25 DROBETA Restaurare Conservare XXV 2015

www.cimec.
ro
MUZEUL REGIUNII PORȚILOR DE FIER
DROBETA
Seria Restaurare-Conservare
www.cimec.ro
www.cimec.ro
M U Z E U L R E G I U N I I P O RȚ I L O R D E F I E R
Seria
Restaurare
Conservare
DROBETA
XXV
DROBETA TURNU SEVERIN

2015
www.cimec.ro
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI
Dr. Luminiţa Bujancă
Dr. Florina Diaconu
COLEGIUL DE REDACŢIE
Elena Manuela Pătruţescu
EDITOR IMAGINE
Magdalena Trăistaru
Orice corespondenţă se va adresa/ Please send any mail to the following adress:
MUZEUL REGIUNII PORŢILOR DE FIER
Str. Independenţei nr.2
220160 Drobeta Turnu Severin
Tel. 0040252/312177
Tel/Fax 0040252/320027
E-mail: [email protected]
Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor şi studiilor revine în întregime autorilor
ISSN 2393–2767
ISSN-L 2393–2767
Editura Mega | www.edituramega.ro

e‑mail: [email protected]
www.cimec.ro
CUPRINS / CONTENTS / SOMMAIRE / INHALT
STUDII ŞI ARTICOLE DE RESTAURARE-CONSERVARE

Adela Gabriela Dumitru
Restaurarea şi conservarea unor vârfuri de lance geto-dacice 9
(Restoration and conservation of some geto-dacian spearheads)
Alina Maria Gărău

Restaurarea-conservarea unui pieptar bărbătesc 15
Irinela Firan
Probleme deosebite întâlnite în restaurarea unui epitrahil de secol XIX 23
Daniela Iamandi, Daniela Elena Ilie, Luminița Anghelescu

Intervenţii de conservare şi restaurare aplicate bunurilor de patrimoniu din piatră 29
(Intervention of conservation and restoration applied to stone treasures)
Daniela Iamandi, Cristina Elena Poșchină, Andrei Scărlătescu,

Ștefan Mocanu
Modalități de intervenție privind restaurarea unui birou din secolul al XIX-lea 45
Luminiţa Veronica Bujancă

Papetar descoperit în şantierele timişorene 55
(Saving of a Book Discovered in the Building Site of Timişoara)
Velinca Petcu
Procesul de restaurare a coperţii şi legăturii unei evanghelii de secol XIX 61
(The bind and cover restoration of “gospel”)
Consuela Grecu
Câteva aspecte privind conservarea fondului Alexandru Bărcăcilă de la Muzeul Municipal
Câmpulung 65
(Some aspects of conservation fund Alexandru Bărcăcilă of Câmpulung Municipal Museum)
Raluca Mariana Casapu

Coligat – Espunerea situațiunei Județului Argeș presintată Consiliului General pe anii 1894–
1903. Studiu privind starea de conservare și tehnicile de restaurare 73
www.cimec.ro
Consuela Cioboteanu
Carte sau lumina, Snagov 1699. Valorificare prin restaurare şi conservare 79
Elena Manuela Pătruţescu

Intervenţii de conservare activă aplicate asupra două piese etnografice suport lemn şi
metal aparţinând Muzeului Regiunii Porţilor de Fier 89
(Active conservation interventions applied to two ethnographic pieces from wood and metal
belonging Iron Gates Region Museum)
Alexandrina Elena Cincă

Restaurarea unui castron smaltuit medieval din colecțiile Muzeului Regiunii Porților de Fier 97
(Restoring a enameled bowl from medieval period belonging Iron Gates Region Museum
collections)
Ion Catana
Tipodimensionarea depozitului de pictură de la Muzeul de artă din Târgu Jiu (execuţie pas
cu pas) 103
Titus Bazac, Leonard Fulău

Un an în exil 117
(A year in exile)
www.cimec.ro
STUDII ŞI ARTICOLE DE
RESTAURARE-CONSERVARE
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Restaurarea şi conservarea unor
vârfuri de lance geto-dacice
Restoration and conservation of some
geto-dacian spearheads
Adela Gabriela Dumitru*
Rezumat: Lucrarea prezintă starea de conservare şi procesul de restaurare a trei

vârfuri de lance datate epoca geto-dacică. Piesele, realizate din fier, au fost desco-
perite în urma campaniilor de săpături arheologice din anii 1949 şi 1950, de pe
raza comunei Gogoşu, judeţul Dolj.
Identificarea corectă a stării de conservare a vârfurilor de lance şi utilizarea
metodelor de restaurare şi conservare adecvate a avut ca rezultat eliminarea cau-
zelor şi efectelor care afectau aceste piese.
Cuvinte cheie: vârfuri de lance, epoca geto-dacică, restaurare
Abstract: The paper presents the state of conservation and the restoration pro-
cess of a three Geto-Dacian spearheads. The pieces, realized by iron, were discov-
ered in 1949 and 1950, in Gogoşu village, Dolj county.
The correct identification of the conservation state of spearheads and use appro-
priate methods of restoration and conservation has resulted in elimination of the
causes and effects affecting these pieces.
Keywords: spearheads, Geto-Dacian age, restoration
INTRODUCERE
Acţiunea factorilor de mediu reprezintă o permanentă ameninţare asupra
patrimoniului cultural ca urmare a proceselor chimice complexe, în special, a
reacţiei de oxidare care afectează ireversibil structura obiectelor.
Bunurile culturale sunt afectate de factorii naturali de mediu – factorii reac-
tivi (umiditate, oxigen, agenţii de poluare) şi de factorii de activare (temperatura,
lumina) care asigură energia necesară pentru activarea proceselor chimice.
* Expert restaurator metal, Muzeul Olteniei, Craiova
DROBETA, Restaurare-Conservare, XXV/2015, p. 9–14
www.cimec.ro
10 |‌ Adela Gabriela Dumitru
În momentul decopertării1 obiectul metalic urmează un proces foarte rapid

de modificare a stării sale de sănătate, dacă nu este protejat în mod adecvat.
Primele tensiuni, linii de slabă rezistenţă în structura metalică a fierului apar
încă de la prelucrarea sa prin batere şi căliri repetate (cazul fisurilor la obiectele
lungi – săbii, teci de săbii, vârfuri de lance).
Tipul de coroziune este determinat de natura metalelor şi a mediului agresiv,
de proprietăţile fizice şi chimice ale produşilor de reacţie şi de condiţiile în care
are loc atacul (temperatură, umiditate).
Din aceste considerente apare necesitatea conservării şi restaurării pe ter-
men lung a pieselor metalice din fier arheologic. Aceasta este o problemă dificilă
deoarece fierul este un metal cu reactivitate chimică mare în prezenţa aerului, a
umidităţii şi a celorlalţi factori de mediu nocivi (săruri, cloruri), astfel că procesele
de coroziune se desfăşoară cu viteză mare.
Sub influenţa proceselor fizico-mecanice de destrucţie piesele metalice
suferă efecte de deteriorare (îndoiri, zgârieri, fisuri, rupturi), iar sub influenţa pro-
ceselor chimice acestea suferă efecte de degradare (coroziune).
Creşterea umidităţii în spaţiile de expunere sau în spaţiile de depozitare duce
la apariţia unei coroziuni progresive asupra pieselor metalice din fier.
Intervenţiile de conservare-restaurare asupra unui obiect arheologic răs-
pund la trei obiective principale2:
– asigurarea conservării pe termen lung;
– asigurarea informaţiilor arheologice păstrate de aceste obiecte arheologice;
– posibilitatea lizibilităţii şi prezentării sale.
Conservarea obiectelor metalice implică nu numai stoparea proceselor de
coroziune, stabilizarea chimică a metalelor, consolidarea acestora dar şi protecţia
pe termen lung a obiectelor.
DESCRIEREA PIESELOR
Piesele prezentate în această lucrare, datate epoca geto-dacică, au fost des-
coperite în urma campaniilor de săpături arheologice din 1949 şi 1950 de pe raza
comunei Gogoşu, judeţul Dolj.
Necropola de la Gogoşu face parte din întregul complex care cuprinde nu
numai Balta Verde dar şi Ostrovul Mare. Movilele necropolei de la Gogoşu cuprind
morminte de înhumaţie şi morminte de incineraţie de luptători, de femei, bătrâni
şi copii3.
1
A. Moldoveanu, Conservarea preventiva a bunurilor culturale, subcapitolul Decopertarea si
problemele sale, Ministerul Culturii şi Cultelor, Centrul pentru formare, educaţie permanentă şi
management în domeniul culturii, Ediţia a 2-a, Bucureşti, 2003, p. 299
2
*** Conservarea în arheologie. Metode şi practici ale conservării – restaurării vestigiilor arheolo-
gice, Editura Massar Paris, 1990, p. 30
3
D. Berciu, Eugen Comşa, Săpăturile arheologice de la Balta Verde şi Gogoşu (1949 şi 1950), în
www.cimec.ro
Restaurarea şi conservarea unor vârfuri de lance geto-dacice | 11
Vârfurile de lance fac parte din categoria armelor de luptă folosite la aruncare
şi împungere, fiind formate din vârful metalic (fier) şi hampa din lemn.
Vârfurile de lance apar în mormintele luptătorilor şi se aşezau, de regulă, în
dreptul corpului, cu vârful la înălţimea capului, câte două lănci, rar care una.
Piesele, cu următoarele dimensiuni – lungime 53,5 cm, 46,2 cm, 38,2 cm,
lăţimea lamei 3,8–4 cm, au forma unei frunze de salcie cu vârful mult alungit şi
prezintă pe ambele părţi nervură mediană proeminentă. Vârful propriu-zis sau
frunza are formă mult alungită, subţiindu-se spre vârf. Tubul de înmănuşare are
secţiunea rotundă, este gol în interior şi se îngustează spre baza frunzei lăncii. Pe
porţiunea păstrată se vede clar linia de contact a celor două plăci bătute cu cio-
canul care formează tubul sau mânerul vârfului propriu-zis.
Vârfurile de lance, lucrate după acelaşi procedeu, prin batere, au dimensiuni
diferite, o secţiune centrală prin nervura mediană şi un aspect deosebit în ceea
ce priveşte confecţionarea lor ceea ce dovedeşte că fierarii primitivi ajunseseră să
stăpânească cu îndemânare meşteşugul confecţionării armelor de fier4.
STAREA DE CONSERVARE
Produşii de coroziune identificaţi sunt rezultatul compoziţiei aliajului din
care sunt realizate obiectele, a tehnicii de prelucrare, finisare, precum şi a reacţiei
suprafeţei metalice la contactul cu mediul, respectiv cu umiditatea, temperatura
şi concentraţia de praf.
Piesele prezentau coroziune generalizată, profundă, cu subţierea miezului
metalic şi pierderi însemnate de material din suprafaţa originală – pierderi de
material pe cele două tăişuri, în special în zona vârfului, precum şi în zona tubului
de înmănuşare care era parţial rupt sau prezenta fisură longitudinală.
Metalul era transformat în produşi de coroziune sub formă de cratere pro-
funde în grosimea metalului, sub formă de plăci de coroziune sudate între ele prin
rugină, ce au provocat fisuri în structura metalică.
Piesele prezentau compuşi de coroziune specifici fierului: compuşi de oxi-
hidratare (hidroxizi ferici şi feroşi, oxizi feroşi şi ferici hidrataţi – rugină), săruri
– cloruri feroase şi ferice, sulfuri feroase şi ferice, carbonaţi de fier (punctual) pre-
cum şi urme de tanin de la o conservare anterioară.
TRATAMENTUL DE RESTAURARE ŞI CONSERVARE

Obiectele arheologice din fier creează cele mai dificile probleme de restau-
rare şi conservare, din cauza varietăţii şi complexităţii produşilor de coroziune.
Materiale şi Cercetări Arheologice, vol. II, Academia Republicii Populare Române, Institutul de

arheologie, Editura Academia Republicii Populare Române, 1956, p. 408

4
Idem, p. 458
www.cimec.ro
Pentru restaurarea acestor piese am aplicat o curăţire mecanică sumară pen-

tru îndepărtarea depunerilor grosiere de suprafaţă, urmată de o curăţire chimică
cu Complexon, conc. 3,72%, neutralizare, uscare, completare şi consolidare a pie-
selor cu fibră de sticlă şi răşină epoxydică – Devcon (surplusul de răşină a fost
îndepărtat cu ajutorul minifrezei), urmată de pasivare prin taninare cu Ferstab
– oxizii de fier din porii obiectelor nu au putut fi îndepărtaţi în totalitate, iar după
48 de ore, peliculizare de protecţie, în 2 straturi, cu Paraloid B72, concentraţie 3%,
în toluen şi acetonă.
Intervenţiile s-au realizat în concordanţă cu principiile restaurării şi s-au sta-
bilit ţinând cont de intervenţia logică a operaţiilor de restaurare – conservare.
Prin identificarea corectă a mecanismelor de degradare a pieselor metalice
s-au putut elimina atât cauzele cât şi efectele acestora prin utilizarea metodelor
de restaurare şi conservare adecvate.
BIBLIOGRAFIE
MOLDOVEANU, A., Conservarea preventiva a bunurilor culturale, subcapitolul Decopertarea
şi problemele sale, Ministerul Culturii şi Cultelor, Centrul pentru formare, educaţie
permanentă şi management în domeniul culturii, Ediţia a 2-a, Bucureşti, 2003
MOUREY, William, Conservarea antichităţilor metalice de la săpătură la muzeu, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1998
RIEDERER, Josef, Restoration and Preservation, Goethe-Institut, Köln, 1990
SANDU, I., SANDU, I.G., DIMA, A., Restaurarea şi Conservarea obiectelor metalice, Editura
Corson, Iaşi, 2002
SELWYN, Lyndsie, Metals and corrosion, Canadian Conservation Institute, 1990
***, Conservarea în arheologie. Metode şi practici ale conservării – restaurării vestigiilor
arheologice, Editura Massar, 1990
***, Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic – sec. X), elaborat de un colectiv
de autori sub conducerea Prof. univ. dr. doc. D.M. Pippidi, Editura ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1976
Materiale şi Cercetări Arheologice, vol. II, Academia Republicii Populare Române, Institutul
de arheologie, Editura Academia Republicii Populare Române, 1956 (Săpăturile
arheologice de la Balta Verde şi Gogoşu (1949 şi 1950), D. Berciu şi Eugen Comşa)
LISTA ILUSTRAŢIILOR
Fig. 1–3 vârfuri de lance înainte de restaurare
Fig. 4–9 vârfuri de lance, detalii înainte de restaurare
Fig. 11–13 vârfuri de lance în timpul restaurării
Fig. 14–15 vârfuri de lance, detalii din timpul restaurării
Fig. 16–18 vârfuri de lance după restaurare.
www.cimec.ro
Restaurarea şi conservarea unor vârfuri de lance geto-dacice | 13
Fig. 1
Fig. 2
Fig. 3
Fig. 4 Fig. 5
Fig. 6 Fig. 7
Fig. 8 Fig. 9
Fig. 10
www.cimec.ro
Fig. 11
Fig. 12
Fig. 13
Fig. 14 Fig. 15
Fig. 16
Fig. 17
Fig. 18
www.cimec.ro
Restaurarea-conservarea
unui pieptar bărbătesc
Alina Maria Gărău*
Rezumat: Degradările apărute în timp la textilele etnografice sunt în legătură

directă cu proprietăţile lor fizice, condiţiile de depozitare şi acţiunea factorilor de
microclimat. Articolul prezintă etapele restaurării unui pieptar bărbătesc.
Cuvinte cheie: pieptar bărbătesc, factori de degradare, consolidare, restaurare.
Abstract: The psysic-mechanical degradations appeared over time at etnograph-

ical tissues are connected with their psysical features, the conditions where they
were kept and the action of the microclimate factors. The paper is concerned with
the stages of preservation and restoration interventions of the man’s vest.
Keywords: man’s vest, degradation factors, consolidation, restoration.
DESCRIEREA PIESEI
Pieptarul este un obiect de îmbrăcăminte din postav negru, cu rol de protec-
ţie împotriva frigului dar totodată şi cu rol decorativ al costumului de sărbătoare
din satul tradiţional românesc (Fig. 1 și 2).
Piesa este croită fără mâneci, dreaptă, fără a sublinia talia, cu guler înalt gen
tunică, deschis pe partea stângă şi pe piept. Se poate închide cu nasturi din os
care se introduc în butoniere festonate cu arnici de culoare galbenă.
Decorul se concentrează pe piept, pe cele patru buzunare şi pe marginea feţei
şi spatelui sub formă de linii curbe, frânte şi tiv din postav roşu. Zona de pe piept
cuprinde mai multe registre decorative geometrice şi florale, repetându-se cele
de pe guler şi plastron (găitane albe din şnur, postav roşu decupat sub formă de
dinţi de fierăstrău, broderie din arnici de culoare portocalie, grena, roz, albastru şi
oliv sub formă de rozete şi dinţi de fierăstrău. Motivul floral de pe marginea zonei
de sub guler este aşezat pe linii frumos curbate (Fig. 3 și 4).
Cele patru buzunare tivite în partea superioară cu o bandă de postav roşu
dau posibilitatea repetării ornamentaţiei cu toate registrele. Forma şi aşezarea
* Expert restaurator textile, Muzeul Olteniei, Craiova
www.cimec.ro
16 |‌ Alina Maria Gărău
lor este simetrică (două câte două), cele superioare fiind mărginite în colţuri de
câte un nasture.
Cusăturile şi broderiile sunt realizate cu ajutorul maşinii de cusut (Fig. 5 și 6).
Spatele nu are aceeaşi bogăţie de culori, decorul fiind dispus în două arce
realizate din linii curbe şi linii drepte colorate portocaliu, alb, albastru, roşu, por-
nind şi întorcându-se în chenarul de pe margine, în zona mijlocului.
Butonierele sunt punctate liniar cu arnici portocaliu şi alternează cu flori cu
şase petale cusute cu aceeaşi culoare (Fig. 7).
Pe piept sunt cusuţi patru nasturi utilizabili şi zece decorativi, gulerul se
încheie cu unul iar pe lateral cu cinci.
Pe partea din interior are ataşat sub formă de mesadă un alt cojoc din blană
de oaie, de culoare albă, confecţionat din mai multe bucăţi cusute mecanic între
ele. Acesta a fost foarte frumos decorat, cu motive aproape identice cu cele ale
pieptarului negru (Fig. 8).
STAREA DE CONSERVARE A PIESEI

Pe toată suprafaţa pieptarului existau depuneri masive de materie organică,
pe partea inferioară a gulerului, pe piept şi buzunare aceasta fiind ancrasată, în
strat masiv (Fig. 9).
La baza piesei, postavul negru prezintă zone lacunare ca urmare a unui atac
biologic (probabil rozătoare) (Fig. 10).
Fiind un obiect funcţional, grosimea postavului negru al ţesăturii de bază şi
a celui roşu cu care este tivit întreg pieptarul, inclusiv cel de pe marginea celor
patru buzunare, gulerului şi pieptului s-a modificat, pe unele porţiuni putându-se
vizualiza cu uşurinţă firele de urzeală şi băteală iar pe altele existând lacune de
dimensiuni relativ mari.
Tot ca rezultat al uzurii, firele de bumbac ale ornamentelor cusute şi brodate
sunt rupte, descusute şi flotante pe anumite porţiuni. Lipsesc trei nasturi iar altul
este înlocuit cu unul de culoare roşie.
Cojocul din blană, ataşat ca o mesadă de pieptar, este o piesă independentă,
cu o uzură mult mai mare, aflat într-o stare de degradare avansată. În afara depu-
nerilor de murdărie aderente la suprafaţa pielii, am identificat lacune foarte mari,
rupturi numeroase, desprinderea pe suprafeţe mari ale bucăţilor de meşină apli-
cate ca ornament. Anterior s-au făcut intervenţii de consolidare neadecvate cu
fire de bumbac groase, colorate, inestetice, având ca rezultat plierea şi strângerea
blănii (Fig. 11).
Pe suprafaţa feţei cojocului, ornamentele executate cu arnici colorat lipsesc,
firele vizualizându-se doar în locurile unde acul a străpuns pielea.
Degradările chimice cauzate de acţiunea factorilor de mediu au dus la deco-
lorarea postavului negru şi roşu şi a firelor de bumbac colorat din decor, deshidra-
tarea şi fragilizarea tuturor materialelor componente.
www.cimec.ro
Restaurarea-conservarea unui pieptar bărbătesc | 17
Prezenţa pânzelor albe de molii printre firele de blană ale cojocului, firele
desprinse de pe toată zona cu blană au dus la concluzia că în momentul asamblă-
rii celor două piese, cojocul prezenta atac activ de molii, care a cuprins şi postavul
pieptarului (Fig. 12).
În zona bazei este posibil ca lacunele de dimensiuni foarte mari să fi apărut în
urma acţiunii unor rozătoare.
OPERAŢIUNI DE RESTAURARE-CONSERVARE
Fluxul tehnologic al restaurării s-a desfăşurat în mod obişnuit după ce am
trecut de etapa de studiu, am intrat în posesia buletinelor de investigaţii şi s-a
efectuat documentaţia foto (ansamblu şi detalii).
Prin aspirare cu aspiratorul manual s-au îndepărtat particulele de impurităţi
de pe întreaga suprafaţă a feţei şi dosului pieptarului dar şi cojocului care în pre-
alabil a fost dezasamblat, insistând pe partea cu blană unde atacul biologic era
evident.
Modul de coasere a fost consemnat pentru a se reproduce la finalul procesu-
lui de restaurare.
Teste de stabilitate a colorantului am efectuat pentru ţesătura de bază dar şi
pentru arniciul colorat, rezultatele fiind negative.
Curăţirea umedă s-a aplicat pieptarului din postav prin imersare în soluţii de
radix saponaria 5%, urmate de băi de clătire până la îndepărtarea în totalitate a
detergentului iar în ultima s-a adăugat 5% acid acetic pentru înviorarea culorilor.
Surplusul de apă s-a îndepărtat cu hârtie de filtru iar uscarea s-a efectuat contro-
lat, pe suprafaţă orizontală, întinzându-se cu grijă firele rebele.
Pentru următoarea etapă s-a evaluat starea de conservare a tuturor compo-
nentelor, s-au îndepărtat toate intervenţiile anterioare neadecvate şi s-a dema-
rat procesul de consolidare a ţesăturii de lână, a broderiei şi cusăturii din decor.
Ţesătura din lână neagră care avea lacune însemnate la bază s-a consolidat,
fixând material de tip, culoare şi grosime asemănătoare originalului ca într-un
puzzle. Galonul din postav roşu cu care era mărginită piesa pe tot perimetrul l-am
înlocuit folosind postav de culoare şi grosime asemănătoare, în punct de coasere
identic. În ambele cazuri, firele rebele şi marginile lacunelor au fost stabilizate cu
fire de bumbac vopsite în culori apropiate celor originale, cusute într-o reţea de
protecţie (Fig. 13 și 14).
Pentru cojoc s-a hotărât împreună cu muzeografii păstrarea acestuia ca
material documentar. Starea de conservare precară, distrugerea într-o proporţie
mai mare de 50%, fragilizarea şi rigidizarea, a dus la ideea păstrării într-o husă
protectoare după tratamentul efectuat cu deltametrin şi cispermetrin. Motivul
ornamental brodat, a fost scos pe hârtie de calc, observându-se similitudini
între acesta şi cel de pe pieptar, concluzia fiind că acestea sunt specifice zonei de
provenienţă.
www.cimec.ro
CONCLUZII
Prin efectuarea tuturor tratamentelor de conservare şi prin intervenţiile de
restaurare au fost stopate procesele evolutive de degradare.
Fiind o piesă confecţionată din mai multe tipuri de materiale, pentru care
s-au utilizat mai multe tehnici de asamblare, şi abordarea conservării-restau-
rării a fost mai dificilă. Hotărârea de renunţare la restaurarea unei componente
a fost luată după consultări cu colegii muzeografi şi cu specialiştii restauratori
piele-blană.
Rezultatul restaurării este discret vizibil şi pune piesa în valoare.
BIBLIOGRAFIE
1. Balekics, Georgeta, Structura ţesăturilor, Editura Augusta, Timişoara, 1999
2. Boersma, Foekje, Unravelling Textiles, Archetype Publications, 2007
3. Cioară, Lucica, Structura ţesăturilor, Editura CERMI, Iaşi, 1998
4. Evseev, I., Enciclopedia simbolurilor religioase şi arhetipurilor culturale, Editura Învierea
Arhiepiscopiei Timişoarei, 2007
5. Ionescu Muscel, I., Fibre textile la sfârşit de mileniu, Editura Tehnică, Bucureşti, 1990
Fig. 1 și 2 ansamblu pieptar bărbătesc
Fig. 3 și 4 motive ornamentale, detalii
Fig. 5–6 imagini care evidențiază broderia şi cusătura, realizate cu maşina de cusut
Fig. 7 imagine care evidențiază decorul butonierei
Fig. 8 mesada cojocului
Fig. 9 depuneri da murdărie ancrasată
Fig. 10 atac biologic al postavului
Fig. 11 degradări fizico-mecanice, fizico-chimice şi biologice
Fig. 12 atac biologic masiv al cojocului
Fig. 13–14 imagine care evidențiază refacerea decorului de pe piept şi guler
Fig. 15–16 ansamblu pieptar bărbătesc după restaurare
www.cimec.ro
Fig. 1 Fig. 2
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 6
Fig. 5
www.cimec.ro
Fig. 7 Fig. 8
Fig. 9 Fig. 10
www.cimec.ro
Fig. 11 Fig. 12
Fig. 13 Fig. 14
www.cimec.ro
Fig. 15
Fig. 16
www.cimec.ro
Probleme deosebite întâlnite în
restaurarea unui epitrahil de secol XIX
Irinela Firan*
Rezumat: Lucrarea prezintă metode și tehnici de restaurare a unui epitrahil de

