30 Mbps. Codul utilizat este cunoscut ca 8B6T.
Cuvintele de cod sunt echilibrate şi au cel puţin 2 tranziţii pentru o sincronizare uşoară .
Transmisia are loc la o viteză de 25 MHz, prin demultiplexarea pe 3 căi a semnalului codat, aşa
cum se arată în figura 2.43 şi conform relaţiei de mai jos.
61
100 = 25 MHz
83
Din cele 36 = 729 cuvinte de cod posibile au fost selecţionate 267 ce prezintă disparitate zero sau
1. Anularea componentei de c.c. se realizează prin inversarea alternativă a cuvintelor cu disparitate 1.
Cele 256 de cuvinte corespunzatoare octeţilor de intrare au rezultat prin eliminarea a 5 cuvinte din cele
267 care prezentau mai puţin de 2 tranziţii şi a 6 cuvinte ce începeau sau se terminau cu 4 zerouri,
evident pentru a nu avea probleme cu sincronizarea. Codul 8B6T este descris de tabelul II.6.
Tabelul II.6 Reguli de codare pentru 8B6T

00 –+00–+ 30 +–00–+ 60 0++0–0 90 +––+–+

01 0–+–+0 31 0+––+0 61 +0+–00 91 –+––++
02 0–+0–+ 32 0+–0–+ 62 +0+0–0 92 –+–+–+

58
 CODURI DE LINIE

03 0–++0– 33 0+–+0– 63 +0+00– 93 –+–++–

04 –+0+0– 34 +–0+0– 64 0++00– 94 +––++–
05 +0––+0 35 –0+−+0 65 ++0–00 95 ––+–++
06 +0–0–+ 36 –0+0−+ 66 ++00–0 96 ––++–+
07 +0–+0– 37 –0++0– 67 ++000– 97 ––+++–
08 –+00+– 38 +–00+– 68 0++–+– 98 +––0+0
09 0–++–0 39 0+–+–0 69 +0++–– 99 –+–+00
0A 0–+0+– 3A 0+–+–0 6A +0+–+– 9A –+–0+0
0B 0–+–0+ 3B 0+––0+ 6B +0+––+ 9B –+–00+
0C –+0–0+ 3C +–0–0+ 6C 0++––+ 9C +––00+
0D +0–+–0 3D –0++–0 6D ++0+–– 9D ––++00
0E +0–0+– 3E –0+0+– 6E ++0–+– 9E ––+0+0
0F +0––0+ 3F –0+–0+ 6F ++0––+ 9F ––+00+
10 0––+0+ 40 –00+0+ 70 000++– A0 –++0–0
11 –0–0++ 41 0–00++ 71 000+–+ A1 +–+–00
12 –0–+0+ 42 0–0+0+ 72 000–++ A2 +–+0–0
13 –0–++0 43 0–0++0 73 000+00 A3 +–+00–
14 0––++0 44 –00++0 74 000+0– A4 –++00–
15 ––00++ 45 00–0++ 75 000+–0 A5 ++––00
16 ––0+0+ 46 00–+0+ 76 000–0+ A6 ++–0–0
17 ––0++0 47 00–++0 77 000–+0 A7 ++–00–
18 –+0–+0 48 00+000 78 +++––0 A8 –++–+–
19 +–0–+0 49 ++–000 79 +++–0– A9 +–++––
1A –++–+0 4A +–+000 7A +++0–– AA +–+–+–
1B +00–+0 4B –++000 7B 0++0–– AB +–+––+
1C +00+–0 4C 0+–000 7C –00–++ AC –++––+
1D –+++–0 4D +0–000 7D –00+00 AD ++–+––
1E +–0+–0 4E 0–+000 7E +–––++ AE ++––+–
1F –+0+–0 4F –0+000 7F +––+00 AF ++–––+
20 –++–00 50 +––+0+ 80 –00+–+ B0 +000–0
21 +00+–– 51 –+–0++ 81 0–0–++ B1 0+0–00
22 –+0–++ 52 –+–+0+ 82 0–0+–+ B2 0+00–0
23 +–0–++ 53 –+–++0 83 0–0++– B3 0+000–
24 +–0+00 54 +––++0 84 –00++– B4 +0000–
25 –+0+00 55 ––+0++ 85 00––++ B5 00+–00
26 +00–00 56 ––++0+ 86 00–+–+ B6 00+0–0
27 –+++–– 57 ––+++0 87 00–++– B7 00+00–
28 0++–0– 58 ––0+++ 88 –000+0 B8 +00–+–
29 +0+0–– 59 –0–+++ 89 0–0+00 B9 0+0+––
2A +0+–0– 5A 0––+++ 8A 0–00+0 BA 0+0–+–
2B +0+––0 5B 0––0++ 8B 0–000+ BB 0+0––+
2C 0++––0 5C +––0++ 8C –0000+ BC +00––+
2D ++00–– 5D –000++ 8D 00–+00 BD 00++––
2E ++0–0– 5E 0+++–– 8E 00–00+ BE 00+–+–
2F +–0–0– 5F 0++–00 8F 00–00+ BF 00+––+
C0 –+0+–+ D0 +–0+–+ E0 –++0–+ F0 +000–+
C1 0–+–++ D1 0+––++ E1 +–+–+0 F1 0+0–+0
C2 0–++–+ D2 0+–+–+ E2 +–+0–+ F2 0+00–+
C3 0–+++– D3 0+–++– E3 +–++0– F3 0+0+0–
C4 –+0++– D4 +–0++– E4 –+++0– F4 +00+0–
C5 +0––++ D5 –0+–++ E5 ++––+0 F5 00+–+0

