Doina Cornea

Doina Cornea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Doina Cornea
Date personale
Născută 30 mai 1929

Brașov, România
Decedată 4 mai 2018 (88 de ani)[1]

Cluj-Napoca, România
Naționalitate română
Cetățenie România
Religie Biserica Română Unită cu Roma, Greco-

Catolică
Ocupație Traducătoare, publicistă și disidentă

anticomunistă
Activitate
Premii Premiul Rafto (1989)

Ordinul național „Steaua României”
Comandor al Legiunii de Onoare[*]
Modifică date / text
Doina Cornea (n. 30 mai 1929, Brașov, România – d. 4 mai 2018,[1] Cluj-Napoca, România) a
fost o publicistă și disidentă anticomunistă din România.
Cuprins
[ascunde]
 1Biografie
 2Activitatea politică după 1989
 3Volume publicate
o 3.1Publicistică
o 3.2Traduceri
 4Premii și distincții
 5Note
 6Bibliografie
 7Legături externe
Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie
a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.
În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de
prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză),
cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel
Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, - partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.
Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”. În 1983 a fost
destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări. Urmărirea ei
politică a fost coordonată de colonelul de Securitate Alexandru Pereș, tatăl senatorului Alexandru
Pereș (PDL).[2]
Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii
din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-
decembrie 1987).
În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare
difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni
scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.[3]
Practic, apoi a fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația
stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.[4]
Activitatea politică după 1989[modificare | modificare sursă]

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din
care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a
reminiscențelor comuniste ale acestuia. A fondat (împreună cu alții, devenind apoi
președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă
mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată
din România (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a
Fundației Culturale Memoria. A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România
liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în
volume colective (Une culture pour l'Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle
sécurité en Europe à l'aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique
Internationale, Amicizia fra i popoli).
Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Publicistică[modificare | modificare sursă]
 Liberté? Entretiens avec Michel Combes (Ed. Criterion, Paris, 1990); Libertate? (Ed.
Humanitas, București, 1992)
 Scrisori deschise și alte texte (Ed. Humanitas, București, 1991)
 Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade (Ed. Dacia,
Cluj, 1999); La face cachée des choses (Ed. Du Felin, Paris, 2000)
 Puterea fragilității (Ed. Humanitas, București, 2006)
 Jurnal. Ultimele caiete, Editura Fundației Academiei Civice, București, 2009, 288 p [5]
Traduceri[modificare | modificare sursă]
 Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Ed. Dacia,

Cluj, 1990; reeditare, Ed. Humanitas, București, 2007)
 Gânduri pentru zilele ce vin, în colaborare cu Viorica Lascu (Ed. Dacia, Cluj, 1995)
 Vladimir Ghika, Ultimele mărturii (Ed. Dacia, Cluj, 1997, reeditare, 2006)
 Vladimir Ghika, Fragmente postume (Ed. Dacia, Cluj, 2003)
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

 A primit un mare număr de distincții, titluri și premii, dintre care cele mai importante sunt:
Premiul „Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989); Doctor Honoris Causa al Universității Libere din
Bruxelles (1989); Legiunea de Onoare în grad de Ofițer (Franța, 2000); Ordinul „Steaua
României” în grad de Mare Cruce (2000).
 Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 2009)[6]
 Din partea Regelui Mihai a primit Crucea Casei Regale a Romaniei in octombrie 2009.[7]
Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b Doina Cornea a murit, 4 mai 2018, accesat în 4 mai 2018
2. ^ crji.org :: Lista cu cadrele Securitatii din perioada 1949-1989 (5)
3. ^ Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist,
București 2004, pag. 310.
4. ^ Doina Cornea a murit în locuința sa din Cluj-Napoca, mediafax.ro, 4 mai 2018 (accesat la 4 mai
2018)
5. ^ „Pedagogia suferinței“, Silvia Dumitrache, Observator cultural - numărul 473, mai 2009, accesat
la 31 ianuarie 2014
6. ^ http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-10-08&id=40935
7. ^ http://www.familiaregala.ro/uploads/docs/RHR_AR_2009.pdf
Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Interviu cu Doina Cornea, BBC Romania, 30 mai 2007
Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Doina Cornea a luat apărarea scriitorilor interziși, 24 aprilie 2009, Jurnalul Național
 Brașovenii din ’87 cereau ajutorul Doinei Cornea, 4 mai 2009, Jurnalul Național
 Despre Doina Cornea și rușinea de a fi român, 21 decembrie 2014, Adrian
Munteanu, Adevărul
Articole biografice
 Disidenta de 1000 Ron/lună, 19 Octombrie 2007, Evenimentul zilei

 Doina Cornea, într-o închisoare ambulantă la Cluj, 3 februarie 2009, Cristina Diac, Jurnalul
Național
 Doina Cornea pe baricadele luptei anticomuniste, 22 decembrie 2010, Virgil Lazar, Florina
Dobos, România liberă
 Doamna demnitatii nationale, 28 mai 2009, Nicolae Dragusin, România liberă
Interviuri
 Doina Cornea a fost bătută de milițianul ce o păzea, 18 mai 2009, Jurnalul Național
Interviuri despre Revoluție
 Interviu 14 Decembrie 2011, Adrian Pătrușcă, Evenimentul zilei

 Doina Cornea: „Nu puteam să vorbesc aproape cu nimeni”, 28 decembrie 2009, Bogdan
Stanciu, Adevărul

Doina Cornea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Doina Cornea

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Doina Cornea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Doina Cornea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Născută 30 mai 1929

Decedată 4 mai 2018 (88 de ani)[1]

Religie Biserica Română Unită cu Roma, Greco-

Ocupație Traducătoare, publicistă și disidentă

Premii Premiul Rafto (1989)

Modifică date / text

Biografie[modificare | modificare sursă]

Activitatea politică după 1989[modificare | modificare sursă]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

 Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Ed. Dacia,

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Disidenta de 1000 Ron/lună, 19 Octombrie 2007, Evenimentul zilei

 Interviu 14 Decembrie 2011, Adrian Pătrușcă, Evenimentul zilei

S-ar putea să vă placă și