secol XIX, aplicate în Laboratorul de restaurare al Muzeului Olteniei din Craiova.
Cuvinte cheie: epitrahil, degradări, fir metalic, mătase, restaurare
Abstract: This paper presents methods and techniques for the restoration of a 19th
century epitrachelion, applied in the Restoration Laboratory of Oltenia Museum.
Keywords: epitrachelion, degradation, metallic thread, silk, restoration
INTRODUCERE
Epitrahilul este cel mai important veşmânt al slujbelor preoţeşti.
Simbolismul epitrahilului urmează direcţiile indicate de Sfântul Gherman I,
patriarhul Constantinopolului şi de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului. Pornind
pe de o parte de la faptul că epitrahilul este purtat după grumaz, i se atribuie sem-
nificaţia „jugului” (sarcinii) – slujirea până la jertfă1.
În sfârşit, sensul cel mai corespunzător derivă din însăşi întrebuinţarea epi-
trahilului şi anume că el simbolizează harul coborât de sus asupra preotului şi
puterea dobândită astfel de a-l comunica credincioşilor prin Sfintele Taine şi alte
ierugii, de unde a şi intrat în practică obiceiul de a-l pune pe capul creştinilor
la anumite servicii, aşa precum odinioară Sfinţii Apostoli îşi puneau mâinile pe
capetele lor2.
Epitrahilul ce face obiectul acestei comunicări, este parte din bogata colecţie
de obiecte liturgice a Secţiei de Istorie a Muzeului Olteniei şi este o donaţie prove-
nită din satul Budieni, judeţul Gorj.
Ţesătura de bază este preţioasă, bogat ornamentată, cu urzeala din mătase
naturală şi băteala din bumbac, mătase şi fir metalic auriu înfăşurat pe un pat
de fire de mătase. Fondul piesei este albastru iar modelul realizat de firele din
* Restaurator textile, Muzeul Olteniei, Craiova

1
http://ro.orthodoxwiki.org/Epitrahil
2
www.cimec.ro
24 |‌ Irinela Firan
mătase colorată şi cele din metal creează un decor deosebit, armonios, în concor-
danţă cu obiectul bisericesc – frunze şi flori, cruci.
STAREA OBIECTULUI ÎNAINTE DE RESTAURARE

Menţionez că asupra piesei au fost făcute intervenţii de restaurare anterioare,
pe porţiuni, intervenţii care au încercat a proteja ţesătura de bază prin coaserea
în punct de broderie şi acoperirea zonelor degradate cu mătase vegetală albas-
tră. Galonul marginal fusese acoperit parțial cu tul şi prins pe alocuri de piesă, iar
ţesătura de bază consolidată prin prinderea acesteia cu fir de borangic şi mătase
vegetală, pe un suport din bumbac din aceeaşi culoare. Piesa a intrat în labora-
torul de restaurare într-o avansată stare de degradare, stare ce punea în pericol
însăşi existenţa ei.
Având în vedere deteriorările masive ale piesei, atât ruperea, dislocarea,
îndoirea firelor de metal din ţesătură cât și ruperea, destrămarea, dislocarea fire-
lor de mătase vegetală în proporţie de 60%, desprinderea galonului marginal,
dislocarea, ruperea, îndoirea firelor metalice ale acestuia precum și a firelor de
bumbac care le susțin, a crucilor şi franjurilor, am considerat imperios necesar a
nu se face o restaurare a restaurării, ci o restaurare a piesei originale, cu metode
şi tehnici noi pentru fiecare element al acestei capodopere.
Astfel, am decis descompunerea piesei în elemente componente şi elimina-
rea tuturor intervenţiilor anterioare prin desprinderea ţesăturii de bază de bum-
bacul suport, înlăturarea tuturor firelor de mătase vegetală şi borangic adăugate,
precum şi a tulului de pe galonul marginal.
Operaţiunile s-au realizat cu multă migală, având în vedere atât dimensiunile
mari ale piesei cât şi firele metalice casante, aşa încât orice manevrare defectu-
oasă putea aduce pierderi în ornamentica piesei.
Odată încheiat acest proces, aspectul epitrahilului a devenit cu totul altul,
nemaiavând strălucirea dată de completările anterioare cu mătase vegetală.
Am descoperit practic o altă piesă cu o un alt aspect, cu o lacună în material de
dimensiuni însemnate (5 cm lungime şi 30 cm lăţime) la baza deschiderii de la
piept. Prin desprinderea celor două materiale au rezultat fire metalice de diferite
dimensiuni, rupte în timp din dosul ţesăturii de bază. Galonul marginal, cât şi cel
ce forma crucile, erau destrămate, rupte, cu compuși de coroziune ai cuprului,
plieri și cute prin îndoirea firelor metalice. Suportul din bumbac prezenta pierderi
de material ca urmare a acțiunii focului și astfel am concluzionat că acest suport
fusese chiar căptuşeala epitrahilului.
OPERAȚII DE RESTAURARE – CONSERVARE

Consolidarea a fost realizată pe porțiuni pentru fiecare element în parte cu
materiale și tehnici diferite și a început cu suportul din bumbac consolidat prin
www.cimec.ro
Probleme deosebite întâlnite în restaurarea unui epitrahil de secol XIX | 25
aplicarea unui bumbac chimizat în zonele lacunare. Țesătura de bază a fost con-
solidată ulterior pe suportul original, prin prinderea în punct „rețea” a tuturor
firelor de băteală, cu fir de borangic, vopsit în nuanțe asemănătoare fondului
piesei. Firele metalice au fost întinse și prinse tot cu borangic vopsit auriu, cele
rupte, rezultate din dos au fost adăugate prin prindere asemănătoare în scopul
completării pe cat posibil a modelului ornamental. Suprafața lacunară de la baza
separării piepților a fost completată cu fire de bumbac de aceeași grosime și în
ton cu firele de băteală, consolidată apoi în punct „rețea” cu fir de borangic, așa
încât acest defect a devenit aproape imperceptibil.
Având în vedere starea de deteriorare accentuată a galonului, care prezenta
atât degradări fizico-mecanice prin sfâșieri, rupturi, dislocări ale firelor metalice și
bumbacului din țesătura acestuia cât și degradări fizico-chimice date de compușii
de coroziune care au schimbat atât culoarea cât și structura firului metalic, a fost
necesară mai întâi o curățire urmată de consolidare.
Cele trei cruci precum și galonul marginal și cel din jurul gâtului, au fost con-
solidate pe un suport din bumbac vopsit. Prin această operație am realizat prin-
derea tuturor firelor dislocate și redarea unui aspect cât mai apropiat celui iniţial,
refăcând și zonele marginale de tighel, care aveau acum rolul numai de continui-
tate a modelului inițial, de redare a unui aspect plăcut.
Galonul a fost montat conform modelului numai după aplicarea unui tul
de protecție vopsit în nuanță asemănătoare așa încât să poată fi observată atât
țesătura și tehnica ei, cât și intervențiile fine realizate. Pentru a completa piesa şi
a-i asigura toate condiţiile unei bune etalări, am adăugat prin coasere o căptu-
şeală din bumbac vopsit albastru, pentru armonizarea ei.
Uzura funcțională de-a lungul timpului, condițiile climaterice, manevrarea
necorespunzătoare, sunt factori care au conlucrat la degradarea accentuată a
piesei.
Consider că prin intervenţiile avute am contribuit la salvarea acestui obiect şi
la redarea lui circuitului expoziţional.
BIBLIOGRAFIE
Carmen Marian, Materiale, degradări specifice și intervenții de conservare-restaurare
aplicate unei piese textile arheologice, Matcons 2013
Firan Irinela, Metode și tehnici de restaurare aplicate unui obiect de cult, Drobeta XXIV Seria
Restaurare – Conservare, 2014
www.cimec.ro
Fig. 1. ansamblu înainte de restaurare
Fig. 2–4. detalii înainte de restaurare
Fig. 5–7. detalii după restaurare
Fig. 8–10. detalii înainte de restaurare
Fig. 9. detaliu în timpul restaurării
Fig. 10. detaliu după restaurare
Fig. 11. ansamblu după restaurare
www.cimec.ro
Probleme deosebite întâlnite în restaurarea unui epitrahil de secol XIX | 27
Fig. 1
Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4
Fig.5 Fig. 6 Fig. 7
www.cimec.ro
Fig. 11
www.cimec.ro
Intervenţii de conservare şi
restaurare aplicate bunurilor
de patrimoniu din piatră
Intervention of conservation and restoration
applied to stone treasures
Daniela Iamandi
Daniela Elena Ilie
Luminița Anghelescu*
Daniela Iamandi, Daniela Elena Ilie, Luminița Anghelescu
Rezumat: În vara anului 2015, au fost realizate operațiuni de conservare și de
restaurare asupra monumentelor din piatră situate în incinta Curții Domnești de
la Târgoviște. Scopul urmărit a fost ameliorarea stării de degradare și realizarea
consolidărilor structurale care să aducă un plus de rezistentă și stabilitate materi-
alului litic, aflat în contact permanent cu factorii atmosferici.
Cuvinte cheie: restaurare, consolidare, reconstituire, plombare, integrare cromatică
Resume: In the summer of 2015 have been achieved complex conservation and
restoration operations at the stone monuments placed inside of the Royal Court
from Târgoviște. The main goal was to remove decays causes and consolidate the
structure which will give more resistance in time of the stone, aggressed perma-
nent by natural factors.
Keywords: restoration, consolidation, reconstitution, filing, chromatic integration
Creaţii ale meşterilor pietrari din secolele XV–XIX, monumentele din piatră,
în număr de şapte, aflate lângă biserica Sfânta Vineri din incinta Curții Domnești,
aparţin colecţiei Lapidarium a Complexului Naţional Muzeal “Curtea Domnească”
din Târgovişte. Acestea se înscriu în categoria celui mai vechi gen de sculptura în
piatră, din această zonă geografică, reprezentat de plastica funerară, ilustrat de
două categorii tipologice, cruci de drum şi pietre funerare1. Singurele menţiuni
* Complexul Naţional Muzeal Curtea Domnească Târgovişte
1
Maria Georgescu, Târgoviște itinerarii medievale și moderne, vol. II, Editura Cetatea de Scaun,
2006, p. 39
www.cimec.ro
30 |‌ Daniela Iamandi, Daniela Elena Ilie, Luminița Anghelescu
cu referire la perioada aducerii acestor cruci în apropierea bisericii sunt cele din
anul 1976, identificate în repertoriul crucilor din piatră descoperite în perimetrul
judeţului Dâmboviţa, studiu de care s-au ocupat şi pe care l-au publicat doamna
Adriana Boescu şi domnul prof. univ. dr. Mihai Oproiu.
În perioada secolelor XVI–XVIII, piatra, material greu de extras, prelucrat şi
de transportat, era apanajul domniei, fiind rareori folosită de alţi comanditari2,
însă sculptura în piatră s-a impus pe toată perioada Evului Mediu românesc. De
regulă, crucile de drum au fost ridicate pentru a comemora o bătălie, a aduce la
cunoştinţă o lege, o hotărâre domnească sau pentru a face cunoscute numele
unor persoane, familii care au făcut donaţii3. De-a lungul timpului, crucile de
drum au avut şi funcţii utilitare, devenind puncte de referinţă în orientare prin
amplasarea lor pe marginea drumurilor.
Deoarece între reşedinţa domnească de la Târgovişte şi valea Dâmboviţei a
existat un vechi drum comercial ce lega Țara Românească de Transilvania, pre-
zenţa în număr mare a troiţelor identificate de specialişti în această zonă este jus-
tificată. În cazul crucilor de drum, caracteristica sculpturii medievale româneşti
este dată de dispunerea decoraţiei doar pe faţă. Motivele decorative sunt reali-
zate în cea mai mare parte în „méplat” şi mai puţin în adâncime4. După domnia
lui Constantin Brâncoveanu, piatra folosită este de calitate inferioară iar meşterii
sunt în mare parte localnici.
Prin natura sa, piatra prezintă o serie de caracteristici favorabile domeniului
de utilizare, precum durabilitate, rezistenţe mecanice mari şi, nu în ultimul rând,
aspectul rezultat în urma prelucrări ei. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că
în cazul monumentelor aflate în aer liber, la scurt timp după punerea lor în operă,
blocurile de piatră intră într-un proces ireversibil de transformare şi degradare, cu
viteze variabile, funcţie de natura rocii şi de noile condiţii în care se află. În multe
dintre situaţii, deteriorarea este produsă în primul rând de agenţii atmosferici, con-
stituiţi din apa meteorică şi cea de capilaritate, bogată în săruri, intensitatea vântu-
lui, ce conţine particule de silice şi de alternanța anotimpurilor (vară/iarnă), dată de
diferenţele de temperatură. La aceşti agenţi distructivi se adaugă un factor extrem
de nociv, respectiv cel biologic, reprezentat de microorganisme vegetale de genul
lichenilor saxicoli (epilitici sau endolitici) ai căror taluri contribuie substanţial la
formarea biocrustelor5, colonii de alge şi bacterii, care treptat se extind pe întreaga
suprafaţă litică, descompunând-o și formând acizi humici ce distrug piatra.
Toate aceste informaţii, prezentate mai sus, ne-au ajutat să înţelegem pe
deplin fenomenele care au stat la baza degradării monumentelor din piatră, care

2
Doina Petrescu, Troițe din județul Dâmbovița, Edit. Biblioteca, 2003, p. 18

3
A. Boescu, M. Oproiu, Un aspect inedit al sculpturii medievale românești. Crucile de piatră, în
Archiva Valachica, Studii și materiale de istorie și istorie a culturii, Târgoviște, 1976, p. 293.

4
Ibidem, p. 295.

5
Iulian Daniel Olteanu, 2011, Degradări specifice ale pietrei şi tratamentul adecvat ale acestora în
cazul patrimoniului românesc. Teză de doctorat, Bucureşti, p. 8.
www.cimec.ro
Intervenţii de conservare şi restaurare aplicate bunurilor de patrimoniu din piatră | 31
fac subiectul articolului de faţă şi, totodată, să găsim soluţiile practice privind
încetinirea procesului de distrugere a acestora. După cum am precizat, în apro-
pierea bisericii Sf. Vineri, ctitorie a lui Vlad Călugărul şi a soţiei sale Smaranda,
construită în secolul al XV-lea6, se află un număr de şapte monumente funerare,
dintre care patru sunt amplasate pe latura de nord a bisericii, iar trei pe cea de
sud. Deși toate cele șapte monumente au fost restaurate în aceeaşi perioadă,
etapele privind intervențiile de conservare şi restaurare sunt prezentate în acest
articol doar pentru patru dintre acestea, în ordinea dată de amplasarea lor, după
cum urmează:
Crucea nr. 1. Luând în consideraţie faptul că la această cruce nu mai sunt lizi-
bile inscripţia sau decoraţia (Fig. 1), fenomen cauzat de procesul de dezagregare
şi de eroziune a materialului litic, monumentul având o stare precară de conser-
vare, aspecte care ne-au determinat să estimăm că aceasta datează din secolul
al XVIII-lea. Având dimensiuni mai reduse comparativ cu celelalte (H – 133 cm,
l – 85 cm, G – 25 cm), crucea, realizată dintr-o rocă sedimentară, a fost supusă
unor procese avansate de degradare, afectată fiind de toate categoriile agenţilor
distructivi, în special de cei atmosferici şi de cei biologici. La o primă examinare,
întreaga suprafaţă a acesteia era acoperită de colonii de licheni negri în alter-
nanţă cu cei gri, din familia Xanthoria parietina (Fig. 2), dar şi de o altă formă bio-
tică, respectiv briofitele (muşchi), amplasate la partea superioară şi pe braţele
crucii (Fig. 3). În metabolismul lor, lichenii saxicoli generează ca subprodus acizii
lichenici (acidul vulponic şi acidul usmic), care pot agresa suportul petrografic de
natură carbonatică7, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul acestui monument.
Deşi au mai existat situaţii similare cu care ne-am confruntat în cazul altor
monumente din piatră din secolele XIX–XX, care erau acoperite, parţial sau total,
cu biocruste, de data aceasta eram conştiente că alterarea suferită de-a lungul
timpului de suportului litic al crucilor va face dificilă operaţiunea de îndepărtare a
produşilor de metabolism. Din punct de vedere tehnic, alegerea metodelor şi pro-
duselor de curăţare depinde atât de natura rocii cât şi de natura materiilor ce tre-
buie îndepărtate de pe corpul litic degradat, situaţie în care se pot folosi mijloa-
cele mecanice şi fizico-chimice. Astfel că biocidul ales pentru îndepărtarea fungi-
lor a fost Biotin T, un preparat din substanțe active pe bază de sare cuaternară de
amoniu în soluţie apoasă8, iar pentru îndepărtarea crustei aderente s-a optat ca
la acest produs să fie adăugat acid fosforic de 5%, din următoarele considerente:
– primul aspect este legat de faptul că pe rocile bogate în calcit, crusta neagră
se instalează şi avansează cu mare uşurinţă, dacă aceste roci vin în contact cu apa
6
Cristian Moisescu, 1979, Târgoviște Monumente istorice și de arta, București, p. 124; Mihai Oproiu,
Cultura medievală târgovișteană, Editura Transversal, Târgoviște, 2008, p. 234–235.
7
Iulian Daniel Olteanu, op. cit., p. 8.
8
La restaurarea Băncii Naţionale din Bucureşti, finalizată în anul 2008, ca tratament de biocidare
şi îndepărtare a crustelor de licheni s-a folosit un produs similar bazat pe săruri cuaternare de
amoniu în soluţie apoasă, aplicat prin pulverizare, Iulian Daniel Olteanu, op. cit., p. 20
www.cimec.ro
atmosferică, poluată cu SO2, având ca şi caracteristică distinctă aderenţa relativ

mare la suportul petrografic pe care se dezvoltă9;
– al doilea aspect ține de grosimea crustei carbonatice, a cărei dezvoltare se
realizează frecvent pe verticală, cauzată de reprecipitarea calcitului dizolvat din
zonele superioare ale monumentului și având ca efect nedorit lărgirea porilor şi
ştergerea detaliilor sculpturale. Viteza de creştere a crustei are un maxim chiar la
debutul reacţiei şi scade pe măsură ce creşte grosimea10;
– ultimul considerent îl reprezintă faptul că, pentru a realiza solubilizarea
substanţelor solide existente pe piatră, sau de a le emolia în vederea facilitării
îndepărtării lor prin mijloace mecanice, era nevoie de a adăuga substanţe care
acţionează în acest fel precum acizii şi bazele folosite în prezenţa apei.
Prima intervenţie directă asupra crucii a constat din pulverizarea apei pe
suprafaţa acesteia (Fig. 4), folosind în acest scop aparatul de curăţat cu presiune,
prevăzut cu duza de udare. La scurt timp s-a aplicat prin pensulare detergentul
tensioactiv C 2000, având o concentraţie de 5%, pentru a determina emolierea
stratului de depuneri aderente, de naturi diferite, ancrasate în alveolele deja cre-
ate în masa litică, ca urmare a procesului de abraziune eoliană şi pluvială. Pentru
îndepărtarea depozitelor grosiere de muşchi s-a intervenit mecanic prin periere
(Fig. 5), iar din cavităţile cu adâncimi mai mari, depunerile au fost degajate cu
ajutorul spatulelor (Fig. 6). Întrucât după aceste prime intervenţii suprafaţa crucii
era acoperită încă de o crustă negricioasă calcaroasă, s-a continuat operaţiunea
de curăţare prin aplicarea unui tratament chimic ce conţinea Biotin T, având con-
centraţia de 10%, în amestec cu acid fosforic de 5%, soluţia fiind aplicată prin
pensulare (Fig. 7). După o durată de timp de circa 15 minute, asupra suprafeței
litice s-a intervenit mecanic prin periere, urmată de îndepărtarea tuturor depu-
nerilor, inclusiv a crustei carbonatate ale crucii prin aplicarea unui jet de apă cu
presiune (Fig. 8).
În urma acestor operaţiuni de curăţare am identificat atât textura şi culoa-
rea materialului litic originar, respectiv travertin de culoare brun – gălbui, cât şi
urmările unui alt factor de degradare, reprezentat de apa meteorică, care a deter-
minat o eroziune accentuată în masa suportului litic, cu dispunere pe braţele şi
lateralele crucii (Fig. 10). Deşi în mare parte materialul litic prezenta o suprafaţă
discontinuă şi rugoasă, am decis să intervenim prin plombare doar asupra zone-
lor lacunare mai mari pentru a determina creşterea rezistenței fizico-mecanice a
crucii, realizând astfel şi o „reîntregire volumetrică” a acesteia. La chituirea alve-
olelor existente şi a celorlalte porţiuni lipsa s-au folosit mortare de rost şi frag-
mente din acelaşi tip de piatră, având granulaţii diferite11, iar la integrarea croma-
tică a zonelor nou plombate s-au folosit pigmenţi minerali naturali în suspensii
apoase (Fig. 11 și 12).

