Indrumar AE v4

BOGDAN HNATIUC
APARATE ELECTRICE
Îndrumar de aplicaţii
BOGDAN HNATIUC
APARATE ELECTRICE
Îndrumar de aplicaţii
Copyright © 2016, Editura NAUTICA
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii
Tehnoredactare şi grafică: Bogdan HNATIUC
Editura NAUTICA, 2016

Editură recunoscută CNCSIS
Str. Mircea cel Bătrân nr.104
900663 Constanţa, România
tel.: +40-241-66.47.40
fax: +40-241-61.72.60
e-mail: [email protected]
www.edituranautica.org.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României;
HNATIUC, BOGDAN
Aparate electrice : îndrumar de aplicaţii / Bogdan Hnatiuc.
Constanţa : Nautica, 2016
Bibliogr.
ISBN 978-606-681-077-7
621.316.3/.9
II
PREFAȚĂ
Energia electrică este azi utilizată în aproape toate domeniile de activitate fiind și un
indicator al calității vieții oamenilor. Utilizarea ei se referă mai ales la joasă și medie tensiune.
Pentru asigurarea comutării consumatorilor în raport cu sursa de energie, precum și pentru
comanda, controlul și protecția acestora sunt necesare aparatele electrice. Locul lor în schemele
electrice este în general între sursa de energie și consumator, însă ele se regăsesc și în instalațiile
de producere sau în cele de utilizare a energiei electrice. Aparatele electrice sunt formate din
elemente electrice, magnetice și mecanice care trebuie să asigure o anumită funcționalitate.
Înțelegerea acestei funcționalități este obligatorie atât pentru o utilizare corectă a aparatelor
electrice în timpul funcționării instalațiilor din care fac parte, cât și pentru alegerea lor corectă în
vederea dimensionării unor noi instalații.
Acest Îndrumar de aplicații se adresează în primul rând studenților de la licență, secțiile
de Electrotehnică și respectiv de Electromecanică Navală (secția de limba română și cea de
limbă engleză), zi și frecvență redusă ai Universității Maritime din Constanța, care studiază
disciplina de Aparate Electrice în anul III, semestrul II. Disciplina este una aplicativă cu legătură
directă atât cu domeniul naval, cât și cu cel industrial la modul general. Tematica proiectului și a
lucrărilor practice care constituie acest îndrumar s-a dorit a fi cât mai diversificată, însă fără
pretenția de a fi exhaustivă.
Cartea este structurată în trei părți și câteva anexe:
Partea I, care cuprinde un miniproiect intitulat:
Calculul unui dispozitiv electromagnetic de tip U-I de curent continuu cu mișcare de
translație
Partea a II-a , care cuprinde:
Lucrări practice de laborator (studiul de contactoare, întrerupătoare, relee, etc.) versiunea
în limba română
Partea a III-a , care cuprinde:
Lucrări practice de laborator, versiunea în limba engleză
Anexe
Autorul
III
CUPRINS
Pagina
Partea I. Proiect de Aparate Electrice: Calculul unui dispozitiv

electromagnetic de curent continuu de tip U-I cu mișcare de translație .............. 1
1. Introducere. Condiții generale de lucru ....................................................................... 2
2. Etapa 1. Calculul preliminar al miezului feromagnetic de formă cilindrică ............... 4
3. Etapa 1'. Calculul preliminar al miezului feromagnetic de formă rectangulară ......... 10
4. Etapa 2. Calculul preliminar al bobinei de tensiune a electromagnetului ................... 15
5. Etapa 3. Evaluarea caracteristicii electromecanice a electromagnetului .................... 19
6. Etapa 4. Evaluarea comportării în regim dinamic a armăturii mobile a

electromagnetului ........................................................................................................ 21
7. Etapa 5. Calculul rezistenței economizoare ........................ ...................................... 25
8. Tabel de parametri și valorile acestora ........................................................................ 29
Partea a II-a. Lucrări de laborator ......................................................................... 33
L1 Lucrarea 1 – Simulatorul instalației frigorifice navale de aer condiționat ................. 34
L2 Lucrarea 2 – Simularea pornirii unui motor asincron trifazat prin comutare din
stea în triunghi ............................................................................................................. 41
L3 Lucrarea 3 - Studiul regimului termic intermitent al unui contactor de joasă

tensiune ........................................................................................................................ 49
L4 Lucrarea 4 – Studiul regimului termic al bobinei unui contactor de curent continuu 54
L5 Lucrarea 5 – Studiul forțelor electrodinamice între conductoare paralele cu

secțiune dreptunghiulară parcurse de curent electric .................................................. 61
L6 Lucrarea 6 – Studiul întrerupătoarelor automate de joasă tensiune din familia

NZM ............................................................................................................................ 68
L7 Lucrarea 7 – Relee. Circuite pentru controlul, comanda și protecția motoarelor ..... 75

V
L8 Lucrarea 8 – Studiul releelor de curent diferențial .................................................... 94
Partea a III-a (Third part). Laboratory works – english version ......................... 108
L1 Laboratory work no. 1 – Simulator of naval air conditioning refrigeration system . 109
L2 Laboratory work no. 2 – Starting simulation of a three-phase asynchronous motor

by switching from star connexion to delta connexion ................................................ 116
L3 Laboratory work no. 3 – Study of cyclic thermal regime for low voltage AC
contactor ...................................................................................................................... 124
L4 Laboratory work no. 4 – Study of coil thermal regime for a DC contactor ............. 129
L5 Laboratory work no. 5 – Study of electrodynamic forces between parallel and

rectangular current paths of the electric devices ......................................................... 136
L6 Laboratory work no. 6 – Working study of automatic low voltage circuit breakers
from NZM family ........................................................................................................ 143
L7 Laboratory work no. 7 – Relays. Control and protection circuits for electric
motors ............................................................................................................. 151
L8 Laboratory work no. 8 – The study of residual current protective devices .............. 170
Anexe .......................................................................................................................... 184
A1 Anexa 1 – Alegerea materialului feromagnetic și stabilirea caracteristicii de

magnetizare ................................................................................................................. 185
A2 Anexa 2 – Diametrele standardizate ale conductoarelor de bobinaj ........................... 186
A3 Anexa 3 – Tabel cu constante de material .................................................................. 188
A4 Anexa 4 - Caracteristica ∆U=f(θ) a punții de măsură folosite în dispozitivul

experimental la Lucrarea 3 .......................................................................................... 189
A5 Anexa 5 - Caracteristica tensiune - supratemperatură a punții de măsură folosite la

dispozitivul experimental din Lucrarea 4 .................................................................... 190
B Bibliografie.................................................................................................................. 191
VI
Aparate electrice. Îndrumar de aplicații
Partea I. Proiect la Aparate Electrice:
Calculul unui dispozitiv electromagnetic de

curent continuu de tip U-I cu mișcare de
translație
Proiect la Aparate electrice – Dispozitiv electromagnetic de curent
continuu
1. Introducere. Condiții generale de lucru

Electromagneţii sunt ansambluri des utilizate în practică, intervenind atât ca surse de
energie, pentru că sunt bine adaptaţi pentru acţionarea aparatelor electromagnetice de comutaţie,
cât şi ca elemente de protecţie (relee) sau de automatizare (de execuţie), [1], [2].
Electromagneţii sunt definiţi ca fiind dispozitive care transformǎ energia electricǎ primitǎ
de o bobinǎ de la o sursǎ de alimentare în energie a câmpului magnetic, localizatǎ mai ales la
nivelul întrefierului de lucru şi concretizatǎ în acţiuni mecanice (forţe sau cupluri) care pot
realiza deplasǎri utile, predeterminate şi univoce, în sensul micşorǎrii întrefierului. Sursa de
alimentare poate fi de tensiune sau de curent, cu funcţionare în curent continuu sau în curent
alternativ.
Principalele pǎrţi componente ale electromagneţilor sunt :
- bobina (de tensiune sau de curent), care este eventual amplasatǎ pe o carcasǎ;
- miezul feromagnetic, ce cuprinde elemente fixe, dar şi elemente mobile, cum este
armǎtura mobilǎ (cu mişcare de rotaţie sau de translaţie);
- întrefierul de lucru, (existǎ şi întrefieruri parazite, mult mai mici), situat între elementele
fixe şi cele mobile ale miezului.
Dispozitivul electromagnetic avut în vedere în acest proiect este destinat asigurării
deplasării comandate a unui ansamblu mobil, pe o distanţă dată, pe seama alimentării bobinei
unui electromagnet de curent continuu, urmată de deplasarea de « revenire » a acestui ansamblu,
la întreruperea alimentării circuitului bobinei. Pentru a realiza calculul unui asemenea dispozitiv
trebuiesc precizate condiţiile mecanice de funcţionare, definite de caracteristica forţelor
rezistente, după care trebuie calculat corespunzător electromagnetul de acționare, deci miezul
feromagnetic, bobina de tensiune a electromagnetului, rezistenţa economizoare din circuitul
bobinei, pentru ca în final să se aprecieze timpul de « acţionare» pentru un asemenea ansamblu,
uneori acesta fiind chiar impus.
Condiţiile tehnice de funcţionare pentru electromagnetul de acţionare se referă la:
- Funcţionare normală, acţionare la tensiuni de alimentare ale circuitului bobinei
cuprinse între (0,85 – 1,05) Un;
- Menţinere, eventual chiar cu vibraţii, a armăturii mobile în poziţia acţionat la
scăderea tensiunii de alimentare la 0,7 Un;
- Eliberarea armăturii mobile din starea “acţionat” la scăderea tensiunii de alimentare la
(0,15 – 0,35) Un.
Date nominale de proiectare sunt:
- Tensiunea nominală, Un = 24 V, 48 V, 110 V, 220 V, 400 V cc ;
- Durata de conectare, DC = 1 ; 0,6 ; 0,4; 0,25; 0,15 etc.
- Temperatura ambiantă, θa = 35o C;
- Mediu: normal, industrial, coroziv, marin;
- Forţa rezistentă iniţială minimă: FR0 = (10 – 400) N;
2
- Forţa rezistentă iniţială maximă: FR1 = 2 * FR0 ;

- Valoarea întrefierului iniţial: δ0 = (4 – 10) mm.
Etapele de calcul ale electromagnetului în cadrul proiectului sunt :
1. Calculul preliminar al miezului feromagnetic (bobină pe miez cilindric sau bobină pe
miez rectangular)
2. Calculul preliminar al bobinei electromagnetului
3. Evaluarea caracteristicii electromecanice a electromagnetului, F(δ)
4. Evaluarea comportării în regim dinamic a armăturii electromagnetului
5. Calculul rezistenţei economizoare
3
continuu
2. ETAPA 1 – Calculul preliminar al miezului feromagnetic de formă

cilindrică
Se consideră schema miezului feromagnetic având coloanele armăturii mobile de formă

cilindrică, vezi Figura 1, cu considerarea dimensiunilor principale care îl definesc și care vor fi
exprimate în mm.
Figura 1 – Miez feromagnetic cu coloane de formă cilindrică pentru electromagneţi
Pentru început se adoptă materialul feromagnetic al miezului (tablă silicioasă sau fier
moale turnat) pentru care se cunoaşte caracteristica de magnetizare B(H) – vezi Anexa 1, [3].
Se consideră condiţiile tehnice de funcţionare pentru electromagneţii de curent continuu,
la care cele mai grele condiţii de acţionare sunt pentru:
U = 0.85 Un (1).
4
Forţa activă rezultantă Frez ce acţionează asupra armăturii mobile este:

Frez = 2 F (2),
unde F este forţa de atracţie la nivelul unei perechi de piese polare de secţiune transversală
cilindrică, S :
B2 S (3).
F=
2 µ0
Cu ajutorul Figurii 2 se completează Figura 1 cu dimensiunile ce definesc amplasarea
bobinei pe una din coloanele cilindrice ale miezului feromagnetic.
Figura 2 – Amplasarea bobinei electromagnetului de c.c. pe miez cilindric
Corespunzător forţei rezistente iniţiale, FR0, pentru o pereche de piese polare, se defineşte
forţa de calcul, Fcalcul, folosind relaţia:
F
F calcul
=k ⋅
sig
R0
, k = (1.1 ÷1.5)
sig (4),
2
unde ksig este coeficientul de siguranţă a acţionării, cu valori cu atât mai mari cu cât timpii de
acţionare sunt mai mici şi respectiv apropiate de unitate pentru electromagneţi de reţinere
(macarale pentru fixarea pieselor de prelucrat pe maşini unelte).
Condiţia de calcul a secţiunii transversale a miezului ţine seama de acţionarea la
tensiunea U (relaţia 1), care va genera doar 0.85 din inducţia magnetică B [T], după cum
urmează:
F (0.85 ⋅ Bδ 0 )2 S π d 2 k sig ⋅ FR 0 ⋅ µ 0 4 k sig ⋅ FR 0 ⋅ µ 0
k sig ⋅ R 0 = ⇔S = = ⇔d=
2 2µ 0 4 (0.85 ⋅ B )
δ0
2
π (0.85 ⋅ B )2
δ0
(5).
5
continuu
Inducţia magnetică iniţială în întrefier se alege Bδ0 = (0.1 – 0.3) T, cu valori cu atât mai
mari cu cât întrefierul iniţial, δ0, este mai mic. In mod normal δ0 = (5 – 10) mm. Permeabilitatea
vidului (aerului) are valoarea µ0=4 π 10-7 [H/m]. Dimensiunile secţiunii miezului rezultă în m2,
care este indicat să fie transformaţi în mm2. In cazul electromagneţilor de curent continuu miezul
feromagnetic are adesea formă cilindrică şi se realizează prin turnare, coloanele cilindrice de
diametru d fiind fixate pe porţiunile rectangulare de grosime “a” şi terminându-se cu piese polare
având diametrul dp, vezi Figura 1, Figura 2.
Diametrul dp al piesei polare, ce foloseşte la uniformizarea liniilor de câmp în zona
întrefierului, compensează efectul de umflare a liniilor de câmp magnetic şi are valoarea:
dp = 1.2 d (6).
Înălţimea pieselor polare, hp, rezultă din condiţia de a nu satura miezul în secţiunea
“critică” (π d hp), şi se calculează cu relaţia:
π d2 d (7).
≈ π d hp ⇔ hp ≈
4 4
Acelaşi raţionament referitor la secţiunea critica a miezului impune grosimea “a” a
traversei rectangulare:
π d2 d
≈ π d a⇔a ≈ (8),
4 4
iar dimensiunea “b” rezultă din condiţia:
π d2
≈ a ⋅ b ⇔ b ≈π ⋅ d > d p (9).
4
Miezul de formă rectangulară al traversei se realizează de obicei din tole de
grosime gt = 0.35 mm sau gt= 0.5 mm, împachetate cu tole marginale mai groase, de valoare gtm
= 0.8 mm sau gtm = 1 mm, astfel încât numărul de tole, nt, rezultă:
b
− 2 g tm
ki
nt = (10).
gt
Coeficientul ki = (0.8 – 1) este numit de “împachetare” tole şi ţine cont de grosimea
tolelor şi de tehnologia de împachetare. Se adoptă nt egal cu întregul imediat superior valorii de
calcul.
Lungimea armăturii mobile, la, va fi:
dp dp
la = +c+ =dp + c (11).
2 2
Pentru definirea preliminară a dimensiunilor axiale ale miezului feromagnetic se
calculează căderea de tensiune magnetică pe întrefierurile miezului:
 U m δ 0 = 2 ⋅ ℜδ 0 ⋅ Φ δ 0
 2 δ 0 Bδ 0
ℜ = δ 0 , Φ = B S = B π d p ⇒ U m δ 0 =
2
 δ0 µ S δ0 δ0 p δ0 µ0 (12).
 0 p 4
Piesele polare (montate cu filet) folosesc pentru uniformizarea distribuţiei liniilor de
câmp magnetic în zona întrefierului, dar şi pentru fixarea bobinei (a semibobinelor) pe miez.
6
Se evaluează solenaţia, ₣c ce trebuie dezvoltată de bobina electromagnetului ca fiind:

Um δ 0
Fc = (13),
1−α
unde α = 0.2 – 0.35 ţine seama de contribuţia căderii de tensiune magnetică pe miezul de fier, dar
şi de dispersie, cu atât mai mare cu cât δ0 este mai mare. Pentru calculul dimensiunilor axiale ale
miezului, vezi figura precedentă, se consideră ecuaţia de bilanţ termic al bobinei, care realizată
cu conductor cupru – email, clasă de izolaţie E, are temperatura maximă 120 oC şi
supratemperatura medie, υm = 40 – 45 oC:
Rb I b2 DC = k t S r ϑ m
(14),
unde Rb este rezistenţa electrică a bobinei:
ρ lm N
Rb = (15).
S Cu
Rezistivitatea cuprului la temperatura de lucru a bobinei, ρ este:
 ρ = ρ0 [1 + α Cu (ϑm + θ a )] (16).

α
 Cu = 4 . 3 ⋅10 −3
[1 / o
C ]
, ρ 0 = 1 . 58 ⋅ 10 −8
[Ω m ]
unde ρ0 este rezistivitatea cuprului la 0 oC, iar lm este lungimea medie a unei spire a
bobinei:
π ( Di + De )
lm = (17),
2
unde Di este diametrul interior al bobinei, iar De – diametrul exterior al bobinei, vezi Figura 2.
 Di = d + 2 j c + 2 g c
 (18).
 De = Di + 2 g bob
unde jc = 1 – 1.5 mm este jocul de montaj al carcasei bobinei,
jv = 3 – 5 mm jocul de ventilaţie,
gc = 1.5 – 2 mm grosimea carcasei de plastic sau ebonită,
gbob ≤ c – d – jv grosimea bobinei, care se alege la limită după calculul lui c,
N – numărul de spire al bobinei,
SCu – secţiunea conductorului de bobinaj,
SF – secţiunea ferestrei miezului feromagnetic,
kt = (4 – 8) [W/m2 oC] – coeficientul de transmitere al căldurii de la bobină către mediul
ambient, pe suprafaţa de răcire Sr şi la supratemperatura υmed,
t = (4 – 8) – raportul dintre înălţimea (hb) şi lătimea (lb) a bobinei, pentru o bobină de tip
înalt, folosită de obicei în curent continuu,
ku=0.7 – 0.9 este factorul de umplere al bobinajului în fereastra miezului.
Suprafaţa de răcire Sr se consideră dublul secţiunii medii a bobinei (considerând şi hb –
înălţimea bobinei):
π (Di + De )
Sr = 2 Sm = 2 hb (19).
2
7
continuu
Considerând cele precizate anterior în relaţia (14) se obţin dimensiunile înălţimii şi

lăţimii bobinei folosind succesiv relaţiile:
 Rb N I b2 DC ρ l m ( N I b )2 DC ρ π (Di + De ) Fc 2
 = = ⋅
 N N S Cu 2 ku S F ⇒
 N I b = Fc , N S Cu = k u S F , S F = hb l b = t hb
2

ρ π (Di + De ) Fc 2
⋅ = hb π (Di + De ) k t ϑmed ⇒
2 ku S F
(20).
 ρ Fc2 DC t
 hb = 3
 2 k u k t υ med

l = 3 ρ Fc2 DC
b 2 k u k t υ med t 2

Se determină dimensiunile H – înălţimea ferestrei şi c – distanţa dintre axele de simetrie

ale pieselor polare cu relaţiile de aproximare:
h ≅ H − h − 2 g ⇔ H = h + h + 2 g (21).

b p c b p c
l = c − d − j − j ⇔ c = l + d + j + j
b c v b c v
Cu ajutorul mărimilor anterioare (dimensiuni axiale) se defineşte lungimea medie a

liniilor de câmp magnetic în miezul de fier, lFe, ca fiind:
l = 2(l + j + j + g + d + h + h + a )
Fe b v c c b p
(22).
Preconizând funcţionarea miezului magnetic în punctul optim (vezi Figura 3), se va

calcula indicatorul tg β de forma:
 l Fe k H
tg β = S ℜ ⋅ k µ l k

δ1 B
⇒ β = arctg 0 Fe H (23).
 ℜδ 1 = 1 δ δ1 k B
 µ0 S
Considerând caracteristica de magnetizare a materialului miezului feromagnetic, B(H), se

identifică punctul M, pe caracteristica I, în care tangenta la curba de magnetizare face unghiul β
cu orizontala, punct ce defineşte valorile inducţiei magnetice în miez, BFe, respectiv ale
intensităţii câmpului magnetic, HFe, ce se notează pentru etapele viitoare ale proiectului, [4].
Se defineşte şi punctul A, de abscisă f [A/m], cu ajutorul căruia se calculează solenaţia ce
trebuie produsă de bobină:
Fb = f ⋅ l Fe (24),
cu observaţia că acest calcul se încheie dacă valorile propuse pentru Fc şi cele ce rezultă din
relaţia (24) pentru Fb nu diferă cu mai mult de (10 – 20)%. In caz contrar calculul se reia de la
adoptarea valorilor pentru Fc.
8
Figura 3 – Identificarea punctului optim de funcţionare şi a parametrilor corespunzători acestuia
În concluzie calculul preliminar al miezului feromagnetic defineşte:

- Dimensiuni ale secţiunii transversale a miezului;
- Dimensiuni axiale ale miezului;
- Solenaţia bobinei, Fb, ca informaţie utilă, pentru calculul bobinei;
- Diametrul preliminar al conductorului de cupru, cu şi fără izolaţie (dCu iz, dCu).
9
continuu
3. ETAPA 1’ – Calculul preliminar al miezului feromagnetic de formă

rectangulară
Se consideră în Figura 1’ schema miezului feromagnetic de formă rectangulară, cu

dimensiunile principale, pe care va fi amplasată bobina.
Figura 1’ – Electromagnet de c.c. cu miez rectangular
Pentru început se adoptă materialul feromagnetic al miezului (tablă silicioasă sau fier
moale) pentru care se cunoaşte caracteristica de magnetizare B(H) – vezi Anexa 1.
Se consideră condiţiile tehnice de funcţionare pentru electromagneţii de curent continuu,
la care cele mai grele condiţii de acţionare corespund la:
U = 0.85 Un (1’).
Forţa activă rezultantă Frez ce acţionează asupra armăturii mobile a electromagnetului
este:
Frez = 2 F (2’),
unde F este forţa de atracţie la nivelul unei perechi de piese polare de secţiune transversală
dreptunghiulară, S :
B2 S
F= (3’).
2 µ0
10
Considerând forţa rezistentă iniţială, FR0, se defineşte o forţă de calcul Fcalcul la nivelul
unei perechi de piese polare:
F
F calcul
=k ⋅sig
, k = (1.1 ÷1.5)
R0
sig (4’),
2
unde ksig este coeficientul de siguranţă a acţionării, cu valori cu atât mai mari cu cât timpii de
acţionare sunt mai mici şi respectiv apropiate de unitate pentru electromagneţi de reţinere
(macarale pentru fixarea pieselor de prelucrat pe maşini unelte).
Condiţia de calcul a secţiunii transversale a miezului ţine seama de acţionarea la
tensiunea U (relaţia 1’), care va genera doar 0.85 din inducţia magnetică B [T], după cum
urmează:
F (0.85 ⋅ Bδ 0 )2 S k sig ⋅ FR 0 ⋅ µ 0
k sig ⋅ R 0 = ⇔ S = a ⋅b =
2 2 µ0 (0.85 ⋅ Bδ 0 )2 (5’).
Inducţia magnetică iniţială în întrefier se alege Bδ0 = (0.1 – 0.3) T, cu valori cu atât mai mari cu
cât întrefierul iniţial, δ0, este mai mic. In mod normal δ0 = (4 – 10) mm. Permeabilitatea vidului
(aerului) are valoarea µ0=4 π 10-7 [H/m]. Dimensiunile secţiunii miezului rezultă în m2, care este
indicat să fie transformaţi în mm2. Secţiunea transversală se apropie de forma pătrată:
b ≈ (1.1 – 1.2) ·a (6’).
În urma calculelor “a” se adoptă ca număr întreg, exprimat în [mm].
Miezul de formă rectangulară se realizează de obicei din tole de grosime gt = 0.35 mm
sau gt= 0.5 mm, împachetate cu tole marginale mai groase, de valoare gtm = 0.8 mm sau gtm = 1
mm, astfel încât numărul de tole, nt, rezultă:
b
− 2 g tm
ki
nt =
gt (7’).
Coeficientul ki = (0.8 – 1) este numit de “împachetare” tole şi ţine cont de tehnologia de

împachetare şi de grosimea tolelor. Se adoptă nt aproximat cu întregul imediat superior.
Pentru definirea preliminară a dimensiunilor axiale ale miezului feromagnetic se
calculează căderea de tensiune magnetică pe întrefierurile miezului:
 U m δ 0 = 2 ⋅ ℜδ 0 ⋅ Φ δ 0
 2 δ 0 Bδ 0
ℜ = δ 0 , Φ = B S = B a b ⇒ U m δ 0 =
 δ0 µ S δ0 δ0 δ0 µ0 (8’).
 0
Se evaluează solenaţia, ₣c ce trebuie dezvoltată de bobina electromagnetului ca fiind:

Um δ 0
Fc = (9’),
1−α
Unde α = 0.2 – 0.35 ţine seama de contribuţia căderii de tensiune magnetică pe miezul de
fier, dar şi de dispersie, cu atât mai mare cu cât δ0 este mai mare. Pentru calculul dimensiunilor
axiale ale miezului, vezi figura precedentă, se consideră ecuaţia de bilanţ termic al bobinei, care
realizată cu conductor cupru – email, clasă de izolaţie E, are temperatura maximă 120 oC şi
supratemperatura medie, υmed = 40 – 45 oC:
Rb I b2 DC = k t S r ϑm (10’),
11
continuu
unde Rb este rezistenţa electrică a bobinei:

ρ lm N
Rb = (11’).
S Cu
Rezistivitatea cuprului la temperatura de lucru a bobinei, ρ este:
 ρ = ρ0 [1 + α Cu (ϑm ed + θ a )]
α Cu = 4.3⋅10 [1/ C ] , ρ0 = 1.58⋅ 10 [Ω m]
 −3 o −8 (12’).
lm este lungimea medie a unei spire a bobinei:

π ( Di + De )
lm = (13’),
2
unde Di este diametrul interior al bobinei, iar De – diametrul exterior al bobinei, vezi Figura 1’.
 Di = a + 2 j c + 2 g c
 (14’).
 De = Di + 2 g bob
unde jc = 1 – 1.5 mm este jocul de montaj al carcasei bobinei,
jv = 3 – 5 mm jocul de ventilaţie,
gc = 1.5 – 2 mm grosimea carcasei de plastic (ebonită),
gbob ≤ c – jc –gc – jv grosimea bobinei,
N – numărul de spire al bobinei,
SCu – secţiunea conductorului de bobinaj,
SF – secţiunea ferestrei miezului feromagnetic,
kt = (4 – 8) [W/m2 oC] – coeficientul de transmitere al căldurii de la bobină către mediul
ambient, pe suprafaţa de răcire Sr şi la supratemperatura υmed,
t = (4 – 8) – raportul dintre înălţimea (hb) şi lăţimea (lb) a bobinei, pentru o bobină de tip
înalt, folosită de obicei în curent continuu,
ku=0.7 – 0.9 este factorul de umplere al bobinajului în fereastra miezului.
Suprafaţa de răcire Sr se consideră dublul secţiunii medii a bobinei (considerând şi hb –
înălţimea bobinei):
π (Di + De )
Sr = 2 Sm = 2 hb
2 (15’).
Folosind cele precizate anterior în relaţia (10’) se obţin dimensiunile bobinei:
 Rb N I b2 DC ρ l m ( N I b )2 DC ρ π (Di + De ) Fc 2
 = = ⋅
 N N S Cu 2 ku S F ⇒
 N I b = Fc , N S Cu = k u S F , S F = hb l b = t hb
2

ρ π (Di + De ) Fc 2
⋅ = hb π (Di + De ) k t ϑ med ⇒
2 ku S F (16’).
 ρ Fc2 DC t
 hb = 3
 2 k u k t υ med

l = 3 ρ Fc2 DC
b 2 k u k t υ med t 2

12
Se determină dimensiunile H – înălţimea ferestrei şi c – distanţa dintre coloanele

armăturii fixe cu relaţiile de aproximare:
 h ≅ H −2g ⇔ H = h +2g
b c b c
 (17’).
l = c − j − j ⇔ c = l + j + j
b c v b c v
Lungimea tehnologică a armăturii mobile, la, ce trebuie să acopere piesele polare va fi:
la = 2 ⋅ a + c
(18’).
Cu ajutorul mărimilor anterioare (dimensiuni axiale) se defineşte lungimea de fier, lFe, ca
fiind:
l Fe = 2(l b + j v + j c + g c + a + hb + a ) (19’).
Preconizând funcţionarea miezului magnetic în punctul optim (vezi Figura 3), se va

calcula indicatorul tg β de forma:
 l Fe k H
tg β = S ℜ ⋅ k µ l k

δ1 B
⇒ β = arctg 0 Fe H (20’).
 ℜδ 1 = 1 δ δ1 k B
 µ0 S
Considerând caracteristica de magnetizare a materialului miezului feromagnetic, B(H), se

identifică punctul M, pe caracteristica I, în care tangenta la curba de magnetizare face unghiul β
cu orizontala, punct ce defineşte valorile inducţiei magnetice în miez, BFe, respectiv ale
intensităţii câmpului magnetic, HFe, ce se notează pentru etapele viitoare ale proiectului.
Figura 2’ – Identificarea punctului optim de funcţionare şi a parametrilor corespunzători acestuia
13
continuu
Se defineşte şi punctul A, de abscisă f [A/m], cu ajutorul căruia se calculează solenaţia ce

trebuie produsă de bobină:
Fb = f ⋅ l Fe (21’),
cu observaţia că acest calcul se încheie dacă valorile propuse pentru Fc şi cele ce rezultă din
relaţia (21’) pentru Fb nu diferă cu mai mult de (10 – 20)%. In caz contrar calculul se reia de la
adoptarea valorilor pentru Fc.
În concluzie calculul preliminar al miezului feromagnetic defineşte:

- Dimensiuni ale secţiunii transversale a miezului;
- Dimensiuni axiale ale miezului;
- Solenaţia bobinei, Fb, pentru calculul bobinei;
- Diametrul preliminar al conductorului de cupru, cu şi fără izolaţie (dCu iz, dCu).
14
4. ETAPA 2 – Calculul preliminar al bobinei de tensiune pentru un

electromagnet de curent continuu
Datele iniţiale ale acestei etape sunt cele rezultate de la calculul miezului feromagnetic,
deci solenaţia bobinei Fb, la care se adaugă Un, DC, tipul curentului, condiţiile ambiante, condiţii
speciale etc. Condiţiile tehnice de funcţionare au fost indicate la începutul etapei precedente.
Se vor calcula în această etapă numărul de spire ale bobinei, N, diametrul de cupru al
conductorului de bobinaj, dCu, diametrul conductorului izolat, dCu iz, numărul de spire pe strat, n1,
numărul de straturi, n2, dimensiunile bobinei (trebuie confirmate valorile anterioare) lb şi hb,
rezistenţa bobinei, Rb.
Calculul de verificare confirmă amplasarea bobinei în fereastra miezului, solenaţia
bobinei, Fb, încălzirea bobinei şi caracteristica electromecanică, care trebuie să fie poziţionată
deasupra caracteristicii rezistente.
Pentru a determina numărul de spire al bobinei de tensiune, N, se scriu succesiv relaţiile:
Un Un U S
Fb = N I = N =N = n Cu ⇔
Rb ρ lm N ρ lm
SCu
ρ lm Un (25),
=
SCu Fb
unde ρ – rezistivitatea cuprului la temperatura medie a bobinei (calculate anterior, relaţia 15), iar
θmed = θa + υmed. Din relaţia (13) de bilanţ termic se pot scrie ecuaţiile ce permit determinarea
numărului de spire, N:
ρ lm N I 2 ρ lm Fb2
DC = kt S r ϑmed ⇔ DC = kt S r ϑmed
S Cu S Cu N
S r = 2 S med = π (Di + De ) hb ⇒ N =
U n Fb DC
kt S r ϑmed
(26),
unde numărul de spire al bobinei, N, se alege numărul întreg imediat superior valorii de calcul
din relația (26).
Curentul electric care trece prin spirele bobinei este:
I =
b
F (N I )
=
b
[ A] (27).
N N
Dacă se consideră densitatea de curent, în raport cu j0 = (1.5 – 2.5) A / mm2, cunoscut:
j0
j=
DC (28),
15
continuu
atunci rezultă diametrul de cupru al conductorului care se calculează din relaţia următoare:
πd 2
Cu
j=I ⇒d =
4I
[mm]
b
4
b Cu
π j (29).
Valoarea dCu se alege cea imediat superioară din Anexa 2, tabelul de conductoare, şi se
notează şi diametrul de cupru izolat standardizat, dCu iz.
În cele ce urmează se confirmă valoarea solenaţiei dezvoltate de bobină (Fc = Fb), după
care se verifică jocul de ventilaţie, jv, care atestă faptul că bobina se poate amplasa în fereastra
disponibilă a miezului.
Se calculează rezistenţa bobinei folosind curentul Ib obţinut cu relaţia (27):
R =
b
Un
[Ω] (30).
Ib
Se poate adopta (din nou) grosimea carcasei, gc = (1 – 3) mm, cu atât mai groasă cu cât
valoarea lui dCu este mai mare.
Înălţimea bobinajului, vezi Figura 4, se apreciază cu aceeaşi relaţie indiferent dacă
miezul este rectangular sau cilindric:
hb = H – 2 gc (31).
Figura 4 – Definire lungime medie a unei spire, lm, pentru miez cilindric
16
Numărul de spire pe strat rezultă:
hb
n1 =
d Cu iz (32),
iar numărul de straturi va fi:
N
n2 =
n1 (33).
In aceste condiţii grosimea bobinei va rezulta:
g 'bob = n2 ku d Cu iz (34).
Factorul de umplere, ku, are valori subunitare în intervalul (0.7 – 0.9).
Grosimea bobinei se poate defini şi cu ajutorul indicatorului n0 [spire / cm2], din tabelul
de conductoare din Anexa 2, ce consideră valorile dCu şi defineşte secţiunea ferestrei ocupată de
bobinaj, Sbob:
Sbob =
N
n0
cm 2[ ] (35),
astfel încât grosimea bobinei rezultă:
g bob =
S bob
[mm]
hb (36).
Verificarea jocului de ventilaţie, jv, ce trebuie să aibă valori de ordinul (3 – 5) mm, se
poate face cu relaţia ce utilizează şi valorile jocului tehnologic de montare, jc = (0.5 – 1) mm:
jv = c − jc − g c − g 'bob ≥ 3 mm (37).
Îndeplinirea condiţiei ca jocul de ventilaţie să fie în intervalul precizat anterior confirmă
posibila amplasare a bobinei pe miezul feromagnetic.
În continuare se va confirma solenaţia bobinei. Pentru aceasta se evaluează lungimea
medie a unei spire a bobinei, lm, care în cazul din Figura 4 este dată de relaţia:
π (Di + De )
lm = [mm]
2
 Di = a + 2 ⋅ jc + 2 ⋅ g c
 (38).
 De = Di + 2 ⋅ g b
Rezultă în consecinţă rezistenţa de calcul a bobinei, Rb*, de forma:
4 ρ lm N
Rb =
*
[Ω]
π d Cu 2 (39).
17
continuu
Valoarea obţinută din ultima relaţie trebuie să fie cât mai apropiată de valoarea obţinută
cu relaţia (30). Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci trebuie ajustat numărul de spire sau se
acceptă valori Rb ceva mai mici, ce vor genera solenaţii ale bobinei mai mari, astfel încât să
permită funcţionarea electromagnetului. In cazul în care diferenţele dintre rezultatele obţinute cu
relaţiile (30) şi (39) sunt mari, atunci se poate relua calculul de la începutul etapei. Valoarea
finală care se va adopta pentru rezistența bobinei, R'b reprezintă media aritmetică a valorilor
obținute cu relațiile (30) și (39).
In vederea verificării termice a bobinei, se acceptă condiţiile termice cele mai grele de
funcţionare, ce consideră condiţia tehnică de funcţionare normală la 1.05 Un căreia îi corespunde
un curent electric:
Un
I * = 1.05 (40).
Rb'
În consecinţă ecuaţia de bilanţ termic devine:
Rb' I * DC = kt S r* ϑm*
2
(41).
Sr* este secţiunea de răcire pentru dimensiunile obţinute ale bobinei, cu grosimea gbob. Se
poate calcula supratemperatura medie:
Rb' I * 2 DC
ϑm =
*
(42),
kt S r*
precum şi temperatura medie:
θ m* = ϑm* + θ a (43),
respectiv temperatura celui mai cald punct al bobinei:
θ max 1.05 U n = 2 θ m* − θ a + ϑs (44),
υs = (5 – 8) oC este supratemperatura la suprafaţa exterioară a bobinei.

Trebuie să fie verificată condiţia, impusă de tipul de izolaţie cupru – email, clasă E:
θ max ≤ 120 oC (45).

Dacă această condiţie nu este îndeplinită este necesară funcţionarea electromagnetului cu
o rezistenţă economizoare (etapa 5), care se conectează în serie cu bobina electromagnetului
limitând curentul la o valoare “de menţinere”:
Im ≤ I * (46).
18
5. ETAPA 3 – Evaluarea caracteristicii electromecanice a

electromagnetului de curent continuu
Valoarea adoptată la etapa 1 – Calculul preliminar al miezului feromagnetic, pentru

inducţia magnetică iniţială, Bδo [T], permite evaluarea forţei de atracţie F0 = F (δ0) > FR0 cu
ajutorul relaţiei:
F (δ 0 ) = 2
Φ2
=
(Bδ 0 S ) [N ] 2
2 µ0 S p µ0 S p (47).
In cazul unui miez rectangular în relaţia (47) se consideră Sp = S.