59
Capitolul II

C6 +0–+–+ D6 –0++–+ E6 ++–0–+ F6 00+0–+

C7 +0–++– D7 –0+++– E7 ++–+0– F7 00++0–
C8 –+00+0 D8 +–00+0 E8 –++0+– F8 +000+–
C9 0–++00 D9 0+–+00 E9 +–++–0 F9 0+0+–0
CA 0–+0+0 DA 0+–0+0 EA +–+0+– FA 0+00+–
CB 0–+00+ DB 0+–00+ EB +–+–0+ FB 0+0–0+
CC –+000+ DC +–000+ EC –++–0+ FC +00–0+
CD +0–+00 DD –0++00 ED ++–+–0 FD 00++–0
CE +0–0+0 DE –0+0+0 EE ++–0+– FE 00+0+–
CF +0–00+ DF –0+00+ EF ++––0+ FF 00+–0+

Codul 8B6T este descris de diagrama de tranziţii din figura

2.44, cuvintele de cod cu disparitate diferită de zero determinând
tranziţii dintr-o stare în alta pentru a limita suma digitală curentă
şi a anula componenta de c.c.
În figura 2.45 se prezintă factorul de codare al codului 8B6T Figura 2.44 FSTD pentru 8B6T
pentru 3 valori ale probabilităţii p.

Figura 2.45 Factori de codare ai codului 8B6T

II.18 Probleme

II.1 Fie forma de impuls parabolic reprezentată în figura 2.46, definită de

⎧ A[1 − (2t / T ) 2 ] t ≤ T / 2
g (t ) = ⎨
⎩ 0 in rest
Calculaţi constanta de normalizare a amplitudinii k.

II.2 Se consideră forma de impuls reprezentată în figura 2.47.

⎧ − at 2 + b 2 t ≤T /2
. g (t ) = ⎨
⎩0 in rest
a. Determinaţi valorile lui a şi b.
b. Calculaţi constanta de normalizare a amplitudinii k.

60
 CODURI DE LINIE

Figura 2.46 Impuls parabolic Figura 2.47 Alt impuls parabolic Figura 2.48 Alt impuls

II.3 Fie forma de impuls reprezentată în figura 2.48.