9
Iulian Daniel Olteanu, op. cit., p. 8.
10
Ibidem, pag 11.
11
Ibidem, p. 21.
www.cimec.ro
Ultima operaţiune efectuată asupra crucii a constat din hidrofobizarea

suportului litic, etapă foarte importantă în conservarea-restaurarea pietrei şi
a monumentelor expuse în mediul exterior, deoarece, după cum s-a văzut, apa
meteorică este unul dintre cei mai importanţi factori în procesele de degradare
a pietrei (dizolvă calcitului, transportă sărurile solubile, transportă reactivii acizi
din mediul poluat, gelivaţia determinată de ciclul îngheţ-dezgheţ etc.). Materialul
folosit în acest scop a fost vernis-ul (rășină acrilică) în dispersie apoasă, capabil să
îndeplinească dublul rol: de consolidant şi agent de hidrofugare (Fig. 13).
Crucea nr. 2 prezintă elemente decorative şi inscripţii chirilice, datând din
anul 1675 (Fig. 14). Întreaga suprafață a feţei crucii este bordată de un chenar, în
interiorul căruia regăsim, la partea superioară, decorul organizat în jurul punc-
tului de întretăiere al celor două braţe, constituit dintr-un medalion central, în
jurul căruia sunt dispuse în cruce alte trei medalioane, două sunt situate pe bra-
ţele crucii şi unul la partea superioară, având reprezentări decorative vegetale şi
inscripţii diferite. De la partea inferioară a medalionului central şi până la baza
crucii se află textul cu conţinutul informaţional, scris cu litere în relief, în limba
slavonă, realizată dintr-o rocă sedimentară carbonatată.
Dimensiunile crucii sunt următoarele: H – 170 cm, l – 80 cm, G – 18 cm.
Din punct de vedere al stării de conservare, troiţa prezintă briofite dispuse
punctiform la partea superioară şi pe braţe (Fig. 18), iar pe întreaga suprafaţă
litică există o crustă aderentă de licheni galbeni, verzi, şi într-o pondere mai mare
cei negri (Fig. 19–21). De asemenea, la partea superioară şi pe braţele crucii sunt
prezente alveole în masa litică (Fig. 17), rezultate în urma eroziunii create de pre-
zenţa factorilor atmosferici.
Etapele de intervenţie directă, privind restaurarea acestui monument, s-au
desfăşurat în aceeaşi manieră ca şi în cazul crucii nr. 1, folosind aceleaşi produse
de curăţare, în procente similare (Fig. 22–24 – etapele de pulverizare cu apă;
Fig. 25 – aplicarea, prin pensulare, a detergentului tensioactiv; Fig. 26 – curățarea
chimică a suportului litic, Fig. 27- etapa de plombare; Fig. 28 – etapa de consoli-
dare finală; Fig. 29 și 30 – crucea-stadiul final, imagini față/verso). Un alt aspect,
care trebuie precizat, este faptul că această cruce prezintă o reconstituire a ulti-
melor patru rânduri de text, situate la baza acesteia. Nu deţinem informaţii când
anume au avut loc aceste intervenții, realizate de altfel într-o manieră corectă, şi
de cine anume.
Crucea nr. 3 prezintă pe ambele fețe inscripții în chirilică și latină, bordate
de chenare, iar pe fața principală există un medalion dispus central ce conține
literele IS (Fig. 31–33). Troița datează din anul 1722 și a fost mutată în vecinătatea
bisericii Sf. Vineri în anul 1976. Este realizată dintr-o piatră bogată în calcar cochi-
lifer, în alternanță cu cristale de cuarț.
Dimensiunile crucii sunt următoarele: H – 147 cm, l – 72 cm, G – 22 cm.
Factorii atmosferici și cei biologici au determinat degradarea accentuată a
materialului litic, motiv pentru care crucea prezenta o stare precară de conservare,
www.cimec.ro
acoperită fiind în totalitate de crusta aderentă a lichenilor (Fig. 34–35), textul

inscripției a suferit procese de eroziune, făcând dificilă citirea lui. Operațiunile de
conservare și restaurare s-au derulat în aceeași manieră ca și în cazul crucilor deja
prezentate, cu mențiunea că la acesta curățarea mecanică a necesitat un timp
mai îndelungat (Fig. 36–40).
Monument funerar, poziţia 4. În curtea bisericii se află două monumente
funerare din marmură albă, datând din secolul al XIX-lea, dintre care unul este
poziţionat, alături de cele trei cruci prezentate, pe latura nordică. Acesta este
mormântul funerar al Mariei Brătescu –1882, realizat din trei blocuri suprapuse
de marmură albă. La partea superioară se află un bloc ale cărui decorații suge-
rează un capitel, susținut de o coloană de formă paralelipipedică și nu fusiformă.
Deasupra capitelului era așezată o sculptură, reprezentând un înger care, în pre-
zent, se păstrează în colecția de sculptură a muzeului. Blocul central al monu-
mentului are ca element decorativ o făclie, sculptată în relief, deasupra căreia se
află inscripția în care se precizează numele, Maria Brătescu, decedată la 27 iunie
1882, în etate de 15 ani, iar la partea inferioară a făcliei este incizat un epitaf din
opt versuri. La baza monumentului se află un soclu tronconic, care are dispus
central un medalion circular, încadrat de frunze de stejar.
Dimensiunile crucii sunt următoarele: H – 143 cm, l – 42 cm, G –24 cm.
Marmura este o rocă metamorfică, mai puțin poroasă decât calcarele, al cărei
mineral principal este calcitul. În urma prelucrării prin fasonare și lustruire, mar-
mura dobândește un aspect monumental, motiv pentru care o regăsim în multe
dintre reprezentările artistice arhitecturale, realizate de-a lungul mileniilor12.
După mai bine de 130 de ani de la punerea sa în operă, monumentul funerar
a fost expus condiţiilor de climă urbană, cu ierni blânde şi veri răcoroase, speci-
fice orașului Târgoviște. Sub acţiunea apei pluviale, marmura a suferit fenomenul
de dizolvare specifică, cu intensităţi diferite, funcţie de configuraţia suprafeţelor
sculptate şi de poziţia acestora în spaţiu. De regulă, suprafeţele orizontale sau cu
înclinare mică, amplasate în partea superioară a statuilor sau crucilor, au devenit
rugoase datorită dizolvării mai rapide a cristalelor de calcit la interfeţele granu-
lelor. Aproape la toate monumentele din marmură se constată apariţia crustelor
negre, de origine biominerală. Componenta mineralogică dominantă din aceste
cruste este gipsul, care apare sub formă de cristale scheletice, între care se pla-
sează particule de praf, cărbune şi licheni13.
Din punct de vedere al stării de conservare, monumentul funerar prezenta
depuneri de licheni, dispuși sub forma unor cruste negricioase, care acopereau în
totalitate partea superioară a capitelului, într-o formă izolată fiind prezente și pe
anumite porțiuni din suprafața acestuia (Fig. 43 –47). De asemenea, s-au constatat
pierderi de material la unul dintre colțurile capitelului și la baza blocului central
12
Mihai Mihalcu, Conservarea obiectelor de artă și a monumentelor istorice, Edit. Științifică,
București, 1970, p. 16
13
Iulian Daniel Olteanu, op. cit., p. 14
www.cimec.ro
(Fig. 45 și 47). Un al treilea aspect semnalat este legat de rugozitatea pronunțată

datorată alterării suferite de marmură ca urmare a dizolvării calcitului levigat de
apele meteorice.
Întrucât crusta depunerilor prezenta o puternică aderență, operațiunile de
curățare s-au desfășurat în aceeași manieră ca și în cazul crucilor nr. 1, 2, 3 (Fig. 48
și 49). La etapa de curățire mecanică, pentru degajarea depunerilor din zona ele-
mentelor sculptate în relief (făclie, medalion, frunze de stejar), s-au efectuat şi
perieri cu un baton din fibră de sticlă14. Etapa care a încheiat operațiunile de con-
servare a monumentului a fost aplicarea tratamentului protectiv de hidrofobizare
a marmurei, menit să confere suprafeței litice o rezistenţă sporită la contactul cu
apa, întreaga suprafață litică fiind acoperită cu o peliculă de vernis (rășină acrilică)
solubilizat în apă, aplicat prin pensulare. În urma finalizării tuturor intervențiilor
efectuate, monumentul funerar a redobândit aspectul și luminozitatea caracte-
ristice acestui tip de material (Fig. 51).
Studierea multitudinii formelor de deteriorare a pietrei duce la cunoașterea
fenomenelor de degradare și, implicit, la găsirea unor soluții corespunzătoare de
protejare a celui mai vechi material folosit de om, reprezentat de piatră. În urma
parcurgerii operaţiilor enumerate, componentele litice ale celor patru monu-
mente funerare şi-au redobândit integritatea şi estetica originară. Prin prisma
celor realizate până la acest moment, considerăm că este de datoria noastră
să menținem preocuparea privind aplicarea măsurilor de conservare menite să
prelungească, cât mai mult posibil, integritatea acestei categorii de bunuri de
patrimoniu.
BIBLIOGRAFIE
Anghel Dan, 1999, Restaurarea unor piese sculpturale din colecția Muzeului Național al
Unirii Alba Iulia, în BCŞS. Arheologie – Muzeologie – Istorie, vol. 5, p. 173–175.
Boescu A., Oproiu M., 1976, Un aspect inedit al sculpturii medievale românești. Crucile de
piatră, în Archiva Valachica. Studii și materiale de istorie și istorie a culturii, Târgoviște,
p. 293–312.
Georgescu Maria, 2006, Târgoviște itinerarii medievale și moderne, vol. I, Edit. Cetatea de
Scaun.
Georgescu Maria, 2006, Târgoviște itinerarii medievale și moderne, vol. II, Edit. Cetatea de
Scaun.
Olteanu Iulian Daniel, Degradări specifice ale pietrei şi tratamentul adecvat ale acestora în
cazul patrimoniului românesc. Teză de doctorat, Bucureşti, 2011.
Oproiu Mihai, 2008, Cultura medievală târgovișteană, Edit. Transversal, Târgoviște.
Mihalcu Mihai, 1970, Conservarea obiectelor de artă și a monumentelor istorice, Edit.
Științifică, București.
Petrescu Doina, 2003, Troițe din județul Dâmbovița, Edit. Biblioteca, Biblioteca, 2003.
Dan Anghel, Restaurarea unor piese sculpturale din colecția Muzeului Național al Unirii Alba Iulia,
14
în BCŞS. Arheologie – Muzeologie – Istorie, vol. 5, 1999, p. 173.
www.cimec.ro
Fig. 1 crucea nr. 1 înainte de restaurare
Fig. 2 depuneri aderente, depuneri de licheni
Fig. 3 detaliu care ilustrează dezvoltări de briofite
Fig. 4 etapa de umezire a suportului litic
Fig. 5–6 etapa de curățire mecanică
Fig. 7 imagini care ilustrează aplicarea tratamentului chimic
Fig. 8 etapa de spălare cu presiune
Fig. 9 aspectul crucii după etapele de spălare
Fig.10 imagini care ilustrează eroziunile și lacunele suportului litic
Fig.11–12 etapa de plombare a zonelor lacunare
Fig.13 crucea nr.1 după restaurare
Fig.14 crucea nr. 2 înainte de restaurare, imaginea din față
Fig. 15 crucea nr. 2 înainte de restaurare, imaginea laterală
Fig. 16 crucea nr. 2 înainte de restaurare, imaginea verso-ului
Fig. 17 imagini care ilustrează crearea de alveole în masa litică (crucea nr. 2)
Fig. 18 depuneri de briofite
Fig.19–21 depuneri aderente, cruste de licheni
Fig. 22–24 etapa de pulverizare cu apă
Fig. 25 aplicarea prin pensulare a detergentului tensioactiv (crucea nr.2)
Fig. 26 curățarea chimică a suportului litic
Fig. 27 etapa de plombare
Fig. 28 etapa consolidare finală
Fig. 29–30 crucea numărul 2 în stadiul final, imagini față, verso
Fig. 31–33 crucea nr. 3 înainte de restaurare – imagini față, laterală, verso
Fig. 34–35 depuneri aderente, cruste de licheni (crucea nr. 3)
Fig. 36 etapa de pulverizare cu apă
Fig. 37 curățarea chimică a suportului litic
Fig. 38 –39 etapa de curățare mecanică
Fig. 40 crucea numărul 3, stadiul final
Fig. 41–42 crucea numărul 4 înainte de restaurare – imagini față, lateral
Fig. 43–47 depuneri de cruste negre pe crucea nr. 4
Fig. 48 etapa de pulverizare cu apă
Fig. 49 etapa de curățare chimică a suportului litic
Fig. 50 etapa de curățare mecanică
Fig. 51 crucea numărul 4, stadiul final al restaurării, imagine față, verso
www.cimec.ro
Fig. 1
Fig. 2 Fig. 3
Fig. 4 Fig. 5
www.cimec.ro
Fig. 6 Fig. 7
Fig. 8 Fig. 9
Fig. 10 Fig. 11 Fig. 12
www.cimec.ro
Fig. 13
Fig. 14 Fig. 15 Fig. 16
www.cimec.ro
Fig. 17 Fig. 18 Fig.19
Fig. 20 Fig. 21
Fig. 22 Fig. 23 Fig. 24
www.cimec.ro
Fig. 25 Fig. 26 Fig. 27
Fig. 28 Fig. 29 Fig. 30
Fig. 31 Fig. 32 Fig. 33
www.cimec.ro
Fig. 34 Fig. 35
Fig. 36 Fig. 37 Fig. 38
Fig. 39 Fig. 40
www.cimec.ro
Fig. 41 Fig. 42
Fig. 43 Fig. 44
Fig. 45 Fig. 46 Fig. 47
www.cimec.ro
Fig. 48 Fig. 49 Fig. 50
Fig. 51 Fig. 52
www.cimec.ro
Modalități de intervenție
privind restaurarea unui birou
din secolul al XIX-lea
Daniela Iamandi
Cristina Elena Poșchină
Andrei Scărlătescu
Ștefan Mocanu*
Daniela Iamandi, Cristina Elena Poșchină, Andrei Scărlătescu, Ștefan Mocanu

Rezumat: Piesa de mobilier realizată în secolul al XIX-lea (birou sculptat în lemn
de stejar), face parte din colecția de mobilier a Complexului Naţional Muzeal
“Curtea Domnească” din Târgovişte, a constituit obiectul intervențiilor de con-
servare și restaurare, întrucât starea sa inițială de conservare era precară. Odată
cu finalizarea restaurării, biroul a fost etalat în cadrul expoziției permanente a
Muzeului de Artă, în sala destinată pictorilor anonimi.
Cuvinte cheie: restaurare, consolidare, reconstituire, plombare, integrare
cromatică
Summary: The piece of furniture lasting from the XIX -th century (desk sculpted
in wood oak), taking part from the furniture collection and belonging to The
National Museum Complex “Royal Court” from Târgovițte, needed to be preserved
and restored because it’s conservation state was very low. Once the operations of
conservations and restorations had been finished, the desk was exhibited in the
hall of anonymous painters in the Art Museum from Târgovişte.
Keywords: restoration, consolidation, reconstitution, filing, chromatic integration
Aparţinând colecţiei de mobilier a Complexului Naţional Muzeal „Curtea

Domnească” din Târgovişte, biroul este realizat din două esenţe lemnoase: ste-
jar şi brad (Fig. 1). Piesa este de formă paralelipipedică, cu blat dreptunghiular,
iar pe latura principală sunt prevăzute cinci sertare dispuse astfel: unul median
şi patru laterale, mai mici, situate două câte două, de o parte şi de alta a celui
central. Sertarele au laturile din lemn de brad, îmbinate în coadă de rândunică,
* Complexul Naţional Muzeal Curtea Domnească Târgovişte
www.cimec.ro
46 |‌ Daniela Iamandi, Cristina Elena Poșchină, Andrei Scărlătescu, Ștefan Mocanu
iar partea frontală este din lemn de stejar, a cărei decorație este sculptată cu ele-
mente vegetale și fixate cu ţinte şi clei organic, cu broască încastrată în masa bla-
tului din lemn. Blatul biroului are în zona centrală un spaţiu destinat amplasării
unui material textil (catifea), peste care era suprapus un cristal. Marginea blatului,
din lemn de stejar, este decorată, prin incizare, cu frunze de acant şi două repre-
zentări zoomorfe, preluate din elementele vegetale, care descriu două capete
de vultur, amintind de imaginea heraldică a vulturului bicefal. Biroul, decorat în
stil eclectic, cu portrete antropomorfe și accente vegetale, se sprijină pe patru
picioare strunjite, fusiforme, care au în zona centrală câte un tor sculptat, iar la
baza lor se află două elemente decorative, strunjite, în formă de tor și sferă.
Dimensiunile biroului: înălțime: 800 mm; lățime: 840 mm; lungime: 1580 mm.
Din punct de vedere al stării de conservare, această piesă de mobilier a avut
de suferit o multitudine de forme de degradare, datorate, în primul rând, factoru-
lui uman. Rezistenţa mecanică, dată de densitatea structurală a lemnului de ste-
jar, a fost principala caracteristică ce a conferit durabilitate acestei piese. Stejarul
face parte din categoria lemnului greu, având densitatea situată între valorile de
0,71–0,80 g/m31. Durabilitatea reprezintă însuşirea lemnului de a-şi păstra neal-
terate proprietăţile naturale un timp îndelungat. Faptul că o esenţă lemnoasă are
durabilitate mai mare se datorează conţinutului de substanţe cu acţiune toxică
faţă de agenţii biologici, în raport cu alte esențe2. Factorii climatici contribuie la
îmbătrânirea lemnului, determinând şi o serie de procese fizice, precum şi apa-
riţia factorilor de degradare biologici. Influenţa mecanismelor de producere
a degradărilor poate fi împărţită în mecanisme chimice şi mecanisme fizice de
degradare3. Reacţiile chimice se produc la nivel celular fiind puternic influenţate
de temperatură, un exemplu reprezentându-l reacţiile de oxidare. Viteza reacţiilor
chimice din celuloză creşte de 2,5 ori atunci când materialul se încălzeşte cu 5°C4,
în schimb, procesele fizice determină modificarea dimensională a obiectelor din
lemn. Datorită proprietăţilor higroscopice ale acestora, prin încălzirea suprafe-
ţelor în prezenţa radiaţiilor luminoase directe sau ambientale, uscarea lemnului
produce deformări, strâmbări, arcuiri, răsuciri, fisurări şi crăpături5.
La o analiză vizuală asupra stării de conservare a biroului, au fost identifi-
cate următoarele forme de degradare: desprinderea elementelor ornamentale
sculptate din zona sertarelor şi a picioarelor (torurile) (Fig. 1), depuneri masive de
praf, material biologic, stropi de var, murdărie ancrasată, crăpături şi zgârieturi
ale blatului, exfolieri ale stratului de lac protector şi pierderea totală a acestuia la
1
J. M. Plenderlaith, La conservation des antiques et des œuvres d´art, Paris, 1972, p. 61.
2
Ibidem, p. 63.
3
Bogdan Ungurean, Degradarea biologică a obiectelor de patrimoniu confecţionate din lemn, în
Interdisciplinaritate în conservare-restaurare şi arte aplicate, vol. III, Editura Artes, Iaşi, 2007,
p. 87.
4
Aurel Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Bucureşti, 1999, pag.103–112.
5
Valeriu I. Olaru, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei secolele XV–XVIII, Teză de doctorat, Sibiu,
2014, p. 21.
www.cimec.ro
Modalități de intervenție privind restaurarea unui birou din secolul al XIX-lea | 47
nivelul suprafeței blatului, pete negricioase de mucegai (Fig. 2), coroziune activă

a mecanismelor de închidere (Fig. 3).
Prima operațiune de intervenție directă a constat din detașarea celor cinci
sertare, la care au fost demontate mecanismele de închidere, întrucât acestea
prezentau coroziuni active atât la partea mecanică din fier cât și la partea din
bronz a lamelei de fixare. O altă etapă a constat din desprăfuirea piesei cu lavete
moi și pensule, după care s-a trecut la îndepărtarea depunerilor grosiere (ceară,
murdărie ancrasată, pete de var) prin operațiuni mecanice.
Întrucât blatul biroului prezenta o degradare accentuată: porțiunea centrală
a acestuia fiind din brad și prezentând fisuri, crăpături, tensionări și deformări
structurale, operațiunea de curățare mecanică s-a continuat cu curățarea umedă
folosind soluție standard (apă + detergent C 2000, de concentrație 3%) (Fig. 4).
Etapa de curățare umedă s-a continuat și asupra celorlalte elemente care nu mai
aveau peliculă de lac (blaturile interioare ale sertarelor, ștachete de susținere
a blatului). Întrucât lacul era în mare parte exfoliat, sau prezenta tendințe de
desprindere, s-a trecut la decaparea acestuia pentru care s-a folosit Kromofag6
(Fig. 5). Pentru a putea îndepărta și estompa petele negricioase de pe suprafața
blatului, s-a trecut la înlăturarea acestora cu șlefuitorul electric, la care s-a atașat
pânză abrazivă cu granulație fină (Fig. 6). După ce elementele din lemn, des-
prinse anterior restaurării, au fost repoziționate prin încleiere cu Paraloid B72, de
concentrația 70%, diluat în acetat de etil, toate porțiunile lacunare, crăpăturile și
fisurile au fost plombate cu chit Balsite (Fig. 9). Cu același produs au fost reconsti-
tuite manual și cele cinci elemente vegetale care lipseau la casetele frontale ale
biroului (Fig. 9). Porțiunile nou plombate au fost integrate cromatic cu culori de
apă (Fig. 10).
Mecanismele metalice (fier, bronz) de închidere a sertarelor au fost curățate
prin sablare (Fig. 7), partea din fier a fost peliculizată cu vopsea neagră mată
(Fig. 8), iar asupra celor din bronz s-a aplicat o soluție de Incral 44, diluat în acetat
de butil. După uscare, mecanismele au fost repoziționate în locașurile sertarelor.
Operațiunea finală care a încheiat intervenția de restaurare asupra biroului
a constat din impregnarea structurii lemnoase cu rășină Paraloid B72, solvabili-
zată în acetat de etil, aplicată prin pensulare într-o formă diferențiată: pe întreaga
suprafața a piesei s-a peliculizat un strat, având concentrația de 5%, iar asupra
elementelor din stejar s-a adăugat un al doilea strat, având concentrația de 10%
(Fig. 11).
Conservarea – restaurarea acestei piese de mobilier din secolul al XIX-lea, a
reprezentat o provocare pentru echipa de restauratori, datorită complexității și
stadiului de degradare în care se afla la momentul intrării în laborator, necesitând
intervenții tehnice ample și meticuloase, a căror finalizare a dus la recuperarea