Evaluarea solenaţiei bobinei prin metoda raportării cu definirea unghiului β (din tg β)
precizează inducţia în miezul electromagnetului cu armătura mobilă atrasă, BFe, care este de fapt
inducţia magnetică în miez la întrefierul minim, δ1 ≈ 0 mm, ceea ce permite definirea forţei
portante Fp, vezi Figura 5, cu ajutorul relaţiei:
Fp = F (0 ) = 2
Φ*
2
=
( BFe S )
2
[N ]
2 µ0 S p µ0 S p (48).
Figura 5 – Caracteristici ale evoluţiei forţelor în raport cu întrefierul la electromagnetul de curent

continuu
19
continuu
Considerând expresia care aproximează caracteristica electromecanică a unui asemenea

electromagnet ca fiind de forma:
F (δ ) =
c1
[N ]
(δ + c2 )2
(49).
unde c1 şi c2 reprezintă constante pentru un electromagnet ce se pot determina din următorul
sistem de ecuaţii:

F (δ ) =
c1
[N ]
 0
(δ 0 + c2 )2
 (50).
F (0) = 12 [N ]
c

 c2
a cărui rezolvare defineşte constantele după cum urmează:
  
2
  
c = F (0 )  δ0 
1  F (0 ) 
  F (δ )  − 1
  0  (51).
 δ0
 c2 =
 F (0 )
−1

 F (δ 0
)
Se trasează apoi caracteristica electromecanică a electromagnetului calculat (vezi Figura
5), pentru constantele definite cu relaţiile (51) şi se compară cu caracteristica forţelor rezistente
FR(δ), determinată de constantele resorturilor, de forţele de frecare etc. Alura lui FR(δ)
corespunde unui aparat electric de comutaţie cu contacte. Evident pentru ca armătura mobilă să
se poată deplasa şi să se asigure funcţionalitatea electromagnetului trebuie ca:
F(δ) > FR(δ) (52),
pentru orice valoare reală a întrefierului δ.
20
6. ETAPA 4 – Evaluarea comportării în regim dinamic a armăturii mobile

a electromagnetului
Curbele din Figura 5 permit şi evaluarea timpului de mişcare a armăturii mobile a

electromagnetului dacă se precizează corect alura caracteristicii rezistente, FR(δ) şi masa
ansamblului în mişcare, pentru poziţia de mişcare cea mai dificilă a miezului, când armătura
mobilă este în partea inferioară (de jos), ceea ce implică ca forţa de acţionare să învingă şi forţa
de greutate a armăturii, Figura 6.
Figura 6 – Electromagnetul de curent continuu cu armătura mobilă plasată în partea inferioară
Masa în mişcare are drept principală componentă masa armăturii mobile, M’, dar şi masa
altor elemente prinse de aceasta care se mişcă în acelaşi timp cu armătura mobilă. Prin urmare
aceasta se evaluează în funcţie de construcţia dispozitivului electromagnetic considerat. Se
consideră şi densitatea miezului feromagnetic, ρFe = 7.8 · 103 [kg / m3], pentru calculul masei
armăturii mobile:
M ' = ρ Fe ⋅V = ρ Fe ⋅ a ⋅ b ⋅ la (53).
Pentru a evalua timpul de mişcare a armăturii mobile se va folosi teorema variaţiei
energiei cinetice, de forma:
d Wc = d L (54),
unde d Wc este variaţia infinitezimală a energiei cinetice, iar d L – lucrul mecanic infinitezimal
efectuat de elementele în mişcare. Relaţia precedentă se poate scrie în creşteri finite:
∆ Wc = ∆ L (55).
21
continuu
Stările succesive ale armăturii mobile pot fi definite pe seama unei partiţii convenabile a
domeniului de variaţie al întrefierului, (0 – δ0), posibile în mişcarea armăturii mobile,
preferându-se domenii egale, Figura 7, cu precizie cu atât mai mare cu cât n este mai mare:
δ 0 − δ1 = δ1 − δ 2 = ... = δ n −1 − δ n
(56).
Figura 7 – Partiţionarea cursei armăturii mobile a electromagnetului
Se identifică astfel, între curba forţei active F(δ) şi cea a forţei rezistente FR(δ)
suprafeţele S1, S2, …, Sn, proporţionale în fapt cu lucrul mecanic, Lk, efectuat de armătura mobilă
în deplasarea de la δk-1 la δk:
Lk ≈ S k , Lk = S k [mm 2 ]k F 
 N   m 
kδ 
 mm   mm 
 (57),
unde Sk [mm2] se poate aprecia prin planimetrizare, la trasarea curbelor din Figura 7 pe hârtie
milimetrică, iar factorii de scară kF şi kδ se identifică pentru fiecare reprezentare grafică în parte.
Pentru domeniul [δ0, δ1] se pot scrie succesiv relaţiile:
∆ Wc 0−1 = ∆ L0−1 (58),
v12 − v02
M' = S1 k F k δ (59),
2
22
unde v0 = 0, deci mişcarea începe din stare de repaus după închiderea contactului k, Figura 6.
2 S1 k F k δ 2 S1 k F k δ
v1 = v02 + =
M' M' (60).
Viteza medie a armăturii mobile pe intervalul [δ0, δ1] va fi:
v0 + v1 v1
v1m = =
2 2 (61).
Prin urmare timpul de mişcare pe acest prim interval considerat va fi:
δ 0 − δ1
∆ t1 = (62).
v1m
In concluzie la momentul ∆t1 corespunde viteza v1 a armăturii mobile şi poziţia δ1 a
acesteia.
Pentru următorul interval, [δ1, δ2] se pot scrie în mod similar următoarele relaţii:
 v22 − v12
M ' 2 = S 2 k F kδ

v2 = v12 + 2 S 2 k F kδ
 M'
 (63),
 v +v
v2 m = 1 2
 2
 δ1 − δ 2
 ∆ t 2 =
 v2 m
astfel încât la momentul ∆t1 + ∆t2 armătura mobilă are viteza v2 şi poziţia δ2.
Se poate continua în mod similar acelaşi raţionament pentru un domeniu oarecare [δk-1,
δk], caz în care se pot scrie relaţiile:
 vk2 − vk2−1
M ' = S k k F kδ
2

vk = vk2−1 + 2 S k k F kδ
 M'

 v + vk
vkm = k −1 (64),
 2
 δ k −1 − δ k
 ∆ tk = v
 km
23
continuu
astfel încât la momentul ∆t1 + ∆t2 +…+ ∆tk armătura mobilă va avea viteza vk şi se va găsi în
poziţia δk.
După ultimul interval al întrefierului [δn-1, δn] se poate defini timpul de mişcare al
armăturii mobile, τm, şi se pot trasa curbele v(t) respectiv δ(t) pe durata mişcării acesteia:
n
τ m = ∑ ∆ tk (65).
k =1
Timpul de acţionare pentru un electromagnet, ta, are o componentă de mişcare τm, definită
cu relaţia (65), şi o componentă de pornire, τp:
ta = τ m + τ p (66),
unde τp se obţine ca fiind egală cu constanta de timp a circuitului bobinei, T0.
Considerând că forţa de atracţie se poate obţine ca forţă generalizată de tip Lagrange:

 Wmagn
=
1
L (δ ) I * 2
∂ Wmagn 1 k0 I * 2 (67),
2 ⇒F =− = ⋅

(
 Lδ = ) ko ∂ δ 2 (δ + c )2
(δ + c2 )
2

prin derivarea energiei magnetice pentru întrefierul maxim iniţial, δ0, rezultă:
2 F (δ 0 )(δ 0 + c2 )
2
1 k0 I * 2
F (δ 0 ) = ⋅ ⇒ k =
2 (δ 0 + c2 ) (68),
2 0
I *2
astfel încât inductanţa bobinei electromagnetului la întrefierul δ0 va fi:
k0
L0 = (69),
δ 0 + c2
iar constanta de timp a circuitului bobinei la δ0:
L0
T0 = (70).
Rb
Timpul total de acţionare pentru electromagnetul de curent continuu proiectat rezultă deci
ca fiind:
t a ≅ τ m + T0 [s ] (71).
Valorile obţinute pentru ta trebuie să fie cel mult de ordinul zecimilor de secundă, [5].
24
ETAPA 5 – Calculul rezistenţei economizoare
În cazul unui electromagnet de curent continuu poate fi necesară utilizarea unei rezistenţe
economizoare, Re, montată în serie cu bobina de tensiune a electromagnetului, pentru limitarea
valorii curentului prin bobină şi implicit, obţinerea unor temperaturi mai mici de încălzire a
acesteia. De asemenea această rezistenţă poate fi utilă pentru a realiza reducerea timpului de
acţionare în funcţionarea acestui tip de electromagneţi prin forţarea regimului tranzitoriu. Modul
ei de conectare în circuit este ilustrat în Figura 8, în care c1 şi c2 sunt contactele aparatelor
electrice de comutaţie aferente, [6].
Figura 8 – Introducerea rezistenţei economizoare în circuitul bobinei
Utilitatea rezistenţei economizoare este evidenţiată prin calculul indicatorului m, unde:

Fp *
m2 = (72),
Fr max *
cu valori mult mai mari decât 1, m = (10 – 103). Indicele “*” se referă la faptul că mărimile care
intervin corespund valorii minime a întrefierului, teoretic 0, practic nenul, δmin (vezi Figura 9).
Pentru a defini parametrii corespunzători rezistenţei economizoare, Re, PRe, se ţine seama
de condiţia tehnică ce impune funcţionarea normală a electromagnetului la o tensiune de
alimentare a bobinei U = 0.85 Un, ceea ce presupune valori ale forţei portante, în prezenţa acestei
rezistenţe, Fpe, de forma:
1
Fpe = k F* ⇔
2 S 1 r max
0.85
(73),
Fpe = k Fr*max
unde kS1 = 1.05 – 2.5 reprezintă un coeficient de siguranţă a acţionării electromagnetului,
iar
k = 1.5 – 2 este un factor de corecţie.
Având în vedere faptul că valorile forţei de atracţie sunt proporţionale cu pătratul
valorilor solenaţiei (ale curentului ce parcurge spirele bobinei) se pot scrie relaţiile:
25
continuu
2
U 
  n
2
F  R  m
=  
R 2
p b
2 = 1 + e
 = ⇔
 U   R
e
F  k
 
p n b
R +R b e  (74).
2
 m   U 
R =R  − 1 , P = R  n

 k  R +R
e b Re e
b e 
Figura 9 – Influenţa rezistenţei economizoare asupra caracteristicii electromecanice a

electromagnetului
Cunoscând parametrii nominali ai rezistenţei economizoare se poate realiza apoi

proiectarea preliminară a acesteia, care pentru varianta constructivă utilizată de obicei în
asemenea situaţii, de tip rezistor bobinat într-un strat, după alegerea materialului conductor şi
după adoptarea temperaturii admisibile, vezi Anexa 3, permite calculul următorilor parametri:
- Suprafaţa de răcire a carcasei rezistorului, Src:
ρe  W 
Sr c = , kt = (15 − 40)  2 o 
kt θ adm m C  (75);
- Diametrul conductorului, dc:
4 ρ Src
dc = 3
π k in Re (76).
26
Constanta kin poartă numele de coeficient de înfăşurare şi are valori de (1.05 – 1.2) pentru
fir rezistiv izolat, respectiv de (1.5 – 2) pentru fir rezistiv neizolat.
- Lungimea conductorului, L:
π Re d 2
L= (77);
4ρ
- Dimensiunile carcasei cilindrice a rezistorului, Dc şi lc:
 S r c = π Dc lc

 Dc = ε ∈  1 ÷ 1  ⇔
l 15 5 
 c
 Sr c
 lc =
 επ

 ε Sr c (78);
D
 c =
π
- Numărul de spire al înfăşurării rezistorului, Nr:
L
Nr = (79);
π Dc
- Pasul înfăşurării, t:
lc
t=
Nr (80),
cu respectarea condiţiei:
t≤kd (81).
În final se recalculează valoarea rezistenţei electrice a rezistorului proiectat ţinând seama
de rezultatele calculului preliminar şi se obţine:
 4ρl N
 R * = m r
e
πd 2

 πD
 l =
c
cos β
m
 2
(82).
 tg β = t
 D
2
c
27
continuu
Valorile obţinute cu ajutorul relaţiilor (82) trebuie să depăşească cu maxim (5 – 10)%

valorile propuse. După reprezentarea la scară a rezistorului calculat se analizează posibilităţile de
amplasare ale acestuia pe aparatul de comutaţie, de preferat astfel încât influenţele termice
reciproce să fie cât mai reduse.
Metoda 2 – Calculul rezistenței economizoare pornind de la încălzirea maximă admisă
Se consideră ecuația de bilanț termic în care valoarea supratemperaturii medii este

impusă de temperatura maximă admisibilă corespunzătoare clasei de izolație E :
θ max = 2 θ m** − θ a + ϑs ≤ 120 oC ⇒

θ = ϑ + θ a ≤ 75 ⇔ ϑ ≤ 40 C
** ** ** o (83).
m m m
ϑm
**
=
(R '
b
+ Re ) I ** 2 DC
= 40 ⇒
*
kt S r
(1.05⋅U ) ⋅ DC − R
(84).
2
Re ≥ n '
kt ⋅ S r ⋅ϑm
** b
Se va adopta pentru rezistența economizoare o valoare standardizată, superioară celei

obținute din calcul cu relația (84), corespunzătoare unei puteri disipate superioare valorii de
calcul din relația următoare :
PR = Re ⋅ I m2 = Re ⋅
(1.05⋅U )n
2
e
(Re
+ Rb
'
) 2 (85).
28
7. Tabel de parametri și valorile acestora

Nr.crt. Denumire parametru Simbol utilizat Valoare Unitate de
numerică măsură
1 Tensiune nominală de alimentare Un [V]
2 Durată relativă de conectare DC [ %]
3 Temperatură ambiantă θa 35 [oC]
4 Forță rezistentă inițială minimă FR0 [N]
5 Forță rezistentă inițială maximă FR1 [N]
6 Valoare inițială (maximă) a δ0 4 - 10 [mm]
întrefierului
7 Forță de calcul Fcalcul [N]
8 Coeficient de siguranță a acționării ksig 1.1 – 1.5 -
9 Permeabilitate magnetică a vidului μ0 4 · π · 10 -7 [H/m]
10 Inducție magnetică inițială în întrefier B δo 0.1 – 0.3 [T ]
11 Diametru secțiunii transversale a d [mm]
miezului
12 Secțiune transversală a miezului S [mm2]
13 Diametru al pieselor polare dp [mm]
14 Înălțime a pieselor polare hp [mm]
15 Grosime a traversei rectangulare a [mm]
16 Lățime a traversei rectangulare b [mm]
17 Grosime a tolei gt 0.35 ; 0.5 [mm]
18 Grosime a tolei marginale gtm 0.8 ; 1 [mm]
19 Lungime a armăturii mobile la [mm]
20 Secțiune a piesei polare Sp [mm2]
21 Distanță dintre axele de simetrie ale c [mm]
pieselor polare
22 Cădere de tensiune magnetică U m δo [A · sp]
23 Reluctanță magnetică totală a ℜ δo [1/H]
întrefierului inițial
24 Solenație ce trebuie dezvoltată de Fc [A · sp]
bobina electromagnetului
25 Coeficient de dispersie a solenației α 0.2 – 0.35 -
26 Supratemperatură medie a bobinei υm 40 - 45 [ C]
o
27 Rezistență a bobinei Rb [Ω]

28 Curent electric prin bobină Ib [A]
29 Coeficient de transmitere a căldurii kt 4-8 [W/(m2 ·
de la bobină către mediul ambiant o
C)]
30 Suprafață de răcire a bobinei Sr [mm2]
31 Rezistivitate cupru la temperatura ρ [Ω · m]
de lucru
32 Rezistivitate cupru la temperatura ρ0 1.58 · 10-8 [Ω · m]
ambiantă
33 Lungime medie a unei spire a bobinei lm [m]
34 Coeficient de dilatare al cuprului αCu 4.3 · 10-3 [1 / oC]
cu temperatura
29
continuu
35 Diametru interior al bobinei Di [mm]

36 Diametru exterior al bobinei De [mm]
37 Joc de montaj al carcasei bobinei jc 1 – 1.5 [mm]
38 Joc de ventilație jv 3-5 [mm]
39 Grosime a carcasei bobinei gc 1-3 [mm]
40 Număr de spire al bobinei N -
41 Secțiune a conductorului de bobinaj SCu [mm2]
42 Secțiune a ferestrei miezului SF [mm2]
feromagnetic
43 Înălțime bobină hb [mm]
44 Lățime bobină lb [mm]
45 Raport înălțime bobină pe lățime t 4-8 -
bobină
46 Factor de umplere bobinaj ku 0.7 – 0.9 -
47 Secțiune medie a bobinei Sm [mm2]
48 Înălțime a ferestrei bobinei H [mm]
49 Lungime medie a miezului lFe [mm]
feromagnetic
50 Reluctanță magnetică a întrefierului ℜ δ1 [1/H]
final
51 Valoare finală a întrefierului δ1 [mm]
52 Unghi format de tangenta la curba de β [o]
magnetizare cu direcția orizontală
53 Coeficient de reprezentare la scară a KH -
intensității câmpului magnetic
54 Coeficient de reprezentare la scară a KB -
inducției câmpului magnetic
55 Intensitate a câmpului magnetic în HFe [A/m]
miez în punctul optim de funcționare
56 Inducție a câmpului magnetic în BFe [T ]
miez în punctul optim de funcționare
57 Solenație ce trebuie produsă de bobină Fb [A · sp]
58 Diametru conductor de Cu fără izolație dCu [mm]
59 Diametru conductor de Cu cu izolație dCu iz [mm]
60 Grosime a bobinei gbob [mm]
61 Valoare a constantei de abscisă f [A/m]
62 Temperatură medie a bobinei θm [oC]
63 Densitate de curent teoretică a cuprului jo 1.5 – 2.5 [A/mm2]
64 Densitate de curent reală a cuprului j [A/mm2]
65 Număr de spire pe strat al bobinei n1 -
66 Număr de straturi al bobinei n2 -
67 Grosime recalculată a bobinei g'bob [mm]
68 Densitate de spire a bobinei n0 [spire / cm2]
69 Secțiune a ferestrei ocupată de bobinaj Sbob [mm2]
70 Rezistență de calcul a bobinei R*b [Ω]
71 Temperatură a celui mai cald punct θmax [oC]
30
al bobinei
72 Curent maxim admis prin bobină la I* [A]
funcționare normală
73 Valoare de menținere a curentului Im [A]
prin bobină
74 Forță de atracție a electromagnetului în F0 [N]
momentul inițial al deplasării armăturii
mobile
75 Forță portantă a electromagnetului Fp [N]
76 Constantă 1 a electromagnetului pentru C1 [N · mm2]
trasarea caracteristicii electromecanice
77 Constantă 2 a electromagnetului pentru C2 [mm]
trasarea caracteristicii electromecanice
78 Masă a ansamblului în mișcare M' [kg]
al electromagnetului
79 Densitate a miezului feromagnetic al ρFe 7.8 · 103 [kg / m3]
armăturii mobile
80 Volum al armăturii mobile V [m3]
81 Suprafețe obținute prin partiționare Sk [mm2]
cursă armătură mobilă
82 Lucru mecanic corespunzător fiecărei Lk [J]
suprafețe a partiției
83 Factor de scară al forței KF [N/mm]
84 Factor de scară al întrefierului Kδ [m/mm]
85 Viteză a armăturii mobile la sfârșitul vk [m/s]
intervalului k al partiției
86 Viteză medie a armăturii mobile pe vkm [m/s]
intervalul k al partiției
87 Timp de mișcare al armăturii mobile Δ tk [s]
pe intervalul k al partiției
88 Timp total de mișcare a armăturii mobile τm [s]
89 Timp de pornire a armăturii mobile τp [s]
90 Timp total de acționare al ta [s]
electromagnetului
91 Inductanță a bobinei electromagnetului L0 [H]
92 Constantă de timp a circuitului bobinei T0 [s]
93 Indicator al rezistenței economizoare m 10 - 103 -
94 Valoare a rezistenței economizoare Re [Ω]
95 Putere disipată pe rezistența economizoare PRe [W]
96 Factor de corecție la acționarea k 1.5 - 2 -
electromagnetului
97 Suprafață de răcire a carcasei rezistorului Src [mm2]
98 Diametrul conductorului pentru realizare dc [mm]
rezistență economizoare
99 Coeficient de înfășurare a conductorului kin 1.05 - 2 -
de realizare a rezistenței economizoare
100 Lungime conductor pentru realizare L [mm]
rezistență economizoare
31
continuu
101 Diametru al carcasei cilindrice a Dc [mm]

rezistenței economizoare
102 Lungime a carcasei cilindrice a lc [mm]
103 Număr de spire al înfășurării rezistenței Nr -
economizoare
104 Pasul înfășurării rezistenței economizoare t [mm]
105 Unghi de înfășurare spire ale β2 [o]
106 Supratemperatură la suprafața υs 5-8 [oC]
exterioară a bobinei
32
Partea a II-a. Lucrări de laborator
33
Lucrarea 1 – Simulatorul instalației frigorifice navale de aer condiționat
Lucrarea 1: Simulatorul instalației frigorifice navale de aer condiționat
Lucrarea de laborator cuprinde denumirea și domeniul de utilizare al instalației frigorifice

de aer condiționat simulate, principalele caracteristici contructive funcționale și dimensionale ale
acesteia, precum și modul de funcționare. Se pune accent cu precădere pe modul de interpretare a
funcționării pornind de la schema electrică de comandă, atât pentru o funcționare în regim
normal, cât și la apariția unui defect oarecare.
Simulatorul este destinat utilizării în scopuri didactice, permiţând aprofundarea
cunoştinţelor legate de principalele elemente ale unei instalaţii de aer condiţionat. Principiul de
funcţionare al acestei instalaţii este evidențiat prin intermediul circuitelor de lumină dinamică.
Prin utilizarea de culori diferite a ledurilor în circuitul de agent frigorific este posibilă
identificarea stărilor acestuia în diferitele puncte ale instalaţiei tehnologice (stare lichidă şi / sau
gazoasă). Schema simulatorului realizează toate intercondiţionările existente în instalaţia reală şi
contribuie la formarea deprinderilor pentru utilizarea corectă a acesteia.
Prin cunoaşterea algoritmului funcţional poate fi înțeleasă funcţionarea schemei electrice
propriu-zise, iar prin simularea declanșării diverselor protecţii se pot forma deprinderi în analiza
cauzelor defecţiunilor apărute şi asupra metodelor de remediere necesare.
Caracteristicile principale constructive funcționale și dimensionale se referă la :

- Datele tehnice generale, adică tensiunea de alimentare de 230 V, frecvența de lucru de
50 Hz și valoarea maximă a curentului electric absorbit de 950 mA ;
- Dimensiunile de gabarit, adică lungimea de 82 cm, lățimea de 25 cm și înălțimea de 82
cm ; masa simulatorului, care este de 21 kg ;
- Elementele componente, care se referă la relee de tip Ri13 (tensiune nominală de 230 V
la 50 Hz, 15 bucăți), releu de timp (tensiune nominală de 230 V la 50 Hz, 1 bucată), LED-
uri de tip 1 (202 bucăți), LED-uri de tip 2 (12 bucăți), comutatoare, butoane de pornire și
oprire etc.
Elementele care apar în Figura 1.1, Figura 1.2 și Figura 1.3 au rolurile precizate după cum
urmează :
- Bp - la acţionarea acestui buton se alimentează cu tensiune întreaga schemă electrică
(buton pornire instalaţie);
- Bo - buton oprire instalaţie — la acţionare se scoate de sub tensiune întreaga schemă
electrică;
- B11 - buton simulare pornire pompă de apă răcire condensator - la acţionare se
iniţiază pornirea luminii dinamice simulând răcirea condensatorului cu apă de mare
(LED-uri de culoare galbenă);
- B12 - buton simulare oprire pompă de apă; la acţionare se întrerupe funcţionarea
luminii dinamice;
- B21 - buton simulare funcţionare motor ventilator - la acţionare se simulează pornirea
ventilatorului prin aprinderea LED-ului corespunzător de culoare verde.
Automat, odată cu pornirea motorului ventilatorului, se simulează şi pornirea
compresorului, pornire indicată prin aprinderea LED-ului corespunzător de culoare
34
verde şi iniţierea pornirii luminii dinamice ce simulează circulaţia freonului în

întreaga instalaţie frigorifică;
- B22 - buton simulare oprire ventilator - la acţionare se întrerupe funcţionarea
ventilatorului, simulată prin aprinderea LED-ului corespunzător de culoare roşie;
- B3 - buton oprire compresor - la acţionare se simulează întreruperea funcţionării
compresorului, semnalizată prin aprinderea LED-ului de culoare roşie şi oprirea
luminii dinamice. Tot la acţionarea acestui buton se întrerupe automat funcţionarea
ventilatorului;
- B41- buton de verificare a lămpilor - la acţionare se aprind toate LED-urile de
semnalizare de pe panou;
- B42 - buton de verificare a circuitului de lumină dinamică - la acţionare se iniţiază
aprinderea tuturor circuitelor de lumină dinamică;
- B∆p - buton simulare avarie prin presiune diferenţială ulei - ungere. Prin acţionarea
acestui buton se întrerupe funcţionarea compresorului oprind în acelaşi timp şi
circuitele de lumină dinamică ce simulează circulaţia freonului. Avaria este
semnalizată prin aprinderea intermitentă a LED-ului roşu de pe presostatul diferenţial
de ulei MP. Din punct de vedere tehnologic repornirea instalaţiei nu se poate realiza
decât după remedierea avariei şi confirmarea acestei remedieri, confirmare simulată
prin acţionarea butonului B0∆p;
- Bp> - buton simulare avarie prin presiune maximă pe refulare - prin acţionarea acestui
buton se întrerupe funcţionarea compresorului. Avaria este semnalizată prin
aprinderea intermitentă a LED-ului roșu de pe presostatul KP15. Repornirea nu se
poate realiza decât după remedierea avariei şi confirmarea acestei remedieri simulată
prin acţionarea butonului B0pmax, prin care se reporneşte compresorul şi circuitul de
lumină dinamică.
- C1 - comutator pentru simularea opririi funcţionării compresorului datorită presiunii
minime pe aspiraţie. La acţionare se întrerupe funcţionarea compresorului; presiunea
minimă este semnalizată prin aprinderea LED-ului de culoare verde de pe presostatul
KPI5;
- C2 - comutator pentru simularea realizării temperaturii dorite în încăperea climatizată.
La acţionare se întrerupe funcţionarea compresorului şi ventilatorului simulând prin
aprinderea LED-ului roşu de pe termostat că acesta s-a sesizat de atingerea
temperaturii minime dorite. La acţionarea comutatorului este alimentată bobina
releului de timp dt, care prin temporizarea sa simulează intervalul de timp în care
temperatura din camera climatizată atinge nivelul de temperatură maximă admis de
termostat. La expirarea temporizării instalaţia este repusă în funcţiune, reaprinzându-
se circuitele de lumină dinamică.
Descrierea funcţionării
Schema electrică a simulatorului realizează toate interblocajele existente şi în schema
reală. De asemenea prin această schemă sunt simulate principalele protecţii ale instalaţiei
frigorifice de aer condiţionat.
Pentru pornirea funcţionării schemei se acţionează butonul Bp din circuitul 1, vezi schema
de comandă din Figura 1.1. În acest circuit, prin intermediul butonului B0 (de oprire generală a
35
instalaţiei) se alimentează bobina releului d0 din circuitul 1 care se automenţine. În același timp
d0 îşi inchide contactele în circuitele 2, 3, 4 şi respectiv cel dintre laturile 16 și 17, vezi Figura
1.2 referitoare la schema ce conține elementele de semnalizare.
În continuare, pentru realizarea punerii în funcţiune a simulatorului, este necesar să se

acţioneze butonul B11 din circuitul care simulează pornirea pompei de apă pentru răcirea
condensatorului şi butonul B21 din circuitul 3, care simulează pornirea ventilatorului.
Prin acţionarea acestor butoane sunt alimentate bobinele releelor d1 şi d2 din circuitele 2 şi 3
care se automenţin şi în acelaşi timp îşi inchid contactele din circuitul 4, realizându-se astfel
acţionarea lui d3 prin care se simulează pornirea compresorului.
Prin închiderea contactelor releelor d1, d2 şi d3 din circuitele 17 şi 22 sunt alimentate LED-urile
de semnalizare h1 ÷ h6, indicând funcţionarea pompei de apă, ventilatorului, respectiv a
compresorului. În acelaşi timp, prin contactele auxiliare ale releelor d1 şi d3, din circuitele 15 şi
16 sunt acţionate luminile dinamice LD1 şi LD2, atât pentru simularea circulaţiei apei în instalaţia
de răcire a condensatorului, cât şi pentru simularea circulării freonului în instalaţie, vezi Figura
1.2.
Schema fizică reală, de alimentare a LED-urilor care simulează funcționarea cu tensiune de
curent continuu, precum și a celorlalte elemente de tip releu intermediar, releu de timp,
comutatoare etc. este prezentată în Figura 1.3.
Modul de lucru
Se urmăresc toate simbolurile și notațiile care apar pe macheta lucrării practice.

După ce se verifică fluxurile corespunzătoare stării gazoase și respectiv stării lichide a
agentului de răcire, pentru o funcționare normală, se consideră simularea producerii unor avarii.
Astfel, dacă se apasă pe butonul B∆p , corespunzător simulării unei avarii la presiunea diferențială
a uleiului de ungere, se observă că se va deschide contactul d4, ceea ce este echivalent cu oprirea
compresorului și se va aprinde lampa h10, corespunzătoare LED-ului de pe presostatul diferențial
de ulei, oprindu-se și circulația freonului (prin oprirea luminii dinamice). Repornirea instalaţiei
se va realiza după remedierea avariei, iar confirmarea va fi simulată prin acţionarea butonului
B0∆p.
Dacă se apasă butonul Bp> , corespunzător simulării unei avarii la presiune maximă pe
refulare, se observă că se va deschide contactul d5 de pe latura 4, echivalent cu întreruperea
funcţionării compresorului și se va alimenta lampa h11, adică se va aprinde intermitent LED-ul
roșu de pe presostatul KP15. Repornirea instalației se va realiza după remedierea avariei, iar
confirmarea va fi simulată prin acţionarea butonului B0pmax, prin care se reporneşte compresorul
şi circuitul de lumină dinamică.
Dacă se apasă butonul Bp< se simulează oprirea funcţionării compresorului datorită
presiunii minime pe aspiraţie. Acest lucru se poate întâmpla practic în cazul unor pierderi de
lichid de răcire sau al funcționării greșite a unor electroventile (cărora să li se dea comandă de
închidere, iar ele să rămână deschise). La acţionare se întrerupe funcţionarea compresorului
deschizându-se contactul d6 de pe latura 4. Presiunea minimă este semnalizată prin aprinderea
LED-ului de culoare verde de pe presostatul KPI5.
Modificarea poziției comutatorului C2 presupune atingerea temperaturii dorite în încăperea
climatizată, deci implică oprirea circulației lichidului de răcire și implicit oprirea compresorului
36
și ventilatorului, simulate prin aprinderea LED-ului roşu de pe termostat. La acţionarea

comutatorului este alimentată bobina releului de timp dt, care prin temporizarea sa simulează
intervalul de timp în care temperatura din camera climatizată atinge nivelul de temperatură
maximă admis de termostat. La expirarea temporizării impuse prin deschiderea contactului d7,
instalaţia este repusă în funcţiune, reaprinzându-se circuitele de lumină dinamică.
37
Figura 1.1 – Schema de comandă a simulatorului instalației navale de aer condiționat
38
Figura 1.2 – Schema de semnalizare cu LEDuri pentru simularea funcționării elementelor

componente
39
Figura 1.3 – Schema electrică reală de alimentare a componentelor care simulează instalația
navală de aer condiționat
40
Lucrarea 2: Pornirea unui motor asincron trifazat prin comutare din

conexiune stea în conexiune triunghi
Comutarea din stea în triunghi la pornirea unui motor asincron trifazat reprezintă o soluție
clasică de protecție a acestuia contra curenților de valori mari ce pot apare pe durata regimului
tranzitoriu de pornire. Aceasta se poate face prin intermediul unor contactoare electromagnetice
sau a unor comutatoare cu came, în mod automat sau manual. Circuitele stea - triunghi sunt
folosite pentru a porni motoarele având deja aplicată o sarcină. Alte metode moderne de pornire
a acestor motoare ce au în vedere limitarea curentului, care să evite modificarea configurației
circuitului, se referă la utilizarea unor startere (soft starter, ce asigură o tensiune lent crescătoare)
sau a unor convertizoare de frecvență, [7]. Convertizorul de frecvență este dispozitivul cu
ajutorul căruia se pot face cele mai multe reglaje în functionarea motorului: reglarea turației,
memorarea a diverse regimuri de funcționare, comunicare de date etc.
Principial, întrerupǎtoarele şi comutatoarele cu came, care sunt aparate electrice
neautomate de joasă tensiune, sunt realizate similar cu întrerupǎtoarele şi comutatoarele pachet,
prin asamblarea pe un ax comun a unui numǎr de 1-12 etaje, care conţin însǎ fiecare câte douǎ
contacte, a cǎror acţionare se realizeazǎ cu o manetǎ de acţionare, prin intermediul unui
mecanism de sacadare.
2.1. Comutator stea-triunghi realizat cu întrerupǎtoare cu came
Se observǎ cu uşurinţǎ faptul cǎ prin contactele C1 - C2 - C3 din Figura 2.1 se asigurǎ

alimentarea înfăşurǎrilor motorului, în timp ce conexiunea stea este asiguratǎ prin închiderea
contactelor C4 - C5 - C6, cu conexiuni realizate pe comutator. Conexiunea triunghi se asigurǎ
prin conectarea contactelor C7 - C8 - C9, când contactele C4 - C5 - C6 trebuie sǎ fie deschise.
Protecţia la supracurenţi este asiguratǎ cu siguranţele fuzibile, SF, plasate în amonte de
contactele C1 - C2 - C3. Momentul trecerii de la conexiunea stea la conexiunea triunghi este la
latitudinea operatorului și se face manual în acest caz, [8], [9].
Figura 2.1 – Comutator stea – triunghi realizat cu întrerupător cu came
41
Lucrarea 2 – Pornirea unui motor asincron trifazat prin comutare din
2.2. Comutator manual stea-triunghi cu 3 contactoare electromagnetice
Se consideră un circuit de comutare automată din stea în triunghi cu 3 contactoare, a cărui

schemă de forță este reprezentată în Figura 2.2, iar schema de comandă în Figura 2.3. Trebuie
precizat că este necesar ca să se asigure interblocarea contactoarelor K2 și K3. Pentru un
contactor într-un circuit în configurație triunghi nu este necesar un contact cu automenținere,
[10].
Figura 2.2 – Schema de forță a circuitului cu 3 contactoare pentru comutare din stea în triunghi
Pentru realizarea practică a montajului din Figura 2.2 și Figura 2.3 sunt necesare
următoarele elemente : 1 motor trifazat asincron cu rotor în colivie de veveriță, 3 contactoare cu
3 poli, 2 contacte auxiliare și 1 contact normal închis, 1 siguranță automată cu un singur pol, 3
butoane fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal închis, 1 releu de protecție a
motorului cu 1 contact auxiliar, 1 contact normal deschis și 1 contact normal închis, 2 capace de
protecție a axului, 1 întrerupător al circuitului de alimentare cu 3 poli. Toate aceste elemente
există fizic pe standul lucrării de laborator nr. 7 intitulate « Relee. Circuite pentru comanda și
protecția motoarelor”.
Comutarea stea – triunghi se poate efectua manual prin intermediul unui circuit secvențial,
în timp ce motorul rulează.
Când butonul S2 din ramura 1 este apăsat, contactorul pentru conexiune stea K2 este
alimentat, vezi Figura 2.3. Ramura 3 se închide cu ajutorul contactului normal deschis al lui K2,
iar contactorul pentru sursa de alimentare este și el alimentat. Contactul K2 din ramura 4 se
deschide și previne conectarea contactorului K3. Motorul pornește și rulează în conexiune stea.
42
De îndată ce motorul a ajuns la turația nominală, se apasă butonul S1 din ramura 1 și

contactorul pentru conexiunea stea se deschide.Contactul normal deschis al lui K2 din ramura 4
se închide și contactorul pentru conexiune triunghi este alimentat. Contactorul pentru sursa de
alimentare rămâne alimentat pe parcursul comutării. Contactul normal închis al lui K3 din
ramura 1 se deschide și împiedică contactorul K2 să se conecteze. Motorul rulează în
configurație triunghi.
Prin intermediul butonului S0 din ramura 1, circuitul de comandă poate fi deconectat astfel
încât toate contactoarele active sunt deconectate și motorul este oprit.
Figura 2.3 – Schema circuitului de comandă
Se observă în circuitul stea sunt active contactoarele K1 și K2, iar în circuitul triunghi sunt
active contactoarele K1 și K3. Dacă contactoarele K2 și K3 nu ar fi interblocate, atunci
amândouă ar fi alimentate în același timp, iar cele 3 conductoare ar fi scurtcircuitate.
Un contact cu automenținere pentru contactorul K3 nu este necesar deoarece ramura 4 a
circuitului nu este întreruptă când se eliberează S1, ci numai când se apasă butonul de oprire.
43
2.3. Circuit stea-triunghi automat
În acest caz releul și contactorul pentru conexiune stea sunt alimentate numai în timpul
fazei de pornire. Odată ce întârzierea presetată pentru releul de timp a expirat, atât contactorul,
cât și releul sunt deconectate. Schema de forță a circuitului este cea din Figura 2.2, iar schema de
comandă este prezentată în Figura 2.4. Circuitul utilizat este unul secvențial, automat. Este
necesar și în acest caz un circuit de interblocare, pentru motivele precizate la punctul 2.2. În
raport cu cazul precedent este necesar în plus 1 releu cu temporizare cu conectare întârziată,
studiat în cazul lucrării 7 de laborator.
Figura 2.4 - Schema de comandă a circuitului de comutare automată stea - triunghi
În acest caz sistemul de comandă trebuie să fie implementat ca un circuit secvential. Inițial,
un contactor stea trebuie să conecteze contactorul de alimentare, apoi un releu cu temporizare
trebuie să schimbe conexiunea motorului într-o conexiune triunghi.
Când se apasă butonul S2, ramura 1 din circuit se închide, iar contactorul pentru
conexiunea stea și releul cu temporizare sunt alimentate. Contactul normal închis al lui K2 din
ramura 4 se deschide și blochează în poziție deschisă contactorul K3 pentru configurația triunghi.
Contactul lui K2 din ramura 3 se închide, contactorul de alimentare K1 este alimentat, iar
contactul său din ramura 4 se închide și el. Motorul funcționează în configurație stea.
După ce trece timpul de întârziere setat pentru releu, acesta se deconectează și contactele
44
normal închise ale lui K12 din ramura 1 se deschid. Contactorul K2, pentru conexiunea stea este
și el deconectat, iar contactul său normal închis din ramura 4 se deschide. Contactorul K3, pentru
conexiune triunghi, este alimentat și comută motorul în configurație triunghi. Contactul normal
închis al lui K3 din ramura 1 se deschide și blochează în poziție deschisă contactorul K2.
Circuitul de comandă poate fi deconectat prin intermediul butonului S0. Contactoarele
active se deschid și motorul este oprit. Timpul de întârziere setat pentru releu este determinat de
condițiile reale de pornire a motorului.
Observații
- Contactorul pentru conexiunea stea și releul cu temporizare sunt alimentate când se
apasă S2.
- Releul cu temporizare nu trebuie să fie proiectat pentru o utilizare îndelungată
deoarece este alimentat numai în timpul procedurii de pornire.
- Motorul nu poate fi comutat imediat după pornire în conexiune triunghi deoarece
acesta este un circuit de tip secvențial automat.
- Contactul de interblocare pentru contactorul asigurând conexiunea stea este contactul
K3 din ramura 1 a circuitului și cel pentru contactorul asigurând conexiunea triunghi
este contactul K1 din ramura 4.
2.4. Circuit automat stea-triunghi cu schimbare a sensului de rotație
În acest caz trebuie ca motorul să poată fi pornit automat prin comutarea din stea în
triunghi și să permită schimbarea sensului de rotație. Releul cu temporizare și contactorul pentru
conexiune stea sunt conectate numai pe parcursul fazei de pornire. În acest caz cele două
contactoare, necesare pentru rotația în sensul acelor de ceasornic, respectiv în sens invers acelor
de ceasornic, sunt interblocate. Schema de forță a circuitului este prezentată în Figura 2.5, iar
schema de comandă în Figura 2.6.
Echipamentele și componentele necesare pentru realizarea schemelor circuitului sunt: 1
motor trifazat asincron cu rotor în colivie de veveriță, 4 contactoare cu 3 poli, cu 2 contacte
auxiliare și 1 contact normal închis, 1 releu cu temporizare având conectare întârziată, 1
siguranță automată cu un singur pol, 3 butoane, fiecare având 1 contact normal deschis și 1
contact normal închis, 1 releu de protecție a motorului cu contact auxiliar, 1 contact normal
deschis și 1 contact normal închis, 2 capace de protecție a axului, 1 întrerupător al circuitului de
alimentare cu 3 poli.
Motorul trebuie să pornească în configurație stea și apoi, după o întârziere de timp
predefinită, să comute în conexiune triunghi. Această procedură de pornire trebuie să se aplice
pentru ambele sensuri de rotație a motorului. Contactoarele trebuiesc interblocate de așa manieră
încât inversarea sensului să nu poată fi făcută decât după operarea butonului de oprire.
Comutarea automată stea - triunghi este efectuată de către un circuit secvențial.
Când se apasă butonul S1, ramura 1 devine completă și contactul normal închis al lui S1
din ramura 7 blochează în poziție deschisă contactorul K4 pentru a împiedica comutarea la
sensul de rotație invers acelor de ceasornic. Contactorul pentru conexiunea stea K2 este alimentat
și este menținut prin intermediul contactului cu automenținere din ramura 3. Contactul normal
închis al lui K2 din ramura 9 blochează contactorul pentru conexiunea triunghi pentru a-l
împiedica să se conecteze. Contactul normal deschis al lui K2 din ramura 4 se închide, astfel
45
încât releul cu temporizare și contactorul K1, pentru rotația în sensul acelor de ceasornic, sunt
alimentate. Contactul cu automenținere al lui K1 din ramura 6 a circuitului menține contactorul
K1 alimentat. Motorul este conectat în configurație stea și pornește să se rotească în sensul acelor
de ceasornic.
Figura 2.5 – Schema de forță a circuitului pentru comutare automată stea – triunghi cu
posibilitatea schimbării sensului de rotație al motorului
După ce timpul de întârziere setat a expirat, contactul K11 din ramura 1 se deschide și
contactorul pentru conexiunea stea este deconectat. Contactul cu automenținere al lui K2 din
ramura 3 a circuitului nu mai este alimentat, precum și cel din ramura 4, iar releul cu temporizare
este deconectat. Contactul normal închis al lui K2 din ramura 9 revine la poziția inițială și
conectează contactorul K3 pentru configurația triunghi. Contactorul K1 pentru rotația în sensul
acelor de ceasornic rămâne conectat, pentru ca motorul aflat acum în configurație triunghi să
ruleze mai departe în acest sens de rotație.
Când se apasă butonul S0, circuitul de comandă este deconectat. Toate contactoarele care
erau conectate se deconectează și motorul se oprește.
Când se apasă butonul S2, circuitul se închide și contactul lui S2 din ramura 5 blochează
46
contactorul K1, pentru rotația în sensul acelor de ceasornic în poziția deconectat. Contactorul K2,
pentru conexiunea stea este alimentat. Contactorul K3 pentru conexiunea triunghi este blocat și
el în poziția deconectat de către contactul normal închis al lui K2 din ramura 9. Contactul K2 din
ramura 4 se închide și conectează releul cu temporizare K11 și contactorul pentru rotația în
sensul invers acelor de ceasornic K4. Cel din urmă este menținut conectat prin intermediul
contactului cu automenținere K4 din ramura 8. Motorul este conectat în configurație stea și se
rotește în sens invers acelor de ceasornic. După întârzierea setată, releul cu temporizare K11 se
deconectează și contactul K11 din ramura 1 se deschide. Contactorul pentru conexiune stea se
închide de asemenea. Contactele normal deschise 3 și 4, precum și contactul normal închis al lui
K2 din ramura 9 revin la pozițiile inițiale și releul cu întârziere K11 se deconectează. Contactorul
pentru rotația în sens invers acelor de ceasornic rămâne activ. Contactorul pentru configurație
triunghi K3 este alimentat și este menținut conectat cu ajutorul contactelor K4 din ramura 10 a
circuitului. Motorul este conectat în configurație triunghi și se rotește în sens invers acelor de
ceasornic. Când se apasă S0, întregul circuit de comandă este deconectat. Toate contactoarele
active sunt deconectate și motorul este oprit.
Figura 2.6 – Schema de comandă a circuitului pentru comutare automată stea – triunghi cu
posibilitatea schimbării sensului de rotație al motorului
Observații :
- Releul cu temporizare este conectat în timpul procedurii de pornire. Atunci când se
deconectează contactorul pentru conexiunea în stea, la fel se întâmplă și cu releul de
temporizare.
- Contactorul pentru conexiune triunghi este blocat de contactul normal închis al lui K2,
iar contactorul pentru conexiune stea este blocat de contactorul normal închis al
47
contactorului pentru conexiune triunghi.