2
g (t ) = t e −α t α >0
a. Determinaţi valoarea lui α astfel încât g (T / 2) = 0.001 ⋅ A
b. Calculaţi constanta de normalizare a amplitudinii k în acest caz.

II.4 Se dă forma de impuls definită de

⎧ ⎡ 2π t ⎤ 2
⎪ t ≤T /2
g (t ) = ⎨ A⎢⎣sin T ⎥⎦
⎪0 in rest
⎩
Calculaţi constanta de normalizare a amplitudinii k.

II.5 Fie forma de impuls definită de

Figura 2.49 Alt impuls
⎧ ⎛T 2 t
2⎞
−
⎪ ⎜⎜ ⎟
−t ⎟ ⋅e T
t ≤T /2
g (t ) = ⎨
⎝ 4 ⎠
⎪0 in rest
⎩
şi reprezentată în figura 2.49.
Determinaţi constanta de normalizare a amplitudinii k.

II.6 Fie impulsul triunghiular definit de

⎧ A(1 − 2 t / T ) t ≤T /2
g (t ) = ⎨
⎩0 in rest
şi reprezentat în figura 2.50. Determinaţi constanta de
normalizare a amplitudinii k.

Figura 2.50 Impuls triunghiular

II.7 Fie impulsul triunghiular generalizat definit de
⎧ 4π t
⎪ A(1 − 2 t / T ) + a ⋅ sin t ≤T /2
g (t ) = ⎨ T
⎪⎩0 in rest
a. Determinaţi constanta a astfel încât forma de undă g(t) să prezinte un număr de derivate cât mai
mare continui şi egale cu zero la capetele intervalului de definiţie
b. Determinaţi constanta de normalizare a amplitudinii k pentru a = 0.25.

61
Capitolul II

II.8 Fie forma de impuls definită de

⎧ πt πt
⎪ A ⋅ cos( + a ⋅ sin ) t ≤T /2
g (t ) = ⎨ T T
⎪⎩0 in rest
a. Determinaţi constanta a astfel încât forma de undă g(t) să prezinte un număr de derivate cât mai
mare continui şi egale cu zero la capetele intervalului de definiţie.
b. Determinaţi constanta de normalizare a amplitudinii k pentru a = - 0.25.

II.9 Fie forma de impuls definită de

⎧ πt πt 2π t
⎪ A ⋅ cos( + a ⋅ sin + b ⋅ sin ) t ≤T /2
g (t ) = ⎨ T T T
⎪⎩0 in rest
a. Determinaţi constantele a şi b astfel încât forma de undă g(t) să prezinte un număr cât mai mare
de derivate continui şi egale cu zero la capetele intervalului de definiţie.
b. Ce relaţie satisfac a şi b pentru a obţine o viteză de scădere a componentelor spectrale cu
frecvenţa de tip f- - 4.
c. Care este numărul maxim de derivate continui şi egale cu zero la capetele intervalului de
definiţie şi care va fi viteza de scădere a componentelor spectrale cu frecvenţa pentru d.s.p.?
d. Determinaţi constanta de normalizare a amplitudinii k pentru valorile determinate la punctul a.

II.10 Fie semnalele g(t) de tip lob de cosinus şi h(t) de tip impuls rectangular, definite mai jos.
⎧⎪ πt T ⎧⎪ T
A cos t ≤ A t ≤
g (t ) = ⎨ 2T 2 h(t ) = ⎨ 2
⎪⎩ 0 in rest ⎪⎩ 0 in rest
a. Determinaţi şi reprezentaţi semnalul s (t ) = g (t ) * h(t ) , unde * reprezintă operaţia de convoluţie
a celor două semnale.
b. Care este transformata Fourier a semnalului s(t)?
c. Ce formă de undă cunoscută reprezintă semnalul s(t)?
d. Determinaţi şi reprezentaţi d.s.p. a semnalizării antipodale echiprobabile cu impulsuri de tip s(t).
Indicaţie: dualitatea timp-frecvenţă conduce la înlocuirea produsului de convoluţie dintr-un
domeniu cu produsul transformatelor Fourier în celălalt domeniu.