6
A.M. Varodi, M. C. Timar, Emanuela Beldean, Provocări și rezultate interesante ale proiectului
de conservare “Podul – Die Brucke”, în Materie și materiale în/pentru conservarea patrimoniului,
Craiova, 2013, p. 169.
www.cimec.ro
valorilor estetice și funcționale ale biroului. În urma finalizării restaurării, biroul a

fost etalat în expoziția permanentă a Muzeului de Artă, în sala destinată pictorilor
anonimi.
BIBLIOGRAFIE
Olaru Valeriu I., 2014, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei secolele XV–XVIII, Teză de
doctorat, Sibiu.
Moldoveanu Aurel, 1999, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Bucureşti.
Plenderlaith J. M., 1972, La conservation des antiques et des œuvres d´art, Paris.
Ungurean Bogdan, 2007, Degradarea biologică a obiectelor de patrimoniu confecţionate
din lemn, în Interdisciplinaritate în conservare-restaurare şi arte aplicate, vol. III, Edit.
Artes, Iaşi.
Varodi A.M., Timar M. C., Beldean Emanuela, 2013, Provocări și rezultate interesante
ale proiectului de conservare “Podul – Die Brucke”, în Materie și materiale în/pentru
conservarea patrimoniului, Craiova.
Fig.1 biroul înainte de restaurare
Fig. 2 aspecte ale formelor de degradare identificate asupra biroului
Fig. 3 coroziunea elementelor metalice
Fig. 4 etapa de curățare umedă
Fig. 5 etapa de decapare
Fig. 6. etapa de șlefuire prin
Fig. 7 mecanismele de închidere după sablare
Fig. 8 mecanismele de închidere după etapa de peliculizare cu vopsea negru mat
Fig. 9 etapa de plombare a porțiunilor lacunare
Fig. 10 etapa de integrare cromatică
Fig. 11 birou, faza finală
www.cimec.ro
Fig. 1
www.cimec.ro
Fig. 2
www.cimec.ro
Fig. 4
Fig. 3
Fig. 5 Fig. 6
Fig. 7 Fig. 8
www.cimec.ro
Fig. 9
Fig. 10
www.cimec.ro
Fig. 11. Birou, faza finală
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Papetar descoperit în
şantierele timişorene
Saving of a Book Discovered in the
Building Site of Timişoara
Luminiţa Veronica Bujancă*
Rezumat: Această lucrare prezintă restaurarea unei agende de mici dimensiuni,

tipărită cu cerneală albastră, care a fost descoperită într-un şantier de construcţii.
Articolul cuprinde o scurtă descriere a cărţii, a stării ei de conservare şi a proce-
sului de restaurare. Restaurarea a fost complexă din cauza deteriorărilor fizico-
mecanice, fizico-chimice şi biologice, a filelor blocate, fiind necesară desfacerea
volumului, fiecare filă fiind tratată individual.
Cuvinte cheie: agendă militară, stare de conservare, file blocate, deteriorare,
note manuscris
Abstract The present essay introduces the restoration procedures performed on

the small book „Military Agenda”. It was developed in a building site. This book was
printed in the year 1938 using blue ink. The essay comprises a short description of
the book, the description of the conservation state and the restoration phases. The
restoration was complex because the volume had physical, mechanical, chemical
damages. It required the restoration of each and every page due to the physical
and mechanical, chemical and biological damages
Keywords: Military Agenda, conservation state, blocked leaves damage, manu-
script note
Obiectul supus atenţiei în această lucrare, aparţinând Muzeului Banatului,

a fost descoperit sub un strat de pământ, în săpăturile efectuate la şantierul de
restaurare a clădirii Bastion, fiind o Agendă militară Bucureşti, Paris, tipărită în
1938. Obiectul este alcătuit ca o carte de mici dimensiuni, prezentând următorul
format 7,2 × 4,6 × 1,5 cm. Agenda nu are scoarţe, învelitoarea este lipită pe forzaţ
şi este din piele roşie, fiind cusută manual pe ştraif de pânză cu două lănţişoare.
Caietele sunt formate din opt file duble.
* Expert restaurator carte, Muzeul Banatului, Timişoara, [email protected]
www.cimec.ro
56 |‌ Luminiţa Veronica Bujancă
Agenda este tipărită cu cerneală albastră de tipar, primele file având un che-
nar punctat de jur-împrejur, iar fila de început, Agenda Naţională Ciornei, conţine
frontispicii cu cerneală albastră. Obiectul prezintă file de agendă lunară ianuarie
– decembrie plus file cu note din calendarul ortodox şi catolic pe anul 1938, care
conţin sărbători creştine şi de asemenea vacanţele instituţiilor publice (judecăto-
reşti). Se păstrează forzaţul I cu note de apartenenţă scrise cu cerneală albastră,
solubilă: Sibiu, subofiţer Ancuţa Lucian, R3 Grăniceanu Nago Sibiu. Foaia de titlu
conţine datele: AGENDA, 1938, BUCUREŞTI, PARIS şi notele: 204521 din 8 – Sept.
1939, 11378 din 22…, scrise cu cerneală neagră, solubilă. De asemenea, pe par-
cursul filelor, se mai întâlnesc note cu creionul, despre programul militar, depla-
sări, gărzi, etc.
Tipăritura adusă la restaurare prezenta deteriorări multiple provocate de
condiţiile de păstrare şi manipulare, tot blocul cărţii fiind blocat.
Blocul agendei a fost foarte murdar, deformat, ondulat, cu filele pătate de
apă, cerneală şi murdărie, toate paginile prezentând halouri roşii realizate prin
migrarea culorii de la învelitoarea din piele roşie. Cotorul drept era ondulat spre
interior, iar blocul cărţii spre exterior, filele fiind rupte în interiorul agendei şi
la colţuri. Toată zona şnitului precum şi învelitoarea deţineau depozite mari de
murdărie, de pământ şi resturi vegetale. Pielea roşie era decolorată, ruptă, des-
hidratată, cu urme de închizători, ştraif din piele, iar scoarţa II prezenta la cap o
ruptură.
În urma testelor efectuate corelate cu cercetarea obiectului, a stǎrii de con-
servare, s-a constatat că acesta prezintă deteriorări fizico-mecanice, fizico-chi-
mice şi biologice1, ceea ce a impus restaurarea pe volum desfǎcut, fiecare filǎ
fiind tratatǎ individual. Desfacerea cărţii este determinată de gravitatea deteri-
orărilor existente, fiind o situaţie extremă2. Probleme deosebite am întâmpinat
la deblocarea filelor, datorită suprafeţei mari pe care acestea erau blocate, a fra-
gilizării hârtiei şi a cantităţii mari de murdărie şi resturi vegetale. În continuare,
filele au fost curǎţite mecanic şi umed, ţinând cont cǎ unele note manuscrise au
fost realizate cu cerneluri solubile, filele cu acestea fiind spǎlate prin plutire, în
soluţii hidroalcoolice (50% apǎ, 49% alcool, 1% glicerinǎ). Reîncleierea filelor s-a
efectuat cu soluţie de CMC 0,5%, apoi dupǎ o presare intermediarǎ s-a realizat
completarea golurilor, refacerea mijloacelor cǎzute. Reîntregirea foilor, s-a execu-
tat cu văl japonez mecanic, în tehnica “la dublu”, urmând tǎierea lor la formatul
iniţial, hidratarea şi presarea finalǎ.
Blocul cǎrţii3, restaurat, dupǎ colaţionare, a fost predat sectorului de
legǎtorie în vederea realizǎrii legǎturii, coperţii şi a unei casete de protecţie pen-
tru depozitarea ulterioară în condiţii optime de conservare.
1
Dosar de restaurare
2
Oprea, 2009, p.323
3
Doresc să mulţumesc colegilor Dan Octavian Paul – șef Laborator Zonal și Milan Şepeţan, foto-
graf la Muzeul Banatului Timişoara, pentru fotografiile realizate înainte şi după restaurare.
www.cimec.ro
Papetar descoperit în şantierele timişorene | 57
BIBLIOGRAFIE
Bujancǎ Luminiţa, Obrad Reghina, Petcu Velinca, Dosar de restaurare, Laboratorul Zonal
de Restaurare, Muzeul Banatului Timişoara, 2008
Oprea Florea, Manual de restaurare a cǎrţii vechi şi a documentelor grafice, Editura
Muzeului Literaturii Române, 2009
Fig. 1–5 agenda, înainte de restaurare (foto. Dan Octavian Paul)
Fig. 6–9 file restaurate (foto. Dan Octavian Paul)
Fig.10 –13 file restaurate (foto. Dan Octavian Paul şi Milan Şepeţan)
Fig. 13 agenda, după restaurare
www.cimec.ro
Fig. 1 Fig. 2
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 5
www.cimec.ro
Papetar descoperit în şantierele timişorene | 59
Fig. 6
Fig. 7 Fig. 8
Fig. 9 Fig. 10
www.cimec.ro
Fig. 11 Fig. 12
Fig. 13
www.cimec.ro
Procesul de restaurare a coperţii şi
legăturii unei evanghelii de secol XIX
The bind and cover restoration of “gospel”
Velinca Petcu*
Rezumat: Lucrarea prezintă restaurarea legăturii şi coperţii la “Evanghelie”, care

aparţine colecţiei de cărţi vechi a bibliotecii Muzeului Banatului. Volumul a fost
tipărit în 1812, la cu cerneală neagră şi roşie, utilizând caractere slave.
Cuvinte cheie: evanghelie, restaurarea legăturii, stare de conservare, deteriorare,
coperta
Abstract: The present essay introduce the bind and cover restoration for the book
“Gospel”, from the old book collection of the Timişoara Banat Museum library. This
book was printed in the year 1812, using black and red ink and written in Cyrillic
font.
Keywords: Gospel, bind restoration, conservation state, damage, cover
Obiectul supus studiului este o Evanghelie în limba română apărută în 18121.

Cartea este tipărită pe hârtie fabricată manual cu linii de apă şi filigran, cu carac-
tere chirilice. S-a utilizat cerneală de tipar neagră şi roşie, textul este realizat pe
două coloane prezentând iniţiale roşii ornate, gravuri şi frontispicii. Volumul are
153 de file numerotate chirilic, lipite două câte două, apoi cusute. Cartea în discu-
ţie a fost legată pe trei ştraifuri de pânză de in, pe un cotor foarte încleiat, căptuşit
cu carton. Cusătura nu este originală, majoritatea filelor având ştraifuri de hârtie
lipite la cotor cu ocazia relegării, iar tresul şi capitabandul lipsesc.
Coperta este alcătuită din scoarţe de carton şi învelitoare din piele având
culoarea brun-închis. Pe scoarţa anterioară este gravată o cruce încadrată într-un
chenar liniar, iar pe cea posterioară există doar un chenar liniar. Pielea este roasă
şi ruptă mai ales pe scoarţa posterioară, prezentând un grad avansat de murdărie
şi uzură.
* Expert restaurare carte, Muzeul Banatului Timişoara, [email protected]

1
Arjoca Valeria, Fişa analitică de evidenţă, Muzeul Banatului, Timişoara, 1988
www.cimec.ro
62 |‌ Velinca Petcu
Cartea prezenta deteriorări multiple2 cauzate de condiţiile de păstrare, de

manipulare şi restaurării empirice realizate anterior. După restaurarea filelor,
volumul a ajuns la legătorie unde, în urma colaţionării3, a fost recusut manual,
în gherghef, pe trei ştraifuri de pânză de in şi două lănţişoare, ţinându-se cont de
legătura iniţială. Capitalbandul a fost cusut manual cu aţă albă. Cotorul a fost
încleiat cu pap, rotunjit şi căptuşit cu piele subţiată, şlefuită şi adaptată condiţii-
lor de căptuşire. Pentru forzaţuri s-a folosit aceeaşi hârtie japoneză cu care a fost
restaurat volumul în discuţie.
Scoarţele din carton, existente nu au putut fi refolosite din cauza gradului
mare de deteriorare, executându-se scoarţe noi, dintr-un carton neutru. Scoarţele
au fost căptuşite şi învelite în piele brun-închis. Pielea foarte deteriorată a fost
înlocuită, păstrându-se doar ornamentul sub formă de cruce de pe coperta ante-
rioară. După aplicarea pielii restaurate pe scoarţe, s-a trecut la căptuşirea, finisa-
rea lor şi lipirea forzaţului nou.
Pentru o păstrare corespunzătoare şi conservarea cărţii în discuţie, acesteia
i s-a confecţionat o casetă de protecţie realizată din carton neutru, dimensionată
pe măsurile volumului.
BIBLIOGRAFIE
Arjoca Valeria, Fişa analitică de evidenţă, Muzeul Banatului, Timişoara, 1988
Obrad Reghina, Petcu Velinca, Dosar de restaurare, Laborator Zonal de Restaurare, Muzeul
Banatului, Timişoara
Oprea Florea, Manual de restaurare a cărţii vechi şi a documentelor grafice, Editura MNLR,
Bucureşti, 2009
Fig. 1–2 evanghelie înainte de restaurare (foto. de Milan Şepeţan)
Fig. 3–6 evanghelie după restaurare (foto. de Milan Şepeţan)
2
Obrad Reghina, Petcu Velinca, Dosar de restaurare, Laborator Zonal de Restaurare, Muzeul
Banatului, Timişoara
3
Oprea Florea, Manual de restaurare a cărţii vechi şi a documentelor grafice, Editura MNLR,
Bucureşti, 2009, p.144
www.cimec.ro
Procesul de restaurare a coperţii şi legăturii unei evanghelii de secol XIX | 63
Fig. 1 Fig. 2
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 5 Fig. 6
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Câteva aspecte privind conservarea
fondului Alexandru Bărcăcilă de
la Muzeul Municipal Câmpulung
Some aspects of conservation fund Alexandru
Bărcăcilă of Câmpulung Municipal Museum
Consuela Grecu*
Rezumat: Lucrarea prezintă analiza condițiilor de păstrare a documentelor aflate

într-unul din depozitele muzeului, dar și câteva documente inedite despre profe-
sorul Alexandru Bărcăcilă care s-a născut la Câmpulung și a pus bazele Muzeului
Porțile de Fier.
Cuvinte cheie: profesor, arheolog, conservare, documente, stabilitate microcli-
matică, monitorizare, termohigrometru
Abstract: The paper presents the analysis of storage conditions of the existing
documents in one of the museum deposits, but also some unpublished documents
about Professor Alexander Bărcăcilă who was born in Câmpulung and founded
the „Porțile de Fier Museum“.
Keywords: professor, archeology, conservation, documentation, stability micro-
climate monitoring, Thermohygrometer .
La 18 (31) martie 1876, în localitatea Bughea de Sus, în fostul județ Muscel,

s-a născut fiul lui Ioan (Muşcelean) și Ileana, Alexandru Bărcăcilă – profesor eme-
rit, pasionat arheolog și mare om de cultură.
Fiica sa, Alexandra spunea că amintirile tatălui din copilărie erau legate de
Câmpulung, de veselul și zgomotosul Târg de Sânt-Ilie, la care copii se înghesu-
iau să se dea în dulap – o mare roată cu scăunele, ca la toate bâlciurile vechilor
noastre târguri, sau de săritul peste foc la Sân-Medru (Sf. Dumitru) – vechi obicei
muşcelenesc, cu rădăcini păgâne, sau de mersul la vânătoare, în pădure unde se
vânau mistreți, se și gătea cu grăsimea lor în casă, că Ion tatăl era bun vânător.
Dar Alexandru, încă mic, la 11–12 ani, a nimerit o singură dată o păsărică, a jelit-o
și n-a mai pus mâna pe pușcă, niciodată”.
* Conservator, Muzeul Municipal Câmpulung Muscel
www.cimec.ro
66 |‌ Consuela Grecu
Ascendenții săi după mamă erau ardeleni, din două surori venite la jumătatea
secolului al XIX-lea la Câmpulung din localitatea Bod, de lângă Brașov, una s-a căsă-
torit cu un moșnean câmpulungean căruia i s-a atribuit un lot de pământ în vecină-
tatea orașului, la Bughea1. După școala primară și studiile liceale la Câmpulung,
urmează filologia clasică și istoria la Universitatea din București. Aici a avut ca
profesori pe reputații clasiciști, prestigioșii Nicolae Iorga, Grigore Tocilescu, C
.Dumitrescu-Iași, Ointescu, Burileanu, Evolceanu.2
După terminarea facultății, tânărul Alexandru Bărcăcilă devine asistent
onorific la Catedra de epigrafie a Universității din București, după care vine la
Câmpulung ca profesor de istorie și latină al gimnaziului Dinicu Golescu, iar apoi
se va transfera la prestigiosul liceu Traian din Turnu-Severin. Aici va începe, pe
lângă activitatea de la catedră și o rodnică muncă de cercetare în domeniul isto-
riei vechi și al numismaticii. Alexandru Bărcăcilă se numără printre primii cercetă-
tori care au deschis calea studierii științelor prin cercetări de teren, a vieții antice
romane și medievale timpurii în zona Turnu-Severin – Porțile de Fier. Desfășoară
o muncă intensă pentru descoperirea relicvelor istorice din vestul Olteniei și mai
ales din vechea Drobeta, invitând aici specialiști arheologi pentru a face săpături
și cercetări în teren. Vor face investigații chiar și în insulele Dunării, în Ostrovul
Mare și Șimian. Pentru a valorifica cât mai eficient și cu mai mult folos pentru
știința istorică, prețioasele descoperiri de aici, muşceleanul nostru are fericita
inspirație de a întemeia un muzeu, în dorința ca importantele relicve istorice să
rămână pe loc.3 Astfel la 1 mai 1912, se inaugurează în aripa dreaptă a Liceului
Traian din străvechiul oraș Drobeta, Muzeul Traian care își va schimba numele în
Muzeul „Porțile de Fier” iar director al muzeului și al liceului va fi până în anul 1938
când se pensionează, muşceleanul Alexandru Bărcăcilă. Astăzi, Muzeul Regiunii
Porților de Fier este unul dintre cele mai renumite muzee din România, datorită
bogăției exponatelor și poziției sale chiar pe malul Dunării, unde, în urmă cu două
milenii, romanii au construit celebrul pod peste Danubius (Istros). Pentru merite
deosebite în domeniul arheologiei, Alexandru Bărcăcilă va deveni membru al
Comisiunii Monumentelor Istorice, iar în anul 1934 va fi distins cu premiul Vasile
Pârvan al Academiei Române. Ca profesor și apoi ca director, a fost apreciat de
elevi și colegi și va fi onorat cu titlul de profesor emerit4. Supranumit de elevi Leul
şi lăsându-le o amintire de neşters, spre sfârşitul vieţii s-a retras în Bucureşti. În
1966 a primit titlul de profesor emerit, iar la 27 mai acelaşi an, Academia Română
l-a sărbătorit solemn cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani. La 6 februarie 1970
s-a stins din viaţă în capitala ţării, însă, conform propriei dorinţe, a fost adus şi
înmormântat la Turnu Severin, lângă soția sa, Ecaterina Bărcăcilă.
1
Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni, Complexul Muzeal Golești, 1991, p. 97
2
Gh. Pârnuță și colab., Oameni din Cetatea de Scaun, Editura Vasile Cârlova, București, 1995,
p. 210.
3
Ion C.Hiru, Celebrități din negura uitării, vol. II, Editura Tiparg, 2013, p. 49.
4
Ibidem
www.cimec.ro
Câteva aspecte privind conservarea fondului Alexandru Bărcăcilă | 67
Încă de la începutul carierei sale, când activa ca profesor la gimnaziul din

Câmpulung, Alexandru Bărcăcilă, în dorința de a contribui la ridicarea nivelului
cultural al locuitorilor din Muscel, a luat inițiativa întemeierii unei Case a inte-
lectualilor musceleni. Actul constitutiv al acestei frumoase și nobile inițiative se
găseşte în colecția de documente a Muzeului Municipal Câmpulung, fiind donat
muzeului de către fiica profesorului, împreună cu alte documente privind viața și
opera tatălui său. Actul constitutiv al Casei a intelectualilor muşceleni promitean a
ne ține în curent cu dezvoltarea științelor, literaturii și artelor pentru a spori solidari-
tatea, unindu-ne unii cu alții și cu toții de masele largi ale poporului5.
Colecția de documente Alexandru Bărcăcilă aparținând Muzeului din
Câmpulung, cuprinde un număr de aproximativ 107 de documente, manuscrise,
fotografii și cărți ce au aparținut profesorului și au fost donate de fiica acestuia,
Alexandra Bărcăcilă prin actul cu nr. 230 din 04.09.1971. O parte din documente
sunt etalate în expoziția Personalități muşcelene, iar celelalte sunt în depozitul
de istorie, situat la demisolul clădirii. Accesul în depozitul cu o suprafață de 24
de m2 se face printr-o ușă dublă din lemn, poziționată paralel cu fereastra astfel
încât să creeze circulația naturală a aerului atunci când se fac aerisiri. Spațiul este
salubru și stabil din punct de vedere microclimatic, fapt demonstrat de diagrama
obținută prin monitorizarea permanentă a temperaturii și umidității relative, cu
ajutorul termohigrometrelor digitale. Iluminatul artificial este realizat cu două
tuburi fluorescente montate pe plafon care se aprind numai la nevoie, iar singura
fereastră este acoperită cu o draperie neutră.
Mobilierul este format din patru rânduri de rafturi paralele cu câte patru
polițe fiecare, la care s-au mai inserat anul acesta încă trei polițe verticale pe fie-
care raft, mărindu-se astfel suprafața de depozitare. Bunurile culturale, respectiv
documentele memoriale și obiectele personale sunt așezate în cutii din carton,
fiecare cutie conținând o donație. Documentele sunt așezate în poziția întins, în
plicuri, mape și dosare, fiecare având inscripționat numărul de inventar. Există
etichete pe cutie, etichete de raft și caietul topografic de depozit, precum și regis-
trul privind mișcarea obiectelor. În fiecare cutie există și obiecte personale ce au
aparținut personalităților care sunt împachetate în folie cu bule sau hârtie, după
caz.
Dintre documentele importante ale pasionatului arheolog și om de cultură
Alexandru Bărcăcilă care se află la Muzeul Câmpulung, amintim următoarele:
– actul copie după certificatul de naștere al copilului Alexandru Bărcăcilă,
născut pe 18 martie 1876 (Fig. 1);
– certificatul de absolvire a studiilor primare la Școala publică de băieți nr. 1
din Câmpulung, în anul 1889 (Fig. 2);
– certificatul de absolvire a Liceului Matheiu Basarab din Bucureșci, în anul
1897;
– diploma de absolvire a Seminarului Nifon Mitropolitul, la 26 iunie 1898;