- Contactorul K1 pentru rotație în sensul acelor de ceasornic este blocat prin intermediul
contactului normal închis al lui K4, contactorul pentru rotație inversă, și prin
intermediul contactului normal închis al lui S2.
- Contactorul K4 pentru rotație în sens invers acelor de ceasornic este blocat prin
intermediul contactului normal închis al lui K1, contactorul pentru rotație inversă, și
prin intermediul contactului normal închis al lui S1. În ambele cazuri interblocarea se
face atât prin intermediul butoanelor, cât și a contactoarelor.
- Contactoarele trebuiesc interblocate deoarece schimbarea directă a sensului de rotație ar
cauza circulația unor curenți de valoare mare, iar motorul ar fi supus la un stres mecanic
puternic.
- Un circuit secvențial înseamnă faptul că inițial se conectează contactorul pentru
configurație stea, apoi se conectează contactorul pentru configurație triunghi.
Contactorul pentru configurația în triunghi nu poate fi conectat în mod direct.
Modul de lucru
1. Se vor desena pe referatul corespunzător lucrării conexiunile în triunghi și în stea ale unui
motor asincron trifazat și se va preciza în care dintre ele curenții, respective tensiunile,
sunt mai mari.
2. Se va identifica care schemă de comutator automat stea - triunghi dintre cele prezentate
în referat corespunde montajului experimental din laborator. Se va identifica aparatul
electric care produce comutarea automată și se va explica necesitatea folosirii sale.
3. Se va desena această schemă (comandă și forță) pe referatul lucrării și se va explica
funcționarea ei, pornind de la partea de comandă și vizualizând modul de închidere al
circuitului electric pe partea de forță.
4. Se vor identifica dispozitivele experimentale care simulează fiecare conexiune.
5. Se va porni schema experimentală în vederea observării comutării, se va opri și reporni
din nou pentru a explica modificarea poziției contactelor în momentul apăsării butonului
de oprire.
48
Lucrarea 3: Studiul regimului termic intermitent al unui contactor de joasă

tensiune
3.1. Scopul lucrării și relații teoretice

Lucrarea constă în încercarea unui contactor de curent alternativ la încălzire în regim
intermitent, situaţie frecvent întâlnită practic, ca de exemplu la podurile rulante. Dacă un aparat
este proiectat pentru un anumit curent nominal în regim staţionar, atunci în cazul în care lucrează
în regim intermitent, el poate suporta un curent mai mare decât acela pentru care a fost proiectat,
în raport cu durata relativă de conectare, [11].
Funcționării în regim nominal a unui aparat electric îi corespunde o încălzire până la o
supratemperatură de regim permanent, υmax, în raport cu temperatura inițială a mediului.
Încălzirea are loc după o lege exponențială de forma:
ϑ(t) = ϑmax ( 1 – e – t / T) (3.1).
Inițial aparatul are supratemperatura nulă, iar T este constanta de timp termică
corespunzătoare circuitului din care face parte aparatul electric. Această constantă de timp se
poate determina prin trasarea tangentei în origine la graficul supratemperaturii (încălzirii), vezi
Figura 3.1.
Figura 3.1 – Evoluția supratemperaturii și determinarea constantei de timp
Atunci când un aparat electric realizează conectări și deconectări repetate, iar ciclul
acestora se repetă (regim ciclic), există două situații posibile:
- regim ciclic de scurtă durată, pentru care la sfârșitul fiecărui ciclu supratemperatura
revine la valoarea inițială (nulă);
- regim ciclic termic intermitent, pentru care supratemperatura la sfârșitul ciclului nu
redevine nulă, [12], [13].
În această lucrare ne referim doar la a doua situație, iar evoluția supratemperaturii cu
intervale de creștere și de scădere corespunzătoare timpilor de conectare, tc, și respectiv de
pauză, tp, alături de evoluția curentului electric prin aparat, este prezentată în Figura 3.2.
49
Lucrarea 3 – Studiul regimului termic intermitent al unui contactor de
joasă tensiune
Figura 3.2 – Evoluția mărimilor specifice unui regim termic ciclic intermitent
Se constată din figura precedentă că supratemperatura maximă de regim termic ciclic

intermitent este υmax** < υmax – valoare corespunzătoare regimului permanent normal pentru
curentul I. Se poate defini un coeficient de supraîncărcare termică, kυ':
tc +t p
tc + t p
−
ϑ 1− e T
1 ϑ
> 1⇔ ϑmax * * = max
(3.2).
k 'ϑ = =max
≅ =
ϑ ** 1 − e
t
− c
max
T tc DC k 'ϑ
De asemenea, se poate calcula un coeficient de supraîncărcare în curent, kI':
kI' = kϑ' 0,5 (3.3).
**
Corespunzător coeficientului de supraîncărcare, va exista un curent electric I , care ar
putea utiliza pe deplin posibilitățile termice la funcționarea în regim termic intermitent:
In
k 'I = ⇔ I ** = In DC < I n (3.4).
I **
In reprezintă valoarea nominală a curentului pentru aparatul electric cu regim ciclic de
funcționare.Relația de calcul a valorii echivalente a curentului electric Ie, după fiecare ciclu ce
conține m etape, se poate calcula cu relația:
m
∑I 2
k ⋅ t ck
Ie = k =1
(3.5),
∑ (t + t pk )
m
ck
k =1
50
unde Ik reprezintă valoarea curentului pe durata timpilor de conectare tck. Curentul Ie va produce
într-un regim termic permanent aceleași solicitări termice ca și regimul ciclic considerat.
3.2. Dispozitivul experimental

Se consideră încălzirea în regim intermitent a căii de curent a unui contactor de curent
alternativ de tip AR40, denumit AC3, având curentul nominal In = 40 A, cu frecvența de
conectare fc= 12 conectări pe oră şi durata relativă de conectare DC = 60%. Pe calea de curent a
contactorului este poziționat un termistor de tip TG1113 (element de circuit care își modifică
valoarea rezistenței la variația temperaturii), având constanta de timp τ = 60 secunde.
Termistorul se află poziționat într-o punte de măsură de forma celei din Figura 3.3, care conține
încă un termistor identic pe o latură incidentă. Laturile punții mai conțin rezistoarele γ1, γ2, γ3,
dintre care cel de-al doilea este de tip potențiometru (valoare reglabilă).
Figura 3.3 - Măsurarea supratemperaturii căii de curent cu ajutorul unui montaj de tip punte
Wheatstone
Puntea este alimentată de la o sursă de tensiune constantă de 1 V, vezi Figura 3.3. Anterior
conectării contactorului se alimentează doar puntea Wheatsone (între bornele B2) și se aduce la
echilibru prin reglarea potențiometrului γ2, echilibru care se observă prin indicația minimă a
aparatului de măsură de tip milivoltmetru, conectat pe diagonala punții între bornele B3, vezi
Figura 3.4.
La alimentarea contactorului, termistorul de pe calea de curent începe să se încălzească,
puntea se dezechilibrează, iar tensiunea de dezechilibru indicată de milivoltmetru se poate
transforma într-o valoare de supratemperatură prin folosirea Anexei 4 de la sfârșitul
Îndrumarului de Aplicații. Instalația experimentală mai conține un circuit de forță pentru
alimentarea contactorului având bornele B1, B4 - bornele pentru alimentarea circuitului bobinei
de excitaţie a contactorului și CC - blocul de comandă al contactorului.
51
Lucrarea 3 – Studiul regimului termic intermitent al unui contactor de
joasă tensiune
Figura 3.4 – Amplasarea componentelor pe dispozitivul experimental
Blocul de comandă al contactorului, în fapt o trusă de curent, conține și un ampermetru de

valoare nominală de 50 A, precum și un autotransformator, necesar menținerii constante a
curentului electric prin calea de curent, ca urmare a reglării tensiunii acestuia.
3.3. Modul de lucru

Se alimentează puntea Wheatstone și se aduce la echilibru. Se alimentează apoi contactorul
prin apăsarea butonului verde de pe CC și, prin folosirea unui cronometru, se citesc tensiunile de
dezechilibru ale punții din minut în minut, care se trec în Tabelul 3-1. Cu ajutorul Anexei 4,
valorile de tensiune se transformă în valori de supratemperatură. După încheierea timpului
corespunzător conectării se apasă butonul roșu de pe CC și se citesc în continuare valorile
tensiunii de dezechilibru din minut în minut și după ce circuitul este scos de sub tensiune. Ciclul
de funcționare se reia de 6 – 8 ori, în funcție de timpul disponibil, prin apăsarea pe butonul de
conectare verde, respectiv pe cel de deconectare roșu la intervalele stabilite de timp. Curentul de
lucru al contactorului se stabilește la 45 A. Datorită încălzirii căii de curent acesta are tendința să
scadă, iar menținerea sa la o valoare constantă se face cu ajutorul autotransformatorului cu care
este prevăzut blocul de comandă.
Tabel 3-1 de date experimentale

Numărul ciclului Timp (minute) Tensiune (milivolți) Supratemperatură (oC)
2 ... ... ...
52
... ... ... ...
3.4. Prelucrarea datelor și trasarea graficelor experimentale
a) Se vor calcula parametrii supratemperatură maximă, υmax, și respectiv constantă termică

de timp a circuitului, T, cu ajutorul datelor din tabelul anterior, folosind relațiile următoare,
corespunzătoare "metodei celor 3 puncte":
 υ 2 − υ1 υ 3
 υ max = 2 (3.6).
2 υ 2 − υ1 − υ 3

T = (υ 2 − υ1 )(t 2 + t 3 ) − (υ 3 − υ 2 )(t1 + t 2 )
 2 (2 υ 2 − υ1 − υ 3 )
b) Se vor calcula parametrii coeficient de supraîncărcare termică, coeficient de
supraîncărcare în curent, valoare a curentului echivalentă utilizării depline a rezervelor termice și
valoare a curentului electric echivalentă funcționării în regim ciclic cu ajutorul relațiilor (3.2) –
(3.5).
c) Se vor trasa pe același grafic caracteristica supraîncălzirii căii de curent în funcție de
timp, precum și cea a supraîncălzirii corespunzătoare curentului echivalent al regimului ciclic în
funcție de timp, vezi modelul din Figura 3.5.
20
15
ϑ(oC)
10
0
0 5 10 15 20 25 30 35 40
t (min)
Figura 3.5 – Trasarea caracteristicilor de supratemperatură corespunzătoare regimului intermitent

al contactorului
53
Lucrarea 4 – Studiul regimului termic al bobinei unui contactor de curent
continuu
Lucrarea 4: Studiul regimului termic al bobinei unui contactor de curent

continuu
4.1. Principiul teoretic
Bobinele aparatelor electrice reprezintă un mediu neomogen, anizotrop, cuprinzând

material conductor, lacuri izolante sau chiar izolatori din hârtie sau textili, dar şi aer deoarece
ansamblul nu este « masiv ». La efectuarea unei secțiuni longitudinale se pot identifica
conductorul activ, izolația conductorului și cea dintre structuri, lacul de impregnare, carcasa
bobinei. Fiecare dintre aceste elemente este caracterizat prin conductivitate termică și căldură
specifică proprie. Conductorul este sediul dezvoltării de căldură prin efect Joule, în timp ce
izolația constituie un mediu fără sursă de căldură, [14]. Bobina alimentată în curent continuu,
așezată pe un miez feromagnetic, transferă căldura și către miezul feromagnetic. Studiul analitic
al încălzirii în regim permanent a bobinelor aparatelor electrice consideră o valoare
convenţională, globală, a conductibilităţii termice a materialelor utilizate pentru realizarea
acestora, λg. Se acceptă suprafeţele izoterme ca fiind cilindri coaxiali cu bobina, deci fluxul
termic se transmite doar după direcţia radială, spre exteriorul bobinei, prin conductibilitate
termică, neglijând transferul de căldură spre miezul feromagnetic, ca şi acela corespunzător
capacelor electro şi termoizolante ale carcasei bobinei. Pierderile datorate surselor termice pe
unitatea de volum a bobinei sunt de valoare p0:
Rb ⋅ I 2 − K t ⋅ S r ⋅ ϑext
p0 = (4.1).
V
În relația anterioară Rb este rezistența bobinei, I – valoarea curentului care o parcurge, Kt –
coeficient de transmitere a căldurii, Sr – suprafața de răcire a bobinei, υext – supratemperatura
medie, exterioară bobinei.
Suprafaţa de răcire a bobinei se consideră de obicei doar suprafaţa laterală exterioară, dar
uneori și dublul suprafeţei cilindrului median de înălțime h, rază exterioară r1 și interioară r2:
S r = 2 ⋅ (r1 + r2 ) ⋅ h (4.2).
În această lucrare de laborator se va studia modul de încălzire al unei bobine de curent

continuu, de tip "înalt", caracterizată printr-un raport între înălțimea bobinei și diferența dintre
raze:
= (4 − 10 )
h
t= (4.3).
r1 − r2
Ecuația ce descrie încălzirea unei bobine, prin intermediul parametrului supratemperatură

υ, este:
d2ϑ 1 dϑ p
+ =− 0 (4.4).
dr 2
r dr λg
Pentru rezolvarea ecuației anterioare, se folosește o notație pentru funcția ce reprezintă
derivata de ordinul I a supratemperaturii, iar (relația 4.4) devine:
54
aplica
dϑ dz (r ) 1 p
= z (r ) ⇒ + z (r ) = − 0
dr dr r λg (4.5).
Soluția ultimei ecuații
ii diferen
diferențiale este de forma:
C1 p0 dϑ
z (r ) = − ⋅r = (4.6),
r 2⋅λ g dr
care conduce la o soluție
ie generală a ecuației încălzirii bobinei după cum urmează :
p0
ϑ (r ) = C1 ⋅ ln r − ⋅ r 2 + C2
4 ⋅ λg (4.7).
Reprezentarea grafică a evolu

evoluției
iei teoretice a supratemperaturii, precum șși reprezentarea
evoluției reale, atât după direcție
ie radial
radială, cât și axială, sunt ilustrate în Figura 4.1.
Figura 4.1 - Evoluțiile analitică și experimentală a supratemperaturii în interiorul unei bobine,

după direcție radială și respectiv axială
Constanta de integrare C1 din relația (4.7) se determină prin considerarea legii lui Fourier
pentru r = r1, considerând fluxul termic total:
(
Φ t = p0 ⋅ π ⋅ r12 − r22 ⋅ h )
(4.8),
de unde rezultă :
dϑ C1 p0 p0
= − ⋅ r1 ⇒ C1 = ⋅ r22 (4.9).
dr r = r1 r1 2 ⋅ λg 2 ⋅ λg
Constanta de integrare C2 se obţine

ob impunând o condiţie de forma υ(r1)=υext, rezultând :
p0 ⋅ r22 p
C2 = ϑext − ⋅ ln r1 + 0 ⋅ r12 (4.10).
2 ⋅ λg 4 ⋅ λg
55
continuu
Soluția finală2 a ecuației (4.4) devine:

p ⋅r
ϑ (r ) = 0 2 ⋅ ln +
2 ⋅ λg
r p 0
r 1 4 ⋅ λg
( )
⋅ r12 − r 2 + ϑ ext
(4.11).
Ultima relaţie descrie o evoluţie scăzătoare a supratemperaturii după direcţia radială a

bobinei, cu valoarea la interior superioară valorii de la exterior. Distribuţia reală a
supratemperaturii în interiorul bobinelor aparatelor electrice, definită experimental, diferă de cea
dată de relația de mai sus, datorită multiplelor ipoteze simplificatoare acceptate iniţial. Se
evidenţiază astfel experimental o valoare maximă a supratemperaturii în zona mediană a bobinei,
de rază rm. Această poziţie a razei rm este influenţată de construcţia bobinei, prezenţa sau nu a
unei carcase metalice exterioare, prezenţa sau nu a unui miez feromagnetic etc.

Lucrarea de laborator constă în urmărirea evoluției în timp și în spațiu a
(supra)temperaturii, considerând diverse puncte din interiorul bobinei de excitație a unui
contactor de curent continuu. În interiorul bobinei electromagnetului sunt plasați senzori identici
de temperatură de tip termistor, după direcție radială și respectiv axială, ca în Figura 4.2.
Senzorii 1, 6, 10 sunt plasati între bobinaj și carcasa bobinei, senzorii 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9 - în
înfășurare, iar senzorul 11 este poziționat pe suprafața exterioară a bobinei. Numărul de spire al
bobinei este N. Conductorul bobinei este izolat cu email, avand diametrul diz.
Figura 4.2 – Poziționarea senzorilor de tip termistor pe structura bobinei de curent continuu
56
Bobina este formată din N = 945 de spire, având diametrul neizolat al conductorului
d=0.45 mm, diametrul izolat diz = 0.495 mm, înălțimea h = 54 mm și următoarele valori ale
razelor: r1=12mm, r2 =13 mm, r3 = rm =14.5 mm, r4 =16 mm, r5 = 17 mm. Grosimea carcasei
este de 0.8 mm, prin urmare r5 ≈ rex. Fiecare dintre cei 11 senzori sunt conectați pe rând prin
intermediul unui comutator pe latura unei punți de tip Wheatstone, PM, vezi Figura 4.3. O
diagonală a punții se alimentează cu tensiune continuă E = 1 V, iar dezechilibrul punții se
măsoară cu un aparat de măsură de tip milivoltmetru.
Figura 4.3 – Schema de măsură a supratemperaturii prin conectarea pe fiecare termistor
În figura alăturată θ 1 - θ11 sunt termistoarele din înfășurări, θ*- termistorul exterior,
E – sursa de tensiune continuă, mV – milivoltmetrul, K – comutatorul cu 11 poziții, R1=R3 –
rezistențele fixe, R2 – potențiometrul de echilibrare a punții. Măsurarea temperaturii bobinajului
contactorului se va face prin cuplarea în circuitul de măsură a traductoarelor de tip termistor prin
intermediul lui K. Pe fețele laterale ale contactorului există borne numerotate de la 1 la 11, ce
corespund celor 11 termistoare inserate în bobinaj.
Bobina contactorului de curent continuu, C, este parcursă de un curent electric de 0.5 - 0.6
A, care trebuie menținut constant pe toată durata lucrării. In Figura 4.4a se poate observa
amplasarea bornelor de alimentare ale elementelor componente, iar în Figura 4.4b este schița
alimentării căii principale de curent a contactorului.
Înainte de alimentarea bobinei contactorului se alimentează puntea de măsură PM cu o
tensiune de E = 1 V, și, cu ajutorul potențiometrului R2, se aduce puntea la echilibru, lucru care
se observă prin indicația minimă (nulă) a aparatului de măsură tip milivoltmetru, mV.
57
continuu
Figura 4.4a – Amplasare borne alimentare Figura 4.4b – Alimentare principală contactor
În figura anterioară C este contactorul de curent continuu având bobina de excitație

echipată cu termistoare, S - sonda pentru conectarea în circuitul punții de măsură a termistoarelor
inseriate în bobinajul contactorului, B1 – bornele de alimentare pentru puntea de măsură, B2 -
bornele pentru conectarea milivoltmetrului, B3 - bornele de alimentare a bobinei de excitație a
contactorului, R-reostatul de 300 Ω, A-ampermetrul magnetoelectric de valoare maximă 5 A, V-
voltmetrul magnetoelectric având plaja de măsură 0 - 400 V, K- traductoarele de temperatură, E
– electromagnetul contactorului de curent continuu.
4.3. Modul de lucru
Pentru studiul regimului termic tranzitoriu într-un punct al bobinei, după echilibrarea în
prealabil a punții de măsură, se alimentează bobina electromagnetului, stabilind o valoare a
curentului de 0.5 – 0.6 A ce se va menține constantă pe toată durata lucrării de laborator și
reprezintă curentul și pe calea principală a contactorului. Timpul total de prelevare al datelor
experimentale este de 60 minute, iar citirile se fac la fiecare 10 minute. Se consideră temperatura
mediului ambiant de 25 oC, iar la fiecare citire se iau datele corespunzătoare fiecărui termistor în
parte. Tensiunile de dezechilibru ale punții citite cu ajutorul milivoltmetrului se transformă în
valori de supratemperatură prin utilizarea tabelului din Anexa 5.
a) Se vor preleva datele experimentale care se vor trece pe referatul lucrării într-un tabel de
forma celui de mai jos;
b) Cu ajutorul datelor din tabelul anterior se vor trasa caracteristicile υ(r) –
supratemperatura în funcție de rază, υ(h) – supratemperatura în funcție de înălțime, υ(t) –
supratemperatura în funcție de timp pentru poziția 3 (r3), respectiv υ(t) – supratemperatura
în funcție de timp pentru poziția 8 (h3).
c) Se va identifica de pe grafic valoarea rm și se vor calcula valorile υmax și T folosind
relațiile:
 υ 22 − υ1 υ 3
 υ =
2 υ 2 − υ1 − υ 3
max
(4.12).

T = (υ 2 − υ1 )(t 2 + t 3 ) − (υ 3 − υ 2 )(t1 + t 2 )
 2 (2 υ 2 − υ1 − υ 3 )
58
60 55 50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 t (min)
1 r1 ∆U (mV)
1 r1 υ (oC)
2 r2 ∆U (mV)
2 r2 υ (oC)
3 r3 ∆U (mV)
3 r3 υ (oC)
4 r4 ∆U (mV)
4 r4 υ (oC)
5 r5 ∆U (mV)
5 r5 υ (oC)
59
6 h1 ∆U (mV)
6 h1
Tabelul 4-1
υ (oC)
7 h2 ∆U (mV)
7 h2 υ (oC)
8 h3 ∆U (mV)
8 h3 υ (oC)
9 h4 ∆U (mV)
9 h4 υ (oC)
10 h5 ∆U (mV)
10 h5 υ (oC)
11 rex ∆U (mV)
11 rex υ (oC)
continuu
Modelul caracteristicii de supratemperatură în raport cu raza și respectiv cu înălțimea este

prezentat în Figura 4.1. În Figura 4.5 se prezintă forma caracteristicii de supratemperatură în
raport cu timpul, cu o evoluție exponențială specifică oricărei încălziri a unui aparat electric:
ϑ(t) = ϑmax ( 1 – e– t / T]) (4.13).
Figura 4.5 – Caracteristică de încălzire a unei bobine sau căi de curent din construcția aparatelor
electrice
d) Înainte de alimentarea bobinei electromagnetului și a căii de curent a contactorului se va

măsura rezistența bobinei electromagnetului cu ajutorul unui aparat de măsură de tip ohmmetru
și se va nota valoarea obținută, R0 = ... (Ω). La finalul măsurătorilor se va recalcula valoarea
rezistenței bobinei considerând supratemperatura finală obținută pentru poziția (3) a
comutatorului și respectiv pentru poziția (8), prin folosirea relației:
R = R ⋅ (1 + α ⋅ υ )
1 0
(4.14),
unde α = 4.3 · 10 -3 [1/oC] reprezintă coeficientul de temperatură al rezistenței, considerat pentru

materialul de cupru din care este fabricată bobina. Se vor indica pe referat valorile R1' și R1''
obținute cu relația (4.14) pentru pozițiile (3) și (8) precizate mai sus.
e) Se vor nota pe referat observațiile și concluziile cu privire la desfășurarea lucrării de
laborator.
60
Lucrarea 5: Studiul forțelor electrodinamice între conductoare cu secțiune

dreptunghiulară parcurse de curent electric
5.1. Noțiuni teoretice și scopul lucrării
Lucrarea de laborator constă în studiul forțelor electrodinamice care se exercită între

circuitele parcurse de curenți electrici ale aparatelor electrice. Necesitatea acestui studiu rezultă
din faptul că aceste forte au tendința de a deforma fizic circuitele electrice parcurse de curenți. În
cazul curenților de defect de tip scurtcircuit, aceste forțe pot fi importante și de aceea ele trebuie
luate în considerație la construcția sistemelor de bare și a aparatelor electrice de conectare, în
scopul asigurării stabilității mecanice a acestor instalații electrice, [15].
Pentru un conductor parcurs de curentul i, situat într-un câmp magnetic de inducţie
magnetică B, orientat astfel încât acesta face unghiul α cu elementul de lungime infinitezimal dl,
vezi Figura 5.1, interacţiunea de tip forţă electrodinamică elementară dF va fi:
l
d F = I (d l × B), dF = B ⋅ I ⋅ dl ⋅ sin α ⇔ F = ∫ B ⋅ i ⋅ sin α ⋅ dl
0 (5.1).
Figura 5.1 – Asocierea forței de tip Laplace, a inducției magnetice și a sensului densității de
curent într-un triedru
Pentru studiul forţelor electrodinamice între căi de curent paralele, filiforme, infinit lungi
se consideră elementele infinitezimale dx pe conductorul parcurs de curentul I2 şi respectiv dy pe
conductorul parcurs de curentul I1, vezi Figura 5.2.
Vectorul ce defineşte poziţia elementului dy în raport cu dx este r, astfel încât se precizează
unghiul α şi corespunzător lungimii l a celor două căi de curent, unghiurile limită în raport cu dx,
α1 şi α2. Considerând distanţa a dintre conductoare şi coordonatele x respectiv y, ce definesc
poziţia elementelor dx şi dy, se pot scrie relaţiile :
 l−x
cos α1 =
 a 2 + (l − x )
2
 (5.2).
 cos α 2 = x
 a2 + x2
µ 0 ⋅ I1 d y × r µ 0 ⋅ I1 dy ⋅ sin α
dB = ⋅ 3 , dB = ⋅ (5.3).
4 ⋅π r 4 ⋅π r2
61
Lucrarea 5 – Studiul forțelor electrodinamice între conductoare paralele
cu secțiune dreptunghiulară parcurse de curent
Figura 5.2 – Forțe electrodinamice între căi de curent paralele
Se obține integrala de calcul a modulului inducției magnetice:

µ 0 ⋅ I1 l sin α ⋅ dy
4 ⋅ π ∫0
B= ⋅ (5.4).
r2
Prin utilizarea notațiilor:
y a a
= ctgα , dy = − 2 dα , r = , cos(π − α 2 ) = − cos α 2
a sin α sin α (5.5),
se determină modulul inducției magnetice:

µ ⋅I
B = 0 1 ⋅ (cos α 1 + cos α 2 )
4 ⋅π ⋅ a (5.6).
rezultând forța elementară:
µ0
dFx = B ⋅ I 2 ⋅ dx = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ (cos α 1 + cos α 2 ) ⋅ dx (5.7).
4 ⋅π ⋅ a
Forța totală de tip electrodinamic este:
µ 2⋅l  a
2
 1 +   − 
l a
F = ∫ dFx = 0 ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ (5.8),
0 4 ⋅π a  l l
 
în care se pune în evidenţă un coeficient de formă, Kf :
2
a a
K = 1+   − (5.9).
l
f
l
Dacă a << l, atunci Kf = 1, iar expresia finală a forței de interacțiune, F, devine:
µ0 2⋅l
F= ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ (5.10).
4 ⋅π a
62
Practic, în majoritatea cazurilor reale, căile de curent ale aparatelor electrice nu respectă
ipoteza de a fi filiforme, având mai degrabă forma prezentată în Figura 5.3.
Figura 5.3 – Forma reală a căilor de curent paralele ale aparatelor electrice
Se acceptă distribuţia uniformă în secţiunea transversală a curenţilor I1 şi I2 ce parcurg cele

două căi de curent masive identice și se consideră interacţiunea dintre elementele infinitezimale
dx şi dy, parcurse de curenţii di1 şi di2, situate la distanţa:
r = a2 + y2 (5.11).
Interacțiunea dintre elementele infinitezimale dx și dy (filiforme) este:
µ0 2⋅l
d 2F = ⋅ di1 ⋅ di2 ⋅ ,
4 ⋅π a2 + y2
 dy
 di1 = I1 ⋅ h
(5.12).
 dx
di2 = I 2 ⋅
 h
putându-se scrie sub forma echivalentă:
µ 2 ⋅ l dx ⋅ dy
d 2F = 0
⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ ⋅
4 ⋅π h2 a2 + y2 (5.13).
În cazul expresiei (5.13) interesează componenta orizontală a forţei electrodinamice de

interacţiune dintre cele două conductoare masive, d2F0, ce formează unghiul α cu direcţia forţei
d2 F :
a
cosα =
a + y2
2 (5.14).
Considerând (5.13) și (5.14) se pot scrie succesiv relațiile:
63
µ0 2 ⋅ a ⋅ l dx ⋅ dy
d 2 F0 = d 2 F ⋅ cos α = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ 2 ⋅ 2
4 ⋅π h a + y2
µ0 2⋅a ⋅l h h− x dy
F0 = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ 2 ⋅ ∫ dx ⋅ ∫
4 ⋅π h 0 − x a + y2
2
µ0 (5.15).
2⋅a ⋅l 2⋅h h  h 2 
F0 = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ 2 ⋅  ⋅ arctg − ln1 + 2 
4 ⋅π h  a a  a 
Expresia anterioară se scrie simplificat sub forma:
µ0 2⋅l
F0 = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ ⋅Kf (5.16),
4 ⋅π a
evidențiind un factor de forma, Kf, ce reprezintă practic corecțiile lui Dwight:
a 2  2h h  h 2 
Kf =  ⋅ arctg − ln 1 + 2 
h2  a a  a  (5.17).
Corecțiile lui Dwight au valori ce depind de geometria căilor de curent şi de poziţia

acestora, vezi Figura 5.4. µ0 = 4 π 10-7 (H/m) este permeabilitatea magnetică a vidului.
Figura 5.4 – Valorile corecțiilor lui Dwight
Se observă că valorile coeficientului Kf devin practic egale cu unitatea, dacă indicatorul ce

defineşte axa absciselor este superior valorii 2.
64
5.2. Dispozitivul experimental și modul de lucru
Se urmărește calculul cu formulele de mai sus și măsurarea forțelor electrodinamice între

conductoare paralele în funcție de distanța a pentru o anumită valoare a curentului I și diferite
poziții ale barelor, vezi Figura 5.5.
Figura 5.5 – Dispozitiv experimental pentru măsurarea forțelor electrodinamice
În Figura 5.5, 1 este calea de curent fixă (încastrată), 2 – calea de curent mobilă conectată
prin intermediul unor conexiuni flexibile pe cele două laterale ale sale, 3 – dispozitiv de
măsurare a forței electrodinamice, de forma unei pârghii verticale de rigidizare, 4 – aparat
indicator de tip cântar digital cu ajutorul căruia se determină forța electrodinamică, 5 – suport
cadru pe care se fixează toate elementele. A și B sunt bornele pentru racord de la alimentarea
electrică prin care se aplică celor 2 bare un curent electric I = I1 = I2. S-au notat pe figură distanța
a, reglabilă, dintre cele două căi de curent, precum și lungimea L pe care cele două căi de curent
sunt paralele (această lungime nu include și conexiunile flexibile). Dispozitivul de măsură este
prevăzut cu posibilitatea de reducere la zero a valorii anterioare măsurate a forței. Procedura de
măsurare este următoarea: se fixează valoarea distanței a, se aduce la 0 indicația cântarului
electronic prin apăsarea butonului B1 și se pregătește cântarul pentru măsură prin apăsarea
butonului B2, care corespunde modului HOLD, prin care se reține valoarea maximă măsurată în
momentul imediat următor conectării căilor de curent la sursa de alimentare.
Schema electrică de alimentare a dispozitivului experimental este reprezentată în Figura
5.6.
Figura 5.6 – Schema electrică de alimentare a dispozitivului experimental

65
În Figura 5.6 reperele au următoarele semnificații: ATR – autotransformator, Rd – redresor,

S.F. – siguranțe fuzibile cu mare putere de rupere, Sh – șunt 500 A; 75 mV, mV – milivoltmetru
ce indică de fapt valoarea curentului electric, 1, 2 – bare conductoare de secțiune dreptunghiulară
având dimensiunile 20 * 5 mm și lungime de l = 50 cm, DM – dispozitiv de măsură.
Se vor studia forțele electrodinamice în raport cu poziționarea relativă a două
conductoare paralele, de secțiune dreptunghiulară, cu distanța a între axele conductoarelor,
așezate pe latura mică a dreptunghiului (vezi Figura 5.3). Grosimea fiecărui conductor (latura
mică) este b, iar înălțimea sa este h. Lungimea l a barei este foarte mare în raport cu h și b. Între
cele două bare se exercită o forță de interacțiune electrodinamică de atracție dacă i1 , i2 au același
sens, sau de respingere în caz contrar. Sensul acestei forțe se poate determina cu regula mâinii
stângi: curentul electric are sensul „ieșind” de-a lungul degetelor, inducția magnetică intră
perpendicular în palmă, iar degetul mare indică sensul forței.
Valorile calculate pentru conductoarele poziționate pe lățime și respectiv pe grosime se
vor indica în referatul lucrării. Se va identifica sensul forței electrodinamice și se va verifica
acest sens în momentul alimentării dispozitivului experimental prin vizualizarea sensului
deplasării barei mobile 2.
Deoarece prin trecerea curentului legăturile flexibile ale barei mobile au tendința să se
rigidizeze, forța măsurată rezultă ușor diferită față de cea calculată. Astfel, valorile măsurate se
vor înmulți cu un coeficient de corecție Kc (de obicei de valoare 0.9), care se determină pe cale
statică, fără prezența curentului.
Cele două conductoare paralele între care se măsoară forța electrodinamică sunt parcurse în
exemplul de calcul de aceeași valoare constantă a curentului continuu, de 270 A. Forța se poate
calcula prin considerarea expresiilor (5.16), (5.17), a Figurii 5.4 pentru alegerea lui Kf, și prin
măsurarea fizică a dimensiunilor. Pentru a = 2 cm și l = 50 cm, se obține o valoare a forței
calculate Fcalc = 0.3645 N. Se observă pe cântarul electronic din Figura 5.5 o indicație de 0.04
kg, adică o valoare a forței măsurate de Fmas = 0.04 · 9.81 = 0.3924 N. Prin urmare în acest caz
coeficientul de corecție este Kc = 0.928.
Circuitul se va ține conectat în rețea numai cât este necesar pentru citire, pentru a se evita
riscul distrugerii (arderii) legăturilor flexibile.
Pe baza rezultatelor obținute experimental se va completa în referatul lucrării Tabelul 5-1.
Tabel 5-1. Date experimentale pentru forțe electrodinamice
Poziția barelor a [cm] I [A] m [kg] Fmas [N] Fcalc [N] Kc

Paralele 2 250
pe grosime 2.5 250
2 300
2.5 300
Paralele 2 250
pe lățime 2.5 250
2 300
2.5 300
66
Cu ajutorul datelor din tabelul anterior se vor trasa pe referat curbele Fmas = f(a) și
Fcalc = f(a), obținute teoretic și experimental pentru cele două poziții utilizate ale conductoarelor
paralele.
Conversie unități de măsură ale forței: 1000 N = 102,04 kg
67
Lucrarea 6 – Studiul întrerupătoarelor automate de joasă tensiune
Lucrarea 6: Studiul întrerupătoarelor automate de joasă tensiune
6.1. Principiul teoretic
Aparatele automate de comutaţie se caracterizeazǎ prin:

- realizarea a cel puțin una dintre operaţiile de conectare-deconectare fǎrǎ intervenţia
operatorului uman;
- utilizarea elementelor de mǎsurare – protecţie – control - reglaj ce pot comanda
deconectarea la intervenţia unor regimuri de defect;
- funcţionarea la valori mari ale curentului, eventual chiar la curentul de scurtcircuit;
- asigurarea unor valori considerabile ale parametrilor nominali cum sunt durata de viaţǎ
(numǎrul de manevre, N) şi frecvenţa de conectare, (fc).
Dintre aceste aparate electrice automate de comutaţie se vor studia în continuare
întrerupǎtoarele automate de joasǎ tensiune din familia NZM7 și NZM10.
Întrerupǎtoarele automate de joasǎ tensiune sunt cele mai complexe aparate electrice de
comutaţie, capabile sǎ conecteze, sǎ deconecteze şi sǎ suporte curenţii de regim normal (funcția
de comutație), dar şi curenţii de defect (suprasarcinǎ şi scurtcircuit) – funcția de protecție,
caracterizându-se prin aceea cǎ mǎcar una dintre manevre, de obicei cea de deconectare, decurge
automat, pe seama elementelor specializate de protecţie, [16], [17].
Atunci când conectarea întrerupǎtoarelor decurge manual, prin intervenţia operatorului, dar
deconectarea decurge automat, fǎrǎ intervenţia operatorului, pe seama elementelor de protecţie,
aceste aparate electrice de comutaţie se numesc disjunctoare. Menţionǎm cǎ existǎ şi
întrerupǎtoare care pot realiza automat atât conectarea cât şi deconectarea, acestea numindu-se
adesea conjunctoare și permiţând realizarea de cicluri cu reanclanşare automatǎ.
Particularitățile constructive pentru întrerupătoarele automate de joasă tensiune se referă la
construcţia deosebitǎ a contactelor, cu specializarea lor funcţionalǎ, cu contacte principale (de
calitate), contacte intermediare (care uneori lipsesc) şi contacte de rupere, (amplasate la partea
superioarǎ a aparatului de comutaţie pentru a prelua stingerea arcului electric), acestea fiind
conectate între ele în paralel, asigurând şi contururi favorabile pentru a utiliza efectul forţelor
electrodinamice. O altă caracteristică constructivă se referă la folosirea unui dispozitiv de
acţionare, ansamblu cinematic special adaptat, care asigurǎ zǎvorârea contactelor întrerupǎtorului
în poziţia închis, fǎrǎ consum de energie (spre deosebire de contactoarele electromagnetice de
exemplu), prin realizarea unor poziţii de „punct mort”; pe seama acestor poziţii speciale ale
ansamblului cinematic, comanda de deconectare, realizatǎ de operator sau de intervenţia
elementelor de protecţie, permite scoaterea dispozitivului de acţionare din poziţia de punct mort,
cu intervenţia unui ansamblu de liberǎ deschidere, care face sǎ rezulte viteze mari de deplasare a
contactelor mobile, necesare la deconectarea în regim de defect, la comanda datǎ de elemente de
protecţie specializate (pentru curenţi de suprasarcinǎ sau pentru curenţi de scurtcircuit, respectiv
declanşatorul de minimǎ tensiune), în funcţionarea întrerupǎtoarelor deconectarea fiind
operaţiunea prioritarǎ.
Întrerupătoarele automate de mare putere cumulează minim douǎ procedee de stingere a
arcului electric de comutaţie (de exemplu suflajul magnetic şi utilizarea grilelor metalice), pentru
a reduce durata comutaţiei electrice la întreruperea curenţilor de defect.
Principalele tipuri constructive de întrerupǎtoare automate de joasǎ tensiune sunt:
68
- întrerupǎtoarele în construcţie compactǎ, reprezentate de seria AMRO-USOL, cum

sunt și cele din familia NZM (Moeller), care se regăsesc în aplicațiile din domeniul
instalațiilor navale;
- întrerupǎtoarele în construcţie universalǎ, reprezentate de seria OROMAX-ASRO;
- întrerupǎtoarele ultrarapide, cu efect de limitare.
Realizǎrile reuşite de întrerupǎtoarele automate de joasǎ tensiune sunt cele cǎrora le
corespund valori performante ale unor indicatori tehnico-economici, cum ar fi de exemplu
raportul între curentul de rupere, Ir [kA] şi volumul aparatului, V [dm3], acestea fiind de (0,2 –
0,44) [kA/dm3] pentru întrerupǎtoarele în construcţie universalǎ şi respectiv de 0,8 [kA/dm3]
pentru întrerupǎtoarele în construcţie compactǎ. Schema de principiu a unui întrerupător automat
de joasă tensiune este prezentată în Figura 6.1.
Figura 6.1 – Schema de principiu a unui întrerupător automat
În Figura 6.1 semnificația notațiilor este următoarea: CD – contacte debroșabile,

eventual cu role și resorturi elastice, BSM - bobine de suflaj magnetic pentru stingerea arcului, C
– contacte principale, Ca – contacte auxiliare, BD – buton de deschidere, M – manetă pentru
acționare manuală, DD – declanșator de deconectare electromagnetic, DA – dispozitiv de
acționare, LSP – lampă de semnalizare a protecției, EM – elemente de protecție
electromagnetică, LB – lamelă bimetal, Uc – tensiune de comandă, Us – tensiune de alimentare a
bobinei, DTm – declanșator de tensiune minimă, CP – contactul protecției.
Dispozitivul de acționare (mecanică) pentru un întreruptor de joasă tensiune este prezentat
în Figura 6.2. Operatorul uman intervine la închidere, sensul Î, asupra manetei de acționare M.
Deplasarea în sensul săgeții transmite asupra mecanismului patrulater O1 – A – (B) – C – O2
energia necesară închiderii contactului principal K, acesta ajungând în final pe poziția K'.
69
Figura 6.2 – Dispozitiv de acționare pentru un întreruptor de joasă tensiune
Transmiterea energiei mecanice de la operator către contactul principal mobil este posibilă
doar dacă pârghiile A – B și B – C sunt în prelungire. În caz contrar punctul B se deplasează spre
lateral fără a mișca contactul K. Zăvorârea contactului principal în poziția conectat K' se
realizează fără consum de energie, prin poziția de "punct mort" realizată de pârghiile O1 - A', A' -
B' și B' - C', ce împiedică acțiunea forței Fr a resortului antagonist R, tensionat, de a asigura
deconectarea contactelor principale pe durata operațiunii de conectare.
Deconectarea se poate obține tot prin intervenția operatorului uman, la funcționarea
normală a circuitului, prin manevrarea în sens invers a manetei din M' în M. Forța Fr a resortului
antagonist, armat în prealabil, contribuie la creșterea vitezei de deplasare a contactului principal,
din K' în K, deoarece ansamblul de liberă deschidere micșorează masa totală în mișcare, după ce
punctul B' este scos din poziția de punct mort, astfel încât maneta de acționare și pârghiile O1 - A'
și A' - B' revin în poziția inițială prin cădere liberă. Deconectarea întreruptorului (deplasarea
punctului B în sensul protecției) poate fi comandată și de elementele: LB – la apariția curenților
de suprasarcină, EM – la apariția curenților de scurtcircuit, DTm – la dispariția tensiunii de
alimentare.
Caracteristica de protecție pe care o asigură un întreruptor automat de joasă tensiune este
prezentată în Figura 6.3. Caracteristica de protecție este reprezentarea grafică a timpului de
deconectare asigurat căii de curent, în funcție de valoarea curentului electric care trece prin
aceasta. Ea este formată din două porțiuni distincte, corespunzătoare valorilor de curent
superioare celui nominal. Prima dintre ele se referă la funcționarea în suprasarcină, pentru un
interval al curentului de (1,1 – 6) In și este de tip dependent (timpul de deconectare depinde de
valoarea curentului, fiind cu atât mai mic cu cât curentul este mai mare).
70
Figura 6.3 – Caracteristica de protecție a unui întreruptor automat
Protecția pentru funcționarea la suprasarcină este asigurată de relee cu elemente bimetale și

se face în timpi de ordinul secundelor – minutelor – orelor.
A doua porțiune a caracteristicii este de tip independent, corespunzătoare unei funcționări
la scurtcircuit, adică la curenți de ordinul (6 – 12) In. Protecția pentru această caracteristică se
asigură cu elemente de tip relee electromagnetice, iar timpul de deconectare, indiferent de
valoarea curentului, este de sub 1 secundă.
În Figura 6.4 sunt prezentate elementele corespunzătoare unui întreruptor automat de tip
USOL, acționat în cazul a) de un electromagnet, iar în cazul b) de un motor electric.
Figura 6.4 – Întreruptoare automate compacte (de tip USOL) acționate cu electromagnet (cazul
a) sau motor electric (cazul b)
Ambele scheme din Figura 6.4 prezintă elemente de protecție la suprasarcină (DLB) și
respectiv la scurtcircuit (DEM). În primul caz declanșatorul de deconectare DD este un
electromagnet a cărui bobină poate fi alimentată la apăsarea butonului de oprire, O, doar după
închiderea contactelor aparatului, K1. Deconectarea pe seama protecției este semnalizată de
aprinderea lămpii LSP, prin închiderea contactului ND al protecției CSP.
Închiderea automată a contactelor întreruptorului se obține prin acțiunea asupra
dispozitivului de acționare DA a electromagnetului de acționare EM. Bobina acestuia este
alimentată de la o sursă de tensiune continuă, prin închiderea contactului ND al contactorului de
comandă CC, a cărui bobină este alimentată de la o sursă de tensiune continuă sau alternativă
71
prin apăsarea butonului I de închidere. După acționarea electromagnetului EM se închide
contactul ND de sfârșit de cursă, CFC, ceea ce permite alimentarea bobinei releului de blocare
RB, cu deschiderea contactului său NI și deschiderea circuitului bobinei CC, urmată de
deschiderea circuitului bobinei electromagnetului EM.
În cazul circuitului din Figura 6.4b atât elementele de protecție, cât și declanșatorul de
tensiune minimă, DTm, sau un alt dispozitiv de declanșare la deconectare, DD, pot asigura
deconectarea automată prin intervenția asupra dispozitivului de acționare DA. Această
deconectare este semnalizată de LSP, după închiderea contactului CSD. Reconectarea necesită în
acest caz armarea protecției.
Acționarea automată în cazul b) presupune existența unui motor M ce poate fi alimentat de
la o sursă de joasă tensiune (c.c. sau c.a.), prin manevrarea contactului de închidere I – O, și a
unei frâne electromagnetice Fem. Astfel se pornește motorul, iar după efectuarea cursei de
închidere, contactul NÎ de fine de cursă, CFC, se deschide, întrerupe alimentarea motorului, dar
asigură intervenția frânei electromagnetice.
În cadrul acestei lucrări de laborator se va folosi o trusă de curent, prevăzută cu indicarea

unor parametri, două întrerupătoare automate, de tip NZM7-80S și NZM7-200S și un senzor de
fum și temperatură de tip IN338. Amplasarea acestor elemente se poate observa în Figura 6.5.
Figura 6.5 – Dispozitiv experimental pentru studiul întreruptoarelor automate
În Figura 6.5, TCV reprezintă trusa de curent variabil în plaja (0 – 1000) A, NZM7 este
întreruptorul automat de studiat, iar IN338 – senzorul de fum și temperatură. Trusa de curent este
prevăzută cu ampermetrul A, cronometrul C, senzorii de temperatură T1, T2, T3 montați pe căile
72
principale de curent ale întreruptoarelor tripolare studiate, lămpi de semnalizare T – trip,

protecție declanșată, P – pornit, O – oprit, comutator de pornire / oprire K având pozițiile ON și
OFF, potențiometrul Pk de reglaj al curentului. Valorile de curent corespunzătoare celor 10
poziții ale potențiometrului se vor trece în Tabelul 6-1, cu observația că aceste valori depind de
temperaturile căilor de curent, măsurate cu senzorii T1, T2, T3.
Tabelul 6-1. Curentul reglat în funcție de poziția potențiometrului Pk pentru NZM7-80S

Pk 10 9 8.5 8 7.5 7 6.5 6 5.5 5 4.5 4 3.5 2.5 2 1.5 1 0
I(A)
Întreruptorul automat este poziționat sub trusa de curent variabil, fiind prevăzut cu contacte
debroșabile și contact auxiliar de mică putere. Semnificația mărimilor cu care este prevăzut este
precizată prin elementele din Figura 6.1. Senzorul optic de temperatură și fum este alimentat
separat și poate comanda contactul auxiliar normal închis al întreruptorului automat.
6.3. Modul de lucru
a) Se alimentează senzorul optic la tensiunea nominală (12 V cc), se pornește trusa de

curent variabil și se alimentează întreruptorul automat NZM7-80S cu un curent
nominal de 80 A, pentru alegerea unui curent de reglaj egal cu cel nominal (comutator
galben pe panoul frontal al întreruptorului), Ir = In. Se va aprinde în acest caz pe TCV
lampa indicatoare P, de culoare verde, în urma poziționării manetei M pe poziția
acționat. Se apropie apoi de capătul senzorului o sursă de căldură (un feon) sau de fum
(bețigaș parfumat aprins). Se observă că după un timp de aproximativ un minut
senzorul optic declanșează (se aprinde lampa de culoare roșie pe suprafața sa),
modificând starea contactului auxiliar al întreruptorului (de mică putere, cu bobină la
24 V c.a.), ceea ce are ca efect întreruperea căii de curent principale prin care am
stabilit un curent de 80 A care nu implică declanșarea nici unei protecții. Faptul că s-a
întrerupt calea principală de curent printr-o comandă a unei protecții exterioare se poate
observa prin aprinderea simultană pe TCV a lămpilor T și O.
b) Se alimentează calea de curent în aceleași condiții de la punctul a), însă fără a utiliza
senzorul optic. Se întrerupe calea de curent (se realizează deconectarea) prin apăsarea
manuală pe maneta M, pe direcție verticală, de sus în jos. Se observă că în urma
deconectării se aprinde doar lampa O de pe TCV, ceea ce semnifică o comandă
manuală a deconectării și nu una automată, determinată de vreo protecție.
c) Se notează temperatura inițială a căii de curent de pe prima fază a întreruptorului,
pentru alimentarea la curent nominal și apoi se fac citiri la fiecare 5 minute ale valorii
temperaturii, care se trec într-un tabel de forma Tabelului 6-2.
Tabel 6-2. Studiul încălzirii în regim nominal a căilor de curent ale întreruptorului automat
t (min) 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60
T (oC)
d) Se trasează caracteristica de protecție de tip dependent, din Figura 6.3, corespunzătoare
funcționării la curenți de suprasarcină, pentru început folosind întreruptorul NZM7-
73
80S, iar apoi cel NZM7-200S. În cazul primului întreruptor se consideră un curent de
reglaj de 48 A = 0.6 *80A, iar în al doilea caz de 120 A =0.6 * 200 A. Datele vor fi
trecute pe referat în Tabelele 6-3 și 6-4 de forma de mai jos, iar cu ajutorul lor se
trasează caracteristicile de protecție corespunzătoare (vezi Figura 6.3). Temperatura
corespunzătoare căii de curent pentru trasarea caracteristicii se verifică a fi inferioară
valorii de T1 = 30 oC.
Tabel 6-3 – Timpul de deconectare obținut la variația curentului de suprasarcină (NZM7-80S)

I(A) 60 90 120 150 180 210 240
t (sec)
Tabel 6-4 – Timpul de deconectare obținut la variația curentului de suprasarcină (NZM7-200S)

I(A) 200 250 300 350 400 450 500 550 600
t (sec)
e) Se trasează caracteristica de protecție de tip independent, vezi Figura 6.3,

corespunzătoare la funcționarea în regim de scurtcircuit, pentru fiecare dintre cele 2
întreruptoare automate. Se utilizează același curent de reglaj din cazul anterior și se
selectează valoarea curentului de scurtcircuit, de pe comutatorul roșu aflat pe panoul
frontal al întrerupătorului, în fiecare din cele două cazuri, la Iscc = 6*In. Se aleg câte 3
valori de curenți în fiecare caz, iar valorile măsurate de timp se trec pe referat în
Tabelele 6-5 și 6-6. Cu ajutorul lor se completează caracteristicile de protecție trasate
anterior la punctul d).
Tabel 6-5. Timpul de deconectare obținut la valorile curentului de scurtcircuit (NZM7-80S)

I(A) 288 350 400
t (msec)
Tabel 6-6. Timpul de deconectare obținut la valorile curentului de scurtcircuit (NZM7-200S)

I(A) 720 800 900
t (msec)
Observație: deși în lucrarea de laborator trasarea caracteristicilor de protecție se face prin

alimentarea monopolară a fiecărui întreruptor, în cazul unei truse tripolare de alimentare cu
curent variabil, toate caracteristicile precizate mai sus se trasează similar. În plus, dacă se
consideră încărcarea simetrică a celor trei faze, cum dispozitivele de protecție sunt identice pe
fiecare fază, caracteristicile de protecție și de încălzire trebuie să fie similare cu cele de mai sus.
74
Lucrarea 7: Relee. Circuite pentru comanda și protecția motoarelor
7.1. Introducere. Noțiuni teoretice

Principalele pǎrţi componente ale unui releu clasic de protecţie sunt :
- elementul sensibil, sau blocul de intrare, BI;
- elementul de comparaţie, sau blocul de prelucrare şi decizie, BPD;
- elementul sau blocul de execuţie, BE, vezi Figura 7.1.
Figura 7.1 – Elementele componente ale unui releu
Între parametrii care definesc performanţele unui releu semnalǎm:

- consumul propriu al releului, mǎsurat în [W] sau [VA], de dorit cât mai mic;
- timpul de rǎspuns al releului de protecţie, de ordinul 1 [ms] pentru relee ultrarapide sau
de 10 [ms] pentru relee obişnuite;
- capacitatea de comutare a contactelor releului pentru un numǎr dat de manevre,
obişnuit de ordinul a 1 [A];
- gabaritul releului, un indicator tehnico-economic de calitate, ce poate fi corelat cu
parametrii nominali, dar şi cu costul aparatului, [18].
Principalele calitǎţi impuse elementelor de protecţie, asigurate în principal de relee, dar şi
sistemului de protecţie în ansamblul sǎu, sunt urmǎtoarele:
- selectivitatea;
- sensibilitatea;
- rapiditatea;
- siguranţa în funcţionare.
O caracteristică de tip releu cu contacte de tip normal deschis și respectiv cu contact
normal închis, care comută din starea low (0) în starea high (1) sau reciproc este prezentată în
Figura 7.2. Se poate observa pe figură raportul dintre mărimea de intrare la acționare, Xa, și
respectiv mărimea de intrare la revenire, Xr, iar raportul acestor mărimi, de dorit cât mai aproape
de 1, reprezintă un indicator de calitate al releului, [19].
Figura 7.2 – Caracteristică de acționare a unui releu

75
Lucrarea 7 – Relee. Circuite pentru comanda și protecția motoarelor
Clasificarea releelor de protecţie se poate face:
• dupǎ natura mǎrimii de intrare, X, deosebim:
- relee electrice, când mǎrimea de intrare este de exemplu curentul electric, tensiunea
electricǎ, puterea electricǎ, impedanţa electricǎ, frecvenţa tensiunii;
- relee neelectrice, când mǎrimea de intrare este presiunea, temperatura, deplasarea
mecanicǎ etc.
• dupǎ principiul de realizare a elementului sensibil, putem avea:
- relee electrice;
- relee electromagnetice;
- relee electrodinamice;
- relee de inducţie;
- relee magnetoelectrice;
- relee polarizate;
- relee electronice, ce pot fi cu prelucrare analogicǎ sau numericǎ a semnalelor, etc.
• dupǎ modul de intervenţie a elementului de execuţie, pot exista:
- relee cu contacte, la care mǎrimea de ieşire, Y, evolueazǎ între valorile limitǎ ale logicii
binare, „0 şi „1”;
- relee fǎrǎ contacte, realizate adesea cu semiconductoare, pentru care mǎrimea de ieşire
se modificǎ practic între o valoare minimǎ, asimilatǎ cu „0” logic, de obicei sub un
anumit prag de funcţionare şi o valoare maximǎ, asimilatǎ cu „1” logic, de obicei peste
un anumit prag de funcţionare.
• dupǎ modul în care acţioneazǎ la modificarea valorilor mǎrimii de intrare, X,
existǎ:
- relee maximale, care acţioneazǎ la creşterea mǎrimii de intrare peste o valoare Xa;
- relee minimale, care acţioneazǎ la scǎderea mǎrimii de intrare sub o valoare, Xa;
- relee de timp, la care acţionarea se realizeazǎ dupǎ o întârziere reglabilǎ.
• dupǎ tipul contactelor releului, deosebim:
- relee cu contact normal deschis, ND;
- relee cu contact normal închis, NÎ;
- relee cu contacte duble, ND + NÎ;
- relee polarizate sau bipoziţionale, care memoreazǎ ultima stare a releului, dupǎ
întreruperea intervenţiei mǎrimii de intrare, X, putând deci avea douǎ stǎri ale
contactului la întreruperea mǎrimii de intrare.
• dupǎ forma caracteristicii de protecţie, întâlnim:
- relee cu caracteristicǎ de protecţie independentǎ;
- relee cu caracteristicǎ de protecţie dependentǎ.
• dupǎ numǎrul mǎrimilor de intrare, putem avea:
- relee cu o singurǎ mǎrime de intrare;
- relee cu douǎ mǎrimi de intrare;
- relee cu mai multe mǎrimi de intrare.
• dupǎ modul în care intervin releele de protecţie în circuit, semnalǎm:
- relee primare, care sunt montate direct în circuitul protejat;
- relee secundare, care intervin în circuitul protejat prin intermediul unor transformatoare
de protecţie, de curent sau/şi de tensiune:
76
Pentru instalaţiile de înaltǎ tensiune, releele de curent au obişnuit curentul nominal, impus
de secundarul transformatorului de curent TC, de 1 A sau de 5 A, în timp ce tensiunea nominalǎ,
impusǎ de secundarul transformatorului de tensiune, TT, este de 100 V.
Cele mai importante tipuri de relee electromagnetice, care se întâlnesc cel mai des în
instalaţiile electrice, sunt cele de curent, de tensiune, intermediare și cele polarizate.
În această lucrare, prin utilizarea câtorva tipuri de relee, se asigură protecția unor motoare
trifazate, precum și acționarea lor pentru diferite situații practice. Fiecare astfel de situație este
descrisă sub forma unei teme. Schema minimală de pornire conține un comutator general, o
siguranță fuzibilă și un releu de tip diferențial care deservesc o mașină asincronă. Pentru standul
lucrării sunt disponibile trei motoare trifazate asincrone cu rotor în scurtcircuit (notate M1 - tip
SE2672-3G, putere nominală 0.37 kW, M2 - tip MA-AL71-14-2B, putere nominală 0.75 kW și
M2' - tip MA-AL80L-24-2A, putere nominală 3 kW). Ultimul dintre cele 3 este cel utilizat ca
sarcină comandată de convertizorul static de frecvență, tip A800 Mitsubishi Electric, model FR-
A840-00126-2-60. Întrerupătorul automat (trifazat) este prevăzut cu protecție termică și cu
protecție la scurtcircuit, fiind de tip 3RV1011-1BA10 (1.3 – 2) A. Se mai pot utiliza butoane de
condiționare pentru alimentare bobină contactor sau întrerupător de tip STE4820 (20 A, 400 V
AC), contactor (trifazat) tip 3RT1015-1AP01, releu de timp (regimuri de funcționare A – H) de
tip 3RP2005 – 1AP30.
7.2. Circuit de comandă cu automenținere

La finalul acestei teme, studenții vor fi capabili:
● Să interpreteze schema de comandă a circuitului;
● Să aranjeze componentele circuitului de alimentare așa cum este specificat în
schemele de forță și de comandă a circuitului, vezi Figura 7.3 și Figura 7.4;
● Să citească valoarea curentului motorului în cazul unui circuit stea de pe plăcuță
și să seteze releul de protecție a motorului cu această valoare;
● Să conecteze componentele pentru circuitele de comandă și de alimentare așa cum este
specificat în schema circuitului și să pornească motorul.
● Să explice rolul contactelor cu comutare într-un circuit de comandă.
● Să deducă din schema circuitului, Figura 7.3, faptul că pornirea motorului se face cu
ajutorul contactelor contactorului.
Echipamentele și componentele utilizate pentru acestă temă sunt următoarele:

- 1 motor trifazat asincron cu rotor în colivie de veveriță,
- 1 contactor, 3 poli, 1 contact normal deschis,
- 1 siguranță automată, un singur pol,
- 3 butoane, fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal închis,
- 1 releu de protecție a motorului + un contact auxiliar, 1 contact normal deschis și un
contact normal închis
- 2 capace de protecție
- 1 siguranță automată pentru circuitul de alimentare, 3 poli.
Descriere funcționare
Un motor trifazat, asincron, conectat în conexiune triunghi, trebuie să fie pornit și oprit
77
prin intermediul unui contactor. Motorul trebuie să fie protejat la suprasarcină de un releu de
protecție a motorului.
Când butonul S1 este apăsat, vezi Figura 7.4, curentul trece prin ramura 1 a circuitului, iar
contactorul K1 este alimentat. Contactorul este activat, închizând contactul cu automenținere K1
în ramura 2 a circuitului. Acest contact rămâne închis atunci când butonul este eliberat astfel
încât curentul să continue să treacă prin bobina contactorului. În același timp, contactele primare
din circuitul de alimentare se închid pentru a conecta motorul la sursa de alimentare trifazată
astfel încât motorul este pornit.
Dacă butonul S0 este apăsat, atunci ramura 1 a circuitului este întreruptă, iar curentul
încetează să mai circule. Bobina contactorului nu mai este alimentată și astfel contactorul se
deschide. Contactul cu automenținere K1 din ramura 2 de asemenea se deschide, așa cum se
întâmplă și cu contactele din circuitul de alimentare, astfel încât motorul se oprește.
Figura 7.3 – Schema de forță circuitului
Modul de lucru
Aranjați componentele ca în schema circuitului din Figura 7.4. Conectați componentele în
concordanță cu schemele circuitelor de alimentare și de comandă și conectați motorul în
conexiune stea. Ajustați releul de protecție a motorului în concordanță cu valoarea curentului
pentru conexiunea stea, așa cum este ea trecută pe plăcuța de pe motor.
Porniti motorul folosind butonul S1.
Test. Răspundeți pe referat la următoarele chestiuni:
78
• Faceți o scurtă descriere asupra a ceea ce s-ar întampla dacă nu s-ar folosi un
contact cu automenținere.
• Care buton pornește motorul și care îl oprește?
• De ce este inclus în circuit contactul normal închis F3? Când se deschide acest
contact?
• Care contacte conectează motorul la sursa de alimentare trifazată?
Figura 7.4 - Schema de comandă a circuitului
7.3. Circuit de comandă cu automenținere și indicator de defect

La finalul acestei teme, studentii vor fi capabili:
● Să interpreteze schema circuitului de comandă;
● Să conecteze componentele circuitului de alimentare și a celui de comandă așa cum
este specificat în schemele circuitului, vezi Figura 7.3 și Figura 7.5;
● Să specifice când se aprinde lampa indicatoare a erorii.
Echipamentele și componentele necesare pentru această temă sunt aceleași cu cele de la
punctul 1, doar că în locul celor 3 butoane, fiecare cu un contact NO și unul ND se folosesc:
- 2 butoane, fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal închis,
- 1 lampă indicatoare.
Un motor trifazat, asincron, aflat în conexiune stea, trebuie să fie pornit și oprit prin
intermediul unui contactor cu contact cu automenținere. În cazul stării de defect, contactorul de
protecție ar trebui să se deschidă și lampa indicatoare ar trebui să evidențieze starea de defect.
Motorul trebuie protejat împotriva suprasarcinii de un releu de protecție.
Atunci când se apasă S1, contactorul K1 este alimentat și contactul cu automenținere al lui
K1 din ramura 2 a circuitului se închide, vezi Figura 7.5. În același timp, contactele principale
79
ale releului circuitului principal conectează motorul la sursa de alimentare trifazată. Motorul
pornește, iar lampa indicatoare rămâne stinsă.
Dacă apare o stare de defect (de exemplu datorită unei suprasarcini sau a lipsei unei faze),
atunci curentul care circulă prin motor depășește valoarea nominală setată anterior pentru releul
de protecție. Contactele asociate cu banda bimetalică din circuitul principal se deschid și întrerup
circuitul. Motorul este oprit. În acelasi timp, contactele de comutare ale F3 din ramura 1 a
circuitului pornesc lampa indicatoare din circuit. Motorul poate fi repornit numai dacă banda
bimetalică și motorul s-au răcit. În timp ce se întamplă această alimentare, contactul normal
închis al F3 se deschide, contactul normal deschis al F3 se închide și astfel este aprinsă lampa
indicatoare H1.
Figura 7.5 - Schema circuitului de comandă
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum se arată în schema circuitului din Figura 7.5. Conectați
componentele în concordanță cu schemele pentru circuitele de alimentare și de comandă și
conectați motorul în conexiune stea. Ajustați releul de protecție al motorului la valoarea
curentului pentru un circuit în conexiune stea, așa cum este ea trecută pe plăcuța motorului.
Dacă apare o suprasarcină, se poate observa că releul de protecție oprește motorul și că
lampa indicatoare semnalizează o stare de defect. De îndată ce motorul se răcește, releul de
protecție a motorului poate fi repornit și lampa indicatoare se stinge.
Test
• Faceți o scurtă descriere a procedurii de pornire și explicați cum funcționează
contactorul cu automenținere.
• Specificați când se va aprinde lampa indicatoare. În cazul unei stări de defect,
poate fi motorul repornit cu ajutorul lui S1?
80
7.4. Circuit de comandă cu automenținere cu memorarea stării de defect

La finalul acestei teme, studenții vor fi capabili:
● Să interpreteze schema circuitului de comandă.
● Să conecteze componentele pentru circuitele de forță și de comandă (vezi Figura 7.6) așa
cum este specificat în schemele lor, să pornească motorul și să-i schimbe sensul de rotație.
● Să explice cum este menținută condiția de defect, simulată prin declanșarea releului de
protecție.
● Să explice avantajul indicării funcționării defectuoase menținute.
Echipamentele și componentele necesare pentru această temă sunt aceleași cu cele de la

punctul 1, fiind necesare în plus:
- 1 contactor auxiliar cu 4 contacte normal deschise și 4 contacte normal închise,
- 1 lampă indicatoare,
- 1 întrerupător a circuitului de alimentare, 3 poli (în locul siguranței automate tripolare).
Un motor trifazat aflat în conexiune stea trebuie operat cu ajutorul unui contactor
întreruptor de circuit. Un releu de protecție a motorului trebuie să asigure protecția la
suprasarcină. Dacă apare o stare de defect, această alimentare trebuie semnalizată cu ajutorul
unei lămpi indicatoare. Lampa trebuie să poată fi oprită prin acționarea butonului S2, indiferent
dacă releul de protecție a reconectat sau nu motorul, vezi Figura 7.6.
Când este apăsat butonul S1, contactorul K1 se închide, astfel încât curentul trece prin
ramura 1 a circuitului. Contactul cu automenținere al lui K1 din ramura 2 a circuitului rămâne
închis după eliberarea butonului S1. Contactele principale ale lui K1 se închid și motorul
pornește.
Când se apasă butonul S0, atât contactorul K1, cât și ramura 1 a circuitului se deschid.
Contactul cu automenținere din ramura 2 a circuitului de asemenea se deschide, precum și
contactele principale ale lui K1, astfel încât motorul este oprit.
Dacă apare o suprasarcină la motor, curentul crește până la o valoare mai mare decât cea a
curentului nominal setată pentru releul de protecție a motorului. Banda bimetalică din circuitul
de alimentare se deschide și întrerupe circuitul care alimentează motorul, astfel încât acesta se
oprește. În circuitul de comandă, contactul normal închis al lui F3 se deschide, iar contactul
normal deschis se închide, la fel cum se întâmplă și cu contactorul K11 din ramura 3 a
circuitului.
Contactul cu automenținere al lui K11 din ramura 4 a circuitului se închide și previne
contactorul auxiliar să se mai deschidă. În același timp, contactul K11 din ramura 5 a circuitului
se închide și lampa indicatoare se aprinde pentru a semnala o stare de defect. Această
semnalizare este menținută. De îndată ce banda bimetalică din releul de protecție se răcește,
motorul poate fi repornit.
Contactorul auxiliar K11 rămâne închis până când butonul S2 este apăsat, întrerupând
astfel ramura 4 a circuitului. Contactul lui K11 din ramura 5 se deschide, iar lampa indicatoare se
stinge.
81
Figura 7.6 – Schema circuitului de comandă
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum este descris în schema circuitului. Conectați
componentele în concordanță cu schemele circuitelor de alimentare și de comandă și conectați
motorul în conexiune stea. Ajustați releul de protecție a motorului la valoarea curentului pentru
un circuit stea, așa cum este specificat pe plăcuța motorului.
Atunci cand motorul este supraîncărcat, releul de protecție a motorului îl oprește pe acesta
și lampa indicatoare semnalizează prezența unei stări de funcționare defectuoase. După ce
motorul și lamela bimetalică din releul de protecție s-au răcit, motorul poate fi repornit.
Semnalizarea rămâne activă până când este anulată cu ajutorul butonului S2, după care lampa
este oprită.
Test
• Explicati cum se menține activă semnalizarea stării de funcționare defectuoase. Care
este rolul contactului K11 din ramura 4 a circuitului ?
• Explicați avantajele folosirii unei semnalizări a stării de defect cu automenținere
comparativ cu semnalizarea acesteia fără automenținere. Când este important să avem o
semnalizare cu automenținere ?
7.5. Circuit de comandă cu temporizare la deconectare

La finalul acestei teme, studenții vor putea:
● Să interpreteze schema circuitului de comandă,
● Să conecteze componentele pentru circuitele de forță și de comandă (Figura 7.7) așa cum
este specificat în schemele lor, să pornească motorul și să-i schimbe sensul de rotație,
82
● Să explice de ce contactul normal închis F3 al releului de protecție a motorului nu poate

fi un contact cu acționare întârziată,
● Să fie conștienți că releul cu temporizare trebuie proiectat pentru funcționarea pe termen
lung,
● Să stabilească faptul că motorul este oprit după o scurtă întârziere.
Echipamentele și componentele utilizate în plus față de cele corespunzătoare cazului 1

sunt:
- 1 contactor auxiliar cu 4 contacte normal deschise și 4 contacte normal închise,
- 1 releu cu temporizare, cu declanșare întârziată,
- 1 lampă indicatoare,
- 1 întrerupător al circuitului de alimentare, 3 poli (în locul siguranței automate tripolare).
Un motor trifazat trebuie pornit cu ajutorul unui circuit cu contactor și oprit cu ajutorul
unui circuit cu acționare întârziată. O lampă indicatoare trebuie să semnalizeze starea de operare
a motorului. Ar trebui să fie posibilă setarea valorii întârzierii înainte de oprirea contactorului de
alimentare K1.
Atunci când se apasă butonul S2, contactorul auxiliar K11 este alimentat, iar contactele sale
normal deschise din ramurile 2, 3 și 4 se închid. În același timp, releul cu temporizare este
alimentat, iar contactul normal închis al lui K12 din ramura 4 a circuitului rămâne pe aceeași
poziție. Contactorul principal se închide și porneste motorul. Lampa indicatoare semnalizează că
motorul este pornit. Contactul normal deschis al lui K11 din ramura 2 a circuitului este un
contact cu automenținere pentru releul cu temporizare K12, iar contactul K1 din ramura 5 a
circuitului este un contact cu automenținere pentru contactorul K1.
Atunci când comutatorul normal închis S1 întrerupe ramura 1 a circuitului, contactorul
auxiliar K11 cade, contactele K11 din ramurile 2, 3 și 4 se deschid, iar lampa indicatoare se
stinge. Contactorul principal K1 rămâne alimentat până când releul cu temporizare se deschide și
contactul K12 întrerupe ramura 4 a circuitului. Motorul este atunci oprit.
S0 poate fi folosit în caz de urgență pentru a deconecta întreg circuitul de comandă, astfel
încât la nevoie motorul să fie oprit imediat.
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum este descris în schema circuitului.
Conectați componentele în concordanță cu schemele circuitelor de forță și de comandă și
conectați motorul în conexiune stea. Ajustați releul de protecție a motorului la valoarea
curentului pentru un circuit în stea, așa cum este specificat pe plăcuța motorului. Setați
întârzierea releului cu temporizare la aproximativ 15 secunde.
Porniți motorul.
Test
• Modificați setarea întârzierii pentru releul de timp și repetați procedura de oprire.
De ce trebuie conectat contactul normal închis al lui F3 din ramura 1 a circuitului
înainte de circuitul de comandă?
83
• De ce trebuie proiectat releul cu temporizare pentru o utilizare îndelungată?
• Cand se deschide contactul K12 din ramura 4 a circuitului?
• Se poate omite folosirea contactului normal deschis al lui K11 din ramura 2 a
circuitului?
7.6. Circuit de comandă cu temporizare la conectare

La finalul acestui exercițiu, studenții vor putea:
● Să interpreteze schema circuitului de comandă,
● Să conecteze componentele pentru circuitele de alimentare și de comandă (Figura 7.8),
să pornească motorul și să-i schimbe sensul de rotație,
● Să observe necesitatea unui contactor auxiliar pentru a preveni releul cu temporizare să
cadă în momentul pornirii,
● Să explice de ce releul cu temporizare trebuie proiectat pentru funcționarea pe termen
lung,
● Să comenteze asupra scopului folosirii lămpii indicatoare.
Echipamentele și componentele suplimentare necesare în raport cu cazul 1 sunt:
o 1 contactor auxiliar cu 4 contacte normal deschise și 4 contacte normal închise,
o 1 releu cu întârziere (cu anclanșare întârziată),
o 2 butoane, fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal închis,
o 1 lampă indicatoare,
84
o 1 întrerupător al circuitului de alimentare, 3 poli (în locul siguranței tripolare).
Descrierea funcționării
Un motor trifazat trebuie pornit cu ajutorul unui circuit cu temporizare. O lampă
indicatoare trebuie să semnalizeze starea de operare a motorului. Este posibilă setarea valorii
întârzierii înainte de oprirea contactorului de alimentare K1.
Atunci când se apasă butonul S1, contactorul K11 și releul cu temporizare K12 sunt
alimentate. Contactul cu automenținere al lui K11 din ramura 2 a circuitului menține contactorul
K11 și releul cu temporizare K12 închise după eliberarea butonului S1. În același timp contactul
normal deschis al lui K11 din ramura 5 a circuitului se închide și lampa indicatoare H1 indică
faptul că circuitul este pornit. După întârziere, releul cu temporizare se activează, contactele
normal deschise ale lui K12 din ramura 3 a circuitului se închid, iar contactorul auxiliar K1 este
alimentat. Motorul este pornit. Contactul cu automenținere K1 din ramura 4 a circuitului previne
contactorul principal K1 să se mai deschidă.
Când se apasă S0 întregul circuit de comandă este deconectat. Contactorul auxiliar K11,
contactorul de alimentare K1 și releul cu temporizare K12 nu se mai alimentează, iar motorul
este oprit.
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum este descris în schema circuitului de mai sus. Conectați
componentele în concordanță cu schemele circuitelor și conectați motorul în conexiune stea.
Ajustați releul de protecție a motorului la valoarea curentului pentru un montaj în stea. Setați
întârzierea releului cu temporizare la aproximativ 10 secunde. Porniți motorul. Modificați setarea
întârzierii pentru releul de timp și repetați procedura de oprire.
Test
• Modificați pe referat schema de comandă din Figura 7.7 astfel încât motorul să fie
85
conectat cu o întârziere de 10 secunde. Comparați ca funcționalitate schema astfel realizată
cu cea din Figura 7.8 și explicați diferențele constructive dintre ele.
• Care este scopul contactorului auxiliar K11 din ramura 1 a circuitului?
• Când operează contactul normal deschis al lui K12?
• De ce trebuie ca releul cu temporizare să fie proiectat pentru operare îndelungată?
• Care este scopul lămpii indicatoare? Este aceasta necesară?
7.7. Circuit de comandă bistabil cu un buton

La finalul acestei teme studenții vor putea:
● Să explice schema circuitului de comandă,
● Să conecteze componentele pentru circuitele de alimentare și de comandă (vezi Figura
7.9) așa cum este specificat în schemele lor, să pornească motorul și să-i schimbe sensul de
rotație,
● Să demonstreze că este nevoie de un singur buton pentru a porni și opri motorul,
● Să observe necesitatea interblocării contactoarelor auxiliare,
● Să explice de ce este nevoie ca, contactoarele auxiliare să aibă contacte cu
automenținere.