II.11 Fie forma de undă s(t) rezultată din convoluţia a două impulsuri g(t) de tip cosinus ridicat cu
durata T, definite de rel.(2.99).
a. Care este durata impulsului s (t ) = g (t ) * g (t )
b. Care este numărul maxim de derivate continui şi egale cu zero la capetele intervalului de
definiţie şi care va fi viteza de scădere a componentelor spectrale cu frecvenţa pentru d.s.p. a
semnalizării antipodale echiprobabile cu impulsuri de tip s(t).
c. Determinaţi expresia analitică a semnalului s(t), transformata sa Fourier S(f) şi constanta de
normalizare a amplitudinii k.

II.12 Scrieţi matricea de tranziţie E a codurilor RZ şi PPM definite de diagramele de tranziţie din
figura 2.51 recurgând la transformata z .

62
 CODURI DE LINIE

a. Codul RZ b. Codul PPM

Figura 2.51 Diagramele de tranziţie pentru codurile RZ şi PPM
II.13 Calculaţi constanta de normalizare pentru impulsul triunghiular generalizat descris de
⎧(1 + t / T )m t ∈ [ −T ,0]
⎪ m
g m (t ) = ⎨(1 − t / T ) t ∈ [0, T ]
⎪0 in rest
⎩
pentru m =1 şi m =2.

II.14 Fie impulsul cu simetrie pară care este egal cu zero în afara intervalului de definiţie, descris de
⎧ ⎛ 2 ⎛ t ⎞ 2 1 ⎛ t ⎞3 ⎞
⎪T ⎜ − ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ ⎟ t ∈ [0 ; T ]
⎪ ⎜ 3 ⎝T ⎠ 2⎝T ⎠ ⎟
g (t ) = ⎨ ⎝ ⎠
3
⎪T ⎛ t ⎞
⎪ ⎜2 − ⎟ t ∈ [T ;2T ]
⎩6 ⎝ T ⎠
a. Scrieţi expresiile lui g(t) pe intervalele [-T, 0} şi {-2T, T];
b. Verificaţi continuitatea la momentele t = T şi t = 2T pentru semnalul g(t) şi derivatele sale;
c. Determinaţi numărul de derivate care sunt continue şi egale cu zero la capetele intervalului de
definiţie;
d. Determinaţi viteza de scădere a componentelor spectrale pentru transformata Fourier a lui g(t) şi
d.s.p a semnalizării binare polare echiprobabile antipodale folosind forma de undă g(t).
e. Redefiniţi forma de undă astfel încât ea să fie definită pe intervalul [− T / 2, T / 2] .

II.15 Fie forma de undă s(t) definită pe [-T, T],

π ⋅t
s (t ) = g (t ) + a ⋅ cos
T
unde
⎧(1 + t / T ) t ∈ [−T , 0]
⎪
g (t ) = ⎨(1 − t / T ) t ∈ [0, T ]
⎪0 in rest
⎩
Determinaţi valoarea constantei a astfel ca semnalul s(t) să aibă o transformată Fourier care descreşte
proporţional cu f –3. Este posibil acest lucru?

II.16 Scrieţi matricea de tranziţie E a codului NRZ-M definit de diagrama de tranziţie din figura 2.15
făcând apel la transformata z .

II.17 Reprezentaţi grafic forma de undă g(t) definită anterior în problema IV.14 şi calculaţi constanta
sa de normalizare a amplitudinii.

63
Capitolul II

II.18 Fie forma de undă g(t) definită de

⎧A t ≤T /2
⎪
g (t ) = ⎨ A sin(π t / T ) T / 2 ≤ t ≤ T
⎪0 in rest
⎩
a. Reprezentaţi grafic forma de undă şi determinaţi energia sa de bit.
b. Calculaţi constanta de normalizare a amplitudinii k.
c. Determinaţi continuitatea lui g(t) şi a primei sale derivate în T/2 şi T. Care este viteza maximă de
scădere spectrală ce poate fi realizată folosind acest tip de impuls ?

II.19 Fie circuitul din figura 2.52.

a. Daca la intrare se aplică secvenţa {ak} = .....1 1 1 0. 0 0 1 0. 1 0 1 0.1 0 0 0...... reprezentaţi
secvenţele {mk},{bk}şi {yk};
b. Reprezentaţi diagrama de tranziţii pentru codorul
având intrarea {ak} şi ieşirea {yk};
c.Calculaţi covarianţele R(0), R(1), R(2) pentru
secvenţa codată {yk}( notăm p = p(1)).

II.20 Fie semnalul cu răspuns parţial descris de Figura 2.52 Coder de linie
polinomul:
F(D) = A0 + A1 D + A2 D2 + A3 D3
a. Determinaţi coeficienţii A0 , A1 , A2 , A3 astfel incât F(D) să aibă un zerou dublu la frecvenţa
1/T şi unul simplu la frecvenţa 1/2T (T - perioada de bit);
b. Desenaţi circuitul;
c. Reprezentaţi grafic |F(f)| în banda [-1/T, 1/T].

II.21 Fie codul descris de schema din figura 2.53.

a. Dacă ak = {1110100110100110 ...},
reprezentaţi formele de undă bk , ck , yk .
b. Desenaţi diagrama de tranziţie pentru
codul definit de intrarea ak şi ieşirea yk; Figura 2.53 Alt circuit de codare
c. Determinaţi valorile funcţiei de autocorelaţie R(0), R(1) şi R(2), pentru p(1) = p.

II.22 Fie codul ternar descris de diagrama de tranziţie din figura

2.54.
a. Scrieţi matricile probabilităţilor stationare şi de tranziţie;
b. Determinaţi matricea de ieşire A;
c. Determinaţi valorile funcţiei de autocorelaţie R(0), R(1) şi
R(2);
d. Calculaţi d.sp. a codului cu formula (2.114).
Figura 2.54 Cod ternar

64
 Surse de semnal

Figura 2.55 Alt circuit de codare

II.23 Se dă circuitul codor reprezentat în figura 2.55, unde {ak} este o secvenţă de date codată NRZ-L,
probabilitatea de apariţie a bitului 1 în secvenţa de date de intrare fiind p. Sa se deducă sau calculeze:
a. Valoarea medie m1 a semnalului codat {bk};
b. Covarianţele R(0), R(1) şi R(2);
c. Factorul de codificare C(f) dacă R (n) = m12 , n≥2 ;
d. Ce secvenţe particulare de date poate pune în evidenţă acest cod ?

II.24 Fie circuitul codor reprezentat în figura 2.56.

a. Dacă ak = {11101011001000110 ...},
reprezentaţi formele de undă bk şi yk .
b. Desenaţi diagrama de tranziţie pentru codul Figura 2.56 Un coder de linie particular
definit de intrarea ak şi ieşirea yk;
c. Determinaţi valorile funcţiei de autocorelaţie R(0), R(1) şi R(2);

II.25 Fie circuitul codor reprezentat în figura 2.57.

a. Dacă ak = {11101011001000110 ...}, reprezentaţi
formele de undă bk şi y k .
b. Desenaţi diagrama de tranziţie pentru codul Figura 2.57 Alt coder de linie
definit de intrarea a k şi ieşirea y k ;
c. Determinaţi valorile funcţiei de autocorelaţie R(0), R(1) şi R(2);

II.26 Fie codul binar de tip 1B-4B reprezentat în figura 2.58.

a. Determinaţi matricea de tranziţie asociată automatului
de tip Moore.
b. Reprezentaţi grafic diagrama de tranziţie.
c. Determinaţi d.s.p. a codului şi reprezentaţi-o grafic. Figura 2.58 Un cod binar

65