5
Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni, Complexul Muzeal Golești, 1991, p. 98
www.cimec.ro
– diploma de licență în științele filologice clasice a Universității București, în

anul 1903;
– caietul de cursuri al studentului Alexandru Bărcăcilă, înscris la Facultatea
de filosofie și litere a Universității din București, datat 12 martie 1899;
– brevetul acordat în timpul regelui Carol I, la data de 18 septembrie 1914,
prin care se conferă medalia Răsplata muncii pentru învățământ clasa I profeso-
rului Alexandru Bărcăcilă de la Liceul Traian;
– diplomă a Societății Numismatice Române fondată la 28.12.1903, prin care
în 15.04.1916 domnul Alexandru Bărcăcilă este ales ca membru corespondent al
Societății;
– certificat de la Ministerul Instrucțiunii acordat lui Alexandru Bărcăcilă în
gradul de soldat dispensat din Regimentul 70 Infanterie;
– brevet acordat de Ministerul de Războiu prin care i se acordă lui Alexandru
Bărcăcilă de la Spitalul nr. 113 al Crucei Roșii distincția Crucea Comemorativă a
războiului 1916–1918 fără berete;
– pagina 11025 din Publicația Monitorul Oficial din 10.02.1922 prin care se
anunță că de la 01.02.1922, Alexandru Bărcăcilă e numit director la Liceul din
Turnu Severin (Fig. 9);
– Decretul regelui Ferdinand I nr. 59230/1922 prin care Alexandru Bărcăcilă
este numit membru al Ordinului Coroanei României în gradul de ofițer;
– Decretul nr. 50679/1929 prin care Alexandru Bărcăcilă este numit membru
al Ordinului Steaua României în gradul de ofițer. Ordinul este acordat de regele
Mihai prin principele Nicolae, Miron Patriarhul României și Gheorghe V. Buzdugan
și este semnat de către Alexandru Vaida Voevod, ministrul Afacerilor Străine și
cancelar al ordinelor;
– brevetul acordat lui Alexandru Bărcăcilă în anul 1930 la 23 mai, prin care se
conferă crucea Meritul Sanitar clasa I;
– Decret al lui Carol al II-lea, nr. 29673 prin care Alexandru Bărcăcilă este
numit membru al Ordinului Coroana României în grad de comandor, la data de
31 mai 1932;
– document scris de Alexandru Bărcăcilă, cuprinzând regulamentul serbă-
rilor organizate de Societatea Istorică pentru ridicarea unui mausoleu lui Mihai
Viteazul;
– Diploma Consiliului de Stat prin care se conferă titlul de profesor emerit tov.
Alexandru Bărcăcilă (Fig. 3);
– medalia profesor emerit conferită lui Alexandru Bărcăcilă (Fig. 4);
– livretul militar al soldatului Alexandru Bărcăcilă dispensat din contingentul
1898, centrul de recrutare Muscel;
– brevetul acordat de Ministerul de Războiu;
– brevet acordat de Președintele Consiliului de Miniștri – Nicolae Iorga, lui
Alexandru Bărcăcilă, cu semnul onorific Răsplata muncii pentru 25 ani în serviciul
statului la data de 23 februarie 1932;
www.cimec.ro
– documentul de constituire a „Casei Intelectualilor Muscelul”din 15–28 iulie

1918 de la Câmpulung, al cărui inițiator a fost Alexandru Bărcăcilă, a fost sem-
nat de 52 de intelectuali ai orașului, printre care Constantin Rădulescu Codin,
Emanuel Dimitriu și Ecaterina Bărcăcilă (Fig. 5 și 6);
– fotografiile părinților Ion și Ileana Bărcăcilă (Fig. 7);
– fotografia lui Alexandru Bărcăcilă din tinerețe;
– alte documente, brevete, și diplome.
Există și un manuscris autobiografic din perioada senectuții, scris cu mâna
tremurândă și cu litere mai mari – (vezi Fig. 8): Alexandru Bărcăcilă – Din bio-
grafia mea-M-am născut la 31 martie 1876, în Bughea de sus, ultimul sat subcar-
patic de la Nord de Câmpulung, din fostul județ Muscel, înglobat acum la Argeș.
Tata Ioan Bărcăcilă, moșnean din obștea moșnenilor câmpulungeni, cu „dramuri”
care–i dedeau anumite drepturi în teritoriul Obștei, s-a stabilit în Bughea de Sus,
stațiunea cu băi de ape minerale, mult frecventate, una a localnicului Grospan, alta
a lui Laurian, cu o mare clădire pentru găzduire și distracții. Acolo și-a îngrădit un
teren între apa Bughei și afluentul ei, Valea Siliștei, până la un pod de pește (...) Și-a
construit o clădire suficientă pentru familia sa și pentru comerț cu cele necesare
localnicilor și frecventatorilor băilor, iar în partea cu grădina dinspre apa Bughei,
a făcut un eleșteu cu 2 bazine și cu legătură între ele, precum și cu un larg canal,
care aducea apă din Nordul grădinii. Neizbutind să crească acolo păstrăvi, s-a
mulțumit cu cleni (sau scobari de Olt), cu crapi și mrene.
Între eleștee a construit o căsuță de (...) pentru el. A plantat acolo și mult
brad, eleșteul era mult vizitat.
Prin întreaga sa activitate de arheolog și numismat, de ctitor al unui muzeu
de elită (Muzeul Regiunii Porților de Fier), de cercetător al istoriei naționale, de
eminent profesor și educator, Alexandru Bărcăcilă face cinste muşcelenilor și nu
numai lor, fiind un model de pasiune și dăruire în muncă, de devotament pentru
profesiunea aleasă. Fără îndoială că opera și viața acestui fiu al Muscelului ar avea
nevoie de o monografie și lăsăm celor mai tineri acest îndemn, pentru că, așa
cum afirma Vasile Pârvan să muncim în libertate, să creăm în libertate, e să cântăm
vieții cel mai frumos imn.6
BIBLIOGRAFIE
C. Hiru, Celebrități din negura uitării, vol. II, Ed. Tiparg, 2013, p. 49
Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni,” Complexul Muzeal Golești, 1991, p. 97
Gh. Pârnuță și colab., Oameni din Cetatea de Scaun, Editura Vasile Cârlova, București,
1995, p. 210

6
Ion C. Hiru, Celebrități din negura uitării, vol. II, Editura Tiparg, 2013, p. 49.
www.cimec.ro
Fig. 1 copia certificatului de naștere al lui Al. Bărcăcilă.
Fig. 2 certificatul de absolvire a studiilor primare
Fig. 3 diploma de profesor emerit
Fig. 4 medalia profesor emerit
Fig. 5 document privitor Casa Intelectualilor Muscelul
Fig. 6 idem, r-0-ul documentului
Fig. 7 autobiografie
Fig. 8 monitorul oficial
Fig. 9 părinții lui Alexandru Bărcăcilă
www.cimec.ro
Fig. 1 Fig. 2
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 5 Fig. 6
www.cimec.ro
Fig. 7 Fig. 8
Fig. 9
www.cimec.ro
Coligat – Espunerea situațiunei
Județului Argeș presintată Consiliului
General pe anii 1894–1903.
Studiu privind starea de conservare
și tehnicile de restaurare
Raluca Mariana Casapu*
Volumul face parte din patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Romane

și se află depozitat la etajul al doilea al clădirii, în depozitul de carte veche și rară,
numit și Sanctuarul Cărții.
COLIGATUL – este un volum ce cuprinde mai multe lucrări realizate sepa-
rat, eventual de autori diferiți, în locuri și momente diferite, care au fost reunite
printr-o lucrare ulterioară de legătorie.
Coligatul cu numărul de inventar 1461 a apărut la Pitești și cuprinde rapoarte
de stare generală (financiară, economică și administrativă) pe anii 1894–1903,
având autorii M. Al. Manolescu și I. P. Comăneanu.
Dimensiunea filelor și calitatea hârtiei variază de la o publicație la alta. Textul
este tipărit cu cerneală tipografică neagră, iar filele al căror conținut se referă la
anii 1895 și 1903 sunt mai lungi și pliate, cuprinzând diferite tabele.
Pe coperta posterioară a raportului pe anul 1903 este prezentă o semnătură
cu cerneală albastră „Prof. Gr. Rădulescu”, iar pe unele file sunt prezente însem-
nări și sublinieri cu cerneală albastră, violet și creion negru.
Ambele coperte ale raportului pe anul 1894 lipsesc, iar pagina de titlu este
murdară, pătată, prezentând cute, mici fisuri și o lacună în material în zona
colțului inferior drept.
Numeroase plieri, fisuri și lipsuri în material sunt prezente pe marginile file-
lor, afectând mai ales filele cu rapoartele pe anii1895–1896, ale căror dimensiuni
sunt mai mari, dar și primele și ultimele file ale coligatului. O parte dintre file sunt
îmbrunite, iar cusătura este parțial ruptă.
* Restaurator carte, Muzeul Național al Literaturii Române, Bucureşti
www.cimec.ro
74 |‌ Raluca Mariana Casapu
TEHNICI DE RESTAURARE:
– fotografierea în ansamblu și în detaliu, pe tot parcursul procesului de
restaurare;
– desfacerea coligatului (Fig. 7 și 8);
– curățarea uscată prin îndepărtarea cu pensula uscată a depozitelor de praf;
– numerotarea filelor cu un creion cu mină moale;
– selectarea filelor cu însemnări, ștampile, numere de inventar scrise cu cer-
neluri solubile în apă și protejarea acestora cu C.M.C, concentrație 2%, în straturi
succesive (Fig. 9 și 10);
– curățirea umedă prin imersia filelor în apă distilată, pe site, cu săpun cu pH
neutru, urmată de uscarea liberă a filelor, pe foi de filtru, pe rastel (Fig. 11);
– presarea intermediară a filelor între hârtii de filtru, în vederea completării
părților lipsă cu hârtie japoneză (Fig.12);
– completarea zonelor lacunare de pe suprafața filelor cu ajutorul hârtiei și
vălului japonez prin metoda la simplu și la dublu corespunzătoare hârtiei suport
(culoare, grosime, textură) (Fig. 13);
– îndepărtarea surplusului de material (Fig.14 și 15);
– recompunerea fascicolelor și constituirea corpului cărții;
– presarea finală în presa de legătorie (Fig. 16);
– confecționarea unei casete de protecție, în scopul păstrării bunului cultural
în condiții optime de conservare (Fig. 17).
BIBLIOGRAFIE
Aurel Moldoveanu – Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Ediţia a 2 a, București,
2003
Florea Oprea – Manual de restaurare a cărții vechi și a documentelor grafice, Ediția a 2-a,
revăzută și adăugită.
BNR – Revista românǎ de conservare şi restaurare a cărţii – An IV Nr. 4, 2011.
Fig. 1- 2 coligat, înainte de restaurare
Fig. 3–4 file din coligat înainte de restaurare.
Fig. 5–6 file înainte de restaurare, file cu numeroase deprecieri.
Fig. 7- 8 desfacerea coligatului
Fig. 9–10 selectarea filelor cu însemnări și ștampile
Fig. 11 curățirea umedă
Fig. 12 presare intermediară; consolidarea fisurilor
Fig. 13 pregătirea în vederea completării lacunelor de material
Fig. 14–15 îndepărtarea surplusului de material
Fig. 16 presarea finală în presa de legătorie
Fig. 17 confecționarea unei casete de protecție
www.cimec.ro
Coligat – Espunerea situațiunei Județului Argeș presintată Consiliului General pe anii 1894–1903 | 75
Fig. 1 Fig. 2
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 5 Fig. 6
www.cimec.ro
76 |‌ Raluca Mariana Casapu
Fig. 7 Fig. 8
Fig. 9 Fig. 10
Fig. 11 Fig. 12
www.cimec.ro
Coligat – Espunerea situațiunei Județului Argeș presintată Consiliului General pe anii 1894–1903 | 77
Fig. 13 Fig. 14
Fig. 15 Fig.16
Fig. 17
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Carte sau lumina, Snagov
1699. Valorificare prin
restaurare şi conservare
Consuela Cioboteanu1
Résumé: L’ouvrage « Livre ou lumière » fait partie de la collection de livres

anciens et rares du Musée National de la Littérature Roumaine. Ce livre a paru
en 1699 à l’imprimerie princière du Monastère Snagov, a été écrit en langue rou-
maine en caractères cyrilliques par Maxime du Péloponnèse et a été traduit par
Antim Ivireanu.
Le livre présente les étapes parcourues par le restaurateur pendant le processus
de restauration, les techniques appliquées, ainsi que les matériaux utilisés.
Au-delà de l’acte de restauration, notre objectif est celui de mettre en valeur
l’ouvrage « Livre ou lumière » conservé dans la collection de notre musée, mais
trop peu connu par le public et même par les spécialistes.
Mots clés: Livre ou lumière, restauration, conservation, dégradation, papier,
valeur.
Cuvinte-cheie: Carte sau luminǎ, restaurare, conservare, degradare, hârtie,
valoare
O parte însemnată a patrimoniului Muzeului se află în „Sanctuarul căr-

ţii” o sală special amenajată, unde sunt prezente colecţii de cărţi vechi şi rare.
Tipărite între anii 1508 şi 1830, aceste cărţi provin din colecţii particulare sau din
anticariate.
Unele sunt ediţii princeps, altele exemplare unice, sau din tiraje foarte mici
ori inexistente pe piaţă, altele înnobilate artistic (cu ilustraţii semnate de artişti
celebri, decorate cu miniaturi originale, gravuri sau desene). Valoarea şi impor-
tanţa acestor cărţi este la fel de mare. De asemenea, aici pot fi găsite şi volume cu
legături din materiale preţioase sau tomuri remarcabile prin modul de realizare
(hârtie prelucrată manual, coperţi de lemn), ori de dimensiuni excepţionale. O
mare parte dintre volume conţin autografe, dedicaţii, ex-libris-uri, adnotări ale
celor care le-au fost primii proprietari.

1
Expert restaurator, Muzeul Național al Literaturii Române, București
www.cimec.ro
80 |‌ Consuela Cioboteanu
Conservarea şi restaurarea sunt activităţi absolut necesare pentru redarea

funcţionalităţii acestor colecţii de cărţii vechi, precum şi pentru valorificarea
acestora.
Dacă conservarea este o activitate permanentă și înseamnă păstrarea obiec-
tului prin asigurarea unor condiții optime de depozitare, expunere, ambalare și
transport, restaurarea este una ocazională, impusă de starea de conservare a
obiectului vizat și acţionează direct asupra obiectului, folosind metode, tehnici
si substanţe specifice.
Restaurarea trebuie privită ca un accident în viaţa unui obiect, în cazul de
faţă, în viaţa volumului de patrimoniu Carte sau lumină – număr inventar 53845.
Păstrarea şi manipularea necorespunzătoare dar şi îmbătrânirea naturală
a materialelor din care este confecţionată au dus la degradarea acestei cărţi de
mare valoare documentară şi muzeală şi a necesitat intervenţii de restaurare.
DESCRIEREA OBIECTULUI
Acest volum a făcut parte din colecția lui Şerban Cioculescu și a fost achizi-
ţionat de Muzeul Naţional al Literaturii Române în anul 1998 pentru conţinutul
religios şi didactic, dar mai ales pentru valoare sa documentară și muzeală.
Carte veche romanescă „Carte sau Lumină”, scrisă în limba română cu
caractere chirilice de Maxim Peloponisianul s-a tipărit în anul 1699, la Tipografia
Domnească a Mănăstirii Snagov şi a fost tradusă de mitropolitul Antim Ivireanu.
Volumul are scoarţe de lemn învelite în piele maron cu medalioane şi chenar
floral imprimat, o cureluşă cu cheutori metalice şi cusătura cu trei nervuri.
Blocul cărţii este format din 3 file nenumerotate şi 108 file numerotate tipo-
grafic chirilic. Titlul şi textul tipărite cu cerneală neagră sunt încadrate în chenar
tipografic.
Pe verso filei de titlu se află stema voievodului Constantin Brâncoveanu şi
stihurile reproduse mai jos împreunǎ cu prefaţa din următoarele pagini.
„Verşurĭ politice 8 asupra stemeĭ pré luminatuluĭ şi innălţatuluĭ

Domnŭ Io Constandinŭ Băsărabŭ Voevodŭ.
„Pré luminata stemă a Ţărâĭ rumăneşti
Cu cariĭ s-au încoronat vechiĭ Băsărăbeşti,
„Blagocistivuluĭ Domnŭ Constandinŭ s-au dăruit,
Că din fericită a lorŭ sămânţă s-au odrăslit.
„Şi bunele lorŭ fapte cât poate le plinéşte,
Şi ţara despre toţi vrăjmaşiĭ o păzéşte.
„Dé-ĭ Dumnezău ani mulţi cu pace să stăpânéască,
Fericitulŭ luĭ nume pururé să trăĭască“
„Celor ce s-ar întămplà a citi, Pravoslavnicĭ creştini, Bucurie.
www.cimec.ro
Carte sau lumina, Snagov 1699. Valorificare prin restaurare şi conservare | 81
Volumul conţine ca ornamente: vigniete, frontispicii, iniţiale ornate, gravuri

precum şi numeroase însemnări manuscris cu cernealǎ neagră pe cele douǎ for-
zaţuri. Hârtia este de fabricaţie manualǎ din fibre textile cu linii de apă orizontale
si filigran situat la centrul filei duble, spre cotor. Forzaţurile fixe sunt din hârtie
verjé şi remarcăm aici prezenţa pe forzaţul anterior fix a unui ex-libris semnat
Şerban Cioculescu.
Spre sfârşitul volumului, pe verso filei 105 se găsesc aceste versuri:
„Cu ajutorĭulŭ Domnuluĭ luat-au săvâşitulŭ

Acĭastă carte vrédnică de Papa ereticul,
„In luna luĭ Aprilie în treĭ-zecĭ de zile,
Era şi cursulŭ anilorŭ celŭ dela mântuire
„O mie şi şase sute şi noao-zecĭ şi noao.
Şi iarǎ slavă Domnuluĭ ci ne ajută noao.”
STAREA DE CONSERVARE
Volumul “ Carte sau lumină “ a suferit deteriorări fizico – mecanice şi biologice.
Pielea legăturii este roasă la cotor şi pe coperta I şi prezintă urme de anobi-
dae, găuri de zbor, patina vulgară. Blocul cărţii iese din coperta. Una din cele două
cureluşe lipseşte. Forzaţurile fixe sunt pătate de adeziv şi prezintă patină vulgară,
porţiuni lipsă şi urme de inundaţii. Forzaţurile mobile lipsesc.
Hârtia blocului cărţii prezintă urme de inundare în toată grosimea volumului.
Întregul bloc al cărţii prezintă tranşele franjurate și gondolări datorate variaţiilor
bruşte de umiditate şi temperatură. Corpul cărţii prezintă file desprinde din legă-
tură fisurate si pliate.
Sunt evidente pete de grăsime, pete brune, patină vulgară, fisuri marginale şi
lipsuri de material papetar, depozite de praf, pete de murdărie, pete de cerneală.
Cerneala însemnărilor transpare pe verso.
Din analiza stării de conservare şi a rezultatelor investigaţiilor biologice,
fizice şi chimice se poate concluziona că obiectul a suferit degradări combinate:
chimice, fizice, biologice ca efect al manipulării necorespunzătoare şi păstrării
sale în condiţii necorespunzătoare ca şi al atacurilor biologice.
INTERVENŢII DE RESTAURARE EFECTUATE