- 3 contactoare auxiliare,
- 2 butoane (în loc de 3), fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal închis,
- 1 întrerupător al circuitului de alimentare, 3 poli (în loc de siguranță tripolară).
Un motor trifazat trebuie pornit și oprit cu ajutorul unui contactor - întreruptor de circuit
printr-o singură apăsare a unui buton.
Atunci când se apasă S1, ramura 1 a circuitului este completată, iar contactorul K11 se
închide. Contactul normal deschis al lui K11 din ramura 2 se închide și asigură automenținerea
închisă a contactorului auxiliar K11 atât timp cât S1 este apăsat. Contactul normal închis al lui
K11 din ramura 3 se deschide și interblochează contactorul auxiliar K12 împotriva deschiderii
sale cu ajutorul lui S1. Contactul normal deschis al lui K11 din ramura 5 a circuitului se închide,
așa cum se întamplă și cu contactorul principal K1, care rămâne închis datorită contactului
normal deschis al lui K13 din ramura 6. Motorul este pornit. În același timp, contactul normal
închis al lui K13 din ramura 1 se deschide și contactul normal deschis al lui K1 din ramura 3 se
închide.
Contactorul auxiliar este apoi pregătit pentru un al doilea puls (oprirea).
Dacă se apasă S1 o a doua oară, contactul auxiliar K12 se alimentează datorită faptului că
ramura 3 este completă prin intermediul contactelor închise ale lui K1 și K11. Contactorul
auxiliar K12 este activat prin contactul său din ramura 4, în timp ce S1 este apăsat. Contactul
normal închis al lui K12 din ramura 1 se deschide și interblochează contactorul auxiliar K11,
împiedicând activarea sa prin apăsarea butonului S1. Contactul normal închis al lui K12 din
ramura 5 se deschide, așa cum se întamplă și cu contactoarele K1 și K13, oprind astfel motorul.
86
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum este descris în schema circuitului din Figura 7.9.
Conectați componentele în concordanță cu schemele circuitelor de alimentare și de
comandă și conectați motorul în conexiune stea. Ajustați releul de protecție a motorului la
valoarea necesară a curentului. Porniți motorul.
Test
• De câte butoane este nevoie pentru a porni și opri motorul?
• De ce sunt interblocate contactoarele auxiliare K11 și K12?
• Sunt necesare pentru contactoarele auxiliare contactele cu automenținere ale K11 și
K12? Argumentați răspunsul.
7.8. Inversare de sens cu interblocare pe contactoare

La finalul acestei teme studenții vor putea:
● Să explice schema circuitului de comandă (Figura 7.10), să pornească motorul și să-i
schimbe sensul de rotație,
● Să explice cum și de ce sunt interblocate contactoarele pentru rotația în sensul acelor de
ceasornic și în sens invers al acelor de ceasornic,
● Să menționeze un dezavantaj al acestui tip de circuit care permite interblocarea prin
intermediul contactoarelor.
87
Un motor trifazat trebuie pornit și oprit cu ajutorul unui circuit cu contactor pentru rotația
în sensul acelor de ceasornic și în sens invers rotației acelor de ceasornic. Un mecanism de
interblocare care utilizează contactoare trebuie să prevină inversarea sensului de rotație în timp
ce motorul se află în funcțiune.
Dacă se apasă butonul S1 din ramura 1 a circuitului, atunci contactorul K1 pentru rotația în
sensul acelor de ceasornic este alimentat și motorul pornește. În același timp contactul cu
automenținere al lui K1 din ramura 2 a circuitului previne contactorul K1 să fie deconectat atunci
când S1 este eliberat. Contactul normal închis al lui K1 din ramura 3 va fi deschis, astfel încât
contactorul K2 să nu poate fi alimentat și să rămână deci blocat.
Apăsând butonul S0 întregul circuit de comandă este deconectat. Contactorul K1 se
deschide, iar contactele sale revin la starea inițială, motorul oprindu-se astfel.
Dacă se apasă butonul S2 din ramura 3, atunci contactorul K1 pentru rotația în sens invers
acelor de ceasornic este alimentat și motorul pornește. Contactorul K2 este menținut activat de
către contactele sale din ramura 4. În același timp, contactul normal închis al lui K2 din ramura 1
împiedică activarea contactorului K1.
Dacă se apasă butonul S0 din ramura 1 a circuitului, circuitul de comandă este deconectat.
Contactorul K2 se deschide și contactele sale revin la pozițiile lor inițiale, astfel încât motorul se
oprește.
Dacă se apasă butoanele S1 și S2 simultan, există posibilitatea ca ambele contactoare K1 și
K2 să fie alimentate în același timp, alimentare care determină producerea unui scurtcircuit între
conductorii L1 și L3. Pentru a mări nivelul de siguranță se poate include un circuit de
interblocare suplimentar.

88
Mod de lucru
Ținând cont că în laborator contactoarele principale disponibile au drept contacte auxiliare
câte un singur contact normal deschis, să se reprezinte schema echivalentă pentru funcționarea
de mai sus folosind contactoarele principale și contactoarele auxiliare existente. Se vor aranja și
conecta componentele așa cum este descris în schema circuitului, verificată în prealabil de cadrul
didactic. Motorul este în conexiune stea, iar releul de protecție a motorului la valoarea curentului
în stea, specificat pe plăcuța motorului. Porniți motorul și permiteți-i să ruleze în oricare sens.
Test
• Când și cum sunt blocate contactoarele K1 și K2?
• De ce sunt interblocate contactoarele pentru cele două sensuri de rotație? (faceți
referire la circuitul de alimentare.)
• Precizati un dezavantaj al acestui circuit în ceea ce privește metoda de blocare.
7.9. Comandă de limitare cu capăt de cursă mecanic și cu întrerupătoare

reversibile
La completarea acestei teme, studenții vor putea:
● Să explice schema circuitului de comandă.
● Să conecteze componentele pentru circuitele de alimentare (Figura 7.11) și de comandă
(Figura 7.12) așa cum este specificat în schemele lor, să pornească motorul și să-i
schimbe sensul de rotație.
● Să precizeze când se aprind lămpile de semnalizare.
● Să observe necesitatea interblocării contactoarelor în cazul rotației motorului în cele 2
sensuri.
● Să explice simbolul limitatorului din schema circuitului.
● Să descrie cum se realizează schimbarea sensului de rotație a motorului.

o 2 contactoare, 3 poli, cu 2 contacte auxiliare și 1 contact normal închis,
o 2 butoane (în loc de 3), fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal
închis,
o 2 lămpi indicatoare,
o 2 limitatoare de cursă,
o 1 întrerupător al circuitului de alimentare, 3 poli (în locul siguranței tripolare).
Descrierea funcționării
Un motor trifazat trebuie pornit și oprit cu ajutorul unui circuit cu contactor.
Întrerupătoarele de limitare de cursă trebuiesc incluse astfel încât, la finalul unei rulări
predeterminate și semnalizate cu lămpi indicatoare, motorul să fie oprit. La fiecare capăt, un
buton va porni din nou motorul, dar în așa fel încât acesta să se rotească în sens invers. Un astfel
de circuit se utilizează în comanda lifturilor, ușilor etc.
89
Figura 7.11 – Schema de ansamblu circuitului
Dacă se apasă butonul S1, contactorul K1 se închide astfel încât motorul pornește și se
rotește în sensul acelor de ceasornic. Contactul cu automenținere al lui K1 din ramura 2 a
circuitului împiedică deconectarea contactorului după eliberarea lui S1. În același timp, contactul
de interblocare al lui K1 din ramura 3 se deschide, astfel încât contactorul K2 pentru sensul de
rotație invers acelor de ceasornic nu poate fi alimentat.
Când se activează întrerupătorul S3 de limitare de cursă, contactul S3 din ramura 1 se
deschide, astfel încât se deschide și contactorul K1 și motorul este oprit. Contactul S4 din ramura
6 a circuitului se închide și lampa indicatoare H2 semnalează faptul că s-a atins poziția limită. În
același timp, contactul S4 din ramura 3 se închide.
Când se apasă butonul S2 din ramura 3, contactorul K2 se închide și pornește motorul în
sens invers acelor de ceasornic. Contactul cu automenținere al lui K2 din ramura 4 se închide și
împiedică deconectarea contactorului după eliberarea butonului S2. Contactul de interblocare al
lui K2 din ramura 1 împiedică pornirea motorului în sensul acelor de ceasornic. Contactul S4 din
ramura 6 a circuitului se deschide și lampa H2 se stinge.
Când capătul de cursă S4 comută, contactul său din ramura 3 se deschide împreună cu
contactorul K2, oprind astfel motorul. În același timp, contactul lui S3 din ramura 5 se închide și
lampa indicatoare H1 semnalizează atingerea celeilalte poziții limită. Contactul lui S3 din ramura
1 se închide din nou.
În caz de urgență contactul normal închis al lui S0 din ramura 1 poate fi folosit pentru a
deconecta întregul circuit, astfel încât motorul să poată fi oprit imediat.
90
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum este descris în schemele circuitului (Figura 7.11 și Figura
7.12). Conectați componentele în concordanță cu schemele circuitelor de alimentare și de
comandă și conectați motorul în conexiune stea. Ajustați releul de protecție a motorului la
valoarea corespunzătoare a curentului.
Porniți motorul astfel încât să ruleze în sensul acelor de ceasornic. Apăsați comutatorul
capăt de cursă S3 și motorul se va opri. Apoi reporniți motorul astfel încât să ruleze în sens
invers acelor de ceasornic. Apăsați comutatorul capăt de cursă S4. Verificați faptul că lampa
indicatoare funcționează corect.
Test
• Când se aprind lămpile indicatoare pentru a semnaliza rotația în sensul acelor de
ceasornic și în sens invers acelor de ceasornic?
• Explicați de ce nu este posibilă schimbarea stării contactorului K2 atunci când motorul se
rotește în sensul acelor de ceasornic.
• Sunt utile facilitățile de conectare cu automenținere pentru contactoarele K1 și K2?
• Care este semnificația săgeții verticale de lângă contactele S4 în ramurile 3 și 6?
• Cum se schimbă sensul de rotație al motorului? (Făceți referire la schema circuitului)
7.10. Declanșarea protecției termice ca urmare a încărcării la suprasarcină

Pentru a asigura o supraîncărcare motorului M2 se utilizează un motor suplimentar, M2'
conectat ca sarcină, comandat de un convertizor static de frecvență, CF, [20]. Prin modificarea
frecvenței de comandă se modifică turația motorului folosit drept sarcină și respectiv încărcarea
91
motorului principal, simulând astfel apariția unei suprasarcini ce se poate pune în evidență cu
ajutorul unui aparat de tip ampermetru, A, conectat pe alimentare pe oricare din fazele motorului
și care va declanșa după un anumit timp protecția termică, vezi Figura 7.13.
Mod de lucru
Se verifică individual sensul de rotație pentru M2 și M2'. Ele trebuie să se rotească în
același sens. Dacă sensul lor este contrar, atunci se schimbă între ele 2 faze care alimentează
motorul M2.
Se pornește mai întâi motorul M2, care se alimentează de la standul Lucas-Nulle prin
întrerupătorul de protecție motor (motorstarter de 16 A) de tip PKZM0, care se rotește simultan
cu cheia de pornire a panoului și respectiv prin întrerupătorul automat de tip 3RV1011-1BA10,
I1.
Se pornește apoi motorul M2' prin intermediul convertizorului de frecvență CF, rotind
cheia de pe panoul frontal al acestuia de pe poziția 0 pe poziția 1. Alimentarea acestui panou se
face de la o priza trifazată exterioară (independentă) în raport cu standul Lucas – Nulle printr-o
siguranță fuzibilă trifazată automată cu un curent nominal de 32 A și fără protecție diferențială.
Se apasă apoi scurt butonul verde cu automenținere de pornire frână cuplaj. Când se dorește
oprirea lui M2' se apasă scurt pe butonul roșu de oprire. Motorul M2' pornește înfrânat datorită
comenzii în frecvență variabilă pe care o primește de la convertizor.
Curentul nominal de fază al lui M2, cuplat cu M2', este de aproximativ 1.7 A. El se
măsoară cu ajutorul unui clește ampermetru (se alege scara de 3 A) inseriat pe oricare dintre cele
3 faze. Din potențiometrul multitur plasat pe partea frontală a panoului convertizorului de
frecvență se reglează frecvența (de la 50 Hz până la aproximativ 45 Hz), ceea ce echivalează cu
încărcarea lui M2 la un curent nominal mai mare decât cel nominal, deci cu producerea unui
defect de tip suprasarcină. Valoarea reglată a curentului de fază va fi de maxim 2 – 2.2 A.
Timpul de declanșare a protecției termice cu care este prevăzut întrerupătorul I1 va fi de ordinul
a câteva minute. La declanșarea protecției termice care întrerupe alimentarea lui M2 trebuie
apăsat butonul roșu de pe panoul convertizorului, care va opri alimentarea lui M2'. Ansamblul a
fost prevăzut doar pentru antrenarea lui M2' de către M2, iar antrenarea inversă poate însemna
distrugerea motoarelor. După un timp de aproximativ 15 minute se poate relua funcționarea
ansamblului cu stabilirea unui curent de fază superior față de primul caz (de exemplu 2.1 A față
de 1.8 A în primul caz) și se măsoară timpul după care declanșează în acest caz protecția termică.
Observație: Când motorul M2 lucrează în sarcină maximă, motorul M2' are regim de frânare
prin intermediul convertizorului de frecvență, iar energia recuperată este disipată pe o rezistență
de încălzire ce se încălzește puternic. Testul cu declanșarea protecției trebuie să nu depășească
15 minute, iar după declanșare să se aștepte un interval de timp egal pentru răcirea rezistenței.
92
Figura 7.13 - Poză cu montajul experimental pentru aplicarea unei suprasarcini și declanșarea
protecției termice
93
Lucrarea 8 – Studiul releelor de curent diferențial
Lucrarea 8: Studiul releelor de curent diferențial
8.1. Introducere
Soluția care a fost adoptată pentru evitarea electrocutării, mai întâi în instalatiile electrice
casnice iar apoi și în cele industriale, se referă la montarea în tablourile electrice de distribuție a
unor aparate / dispozitive de protecție diferențială. Câteva din tipurile de accidente ce pot
conduce la electrocutare, prin atingerea accidentală a fazei, sunt:
- un copil nesupravegheat care introduce un obiect conductor în priză;
- un adult ce atinge din greșeală conductorul neizolat la schimbarea unui corp de iluminat,
înlocuirea unei prize sau a unui distribuitor defect;
- folosirea unei mașini de spălat cu legătură de împământare defectuoasă;
- folosirea unui fier de călcat cu cordonul de alimentare îmbătrânit din cauza căldurii.
Evitarea apariției acestor accidente se poate face prin utilizarea unor aparate de protecție
diferențială, ce detectează curenții electrici de valoare mică care nu trec prin conductoare –
numiți curenți diferențiali reziduali (de exemplu curentul care trece prin corpul omului în cazul
electrocutării) și întrerup automat alimentarea cu energie într-o astfel de situație.
Pragul de curent periculos pentru organismul uman este de 30 mA, iar dispozitivele de
protecție diferențială pentru instalațiile electrice sunt reglate în majoritate la această valoare a
curentului diferential rezidual și vor scoate de sub tensiune instalația electrică la atingerea acestui
prag. O soluție ieftină pentru asigurarea protecției diferențiale este utilizarea unui singur
întrerupător automat de protecție diferențială (ID) pentru mai multe plecări de același tip, ca de
exemplu prizele, [21].
Releul diferential de curent, numit și releu de curent rezidual RCD, detectează curentul
care se scurge la pământ și folosește acest curent pentru a acționa mecanismul de deconectare a
circuitului defect. Principiul de funcționare al unui releu diferențial se bazează pe trecerea
conductoarelor de linie și neutru printr-un miez magnetic toroidal, vezi Figura 8.1. Un curent de
sarcină normală va produce în miezul magnetic fluxuri magnetice egale dar de sensuri contrare.
Dacă există o punere la pământ, curentul prin conductorul de linie este mai mare decât cel ce se
întoarce prin conductorul neutru și va produce un flux magnetic mai mare. Apare astfel un flux
rezultant care induce un curent într-o înfășurare montată pe același miez magnetic și se obține o
comandă de acționare asupra mecanismului de deconectare a circuitului.
Curentul de comandă, notat în general cu IΔN, poate avea următoarele valori standardizate:
10, 30, 100, 300, 500 mA, iar timpul de deconectare este instantaneu sau selectiv, cu întârzieri de
40 - 300 ms. Funcționarea temporizată în intervalul 10 – 50 ms a acestor dispozitive de tip G sau
S permite trecerea undelor de impuls și evitarea declanșărilor nedorite. Cel mai adesea valoarea
de lucru a curentului este cea de 30 mA, care corespunde unei valori potențial periculoase pentru
organismul uman. Valoarea de 10 mA se poate adopta doar în cazuri speciale, existând riscul
unor declanșări false produse de unele interferențe electromagnetice. Curentul de comandă de 30
mA corespunde unui curent nominal până la 32 A, cel de 100 mA corespunde unui curent
nominal de peste 32 A ș.a.m.d.
94
Figura 8.1 – Principiul de funcționare al unui releu diferențial
Pentru curenți nominali de sute de amperi, sau în cazul unei scheme multietaj cu
asigurarea selectivității, curentul de comandă cel mai aproape de linia de alimentare (cel din
amonte) poate avea valori mai mari de 300 sau chiar 500 mA.
În conformitate cu norma CEI EN 61008 și 61009, întrerupătoarele diferențiale se clasifică după
forma undei de curent în următoarele tipuri:
- AC (declanșare doar pentru curent diferențial alternativ, de formă sinudoidală, care
poate avea o creștere bruscă sau lentă),
- A (declanșare pentru curent alternativ, sinusoidal, și/sau pulsatoriu cu componentă
continuă de 0.006 A, cu sau fără control al unghiului de fază, independent de
polaritate, cu curenţi care se aplică brusc sau au o creştere lentă),
- S (pentru curent alternativ și/sau pulsatoriu cu componentă continuă cu întârziere în
funcționare, pentru asigurarea selectivității ca întrerupătoare diferențiale generale,
deci ca dispozitiv de comandă și protecție a instalației electrice, vezi Figura 8.2),
- B (declanșare asigurată de curent alternativ sinusoidal, curent continuu pulsatoriu cu
componentă de minim 6 mA și curent continuu care poate proveni de la diferite tipuri
de redresoare).
Se utilizează și dispozitive diferențiale adaptabile la întrerupătoare automate. Se
recomandă ca instalarea dispozitivelor diferenţiale de protecţie să se facă în tabloul electric sau
în apropierea acestuia. Se admite montarea dispozitivelor diferenţiale de protecţie de mare
sensibilitate şi în corpul prizelor electrice, dacă acestea sunt destinate prin construcţie acestui
scop.
Selectivitatea dispozitivelor diferenţiale de protecţie se realizează pe verticală (în cascadă),
în trei trepte ca în Figura 8.2, [22]. Q1 reprezintă un întrerupător diferențial de tip S. Pentru
asigurarea selectivităţii verticale trebuie îndeplinite condiţii de forma:
I ∆n1
≥ 2, (8.1),
I ∆n 2
95
unde I ∆n1 este curentul diferenţial de funcţionare (declanşare) al dispozitivului de protecţie din
amonte, iar I ∆n 2 - idem, al dispozitivului de protecţie din aval, în A.
Figura 8.2 - Schemă de distribuţie radială, cu evidenţierea protecţiilor diferenţiale înseriate
Timpul de declanşare al dispozitivului din amonte trebuie să fie mai mare decât timpul de
declanşare al dispozitivului din aval.
În funcție de tipul de schemă electrică folosită, TN, TT sau IT, vezi Figura 8.3,
poziționarea releelor de tip diferențial în cadrul schemei se poate modifica.
Figura 8.3 - Tipuri de scheme electrice
În Figura 8.3 reperele au următoarea semnificație: 1 – împământarea sistemului, 2 – masa,

3 – impedanță. Sistemul T-N înseamnă T – legare directă la pământ a unui punct (împământarea
sistemului) și N – masele se leagă direct la punctul de alimentare legat la pământ (împământarea
sistemului). Sistemul T - T se referă la T - legare directă la pământ a unui punct (împământarea
sistemului) și T – masele se leagă direct la pământ, independent de legarea la pământ a unui
punct al alimentării (împământarea sistemului). Sistemul I - T înseamnă I – izolarea tuturor
părților active față de pământ sau legarea la pământ printr-o impedanță, iar T – masele se leagă
direct la pământ, independent de legarea la pământ a unui punct al alimentării (împământarea
sistemului).
96
În cazul unui sistem de tip T - N se folosește un circuit de protecție la curent diferențial ca

cel din Figura 8.4a, iar pentru un sistem de tip T - T se utilizează un circuit de protecție la curent
diferențial ca cel din Figura 8.4b.
Figura 8.4 - Circuit de protecție la curent diferențial pentru configurații T-N (cazul a) și T-T
(cazul b) ale schemelor electrice
În cazul unei scheme de tip T - N, condiția care trebuie îndeplinită pentru ca protecția să nu
declanșeze este:
U0
Z S ⋅ I ∆ N ≤U 0 ⇔ I ∆ N ≤
ZS (8.2),
unde ZS este impedanța buclei de defect, IΔN – curentul diferențial nominal și U0 – limita tensiunii
de atingere admise (≤ 50 V c.a., ≤ 120 V c.c.).
În cazul unei scheme de tip T - T, condiția limită de la care va declanșa protecția este
impusă de relația:
UL
R A ⋅ I ∆ N ≤U L ⇔ I ∆ N ≤
RA (8.3),
unde RA este rezistența de punere la pământ a corpului sau a tuturor părților active ale corpului
(RA max = 200 Ω), IΔN – curentul diferențial nominal și UL – limita tensiunii de atingere admise
(≤ 50 V c.a., ≤ 120 V c.c.).
8.2. Descrierea dispozitivelor folosite pentru partea experimentală

Trusa de încercare Lucas-Nulle conține: alimentare trifazată (L1, L2, L3, N), leduri și
siguranțe fuzibile (L1, L2, L3), prezență tensiune, cabluri de conexiune, buton și potențiometru
(2 bucăți – R1 și R2) pentru reglaj curent diferențial în plaja de valori corespunzătoare fiecăruia
dintre cei doi curenți diferențiali nominali, redresor monofazat (în partea din dreapta jos a
figurii), 3 relee diferențiale de tip A (RCD1 – F1, RCD2 – F2, RCD3 – F3) și unul de tip B
(RCD4 – F4) – vezi Figura 8.5 de ansamblu cu toate componentele.
Pentru măsurarea curenților diferențiali se poate utiliza multimetrul de lângă standul
lucrării drept ampermetru de curent alternativ, setat pe valoarea maximă de 300 mA. Aparatul se
introduce în acest caz în serie între fază (bornele 2, 4 sau 6 ale unuia dintre releele RCD care
sunt alimentate de la rețeaua trifazată în partea superioară prin L1 – 1, L2 – 2, L3 – 3 și N - N) și
borna de sus, de culoare neagră, a potențiometrului. Pentru ca aparatul să poată măsura trebuie
pe de o parte să se facă legătura între PE – împământare și capătul de jos (borna neagră a
97
potențiometrului), iar pe de altă parte trebuie ca butonul roșu din stânga potențiometrului să fie
ținut apăsat.
Figura 8.5 - Trusa de montaj experimental pentru relee de curent diferențial corespunzător
conexiunii T-N
Valorile de curent pot fi măsurate și cu ajutorul testerului VDE Profitest MTech, care
permite măsurarea mai multor parametri, precum și efectuarea unor teste specifice. Parametrii
unei instalații electrice care pot fi măsurați / verificați și testele ce pot fi efectuate cu ajutorul
aparatului se referă la:
- Tensiune, frecvență, succesiune a fazelor;
- Impedanță de buclă, impedanță de linie;
- Dispozitive de declanșare la curent rezidual (RCD);
- Dispozitive de monitorizare a izolației electrice (IMD) – doar pentru versiunile
MXTRA&SECULIFE IP);
- Dispozitive de monitorizare a curentului rezidual (RCM) – doar pentru versiunea
MXTRA;
- Rezistență de împământare / potențialul electrodului de împământare;
- Rezistență de izolație;
- Rezistență de scurgere la pământ;
- Rezistență de mică valoare (pentru egalizare potențiale);
- Curenți de scurgere cu clește de tip transformator de curent;
- Tensiune reziduală (doar cu MXTRA);
- Cădere de tensiune;
- Curent de pierderi (de scurgere) cu adaptor de curent;
- Lungime cablu.
98
Pe selectorul rotativ ce definește modul de lucru al testerului, vezi Figura 8.6, apar
indicațiile: IΔN – măsurare timp de acționare în cazul atingerii valorii setate de curent rezidual
diferențial, IF – măsurarea valorii efective a curentului rezidual diferențial la care are loc
declanșarea releului / întrerupătorului, ZL-PE – măsurarea impedanței între fază și împământare,
ZL-N – măsurarea impedanței de linie, RE – măsurarea rezistenței de împământare, RL0 –
măsurarea egalizării potențialelor, RISO – măsurarea rezistenței de izolație, U – măsurare
tensiuni fază – nul, fază împământare și frecvența tensiunii de alimentare. Fiecare tip de măsură
implică setarea corespunzătoare a parametrilor, vezi Figura 8.7. Modurile de lucru ale aparatului
sunt SENSOR, EXTRA, AUTO, SETUP și MEASUREMENT.
Figura 8.6 – Alegerea modului de lucru și pornirea Testerului
Figura 8.7 – Setarea parametrilor pentru testul IΔN

99
Similar cu cazul precedent se pot seta parametrii și pentru testul de tip IF, vezi Figura 8.8.
Figura 8.8 – Setarea parametrilor pentru testul IF
8.3. Modul de lucru

- se alimentează standul LUCAS-NULLE de la priza trifazată și se verifică funcționarea
individuală a celor 4 relee de tip diferențial (conectat – deconectat, respectiv conectat – apăsare
buton albastru pentru declanșarea protecției diferențiale, lucru indicat prin dunga galbenă care
apare);
- se conectează ampermetrul aparatului de măsură în serie cu potențiometrele P1 și ulterior P2,
între fază și nul, vezi Figura 8.9, și se determină valoarea reală a curentului la care declanșează
releele. Potențiometru P2 este introdus în circuit prin apăsarea butonului roșu din partea dreaptă
a trusei de montaj experimental. Valorile obținute se notează pe referat în Tabelul 8-1 și sunt
comparate cu valorile nominale ale curenților indicate pe fiecare releu de tip RCD în parte.
Potențiometrul P1 se folosește pentru reglarea curentului de declanșare în cazul releelor RCD1 și
RCD2, iar potențiometrul P2 pentru releele RCD3 și RCD4.
- se conectează Testerul VDE și se măsoară curenții de declanșare prin efectuarea testului produs
de aparat, vezi Figura 8.10 (nu se folosesc potențiometrele, nu se reglează manual nici un
curent). Se observă influența parametrilor setați pentru Tester în raport cu valoarea de declanșare
și cu comportarea aparatului. Valorile obținute se trec în Tabelul 8-2 (prima linie) și se compară
cu cele obținute în Tabelul 8-1. Se selectează apoi testerul pentru măsurarea timpilor de acționare
ai releelor, iar valorile obținute se trec în Tabelul 8-2 (a doua linie).
- se testează selectivitatea releelor de curent diferențial prin conectarea în serie a lui RCD1 cu
RCD2, respectiv RCD3 cu RCD4, vezi Figura 8.11. Și în acest caz se folosește doar Testerul și
se notează timpii de declanșare și valorile de curent care se notează în Tabelul 8-3. Se explică pe
referat care trebuie să fie poziția în scheme pe mai multe etaje a perechilor de relee pentru
asigurarea selectivității, în cazul în care releul din amonte ar deservi mai mulți utilizatori.
100
- se analizează modul și timpii de răspuns pentru RCD3 și RCD4 la aplicarea unui curent
continuu de defect precum în Figura 8.12. Se trec rezultatele obținute pe referatul lucrării.
Figura 8.9 – Măsurarea curentului de declanșare pentru RCD1 și RCD2 cu ajutorul

potențiometrului P1
Figura 8.10 – Măsurarea curentului de declanșare pentru RCD1 cu ajutorul testerului VDE
101
Figura 8.11 – Verificarea selectivității releelor diferențiale prin înserierea lui RCD2 cu RCD3
Figura 8.12 – Determinarea timpului de răspuns al lui RCD4 la aplicarea unui curent de defect cu
o componentă continuă
102
Tabelul 8-1. Măsurarea curenților de declanșare ai releelor diferențiale cu ajutorul ampermetrului

Tip de releu RCD1 RCD2 RCD3 RCD4
Curent nominal releu (mA)
Curent de declanșare releu (mA)
Tabelul 8-2. Măsurarea curenților și ai timpilor de declanșare ai releelor diferențiale cu ajutorul

testerului
Tip de releu RCD1 RCD2 RCD3 RCD4
Timp de declanșare releu (ms)
Tabelul 8-3. Măsurarea curenților și ai timpilor de declanșare pentru verificarea selectivității

releelor cu ajutorul testerului
Tip de montaj RCD1 + RCD2 RCD2+RCD3 RCD3+RCD4
Timp de declanșare releu (ms)
Releul care declanșează protecția
8.4. Test de verificare a cunoștințelor
1. Care este curentul diferențial nominal pentru dispozitivul RCD de tip B, respectiv
pentru dispozitivul RCD selectiv poziționate pe standul experimental?
- Curentul diferențial nominal pentru dispozitivul RCD de tip B este ...... mA.
- Curentul diferențial nominal pentru dispozitivul RCD selectiv este ...... mA.
2. Măsurați curentul de declanșare pentru un dispozitiv de tip A (IΔN = 300 mA) cu un

multimetru, respectiv cu testerul VDE. Pentru efectuarea măsurătorilor se consideră
un montaj de tip TN a sistemului.
- Curentul de declanșare măsurat cu multimetrul este de .... mA.
- Curentul de declanșare măsurat cu testerul VDE este ......mA.
- Intervalul de timp la declanșare este de ...... msec.
- Sunt îndeplinite condițiile impuse de standard pentru dispozitivul RCD?
3. Schimbați configurația de la punctul 2 cu una de tip TT a sistemului și repetați

măsurătorile.
4. Ce afectează timpul de răspuns al unui sistem TT, în ipoteza că dispozitivul de

protecție diferențială a fost corect ales pentru aplicație?
□ Răspunsul la declanșare depinde de rezistența de împământare, care este influențată
de gradul de umiditate.
103
□ Răspunsul la declanșare depinde de rezistența în punctul de producere al defectului
în schema respectivă.
□ Răspunsul la declanșare depinde de tipul sursei de alimentare utilizate.
5. Măsurați curentul de declanșare pentru un dispozitiv de tip A (IΔN = 30 mA) cu un

multimetru, respectiv cu testerul VDE. Pentru efectuarea măsurătorilor se consideră
un montaj de tip TN a sistemului.
6. Schimbați configurația de la punctul 5 cu una de tip TT a sistemului și repetați

măsurătorile.
7. Este posibil ca un dispozitiv de tip RCD cu 4 poli (trifazat) să fie utilizat pentru
protecție într-un circuit monofazat?
□ În conformitate cu regulile în vigoare, un dispozitiv RCD cu 4 poli (trifazat) poate
fi utilizat doar în circuite trifazate cu conductor neutru.
□ În conformitate cu regulile în vigoare, un dispozitiv RCD cu 4 poli (trifazat) poate
fi utilizat și în circuite monofazate cu conductor neutru.
□ În conformitate cu standardele DIN VDE, un dispozitiv RCD cu 4 poli (trifazat)
poate fi utilizat doar în circuite monofazate cu conductor neutru.
8. Care sunt cerințele când se are în vedere ca diferite circuite să fie protejate cu
dispozitive de tip RCD? Protecția suplimentară cu dispozitive de tip RCD este
recomandată în următoarele cazuri:
- Circuite cu priză de împământare având un curent nominal de IN ≤ ...... A.
- Circuite instalate la exterior cu un curent nominal de IN ≤ ...... A.
- Valoarea curentului de defect IΔN pentru aceste circuite trebuie să nu depășească ......
mA.
- Dacă dispozitivele RCD sunt conectate în serie, atunci trebuie să se asigure
selectivitatea lor. În acest caz dispozitivele RCD trebuie să conțină în codul lor litera
.... Valoarea curentului de defect a unui dispozitiv RCD cu selectivitate trebuie să fie
de cel puțin ..... mai mare decât valoarea dispozitivului RCD poziționat în aval pe
schema respectivă (vezi Figura 8.2).
9. Ce funcții îndeplinește un dispozitiv RCD?

□ Un dispozitiv RCD determină o întrerupere vizibilă între componentele sistemului sub
tensiune și cele care nu sunt sub tensiune.
□ Un dispozitiv RCD asigură o protecție suplimentară.
□ Un dispozitiv RCD asigură și protecția contra incendiului.
104
□ Un dispozitiv RCD acționează ca un întrerupător automat pentru o instalație electrică.
10. De ce nu este posibil să se renunțe la întrerupătoarele automate obișnuite?

□ Un dispozitiv RCD nu asigură protecție la un defect de tip scurtcircuit produs între
conductoare active.
□ Un dispozitiv RCD nu asigură protecție în cazul unor defecte la masă (împământare).
□ Un dispozitiv RCD nu asigură protecție în cazul producerii unei suprasarcini pe
conductoare.
□ Un dispozitiv RCD nu declanșează în cazul unui defect de tip atingere a fazei la
carcasă.
11. Care sunt avantajele utilizării unei grupări de tip întrerupător automat – dispozitiv
RCD?
□ Economisește spațiu în cutia de distribuție.
□ Determină o structură îmbunătățită și un control mai bun în cutia de joncțiune.
□ Determină economii.
□ Toate valorile și dimensiunile sunt disponibile.
□ Gruparea de poate utiliza oriunde.
□ Ansamblul este potrivit și pentru modificări ulterioare ale schemei.
12. Conectați un dispozitiv (releu) RCD de 30 mA de tip A (de exemplu F3 de pe

standul experimental). Ieșirea dispozitivului RCD se va conecta la o punte de tip B6, iar
ieșirea + a acestei punți se conectează cu legătura la pământ PE. Repetati apoi același
montaj pentru dispozitivul RCD de 30 mA de tip B (F4 de pe standul experimental).
Care este timpul și modul de declanșare al celor două dispozitive RCD?
Declanșează Nu declanșează
RCD type A, 30 mA □ □
RCD type B, 30 mA □ □
13. Verificați dispozitivul RCD de tip B cu ajutorul testerului VDE. Curentul de

declanșare este de ...... mA, iar timpul său de declanșare de ...... msec.
14. Care din următoarele afirmații este adevărată?

□ Toate dispozitivele de curent rezidual (RCD), de orice configurație și construcție,
declanșează intr-un timp de cel mult 200 msec.
□ Butonul de test de pe partea frontală a dispozitivelor RCD poate testa doar
funcționarea electromecanică la deconectarea circuitului.
□ Dispozitivele RCD sunt potrivite doar în curent alternativ. Modul lor de funcționare
în curent alternativ este similar cu cel de funcționare în curent continuu atât timp cât
valoarea curentului pe o semiperioadă este aproximativ zero pe orice perioadă de lucru.
□ În cazul unui defect, un dispozitiv RCD întrerupe circuitul pentru valori ale
curentului până la valoarea nominală (de exemplu 40 A), care apare indicată după cea a
curentului diferențial pe panoul frontal al dispozitivului.
105
□ Un dispozitiv RCD cu 4 poli și 8 terminale, proiectat pentru circuite trifazate, poate fi
folosit fără probleme într-un circuit monofazat de curent alternativ. Polii neutilizați se
lasă în acest caz deconectați.
15. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?

□ Transformatorul de curent dintr-un dispozitiv RCD se ocupă de toate conductoarele
parcurse de curentul de lucru (prin L1, L2, L3 și N). Pământul de protecție nu poate fi
conectat niciodată prin transformator.
□ Dacă în circumstanțe normale nici un curent de defect nu trece prin exteriorul
transformatorului de curent al dispozitivului RCD, atunci miezul transformatorului nu
se va magnetiza (pentru că cele 2 câmpuri magnetice care se produc se vor anula
reciproc).
□ Curentul de defect care circulă în afara transformatorului de curent al unui dispozitiv
de tip RCD trebuie să nu depășească valoarea nominală a curentului diferențial indicată
pe placa lui, fără declanșarea întreruperii.
□ Dispozitivele RCD având un curent diferențial până la 30 mA sunt potrivite pentru o
protecție suplimentară sau pentru protecția generală contra contactului direct în cazul în
care protecția contra electrocutării nu este suficientă.
□ Dispozitivul RCD poate fi folosit fără probleme în gama de temperaturi de la – 30oC
la +40oC.

□ Într-un sistem TN protejat printr-un RCD, când are loc un defect la masă, curenții de
defect sunt doar foarte mici, în timp de întrerupătorul declanșează doar la curenți mici.
□ La un consumator în configurație TN-S cu dispozitiv RCD de protecție, întrerupătorul
protejează împotriva consecințelor oricărei întreruperi în conductorul PEN a rețelei de
distribuție.
□ La un consumator configurat ca sistem TN-S cu dispozitiv RCD de protecție,
întrerupătorul declanșează chiar și atunci când există curenți de defect foarte mici.
Relația de declanșare este impusă de ecuația: IK ≥ IΔN.
□ La un consumator configurat ca sistem TN-S cu dispozitiv RCD de protecție, o
siguranță de la unul din circuitele conectate poate necesita mai mult de 0.4 secunde
pentru a arde, în cazul apariției unui defect la masă.
□ La un consumator configurat ca sistem TN-S cu dispozitiv RCD de protecție setat la
valoarea curentului diferențial de 30 mA, dacă are loc un scurtcircuit între fază și neutru
într-unul din circuitele conectate la panou, întrerupătorul automat deconectează rapid
dacă curentul de defect este mai mic de 30 mA.

□ Pentru un sistem T-T cu un electrod de împământare având o rezistență de 5 Ohmi, nu
vor exista tensiuni de defect periculoase între împământare și referința de împământare
în cazul producerii unui scurtcircuit între fază și împământare.
106
□ Într-un sistem TT, electrodul operațional de împământare poate avea orice valoare.
Dacă lipsește acest electrod de priză de pământ, nu este posibilă circulația unor curenți
periculoși.
□ Pentru un sistem TT protejat cu un dispozitiv RCD, electrodul de priză de pământ
poate avea orice valoare. El depinde doar de posibilitatea ca un curent de defect să
treacă sau nu prin el.
□ Într-un sistem TT, apariția unui curent de scurtcircuit este mai rară decât în cazul unui
sistem TN.
□ Într-un sistem TT, întreruperea automată este de obicei asigurată în cazul unui defect
de la un întrerupător de curent rezidual.

