Sistemul de invatamant Japonez

Voi incepe prin a spune ca exista lucruri cu care sunt deacord si lucruri care mi se par mai
neeficiente in sistemul de invatamant din Japonia, dar le voi prezenta pe tote oricum urmand ca
la sfarsit sa le re-mentionez pe cele care cred ca s-ar potrivi la noi in tara sau ar avea efecte
benefice.
Educația în Japonia își are începuturile moderne în anul 1872, modelat după sistemul şcolar
Francez, unde anul scolar incepe in luna Aprilie, apoi a fost reformat dupa cel de-al doilea
Razboi Mondial: “Vechiul sistem 6-5-3-3 a fost schimbat cu sistemul 6-3-3-4 (6 ani de şcoală
primară/elementară, 3 ani de juniorat (pre liceu), 3 ani de liceu şi 4 ani de Colegiu/Facultate) cu
referinţe faţă de sistemul American.” (Aprilie este vârful primăverii când cireşii (cea mai iubită
plantă a Japonezilor!) înmuguresc, înfloresc, şi este cel mai potrivit moment pentru un nou
început în Japonia.)
Acestia au vacanta de vara de 6 saptamani si cate 2 saptamani de vacanta iarna si primavara.
Anul de studii in Japonia este impartit in 3 trimestre:
1 aprilie-20 iulie
1 septembrie-26 decembrie
7 ianuarie-25 martie
O mare diferenţă între sistemul educaţional Japonez şi cel American este că cel American
respectă individualitatea pe când cel Japonez controlează responsabilităţile individului observând
regulile grupului. Aşa se explică mentalitatea comportamentală de grup a Japonezilor.
Japonia are una dintre cele mai bine-educate populaţii ale lumii, cu o rată de înscriere de 100% la
şcoală în “educaţia de bază” şi zero analfabetism. Rata de înscriere la liceu e de peste 96% pe
plan naţional şi aproape 100% pe plan urban. Procentul abandonurilor şcolare din liceu este
aproximativ 2% şi este în creştere.
Cam 46% sau 76% (am gasit 2 variante si nu stiu exact care este cea corecta) din absolvenţii de
liceu se duc la o universitate sau pre-colegiu, numarul fiind atat de scazut datorita examenului de
la sfarsitul liceului care este exceptional de greu, ce le decide viitorul elevilor si pentru care
acestia se pregatesc intens. ( pregatire dupa care urmeaza facultatea, vazuta de ei ca perioada
celor mai frumosi ani, trezand de experienta foarte grea a admiterii)
„Tot acest efort vine şi cu părţi mai puţin plăcute: sunt extraordinar de stresaţi, există o presiune
asupra elevilor, dar şi asupra părinţilor că trebuie să fie foarte buni şi foarte performanţi . Aşa că
se ajunge şi la depresii, la suicid, la fenomene care afectează pe termen lung societatea
coreeană”, subliniază Ruxandra Manea.
Cu exceptia claselor primare, elevii petrec la scoala, in medie, 6 ore pe zi, insa pentru a intră la
un liceu cât mai bun, mulţi dintre elevii japonezi participa la cursuri extracurriculare, care se ţin
după-amiază. Cu alte cuvinte, merg la meditaţii gratuite.
(Până în clasa a patra, elevii nu primesc nicio notă, ci sunt învăţaţi bunele maniere. Obiectivul în
primii trei ani de şcoală nu este acela de a vedea cât au învăţat la fiecare materie, ci de a-i învaţă
să fie generoşi, empatici şi darnici, să iubească animalele şi natură.)
Educaţia, în sistemul japonez, înseamnă să înveţi elevii să mănânce sănătos şi echilibrat.
Începând din şcoală elementară şi până la liceu, mâncarea este pregătita pentru elevi de cei mai
pricepuţi chefi, care ţin cont de nevoile nutriţionale ale copiilor şi adolescenţilor. Elevii şi
profesorii iau masă împreună în clasa, astfel comunicarea dintre generatii devine mai buna.
Ministerul Educaţiei supervizează înde-aproape curriculum-ul şi manualele, şi materiile conţin
cam acelaşi plan de lecţii în toată ţara. Drept rezultat, un standard ridicat al educaţiei devine
posibil.
Elevii îşi curăţă singuri clasele
Masa de prânz are un meniu standard
Sistemul after-school este foarte popular
Toţi elevii trebuie să poarte uniforma şcolară
In scolile publice se preda arta traditionala: caligrafia japoneza si poezia

La facultate:
-COLEGII DE LA FACULTATE SUNT DIN TOATE COLȚURILE ASIEI:
Facultatea are multe programe. Cel mai simplu modul e Limba Japoneză, pentru studenți cu
nivele diferite, care vor să aprofundeze limba timp de doi ani.(unde intri direct in anul 1 sau 2 in
functie de nivelul de cunostinta a limbii). Urmează facultatea propriu-zisă, unde poți să-ți alegi
specializarea. Toate cursurile se țin în japoneză, iar nivelul la care se predă e destul de ridicat. Pe
deasupra, nu toți studentii știu engleză, așa că japoneza e, de multe ori, singura limbă în care pot
comunica.
Sistemul de notare: Nota finală ține cont doar în proporție de 50% de examenul semestrial. 40%
vine din prezența la cursuri, iar zece procente de la activitatea pe care o ai în timpul lor si atunci
când cineva întârzie, toată sala se oprește din ce face, ca să noteze la ce oră a ajuns respectivul
student.
- PROFESORII JAPONEZI NU-S NICIODATĂ PE FUGĂ:
Profesorii de la Universitate sunt cu toții japonezi, nu e nimeni din străinătate si sunt mereu
aproape de studenții lor. Dacă ai vreo nelămurire, sunt gata să te asculte și să te ajute. Au un
talent deosebit să te facă să te simți ca și cum ai fi prioritatea lor.
Modul de predare: Primești zilnic noi materiale de lucru, cât să rămâi în priză și să nu te
plictisești, iar activitatea ta (eseuri sau teme) e verificată & corectată în următoarea zi.
Bineînțeles, cu explicații detaliate despre greșelile pe care le faci și ce trebuie să îmbunătățești. E
un proces fluid de învățare.( asemanator , as spune eu cu liceul din Romania)
- STUDENȚII N-AU TIMP DE ASOCIAȚII, ÎȘI FOLOSESC TIMPUL SĂ-NVEȚE:
Își investesc timpul liber (dacă-l au) în joburi, ca să câștige niște bani în plus. De altfel, nici ideea
de voluntariat, atât de populară în Occident, nu le surâde studenților de aici.

Cateva diferente intre Romania si Japonia privind sistemul de invatamant: “…cea mai mare
diferenţă între şcoala românească şi cea japoneză este că şcoala românească pune mai mult
accent pe partea teoretică, iar cea japoneza pe partea practică.[…] Japonia este foarte dezvoltată
din punct de vedere tehnologic şi facultăţile japoneze oferă studenţilor posibilitatea de a utiliza
echipamente foarte moderne pentru experimente”.