Comisia de restaurare a fost formată din investigator, conservator, restaura-
tori şi istoric de carte. Aceasta a analizat starea de conservare a cărţii și rezultatul
investigaţiilor fizico-chimice și biologice.
Analizele de laborator au relevat următoarele; hârtia este produsă manual
din fibre textile, Ph-ul hârtiei este 6,5, încleierea este realizată în masă, cerneala
tipografică este insolubilă în apă iar cerneala neagră a însemnărilor este parţial
solubilă. Atacul biologic este inactiv.
www.cimec.ro
Data fiind starea buna de conservare a legăturii s-a hotărât restaurarea pe

volum nedesfăcut.
Fotografierea piesei în ansamblu şi în detaliu s-a făcut pe tot parcursul proce-
sului de restaurare înainte, în timpul şi după restaurare. Desprăfuirea și îndepăr-
tarea mecanică a depozitelor de impurităţi prin pensulare uşoară sub nişa de ven-
tilaţie cu o pensula moale din păr natural. Protejarea însemnărilor şi a ștampilelor
de pe foile desprinse, cu soluţie de CMC în concentraţie 1%, aplicată în straturi
succesive. Curăţarea umedă s-a făcut prin tamponare fără a antrena fibra hârtiei
suport, pe ambele părţi cu apă călduţă şi săpun neutru insistând asupra colţuri-
lor cu patină vulgară accentuată, pe suport de plastic. Curăţarea umedă a filele
desprinse din legătură s-a făcut prin imersie cu apă la 30º și săpun cu pH neutru.
Uscarea s-a făcut prin tamponări succesive cu hârtii de filtru iar uscarea filelor
desprinse de blocul cărţii s-a făcut pe rastel, pe hârtii de filtru. Presarea uşoară
a blocului cărţii s-a efectuat cu greutăţi iar presarea filelor desprinse s-a făcut în
presa de legatorie între hârtii de filtru. Completarea lacunelor s-a făcut cu hârtie
japoneză la dublu, corespunzătoare hârtiei suport şi adeziv CMC (carboxilmetil-
celuloză) 2%. Îndepărtarea cu bisturiul a surplusului de hârtie japoneză pentru
realizarea unei suduri perfecte între hârtia suport şi cea adăugată. Consolidarea
cu văl japonez şi CMC 1,5% a zonelor cu text fragilizate sau fisurate. Restaurarea
filelor desprinse şi formarea lor în fascicol. Aducerea filelor completate cu hârtie
japoneză la dimensiunile originale ale blocului cărţii. Presarea finală a blocului
cărţii (cu greutăţi).
Restaurarea legăturii
Pielea prezintă ornamente florale şi închizători cu cureluşe din piele si cusă-
tură pe trei nervuri din sfoară subţire Corpul cărţii are capital band o singură
culoare albastru cusut pe o bandă de spalţ.
S-a păstrat coperta originală împreună cu închizătorile şi s-a restaurat la col-
ţuri. Cotorul original din piele a fost înlocuit. S-a păstrat şi ataşat capital bandul.
S-au desfăcut colţurile pentru restaurarea învelitorii.
Deoarece blocul cărţii iese din copertă a fost necesară desprinderea coperte-
lor de blocul cărţii pentru a-i forma articulaţiile şi prelungirea nervurilor.
Volumul restaurat se păstrează în caseta de protecţie în vederea depozitării
şi manipulării corespunzǎtoare. Intervenţiile de restaurare şi conservare au avut
rolul de a stagna procesele evolutive de degradare în timp a cărţii.
CONCLUZII
Această lucrare importantă a fost readusă la forma sa inițială, putând fi din
nou valorificată prin cercetare sau prin expunere. Valoarea documentară şi artis-
tică a lucrării impune asigurarea unor condiţii de păstrare şi microclimat optime,
pentru a împiedica declanşarea unor noi procese de degradare.
www.cimec.ro
Este foarte importantă măiestria şi discernământul restauratorului pentru ca

fiecare caz să fie rezolvat ţinând seama de normele de restaurare pentru realiza-
rea ansamblului de operaţiuni menite să prelungească viaţa atât de importantă a
cărţilor şi a documentelor.
BIBLIOGRAFIE
Aurel Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Ediţia a 2 a, Bucureşti,
2003
Mirela Leahu, Substanţe chimice şi materiale utilizate în restaurarea bunurilor culturale,
CPPC, 2006
Florea Oprea, Biologie pentru conservarea şi restaurarea patrimoniului cultural, Bucureşti,
2006
BNR, Revista românǎ de conservare şi restaurare a cărţii, An IV Nr. 4, 2011
Fig. 1 Carte sau luminǎ, Snagov, 1699. Coperta cu ornamente florale şi
cureluşa ruptǎ
Fig. 2 Carte sau luminǎ, Snagov, 1699. Cusǎtura pe trei nervuri şi pielea
cotorului degradatǎ
Fig. 3–5 Carte sau luminǎ, Snagov, 1699, înainte de restaurare
Fig. 6–8 Carte sau luminǎ, Snagov, 1699, după restaurare
www.cimec.ro
Fig. 1
Fig. 2
www.cimec.ro
Fig. 3
Fig. 4
www.cimec.ro
Fig. 5
Fig. 6
www.cimec.ro
Fig. 7
Fig. 8
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Intervenţii de conservare activă
aplicate asupra două piese etnografice
suport lemn şi metal aparţinând
Muzeului Regiunii Porţilor de Fier
Active conservation interventions applied
to two ethnographic pieces from wood and
metal belonging Iron Gates Region Museum
Elena Manuela Pătruţescu*
Abstract: This paper presents interventions applied over two ethnographic piece
made mainly of wood that showed xilofagelor attack. Interventions consisted in
disinfection, cleaning and consolidation. Applying these treatments were accom-
panied by a verification of the existence of the active attack of xilofagelor.
Keywords: basement of Art Museum, ethnographic pieces, wood, cleaner,
consolidation
Rezumat: Această lucrare prezintă intervențiile aplicate asupra a două piese

etnografice suport lemn, care au fost afectate de atacul xilofagelor. Intervențiile
au constat în dezinfecție, curățare și de consolidare. Aplicarea acestor tratamente
au fost însoțite de verificarea existenței atacului activ al xilofagelor.
Cuvinte cheie: demisolul clădirii Secției de Artă, piese etnografice, lemn, curățare,
consolidare
În urma verificărilor periodice efectuate în depozitele temporare din clădi-

rea Secţiei de Artă, în depozitul cu piese etnografice din lemn s-a observat rume-
guş căzut în proximitatea a două bunuri culturale, ceea ce ridica suspiciuni ale
unui atac al xilofagelor. Piesele au fost retrase din depozit şi preluate în laborator,
conform procesului verbal numărul 3293/18.08.2014, în vederea începerii unui
proces curativ dacă suspiciunea se confirma. Examinate, s-a observat că una din
piese prezenta şi galerii de zbor, acestea fiind primele semne externe ale atacului
xilofag.
* Expert conservare, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin
www.cimec.ro
90 |‌ Elena Manuela Pătruţescu
De menţionat că, imediat ce a fost constatată această situaţie, în spaţiul în

care sunt păstrate aceste piese au fost aplicate tratamente de contracarare a
eventualului atac, tratamente care au constat în dispersarea/ împrăştierea în spa-
ţiul de depozitare de aerosoli de cypermetrină. Aceste tratamente au fost repe-
tate de trei ori, conform proceselor verbale 2938/29.07.2014, 3043/31.07.2014,
3437/01.09.2014. Cypermetrina este o substanţă din clasa piretroizilor de sinteză,
insecticide non-sistemice cu spectru larg de acţiune ce acţionează prin contact.
Esterii piretroidici sunt neurotoxici şi provoacă hiperexcitaţie, apoi paralizie.
Efectul insecticid se datorează proprietăţilor lipofile ale cypermetrinei. Substanţa
acţionează letal şi asupra larvelor de insecte.
Imediat ce piesele au fost aduse în laborator, una din ele, ceacârul, care pre-
zenta găuri de zbor, a fost supusă unor verificări în baza cărora să se stabilească
forma şi natura atacului. Pentru a constata dacă atacul xilofag este activ, obiectul
în cauză, pus într-un spaţiu izolat, a fost aşezat pe o coală albă de hârtie, urmă-
rindu-se dacă apar căderi de dejecţii şi rumeguş, dar şi culoarea acestuia din
urmă. În cazul în care pe hârtie se observa că făina de lemn roasă are culoare des-
chisă şi că apar dejecţii, înseamnă că atacul insectelor este activ. Patru zile, timp
în care piesa a fost ţinută sub observaţie, nu a căzut nici rumeguş şi nici dejecţii.
Rumeguşul cădea doar dacă piesa era mişcată, culoarea acestuia fiind închisă,
semn că atacul era vechi (Fig. 8). Nu au fost observate excremente.
Pentru a identifica specia insectelor xilofage care a afectat piesa, au fost exa-
minate forma şi dimensiunile orificiile de zbor, forma, secţiunea şi traseul galerii-
lor larvare, culoarea rumeguşului. S-a observat că orificiile de zbor sunt rotunde,
cu au în diametru 1–2 mm, iar galeriile larvare au traseu neregulat şi sunt rotunde
în secţiune. Din aceste descrieri ale formelor de degradare s-a dedus că specia
responsabilă de atac este Anobium Punctatum (viermele de lemn). Acest gândac
ataca atât lemnul de esenţă tare cât şi pe cel de esenţă moale, vechimea lemnului
nefiind importanta. De asemenea, atacă în masa lemnul de răşinoase şi foioase
prelucrat.1
Anobium punctatum are o lungime de 2,5–5 mm şi are culoare brună.
Larvele au o lungime de 1–6 mm (bombate pe partea abdomenului). Semnele
exterioare ale unui atac xilofag sunt făina roasă de culoare deschisă si excre-
mentele de forma boabelor de linte. Timpul de generaţie (ciclul evolutiv) este
între 1 şi 4 ani, fiind îndeajuns pentru a distruge mult material lemnos. Femela
gândac îşi depune ouăle în crăpături, fisuri, porii lemnului sau în orificii de zbor
mai vechi. Insectele mature depun ouă iar larvele se hrănesc cu material lem-
nos formând galerii larvare în interiorul obiectului, fragilizând structura internă
a acestuia.
Ceacârul, piesă cu acţiune manuală, constituită preponderent din lemn, este
formată dintr-o parte fixă, stativul, reprezentat de 2 cadre paralele din stinghii
între care sunt montate 2 roţi mobile, fiecare roată fiind obţinută din 2 stinghii

1
Pascu, 2000, p. 60
www.cimec.ro
Intervenţii de conservare activă aplicate asupra două piese etnografice suport lemn şi metal | 91
(aşezate în cruce) fixate într-un cerc din bandă de fier. Un ax cilindric, care trece
prin mijlocul roţilor şi asigură învârtirea acestora, este prevăzut la un capăt cu un
mâner care pune în mişcare roţile. Ceacârul este o unealtă care serveşte la înfăşu-
rarea sau desfăşurarea/depănarea sulurilor de cânepă, lână, bumbac.
În laborator, la analiza (macroscopică) amănunţită a suprafeţei ceacârului au
mai fost observate depuneri de praf aderente şi mai puţin aderente, fisuri (Fig. 3,
6, 7), crăpături, pierderi de material (Fig. 3 şi 4) care au afectat capetele stinghiilor
rotative, rugină dezvoltată pe cele 2 benzi din fier (Fig. 5). Găurile de zbor vizibile
prezintă frecvenţă variabilă, cele mai multe fiind observabile pe stinghiile roţilor
(Fig. 3, 4, 6, 7, 8 şi 10) şi câteva/ mai puţine pe 3 din stinghiile stativului. Piesele
prezentau şi degradări cromatice (Fig. 1 şi 2).
După ce a fost stabilit tipul atacului, s-a trecut la aplicarea de tratamente de
curăţare şi consolidare a piesei.
Prima dată piesa a fost curăţată de praf prin perieri cu o perie moale din păr
natural pentru îndepărtarea prafului superficial depus şi o perie cu păr sintetic
pentru îndepărtarea praful aderent. Deşi au fost făcute cu mare grijă, lent, pentru
a nu provoca zgârieri, perierile mijlocului uneia din roţi au condus la desprinderi/
îndepărtări de praf de lemn (Fig. 7 şi 8), semn că lemnul din această zonă extrem
de fragilizat a fost distrus în bună parte, rămânând peretele atât de subţire încât
a cedat la perieri uşoare. Practic, în secţiunea respectivă degradările provocate
de atacul biologic erau duse într-o fază limită, interiorul fiind transformat într-o
pulbere fină de rumeguş. Formele de degradare virulente au rupt şi prăbuşit rezis-
tenţa şi structura internă, zona respectivă devenind o pojghiţă subţire de suport,
sub care, ca într-o casetă închisă, volumul materiei lemnoase s-a transformat în
pulbere şi întorcând sau mişcând piesa, conţinutul interior ocupat de rumeguş
migra spre exteriorul piesei.
După curăţarea uscată s-a trecut la curăţarea cu soluţie de white-spirt şi
gudron de huilă, soluţie ce are şi rol de dezinfectare
Pentru că anumite secţiuni prezentau slăbiri ale structurii lemnului, după
cum am arătat mai sus, s-a impus consolidarea părţilor afectate. Prin urmare, s-a
trecut la impregnarea suportului cu paraloid B72 solubilizat în diluant, în diluţii
progresive de la 2–3% la 8–10%, aplicat prin pensulări repetate, cu pauză de 24 h
între 2 pensulări. Soluţia de paraloid a fost aleasă pentru proprietăţile ei consoli-
dante şi insecticide. După consolidare, partea lemnoasă a fost înfăşurată în hârtie
şi cârpe de bumbac pentru a o proteja de praful rezultat din parcurgerea etapei
următoare – curăţarea benzilor metalice.
Pentru îndepărtarea ruginii s-a optat curăţarea mecanică, uscată, fără
demontarea benzilor. Curăţarea s-a realizat cu ajutorul unei freze cu capăt din
sârmă de oţel, apoi benzile au fost „spălate” cu alcool etilic după care peliculizate
cu 2 straturi de sol. 5% paraloid B72 în diluant
Completările zonelor lacunare au fost realizate cu ajutorul unui chit epoxidic
bicomponent, Balsite (Fig. 12), care, după uscare, au fost integrate cromatic.
www.cimec.ro
După tratare şi conservarea activă piesele s-au predate gestionarului cu pro-

ces verbal, cu recomandarea ca să fie depozitate într-un loc sănătos, neatacat de
dăunători, dar care nici să nu conţină condiţii propice pentru apariţia lor.
Conservarea preventivă a bunurilor de patrimoniu vizează împiedicarea
deteriorării acestor obiecte prin aplicarea unor pachete de măsuri care să asigure
protecţia bunurilor faţă de agresiunile externe din mediu şi pentru a împiedica,
pe cât posibil, apariţia unor procese de degradare proprii materialelor din struc-
tura obiectelor. Prevenirea atacului anobiidelor constă în crearea unui spaţiu
adecvat conservării bunurilor de patrimoniu, dar care să nu fie prielnic dezvoltării
insectelor. În acest sens este recomandată păstrarea colecţiilor la valori ale para-
metrilor climatici corespunzători (temperatura 18–200 C, U.R. 50–65%, ferite de
radiaţia luminoasă naturală, iluminatul 150–180 lx.) ventilaţii corespunzătoare,
aerisiri prin filtrarea eficientă a aerului din exterior, păstrarea obiectelor în cutii
sau ambalate astfel încât să fie ferite de praf, igienizarea corectă a spaţiilor. Vor
fi luate măsuri de precauţie împotriva vibraţiilor, incendiilor, inundaţiilor, actelor
de vandalism sau efracţiilor. Depozitarea este recomandată în poziţie orizontală.
De asemenea, montarea de aparate cu ultrasunete la ferestre, menţinerea
substanţelor repelente lângă căile de acces, trecerea prin carantină a pieselor
nou achiziţionate, verificarea periodică a pieselor din colecţie şi a spaţiilor pot
contribui la prevenirea instalării unui atac de anobiide.
Bibliografie
Moldoveanu A., 2003 Moldoveanu Aurel, Conservarea preventivă a bunurilor
muzeale, Ministerul Culturii şi Cultelor, Centrul pentru
Formare, Educaţie Permanentă şi Management în
Domeniul Culturii, Bucureşti, 2003, pag.
Moşneagu, Moşneagu Mina, Gămălie Georgiana, Coleoptere
Gămălie, 2006 dăunătoare bunurilor de patrimoniu de la Mânăstirea
Agapia, în Studii şi Comunicări. Ştiinţele Naturii Vol.
XXII/2006, p. 184–190
Pascu, 2000 Pascu Paula Dora, Problematica biodeteriorării
obiectivelor în aer liber. Parcul etnografic naţional
Romulus Vuia, în revista Peuce nr. XIII, 2000, p. 57–66
Rîşchitor P. E., Rîşchitor Patricia E., Rîşchitor Grigore, Consideraţii
Rîşchitor G., 2001 privind un atac de insecte xilofage la Muzeul Memorial
Al. I Cuza, Ruginoasa, în Monumentul. Tradiţie şi Viitor,
Iaşi, Ed. Junimea, 2001, p. 169–172
Vintilă E., 1978 Vintilă Eugen, Protecţia lemnului şi a materialelor
pe bază de lemn, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978,
280 pag.
www.cimec.ro
Fig. 1 ceacâr, înainte de aplicarea tratamentelor de conservare
Fig. 2 ceacâr, înainte de aplicarea tratamentelor de conservare
Fig. 3 ceacâr, detaliu ce evidenţiază crăpături şi găuri de zbor
Fig. 4 ceacâr, detaliu ce evidenţiază deprecieri (găuri zbor, ruginirea fierului)
Fig. 5 ceacâr, detaliu ce evidenţiază ruginirea fierului
Fig. 6 ceacâr, detaliu ce evidenţiază deprecieri (găuri zbor, fisuri, defibrări)
Fig. 7 ceacâr, detaliu ce evidenţiază deprecieri (atac xilofage, fisuri)
Fig. 8 ceacâr, detaliu ce evidenţiază culoarea rumeguşului
Fig. 9 ceacâr, detaliu în timpul curăţirii
Fig. 10 ceacâr, detaliu ce evidenţiază pierderile cauzate de atacul biologic
Fig. 11 ceacâr, detaliu în timpul curăţirii
Fig. 12 ceacâr, detaliu după consolidare şi chituire
Fig. 13 ceacâr, ansamblu după aplicarea tratamentelor de conservare
Fig. 14 vârtelniţă, ansamblu după aplicarea tratamentelor.
www.cimec.ro
Fig. 1 Fig. 2
Fig. 6 Fig. 7
www.cimec.ro
Fig. 8
Fig. 9 Fig. 10
Fig. 11 Fig. 12
Fig. 13 Fig. 14
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Restaurarea unui castron smaltuit
medieval din colecțiile Muzeului
Regiunii Porților de Fier
Restoring a enameled bowl from medieval period
belonging Iron Gates Region Museum collections
Alexandrina Elena Cincă*
Rezumat: Lucrarea prezintă etapele rerestaurării unui castron ceramic smălțuit

care a suferit deprecieri din cauza condițiilor microclimatice necorespunzătoare.
Cuvinte cheie: subsolul clădirii Secției de Artă, ceramică, restaurare.
Abstract: The paper presents steps to restore a glazed ceramic bowl that suffered
impairment because of inadequate microclimate conditions.
Keywords: basement of Art Museum, ceramic, restoration.
Încă din anul 1935 ruinele mănăstirii Crivelnic de pe Valea Coşuştei au susci-
tat interesul arheologilor. Astfel, au fost efectuate săpături în anul 1935 de către
Alexandru Barcăcilă iar mai târziu, în 1973, de către Mişu Davidescu și Stelian
Baicu.
Din materialul descoperit în săpăturile efectuate în intervalul 1935–1973 și în
anul 1980 au intrat în circuitul ştiinţific prin restaurare, expunere şi publicare un
potir şi o farfurie1 în stil bizantin.
Mai târziu au mai fost restaurate şi alte piese provenite din materialul arhe-
ologic descoperit la Mânăstirea Crivelnic, Valea Coșuștei între care un castron,
actualmente înregistrat cu numărul de inventar III 316.
Condiţiile nefavorabile de microclimat atât din depozitul Muzeului Regiunii
Porţilor de Fier cât şi din depozitul actual (temporar), condiții provocate de umi-
ditatea ambientală ridicată, au condus la înmuierea adezivului și, implicit, la
refragmentarea vasului. Această situație a fost constatată cu ocazia unui control
de rutină al pieselor, efectuat de către gestionarul colecției.
* Expert restaurator ceramică, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin
1
Stelian Baicu, Potirul de la Coşuştea, în vol. de studii şi articole Drobeta nr. 4, Drobeta Turnu
Severin, 1980, pag.141–152.
www.cimec.ro
98 |‌ Alexandrina Elena Cincă
Vasul a fost adus din depozit la laboratorul de restaurare al Muzeului Regiunii

Porților de Fier, în stare fragmentară: 9 fragmente inițiale și completarea des-
prinsă și ușor fragmentată (Fig. 1).
Din informaţiile primite de la arheologul Marian Neagoe-gestionarul colecției
din care face parte vasul, acesta a fost descoperit în urma săpăturilor efectuate în
anul 1973 pe şantierul arheologic de la Coşuştea.
Este vorba de un vas de ceramică din secolele XV – XVI, în stil bizantin cu o
deosebită valoare decorativă.
Din observaţiile asupra pastei, vasul a fost lucrat la roată din pastă semifină
cu degresant de nisip fin, glazurat. Ceramica a fost arsă bine în cuptor, oxidant,
de culoare cărămizie.
Vasul este o fructieră cu corp tronconic, buză evazată şi lăţită. Baza vasului
lipseşte – profil incomplet (Fig. 2).
La o examinare minuţioasă a fragmentelor s-a observat că la prima restau-
rare nu s-au respectat principiile şi etapele restaurării:
– fragmentele ceramice nu au fost curăţate de depunerile organice (Fig. 3);
– excesul de ipsos de la completări şi consolidări nu a fost îndepărtat, frag-
mentele ceramice prezentând depuneri de ipsos;
– exces de adeziv între canturile fragmentelor.
Vasul este incomplet, fragmentele reprezentând 40% din original (Fig. 1).
Se observă exfolieri ale smalţului pe suprafaţa interioară (Fig. 4).
Importanţa descoperirii acestui vas de ceramică pentru evoluția stilului
bizantin în atelierele ceramice locale, precum şi starea corespunzătoare a frag-
mentelor ce constituiau vasul au permis și impus restaurarea piesei.
După examinarea fragmentelor, stabilirea diagnosticului şi a tratamentelor
ce au fost aplicate precum şi după realizării documentării tuturor procedurilor, cu
respectarea principiilor fundamentale ale restaurării am primit avizul favorabil al
Comisiei de restaurare pentru propunerea noastră de restaurare.
Conform planului de restaurare s-a trecut la rerestaurarea practică a vasului.
Fragmentele ceramice şi cele de ipsos au fost etalate şi fotografiate pe supra-
feţele interioare şi exterioare, la lumină naturală şi cu blitz (Fig. 5–7).
S-a testat solubilitatea depunerilor organice de pe fragmente şi apoi s-a tre-
cut la curăţarea acestor depuneri prin imersarea fragmentelor timp de 15 minute
în soluţie degresantă şi perieri repetate cu perie de păr sub jet de apă.
Depunerile de ipsos au fost îndepărtate prin perieri uscate şi perieri sub jet de
apă cu grijă pentru a nu afecta integritatea smalţului.
Uscarea fragmentelor s-a făcut pe grătar de lemn, lent, la temperatura mediu-
lui ambiant.
Altă etapă a procesului de restaurare a fost asamblarea fragmentelor prin
lipire cu adeziv. S-a folosit pentru această operaţiune poliacetat de vinil fără plas-
tifiant, adeziv testat în alte restaurări, aplicat cu pensula pe canturile fragmente-
lor ceramice într-un strat subţire şi uniform.
www.cimec.ro
Restaurarea unui castron smaltuit medieval din colecțiile Muzeului Regiunii Porților de Fier | 99
Pentru a asigura stabilitatea pe timpul uscării, s-au fixat fragmentele cera-