□ Rezistența unei prize de pământ în cazul unui sistem TT protejat cu un dispozitiv
RCD poate fi determinată cu formula: RB ≤ UL / IΔN.
RCD poate fi determinată cu formula: RA ≤ UL / IΔN.
□ Rezistența unei prize de pământ în cazul unui sistem TT este de 60 Ohmi. Dacă
tensiunea maximă permisă de contact este de 25 Volți ~, atunci protecția la curent
rezidual utilizată are una din următoarele valori de curent diferențial: 10 mA, 30 mA sau
100 mA.
RCD este de 166 Ohmi dacă IΔN = 300 mA, UL = 50 V~.
□ Rezistența buclei (sau impedanța) într-un sistem TT cu protecție RCD este dată de
formula: RS ≤ U0 / IN.
19. Care este valoarea maximă permisă pentru tensiunea de contact a unei prize de
pământ a unei instalații de tip TT în cazul clasic?
□0V
□25 V
□ 50 V
□ 60 V
□ Tensiunea de alimentare.
20. Care este valoarea maximă permisă pentru tensiunea de contact a unei prize de
pământ a unei instalații de tip TT în cazuri speciale (facilități de creștere a animalelor,
agricultură, etc.)?
□0V
□ 25 V
□ 50 V
□ 60 V
□ Tensiunea de alimentare.
107
Laboratory works – English version
Partea a III-a. Laboratory works

(english version)
108
Naval electric devices. Applications book
Laboratory Work no. 1 - Simulator of naval air conditioning refrigeration

system
Introduction
This laboratory work includes the name and the area of use of the simulated air
conditioning refrigeration system, main functional and dimensional characteristics of it and
functioning description. It focuses mainly on the interpretation of the functioning, starting from
the control diagram, both for normal and fault regimes.
The simulator is intended for educational use purposes, allowing deeper knowledge about
the main elements of an air conditioning system. The working principle of this installation is
highlighted by dynamic lights started through the experimental device. By using different colors
of LEDs in the refrigerant circuit is possible to identify its states (liquid state or gas state) in
different points of the experimental device. The simulator electrical diagram performs all the
check points and conditions of a real system and contributes to skills training for proper use of it.
By knowing the functional algorithm can be detailed diagram functioning and by simulating
various protections can learn skills in analysis of the faults causes and necessary interventions.
The main dimensional and functional characteristics of the experimental device are:
- Technical data (supply voltage of 230 V, working frequency of 50 Hz and maximum
electrical current of 950 mA);
- Overall dimensions (length - 82 cm, width – 25 cm, height - 82 cm, mass -
21kg);
- Components (Relays Ri 13 type, UN=220V, 50Hz – 15 units, time relay , UN=220V,
50Hz – 1 unit, LED type 1 – 202 units, LED type 2 - 12 units, switches, push buttons
for start and stop etc.).
The elements shown in Figure 1.1, Figure 1.2 and Figure 1.3 play the following roles:
- Bp – by pushing this button is energized the entire electric circuit (button for starting
the experimental device);
- Bo – button for stopping; by pushing this button the entire electric circuit is
disconnected;
- B11 – button for starting simulation of the cooling water pump of the condenser; during
actuation is started the dynamic light, simulating the cooling of the condenser with
seawater (yellow color of the LEDs);
- B12 – button for simulation of the water pump stop; during actuation is stopped the
dynamic light;
- B21 – button for simulation of the engine ventilator; during actuation is simulated the
start of the ventilator by lighting the green LEDs. In the same time, by automatic way,
is started also the compressor. This action is indicated by lighting of the green LEDs
and starting of the dynamics lights, simulating the movement of the Freon in the
refrigeration system;
- B22 – button for simulation of the ventilator top; during actuation is interrupted the
functioning of the ventilator, simulated by the lighting of the red LED;
109
Laboratory Work no. 1 - Simulator of naval air refrigeration system
- B3 – button to stop the compressor; when actuated, is simulated the interruption of the
compressor functioning. The red LED is on and the dynamic light is off. By pressing
this button is stopped also the functioning of the ventilator;
- B41 – button for checking of the LEDs state; when actuated, there are lighted all the
lamps (LEDs) of the stand;
- B42 – button for checking the state of the dynamic light circuit; when actuated, is
commanded the light of all the dynamic light circuits;
- B∆p - button for simulation of the differential pressure failure; it is about the oil
lubrication. By pushing this button are interrupted the working of the compressor and
the dynamic light circuits, simulating the Freon circulation. The failure is indicated by
intermittent red light of the LED placed on the oil differential pressure switch, MP.
From technological point of view in order to start again the refrigeration system is
necessary to troubleshoot the failure and to confirm the problem solving. This
confirmation is simulated by pushing the B0∆p button.
- Bp> - button to simulate the discharge pressure failure. By pushing this button is
interrupted the compressor functioning. The failure is indicated by the intermittent light
of the red LED placed on the pressure switch KP15. In order to start again the
compressor is necessary to troubleshoot the failure and to confirm the problem solving.
This confirmation is simulated by pushing the button B0pmax, which start again the
compressor and the dynamic light circuit;
- C1 – switch to simulate the stop of the compressor functioning, because of the value of
the suction minimum pressure. When actuated, is interrupted the compressor
functioning. The low value of the minimum pressure is indicated by the green light of
the LED placed on the pressure switch KP15;
- C2 – switch to simulate the achievement of the default (established) temperature in the
refrigeration system. When actuated, is interrupted the compressor and the ventilator
functioning and the red LED placed on the thermostat is on, indicating the achievement
of the default temperature. When the switch is actuated, is energized the coil of the
time relay d0, which impose a delay simulating the time corresponding to obtain the
default temperature in a certain refrigerated room. After the end of the delay, the
system is restarted and the dynamic light circuits are lighted again.
Description of the functioning
The electric diagram of the simulator performs all existing deadlocks from the real
diagrams. Through this electric diagram are also simulated the main protections for air
conditioning refrigeration systems.
In order to start the system it is pushed the Bp button from line circuit 1, see the control
diagram from Figure 1.1. In this circuit, through general emergency button B0, is energized the
coil of the d0 relay placed on branch 1, that is maintained and close the contacts from the lines 2,
3, 4, respectively 16 and 17, see Figure 1.2, containing the diagram with all the lighting
elements.
Then, to start functioning the simulator is necessary to push the button B11 from the circuit
that simulates the water pump starting for condenser cooling and to push the button B21 from line
circuit 3, that simulates the ventilator starting.
110
By pushing these buttons are energized the coils of the relays d1 and d2 from the lines 2 and
3, which are latched, and in the same time are closing the contacts from the line 4 thus making
the actuation of d3 which simulates the compressor starting.
By closing the contacts of the relays d1, d2 and d3, from the lines 17 and 22, are energized
the indicator LEDs h1 ÷ h6. These LEDs show the functioning of the cooling water pump, of the
ventilator and of the compressor.
At the same time, through the auxiliary contacts of the relays d1 and d3 from the lines 15
and 16, are activated the dynamic lights LD1 and LD2, indicating the water circulation into the
condenser cooling system, respectively the Freon circulation into the refrigeration system, see
Figure 1.2.
The real electric diagram of the simulated device with the DC supply of the LEDs and the
position of the other components as intermediary relay, time relay, switches etc. is shown in
Figure 1.3.
Working description
They must be checked all the symbols and the notations used on the experimental device.
After checking the corresponding flows of the gaseous state and of the coolant liquid state,
corresponding to normal operation, it is taken into consideration the simulation of different
faults.
Thus, if the button B∆p is pressed, corresponding to the simulation of the differential
pressure fault (the lubricating oil), it is noted that opens the contact d4, which is equivalent to
stopping the compressor and will light the lamp h10, corresponding to the LED of the oil
differential pressure switch. It is stopped also the circulation of the Freon (by stopping the
dynamic light). Restarting will be done after Troubleshooting and the confirmation will be
simulated by pushing the button B0∆p.
By pushing the button Bp>, corresponding to the simulation of the maximum pressure fault
(on the discharge side), it is observed that the contact d5 from the branch 4 opens, equivalent to
the switch off of the compressor and it will be powered the light h11 imposing intermittent red
light from the KP15 pressure switch. Restarting will be done after Troubleshooting and
confirmation will be simulated by pushing B0pmax button, which restarts the compressor and the
dynamic light circuit.
If the button Bp< is pressed, then it is simulated the stop of the compressor due to
minimum suction pressure. This can really happen for any loss of coolant or for incorrect
operation of solenoids (which are commanded to shutdown, and they remain open). During
driving it is interrupted the working of the compressor by opening the contact d6 from the
branch 4. The minimum pressure is signaled by the green light of the LED placed on the KPI5
pressure switch.
Changing position of the switch C2 involves reaching the desired temperature in the
climatic chamber. This involves stopping the coolant circulation and thus stopping the
compressor and the fan, simulated by red light of the LED placed on the thermostat. The switch
is activated while the relay coil dt is energized. Because of the time delay relay (dt from circuit
branch no. 12) is possible to simulate the period when the temperature in the climatic chamber
reaches the maximum allowable temperature of the thermostat. At the end of the time delay
111
imposed by the opening of the d7 contact from the circuit branch no. 13, the simulation device is
put back into operation, lighting again the dynamic light circuits.
112
Figure 1.1 – Control diagram of the simulated air conditioning system
113
Figure 1.2 – Diagram of light signaling to simulate the working of the experimental device
114
Figure 1.3 – Real electric diagram used to supply the components from the simulating
experimental device
115
Laboratory Work No. 2 - Starting simulation of a three phase
asynchronous motor by switching from star to delta connection
Laboratory Work No. 2 - Starting simulation of a three phase asynchronous

motor by switching from star to delta connection
The switching operation from star configuration to delta configuration, when is started a
three-phase asynchronous engine, is a classic protection method of this engine against the values
of the electric current which could be reached during the starting transient regime. This operation
could be done manually or automatically, using electromagnetic contactors or switches with
cams. Other modern methods used for limiting the electrical current during the starting transient
regime of such engines, which avoid the changing of circuit configuration, are: electronic motor
starters (soft starters providing slowly increasing voltage) or frequency converters. These
converters allow some adjustments for the engine functioning: adjusting of the engine speed,
memorize the states corresponding to different working regimes, data communication etc.
The switches and the breakers with cams are low voltage non-automatic electric devices,
made similarly with switches and packet breakers, through the assembly on a common shaft with
a number of 1 to 12 stages. Each of them contains two contacts, whose action is done with a
lever, through a stuttering mechanism.
2.1. Star to delta connection obtained with cams switches
It could be noticed that the voltage supply of the engine's windings is ensured through the
contacts C1, C2, C3, see Figure 2.1. The star configuration is ensured by the switch that closes
the contacts C4, C5 and C6. The delta (triangle) configuration is ensured by closing of the
contacts C7, C8 and C9 and opening the contacts C4, C5 and C6. The human operator decides
the moment of passage from star configuration to delta configuration.
Figure 2.1 – Star – delta switch with cams
116
2.2. Manual star – delta switch with 3 electromagnetic contactors
It is considered a manual switching from star configuration to delta configuration that uses
a circuit with 3 contactors. The work diagram of the circuit is shown in Figure 2.2 and the
control diagram of the circuit is shown in Figure 2.3. The electric contacts of the K2 and K3
contactors must be interlocked. For the contactor placed into the circuit with delta configuration
it is not necessary a latch contact.
Figure 2.2 – Work diagram of the circuit with 3 contactors for switching from star to delta
The equipments and the components needed for the diagrams from Figure 2.2 and Figure
2.3 are the following: 1 three-phase asynchronous motor with squirrel cage rotor, 3 contactors
with 3 poles, 2 auxiliary contacts and 1 n.c. contact, 1 circuit breaker, single pole, 3 push buttons
each with 1 n.o. contact and 1 n.c. contact, 1 protection relay with 1 auxiliary contact, 1 n.o.
contact and 1 n.c. contact, 2 shaft covers, 1 main circuit breaker, 3 - pole. All these components
are available for laboratory work no. 7, called "Relays. Control and command circuits for electric
motors".
The star to delta switching could be manually done during the motor rotation by using a
sequential circuit.
When S2 button from circuit branch no. 1 is pressed, the K2 contactor for the star
configuration is energized, see Figure 2.3. The circuit branch no. 3 will close because of the n.o.
contact of K2 and the K1contactor is also energized. The contact of the K2 from the branch
circuit no. 4 will open and will avoid the connection of the K3 contactor. The motor will start in
star configuration.
When the motor reaches the nominal speed, the S1 button from the circuit branch no. 1 is
117
pressed and the contactor corresponding to the star configuration will open. The n.o. contact of
the K2 from the circuit branch no. 4 will close and the K3 contactor corresponding to the delta
configuration is energized. The K1 contactor remains connected at all times to the power supply.
The n.c. contact of K3 from circuit branch no. 1 will open and avoid the connection of the K2
star contactor. The motor will work in delta configuration.
Through S0 press-button from circuit branch no. 1, the control circuit could be
disconnected, so the contactors are disconnected and the motor will stop.
Figure 2.3 – Control diagram of the circuit
It could be observed that for the star configuration are energized the contactors K1 and
K2 and for the delta configuration are energized the contactors K2 and K3. If the electrical
contacts of the contactors K2 and K3 are not interlocked, then both contactors are simultaneously
energized and the conductors will produce a shortcircuit fault for the net supply.
A latched contact for the K3 contactor is no necessary because the circuit branch no. 4 is
not interrupted when the S1 button is released, but only when the S0 button is pressed.
118
2.3. Automatic star – delta switch with 3 contactors
In this case the relay and the contactor for star configuration are energized only when the
motor is starting. Once the set delay it's over, both contactor and relay are disconnected. The
working diagram of the circuit is shown in Figure 2.2 and the control diagram is shown in Figure
2.4. The circuit used in this case is sequential and allow automatic switching. It is also necessary
an interlock circuit because of the reasons presented at 2.2. In addition to the preceding case it is
necessary a delay relay (with delayed connection), studied in Laboratory work no. 7.
Figure 2.4 – Control diagram of the circuit for the automatic switch from star to delta
The control system must be as a sequential circuit. Firstly the K2 contactor for the star
configuration must allow supplying the K1 net contactor and then a timer relay must change the
motor into delta connection.
When S2 the button is pressed, the branch circuit 1 is closed, so the K2 contactor and the
K12 timer relay are energized. The n.c. contact of K2 from circuit branch no. 4 will open and
interlock in open position the K3 contactor corresponding to the delta configuration of the motor.
The contact of K2 from circuit branch no. 3 will close, so the K1 net contactor is energized and
its contact from circuit branch no. 4 will close too. The motor is working now in star
configuration.
After the set time of the timer relay, this will disconnect and the n.c. contacts of K12
from circuit branch no. 1 will open. The K2 contactor will be disconnected and its n.c. contact
119
from branch circuit no. 4 will open. In this way the K3 contactor is energized and the motor
changes its configuration from star to delta. The n.c. contact of K3 from branch circuit no. 1will
open and block the contacts of K2 on open position.
The control circuit could be completely disconnected by pushing the S0 button. The
contactors will open their contacts and the motor is stopped. The delay time set for relay must be
imposed by the real starting conditions of the motor.
Notes
- The K2 contactor and the K12 timer relay are energized only when the S2 button is
pushed;
- The timer relay is not designed for a long use because it is energized only for the motor
starting;
- The motor could not be switched to delta configuration right away the starting because
the used circuit is an automatic sequential one;
- The interlock contact for the star configuration contactor is the K3 contact from branch
circuit no. 1, respectively the interlock contact for the delta configuration contactor is
the K1 contact from branch circuit no.1.
2.4. Automatic switch from star to delta allowing the reverse of the motor rotation
In this case the motor must be automatically started by switching from star configuration
into delta configuration and must allow changing the rotation sense of the motor. The timer relay
and the contactor corresponding to the star configuration are connected only when the motor is
starting. The contacts of the contactors K1 and K4, needed for both rotation senses, are
interlocked. The working diagram of the circuit is shown in Figure 2.5 and the control diagram
of the circuit is shown in Figure 2.6.
The equipments and the components needed for the diagrams are the following: 1 three-
phase asynchronous motor with squirrel cage rotor, 4 contactors with 3 poles, 2 auxiliary
contacts and 1 n.c. contact, 1 timer relay with delayed switching, 1 fuse, single pole, 3 push
buttons each with 1 n.o. contact and 1 n.c. contact, 1 protection relay with 1 auxiliary contact, 1
n.o. contact and 1 n.c. contact, 2 shaft covers, 1 main circuit breaker, 3 - pole. The motor must be
started in star configuration and after a set delay of the timer relay, must switch in delta
configuration. This starting procedure must be available for both rotation senses of the motor.
The electrical contacts of the contactors must be interlocked in such way that the changing of the
sense is allowed only after the pressing of the stop button. The automatic switching from star
configuration to delta configuration is achieved by a sequential electrical circuit.
When the S1 button is pressed, the circuit branch no. 1 becomes complete and the n.c.
contact of S1 from the circuit branch no. 7 interlocks on open position the K4 contactor avoiding
the switching to the reverse sense of the motor. The K2 contactor corresponding to the star
configuration is energized and maintained connected by the latch contact from circuit branch no.
3. The n.c. contact of K2 from circuit branch no. 9 locks the contactor of the delta configuration
against the switching. The n.o. contact of the K2 from circuit branch no. 4 will close, so the timer
120
relay and the K1 contactor, corresponding to the first rotation sense, are energized. The latch
contact of K1 from circuit branch no. 6 keeps the K1 contactor energized. The motor is in star
configuration and starts rotating in first sense (clockwise).
Figure 2.5 – Work diagram of the circuit allowing the automatic switch from star configuration
to delta configuration with possibility of changing of the motor rotation sense
After the set time has passed, the K11 contact from the circuit branch no. 1 opens and the
contactor corresponding to the star configuration is disconnected. The latch contact of K2 from
circuit branch no. 3 is not anymore energized, similar for that from the circuit branch no. 4 and
the timer relay will be disconnected. The n.c. contact of K2 from circuit branch no. 9 returns to
its initial position and energizes the contactor K3 corresponding to the delta configuration. The
K1 contactor corresponding to the clockwise sense remains connected in order to allow rotating
the motor in delta configuration in the same sense.
When the S0 button is pressed, the control circuit is disconnected. All the contactors are
not anymore energized and the motor will stop.
When the S2 button is pressed, the circuit will be closed and the contact of S2 from
circuit branch no. 5 locks the electrical contacts of K1 for the clockwise rotation on disconnected
position. The K2 contactor for the star configuration is energized. The K3 contactor for the delta
121
configuration is also locked on disconnected position by the n.c. contact of K2 in circuit branch
no. 9. The K2 contactor from circuit branch no. 4 will close and will connect the K11 timer relay
and the K4 contactor corresponding to the anticlockwise of rotation. The K4 contactor is
maintained connected by the K4 latch contact from the circuit branch no. 8. The motor is
connected in star configuration and is rotating anticlockwise. After the set delay, the K11 timer
relay is disconnected, so that its contact from circuit branch no. 1. The contactor corresponding
to the star configuration will close. The n.o. contacts 3 and 4 and the n.c. contact of K2 from
circuit branch no. 9 returns to their previous positions and the K11 timer relay is disconnected.
The contactor corresponding to anticlockwise rotation remains energized. The K3 contactor
corresponding to the delta configuration is maintained connected by the K4 contacts from the
circuit branch no. 10. The motor is switched to the delta configuration and rotates anticlockwise.
When the S0 button is pressed, the entire control circuit is disconnected. All the
contactors are disconnected and the motor is stopped.
Figure 2.6 – Control diagram of the circuit allowing automatic switching from star configuration
to delta configuration and the sense changing of the motor rotation
Notes
- The timer relay is connected only when motor is starting. When the contactor
corresponding to the star configuration is disconnected, the same happens with the
timer relay.
- The contactor corresponding to the delta configuration is locked by the n.c. contact of
K2, respectively the contactor corresponding to the star configuration is locked by the
122
n.c. contact of K3.

- The K1 contactor corresponding to the clockwise rotation of the motor is locked by the
n.c contact of K4 and the n.c. contact of S2.
- The K4 contactor corresponding to the anticlockwise rotation of the motor is blocked
by the n.c. contact of K1 and the n.c. contact of S1. For both cases the interlock is done
by the buttons and the contactors.
- The contactors K1 and K4 must be interlocked because the direct changing of the motor
rotation sense means the production of very important electrical currents which will
strongly stress the motor from mechanical point of view.
- A sequential circuit means that firstly is connected the contactor corresponding to the
star configuration and then is connected the contactor corresponding to the delta
configuration. The K3 contactor could not be directly connected.
Experimental work mode
1. There will be drawn on the laboratory report the triangle and the star connections of a
three phase asynchronous motor and they will be indicated in what case the currents,
respectively the voltages are higher.
2. It will be identified which diagram of automatic star to delta switch corresponds to the
experimental setup. It will be identified the device which provides the automatic
switching and will be explained the necessity of its use.
3. There will be drawn on the laboratory report the power (work) diagram and the control
diagram and will be explained its functioning beginning from the control diagram and
then following the changing of the contacts state on the work diagram.
4. There will be identified on the experimental setup the devices which simulate each type
of configuration.
5. It will be started the experimental device and will be observed the switching operation.
The device will be stopped and started again in order to understand and explain the
changing of the contacts position when the stop button is pressed.
123
Laboratory Work No. 3 – Study of cyclic thermal regime for a low voltage
AC contactor
Laboratory Work No. 3 - Study of cyclic thermal regime for low voltage
AC contactor
3.1. Purpose of the practical work and theoretical issues
The practical work consists in heating test of an AC contactor used in intermittent regime.
Such contactor is used for example in naval field for slide bridges. If an electric device is
designed for a certain nominal current corresponding to a stationary regime, when it works in
intermittent regime could support a bigger value than the nominal one. The overload of the
electric device depends on relative time of connection (DC).
The functioning in nominal regime of an electric device supposes a heating variation until
the maximum overtemperature corresponding to the permanent regime, υmax, reported to the
initial temperature of the environment. The heating variation follows an exponential law:
ϑ(t) = ϑmax ( 1 – e– t / T) (3.1).
The initial overtemperature is zero and T is the thermal time constant of the electric
circuit containing the electric device. This time constant could be calculated by drawing the
tangent in origin point of the overheating curve, see Figure 3.1.
Figure 3.1 – Overtemperature evolution in time and calculation of the time constant
When an electric device provides repeated connection and disconnection operations and
the cycle of these operations is repeated, there are two possible cases:
- Short time cyclic regime, characterized by zero overtemperature at the end of each
cycle;
- Intermittent thermal cyclic regime, when the overtemperature at the end of each cycle
is different from zero.
124
This application takes into consideration only the second case. The overtemperature
evolution in time has increasing values during the connection times tc, respectively decreasing
values during the disconnection (pause) times, tp, see Figure 3.2.
Figure 3.2 – Evolutions in time of the specific parameters of the intermittent cyclic thermal
regime
From the previous figure it could be noticed that the maximum overtemperature of the
intermittent cyclic thermal regime is lower than the overtemperature corresponding to the
nominal regime having the nominal current In. Consequently could be defined a thermal overload
coefficient, kυ':
tc + t p
ϑ tc + t p
−
1− e T
1 ϑ
k 'ϑ = =
max
≅ = > 1 ⇔ ϑmax * * = max (3.2).
ϑ ** 1 − e
t
− c
max
T tc DC k 'ϑ
It could be defined also a current overload coefficient, kI':
kI' = kϑ' 0,5 (3.3).
It will be an electrical current I**, corresponding to the last overload coefficient, which
could completely use the thermal properties of the device for its intermittent thermal functioning
regime:
I
k ' I = n ⇔ I * * = I n DC < I n
I ** (3.4).
The equation allowing the calculation of the equivalent value of the electrical current, Ie,
for an intermittent regime having m steps is:
m
∑I 2
k ⋅ t ck
Ie = k =1
(3.5).
∑ (t + t pk )
m
ck
k =1
125
AC contactor
In the previous equation Ik is the value of the electric current during connection times, tck.
The equivalent value of the electrical current, Ie, determines the same thermal stresses of the
device during the intermittent regime, as the value of the nominal current during the nominal
regime.
3.2. Experimental setup
It will be studied the heating of an AC contactor current pathway in intermittent regime.

The contactor is AR40 type, called also AC3, having the value of the nominal current In = 40 A,
the connection frequency fc=12 connections / hour and the relative time of connection
DC=60%. It is used a TG1113 thermistor as temperature sensor, θ1, placed on the electrical
current pathway of the electric device, having a constant time of τ = 60 seconds. The thermistor
changes its resistance value when the temperature is varying. The electrical current pathway is
placed on a measuring Wheatstone bridge as shown in Figure 3.3. The measuring bridge has
another identical thermistor placed on other branch of the bridge (θ2). The others elements of the
bridge are the resistors γ1, γ2, γ3, where γ2 is a potentiometer. On the diagonals of the bridge are
placed a millivoltmeter device, mV, respectively a DC voltage supply of 1 V, E.
Figure 3.3 – Measurement of the current path overtemperature by using a Wheatstone

bridge
Before the connection of the contactor AC3 is energized only the Wheatstone bridge
between the terminals B2, see Figure 3.4, and the bridge is balanced by bringing to zero of the
millivoltmeter indicator adjusting the value of the γ2 potentiometer. If the value indicated by the
millivoltmeter could not be zero, the balance of the bridge is given when a minimum value of the
voltage is indicated by the millivoltmeter, which is connected between the terminals B3.
When the AC contactor is energized, the thermistor θ1 starts heating, the Wheatstone
bridge will be unbalanced, and the millivoltmeter will indicate a non-zero value. This last value
of voltage could be converted into an overtemperature value by using the Table from the Annex
126
4. The experimental setup has also a power circuit for supplying the contactor between terminals
B1– the coil of the contactor and respectively B4 for CC – the command block of the contactor.
Figure 3.4 – Position of the components of the experimental stand
The command (control) block of the contactor is passed by a 45 Amps electrical current.
This current value is provided by an injection current supply (maximum 50 A). The adjustment
of the current is ensured by an autotransformer. The value of 40 A is kept constant all over the
experiments.
3.3. Working mode
Firstly the Wheatstone bridge is energized and then balanced by adjusting γ2

potentiometer. Then is energized the AC contactor by pushing the green button from the CC
command block and is started simultaneously the timekeeper. After each minute are taken
readings from the millivoltmeter and are written in the Table 3-1. By using the table from Annex
4, the values are converted in overtemperatures. After the end of the connection time it is pushed
the red button from the command block. The timekeeper still counts and the values indicated by
the millivoltmeter will be written in Table 3-1. The conversion in overtemperature values must
also be done. After the end of the pause (disconnection) time, the green button is pushed and the
cycle is started again. Reading data will be made for a total of 6-8 cycles. The value of the
working current is established to 45 Amps. Because the heating of the electrical current pathway
(the electrical resistance will increase), the established value of the current tends to decrease, but
the value must be kept constant by adjusting the voltage ensured by autotransformer.
Tabel 3-1. Overtemperature value at different time points

Cycle number Time (minutes) Voltage (milivolts) Overtemperature (oC)
1
127
AC contactor
2 ... ... ...
... ... ... ...
3.4. Working experimental data and plotting the experimental graphics
a) There will be calculated the parameters maximum overtemperature, υmax, and time
circuit constant, T, using the data from the previous table and the next equations system,
corresponding to the methods of the three points:
 υ 2 − υ1 υ 3
 υ max = 2 (3.6).
2 υ 2 − υ1 − υ 3
 (υ − υ )(t + t 3 ) − (υ 3 − υ 2 )(t1 + t 2 )
T = 2 1 2
 2 (2 υ 2 − υ1 − υ 3 )
b) There will be calculated the following parameters: thermal overload coefficient,
current overload coefficient, electrical current value equivalent to the intermittent regime, see
equations (3.2) – (3.5).
c) There will be plotted on the same graphics the time evolutions of the current pathway
overtemperature, respectively of the equivalent overtemperature corresponding to the equivalent
value of the electrical current, see Figure 3.5.
20
15
ϑ(oC)
10
0
0 5 10 15 20 25 30 35 40
t (min)
Figure 3.5 – Plotting of overtemperature characteristics corresponding to the intermittent regime

of the AC contactor
128
Laboratory Work No. 4 - Study of coil thermal regime for DC contactor
4.1. Theoretical issues
The coils of the electric devices are an inhomogeneous and anisotropic medium containing
different types of materials as conductors, insulating varnish or insulating paper and textiles, but
also air because the entire assembly is not massive. If is sectioned the coil by following a
longitudinal section, they could be found: the active conductor, the conductor insulation, the
insulation between structures, the varnish and the coil housing. Each of these elements is
characterized by a different thermal conductivity and a different specific heat. The conductor is a
heat source by Joule effect, while the insulation has not any heat source.
The coil is energized by a DC voltage supply and is placed on a ferromagnetic core, in
order to transfer a part of the heat to this core. The analytical study of the permanent regime
heating of the electric devices coils must take into consideration a conventional and global value
of the thermal conductibility, equivalent to all materials used for the construction of the coil, λg.
The isothermal surfaces are cylinders coaxial to the coil, so is made the assumption that the
thermal flux is transmitted by thermal conductibility only after radial direction to the exterior of
the coil. In this way is neglected the heat transfers to the ferromagnetic coil, respectively to the
electro-insulated and thermo-insulated covers of the coil housing.
The losses due to thermal sources per unit volume of the coil, p0, could be calculated by
using the expression:
Rb ⋅ I 2 − K t ⋅ S r ⋅ ϑext
p0 = (4.1).
V
In the previous expression Rb is the electrical resistance of the coil, I – the value of the
electrical current through the coil, Kt – the heat transfer coefficient, Sr – the coil cooling surface,
υext – the average overtemperature at the exterior of the coil.
The coil cooling surface is approximate the exterior side surface, but sometimes could be
considered as the double of the average cylinder surface having the height h, the exterior radius
r1 and the interior radius r2:
S r = 2 ⋅ (r1 + r2 ) ⋅ h (4.2).
In this working application will be studied the heating of a DC high type coil,
characterized by a ratio between its height and the difference between the exterior radius and the
interior radius:
= (4 − 10 )
h
t=
r1 − r2 (4.3).
The equation that describes the heating of the coil through the overtemperature parameter,
υ, is:
d2ϑ 1 dϑ p
+ =− 0 (4.4).
dr 2
r dr λg
In order to solve the previous equation is used a notation of the first order derivate of the
overtemperature and the equation (4.4) becomes:
dϑ dz ( r ) 1 p
= z (r ) ⇒ + z (r ) = − 0
dr dr r λg (4.5).
129
Laboratory Work No. 4 – Study of the coil thermal regime for a DC
contactor
The solution of the previous equation is:
C1 p0 dϑ
z (r ) = − ⋅r = (4.6),
r 2⋅λ g dr
whichh indicates a general solution for the equation of the coil heating as:
p0 (4.7).
ϑ (r ) = C1 ⋅ ln r − ⋅ r 2 + C2
4 ⋅ λg
The curves of the overtemperature theoretic evolution, respectively the overtemperature
real evolution, taking into consideration separately the radial direction aand
nd the axial direction, are
shown in Figure 4.1.
Figure 4.1 – Analytical and experimental graphics of the overtemperatures inside a coil (af
(after
radial direction, respective
respectively after axial direction)
The integral constant C1 from (4.7) is calculated taking

king in consideration the Fourier law
for r = r1, and the total thermal flux as:
(
Φ t = p0 ⋅ π ⋅ r12 − r22 ⋅ h )
(4.8).
From the foregoing expressions is obtained:
obtained
dϑ C1 p0 p0
= − ⋅ r1 ⇒ C1 = ⋅ r22 (4.9).
dr r = r1 r1 2 ⋅ λg 2 ⋅ λg
The integral constant C2 is obtained imposing the border condition υ(r1)=υυext, so :
p ⋅r2 p
C2 = ϑext − 0 2 ⋅ ln r1 + 0 ⋅ r12
2 ⋅ λg 4 ⋅ λg (4.10).
The final solution of the equation (4.4) is:
130
p 0⋅ r22
ϑ (r ) =
2 ⋅ λg
⋅ ln
r
+
p 0
r 1 4 ⋅ λg
( )
⋅ r12 − r 2 + ϑ ext (4.11).
The expression (4.11) describes a decreasing evolution of the overtemperature after the
radial direction of the coil, with a bigger value at the interior of the coil than the value at the
exterior of the coil. The real distribution of the overtemperature inside the coils of the electric
devices, experimentally defined, is different from the theoretical distribution indicated by (4.11)
expression. This difference could be explained by the assumptions made in order to obtain
(4.11). The real distribution emphasizes a maximum value of the overtemperature in the middle
area of the coil, corresponding to the radius rm. The value of rm radius is influenced by the
construction of the coil, the eventual presence of the outside metal housing, the eventual
presence of the ferromagnetic core etc.
The practical application consists in following the time and the space evolutions of the
(over)temperatures in different points placed inside the command coil of a DC contactor. Inside
the electromagnet coil are placed identical temperature sensors, TG1113 type thermistors, after
radial direction and after axial direction, see Figure 4.2. The sensors numbers 1, 6 and 10 are
placed between the winding and the outside housing, the numbers 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9 – inside the
winding and the number 11 – on the exterior surface of the coil. The number of turns of the coil
is N. The conductor is insulated with email having the diameter diz.
Figure 4.2 – Positions of the temperature sensors (TG1113 thermistors) inside a DC coil
131
contactor
The experimental coil is composed by N = 945 turns, with the diameter of the non-
insulated conductor d = 0.45 mm, the diameter of the insulated conductor diz = 0.495 mm, the
height of the coil h = 54 mm and the following values of the radius: r1 = 12mm, r2 = 13 mm, r3
= rm =14.5 mm, r4 =16 mm, r5 = 17 mm. The thickness of the housing is g = 0.8 mm, so r5 ≈ rex.
Each of the 11 temperature sensors are individually connected on the same branch of the
Wheatstone bridge, PM, through a special switch K, see Figure 4.3. A diagonal of the bridge is
energized with a DC voltage, E = 1 V, and the other diagonal contains a millivoltmeter. This
measuring device is balanced before the supply of the contactor by adjusting of the
potentiometer value. The balance is obtained when the millivoltmeter indicates the lower
possible value. After the supply of the DC contactor the millivoltmeter indicates a voltage
equivalent to an overtemperature.
Figure 4.3 – Measurement circuit of the overtemperature by connection of each temperature

sensor
In Figure 4.3, θ 1 - θ11 are the thermistors from the winding, θ*- the exterior thermistor, E=
1 V – the DC power voltage, mV – the millivoltmeter, K – the switch with 11 positions, R1=R3 –
the resistances with constant value, R2 – the potentiometer used to balance the measurement
bridge. The measurement of the contactor coil overtemperatures is made by connecting in the
measurement circuit of the temperature sensors (the thermistors) through the K switch. On the
sides of the contactor are terminals from 1 to 11 corresponding to each thermistor placed inside
the coil. The command coil of the DC contactor, C, is passed by an electrical current of 0.5 – 0.6
A, which must be constant during the experiments. This condition is ensured by adjusting the
coil voltage supply from the double voltage power supply.
132
In Figure 4.4a is shown the position of the terminals and of the components. In Figure 4.4b
is shown the electrical diagram to supply the main current pathway of the contactor.
Figure 4.4a – Position of the supply terminals Figure 4.4b – The main power supply of the contactor
In the previous figure C is the DC contactor having the coil equipped with the
thermistors, S – the probe used to connect the temperature sensors into the measurement circuit,
B1 – the terminals for the supply voltage of the measurement bridge, B2 – the terminals for the
connection of the millivoltmeter, B3 – the terminals for the supply voltage of the contactor coil, R
– the power potentiometer of 300 Ω, A – the magneto-electric ampermeter with maximum value
of 5 A, V = the magneto-electric voltmeter measuring a voltage from 0 to 400 V, K – the switch
that introduce in the measuring circuit each thermistor, E – the electromagnet of the DC
contactor.
4.3. Practical way of working
Firstly the measurement bridge must be balanced, as previously described.