mice cu cleşti metalici şi vasul a fost sprijinit în lădiţa cu nisip până la uscarea
definitivă (Fig. 8).
Următoarea etapă de restaurare a constat în completarea zonelor lipsă cu
ipsos de modelaj, pe profil de ceară dentară luat de pe zone martor.
Baza vasului s-a reconstituit prin analogie cu vase de aceeaşi tipologie.
Pentru aplicarea ipsosului s-au folosit spatule de tehnică dentară.
Finisarea completărilor s-a făcut după uscare, cu bisturiul, sită metalică şi
glass – papier de diferite granulaţii.
Pentru integrarea cromatică a completărilor cu ipsos am folosit culori tem-
pera Maimeri, un ton mai deschis decât culoarea originală, pe care le-am aplicat
cu pensula fină de păr.
Ca să protejăm completările de ipsos integrate cromatic s-a aplicat o peliculă
de răşină sintetică Paraloid B 72 – 2%, soluţie diluant Nitro 209, cu pensula fină de
păr, în două straturi. Această peliculizare protejează suprafaţa ceramicii, izolează
completările cu ipsos de agenţii externi – umiditate, praf, gaze poluante, etc. –
reduce riscul de desprindere a acestora şi face posibilă ştergerea vasului de praf.
La finalul acestei restaurări s-a obţinut un vas care păstrează amprenta tim-
pului când a fost executat, tehnica de lucru şi dimensiunile originale: o fructi-
eră cu diametrul de 31 cm şi înălţimea de 9,5 cm la interior cu decor sgrafitat în
metope unde alternează motivul în solzi de peşte cu motive vegetale şi smalţ de
culoare maro, verde pe fundal vernil (Fig. 9, 10, 11).
În paralel s-a pregătit pentru depozitarea vasului restaurat o cutie din pla-
caj, de dimensiuni potrivite în care am plasat vasul etichetat, ambalat în hârtie
neacidă.
Considerăm că restaurarea propusă și efectuată prin metoda de reîntregirea
decorului şi a cromaticii vasului va pune în valoare frumuseţea ceramicii de tip
bizantin, probabil lucrată în unele centre locale sau de import, iar vasul își va găsi
locul în expoziția bază a Secției de Istorie care se va organiza după terminarea
lucrărilor de reabilitare ale Muzeului Regiunii Porților de Fier.
Fig. 1 castron, înainte de restaurare
Fig. 2 partea originală a castronului, înainte de rerestaurare
Fig. 3 detaliu care evidențiază curățarea necorespunzătoare la restaurarea anterioară
Fig. 4 detaliu care evidențiază exfolierea smalțului
Fig. 5–7 fragmentele originale: față, verso și detaliu
Fig. 8 asamblarea fragmentelor
Fig. 9–11 castron după rerestaurare: vedere din față, spate și profil
www.cimec.ro
100 |‌ Alexandrina Elena Cincă
Fig. 1 Fig. 2
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 5 Fig. 6
www.cimec.ro
Restaurarea unui castron smaltuit medieval din colecțiile Muzeului Regiunii Porților de Fier | 101
Fig. 7
Fig. 8
Fig. 9 Fig. 10
Fig. 11
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Tipodimensionarea depozitului de
pictură de la Muzeul de artă din
Târgu Jiu (execuţie pas cu pas)
Ion Catana*
Muzeul de Artă târgujian a fost întemeiat în anul 1984 având, iniţial, locaţia în
sediul actualului Colegiu Comercial Virgil Madgearu din Târgu– Jiu.
Din aprilie 1993 a fost mutat în Parcul Central, în vila fostului dictator comunist
Nicolae Ceauşescu (Fig. 1), amplasată în apropierea operelor marelui Constantin
Brâncuşi.
În noua clădire, ridicată pentru o altă destinaţie s-a organizat un spaţiu expo-
ziţional permanent dispus pe două nivele (parter şi etaj) ce adăposteşte icoane,
pictură, sculptură în lemn şi marmură, xilogravuri şi sticlă.
Aceste bunuri culturale se eşalonează temporal din secolul al XVII-lea şi până
în zilele noastre1.
La etaj, pe latura sudică, au fost dezafectate o baie şi o uscătorie organi-
zându-se un depozit de bunuri culturale „specifice” unui muzeu de artă.
Alegerea spaţiului de depozitare mai sus amintit a fost total eronat (Fig. 3, 4),
astfel s-a decis organizarea la parter a unui depozit eficient, conform cu normele
de conservare preventivă a bunurilor culturale (Fig. 2), (doar parţial, nefiind sufi-
cient spaţiu într-o sală, pentru toate lucrările din patrimoniu).
Condiţiile generale cerute de un spaţiu în care se află bunuri culturale2:

– Una din aceste condiţii se referă la necesitatea organizării depozitelor în
acelaşi perimetru al muzeului (în cazul nostru la parter). Aceasta nu atât pen-
tru faptul că nu s-ar putea accepta o dispersare a depozitelor ci pentru că este
impusă de raţiuni ce ţin de realizarea măsurilor de prevenire a apariţiei şi răspân-
dirii focarelor de incendiu3.
* Expert conservator, Muzeul Alexandru Ştefulescu, Târgu Jiu

1
Ion Catană, Organizarea depozitului colecţiei de pictură de la Muzeul de Artă din Târgu Jiu, Litua,
XI, Târgu Jiu, 2006, p. 281–320
2
Aurel Moldoveanu, Conservarea Preventivă a Bunurilor Culturale, ediţia a II-a, Bucureşti, 2003
3
Norme de prevenire şi stingerea incendiilor, Ministerul Culturii, septembrie 1999, Bucureşti
www.cimec.ro
104 |‌ Ion Catana
Măsurile de securitate în acest sens impun izolarea spaţiilor de depozitare

cu un zid din materiale necombustibile şi cu uşile de acces ignifugate pentru a
rezista unui focar timp de două ore. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, nu s-ar
putea realiza dacă depozitele ar fi plasate în zone diferite ale muzeului.
– Căile de acces şi deschidere să fie corelate cu volumul şi masa obiectelor.
Acestea trebuie să permită pătrunderea uşoară a obiectelor în depozite, fără a
obliga la răsucirea sau înclinarea lor, ceea ce ar putea conduce la degradarea lor
mecanică.
– Blocarea ferestrelor cu materiale cu mare rezistenţă termică (panouri din
fibre minerale). Această măsură determină crearea a două avantaje deosebite:
pe de o parte ar asigura o mai mare stabilitate microclimatică în depozit, cunos-
când faptul că prin ferestre se realizează cel mai mare transfer de căldură, mai
cu seamă prin ferestrele prin care pătrund radiaţiile incidente, pe de altă parte
creşte suprafaţa de depozitare.
La blocarea ferestrelor am lăsat ca deschiderea să permită aerisirea depozitului.
– Pardoselile depozitelor să fie făcute din materiale pe care să nu se alunece,
care nu atrag praful şi care se pot curăţa uşor: gresie, linoleum etc. (am ales gresia
de culoare verde pal, ca şi panourile). Pereţii şi tavanele au fost văruite.
Tipodimensionarea nu este folosită nici în alte părţi ale lumii. Cel puţin lite-
ratura de specialitate nu o menţionează. Dintre puţinele lucrări care abordează
problemele depozitării, doar una singură menţionează posibilitatea organizării
depozitării prin tipodimensionare fără să o indice expres şi fără să discute modul
de organizare. Este menţionată doar ca o posibilitate şi nimic altceva. „O solu-
ţie alternativă este să se aranjeze colecţiile de bunuri potrivit cu mărimea şi tipul,
indiferent de sursa lor culturală, ca în depozitarea comercială. Aceasta simplifică
sistemul de depozitare şi permite obiectelor cu cerinţe ambientale similare să fie
depozitate împreună” (Johnson, 16)4.
Pentru depozitarea picturii de şevalet pe pânză am folosit cu succes următo-
rul modul: panoul batant şi fix de dimensiuni medii, poate fi considerate drept
cea mai bună tehnică de depozitare a picturilor?!.
Practica curentă arată că în absenţa unui proiect obiectele sunt expuse nu
numai la numeroase mişcări şi manipulări dar datorită aceloraşi cauze sunt impli-
cate în operaţiuni desfăşurate în contradicţie cu normele elementare de conser-
vare preventivă. Fără proiect o astfel de operaţiune cunoaşte o desfăşurare hao-
tică prin care părţi importante ale patrimoniului sunt plimbate dintr-un loc în
altul fără să se ştie unde vor fi amplasate.
Proiectarea am făcut-o pentru o plasă metalică de 5 mm şi lungimea de 2
m, lăţimea de 2 m (de Buzău, de culoare verde ca şi gresia) şi ramă din profil de
40X20 mm. Dimensiunea panoului cu rama şi plasă le-am calculat a fi de 3,5 m
lungime şi cu înălţimea de 2 m (am folosit dimensiunea plasei, iniţial calculul era

4
Idem, Conservarea Preventivă a Bunurilor Culturale, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Editura
Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2010, p. 212.
www.cimec.ro
Tipodimensionarea depozitului de pictură de la Muzeul de artă din Târgu Jiu | 105
pentru 2,5 m fapt care ar fi sporit numărul de lucrări expuse). Dimensiunea sălii
pentru depozit: înălţime de 2,8 m, lungime 6,4 m şi lăţimea de 4,5 m.
Trebuie specificat faptul că am luat în calcul şi introducerea panourilor (con-
struite în curtea muzeului), în interior prin uşile care nu permiteau panouri mai
mari de 2 metri pe diagonală. Trebuie ţinut cont şi de faptul că trebuiau trecute 5
uşi cu aceeaşi dimensiune (Fig. 11, 12).
Panourile batante (Fig. 5) (printr-o mişcare de du-te-vino în jurul unei axe ver-
ticale situate la una dintre margini) sunt montate în aşa fel ca la deschidere, să fie
ca o carte din care răsfoieşti filele. Pentru accesul la un anumită lucrare se face
rulând în stânga sau în dreapta panourile, iar pentru a lua o lucrare din partea
superioară, se foloseşte scara tip ziggurat cu 2 trepte.
În partea de jos la capătul principal al panoului, la 30 cm de capăt am postat
2 roţi (cu rolul de a se deschide silenţios şi de a păstra echilibrul (Fig. 9), la fiecare
panou acestea alternează pentru a se întrepătrunde (la un panou 30 cm. iar urmă-
torul, 35 cm… şi tot aşa). La capătul opus al panoului am prevăzut în partea de sus
(30 cm) şi cea de jos (70 cm) o ciupercă având şi rol de ţâţână (balama) (Fig. 7, 8).
Pe pereţii laterali şi faţă, au fost de asemenea amplasate panouri fixe (Fig. 10).
După finalizarea execuţiei: debitare, sudură (Fig. 13), amplasare, vopsire am
trecut la selecţia şi plasarea lucrărilor.
Lucrările le-am aşezat în poziţie verticală, prin tipodimensionare5 astfel
încât să se ocupe întreaga suprafaţa a panoului (Fig. 14–16). Pictura a fost sus-
pendată prin prindere în două puncte. Picturile au fost aşezate tematic, pe autori,
sau după oricare alt criteriu decât tipodimensionarea, ca această aşezare să folo-
sească în totalitate suprafaţa panoului.
Distanţa dintre panouri a fost apreciată în funcţie de dimensiunile lucrărilor
de artă, de spaţiul de manevră, de înălţimea panourilor (30 cm). Accesul la lucră-
rile de artă din partea superioară a panourilor a fost rezolvată prin construirea
unor scări etajate tip ziggurat, stabile, dar uşor de manevrat (deşi în partea supe-
rioară a panourilor se vor aşeza întotdeauna tablourile de mici dimensiuni).
Proiectarea amplasării unei colecţii de pictură a prezentat ceva mai multe
dificultăţi decât aşezarea unei colecţii de ceramică, sticlă şi porţelan.
Amplasarea picturilor pe panouri batante şi fixe, elimină în mare măsură
şocurile şi trepidaţiile dar solicită un spaţiu mai extins. Acest fapt a fost determi-
nant la alegerea soluţiei definitive, în funcţie, bineînţeles, şi de disponibilităţile de
spaţiu ale muzeului.
Pentru amplasarea picturilor pe panouri batante, se ia ca dimensiune de
bază lăţimea ramei picturii care devine înălţime prin aşezarea acestuia în poziţie
verticală. Picturile se aşează pe panouri în ordinea descrescândă a înălţimii lor,
în şiruri suprapuse de două sau trei rânduri, egale ca înălţime, până la epuizarea
întregii colecţii. Picturile au fost aşezate pe ambele feţe ale panourilor. Fixarea lor
s-a făcut prin suspendare în două puncte. Între tablourile aşezate alături s-a lăsat

5
Ibidem.
www.cimec.ro
106 |‌ Ion Catana
un spaţiu despărţitor de doi-trei centimetri, iar între şirurile de tablouri un spaţiu

liber de 10 cm, pentru agăţarea acestora.
La ordonarea picturilor pe panouri au fost aşezate picturile cele mai mari, la
baza, picturile medii deasupra acestora şi în sfârşit picturile de dimensiuni mici în
partea de sus a panourilor. În caz contrar există riscul grupării picturilor încât să
rezulte panouri numai cu picturi mari, panouri numai cu picturi mici etc.
Pentru calcularea necesarului de spaţiu am pornit de la documentul de bază
care îl constituie inventarul lucrărilor de pictură din patrimoniul muzeului.
Am procedat, apoi, la efectuarea tuturor operaţiilor menţionate mai înainte,
la tipodimensionare – sortarea pe teme şi autori, măsurarea lucrărilor, fotografi-
erea etc.
Am executat lucrările prevăzute pentru optimizarea condiţiilor generale de
depozitare, finisajele, aparate de control al temperaturii şi umidităţii relative (ter-
mohigrometru, dezumidificator). S-au montat instalaţiile sistemului de iluminat
potrivit prevederilor P.S.I. Totodată, s-au făcut şi unele intervenţii pentru stabili-
zarea microclimatului, prin efectuarea unor lucrări de îmbunătăţire a izolării ter-
mice. Acestea şi-au propus eliminarea sursele care provoacă oscilaţiile de tempe-
ratură, folosind materiale cu rezistenţa termică în zonele prin care se face tran-
sferul de căldură între cele două sisteme (sala de depozitare şi exterior): ferestre
şi pereţi exteriori. Neutralizarea ferestrelor conduce nu numai la eliminarea unei
surse de instabilitate dar şi la câştigarea unui spaţiu preţios (la fereastra depozi-
tului nostru am folosit pentru a estompa lumina autocolant închis la culoare, în
locul vopsirii cu vopsea spray, pe geamuri, iar draperia densă de culoare verde).
În sfârşit, o dată cu proiectul de organizare am realizat şi catalogul topogra-
fic al depozitului care, ca instrument simplu şi practic, care permite regăsirea,
instantanee aproape, a oricărei lucrări6.
Pentru identificarea panourilor am scris pe etichete, mare, codul de panou 1,
2, 3, 4…16, lucrările fiind dispuse pe ambele feţe, deci Panou 1a şi 1b, 2a şi 2 b…
etc.
Am realizat un catalog cu arc, cu exact aceleaşi lucrări de pe panourile din
depozit (Fig. 14–18), care poate fi consultat şi din birou (Fig. 19, 20).
Este necesar să existe în depozit un registru de evidenţa circulaţiei picturilor,
în el se înscriu, obligatoriu, informaţiile necesare cunoaşterii scopului pentru care
s-a scos obiectul: numărul de inventar, titlul obiectului/numele, data, activitatea
pentru care a fost solicitat obiectul, cui i s-a predat, destinaţia, data reintroduce-
rii pe panou, observaţii privind starea picturii. În locul rămas liber prin scoaterea
picturii se aşează o fişă de raft. Registrul de mişcarea picturilor poate constitui în
timp o preţioasă sursă de informaţii – parte a anamnezei picturii – care ar putea
explica evoluţia stării de conservare determinată de cota de implicare a acestuia
în activităţile muzeale.

6
Ibidem, p. 188–190.
www.cimec.ro
BIBLIOGRAFIE
Moldoveanu Aurel, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Ministerul Culturii şi
Cultelor, Centrul pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul
Culturii, Bucureşti, 2003
Idem., Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Ediţia a IV-a, revizuită şi adăugită,
Editura Cetatea de Scaun, 2011
Idem., Coroziunea obiectelor metalice şi mijloacele de apărare împotriva ei, Revista
Muzeelor, 1964, nr. 2, I, p. 153
Idem., Controlul efectelor dăunătoare ale luminii asupra obiectelor de muzeu, Revista
Muzeelor, 1967, nr. 1, IV, p. 82
Idem., Ocrotirea şi conservarea patrimoniului – latură importantă a activităţii muzeale,
Revista Muzeelor, 1984, nr. 6, XXI, p. 85
Idem., Proiectarea activităţilor de ambalare, transport şi depozitare, Revista Muzeelor,
1977, nr. 5, XIV, p. 53
Idem., Conservarea încă nerezolvată: fişa de sănătate a obiectului, Revista Muzeelor, 1976,
nr. 5, XIII, p. 36
Ion Catană, Organizarea depozitului colecţiei de pictură de la Muzeul de Artă din Târgu Jiu,
Litua, XI, Târgu Jiu, 2006, p. 281–320
King, Julie Adair, Fotografia digitală, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001
Novac Mircea, Fotografia de la A la Z, Editura tehnică, Bucureşti,1973
Varga M., Iosif I.M., Fotografia, tehnologie şi creativitate, Editura tehnică, Bucureşti, 1986
Norme de prevenire şi stingerea incendiilor, Ministerul Culturii, Bucureşti, 1999
Târnoveau Oberländer Irina, Un viitor pentru Trecut – Ghid de bună practică pentru
păstrarea bunurilor, Editura CIMEC, Bucureşti, 2002
Fig. 1. Muzeul de Artă, Târgu Jiu
Fig. 2 depozitul de pictură, înainte de organizare
Fig. 3–4 spaţiul iniţial de depozitare
Fig. 5–6 panouri batante
Fig. 7–8 balamalele panourilor
Fig. 9 roţi care asigură deschiderea silenţioasă a panourilor
Fig. 10 panouri fixe, amplasate pe pereţi
Fig. 11–12 introducerea panourilor în sala de depozitare
Fig. 13 finalizarea executării panourilor
Fig. 14–18 lucrările de pictură fixate pe panouri
Fig. 19–20 imagini ale lucrărilor de pe panouri cuprinse într-un catalog
www.cimec.ro
108 |‌ Ion Catana
Fig. 1
Fig. 2
www.cimec.ro
Fig. 3
Fig. 4
www.cimec.ro
110 |‌ Ion Catana
Fig. 5
Fig. 6
www.cimec.ro
Fig. 7 Fig. 8
Fig. 9 Fig. 10
Fig. 11 Fig. 12
www.cimec.ro
112 |‌ Ion Catana
Fig. 13
Fig. 14
www.cimec.ro
Fig. 15
Fig. 16
www.cimec.ro
114 |‌ Ion Catana
Fig. 17
Fig. 18
www.cimec.ro
Fig. 19
Fig. 20
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Un an în exil
A year in exile
Titus Bazac
Leonard Fulău*
Titus Bazac, Leonard Fulău

Înființarea Muzeului Literaturii Romane i se datorează lui Mihai Eminescu,
poetul punându-și sigiliul pe „destinul” viitoarei instituții chiar în anul cente-
narului nașterii sale (1850–1950). Conducerea de atunci a Uniunii Scriitorilor
– președintele reorganizatei S. S. R. fiind, „de jure”, Mihail Sadoveanu, iar, „de
facto”, Mihai Beniuc – a hotărât să folosească sumele neconsumate (din fondurile
alocate centenarului) pentru achiziţionarea unor documente, altele decât cele
eminesciene, aparţinând marilor scriitori, luându-se, astfel, decizia de a pregăti
impresionantul fond documentar astfel obținut, pentru a deveni patrimoniul
unei instituţii culturale de rang naţional, consacrată literaturii române.
Pe 1 iunie 1957 se înființează Muzeul Literaturii Romane, sub conducerea lui
Dumitru Panaitescu Perpessicius. Muzeul a funcționat pentru o vreme chiar în
sediul Uniunii Scriitorilor, din Șoseaua Kisellef nr. 10 (Casa Toma Stelian), coabi-
tând cu acesta. Sprijinit de câteva dintre personalitățile literare ale timpului, cu
„trecere” la autorităţi, Perpessicius a continuat activitatea de îmbogăţire a patri-
moniului literar. Primelor colecții li s-au adăugat altele – realizate prin achiziții dar
și prin donații – cuprinzând la rândul lor valoroase manuscrise, cărţi rare, acte,
corespondenta, obiecte, fotografii, tablouri, sculpturi, piese de patrimoniu literar.
În același timp, se poate spune ca nou înființatul muzeu s-a născut și sub o
„zodie norocoasă”, beneficiind și de perioada de „destindere” culturală, care a
urmat după moartea lui I. V. Stalin, când se începe renunțarea treptată la rusi-
ficarea României, prin desființarea pilonilor acestei politici antinaționale, cum
au fost Editura „ARLUS”, Editura „Cartea rusă”, Muzeul „Lenin – Stalin” și Muzeul
„Româno – Rus”. Au fost, astfel, create condițiile promovării literaturii naţionale
și, deci, al unui muzeu care să promoveze valorile autentice și care, peste ani va
primi și titulatura de „național”.
* Muzeul Național al Literaturii Române, București
www.cimec.ro
118 |‌ Titus Bazac, Leonard Fulău
După cum spuneam, noul Muzeu al Literaturii Române împărțea spațiul

cu Uniunea Scriitorilor din R.P.R., în localul somptuos al fostului Muzeu de Artă
„Toma Stelian” (evident, desființat). Inconvenientele nu au pregetat să apară din
varii cauze – fondul de documente al muzeului se mărea constant, acțiuni cultu-
rale desfășurau ambele instituții etc. – astfel că, pentru o perioadă, M. L. R.- ului i
se va repartiza, ulterior, și casa lui Mihail Sadoveanu, din strada Barbu Ștefănescu
Delavrancea, nr. 47, imobil în care locuise scriitorul după venirea, în 1904, în
București și care, la moartea acestuia, fusese declarată monument istoric. Se
impunea, cu stringență, găsirea unui sediu adecvat pentru acest nou muzeu, apt
să înglobeze, atât spații destinate expozițiilor permanente și temporare cât și
activităților conexe, de restaurare, conservare, administrative etc.
Din anul 1967, muzeul funcţionează într-un sediu nou, pe Bulevardul Dacia
(fost Strada Fundației), nr. 12. Un rol decisiv în obţinerea acestei locații l-a avut
Tudor Arghezi, a cărui intervenție energică la autoritățile de partid a avut efec-
tul scontat. Astfel, după Eminescu, un alt mare scriitor român își imprima efigia
numelui pe destinul acestei instituții.
Clădirea cunoscută sub denumirea de „Casa Kretzulescu” este una din-
tre puținele construcții din București ce păstrează nealterat stilul arhitectural
neoclasic.
Acest imobil fusese construit de marele vornic Alexandru Villara în anul 1839
in mahalaua Popa Cosma. Era considerată una dintre cele mai frumoase clădiri ale
Bucureștiului. Villara i-a oferit-o drept zestre fiicei sale Elena, la căsătoria acesteia
cu Scarlat Al. Kretzulescu. La unsprezece ani după decesul lui Scarlat Kretzulescu,
clădirea devine locuința directorului băncii „Bank of Romania”, baronul Frank. În
a doua jumătate a secolului XIX, aceasta ajunge în proprietatea statului, devenind
„Laboratorul de electricitate al Universităţii din București”, aflat sub conducerea
savantului Dragomir Hurmuzescu. Tot aici au funcționat succesiv un pension de
fete și biblioteca Ambasadei Germane. În 1948, clădirea este repartizată Muzeului
„Romano-Rus”, care este desființat în 1963. Iată ce „glăsuiește” Ghidul oficial al
Bucureștilor din 1962:
MUZEUL ROMÂNO-RUS
Str. Fundației, 4 – tel. 11.52.59. Deschis zilnic între 9 și 13 și 16–19; luni închis.
Muzeul româno-rus, deschis în noiembrie 1948, prezintă un bogat mate-
rial privind relațiile frățești de prietenie, cimentate de-a lungul veacurilor, între
poporul nostru și popoarele din Uniunea Sovietică. Muzeul cuprinde câteva mii
de piese: vestigii arheologice, stampe, fresce, hrisoave domnești, cronici, docu-
mente, tipărituri, tratate de comerț, monede, cărți, fotografii ș.a., oglindind spriji-
nul primit de poporul român din partea marelui său prieten de la răsărit, din tim-
puri îndepărtate până în zilele noastre, prietenia statornicită în decursul istoriei
între cele două popoare.”
www.cimec.ro
Un an în exil | 119
În 1967, la repartizarea acestui sediu, M. L. R. va prelua fondul istoric al defunc-

tului Muzeu „Româno – Rus”, îmbogățindu-și, astfel, zestrea cu documente ine-
dite dar și piese de numismatică, mobilier, artă plastică etc., intrând, „de facto”, în
posesia clădirii, în 1971. În această clădire – ea însăși monument istoric – muzeul
consacrat literaturii române, devenit Muzeul Național al Literaturii Române, a
desfășurat, de-a lungul timpului, o activitate complexă, de conservare, cercetare,
promovare, publicare, restaurare și punere în valoare a patrimoniului său literar,
impunându-se ca port-fanion al culturii române.
Muzeul deține circa 300.000 de piese, organizate in 250 de colecții (manus-
crise, acte, corespondența, fotografii originale, artă plastică, obiecte memori-
ale), 200 de titluri de carte veche românească, 20.000 de volume de carte rară,
8.000 de titluri de publicații periodice. Colecțiile principale ale muzeului sunt:
carte rară – biblioteci de scriitori, colecția de carte veche românească, colecția
de manuscrise: Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Alfred Margul
Sperber, Alexandru Macedonski, Paul Zarifopol, Ion Vinea, G. Dem. Teodorescu,
Ion Pillat, Adrian Maniu etc. Printre piesele excepționale se numără: Lucian
Blaga – manuscrisele volumelor de versuri „Poemele luminii”, „La curțile doru-
lui”, „Lauda somnului”, „Pașii profetului”, manuscrisele pieselor de teatru și ale
lucrărilor filosofice; Mihail Sadoveanu – manuscrisele romanelor istorice „Frații
Jderi”, „Zodia cancerului”, „Nunta Domniței Ruxandra”, „Neamul Șoimăreștilor”
și piesele de mobilier care au aparținut scriitorului; o scrisoare de la Sully
Prudhomme către Vasile Alecsandri; o scrisoare de la Marcel Proust către Anton
Bibescu; manuscrisele operei poetice a lui Al. Macedonski si mobilierul salo-
nului „Literatorul”; Dosoftei – „Psaltirea pre versuri tocmită”, 1673; Varlaam –
„Cazania” (Carte românească de învățătură), 1643; Simion Ștefan – „Noul tes-
tament de la Bălgrad”, 1648; „Biblia de la București”, 1688; Antioh Cantemir –
„Satyres”, Londra, 1755.
Sunt de amintit și evenimentele culturale de prim rang, găzduite și organizate
de către M. N. L. R., printre care se remarcă serile reunite sub titulatura „Rotonda
13” – apărute la inițiativa lui Șerban Cioculescu, fiind destinate comemorării, de
un înalt nivel științific – memorialistic și literar –, a personalităților literare dispă-
rute, ca și editarea revistei „Manuscriptum”, periodic ce dezvăluie texte și docu-
mente inedite, probabil o publicație unică la nivel mondial.
Imobilul din B-dul Dacia va fi retrocedat, în 2002, prin hotărâre judecăto-
rească, urmașilor familiei Kretzulescu.
Muzeul Naţional al Literaturii Române are în custodie 6 Case Memoriale,
organizate într-o reţea proprie.
CASA MEMORIALĂ TUDOR ARGHEZI – MĂRŢIŞOR

Tudor Arghezi achiziţionează în 1926 terenul din Dealul Mărţişorului, o zonă
periferică (pe atunci) a Bucureştiului, flancată de vecinătăţi neprielnice: Dealul
www.cimec.ro
Piscului şi Valea Plângerii (folosită atunci ca groapa de gunoi a oraşului). Treptat,

ajutat de soţia sa, Paraschiva şi de Moş Costache (primul paznic al Mărţişorului şi
ajutor de nădejde), va construi în etape casa, (începând din 1928) la ultima dintre
ele aducându-şi aportul şi arhitectul G. M. Cantacuzino (1940). Printre celelalte
construcţii şi acareturi, de mai mică însemnătate, se remarca tipografia arghezi-
ană, care va apărea în anul 1937. Ulterior, urmare a stabilirii poetului şi familiei
sale aici, ca şi a neobositei activităţi civice pe care a depus-o, întreaga zonă se va
transforma într-un mic cartier, care va purta numele de Mărţişor.
„Domeniul” MĂRŢIŞOR, se compune dintr-un teren, în suprafaţă de 1 şi ½
ha, format din trei parcele: cea de la stradă, care este flancată de aleea de acces,
cuprinde o livadă de vişini şi cireşi; cea centrală, unde se concentrează construc-
ţiile propriu-zise, casa memorială (având 20 de camere), tipografia argheziană
„Potigrafu”, căsuţa paznicilor, garajul şi magazia mică, mormintele soţilor Arghezi
precum şi (celebra) cuşca şi mormântul lui Zdreanţă; cea posterioară, care
cuprinde o fâneaţă, pomi fructiferi şi (ce a mai rămas din) via lui T. Arghezi, aici
aflându-se şi magazia mare.
Face parte din cadrul Secţiei „Case Memoriale” a Muzeului Naţional al
Literaturii Române, datorită donaţiei lui Tudor Arghezi către Statul Român (Sfatul
Popular al Capitalei), din anul 1966. Acest act a fost întărit de o nouă donaţie,
referitoare la bunurile şi operele de artă argheziene, realizată de fiica poetului
Mitzura, în anul 1992 şi autentificată, în acelaşi an, la Notariatul de Stat, sub
numărul 18100/1.07.1992.
CASA MEMORIALĂ GEORGE şi AGATHA BACOVIA

Casa este realizată de către soţia poetului, Agatha Grigorescu – Bacovia, care,
beneficiind de calitatea de profesoară, va face un împrumut la Casa Corpului
Didactic, în 1933. Terenul, pe care se află casa şi curtea, îi aparţinuse Agathei, pe
când acesta făcea parte din comuna Şerban-vodă (areal care a fost înglobat în
cadrul oraşului în 1937)
Casa, în stil modernist, la exterior, dar tip „vagon”, la interior, se compune din
7 camere. Este lipită, în partea din spate, de prima construcţie de pe acest loc, un
mic corp secundar, de două camere (unde se aflau bucătăria şi camera slujnicei).
Suprafaţa terenului, pe care se afla şi o gradină, cuprinde 48 de m.p. În parte din
spate a grădinii se află magazia (folosită iniţial pentru depozitatul lemnelor de
foc/cărbunilor).
Literaturii Române, datorită donaţiei Agathei, către Sfatul Popular al Capitalei,
operaţiune care s-a efectuat în două etape: în 1958 şi în 1965, când s-a realizat şi
etatizarea casei memoriale.
www.cimec.ro
CASA MEMORIALĂ ION MINULESCU – CLAUDIA MILLIAN

Ion Minulescu şi soţia sa, Claudia Millian, deţin acest apartament din anul 1934
(la un an după edificarea imobilului), conform Actului de vânzare – cumpărare
nr. 29712/1934, transcris de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat sub nr. 17470/1934.
Poetul a reuşit achiziţionarea apartamentului datorită unui împrumut pe care l-a
făcut la Casa Corpului Didactic (ştiut fiind că, în acea perioadă, deţinea funcţia
de Director în Ministerul Artelor). Având în vedere atât rolul şi anvergura poetului
Ion Minulescu în cadrul literaturii române, ca şi contribuţiile culturale ale soţiei
şi fiicei sale, Mioara Minulescu, (ambele artişti plastici) precum şi datorită colec-
ţiei de artă impresionante existente aici, acest apartament s-a organizat ca spaţiu
muzeal încă din 1948 („Colecţia de artă ION MINULESCU”). În anul 2001, a fost
inaugurată Casa Memorială Ion Minulescu.
Casa memorială este un apartament spaţios, de 134 m.p., situat la etajul al
II-lea al unui „imobil de raport” (cum erau denumite construcţiile de acest gen, în
perioada interbelică). Este constituit din cinci camere şi dependinţe, printre care
şi o boxă, la subsolul imobilului Claudia Millian.
Literaturii Române, datorită donaţiei fiicei poetului, Mioara Minulescu, din anul
1997, autentificată conform Încheierii de autentificare nr. 366/ 13.02.1997, fiind
transcrisă la Judecătoria Sectorului V – Bucureşti, sub nr. 1869/17.02.1997.
CASA MEMORIALĂ LIVIU REBREANU – FANNY LIVIU REBREANU

Apartamentul a fost achiziţionat de către Liviu Rebreanu în anul 1934, pentru
a-l oferi drept cadou de nuntă la căsătoria fiicei sale Puia – Florica Rebreanu cu
Radu Vasilescu. Deci, romancierul nu a locuit niciodată aici. Din cauza „vicisitu-
dinilor istoriei”, soţia scriitorului, Fanny, va fi nevoită, în anul 1948, să renunţe la
apartamentul unde a locuit împreună cu romancierul (situat pe Bd. Elisabeta),
mutându-se la fiica sa (Liviu Rebreanu murise în 1944) şi reuşind să transfere şi
să reconstituie integral camera de lucru a soţului său, alături de opere de artă,
obiecte, documente etc. ce au aparţinut romancierului. În anul 2001, în acest apar-
tament a fost inaugurată Casa Memorială Liviu Rebreanu – Fanny Liviu Rebreanu.
Casa memorială este un apartament de 100 m.p., situat la etajul al II-lea al
unui „imobil de raport” (cum erau denumite construcţiile de acest gen, în peri-
oada interbelică). Este constituit din patru camere şi dependinţe, printre care şi o
boxă, la subsolul imobilului.
Literaturii Române, datorită donaţiei fiicei romancierului Puia – Florica Rebreanu –
Vasilescu, din anul 1992, conform Încheierii de autentificare nr. 24062/29.07.1992,
fiind transcrisă la Judecătoria Sectorului V – Bucureşti, sub nr. 5837/29.07.1992.
www.cimec.ro
CASA MEMORIALĂ CIORĂNESCU

Clădirea a aparţinut academicianului Alexandru Ciorănescu, membru al unei
familii de cărturari. Pe lângă obiectele personale ale fraţilor Ciorănescu, came-
rele adăpostesc şi obiecte etnografice cu specific local. Situată între localităţile
Târgovişte şi Sinaia, a devenit casă memorială în anul 1993.
CASA MEMORIALĂ MIHAIL SADOVEANU

Casa memorială fost înfiinţată în perioada 1964–1966 de către Muzeul
Naţional al Literaturii Române, cu sprijinul familiei Sadoveanu. A fost inaugurat
în 1966 intrând în administrarea MNLR în anul 1994. Între 1944 şi 1961, clădirea a
fost folosită de Mihail Sadoveanu ca reşedinţă de vară. Clădirea conservă atmo-
sfera de epocă şi expune printre obiectele memoriale, tablourile părinţilor, un
portret şi un bust al scriitorului, o icoană din secolul al XVIII-lea, o masă floren-
tină, un şah din fildeş, pianul, sabia de samurai, obiecte de vânătoare şi pescuit,
cărţi, documente.
Anul 2015 a fost extrem de benefic, din punct de vedere al restaurării, pen-
tru Muzeul Naţional al Literaturii Române. Bugetul alocat pentru astfel de ope-
raţiuni a fost generos, fapt care ne-a permis să ne desfășurăm pe mai multe
segmente.
La Casa Memorială Tudor Arghezi s-au restaurat: ferestrele și tocăria de la
parter, Potigraful – Tipografia (am achiziționat și o tiparniță care va funcționa
pentru ca vizitatorii să poate vizualiza procesul tehnologic de tipărire), am refăcut
vinăria, s-au refăcut aleile cu spărtură de piatră.
Aspectul pietrei nu suferă în timp, ci dimpotrivă, ea poate fi din ce în ce mai
interesantă. De pildă, sunt roci bazaltice de tip vulcanic cu mari concentraţii de
fier, iar altele sunt bogate în cupru. Aceste substanţe oxidează pe suprafaţa pie-
trei, asigurându-i tonuri de maro, verde, bej, gri, albastru etc.
Avantajele pietrei naturale sunt multiple. În condiţii normale de folosire este
aproape indestructibilă. Este insensibilă la acţiunea ultravioletelor, are o rezis-
tenţă excelentă la uzură, la ciclurile îngheţ-dezgheţ şi la factorii nocivi de mediu
(ploi acide, vărsări accidentale de substanţe agresive etc.). În ceea ce priveşte
dezavantajele, nu putem să găsim decât unul singur, anume preţul de achiziţie şi
valoarea manoperei. Acestea sunt substanţial mai mari decât cele ale materiale-
lor folosite frecvent în asemenea situaţii (cimentul, pavelele etc.).
Soluţiile de montaj sunt multiple, fiecare dintre ele prezentând avantaje şi
dezavantaje. Cea mai simplă dintre ele este şi cea mai veche, ecologică şi ieftină.
Ea constă în aşezarea pietrelor direct pe pământ şi în fixarea lor tot prin interme-
diul pământului tasat. Din păcate, această soluţie are câteva neajunsuri, dintre
care cel mai important constă în faptul că buruienile pot invada cu uşurinţă aleea,
mai ales acolo unde nu există un trafic constant.
www.cimec.ro
Cea mai uzitată soluţie este cea care foloseşte betonul pentru fixarea pietre-
lor. În acest caz, betonul trebuie să fie flexibil şi să aibă o hidroizolaţie sub el.
Aleea de beton trebuie să aibă rosturi de dilataţie, unul la 16 mp. Piatra trebuie
să fie lipită cu un adeziv flexibil de exterior pentru că, la ciclurile îngheţ/dezgheţ,
betonul şi piatra au contracţii diferite. Din acest motiv vor apărea tensiuni care
vor duce în timp la desprinderea celor două materiale.
O altă soluţie de fixare a pietrei pe alee este cea în care se foloseşte un ames-
tec de ciment cu nisip. Costurile sunt mai mici decât în varianta cu beton şi timpii
de execuţie mai mici. Pe de altă parte, durata de viaţă nu este la fel de mare.
ETAPE DE LUCRU:
1. Realizarea substratului (Pământul din zona de lucru a fost bine tasat. După
aceea, a fost aşezat un pat din pietriş de granulaţie mică, cu grosimea de 10 cm.
Acesta a fost nivelat în aşa fel încât să se obţină o suprafaţă cât mai plană).
2. Turnarea stratului de beton (Betonul a fost turnat peste pietriş, într-un strat
de 7–8 cm. Pietrele au fost fixate pe stratul din beton, în aşa fel încât să se îmbine
cât mai bine. Este indicat să se verifice frecvent planeitatea).
3. Fixarea definitivă a pietrelor (În rosturile dintre pietre a fost turnat beton.
Acesta trebuie preparat mai moale, pentru a intra cu uşurinţă în toate spaţiile. O
atenţie deosebită trebuie acordată uniformizării întregii suprafeţe).
4. Finalizarea aleii (La final, a mai fost verificată încă o dată întreaga supra-
faţă. Muchiile pietrelor ieşite în afară au fost aduse la nivel prin lovire uşoară cu
ciocanul de cauciuc. Aleea a fost udată constant câteva zile, pentru evitarea cră-
păturilor. În funcţie de poziţionarea aleii, am avut încă de la început proiectată o
uşoară pantă de scurgere).
Casa Memorială George și Agatha Bacovia a beneficiat de restaurarea feres-
trelor și de restaurarea unor piese de mobilier.
De asemenea, și la celelalte două case memoriale din București, Casa
Memorială Ion Minulescu – Claudia Millian și Casa Memorială Liviu Rebreanu –
Fanny Liviu Rebreanu au fost restaurate opt icoane pe lemn de sec XIX și piese de
mobilier, incluzând un Armoniu 1910, Marca: T. Kotykiewicz – P. Titz K.u.K. Hof-
Harmonium-Fabrik, WIEN (Demontarea feroneriei și a părților fragilizate, curățirea
umedă și mecanică a piesei, înlocuirea furnirului lipsă, chituiri, tratamente insecto-
fungicide, completări ale clapelor cu material plastic în locurile unde lipsea mate-
rialul suport, curățirea ornamentelor metalice, peliculizarea lor, integrare croma-
tică, curăț area și montarea siglei producătorului, peliculizare de protecție.). Piesa
a primit Mențiune în cadrul Salonului Național de Restaurare, Craiova 2015.
O parte din obiecte au avut mucegaiuri și atac activ de anobidae.
OPERAŢII DE RESTAURARE ŞI CONSERVARE EFECTUATE:
Demontarea feroneriei și a părților fragiliate, curățirea umedă și meca-
nică a piesei, înlocuirea furnirului lipsă, chituiri, tratamente insecto-fungicide,
www.cimec.ro
completări ale clapelor cu material plastic în locurile unde lipsea materialul

suport, curățirea ornamentelor metalice, peliculizarea lor, integrare cromatică,
curățirea și montarea siglei producătorului, peliculizare de protecție.
MATERIALE ŞI SUBSTANŢE FOLOSITE:
Pentru tratarea atacului xilofag s-a folosit PER–XIL. Pentru impregnarea
părților fragilizate: Paraloid B72, încleierile au fost făcute cu clei de oase, furniru-
ire cu esență de nuc. Pentru partea de feronerie s-a folosit soluție de acid citric,
peliculizarea a fost făcută cu Paraloid B72. Finisările au fost făcute cu Shellac
natural. Tehnicile folosite au fost cele tradiționale.
Fig. 1 Muzeul Româno – Rus, deschis în 1948
Fig. 2 tipografie Tudor Arghezi
Fig. 3–5 armoniu 1910, marca: T. Kotykiewicz – P. Titz K.u.K. Hof –Harmonium – Fabrik,
WIEN, înainte şi după restaurare
Fig. 6–7 ferestrele casei memoriale M. Sadoveanu, înainte şi după restaurare
www.cimec.ro
Fig. 1
Fig. 2
www.cimec.ro
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 5
Fig. 6 Fig. 7
www.cimec.ro

25 DROBETA Restaurare Conservare XXV 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

25 DROBETA Restaurare Conservare XXV 2015

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

25 DROBETA Restaurare Conservare XXV 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.cimec.

DROBETA TURNU SEVERIN

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor şi studiilor revine în întregime autorilor

Editura Mega | www.edituramega.ro

STUDII ŞI ARTICOLE DE RESTAURARE-CONSERVARE

Alina Maria Gărău

Daniela Iamandi, Daniela Elena Ilie, Luminița Anghelescu

Daniela Iamandi, Cristina Elena Poșchină, Andrei Scărlătescu,

Luminiţa Veronica Bujancă

Raluca Mariana Casapu

Elena Manuela Pătruţescu

Alexandrina Elena Cincă

Titus Bazac, Leonard Fulău

Adela Gabriela Dumitru*

Rezumat: Lucrarea prezintă starea de conservare şi procesul de restaurare a trei

* Expert restaurator metal, Muzeul Olteniei, Craiova

DROBETA, Restaurare-Conservare, XXV/2015, p. 9–14

În momentul decopertării1 obiectul metalic urmează un proces foarte rapid

TRATAMENTUL DE RESTAURARE ŞI CONSERVARE

Materiale şi Cercetări Arheologice, vol. II, Academia Republicii Populare Române, Institutul de

Pentru restaurarea acestor piese am aplicat o curăţire mecanică sumară pen-

Rezumat: Degradările apărute în timp la textilele etnografice sunt în legătură

Abstract: The psysic-mechanical degradations appeared over time at etnograph-

* Expert restaurator textile, Muzeul Olteniei, Craiova

DROBETA, Restaurare-Conservare, XXV/2015, p. 15–22

STAREA DE CONSERVARE A PIESEI

Rezumat: Lucrarea prezintă metode și tehnici de restaurare a unui epitrahil de

* Restaurator textile, Muzeul Olteniei, Craiova

DROBETA, Restaurare-Conservare, XXV/2015, p. 23–28

STAREA OBIECTULUI ÎNAINTE DE RESTAURARE

OPERAȚII DE RESTAURARE – CONSERVARE

Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4

Fig.5 Fig. 6 Fig. 7

Fig. 8 Fig. 9 Fig. 10

DROBETA, Restaurare-Conservare, XXV/2015, p. 29–44

atmosferică, poluată cu SO2, având ca şi caracteristică distinctă aderenţa relativ

Ultima operaţiune efectuată asupra crucii a constat din hidrofobizarea

acoperită fiind în totalitate de crusta aderentă a lichenilor (Fig. 34–35), textul

(Fig. 45 și 47). Un al treilea aspect semnalat este legat de rugozitatea pronunțată

în BCŞS. Arheologie – Muzeologie – Istorie, vol. 5, 1999, p. 173.

Fig. 10 Fig. 11 Fig. 12

Fig. 14 Fig. 15 Fig. 16

Fig. 17 Fig. 18 Fig.19

Fig. 22 Fig. 23 Fig. 24

Fig. 25 Fig. 26 Fig. 27

Fig. 28 Fig. 29 Fig. 30

Fig. 31 Fig. 32 Fig. 33

Fig. 36 Fig. 37 Fig. 38

Fig. 45 Fig. 46 Fig. 47

Fig. 48 Fig. 49 Fig. 50

Daniela Iamandi, Cristina Elena Poșchină, Andrei Scărlătescu, Ștefan Mocanu

Aparţinând colecţiei de mobilier a Complexului Naţional Muzeal „Curtea

* Complexul Naţional Muzeal Curtea Domnească Târgovişte

DROBETA, Restaurare-Conservare, XXV/2015, p. 45–54

nivelul suprafeței blatului, pete negricioase de mucegai (Fig. 2), coroziune activă

valorilor estetice și funcționale ale biroului. În urma finalizării restaurării, biroul a

Fig. 11. Birou, faza finală

Luminiţa Veronica Bujancă*

Rezumat: Această lucrare prezintă restaurarea unei agende de mici dimensiuni,

Abstract The present essay introduces the restoration procedures performed on