For the study of the transient thermal regime on each point of the coil the DC
electromagnet is energized and an electrical current of 0.5 – 0.6 A is established through the coil
circuit. This value must be constant during all experiments. When the current tends to decrease,
the supply voltage must be slowly increased to keep the constant value of the electrical current.
The total sampling time of the experimental data is 60 minutes and the readings are taken
at every 10 minutes. The initial temperature of the environment is 25 oC. The readings must take
the values from each thermistor. The voltages measured with the millivoltmeter could be
converted in overtemperature values using the table from the Annex 5.
Steps of the experiments:
a) The experimental data will be taken and will be written in the working report on a table as
following (Table 4-1):
b) By using data from the previous table there will be drawn the curves υ(r) – the
overtemperature versus the radius, υ(h) – the overtemperature versus the height, υ(t) – the
evolution in time of the overtemperature for the position 3 (r3) and υ(t) – the evolution in
time of the overtemperature for the position 8 (h3).
133
60 55 50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 t (min)
1 r1 ∆U (mV)
1 r1 υ (oC)
2 r2 ∆U (mV)
2 r2 υ (oC)
3 r3 ∆U (mV)
3 r3 υ (oC)
4 r4 ∆U (mV)
4 r4 υ (oC)
5 r5 ∆U (mV)
5 r5 υ (oC)
6 h1 ∆U (mV)
134
6 h1 υ (oC)
contactor
7 h2 ∆U (mV)
7 h2 υ (oC)
8 h3 ∆U (mV)
Table 4-1. Experimental recorded data
8 h3 υ (oC)
9 h4 ∆U (mV)
9 h4 υ (oC)
10 h5 ∆U (mV)
10 h5 υ (oC)
11 rex ∆U (mV)
11 rex υ (oC)
c) On the graph drawn so, it will be identified (measured) the radius rm and will be
calculated the values υmax and T by using the equations system:
 υ 2 − υ1 υ 3
 υ max = 2
2 υ 2 − υ1 − υ 3
 (υ − υ )(t + t 3 ) − (υ 3 − υ 2 )(t1 + t 2 )
(4.12).
T = 2 1 2
 2 (2 υ 2 − υ1 − υ 3 )
The models of the curves overtemperature versus radius, respectively overtemperature
versus height are shown in Figure 4.1. In Figure 4.5 is shown the evolution of the
overtemperature as function of time, following an exponential law available for any heating of
the electric devices:
ϑ(t) = ϑmax ( 1 – e– t / T) (4.13).
Figure 4.5 – Heating characteristic of a coil or a current path from the construction of the electric
devices
d) The coil material is the copper. Before the supply of the electromagnet coil and the
supply of the current pathway of the contactor, it will be measured the electromagnet coil
resistance (with an ohmmeter) and the value will be noticed on the working report R0 = ... (Ω).
At the end of the experiments it will be calculated the final value of the coil resistance, taking in
consideration the last overtemperature obtained for the position (3) of the switch, respectively for
the position (8) of the switch and using the expression:
R = R ⋅ (1 + α ⋅ υ )
1 0
(4.14),
where α = 4.3 · 10 -3 [1/oC] is the resistance temperature coefficient for copper. The values of the
resistances R1' and R1'', obtained with (4.14) for positions (3) and (8) will be indicated on the
working report.
e) Other remarks and conclusions concerning the experiments will be also indicated on
the working report.
135
Laboratory Work No. 5 –Study of electrodynamic forces between parallel
and rectangular current paths of electric devices
Laboratory Work No. 5 - Study of electrodynamic forces between parallel and

rectangular current paths of electric devices
5.1. Theoretical issues and the purpose of the practical work

This working application studies the electrodynamic forces which could occur between
different circuits passed by electrical currents. The necessity of this study is imposed by the
danger that could appear when a fault regime occurs and these forces tend to induce mechanic
stresses of the elements composing the electric circuits.
When the fault regime is imposed by a shortcircuit, the electrodynamic forces must be
taken into account in order to achieve a proper design of the bar system and of the switching
electric devices from the point of view of the mechanical stability of these elements.
Taking in consideration an electric conductor crossed by the electrical current i, placed into
a magnetic field characterized by the magnetic induction B, oriented after an angle α from the
unit length of the conductor, dl, see Figure 5.1, the elementary electrodynamic force will be:
l
d F = I (d l × B), dF = B ⋅ I ⋅ dl ⋅ sin α ⇔ F = ∫ B ⋅ i ⋅ sin α ⋅ dl
0 (5.1).
Figure 5.1 – Trihedral composed of Laplace type force, magnetic induction and current density
sense
For the study of electrodynamic forces which occur between thin, very long and parallel
conductors we consider two unit lengths, dx on the conductor passed by I2 electrical current,
respectively dy on the conductor passed by I1 electrical current, see Figure 5.2.
The vector defining the dy unit position, reported to dx unit is r. There are introduced the
parameters α – the angle between the position vector and the first conductor, l – the length of
both current pathways, α1 and α2 – the limit angles reported to the unit dx.
Taking into consideration the distance a between the conductors and the coordinates x and
y defining the units dx and dy, the following expressions are available:
 l−x
cos α 1 =
 a + (l − x )
2 2
 (5.2).
 cos α 2 = x
 a + x2
2
136
µ 0 ⋅ I1 d y × r µ 0 ⋅ I1 dy ⋅ sin α
dB = ⋅ 3 , dB = ⋅ (5.3).
4 ⋅π r 4 ⋅π r2
Figure 5.2 – Electrodynamic forces exerted between parallel current paths
Consequently it results the integral expression for the calculus of the norm of the magnetic
induction:
µ 0 ⋅ I1 l sin α ⋅ dy
4 ⋅ π ∫0
B= ⋅ (5.4).
r2
There are introduced the following notations:

y a a
= ctgα , dy = − 2 dα , r = , cos(π − α 2 ) = − cos α 2
a sin α sin α (5.5),
helping to obtain the general final form of the magnetic induction:

µ ⋅I
B = 0 1 ⋅ (cos α 1 + cos α 2 )
4 ⋅π ⋅ a (5.6).
The elementary electrodynamic force, calculated as a Laplace force, is:
µ0
dFx = B ⋅ I 2 ⋅ dx = ⋅ I 1 ⋅ I 2 ⋅ (cos α 1 + cos α 2 ) ⋅ dx (5.7).
4 ⋅π ⋅ a
Taking into consideration the total length of the conductors, the electrodynamic force
becomes:
µ0 2⋅l  a
2
 1 +   − 
l a
F = ∫ dFx = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ (5.8).
0 4 ⋅π a  l l
 
The last expression emphasizes a form coefficient, Kf :
137
2
a a
K = 1+   − (5.9).
l
f
l
If a << l, then Kf = 1, and the final form of the interaction force, F, could be aproximate by
the expression:
µ0 2⋅l
F= ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ (5.10).
4 ⋅π a
Basically, in the most real cases, the electrical current pathways of the electric devices do
not meet the assumptions of being very thin, rather having the shape shown in Figure 5.3.
Figure 5.3 – Real geometry of the parallel current paths of the electrical devices
There is accepted the assumption of uniform distribution on transversal section of the I1

and I2 currents passing through the identical current pathways and it is taken into consideration
the interaction between the unit elements dx and dy, crossed by di1 and di2 electrical currents,
placed at the distance:
r = a2 + y2 (5.11).
The interaction between the filiform (very thin) unit elements dx and dy defines the force
unit:
µ0 2⋅l
d 2F = ⋅ di1 ⋅ di2 ⋅ ,
4 ⋅π a2 + y2
 dy
 di1 = I1 ⋅ h
(5.12).
 dx
di2 = I 2 ⋅
 h
The equivalent form of the previous expression for the unit interaction force is:
138
µ 2 ⋅ l dx ⋅ dy
d F=
2 0
⋅I ⋅I ⋅ ⋅
4 ⋅π a +y
1 2 2 2 2
h (5.13).
From the previous expression (5.13) it interests only the horizontal component of the
interaction electrodynamic force between two massive conductors, d2F0, having the angle α from
the direction of the d2F force:
a
cosα =
a + y2
2 (5.14).
Taking in consideration expressions (5.13) and (5.14), there are introduced the following
ones:
µ0 2 ⋅ a ⋅ l dx ⋅ dy
d 2 F0 = d 2 F ⋅ cos α = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ 2 ⋅ 2
4 ⋅π h a + y2
µ0 2⋅a ⋅l h h− x dy
F0 = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ 2 ⋅ ∫ dx ⋅ ∫
4 ⋅π h 0 − x a + y2
2
(5.15).
µ 2⋅a ⋅l 2⋅h h  h 2 
F0 = 0 ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ 2 ⋅  ⋅ arctg − ln1 + 2 
4 ⋅π h  a a  a 
The previous relation could be simplified as:
µ 2⋅l
F0 = 0 ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ ⋅Kf
4 ⋅π a (5.16),
highlighting a form factor, Kf, which basically corresponds to the Dwight corrections:
 2h
a2 h  h 2 
Kf =  ⋅ arctg − ln1 + 2  (5.17).
ah2 a  a 
The values of the Dwight corrections, expressed through Kf parameter, depend on the
geometry of the electrical current pathways and on their position, see Figure 5.4.
µ0 = 4 π 10-7 (H/m) is the magnetic permeability of the vacuum.
Figure 5.4 – Values of Dwight corrections
139
It could be noticed that the values of the Kf coefficient become equal to the unity if the
indicator that defines OX axis is bigger than 2.
5.2. Experimental setup and practical way of working
There are calculated the parameters with the formulas previously defined and there are
measured the electrodynamic forces between parallel conductors depending on the distance a, for
a given current i adjusted between 200 and 400 amps, and different positions of the bars, see
Figure 5.5.
Figure 5.5 – Experimental setup for measurement of electrodynamic forces
The components from the Figure 5.5 are: 1 – fixed current pathway (recessed at its ends),
2 – mobile current pathway, connected via flexible connections, 3 – measurement device of the
electrodynamic force (shaped as a vertical reinforcement level), 4 – indicator of the
electrodynamic force value starting from the mass value (digital scale), A and B – terminals for
the electrical connections of the supply voltage, used to establish the electrical current. We use
the notations: a – the distance between the current pathways and L – the length where the current
pathways are parallel. Measuring device is provided with the possibility of zeroed the previous
value of the measured force. The measurement procedure is as follows: fix the a distance, the
scale is zeroed by pressing the B1 button and is prepared to hold the maximum measured value
by pressing the B2 button. This value will be measured right after the supply of the electrical
current pathways.
The electrical diagram of the experimental setup is shown in Figure 5.6.
Figure 5.6 – Wiring of the power supply for the experimental setup
140
The components from the Figure 5.6 are: ATR – autotransformer, Rd – rectifier circuit, S.F.
– fuses with high breaking capacity, Sh – shunt of 500 A, 75 mV, mV – millivoltmeter that
proportional indicates the value of the electrical current, 1 and 2 – conductor bars having
rectangular section of 20 * 5 mm and the length of 50 cm, DM – measurement device. The bar 2
has a mobile section because of the flexible connections.
Electrodynamic forces will be studied in relation to the relative positioning of two
parallel conductors having rectangular section, to the distance a between the conductors' axes,
placed on the small side of the rectangle, see Figure 5.3. The thickness of each conductor is b
and its height is h. The length l is much bigger than h and b. Between the conductor bars occurs
an electrodynamic attraction force (if the directions of the electrical currents i1 and i2 are the
same), or an rejection force (if the directions of the electrical currents i1 and i2 are different). The
direction of this force can be determined with the left hand rule: the electric current has the
direction "going out" from the fingers, the magnetic induction vector enters perpendicular on the
palm and the thumb indicates the direction of force.
The calculated values of the electrodynamic forces between the conductors placed on the
width, respectively on the thickness will be indicated in the laboratory report. The direction of
these forces will be identified and will be experimentally verified by watching the movement of
the mobile bar 2.
Because of the electrical current passage, the flexible connections tend to stiffen,
resulting measured force greater than that calculated one. In order to correct this error, the
measured values of the force will be multiplied by the coefficient Kc (usually about 0.9),
calculated by static way without the electrical current passage.
In the calculation example the two parallel conductors are passed from the same value of
the DC electrical current of 270 Amps. The electrodynamic force could be calculated using
expressions (5.16), (5.17) and Figure 5.4. The value of Kf used in these expressions is chosen
from the Figure 5.5, after the measurements of the conductors dimensions. For a = 2 cm and l =
50 cm, the calculated value of force is Fcalc = 0.3645 N. It could be observed on the screen of the
digital scale a value of 0.04 kg, so a measured value of force Fmas = 0.04 · 9.81 = 0.3924 N. So
the correction coefficient will be Kc = 0.928.
The time of connection of the experimental circuit must be minimum, only for reading
the values, in order to avoid the destruction of the flexible connections.
Based on the experimental results, the experimental data will be indicated in the laboratory
report as the following table:
Table 5-1. Experimental data of calculated and measured electrodynamic forces
Position of the conductors a [cm] I [A] m [kg] Fmas [N] Fcalc [N] Kc
Parallel on 2 250
thickness direction 2.5 250
2 300
2.5 300
Parallel on 2 250
width direction 2.5 250
2 300
2.5 300
141
By using the experimental data from the previous table, on the working report will be
drawn the curves Fmas = f(a) and Fcalc = f(a), corresponding to the theoretic and real situations
for the positions used in experiments of the parallel conductors (current pathways).
Conversion of the measurement units of the force: 1000 N = 102,04 kgf
142
Laboratory Work No. 6 - Working study of low voltage circuit breakers from
NZM7 family
6.1. Theory
Switching automatic electric devices have the following features:

- Achieve at least one operation of switching on or switching off without the intervention
of the human operator;
- Using of adjustment – control – protection and measurement devices that could
disconnect the circuit when a fault regime occurs;
- Working at high values of the electrical current, even at shortcircuit value of the
current;
- Providing the highest possible values of the nominal parameters as lifetime (N –
number of maneuvers) and connection frequency (fc).
Among these switching automatic electric devices hereby will be studied the automatic
circuit breakers from NZM7 family and NZM10 family.
The low voltage automatic circuit breakers are the most complex switching devices, able to
connect, to disconnect and to support the nominal currents, corresponding to the switching
functionality, but also the failure (fault) currents – shortcircuits and overcurrents, corresponding
to the protection functionality. These circuit breakers are characterized by at least one automatic
operation of connection or disconnection, based on the action of the protection elements.
When the disconnection operation is done in automatic way, without the intervention of the
human operator, then the devices are called circuit breakers. When the connections are the
disconnection operations are done in automatic way, without the intervention of the human
operator, then the devices are called conjunction circuits. In this case is possible to obtain
working cycles with automatic operating.
Constructive properties of the low voltage automatic circuit breakers refer to special design
of the electrical contacts. These could be classified in mean contacts, with very good quality,
intermediate contacts, which sometimes could be missing and breaking contacts, placed on the
top of the switching device in order to help the extinction of the electric arc. The breaking
contacts are connected in parallel with the main contacts, providing special contours for use of
the electrodynamic forces in order to extinguish the electric arc.
These circuit breakers contain an actuation device with a special kinematic scheme,
ensuring the lock position of the circuit breaker contacts without energy consumption. The
maintaining of the lock position is different in comparison with the electromagnetic contactors.
For this purpose the kinematic scheme provides some “dead point positions”, used for
disconnection operation, when the human operator or the protection elements allow getting out
the actuation device from the “dead point position”. The kinematic scheme must include an
opening free assembly, which ensures high speeds of the mobile contacts and help the
disconnection operation when occur fault currents. This operation is demanded by specialized
protection elements as undervoltage release, shortcircuits or overcurrents protections. The
disconnection operation is priority for the functionality of the circuit breakers.
143
Laboratory Work No. 6 – Working study of low voltage circuit breakers
from NZM7 family
The power circuit breakers accumulate at least two methods to extinguish the switching
electric arc. For example they could use the magnetic blow and the metallic grids in order to
minimize the time of the switching when a failure occurs.
The main constructive types of the low voltage automatic circuit breakers are:
- Circuit breakers in compact construction, as AMRO – USOL series, which could be
used for maritime purposes. NZM series from Moeller belong to this category;
- Circuit breakers in universal construction, as OROMAX – ASRO series;
- Ultrafast circuit breakers, having current limiting effect.
The most successful models of the low voltage automatic circuit breakers have the most
advanced values of the technical and economical parameters. For example the ratio between
breaking current and the device volume must be (0.2 – 0.44) [kA / dm3] for circuit breakers with
universal construction and respectively 0.8 [kA / dm3] for circuit breakers with compact
construction.
The general diagram of automatic low voltage circuit breaker is shown in Figure 6.1.
Figure 6.1 – The general diagram of automatic low voltage circuit breaker
In Figure 6.1, CD are withdrawable contacts (with rolls and elastic springs), BSM - coil for
magnetic flow for arc extinction, C – main contacts, Ca – auxiliary contacts, BD – opening
button, M – manual opening lever, DD – electromagnetic disconnection trigger, DA – actuator
device, LSP – protection indicator lamp, EM – electromagnetic protection elements, LB –
144
bimetal blade, Uc – command supply voltage, Us – coil supply voltage, DTm – undervoltage
release, CP – protection contact.
The mechanical actuator of a low voltage circuit breaker is shown in Figure 6.2. The
human operator acts at closing operation after Î direction on actuator lever M. The movement on
the arrow direction transmits to the four-bar mechanism O1 – A – (B) – C – O2 the demanded
energy needed to close the main contact K to its final position K’.
Figure 6.2 – Actuator device for low voltage circuit breaker
The mechanical energy transmission from the human operator to the mobile contact is
possible only if the jacks (the hand levers) A – B and B – C are positioned in extension.
Otherwise, the point B moves to the side without moving the contact K. The lock of the main
contact on connected position K’ is achieved without energy consumption, based on the “dead-
point” position obtained by the jacks O1 - A', A' - B' and B' - C'. This avoids the disconnection of
the main contacts, because of the resistant force Fr and the elastic spring R, during the
connection operation.
The disconnection operation could be done by human intervention on the manual lever M,
moved from the point M’ to the point M, during the normal functioning of the electric circuit.
The resistant force of the elastic spring reinforced in advance, Fr, contributes to increasing the
speed of movement of the main contact from K’ to K. This is possible because the opening free
assembly reduces the total movement mass, after that the point B’ is removed from the neutral
(dead-point) position, so the manual lever and the locks O1 - A' and A' - B' come back to their
original position by gravity effect.
145
from NZM7 family
The disconnection of the circuit breaker (the movement of the point B in the protection
direction) could be also commanded by the following elements: LB – when overcurrents occur,
EM – when shortcircuits occur, DTm – when the supply voltage decreases under a threshold
value.
The tripping characteristic provided by a low voltage automatic circuit breaker is shown in
Figure 6.3. This characteristic indicates the disconnection time of the current pathway as
function of the electric current values crossing through this pathway. It is composed by two
distinct parts, corresponding to electric current values bigger than the nominal value.
The first part, called dependent characteristic, concern the overcurrent values (electrical
current from (1.1 ÷ 6) In. In this case the disconnection time depends on the electrical current
value (bigger the electrical current value, shorter the disconnection time). The protection
functionality is ensured by thermal element actuating device (bimetal relay) and the
disconnection time is of the order of seconds, minutes or hours.
Figure 6.3 – Tripping characteristics of an automatic circuit breaker
The second part of the tripping characteristic, called independent characteristic, must
provide circuit protection for shortcircuits (values of the electric current from (6 ÷ 12) In). The
elements ensuring this type of protection are the electromagnetic relays and the disconnection
time is under 1 second in this case.
In Figure 6.4 are shown the components of an USOL automatic circuit breaker actuated by
a) an electromagnet, respectively b) an electric motor.
146
a b
Figure 6.4 – USOL automatic circuit breakers actuated with a) electromagnet and b) electric
engine
Both diagrams from Figure 6.4 contain protection elements for overcurrents (DLB),
respectively shortcircuits (DEM). In the first case the disconnection trigger, DD, is an
electromagnet. Its coil could be energized by pressing the stop button O only after the closing of
the device contacts K1. The disconnection operation provided by the protection functionality is
indicated by lighting of the LSP lamp when the contact ND of the protection CSP is closed.
The automatic closing of the circuit breaker contacts is imposed by the action of the
actuating electromagnet EM on the actuating mechanical device DA. The coil of EM is energized
from a DC voltage power supply when the ND contact of the command contactor CC is closed.
The coil of CC could be energized from a DC power supply or from an AC power supply by
pushing the closing button I. After the actuation of the electromagnet EM, the contact ND will
be closed, which allows supplying the coil of the block relay RB with the openings of its contact
NI and of the coil circuit CC, followed by the opening of the electromagnet coil circuit.
In the case of the circuit from Figure 6.4b, the protection elements, the release
undervoltage and other trigger device DD could provide automatic disconnection by action on
the mechanical actuation device DA. This disconnection is indicated by LSP lamp after the
closing of the CSD contact. After this operation, the connection needs to arm again the protection
devices.
The automatic actuation suggested in Figure 6.4b supposes the intervention of an electric
motor M, energized in DC or in AC from a low power supply by closing the contact I – O and an
electromagnetic brake Fem. By this way the engine is started and after the achievement of the
closing operation, the contact NÎ, indicating the end of the stroke, CFC, will open, cutting off the
supply of the engine and providing the action of the electromagnetic brake.
For this laboratory work will be used a current injection kit that indicates few parameters,
two automatic circuit breakers (NZM7-80S and NZM7-200S) and one smoke and temperature
sensor (IN 338 type). These elements are placed on a stand, see Figure 6.5.
147
from NZM7 family
Figure 6.5 – Experimental device to study the automatic circuit breakers
In Figure 6.5 there are indicated the following components: TCV – current injection kit
providing from 0 to 1000 A, NZM7 – circuit breaker to be studied, IN338 – smoke sensor, A –
ampermeter, C – timer (timekeeper), T1, T2, T3 – temperature sensors placed on the main electric
current paths of the circuit breakers, T – indicator lamp of the triggered protection, P – started
device, O – stopped device, K – switch ON or OFF the experimental stand, Pk – potentiometer
used to adjust the injected electrical current. The values of the electrical current corresponding to
all the positions of the potentiometer Pk are indicated in Table 6-1. They depend on the
temperature of each phase, measured with T1, T2 and T3.
Table 6 – 1. The values of the adjusted electrical current, corresponding to the positions of the
potentiometer Pk for NZM7-80S circuit breaker
Pk 10 9 8.5 8 7.5 7 6.5 6 5.5 5 4.5 4 3.5 2.5 2 1.5 1 0
I(A)
The automatic circuit breaker which will be tested is placed near the panel containing the
variable current injection kit, having withdrawable contacts and one auxiliary contact. The main
components of the circuit breaker have been shown in Figure 6.1. The optic sensor of smoke and
148
temperature is separately energized and could command the auxiliary contact of the automatic
circuit breaker.
6.3. Working description
a) The optical sensor is energized from a 12 V DC voltage supply, the electrical current
injection kit is switched on and the automatic circuit breaker NZM7-80S is energized.
Firstly the electrical current through the circuit breaker has the nominal value of 80 A.
This value is also set on the yellow indicator of the circuit breaker (the adjustment
current, Ir). The indicator lamp P from TCV will have a green light after the moving of
the manual lever M on actuated position. Then a low source of smoke (as a fragrant
stick) will be close to the IN338 sensor. After about 1 minute the optic sensor will
trigger, indicating the red LED on its surface and changing the state of the circuit
breaker auxiliary contact. This will produce the disconnection of the main electrical
current paths, even if the electrical current did not exceed the nominal value. The fact
that the main current path was interrupted by a command of the external protection can
be seen by simultaneously switching on of the lamps T and O on the TCV.
b) The circuit breaker is switched on and the electrical current is set to the nominal value.
If the disconnection command is done by human operator action on the manual lever
M, only the lamp O is lighted on the TCV. This mean that the disconnection operation
was done manually and not in an automatic way because of any protection.
c) There are written the initial temperatures of the current path on the first phase of the
breaker, corresponding to nominal values of the electrical current, and then are made
readings every 5 minutes of the temperature values that are introduced in Table 6-2.
Table 6 - 2. Study of the current paths heating in the nominal regime

t (min) 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60
T (oC)
d) It is plotted the tripping characteristic of dependent type, see Figure 6.3, corresponding
to different values of overcurrents. Firstly will be used the NZM7-80S circuit breaker
and then the NZM7-200S device. In the first case the adjusting current will be set to 48
A = 0.6 *80A (yellow indicator on the panel of the device) and in the second case the
adjusting current will be set to 120 A =0.6 * 200 A. Data of the disconnection times
will be introduced on Table 6-3 and Table 6-4. Then, using this data, the tripping
characteristics will be drawn. Each test must begin for a maximum temperature of
the current path of Ti = 30 oC.
Table 6-3. Disconnection time obtained for the overcurrent variation (NZM7-80S)
I(A) 60 90 120 150 180 210 240
t (sec)
149
from NZM7 family
Table 6-4. Disconnection time obtained for the overcurrent variation (NZM7-200S)
I(A) 200 250 300 350 400 450 500 550 600
t (sec)
e) It is plotted the tripping characteristic of independent type, see Figure 6.3,

corresponding to different values of the shortcircuits for each of the automatic circuit
breakers. There will be used the same values of the adjusting current and the
shortcircuit trigger value of the protection, in both cases, will be set from the red
indicator on the panel of the device to Iscc = 6*In. There will be chosen three different
values of shortcircuits in each case and the recorded disconnection times will be
written in Table 6-5 and Table 6-6. The values from these tables will be used to
complete the tripping characteristics plotted previously at point d).
Table 6 – 5. Disconnection time obtained for the shortcircuit values (NZM7-80S)

I(A) 288 350 400
t (msec)
Table 6 – 6. Disconnection time obtained for the shortcircuit values (NZM7-200S)

I(A) 720 800 900
t (msec)
Note:
Although for this laboratory work the tripping characteristics are obtained by monophase supply
of each circuit breaker, when a three-phase current injection kit is available, all the above
characteristics could be similarly plotted. In addition, taking in consideration the symmetric
three-phase loaded, because protection devices are identical in each phase, the heat characteristic
and the tripping ones should be similar to the above.
150
Laboratory work no.7 - Relays. Control and protection circuits for electric
motors
7.1. Introduction. Theory of relays
The main elements of a classic protection relay are:

- sensitive element or input block, BI;
- a comparison element or the processing and decision block, BPD;
- the execution element or block, BE, see Figure 7.1.
Figure 7.1 – Components of a relay
Few parameters defining the performances of a relay are:

- own consumption of the relay, measured in [W] or [VA]. This consumption must be minimum;
- answer time of the protection relay (about 1 ms for ultrafast relays and 10 ms for usually
relays);
- switching capacity of the relays’ contacts – a certain number of maneuvers for an electric
current of 1 [A];
- volume of the relay, quality indicator, that must be correlated with nominal parameters and the
price of the electric device.
The main qualities imposed to the protection elements as the relays are:
- selectivity;
- sensibility;
- fast operation;
- safety operation.
A relay type characteristic corresponding to the relays with normally open contacts,
respectively to the relays with normally close contacts, that switch from the low state (0) to the
high state (1) is shown in Figure 7.2. It can be observed the ratio between the input driving
parameter, Xa, and the input return parameter, Xr, that must be as close as possible to 1. This ratio
is a quality parameter of the relay.
Figure 7.2 – Switching characteristic of a relay

151
Laboratory Work No. 7 – Relays. Different circuits for electric motors
The classification of protection relays could take into consideration:

- the nature of the input parameter, X. There are:
- electric relays, when the input parameter is the electric current, electric voltage,
electric power, electric impedance, the frequency of the power supply;
- non-electric relays, when the input parameter is the pressure, the temperature,
the displacement etc.
- the type of the sensitive element. There are:
- electric relays;
- electromagnetic relays;
- electrodynamic relays;
- induction relays;
- magneto-electric relays;
- polarized relays;
- electronic relays with analog or digital processing of the signals.
- the way of action of the execution element. There are:
- relays with contacts; in this case the output parameter, Y, could take only values
0 and 1;
- relays without contacts, based on semiconductors; the output parameter varies
between a minimum value, considered as digital “0”, under a certain working
threshold, and a maximum value, considered as digital “1”, over a certain working
threshold.
- the way of action because of variation of the input parameter X. There are:
- maximum relays, acting on increasing of the input parameter over a certain value
Xa
- minimum relays, acting on decreasing of the input parameter under a certain
value Xa
- time relays – their action is due by a prescribed adjustable delay.
- the type of the relays’ contacts. There are: normally open contact relays, normally close
contact relays, double contacts relays, polarized or changeover relays, which memorize the
last state of the relay after the interruption of the input parameter X. It could be two states
of the electric contact corresponding to the interruption of the input parameter.
- the shape of the tripping characteristic. There are: relays with independent tripping
characteristic or relays with dependent tripping characteristic.
- the number of input parameters there are relays with one input parameter, with two input
parameters or with more input parameters.
- the action way of the protection relays in the electric circuit there are: primary relays,
directly mounted into the protected circuit and secondary relays, involved in protected
circuit by current and / or voltage transformers. For high voltage circuits the current relays
has the nominal currents of 1 A or 5 A, imposed by the secondary of the current
transformer, respectively has the nominal voltage of 100 V, imposed by the secondary of
the voltage transformer.
152
The most important types of electromagnetic relays used in electric installations are:
current electromagnetic relays, voltage electromagnetic relays, intermediary electromagnetic
relays and polarized electromagnetic relays.
In this paper, using several types of relays, it is ensured the protection of three-phase
motors and their drive for various industrial cases. For each case there is an exercise. The
starting diagram contains a general switch, a fuse and a differential relay which are used for an
asynchronous machine. For the stand of this work there are available three asynchronous
machines with squirrel cage rotor (called M1 – SE2672-3G type, nominal power of 0.37 kW, M2
- MA-AL71-14-2B type, nominal power of 0.75 kW and M2' - MA-AL80L-24-2A type, nominal
power of 3 kW). The last motor is used as commanded load. The command is provided by a
frequency converter, A800 Mitsubishi Electric type (FR-A840-00126-2-60 model). The three-
phase circuit breaker, 3RV1011-1BA10 type, ensures thermal protection for overcharge and
shortcircuit defaults in the range of (1.3 – 2) A. There are also used conditioning buttons for
supplying the contactor's coil, circuit breakers STE4820 type (20 A, 400 V AC), three-phase
contactor 3RT1015-1AP01 type, time relays 3RP2005 – 1AP30 type with different working
regimes from A to H etc.
7.2. Command circuit with latching relay
On completion of this exercise, students should be able to :

● Construe the diagram of the control circuit;
● Arrange the components for the main working circuit and from the command circuit as
specified in Figure 7.3 and Figure 7.4;
● Read the motor's current rating for a star circuit from its rating plate and set up the
motor protection relay with this value;
● Connect up the components for the working and control circuit as specified in the circuit
diagrams and start the motor;
● Explain the purpose of switching contacts in a control circuit;
● Deduce from the circuit diagram, Figure 7.3, which main contacts of the contactor switch the
motor on.
The equipments and the components used for this exercise are:
- 1 three-phase asynchronous motor with squirrel cage rotor,
- 1 contactor, 3 poles, 1 n.o. contact,
- 1 circuit breaker, single pole,
- 3 push buttons each with 1 n.o. and 1 n.c. contact,
- 1 motor protection relay + auxiliary contact, 1 n.o. and 1 n.c. contact,
- 2 shaft covers,
- 1 main circuit breaker, 3 - pole.
Working description
A three-phase , star connected, asynchronous motor is to be switched on and off by means
of a contactor. The motor is to be protected against overload by a motor protection relay.
When button S1 is pressed, see Figure 7.4, current flows through circuit branch no. 1 and
the contactor K1 is energized. The contactor turns on, closing the latching contact of K1 in
153
circuit branch no. 2. This contact remains closed when the button is released so that current can
continue to flow through the contactor coil. At the same time, the primary contacts in the main
circuit close to connect the motor to the 3-phase supply and so that the motor is switched on.
If button S0 is pressed, then circuit branch no. 1 is broken and current stop to flow. The
contactor coil is no longer energized so the contactor opens. The latching contact K1 in circuit
branch no. 2 also opens, as do the contacts in the working circuit so that the motor is turned off.
Figure 7.3 – Main diagram of the circuit
Working procedure
Arrange the components as in the circuit diagram, see Figure 7.4. Wire up the
components according to the diagrams for the working circuit and the control circuit and connect
the motor in star configuration. Adjust the motor protection relay to the current rating for a star
circuit as quoted on the label on the motor.
Switch the motor on using the three-way push-button.
Test. Answer to the following questions:

• Give a short description of what would happen if a latching contact were not used.
• Which push-button switches the motor on and which one switches the motor off?
• Why is the n.c. contact F3 included in the control circuit? When does this contact
open?
• Which contacts connect the motor to the 3-phase supply?
154
Figure 7.4 – Command diagram of the circuit
7.3. Command circuit with latching relay and fault indication
On completion of the exercise, students should be able to:

● Construe the diagram of the control circuit;
● Arrange the components for the main circuit and the control circuit as specified in
Figure 7.3 and Figure 7.5;
● If possible, simulate a fault condition that causes the motor protection relay;
● Specify when the fault indication lamp is lit.
The equipments and the components needed for this exercise are the same with those used
for the previous exercise, but instead of the 3 push-buttons, each one with 1 n.c. and 1 n.o.
contacts are used 2 push-buttons and 1 indicator lamp.
Working description
A three-phase, star-connected, asynchronous motor is to be switched on and off by means
of a contactor with a latching contact. In the case of a fault, the protective contactor should open
and an indicator lamp should indicate the fault condition. The motor is to be protected against
overload by a motor protection relay.
When button S1 is pressed, contactor K1 is energized and the latching contact of K1 in
circuit branch no. 2 closes. At the same time, the primary contacts of the main circuit relay
connect the motor to the three-phase supply. The motor starts and the fault indicator lamp
remains off.
If button S0 is pressed, the control circuit is disconnected, K1 opens as do the latching
contacts. At the same time, the main contacts of K1 open and switch the motor off. The fault
indicator lamp remains off.
If a fault occurs (e.g. due an overload or one phase tripping out), then the current through
the motors exceeds the nominal value previously set on the protection relay. The contacts
155
associated with the bimetal strip in the working circuit open and break the circuit. The motor is
switched off. At the same time, the change-over contacts of F2 in circuit branch no. 1 of the
control circuit switch the fault indicator lamp into circuit. The motor can be restarted only after
the bimetal strip and the motor have cooled. While this is happening, the n.c. contact of F3
opens, the n.o. contact of F3 closes and this switches on the fault indicator lamp H1.
Working procedure
Arrange the components as in the circuit diagram, see Figure 7.5. Wire up the components
according to the diagrams for the working circuit and the control circuit and connect the motor in
star connection. Adjust the motor protection relay to the current rating for a star circuit as quoted
on the label on the motor. Switch the motor on and, if possible, slowly increase the load until the
protection relay stops the motor. Now the indicator lamp is lit because of a fault state. Once the
motor has cooled, the protection relay can be switched on again and the indicator lamp turns off.
Test
• Give a short description of the switch-on procedure and explain how the latching
circuit works.
• Specify when the fault indicator lamp will be lit. In the case of a fault, can the
motor be switched on using switch S1?
7.4. Contactor circuit with latching relay and latched fault indicator
On completion of this exercise, students should be able to:

● Construe the diagram of the control circuit.
● Arrange and connect up the components for the working and control circuits as specified
in the circuit diagrams, see Figure 7.6, start the motor then reverse its direction.
● Explain how the fault condition is latched.
156
● Explain the advantage of latched fault indication.

Equipments and components needed for this exercise are the same with those from the
point 1 but some additional equipment must be used:
- 1 auxiliary contactor with 4 n.o. and 4 n.c. contacts,
- 1 indicator lamp,
- 1 main circuit breaker, 3-pole (instead the three-phase fuse).
Working description
A star-connected three-phase motor is to be operated via a circuit breaking contactor. A
motor protection relay is to protect the motor against overload.
If a fault occurs, it should be signaled by a fault indicator lamp. The lamp should be turned
off by operating button S2, irrespective of whether the protection relay has reconnected the
motor, see Figure 7.6.
When push-button S1 is pressed, contactor K1 closes, so that current flows through circuit
branch no. 1. The latching contact of K1 in circuit branch no. 2 ensures that the contactor
remains closed after switch S1 is released. The main contacts of K1 are closed and the motor
starts.
When push-button S0 is pressed, K1 and circuit branch no. 1 both open. The latching
contact in circuit branch no. 2 also opens, as do the main contacts of K1 so that the motor is
switched off.
Figure 7.6 – Command diagram of the circuit
If the motor is overloaded, the current through the motor increases beyond the nominal
value set for the motor protection relay. The bimetal strip in the working circuit opens and breaks
the circuit that supplies the motor, so that the motor is switched off. In the control circuit, the n.c.
contact of F3 opens while the n.o. contacts of F3 closes, as does the auxiliary contactor K11 in
157
circuit branch no. 3. The latching contact of K11 in circuit branch no. 4 closes and prevents the
auxiliary contactor from opening up again. In the same time the K11 contact in circuit branch no.
5 closes and the lamp lights up to indicate a fault condition. This indication is latched. Once the
bimetal strip in the protection relay has cooled, the motor can be then switched on. The auxiliary
contactor K11 remains closed until push-button S2 is pressed, breaking circuit branch no. 4. The
K11 contact in circuit branch no. 5 open and the indicator lamp is switched off.
Working procedure
Arrange the components as in the circuit diagram. Wire up the components according to
the diagrams for the working and the control circuits and connect the motor in star connection.
Adjust the motor protection relay to the current rating for a star circuit as quoted on the label of
the motor.
When the motor is overloaded, the motor protection relay switches the motor off and the
indicator lamp signals a fault condition. After the motor and the bimetal strip in the protection
relay have cooled down, the motor can be switched on again. The fault indication remains
latched until it is cancelled by means of button S2, then the pilot lamp is switched off.
Test
• Explain how the fault status is latched. What is the purpose of the K11 contact in
circuit branch no. 4?
• Explain the advantages in having a latched fault indication as compared to a non-
latched setup. When is it sensible to latch a fault condition?
7.5. Contactor circuit with time-delay relay (delayed drop out)

● Construe the diagram of the control circuit,
● Connect up the components for the working and control circuits, see Figure 7.7, as
specified in the circuit diagrams, start the motor then reverse its direction,
● Explain why the n.c. contact of F3 of the motor protection relay cannot be a delayed
action contact,
● Be aware that the time-delay relay must be designed for long-term operation,
● Establish that the motor is switched off after a brief delay.
- 1 indicator lamp,
- 1 time-delay relay, delayed drop-out,
Working description
A three-phase motor is to be switched on via a contactor circuit and switched off via a
delayed switching circuit. An indicator lamp is to signal the operating status of the motor. It
should be possible to set the time delay before the working contactor K1 is switched off to any
required value. When button S2 is pressed, the auxiliary contactor K11 is energized and the
K11's n.o. contacts in circuit branches no. 2, 3 and 4 close. At the same time, the time-delay
158
relay is energized and the n.c. contact of K12 in circuit branch no. 4 is closed. The main
contactor closes and switches on the motor. The indicator lamp signals that the motor is on.
K11's n.o. contact in circuit branch no. 2 is a latching contact for the time-delay relay K12 and
the K1 contact in circuit branch no. 5 is a latching contact for contactor K1.
When the normally closed switch S1 breaks circuit branch no. 1, the auxiliary contactor
K11 drops out, the K11 contacts in circuit branches no. 2, 3 and 4 open and the indicator lamp is
switched off. The main contactor K1 remains energized until the time-delay relay opens and
contact K12 breaks circuit branch no. 4. The motor is then switched off.
Switch S0 can be used in cases of emergency to disconnect the entire control circuit so
that the motor is switched off immediately.
Working procedure
Arrange the components as in the circuit diagram. Wire up the components according to
the diagrams for the working and the control circuits and connect the motor is star connection.
Adjust the motor protection. Set the delay on the time-delay relay to approximately 15 seconds.
Switch on the motor. After the set delay on the time-delay relay and repeat the switch-off
procedure.
Test
• Why must the n.c. contact of F3 in circuit branch no. 1 be connected in front of
the control circuit?
• Why must the time-delay relay be designed for long-term operation?
159
• When does contact K12 in circuit branch no. 4 open?

• Can the n.o.contact of K11 in circuit branch no. 2 be omitted from the circuit?
7.6. Contactor circuit with time-delay relay (delayed pull on)

● Connect up the components for the working and the control circuits as specified in the
circuit diagrams, see Figure 7.8, start the motor then reverse its direction,
● Observe that an auxiliary contactor is necessary to prevent the time-delay relay from
dropping out at switch-on,
● Explain why the delay relay must be designed for long-term operation,
● Comment on the purpose of the indicator lamp.
- 1 indicator lamp,
- 1 time-delay relay, delayed pull-on,
- 2 push-button switches, each with 1 n.o. and 1 n.c. contacts,
Working procedure
A three-phase motor is to be switched on via a delayed contactor circuit. An indicator lamp
is to signal the operating status of the motor. It should be possible to set the time delay before the
working contactor K1 is switched on to any required value.
When button S1 is pressed, the contactor K11 and the delay relay K12 are energized. The
latching contact K11 in circuit branch no. 2 keeps contactor K11 and the time-delay relay K12
closed after S1 is released. At the same time an n.o. contact of K11 in circuit branch no. 5 closes
and the indicator lamp H1 indicates that the circuit is switched on. After the delay, the time-
delay relay activates, the n.o. contacts of K12 in circuit branch no. 3 close and the auxiliary
contactor K1 is energized. The motor is switched on. The latching contact K1 in circuit branch
no. 4 prevents the main contactor K11 from opening again.
When switch S0 is pressed, the entire control circuit is disconnected. The auxiliary
contactor K1, the working contactor K11 and the time-delay relay K12 are all de-energized and
the motor is switched off.
Working procedure
Arrange the components as in the circuit diagram, see Figure 7.8. Wire up the components
according to the diagrams for the working and the control circuits and connect the motor in star
connection. Adjust the motor protection relay to the star corresponding value of the electrical
current. Set the time-delay relay to approximately 10 seconds. Switch on the motor after the
delay setting on the time-delay relay and repeat the switch-on procedure.
160
Test
• Modify the control diagram from Figure 7.7 in order to ensure a delay of 15 seconds for
the switch-on of the motor. Compare this control diagram with that of Figure 7.8 and
explain the differences between them.
• What is the purpose of the auxiliary contactor K11 in circuit branch no. 1?
• When does the n.o. contact of K12 operate?
• Why must the time-delayed relay be designed for long-term operation?
• What is the purpose of the indicator lamp? Is the lamp necessary?
7.7. Pulsed contactor circuit

● Connect up the components for the working and the control circuits as specified in the
circuit diagrams, see Figure 7.9, start the motor,
● Prove that only one push-button switch is necessary to switch the motor on and off,
● Observe that the auxiliary contactors must be interlocked,
● Explain why the auxiliary contactors need to have latching contacts.
- 3 auxiliary contactors,
- 2 push-buttons switches instead of 3, each with 1 n.o. and 1 n.c. contacts,
- 1 main circuit breaker, 3-pole (instead of three-phase fuse).
161
Working description
A three-phase motor is to be switched on and off via a circuit breaking contactor with a
single push-button switch.
When button S1 is pressed, circuit branch no. 1 is completed and the contactor K11 closes.
Then n.o. contact of K11 in circuit branch no. 2 closes and ensures that the auxiliary contactor of
K11remains closed for as long as switch S1 is pressed. The n.c. contact of K11 in circuit branch
no. 3 opens and interlocks auxiliary contactor K12 against being switched on from switch S1.
The n.o. contact in circuit branch no. 5 closes, as does the main contactor K1, which remains
latched on thanks to the n.o. contact of K13 in circuit branch no. 6. The motor is switched on. At
the same time, the n.c. contact of K13 in circuit branch no. 1 opens and the n.o. contact of K1 in
circuit branch no. 3 closes. The auxiliary contactor is then primed for a 2nd pulse (switch-off).
If switch S1 is pressed a second time, auxiliary contactor K12 becomes energized since
circuit branch no. 3 is completed via the closed contacts of K1 and K11. The auxiliary contactor
K12 is latched on by contact K12 in circuit branch no. 4 while button S1 is being pressed. The
n.c. contact of K12 in circuit branch no. 1 opens and interlocks the auxiliary contactor K11
against being switched on when S1 is pressed. The n.c. contact of K12 in circuit branch no. 5
opens, as does the contactor K13, thus switching off the motor.
Working procedure
Arrange the components as in the circuit diagram, see Figure 7.9.
Wire up the components according to the diagrams for the working and the control circuits
and connect the motor in star configuration. Adjust the motor protection relay to the correct
value of the electrical current. Switch on the motor.
Test
• How many push-buttons are necessary in order to be able to switch the motor on
and off?
• Why are the auxiliary contacts K11 and K12 interlocked?
• Are the latching contacts of K11 and K12 necessary for the auxiliary contactors?
Give reasons for your answer.
162
7.8. Reversing contactor control with contactor interlock

● Construe the diagram of the control circuit, see Figure 7.10, arrange and connect up the
components for the main and the control circuits, start the motor then reverse its direction,
● Explain why and how the contactors for clockwise and anti-clockwise rotation are
interlocked,
● Specify one disadvantage of this type of circuit that only interlocks the circuit by means
of contactors.
Working description
A three-phase motor is to be switched on and off using a contactor circuit for clockwise
and anti-clockwise rotation. An interlock mechanism using contactors is to prevent reversal of
rotation while the motor is running.
If button S1 in circuit branch no. 1 is pressed, then the clockwise rotation contactor K1 is
energized and the motor switches on. At the same time, the latching contact of K1 in circuit
branch no. 2 prevents contactor K1 from being de-energized when S1 is released. The n.c.
contact of K1 in circuit branch no. 3 will then be open so that contactor K2 cannot be energized,
i.e. contactor K2 is locked.
Pressing button S0 disconnects the entire control circuit. Contactor K1 opens and its
contacts revert to their original position so that the motor is switched off.
163
Pressing S2 in circuit branch no. 3 energizes anti-clockwise rotation contactor K2 and

switches on the motor. Contactor K2 is latched on by its K2 contacts in circuit branch no. 4. At
the same time, the n.c. contact of K2 in circuit branch 1 prevents contactor K1 from being
switched on.
If button S0 in circuit branch no. 1 is pressed, the control circuit is disconnected. Contactor
K2 opens and its contacts revert to their original position so that the motor is switched off.
If both buttons S1 and S2 are pressed simultaneously there is a possibility of both
contactors K1 and K2 energizing at the same time, thus causing a shortcircuit between live
conductors L1 and L3. To increase safety, an extra switch interlock circuit can be included.
Working procedure
Taking into account the existent main contactors in the laboratory (with only 1 n.o.
contact), transform the previous control circuit to an equivalent circuit using the existent main
and auxiliary contactors. Arrange and connect up the components as in the equivalent circuit,
checked by teaching staff. The motor will be connected in star connection and the motor
protection relay will be set to the correct value of the electrical current. Start the motor and show
that it is no possible to reverse of the direction of rotation directly without using the off switch.
Figure 7.10 – Diagram of the control circuit
Test
• When and how are the contactors K1 and K2 locked out?
• Why are interlocked the contactors for clockwise and anti-clockwise rotation (refer
to the working circuit)?
164
• Specify one disadvantage of this circuit as regards the locking method.
7.9. Limit control with mechanical end-limit and reversing switches

● Arrange and connect up the components for the working circuit (Figure 7.11) and the
control circuit (Figure 7.12), as specified on the diagrams, start the motor then reverse its
direction,
● Specify when the pilot lamps are switched on,
● Observe that the contactors must be interlocked for clockwise and anti-clockwise
rotation,
● Explain the symbol for the limit switch in the circuit diagram,
● Describe how the rotation of the motor is reversed.
Figure 7.11 – Diagram of the main circuit
- 2 contactors, 3-pole, each with 2 n.o. auxiliary contacts and 1 n.c.,
- 2 push-button switches (instead of 3), each with 1 n.o. and 1 n.c. contacts,
- 2 indicator lamps,
- 2 end-limit switches,
- 1 main circuit breaker, 3-pole, instead of the three-phase fuse.
165
Working description
A three-phase motor is to be switched on and off by a contactor circuit. End-limit switches
are to be included so that at a pre-determined end of run, signaled by indicator lamps, the motor
is switched off. At each end, another button turns the motor back on but in such a way that it
rotates in the opposite direction. Such a circuit is used in the control of lifts, doors, etc.
When button S1 is pressed, the main contactor K1 closes so that the motor switches on and
rotates in a clockwise direction. The latching contact of K1 in circuit branch no. 2 prevents K1
from being de-energized when S1 is released. At the same time, an interlock contact K1 in circuit
branch no. 3 opens, so that the anti-clockwise contactor K2 cannot be energized.
When the end-limit switch S3 is activated, the S3 contact in branch no. 1 opens, the
contactor K1 opens in turn and the motor is switched off. Contact S4 in circuit branch no. 6
closes and the indicator lamp H2 signals that the end position has been reached. At the same
time, contact S4 in circuit branch no. 3 closes.
When button S2 in circuit branch no. 3 is pressed, the main contactor K2 closes and
switches on the motor, so that it rotates anti-clockwise. The latching contact of K2 in circuit
branch no. 4 closes and prevents K2 from opening when S2 is released. The interlock contact of
K2 in circuit branch no. 1 prevents the motor being switched to clockwise rotation. Contact S4 in
circuit branch no. 6 also opens so that indicator lamp H2 is switched off.
When the end-limit switch S4 is toggled, contact S4 in circuit branch no. 3 opens as does
contactor K2, switching off the motor. At the same time, contactor S3 in circuit branch no. 5
closes and indicator lamp H1 signals that the other end-position has been reached. Contact S3 in
circuit branch no. 1 closes once again.
In case of emergency, the n.c. contact S0 in circuit branch no. 1 can be used to disconnect
the entire circuit so that the motor is immediately switched off. Operate the limit switches by
hand.
Working procedure
Arrange the components as in the circuit diagram (Figure 7.11 and Figure 7.12). Wire up
the components according to diagrams for the working and the control circuits, connect the
motor in star configuration and adjust the motor protection relay to the correct value of the
electrical current.
Switch on the motor so that it runs clockwise. Press the clockwise end-limit switch S3
and the motor will stop. Then switch the motor back on so that it runs anti-clockwise. Press the
anti-clockwise end-limit switch S4. Check that the indicator lamps work correctly.
166
Figure 7.12 – Diagram of the control circuit
Test
• When do the indicator lamps light up for clockwise and anti-clockwise rotation?
• Explain why it is not possible to switch contactor K2 on when the motor is rotating
clockwise.
• Are the latching facilities for the contactors K1 and K2 necessary?
• What is the meaning of the upward pointing arrow at the side of the S4 contacts in circuit
branches no. 3 and 6?
• How is the direction of rotation reversed (refer to the circuit diagram)?
7.10. Thermal protection trigger because of the overload regime
In order to ensure the overload of the motor M2 it is used a second motor, M2'. The last
one is connected as load and is commanded by a frequency converter, CF, see Figure 7.13.
Adjusting the command frequency causes the speed variation of the motor used as load (charge)
and consequently the speed of the main motor. In such way is simulated an overload that could
be emphasized using an ampermeter A, connected between any of the motor phase and the net.
After a certain time the protection motor relay will toggle and will switch off the main motor,
M2.
Working procedure
There is individually checked the rotation sense of each motor, M2 and M2'. The sense
should be the same. If the rotation sense is different, then 2 net phases supplying M2 must be
changed.
167
Firstly the motor M2 is switch on through Lucas-Nulle stand by supplying the motorstarter
PKZMO (16 A). This is achieved by simultaneously rotation of the start key from the front panel
and the switch of the circuit breaker I1 (type 3RV1011-1BA10).
Then is switch on the motor M2' using the frequency converter CF by rotating the key
placed on the front panel of the converter from 0 to 1. The supply of this panel is obtained from
an external three-phase net, through a three-phase fuse of 32 A (not provided with differential
protection), independent to Lucas-Nulle stand.
Then it is briefly pressed the latching green button that starts the charge of the motor M2.
When the motor M2' must be switch off, the red (stop) button must be pressed. The motor M2'
starts with a certain charge because of the command received from the frequency converter.
The nominal value of the electrical current for the motor M2, having the motor M2' as
charge, is about 1.7 A. It is measured with an ammeter or with an ammeter clamp set on 3 A
range, serial connected on any phase.
The multi-turn potentiometer, placed on the front panel of the frequency converter, adjusts
frequency (from 50 Hz to about 45 Hz), which is equivalent to charging M2 at a higher current
value than nominal, so that the occurrence of an overload regime. The adjusted value of the
phase current will be 2 – 2.2 A.
The trigger time of the thermal protection relay of the I1 will be of few minutes.
When the motor protection relay is switched on and the supply of the motor M2 is stopped,
the red button from the frequency converter panel must be pressed as quick as possible in order
to stop the supply of the M2' motor. The setup of the experimental work was designed just to
drive the motor M2' by motor M2, but not vice versa. In the last case both motors could be
damaged.
After about 15 minutes of pause, the tests could be started again by choosing a bigger
phase current than for the previous case (i.e. 2.1 A instead of 1.8 A). The trigger time of the
thermal protection relay must be measured again and compared with the value obtained from the
previous case.
168
Figure 7.13 – Photo with experimental setup in order to simulate an overcharge regime and to
trigger the thermal protection
Note: When M2 motor works to maximum load, the M2' motor has braking regime due to the
frequency inverter. Recovered energy is dissipated on a resistance which heats up strongly. The
test with protection trigger must not exceed 15 minutes. After trigger it is necessary to wait a
period of time equal to the test, in order to cool the resistance.
169
Laboratory Work No. 8 – Study of residual current protective devices
Laboratory work no.8. The study of residual current protective devices
8.1. Introduction
To avoid electrocution for domestic electric installations, respectively for industrial

installations, it could be used the differential protection ensured by residual current protective
devices, introduced in power distribution panels. Few of the typical accidents which could occur
by touching the phase potential are:
- an unattended child which introduces a conductive object in the outlet;
- an adult which touch accidentally a bare wire when changing a lamp, replacing a faulty plugs
or a distributor;
- the use of a washing machine with defective earth connection;
- the use of a domestic electric device with an aged cord due to the heat.
Avoiding these accidents can be done through the use of differential protection devices
that detect electrical currents of low value which does not pass through wires - called residual
currents (for example the electric current passing through the human body when a fault occur).
These devices automatically interrupt the power supply in such a situation.
The threshold dangerous current for the human body is 30 mA. The differential
protection devices for electrical installations are set mostly at this level of residual current and
the voltage will be removed from the installation when is reached this threshold. A cheap
solution to ensure protection is to use a single switch differential breaker for more departures of
same kind, such as sockets.
The Differential Current Relay, called also residual current relay, RCD, detects the current
that flows to the ground and uses it to act the mechanism to disconnect the faulty circuit.
The principle of operation of the differential relay is based on the line and neutral
conductors passages through a toroidal magnetic core, see Figure 8.1. A normal load current will
produce in magnetic core equal magnetic fluxes, but in opposite directions. If there is an earth
fault, the current through the conductor line is greater than that returns through the neutral and
produces a higher magnetic flux. Thus, there is a resulting flux which induces a current in a
winding mounted on the same magnetic core and it is obtained an acting command on the control
mechanism for disconnecting the circuit.
The command current, called IΔN, could have the following standard values: 10, 30, 100,
300, 500 mA. The disconnection time is selective or instantaneous, with possible delays between
40 – 300 msec. Time operation within 10-50 ms of these type G or S devices, allows the passage
of waveforms avoiding undesired tripping. Most often working current is 30 mA, which
corresponds to potentially dangerous value for the human body. The value of 10 mA can be
adopted only in special cases, with the risk of false triggers caused by some electromagnetic
interference. Control current of 30 mA corresponds to a rated current up to 32 A at the value of
100 mA corresponds to a rated current of more than 32 A.
170
Figure 8.1 – Working principle of a differential relay
For rated currents of few hundred amps, or in the case of a multistage scheme providing
selectivity, the control current closest to the power line (the upstream one) can have values
greater than 300 or 500 mA.
In accordance with EN 61008 and IEC 61009 norm, differential circuit breakers are
classified following the current waveform into the following types:
- AC (triggering only for the AC sinusoidal differential current, which may have a sharp
or a slow rise),
- A (triggering for AC sinusoidal current and/or pulsed with DC component of 0.006 A,
with or without phase angle control, irrespective of the polarity, with electric currents
applied with a sharp or a slow rise),
- S (for AC and pulsed with DC component electric currents having working delay, to
provide selectivity as general differential circuit breakers, so as command and protection
devices of the electric installation, see Figure 8.2),
- B (trigger provided by: sinusoidal AC current, pulsed with DC component of minimum
0.006 A, DC electric current given by different types of rectifier circuits).
Adaptive differential devices are also used in circuit breakers. It is recommended that the
installation of the protection differential devices be made in or near the electrical panel. It is
allowed the installation of high sensitivity differential protection devices inside the electrical
outlets, if they are intended by the construction for this purpose.
The selectivity of the differential protection devices is made vertically (in cascade), in
three steps as shown in Figure 8.2. Q1 is a S type differential circuit breaker. In order to provide
the vertical selectivity, the following conditions must be achieved:
I ∆n1
≥ 2, (8.1),
I ∆n 2
where I ∆n1 is the triggering differential current of the upstream protection device and I ∆n 2 - the
triggering differential current of the downstream protection device (expressed in Amps).
171
Figure 8.2 - Radial distribution scheme, highlighting the differential protections connected in
series
The trip time of the upstream device must be greater than the trip time of the downstream
device. Depending on the type of the electric diagram (TN, TT or IT, see Figure 8.3), the
positioning of the differential relays could be changed.
Figure 8.3 - Types of electric diagrams
In Figure 8.3 the benchmarks have the following meanings: 1 – system grounding, 2 –
system earth, 3 – impedance. T - N system means T - direct connection to the ground of a point
(system grounding) and N - earths are directly linked to the ground (system grounding). T – T
system means T - direct connection to the ground of a point (system grounding) and T - earths
are directly linked to the ground, independently from the ground connection of the power supply.
I – T system means I – insulation of all the active parts from the ground or their connection to the
ground through an impedance and T - earths are directly linked to the ground, independently
from the ground connection of the power supply.
In the case of a T - N system it is used a differential current protection circuit as in Figure
8.4a, and for a T - T system it is used a differential current protection circuit as in Figure 8.4b.
172
Figure 8.4 - Protection circuit at differential electric currents for T – N system (case a) and T – T
system (case b) of the electric diagrams
For a T – N system, the condition that must be provided in order to avoid the protection
triggering is:
U0
Z S ⋅ I ∆ N ≤U 0 ⇔ I ∆ N ≤
ZS
(8.2),
where ZS is the impedance of the fault loop, IΔN – the rated differential current and U0 – the
allowed touch voltage limit (≤ 50 V AC, ≤ 120 V DC).
For a T – T system, the limit condition that will trigger the protection is given by the
equation:
UL
R A ⋅ I ∆ N ≤U L ⇔ I ∆ N ≤ (8.3),
RA
where RA is the neutral grounding resistance of the body or of all active parts of the body (RA max=
200 Ω), IΔN – rated differential current and UL – the allowed touch voltage limit (≤ 50 V AC, ≤
120 V DC).
8.2. Description of the experimental devices
Lucas-Nulle test kit contains the following components, see Figure 8.5: three-phase power
supply (L1, L2, L3, N), LEDS and fuses (F1, F2, F3), connection wiring, push button and
potentiometers (P1, P2) to adjust the differential electric current in the range of values specific
for each rated differential currents of the RCDs, mono-phase rectifier (in the right bottom of the
figure), 3 differential relays A-type (RCD1 – F1, RCD2 – F2, RCD3 – F3) and one B-type
(RCD4 – F4).
For differential current measurement could be used the multimeter placed near the
experimental stand, as an AC ammeter set up to a maximum of 300 mA.
The device is series connected in this case between the phase (terminals 2, 4 or 6 of one of
the RCDs devices, which are energized from the mains three-phase at the top by L1 - 1, L 2 - 2,
L 3 - 3 and N - N), and the up black connection of the potentiometer.
173
In order to measure with the multimeter must on the one hand do the connection between
PE - ground and the lower end (black terminal of the potentiometer), and on the other hand keep
pressed the red button placed to the left of the potentiometer.
Figure 8.5 – Experimental stand for differential current relays (RCDs) in the case of the T – N
connection
The values of the electrical current could be also measured with the VDE Profitest MTech
tester. This device allows to measure several parameters and to do some specific tests. The
parameters of an electrical installation which could be measured / checked and the tests that
could be performed by using the device cover:
• Voltage, frequency, phase sequence;
• Loop impedance, line impedance;
• Devices that could be triggered for residual electrical current (RCDs);
• Monitoring devices for electrical insulation (IMD) – only for MXTRA&SECULIFE
IP versions);
• Monitoring devices of the residual electrical current (RCM) – only for MXTRA
version;
• Neutral grounding resistor / ground electrode potential;
• Insulation resistance;
• Earth leakage resistance;
• Low value resistance (for potential equalization);
• The leakage electrical current with clamp-type current transformer;
• Residual voltage (only with MXTRA);
• Drop voltage;
• Current loss (leakage) with current adaptor;
• Length of the cable.
174
On the rotating selector defining the working mode of the tester, see Figure 8.6, the
following indications appear: IΔN – action time measurement for achieving the set value of the
residual differential current, IF – RMS measurement of residual current at which the differential
relay is triggered, ZL-PE – measurement of the impedance between the live and the earth
connection, ZL-N – measurement of the line impedance, RE – measurement of the earth resistance,
RL0 – measurement of the resistance used for potential equalization, RISO – measurement of the
insulation resistance, U – measurement of the phase voltage (between live and the neutral,
between live and the earth connection) and the frequency of the voltage supply. Each type of
measure involves setting of the appropriate parameters, see Figure 8.7. The working modes of
the VDE Tester are SENSOR, EXTRA, AUTO, SETUP and MEASUREMENT.
Figure 8.6 – Choosing the working mode and start the tester
Figure 8.7 – Set parameters for IΔN test

175
Similar to the previous case they could be set the parameters for the IF type test, see Figure 8.8.
Figure 8.8 – Set parameters for IF test
8.3. Working description
- The experimental stand LUCAS – NULLE is energized from a three-phase plug, then it is
checked the individual work of each RCD (there are 4 devices that must be connected –
disconnected, respectively connected – push the blue button to trigger the differential protection
which is indicated by the yellow line on the front panel of the RCD).
- The multimeter set on ampermeter is connected in series with potentiometers P1 and then P2.
The connection is done between live and neutral, see Figure 8.9 and allow measuring the real
value of the fault electric current that trigger the differential protection relays. The potentiometer
P2 is series connected when the red button placed to the right bottom of the experimental stand is
pushed. The values of the electric current are introduced in Table 8-1 and then are compared
with the nominal (rated) values indicated on the front panel of each RCD. The potentiometer P1
is used to adjust the trigger electric current for RCD1 and RCD2 relays and the potentiometer P2
is used for RCD3 and RCD4 relays.
- The VDE Tester is connected instead the multimeter and the trigger electric currents are
measured by the own test of the tester, see Figure 8.10. In this case the potentiometers P1 and P2
are not used. It will be noticed the influence of the tester set parameters on the trigger value and
the behavior of the RCD. The values of the electric current are introduced in Table 8-2 (first line)
and they are compared with the experimental values from Table 8-1. Then the tester is
configured for measuring the delay trigger of the RCDs and the obtained values are introduced in
Table 8-2 (second line).
- The selectivity of the RCDs is tested by serial connection of RCD1 and RCD2, respectively of
RCD3 and RCD4, see Figure 8.11. In this case will be used again only the VDE Tester and they
will be noted in Table 8-3 the values of the trigger electrical currents and of the trigger delays. It
176
will be explained on the work paper which must be the position of the RCDs, in order to provide
the selectivity, into the multistage electric diagrams. It is made the assumption that the upstream
relay support several users (consumers).
- It is analyzed the way and the answer times for RCD3 and RCD4 when apply a DC fault
current, see Figure 8.12. The experimental results will be written on the work paper.
Figure 8.9 – Measurement of the triggering electric current for RCD1 and RCD2 by using a
multimeter and the P1 potentiometer
Figure 8.10 – Measurement of the RCD1 trigger current using the VDE tester
177
Figure 8.11 – Checking selectivity of the differential relays (RCDs) by serial connection of
RCD2 and RCD3
Figure 8.12 – Response time (delay) determination of RCD4 applying a fault current with a DC
component
178
Table 8-1. Measurement of the triggering electric currents of the differential relays by using a
multimeter
Type of the relay RCD1 RCD2 RCD3 RCD4
Rated electric current of the relay (mA)
Triggering electric current of the relay (mA)
Table 8-2. Measurement of the triggering electric currents and the triggering delays of each
differential relay (RCD device) by using the VDE tester
Type of the relay RCD1 RCD2 RCD3 RCD4
Triggering electric current of the relay (mA)
Triggering delay of the relay (ms)
Table 8-3. Measurement of the triggering electric currents and the triggering delays in order to
check the selectivity of the relays by using the VDE tester
Type of connection RCD1 + RCD2+RCD3 RCD3+RCD4
RCD2
Triggering electric current of the relay
(mA)
Triggering delay of the relay (msec)
The relay that trigger the protection
8.4. Test of knowledge
1. What is the rated differential current for type-B RCDs and selective RCDs on the
teaching board?
- Rated differential current for type-B RCDs is ...... mA.
- Rated differential current for selective RCDs is ...... mA.
2. Measure the trip current for the type-A RCD (IΔN = 300 mA) with a multimeter and a
VDE tester. Determine the tripping delay with the VDE tester. When evaluating the
measurements, it is assumed that the mains installation is a TN system.
- Trip current as measured with a multimeter is .... mA.
- Trip current as measured with a VDE tester is ......mA.
- Trip delay is ...... msec.
- Does the tested RCD fulfill all the requested standards?
3. Change the mains configuration to that of a TT system and repeat the previous
measurements.
179
4. What in particular affects the tripping response of a TT system, assuming the

correct RCD has been chosen for the application?
□ The tripping response is permanently dependent on, or is adversely affected by the
earth resistance, which itself depends on the moisture content.
□ The tripping response is permanently dependent on, or is adversely affected by the
intervening resistance at the point of the fault.
□ The tripping response depends on the type of voltage supply.
5. Measure the trip current for the type-A RCD (IΔN = 30 mA) with a multimeter and a
VDE tester. Determine the tripping delay with the VDE tester. When evaluating the
measurements, it is assumed that the mains installation is a TN system.
- Does the tested RCD fulfil all the requested standards?
6. Change the mains configuration to that of a TT system and repeat the previous
measurements.
7. Can 4-pole RCDs be used for single-phase circuits?

□ According to regulations, 4-pole RCDs are only permitted for three-phase circuits
with a neutral conductor.
□ According to regulations, 4-pole RCDs are also permitted for single-phase circuits
with a neutral conductor.
□ According to DIN VDE standards, 4-pole RCDs are only permitted for three-phase
circuits with a neutral conductor.
8. What is required when planning various circuits to be protected by RCDs?

Additional protection by RCDs in appliance circuits is recommended in the
following cases:
- Earthed socket circuits with a rated current of IN ≤ ...... A.
- Appliance circuits installed outdoors with a rated current of IN ≤ ...... A.
- The rated fault current IΔN for these circuits may not exceed ...... mA.
- If RCDs are connected in series, then their selectivity needs to be taken into account.
Selective RCDs are labeled with a .... The rated fault current of a selective RCD must
be at least ..... times the rated fault current for the subsequent RCDs in the circuit.
9. What functions do RCDs fulfill?

□ An RCD forms a visible break between system components under voltage and those
which are voltage-free.
180
□ An RCD provides additional protection.

□ An RCD provides protection against fire.
□ An RCD acts as the main circuit breaker for an electrical installation.
10. Why is it not possible to omit the ordinary line circuit breakers?
□ An RCD does not respond to short circuits between active conductors.
□ An RCD does not respond to faults to earth.
□ An RCD does not respond to overloading of conductors.
□ An RCD does not react to shorts of frame.
11. What are the advantages of a circuit breaker and RCD combination?
□ It saves space in the distribution box.
□ Improved structure and control in the junction box.
□ Cost savings.
□ All sizes and ratings are available.
□ Usable anywhere.
□ Highly suitable for subsequent additions.
12. Connect up a 30 mA type-A RCD (F3). The output of the RCD should go to the B6
bridge. Make a connection between the output of the B6 bridge (+) and the protective
earth (PE), then do the same experiment using a 30 mA type B RCD (F4). What is the
trip response of the twice RCDs?
Trips Does not trip

RCD type A, 30 mA □ □
RCD type B, 30 mA □ □
13. Check the type-B RCD with the VDE tester.

Trip current is ...... mA. The RCD trips within ...... msec.
14. Which of the following statements are true?

□ All residual current devices (RCD) of any design trip within a maximum period of
200 msec.
□ The test button belonging to the RCD can only test the electromechanical functioning
of the circuit breaker.
□ RCDs are only suitable for alternating current. The way they function with AC also
works for pulsating DC current as long as the current value of its half-waves is close to
zero within one main frequency cycle.
□ In the case of a fault, an RCD breaks the circuit for current up to the rated value (e.g.
40 A), which appears next to the rated differential current on the device's rating plate.
□ A 4-pole RCD with a total of 8 terminals and designed for three-phase circuits can
also be used in AC circuits with no problems. The unneeded poles are usually left
unconnected.
181

□ The differential current transformer in a RCD handles all the conductors carrying
operating current, L1, L2 L3 and N. The protective earth may not ever be connected via
the transformer.
□ If, under normal circumstances, no fault current flows outside the current transformer
of an RCD, then the core of the transformer will not be magnetized (that is the two
magnetic fields cancel each other out).
□ The fault current flowing outside the current transformer of an RCD protective device
may not exceed the nominal differential current stated on its rating plate without the
circuit breaker tripping.
□ RCDs with rated differential current not exceeding 30 mA are particularly suitable for
additional protection or general protection against direct contact if the existing
protection against electric shock is not sufficient.
□ RCD can be employed with no problems if the range of ambient temperature is
between – 30oC and +40oC.

□ In a TN system protected by an RCD, when there is a fault to the frame, the fault
currents are only very small since the circuit breaker reacts to very small currents.
□ In a consumer system configured as a TN-S system with RCD protection, the circuit
breaker protects against the consequences of any possible break in the PEN conductor
of the distribution network.
□ In a consumer system configured as a TN-S system with RCD protection, the circuit
breaker cuts off even when there are only very small fault currents. The relationship is
given by the following equation: IK ≥ IΔN.
□ In a consumer system configured as a TN-S system with RCD protection, a fuse for
one of the connected socket circuits can take longer than 0.4 seconds to blow in the
event of a fault to frame.
□ In a consumer system configured as a TN-S system and protected by an RCD with a
rated differential current of 30 mA, if there is a short circuit between live and neutral in
one of the connected socket circuits, the circuit breaker cuts off rapidly if the fault
current is greater than 30 mA.

□ In a TT system with an operational earth electrode rated at 5 Ohms, there will be no
dangerous fault voltages between the earth and reference earth in the event of a short
between live and earth.
□ In a TT system the operational earth electrode can be of any rating. If the earth
electrode is omitted, no dangerous currents will flow anyway.
□ In a TT system protected by a RCD, the system earth electrode can be of any rating. It
only depends on whether it is possible for a fault current to flow via the electrode.
□ In a TT system, short-circuit current is usually less than in a TN system.
□ In a TT system, automatic cut-off is usually handled in the case of a fault by a
residual current circuit breaker.
182

□ The resistance of the operational earth electrode in a TT system protected by an RCD
can be determined by the following formula: RB ≤ UL / IΔN.
□ The resistance of the system earth electrode in a TT system protected by an RCD can
be determined by following formula: RA ≤ UL / IΔN.
□ The resistance of a system earth electrode in a TT system is 60 Ohms. If the
maximum permitted contact voltage is 25 volts ~, then the residual current protection
used can have rated values for differential current of 10 mA, 30 mA or 100 mA.
□ The resistance of a system earth electrode in a TT system with RCD protection is 166
Ohms if the following factors apply: IΔN = 300 mA, UL = 50 V~.
□ The loop resistance (or impedance) in a TT system with RCD protection is given by
the following formula: RS ≤ U0 / IN.
19. What is the maximum permissible value for contact voltage at the earth electrode of
a TT-system installation in normal cases?
□0V
□25 V
□ 50 V
□ 60 V
□ Main voltage.
20. What is the maximum permissible value for contact voltage at the earth electrode of
a TT system installation in certain special cases (e.g. animal breeding facilities, farming
etc.)?
□0V
□ 25 V
□ 50 V
□ 60 V
□ Main voltage.
183
ANEXE
ANEXE
184
Anexa 1 – Alegerea materialului feromagnetic şi stabilirea caracteristicii B(H)
185
ANEXE
Anexa 2 – Diametrele conductoarelor de bobinaj
dCu [mm] dCu iz [mm] Numar de spire / cm2

0.07 0.085 8820
9760
0.08 0.095 7330
8100
0.09 0.105 5970
6800
0.1 0.12 4460
6100
0.11 0.13 4460
6100
0.12 0.14 3080
4250
0.13 0.15 3080
4250
0.14 0.16 2810
3600
0.15 0.17 2810
3600
0.16 0.18 2100
2730
0.18 0.2 1730
2050
0.20 0.225 1465
1715
0.22 0.245 1240
1450
0.25 0.275 978
1140
0.28 0.305 812
920
0.315 0.352 659
850
0.355 0.395 505
623
0.4 0.442 350
470
0.45 0.495 277
371
0.5 0.548 224
300
0.56 0.611 198
225
0.63 0.684 162
175
0.7 0.76 146
153
186
0.75 0.809 121

135
0.8 0.861 95.5
117
0.85 0.913 83
108
0.9 0.965 78
93
0.95 1.1017 68
84
1 1.068 65
75
1.06 1.13 59.5
68
1.12 1.192 53.5
61
1.18 1.254 47.5
52
1.25 1.325 41.5
48
1.32 1.397 36
43
1.4 1.479 30.5
39
1.5 1.581 26.5
33.5
1.6 1.683 24.5
30.5
1.7 1.785 22.5
27
1.8 1.888 18.5
24
2 2.092 15.5
19
2.5 2.65 15.5
19
187
ANEXE
Anexa 3 – Tabel constante de material
Materialul Rezistivitatea Temperatura admisibila

[Ω m] [o C]
Constantan (0.45 – 0.52) 10-6 400 – 500
Nicrom A 0.87· 10-6 930
Nicrom B 1.3 · 10-6 1000
Fecral 1.18 · 10-6 300 – 800
Fier (otel, (0.11 – 0.3) 10-6 200 – 300
fonta)
Grafit (7 – 14) 10-6 400
188
Anexa 4. Caracteristica ∆U=f(θ) a punții de măsură folosite în dispozitivul

experimental la lucrarea 3
∆U [mV] υ [oC]
0 0
40 5
50 6
60 7.8
70 8.5
80 10
90 12
100 15
150 24.5
200 36
250 47
300 59
350 71
80
60
υ [0C]
40
20
0
0 100 200 300
ΔU [mV]
189
ANEXE
Anexa 5. Caracteristica tensiune - supratemperatură a punții

ții de măsură
m
folosite la dispozitivul experimental din Lucrarea 4
∆U (mV) υ (oC)
45 2
130 7
190 12
232 17
265 22
290 27
310 32
325 37
337 42
350 47
357 52
362 57
367 62
372 67
377 72
380 77
Observație: Termistoarele utilizate

lizate sunt de tipul TG 1113 având
având constanta de timp τmax = 60 sec.
70
60
50
υ (oC)
40
30
20
10
0
0 100 200 300 400
190
Bibliografie
[1]. E. Hnatiuc, B. Hnatiuc, Aparate electrice, Editura Tehnopress, 2011, ISBN 978-973-
702-863-1
[2]. Gh. Hortopan, Aparate electrice de comutație, Vol 1 și 2, Editura Tehnică București,
1996
[3]. Gh. Hortopan, Aparate electrice de joasă tensiune, Editura Tehnică București, 1969
[4]. Gh. Hortopan, Aparate electrice, Editura Didactică și Pedagogică București, 1967
[5]. P. Andea, Electromagnetii, Editura Helicon, Timisoara, 1993, ISBN 973-9133-52-5
[6]. E. Hnatiuc, Proiectarea și construcția aparatelor electrice. Îndreptar, Editura

Rotaprint a Universității Technice "Gheorghe Asachi" Iași, 1994
[7]. E. Hnatiuc, B. Hnatiuc, Bazele teoretice ale funcționării Aparatelor electrice, Editura
Tehnopress, 2013, ISBN 978-973-702-987-4
[8]. C. A. Cividjian, Aparate electrice, Editura Avrămeanca, Craiova, 1996
[9]. M. Cernat, I. Bidian, C. Marinescu, Mașini și Aparate Electrice, Editura Universității

"Transilvania" din Brașov, vol. II, 1998
[10].http://www.lucas-nuelle.com/316/apg/1169/Basics-of-electrical-power-
engineering.htm
[11]. Féchant L., Appareillage électrique à basse tension. Généralités. Principes.

Technologie, Techniques de l'Ingénieur, D4860 – 4868 / 12, 1991
[12]. Al. Vasilievici, Aparate și echipamente electrice, vol. I, Editura "Mitricel Sârbu",
Sibiu, 1995
[13]. Al. Vasilievici, Aparate și echipamente electrice, vol. II, Editura "Mitricel Sârbu",
Sibiu, 1995
[14]. P. Tușaliu, Aparate electrice, Reprografia Universității din Craiova, 1993
[15]. ***, Club E.D.F. Arc électrique, L'arc électrique et ses applications, Tome 1 et 2,
Editions du CNRS, Paris, 1984
[16]. A. Yousfi, Contacteur triphasé avec programmation de phase d'enclenchement et

temps d'ouverture, R.G.E., No. 2, 1995
[17]. F. W. Kussy, J. L. Warren, Design fundamentals for low voltage distribution and
control, Marcel Dekker Inc. Co., New York and Basel, 1987
191
ANEXE
[18]. M. Cernat, Aparate electrice de joasă și înaltă tensiune. Construcție și funcționare,

Editura Universității "Transilvania" din Brașov, 1999
[19]. Gh. Savin, H. Rosman, Circuite electrice neliniare și parametrice, Editura Tehnică
București, 1973
[20]. http://www.mitsubishielectric.com/fa/br_pt/downloads/pdf/L-NA-06075ENG-B-
1403-MEE.pdf
[21]. http://www.klocknermoeller.com/circuit.breakers/circuit.breaker.pdfs/sk1157en.pdf
192
Tiparul executat la
TIPOGRAFIA UNIVERSITĂȚII MARITIME CONSTANȚA

Indrumar AE v4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumar AE v4

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumar AE v4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BOGDAN HNATIUC

Tehnoredactare şi grafică: Bogdan HNATIUC

Editura NAUTICA, 2016

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României;

Partea I. Proiect de Aparate Electrice: Calculul unui dispozitiv

1. Introducere. Condiții generale de lucru ....................................................................... 2

2. Etapa 1. Calculul preliminar al miezului feromagnetic de formă cilindrică ............... 4

3. Etapa 1'. Calculul preliminar al miezului feromagnetic de formă rectangulară ......... 10

4. Etapa 2. Calculul preliminar al bobinei de tensiune a electromagnetului ................... 15

5. Etapa 3. Evaluarea caracteristicii electromecanice a electromagnetului .................... 19

6. Etapa 4. Evaluarea comportării în regim dinamic a armăturii mobile a

7. Etapa 5. Calculul rezistenței economizoare ........................ ...................................... 25

8. Tabel de parametri și valorile acestora ........................................................................ 29

Partea a II-a. Lucrări de laborator ......................................................................... 33

L1 Lucrarea 1 – Simulatorul instalației frigorifice navale de aer condiționat ................. 34

L3 Lucrarea 3 - Studiul regimului termic intermitent al unui contactor de joasă

L4 Lucrarea 4 – Studiul regimului termic al bobinei unui contactor de curent continuu 54

L5 Lucrarea 5 – Studiul forțelor electrodinamice între conductoare paralele cu

L6 Lucrarea 6 – Studiul întrerupătoarelor automate de joasă tensiune din familia

L7 Lucrarea 7 – Relee. Circuite pentru controlul, comanda și protecția motoarelor ..... 75

L2 Laboratory work no. 2 – Starting simulation of a three-phase asynchronous motor

L5 Laboratory work no. 5 – Study of electrodynamic forces between parallel and

Anexe .......................................................................................................................... 184

A1 Anexa 1 – Alegerea materialului feromagnetic și stabilirea caracteristicii de

A2 Anexa 2 – Diametrele standardizate ale conductoarelor de bobinaj ........................... 186

A3 Anexa 3 – Tabel cu constante de material .................................................................. 188

A4 Anexa 4 - Caracteristica ∆U=f(θ) a punții de măsură folosite în dispozitivul

A5 Anexa 5 - Caracteristica tensiune - supratemperatură a punții de măsură folosite la

Partea I. Proiect la Aparate Electrice:

Calculul unui dispozitiv electromagnetic de

1. Introducere. Condiții generale de lucru

- Forţa rezistentă iniţială maximă: FR1 = 2 * FR0 ;

2. ETAPA 1 – Calculul preliminar al miezului feromagnetic de formă

Se consideră schema miezului feromagnetic având coloanele armăturii mobile de formă

Figura 1 – Miez feromagnetic cu coloane de formă cilindrică pentru electromagneţi

Forţa activă rezultantă Frez ce acţionează asupra armăturii mobile este:

Figura 2 – Amplasarea bobinei electromagnetului de c.c. pe miez cilindric

Se evaluează solenaţia, ₣c ce trebuie dezvoltată de bobina electromagnetului ca fiind:

Considerând cele precizate anterior în relaţia (14) se obţin dimensiunile înălţimii şi

Se determină dimensiunile H – înălţimea ferestrei şi c – distanţa dintre axele de simetrie

Cu ajutorul mărimilor anterioare (dimensiuni axiale) se defineşte lungimea medie a

Preconizând funcţionarea miezului magnetic în punctul optim (vezi Figura 3), se va

Considerând caracteristica de magnetizare a materialului miezului feromagnetic, B(H), se

Figura 3 – Identificarea punctului optim de funcţionare şi a parametrilor corespunzători acestuia

În concluzie calculul preliminar al miezului feromagnetic defineşte:

3. ETAPA 1’ – Calculul preliminar al miezului feromagnetic de formă

Se consideră în Figura 1’ schema miezului feromagnetic de formă rectangulară, cu

Figura 1’ – Electromagnet de c.c. cu miez rectangular

Coeficientul ki = (0.8 – 1) este numit de “împachetare” tole şi ţine cont de tehnologia de

Se evaluează solenaţia, ₣c ce trebuie dezvoltată de bobina electromagnetului ca fiind:

unde Rb este rezistenţa electrică a bobinei:

lm este lungimea medie a unei spire a bobinei:

Se determină dimensiunile H – înălţimea ferestrei şi c – distanţa dintre coloanele

Preconizând funcţionarea miezului magnetic în punctul optim (vezi Figura 3), se va

Considerând caracteristica de magnetizare a materialului miezului feromagnetic, B(H), se

Figura 2’ – Identificarea punctului optim de funcţionare şi a parametrilor corespunzători acestuia

Se defineşte şi punctul A, de abscisă f [A/m], cu ajutorul căruia se calculează solenaţia ce

În concluzie calculul preliminar al miezului feromagnetic defineşte:

4. ETAPA 2 – Calculul preliminar al bobinei de tensiune pentru un

Numărul de spire pe strat rezultă: