26 Muzeul National XXVI 2015 10

MUZEUL NA ŢIONAL Voi.
XXVI 20 14
CASA INGINERULUI NICOLAE CERKEZ DIN BUCUREŞTI.

POVESTEA UNEI REŞEDINŢE DISPĂRUTE
ŞI A CELOR CARE AU LOCUIT -0
THE HOUSE OF ENGINEER NICOLAE CERKEZ IN BUCHAREST.
THE STORY OF A PERISHED HOUSE Al\'D OF THE PEOPLE
WHO INHABITED IT
Narcis Dorin Ion·
Abstract
The house of engineer Nicolae Cerkez has a story undoubtedly related to
the family of engineers and architects who built it and who also had an important
contribution to the urban development of Bucharest, Romania's capital, in the
early 20th century. The story of successful architect Nicolae Cerkez is linked to
the building of the Headquarters of the Finance Minister on Victoria Boulevard,
the State Printing, School of Veterinary Medicine, School of Arts and Crafts, and
more importantly the National Bank of Romania. The story of the house is detailed
by two granddaughters of Nicolae Cekez: Elisabcta Balaceanu - Stolnici and
Alexandra Bucşan in extensive interviews.
Keywords: historical buildings, Nicolae Cerkez, Bucharest, architect.
Vom încerca să prezentăm în acest articol povestea uneia dintre frumoasele

case boiereşti ale Bucureştiului de altădată, edificiu ce a aparţinut unuia dintre
inginerii şi arhitecţii care au avut o contribuţie importantă la dezvoltarea
urbanismului de la începutul secolului al XX-lea: Nicolae Cerkez.
Înainte de a prezenta istoria casei Cerkez din centrul Capitalei, care a fost
demolată în 1 964, vom încerca să schiţăm o biografie a celui care a construit-o şi
locuit-o timp de patru decenii : inginerul Nicolae (Nicu) Cerkez 1 • Asupra originilor
• Cercetător Ştiinţific, Muzeul Naţional Bran; doctor în istorie.

1 Materialele documentare şi iconografice pe baza cărora am realizat acest articol ne-au fost
puse la dispoziţie, cu generozitate, de către istoricul Ştefan D. Pleşia, strănepot al lui Nicu
Cerkez, căruia - şi pe această cale - îi mulţumim în mod deosebit. Precizăm, de asemenea,
că informaţiile genealogice şi istorice privitoare la familiile Cerkez, Hagi-Mosco şi
celelalte familii înrudite provin din materialele redactate de istoricul şi genealogistul
Emanoil Hagi-Mosco.
1 25
NARCIS DORIN ION
familiei Cerkez istoricii şi specialiştii în studii genealogice încă nu s-au pus de

acord. Reputatul istoric Ion C. Filitti - văr primar cu Emanoil Hagi-Mosco, care
avea să devină unul dintre ginerii lui Nicu Cerkez - a redactat, pe baza unor
documente de arhivă şi din colecţia familiei Cerkez, o monografie în care
menţionează o posibilă descendenţă a neamului Ccrkcz din marele sto1nic
Andronic, fratele celei de-a doua soţii a lui Vasile Lupu, domnitorul Moldovd.
Aşadar, o ascendenţă care coboară până la jumătatea secolului al XVII-lea, pentru
ramura din Moldova a familiei Cerkez, ramură din care ar descinde şi Dumitrache
Cerkez, întemeietorul familiei din Valahia3 .
Conform altor autori, cele două ramuri ale familiei Cerkez nu ar trebui
confundate, Cerkezii munteni fiind "o familie de origine greacă, înrudită cu
principele Mavrocordat şi stabilită în Valahia din secolul trecut [al XVIII-lea -
n.n.], când membrii ei avură titluri de boierie şi din care astăzi sunt mai mulţi
reprezentanţi'.4. Un alt pasionat al studiilor genealogice - scriitorul Mateiu
Caragiale - făcea următoarea adnotare la textul scris de Octav George Lecca:
"
" Cerkez din Valahia - primul, fiul unei cerkeze cu o beizadea Mavrocordat 5.
Această ascendenţă princiară legată de familia Mavrocordat a fost preluată şi în
tradiţia familiei Cerkez, succesiunea urmaşilor lui Dumitrache Cerkez (ante 1 730-
1 784) fiind următoarea: din prima căsătorie a sa, cu Smaranda Psymeno, acesta a
avut doi fii (Constantin şi Scarlat), iar cu a doua soţie, Zoiţa Cantacuzino, o fiică,
Luxandra, căsătorită cu Ion Fotino6 . Scarlat Cerkez a îmbrăţişat o carieră militară şi
administrativă, devenind căpitan în 1 795, polcovnic în 1 797, serdar în 1 802 şi
ispravnic în mai multe judeţe (Ialomiţa - 1 8 1 2, Prahova - 1 828). Ca rang de
boierie, Scarlat Cerkez a ajuns paharnic în 1 8 1 4 şi era - după cum scria nepotul
său, Iancu Cerkez - "de statură înaltă, cu mustăţi lungi şi bălane. Mai avea o forţă
corporală însemnată şi era, se vede, om al trebii cu socoteală şi îndrăzneţ"7 . Scarlat
(m. 1 828) şi soţia sa Eufrosina au avut cinci copii: Iancu ( 1 800- 1 8 1 9), Tudorache
( 1 802- 1 82 1 ), Profira ( 1 804- 1 828), Costache ( 1 807- 1 882) şi Pandele ( 1 8 1 3 - 1 959).
2 Monografia familiei Cerkez, scrisă de Ion C. Filitti, după acte prezentate de Emil 1. Cerkez
la 1925. Manuscris aflat în posesia domnului Ştefan D. Pleşia.
3 Vezi întreaga discuţie asupra originilor famil iei în documentatul studiu al lui Ştefan
D. Pleşia, Politică şi genealogie: Familia Cerkez din Ţara Românească, publicat în
"Arhiva Genealogică , II (VII), 1 995, nr. 3-4, p. 1 57- 1 65 .
"
4 Octav George Lecca, Familiile boiereşti române. Istorie şi genealogie (după izvoare autentice),
cu adnotări, completări şi desene de Mateiu Caragiale, ediţie de Alexandru Condeescu,
Bucureşti, Libra, Muzeul Literaturii Române, 2000, p. 222.
5 Ibidem.
6 Cf. Ştefan D. Pleşia, Politică şi genealogie: Familia Cerkez din Ţara Românească, în loc.
cit. , p. 1 59.
7 Iancu Cerkez, Însemnări din viata mea, caiet nr. 5, manuscris aflat în arhiva domnului
Ştefan D. Pleşia. Citat în studiul domniei sale Politică şi genealogie: Familia Cerkez din
Ţara Românească, loc. cit., p. 1 60.
126
CASA INGINERULUI NICOLAE CERKEZ DIN BUCUREŞTI. POVESTEA UNEI REŞEDINŢE
DISPĂRUTE ŞI A CELOR CARE A U LOCUIT-O
Acest Pandele Cerkez este tatăl celor cinci fraţi Cerkez - Iancu, Grigore,
Nicolae, Constantin şi Alexandru -, prin care s-a asigurat descendenţa în linie
masculină a familiei. Întocmai ca şi tatăl său, Pandele Cerkez a îmbrăţişat cariera
militară, intrând în armată la 1 2 octombrie 1 830, cu gradul de praporcic. " Aşa se
găsise cu trebuinţă - scria Pandele Cerkez în Cronica familiei ca la începutul
-
formării, până la anul 1 83 1 , să se primească în slujbă toţi feciorii de boieri, ofiţeri,

până la gradul de paharnic al tată-său" 8 . Ulterior - scrie Pandele Cerkez - "după un
şmotru ce ne-a făcut gheneralul Kisseleff, m-au înălţat la rang de parucic", ultimele
grade primite fiind cele de căpitan ( 1 834) şi maior ( 1 845), avansarea la gradul de
colonel sau agă fiindu-i refuzată de autorităţile vremii. În decembrie 1 846, Pandele
Cerkez s-a căsătorit cu Elisa Lahovary ( 1 828- 1 903) 9, fiica marelui clucer Ion
(Iancu) Lahovary şi a Bicăi Socoteanu, naşi fiind Iorgu Bibescu, fratele
domnitorului, şi soţia sa Anica Florescu, iar slujba religioasă fiind oficiată de
mitropolitul Nifon.
Căsnicia celor doi soţi a fost binecuvântată de naşterea a nu mai puţin de
nouă copii, dintre care au ajuns la maturitate doar cinci băieţi: Ion (Iancu; 1 847-
1 92 1 ) , jurist, membru al "Junimii" , înalt consilier la Curtea de Casaţie şi Justiţie,
autor al unui amplu şi foarte interesant Jurnal; Grigore (Gogu; 1 850- 1 927),
celebrul arhitect care a îmbogăţit patrimoniul nostru arhitectural cu opere
reprezentative; Nicolae (Nicu), personajul-cheie al articolului nostru; Constantin
(Ti ti; 1 854- 1 877), mort tânăr student la Paris; Alexandru ( 1 857 - 1 922), general de
cavalerie şi profesor la Şcoala Militară 1 0 • Este de remarcat faptul că toţi cei cinci
fraţi au făcut studii universitare (inginerie, arhitectură, drept şi studii militare) la
Paris şi Saint-Cyr.
Nicolae (Nicu) Cerkez - al treilea fiu în viaţă (după Iancu şi Grigore) al
maiorului Pandele Cerkez şi al soţiei sale Elisa Lahovary - s-a născut în Bucureşti,
la 2 noiembrie 1 85 1 . După o primă perioadă de şcolarizare la pensionatele Vichy şi
apoi Schewitz din Bucureşti, Nicu Cerkez a urmat cursurile liceale la Şcoala
Sfântul Sava 1 1 • Prin certificatul de absolvire "se atesta că elevul Cerkez Nicolae a
urmat în cursul anului şcolar 1 870-7 1 studiile liceale, conform programului oficial,
după cum se arată mai jos: ştiinţele matematice, ştiinţele fizice, limba latină,
R Apud Ştefan D. Pleşia, loc. cit. , p. 1 6 1 .
9 Gheorghe Bezviconi, Necropola Capitalei. Dicţionar Enciclopedic, ediţia a Il-a, revăzută

şi completată, editor Iurie Co1esnic, Chişinău, Editura Museum, 1 997, p. 7 1 .
10
Ştefan D. Pleşia, loc. cit. , p. 1 63-1 64.
11
Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, anul al VI-lea, Coala nr. 1 2, p. 89.
Este prima încercare de biografie, autorizată evident de Nicu Cerkez, ceea ce îi sporeşte
valoarea documentară.
127
NARCIS DORIN ION
ştiinţele naturale şi botanică, limba elină" 1 2• Între profesorii iluştri pe care i-a avut
Nicu Cerkez îl menţionăm pe Emanoil Bacaloglu ( 1 830- 1 89 1 ), care a predat
viitorului inginer-arhitect " sciintiele mathematice şi sciintiele physice" , după cum
scrie în certificatul în care regăsim senmătura marelui fizician, chimist şi
matematician, devenit apoi profesor la Universitatea din Bucureşti şi membru
titular al Academiei Române (din 1 879).
Interesant este faptul că Nicu Cerkez şi-a obţinut bacalaureatul la vârsta de
20 de ani, în 15 mai 1 87 1 , diploma cu nr. 1 46 din 23 iunie 1 87 1 fiind eliberată nu
de liceul unde îşi făcuse studiile viitorul inginer, ci de " Universitatea din Bucureşti,
în numele M.S. Donmitorului Românilor Carol 1" 1 3 . " Spre a se bucura de toate
drepturile ce-i acordă legea" , diploma de bacalaureat a lui Nicu Cerkez a fost
autentificată de Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, la 1 0/22 septembrie
1 8 7 1 , prin senmătura directorului C. Esarcu, legalizarea fiind făcută de Ministerul
Afacerilor Străine, prin senmătura secretarului general N. Mitilineu 14 • În 1 87 1 , la
20 de ani, Nicu Cerkez este trimis la Paris, unde - după doi ani de cursuri speciale
la liceele Louis le Grand şi Saint Louis 1 5 -, intră prin concurs, în 1 873, la Şcoala
Centrală de Arte şi Manufacturi, pe care o absolvă în august 1 876. Diploma
eliberată de Ministerul Agriculturii şi Comerţului din Franţa la 1 2 august 1 876,
preciza că - "urmare a deliberării Consiliului Şcolii din data de 6 august 1 876, din
care rezultă că d. Cerkez Nicolae, născut la Bucureşti (România), la 2 noiembrie
1 852, a satisfăcut într-un mod complet toate probele concursului" - i se acordă
acestuia "diploma de inginer de arte şi manufacturi, specialitatea de constructor" 1 6•
Întors în ţară, Nicu Cerkez a devenit, succesiv, inginer la Serviciul de
întreţinere al Căilor Ferate Române (sub conducerea lui Guilloux), inginer la
Serviciul hidraulic al portului Giurgiu şi sub-director la Serviciul hidraulic al
1 2 Certificat de absolvire, aflat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia. Documentul a fost

publicat, într-un foarte mic facsimil, şi în lucrarea domnului ing. Nicolae Şt. Noica, Banca
Naţională a României şi personalităţi din istoria construcţiilor, prefaţă de academician
Mugur lsărescu, Bucureşti, Editura Maşina de Scris, 2006, p. 1 43 . Autorul dedică un
capitol biografic ilustrat lui Nicolae Cerkez, la p. 1 4 1 - 1 5 8, bazat pe documente de familie
şi fotografii furnizate de domnul Ştefan D. Pleşia.
1 3 Diplomă de bacalaureat nr. 1 4 6 din 23 iunie 1 87 1 , aflată în arhiva domnului Ştefan
D. Pleşia.
1 4 Pe verso-ul diplomei sunt scrise traducerile în limba franceză şi legalizarea diplomei de
către Ministerul Afacerilor Străine (semnată de N. Mitilineu, secretar general, la 1 0/22
septembrie 1 87 1 ) la solicitarea Consulatului General al Franţei la Bucureşti (26 septembrie
1 87 1 ).
1 5 Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, p. 89.
16
Cf. Diplome d' ingenieur des Arts et Manufactures, eliberată la 1 2 august 1 876 de Ecole
Centrale des Arts et Manufactures, sub antetul Ministerului Agriculturii şi Comerţului din
Franţa. Document original aflat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.
1 28
DJSPĂRUTE ŞI A CELOR CARE A U LOCUIT-O
statului ( 1 880) 1 7 • La scurt timp după absolvirea studiilor şi angajarea ca inginer,

Nicu Cerkez va deveni - alături de fratele său Grigore Cerkez - membru al
Societăţii de Arhitecţi şi Ingineri din România, înfiinţată în aprilie 1 876, sub
conducerea arhitectului Alexandru Orăscu. Scopul societăţii era "strângerea
relaţiilor dintre membri, ţinerea în curentul ştiinţei în raport cu timpul, conferinţe
asupra rezultatelor practice obţinute în lucrări, formarea unei biblioteci,
abonamente la ziare ştiinţifice şi tehnice, publicaţiunea unui buletin al societăţii" 1 8 •
Alături de doi dintre iluştrii membri ai acestei societăţi, Anghel Saligny şi Ioan G.
Cantacuzino, Nicu Cerkez va fi şi membru societar fondator al Societăţii
Politehnice, înfiinţată la 6 decembrie 1 88 1 . Este a doua organizaţie profesională a
inginerilor şi arhitecţilor în care Nicu Cerkez devine membru de vază. La
despărţirea Societăţii Politehnice pe secţiuni, Nicu Cerkez devine membru al
Secţiei de Arhitectură.
Un deceniu mai târziu, la 26 februarie 1 89 1 se constituie Societatea
Arhitecţilor Români cu scopul declarat de a pune "întrucâtva la adăpost interesele
ce decurg zilnic din lucrările ce iau din ce în ce mai întinsă propăşire, iar pe de alta,
de a da impulsiune, de a da viaţă corpului nostrum de arhitecţi, ce astăzi se găseşte
risipit" 19• Între membrii fondatori ai Societăţii Arhitecţilor Români îi regăsim pe
fraţii Nicolae şi Grigore Cerkez, care semnează procesul-verbal de constituire
alături de cele mai de seamă personalităţi din domeniu: Alexandru Orăscu, Carol
Beniş, M. Capuţineanu, George Duca, Alexandru Săvulescu, Ion Socolescu,
Dimitrie Maimarolu, George Mandrea, Ion Mincu, Ştefan Ciocârlan, Toma
Socolescu, Nicolae Gabrielescu, George Sterian, F. Xenopol şi alţii20 •
Societatea Geografică Română din Bucureşti, condusă de A. Cantacuzino,
a fost o altă organizaţie ştiinţifică al cărei membru a devenit Nicu Cerkez, în ziua
de 1 / 1 3 octombrie 1 8762 1 • La 1 5 octombrie 1 876 - prin adresa nr. 43 1 semnată de
preşedintele A. Cantacuzino şi secretarul G. 1. Lahovary - Societatea Geografică
Română avea "onoarea de a-l anunţa" pe Nicu Cerkez că "în şedinţa de la 1 1 1 3
octombrie, după propunerea dlor Cantacuzino şi Lahovary, conform art. 30, sunteţi
17 Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, p. 89.

8
1 Şerban Orăscu, Nicolae Mihăileanu, Alexandru Orăscu, Bucureşti, Editura Tineretului,
1 966, p. 1 26.
1 9 Arhitect I . D. Enescu, După o jumătate de veac, în revista Arhitectura. 1891-1941.
Semicentenaru/ Societăţii Arhitecţilor Români, 1 ianuarie - 1 martie 1 94 1 , anul VIII, nr. 1 ,

redactor arhitect Victor Smigelschi, p . 7.
2 0 Ibidem.
2 1 Diploma nr. 1 3 8/ 1 3 octombrie 1 876 a Societăţii Geografice Române din Bucureşti.
Document original din arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.
129
NARCIS DORIN ION
votat şi primit ca membru temporar al Societăţii Geografice Române. Totodată, vi

se alătură pe lângă aceasta şi statutele Societăţii"22•
Nicu Cerkez a făcut parte dintre membrii fondatori ai altei organizaţii
culturale importante: Societatea Enciclopedică Română, înfiinţată la 7 februarie
1 882 sub conducerea lui Bogdan Petriceicu Haşdeu. Este ales chiar membru în
Comitetul Societăţii Enciclopedice Române, alături Theodor Arnan, Alexandru
Macedonski şi Constantin Olănescu23 . A avut o bună colaborare şi cu Academia
Română, căreia i-a făcut o importantă donaţie: aparatul fato care i-a aparţinut lui
Ioan (Zizin) Cantacuzino, fapt pentru care secretarul general, D. A. Sturd.za, îi
adresa lui Nicu Cerkez - la 1 3 februarie 1 907 "cele mai vii mulţumiri pentru
-
sfaturile de bun cunoscător ce aţi dat colegului nostrum, dl 1. Bianu, la facerea

atelierului fotografic din localul Academiei şi pentru bunăvoinţa cu care aţi cedat,
pe un preţ modest, aparatul fotografic"24•
După Războiul de Independenţă din 1 877- 1 878, inginerul Nicu Cerkez este
delegat de guvernul român "pe lângă generalul comandant şef al comunicaţiilor
militare ruse din ţară, spre a apăra interesele C.F.R. în regularea despăgubirilor de
transport al armatelor imperiale pe liniile române şi spre a negocia răscumpărarea
liniei ferate militare ruse Frăţeşti-Dunăre la Zimnicea"25• Ca o recunoaştere a
contribuţiei sale la negocierile cu partea rusă, în 7 noiembrie 1 878 inginerul Nicu
Cerkez va fi decorat de ţarul Rusiei cu "Crucea Sfântului Stanislas" şi cu "Medalia
Războiului ", pentru civili26• Prin adresa nr. 1 044 1 din 7 noiembrie 1 878, generalul
maior Padimoff, şef al trupelor de Geniu ruseşti, îi scria lui Nicolae Cerkez -
"comisar special, delegat al guvernului român pe lângă şeful comunicaţiilor
militare ale armatei ruse" - că "urmare a raportului meu către Şeful Comunicaţiilor
Militare, Excelenţa Sa a binevoit să mă autorizeze a vă înmâna medalia de bronz,
instituită în memoria ultimului război împotriva Turciei. Îmi face o vie plăcere,
Domnule, de a vă trimite alăturat medalia şi de a vă exprima în acelaşi timp
recunoştinţa noastră pentru solicitudinea pe care aţi pus-o întotdeauna în rezolvarea
diverselor probleme pe care le-am avut de tratat împreună"27 •
22 Adresa nr. 43 l / 1 5 octombrie 1 876 a Societăţii Geografice Române; document original

aflat în arhiva dlui Ştefan D. Pleşia.
23 Nicolae Şt. Noica, Banca Naţională a României şi personalităţi din istoria constrocţiilor,
p. 1 47.
24 Adresa nr. III. 891 din 13 februarie 1 907 a secretarului general al Academiei Române
către Nicu Cerkez; document original păstrat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia. Pentru
aparatul foto respectiv, Nicu Cerkez a primit 500 lei din partea Academiei.
2 5 Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, p. 89.
26 Ibidem.
27 Adresa nr. 1 0441 din 7 noiembrie 1 878, a generalului maior Padimoff, şef al trupelor de Geniu
ruseşti, către Nicu Cerkez. Document original aflat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.
1 30
DJSPĂRUTE ŞI A CELOR CARE A U LOCUIT-O
În anii unnători, Nicu Cerkez a ocupat succesiv funcţia de arhitect-şef la

trei mmtstere: Ministerul de Finanţe, Ministerul Agriculturii, Industriei,
Comertului şi Domeniilor ( 1 883- 1 889i8 şi, în final, Ministerul Cultelor şi
Intrucţiunii Publice ( 1 890- 1 89 1 ), unde a fost şi şef al Serviciului construcţii. În
această calitate de arhitect-şef al unor importante ministere, inginerul Nicu Cerkez
a contribuit substanţial la ridicarea unora dintre cele mai importante edificii ale
capitalei României, cum ar fi: aripa nouă a sediului Ministerului de Finanţe din
Calea Victoriei, colţ cu Calea Griviţei ( 1 88 1 , cu supraetaj ări din 1 884), care
adăposteşte astăzi Muzeul Colecţiilor de Artă din Bucureşti; Imprimeria Statului
(cu sediul pe bulevardul Elisabetai9 ; Şcoala Superioară de Medicină Veterinară
( 1 886)3 0; Şcoala de Arte şi Meserii ( 1 900; situată pe strada Polizu)3 1 ; clădiri pentru
Ministerul Agriculturii, Comerţului, Industriei şi Domeniilor, aripa nouă din Calea
Victoriei ( 1 884)32. Tot în Bucureşti, Nicu Cerkez a mai construit Palatul Societăţii
Petrolifere " Steaua Română" , situate vis-a-vis de Ministerul Agriculturii şi
Domeniilor şi - împreună cu arhitectul Băicoianu - vechiul local al Curţii de
Conturi, transfonnat ulterior prin supraetajare. "Cele două clădiri cunoscute ca ale
sale - aprecia arhitectul Toma T. Socolescu, un fin cunoscător în materie -
dovedesc studii serioase, fiind două realizări dintre cele mai reuşite în această
arhitectură"33. Inginerul Nicu Cerkez a lucrat şi în ţară, în Ploieşti construind
vechiul local al Băncii Naţionale34, ulterior modificat, iar în judeţul Vâlcea i se
datorează construcţia Hotelului şi Stabilimentului de Băi din Călimăneşti35,
28 Cezara Mucenic, Bucureşti. Un veac de arhitectură civilă. Secolul al XIX-lea, Bucureşti,

Editura Silex, 1 997, p. 56.
30 Nicolae Şt. Noica, Lucrări publice în vremea lui Carol 1. Acte de fundare şi medalii
comemorative, prefaţă de acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României,

ediţie îngrij ită de Stelian Ţurlea, Bucureşti, Editura Cadmos, Asociaţia Kultura, 2008, p.
1 30- 1 33 . Actul de fundare a Şcolii Superioare de Medicină Veterinară este datat 25
martie 1 886 şi a fost semnat de regina Elisabeta, regele Carol 1 , mitropolitul primat
Calinic Miclescu, Ion C. Brătianu, Anastasie Stolojan şi - alături de mulţi alţii - de arhitectul
Nicu Cerkez, autorul planurilor clădirii.
31 Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, p. 90; Nicolae Şt. Noica, Lucrări
publice în vremea lui Carol 1. . . , p. 1 24- 1 29. Î n Actul de fundare din 25 martie 1 886 este
menţionat la loc de cinste numele arhitectului Nicolae Cerkez, autorul proiectului.
32 Cezara Mucenic, Bucureşti. Un veac de arhitectură civilă. . , p. 56, cu reproducerea
.
faţadei clădirii la p. LXIII, foto 44.

33 Arh. Toma T. Socolescu, Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în epoca modernă.
1800-I925, Bucureşti, Editura Caligraf Design, 2004, p. 69.

34 Ibidem.
131
NARCIS DORIN ION
inaugurat în anul 1 8853 6• În Bucureşti, cu ocazia Expoziţiei Naţionale organizate în

Parcul Carol în anul 1 906, Nicu Cerkez construieşte împreună cu fratele său,
arhitectul Grigore Cerkez, Pavilionul Agriculturii37 • Recepţia finală a lucrării s-a
făcut la 1 5 noiembrie 1 906, prin semnarea procesului-verbal de către arhitecţii
Ştefan Burcuş, Victor G. Ştefănescu şi Gr. N. Greceanu38• Ca o concluzie - în
opinia Cezarei Mucenic - lucrările lui Nicu Cerkez vădeau "eclectism cu repertoriu
predominant neoclasic la locuinţe şi neoclasicism de factură franceză la clădirile
publice"3 9 .
În dubla sa calitate de inginer-constructor şi arhitect, Nicu Cerkez a făcut
parte din mai multe comisii de verificare a unor proiecte şi lucrări de construcţie a
unor edificii importante. Astfel, în anul 1 890 Nicu Cerkez a participat - alături de
Gr. Manu şi Bogdan Petriceicu Haşdeu - la lucrările comisiei pentru analiza stării
localului Arhivelor Statului de la Mănăstirea Mihai- Vodă40 . În acelaşi an, Nicu
Cerkez a făcut parte - alături de arhitectul Mihail Capuţineanu şi inginerul Scarlat
Vârnav - şi din comisia tehnică consultati vă care a răspuns de construirea Palatului
de Justiţie ( 1 890)4 1 •
Şi în cazul altui edificiu public important al Bucureştiului începutului de
secol XX - Palatul Bursei - s-a făcut apel la experienţa inginerului Nicu Cerkez.
Astfel, la 6 aprilie 1 907, Camera de Comerţ şi Industrie din Bucureşti îl informa pe
inginerul Nicu Cerkez că "a pus la concurs întocmirea unui ante-proiect pentru
construirea unui Palat al său şi al Bursei. În acest scop, s-au făcut publicaţiunile
necesare, conform alăturatului program şi s-au depus de către concurenţi 1 1 ante
proiecte, care se află expuse în localul acestei Camere"42 • În adresa semnată de
preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie, industriaşul George G. Assan, se arăta
apoi că "avem onoarea de a vă aduce la cunoştinţă că sunteţi numit din partea
Camerei noastre membru în juriul însărcinat cu judecarea proiectelor şi cu
36 V. Berbece, V. Botvinic, Călimăneşti-Căciulata, ediţia a Il-a, B ucureşti, Editura Sport

Turism, 1 978, p. 2 1 .
37 Bucureştii în imagini în vremea lui Carol 1. Expoziţiunea Generală Română din 1906,
text de Nicolae Şt. Noica, Bucureşti, Editura Fundaţiei Pro şi Asociaţia Kultura, 2006, p. 7.
38 Virgiliu Z. Teodorescu, Un parc centenar. Parcul Carol !, Bucureşti, Muzeul Municipiului
Bucureşti, 2007, p. 60. Autorul confundă pe Arta Cerkez cu Nicu Cerkez, probabil dintr-o
lectură greşită a iniţialei numelui (AIN), dar precizează într-o notă ulterioară că este vorba
de "fraţii Cerkez" care solicită achitarea devizelor construcţiei (nota 383, p. 441 ) . Alături
de firmele celor doi fraţi Cerkez, la lucrări a mai participat şi antrepriza lui F. Schmidts.
Întreaga lucrare a costat 87.332,50 lei.
39 Cezara Mucenic, Bucureşti. Un veac de arhitectură civilă ... , p. 56.
4 0 Nicolae Şt. Noica, Banca Naţională a României şi personalităţi din istoria construcţiilor,
p. 1 48- 1 49.
4 1 Cezara Mucenic, Bucureşti. Un veac de arhitectură civilă ... , p. 56.
42 Adresa Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti nr. 523 din 6 aprilie 1 907, semnată
de G. G. Assan; document original aflat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.
1 32
CASA INGINER ULUI NICOLAE CERKEZ DIN BUCUREŞTI. POVESTEA UNEI REŞEDINŢE
distribuirea premii lor şi vă rugăm să binevoiţi a primi această însărcinare" 43 •

O săptămână mai târziu, la 1 4 aprilie 1 907 - după jurizarea şi adjudecarea
proiectului câştigător, alcătuit de arhitectul Ştefan Burcuş ( 1 87 1 - 1 928)44 - George
G. Assan revenea cu o adresă către Nicu Cerkez prin care îi "exprima mulţumirile
noastre pentru bunăvoinţa şi osteneala ce aţi depus în examinarea proiectelor
clădirei Palatului Bursei şi Camerei de Comerţ pentru decernarea premiilor. Odată
cu aceasta, ne facem o plăcută datorie de a vă remite suma de 500 lei, drept
onorariu, rugându-vă să binevoiţi a semna alăturata chitanţă pentru justificarea
noastră':o45.
Cu toate aceste realizări importante, numele inginerului-constructor Nicu
Cerkez rămâne fundamental legat de lucrările de construcţie a Palatului Băncii
Naţionale a României, lucrări pe care le-a executat şi coordonat după planurile
arhitecţilor francezi Cassien Bernard şi Albert Galleron. În "Actul de fundare a
Băncii Naţionale" - redactat în "a douăsprezecea zi a lunii iulie, anul una mie opt
sute opt zeci şi patru al erei creştine, sub domnia Majestăţilor Lor Regelui Carol 1
şi Reginei Elisabeta, fiind preşedinte de Consiliu şi ministru de Interne Ion C.
Brătianu" - numele inginerului Nicu Cerkez este menţionat la loc de cinste: " s-a
pus temelia clădirei din Bucuresci a Băncei Naţionale a României, după planurile
dresate de arhitecţii Cassien Bernard şi Albert Galleron din Paris, revăzute şi
executate de Nicolae Cerkez, inginer-arhitect, director general al lucrărilor, asistat
de C. Băicoianu, arhitect-ajutor':o46 •
Cel care 1-a propus, în 27 octombrie 1 883, pe Nicu Cerkez ca antreprenor
general şi arhitect coordonator al lucrării a fost Eugeniu Carada, directorul Băncii
Naţionale a României, care a precizat într-o notă aprobată de Consiliul de
Administraţie următoarele: " Construirea Băncii Naţionale a României se va face
direct de către Administraţiunea Băncii, sub conducerea unui arhitect român,
putându-se da în întreprindere lucrările parţiale după specialităţi. Dl. N. Cerkez
este numit arhitect primar al construcţiunii, cu obligaţiunea de a supune aprobării
43 Ibidem.
44 Arhitectura. 1891-1941. Semicentenarul Societăţii Arhitecţilor Români, 1 ianuarie - 1
martie 1 94 1 , p. 87-88 (sunt publicate planul parterului, Sala Bursei, detaliu de colţ cu
intrarea principală şi vederea faţadei din str. Smârdan).
4 5 Adresa Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti nr. 582 din 14 aprilie 1 907, semnată
de G. G. Assan; document original aflat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.

4 6 Actul de fundare a Băncii Naţionale a României, publicat în facsimil de Nicolae Şt.
Noica, în volumul Lucrări publice în vremea lui Carol I. A cte de fundare şi medalii
comemorative, prefaţă de acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a
României, ediţie îngrijită de Stelian Ţurlea, Bucureşti, Editura Cadmos, Asociaţia Kultura,
2008, p. 63.
1 33
NARCIS DORIN ION
băncii numirea ajutoarelor de care va avea trebuinţă în execuţiune"47 • O fotografie

de epocă, datată 1 883- 1 888, îi înfăţişează pe arhitecţii Nicu Cerkez şi Constantin
Băicoianu, alături de Anton Carp şi Eugeniu Carada, pe şantierul Băncii Naţionale,
în mij locul muncitorilor. În dreptul lui Nicu Cerkez este scris: "inginer-arhitect,
directorul lucrărilor clădirei"48.
La 9/2 1 noiembrie 1 883, Consiliul General al Băncii Naţionale a României
a decis încheierea unui contract cu inginerul-arhitect Nicu Cerkez pentru
terminarea proiectelor cu toate detaliile lor şi pentru conducerea lucrărilor
şantierului. În acelaşi timp a fost înfiinţat şi un Serviciu Tehnic, condus de Nicu
Cerkez, care era retribuit lunar cu 1 000 lei. În faţa aceluiaşi Consiliu General al
Băncii, Nicu Cerkez a prezentat, la 1 5/27 februarie 1 884, planul fundaţiilor
viitorului palat, aprobat şi pus în executare49 • Inaugurarea oficială a lucrărilor a
avut loc la 1 2/24 iulie 1 884, acestea fiind finalizate către sfârşitul anului 1 888. În
februarie 1 889, un document emis de Consiliul de Administraţie menţiona că
"execuţia palatului este aproape terminată, cu excepţia lucrărilor de decoraţie
interioară ale unor părţi ale clădirii"50 •
Alături de munca de antreprenor al unor lucrări importante din Bucureştiul
sfârşitului de veac XIX şi începutul celui următor, inginerul Nicu Cerkez a avut şi
o intensă activitate universitară, fiind, timp de aproape trei decenii de ani ( 1 882-
1 9 1 1 ), profesor de fizică industrială la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele5 1 • În
anul 1 882 numele lui Nicu Cerkez apare înscris în "Tabela cu numele directorilor
şi profesorilor şcoalei la diferite epoce" , alături de cel al fratelui său, arhitectul
Grigore Cerkez, care era deja profesor încă din anul 1 88 1 52• Pentru anul 1 882, Nicu
47 Cristina Ţurlea, Banca Naţională a României. Cronica restaurării Palatului vechi.

Strada Lipscani nr. 251 National Bank of Romania. Chronicle of the 0/d Pa/ace
Restoration, 25 Lipscani Street, cuvânt înainte de acad. Mugur lsărescu, guvernatorul
Băncii Naţionale a României, ediţie îngrijită de Stelian Ţurlea, Bucureşti, Editura Cadmos,
20 1 0, p. 32.
48 Legendă pe fotografia de epocă din arhiva domnului Ştefan Pleşia, pe care a publicat-o
pentru prima dată Nicolae Şt. Noica, în lucrarea Banca Naţională a României şi
personalităţi din istoria construcţiilor, p. 1 56; reluată şi la Cristina Ţurlea, Banca
Naţională a României. Cronica restaurării Palatului vechi, p. 37.
49 Vezi, pe larg, monografia realizată de acad. Mugur lsărescu, Sabina Mariţiu, Romeo
Cârjan, Palatele Băncii Naţionale a României. Volumul 1. Palatul Vechi, Banca Naţională a
României, 20 1 2, f. e., p. 57-59.
5° Cristina Ţurlea, Centrul istoric financiar-bancar al Bucureştilor, cuvânt înainte de acad.
Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, ediţie îngrijită de Stelian
Ţurlea, Bucureşti, Editurile Kadmos şi Meronia, 20 1 1 , p. 25.
51 Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, p. 90 .
52 Nicolae Şt. Noica, Şcoala Naţională de Poduri şi Şosete din Bucureşti. 125 de ani,
cuvânt înainte de academician Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României,

ediţia 1, Bucureşti, Editura Vremea, 20 1 0, p. 1 14.
1 34
Cerkez apare şi cu un înlocuitor la curs, Luigi Giulini, fapt care nu se mai repetă în
anul 1 883, când fiecare ţine cursuri separate. Numele inginerului Nicu Cerkez
apare în Tabela mai sus citată până în anul 1 90653. La începutul carierei sale
universitare, Nicu Cerkez a fost repetitor de cursuri ( 1 9 august 1 882), devenind
apoi - la scurt timp - profesor de motoare cu abur, cu aer şi hidraulice (29
octombrie 1 882). După înfiinţarea cursului de maşini, Nicu Cerkez a predat, ca
profesor titular, cursul de fizică industrială, până în momentul retragerii sale la
pensie, la 1 aprilie 1 9 1 1 54 •
Ca orice membru al marii boierimi, Nicu Cerkez a intrat în 1 888 în
politică, aderând la Partidul Conservator, apoi la ramura desprinsă din acesta, care
a format Partidul Constituţional ( 1 mai 1 89 1 ) condus de Petre P. Carp55, viitorul
său cuscru, căruia i-a rămas mereu fidel. În această calitate, Nicu Cerkez devine în
1 892 deputat în colegiul II de Ilfov5 6 . În noul Parlament, Nicu Cerkez a devenit
membru al Comisiei de buget, calitate în care a fost - în toate sesiunile Legislaturii
- raportorul bugetului C.F.R. şi al bugetului Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii
Publice. În Parlament, Nicu Cerkez a mai fost raportorul Legii stabilirii etalonului
de aur în ţară, prezentată de ministrul de Finanţe Menelas Gherrnani şi raportorul
Legii învăţământului profesional, prezentată de Petre P. Carp în calitatea sa de
ministru al Industriei şi Comerţului. În 1 9 1 1 a fost ales senator în Colegiul 1 de
Buzău şi membru în Comisia de răspuns la Mesajul Coroanei 5 7 .
Nicu Cerkez a fost un membru marcant al Jockey-Clubului Român, fiind
ales în această societate elitistă la 1 5/27 februarie 1 897 5 8 . La Automobil-Clubul
Român - organizaţie înfiinţată la 5 aprilie 1 904, al cărei prim-preşedinte a fost
George Valentin-Bibescu - Nicu Cerkez a deţinut funcţia de vicepreşedinte59 .
Consiliul de Administraţie al Fundaţiei Aşezămintelor Brâncoveneşti 1-a numărat
printre membrii săi şi pe Nicu Cerkez, tradiţie păstrată şi de unul dintre ginerii săi,
Emanoil Hagi-Mosco. În anul 1 88 1 , datorită spiritului său de bun organizator, Nicu
Cerkez a fost numit comisar extraordinar pe lângă Comitetul Executiv de
53 Ibidem, p. 1 1 5- 1 1 8. Autorul reproduce în facsimil "Tabela cu numele directorilor şi

profesorilor şcoalei la diferite epoce" , din anul 1 852 până în anul 1 906.
54 Ibidem, p. 1 20.
55 Vezi Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ioan Scurtu, Partidele Politice din
România (1862-1994). Enciclopedie, Bucureşti, Editura Mediaprint, 1 995, p. 43-46.

56 Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, p. 9 1 . Î n lucrarea lui George D.
Nicolescu, Parlamentul Român. Biografii şi portrete. 1866-1901 (Bucureşti, Editura 1. V.

Socec, 1 903) nu apare biografia deputatului Nicu Cerkez.
5 7 Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, p. 9 1 .
58 A dresa nr. 3 3 din 1 5/27 februarie 1 897 a Jockey-Club - Comitetul Cercului. Document
original păstrat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.

59 Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, p. 9 1 .
1 35
NARCIS DORIN ION
organizare a serbărilor prilejuite de încoronarea primilor suverani ai României,

regina Elisabeta şi regele Carol 160 . Ca o recunoaştere a multelor sale merite, Nicu
Cerkez a fost decorat cu unnătoarele ordine şi medalii: Crucea ordinului rus Sf
Stanislas, el. a III-a ( 1 88 1 )6 1 , pentru activitatea depusă ca delegat al României pe
lângă comunicaţiile militare ruse în 1 878; Coroana României, în grad de ofiţer (2 1
iunie 1 882)62 şi apoi de comandor ( 1 O mai 1 895) 63 ; Steaua României în grad de
ofiţer ( 1 0 mai 1 890)64 ; Medalia Jubiliară Carol l (28 decembrie 1 905)65•
Încununarea supremă a venit în anul 1 9 1 1 , când Nicu Cerkez a primit Legiunea de
Onoare a Franţei, în grad de cavaler66 .
La 25 ianuarie 1 887 N ieu Cerkez s-a căsătorit cu Maria (Meta; august 1 866
- noiembrie 1 946), fiica lui Nicolae Iacovaki - fost prefect şi senator - şi a soţiei
sale Smaranda, fiica marelui agă Petrache Poenaru şi a soţiei sale Calliope (născută
Hrisoscoleu), de la care intră în posesie moşia de la Slobozia-Câlnău (în judeţul
Buzău), cumpărată de Petrache Poenaru. Din această căsătorie se nasc succesiv mai
întâi trei băieţi - în 1 888 - Andrei, 1 890 - Scarlat şi 1 89 1 - Constantin - morţi în
fragedă pruncie, iar apoi urmează trei fete care au supravieţuit: Maria-Simona
(născută la 22 august 1 892), Maria-Nicola (născută la 25 mai 1 894) şi Maria
Cristina (născută la 8 decembrie 1 895).
În toamna anului 1 9 1 1 , familia Nicu Cerkez pleacă la Paris pentru a
perfecţiona educaţia fiicelor sale, care au urmat diverse cursuri şi conferinţe la
Sorbonna şi les Annales din rue Saint Georges. În această perioadă fiica sa Maria
Nicola a urmat cursuri de pian şi a frecventat assiduu sălile de concert pariziene,
Gaveau şi Theatre des Champs Elysees, unde a putut asculta pe unii dintre cei mai
mari muzicieni ai momentului, cum ar fi Alfred Cortot, Jacques Thibaud, George
60 Ibidem, p. 89.
61 Brevetul original - cu nr. 403 1 din 25 februarie 1 88 1 , redactat în limba rusă, în numele
împăratului Alexandru al II-lea -, este păstrat în arhiva strănepotului Ştefan D. Pleşia.
62 Decretul original, cu nr. 626 din 2 1 iunie 1 882, este semnat de regele Caro l i.
63 Decretul nr. 2450 din 1 O mai 1 895, semnat de ministrul Afacerilor Străine, Al. Lahovary
şi secretarul general al Ministerului, Alexandru Ghika. Document original din arhiva

domnului Ştefan D. Pleşia.
64 Decretul nr. 1 644 din 1 O mai 1 890, semnat de doi membri ai familiei Lahovary, rude
apropiate ale lui Nicu Cerkez: Alexandru Lahovary, ministru al Afacerilor Străine, şi
Alexandru Emanuel Lahovary, secretar general al ministerului. Documentul original se
află în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.
"Monitorul Oficial nr. 2 1 8
65 Decretul Regal nr. 5384 din 28 decembrie 1 905, publicat în
"
din 1 ianuarie 1 906. Brevetul Medaliei, cu nr. 26 din 1 0 mai 1 906, a fost emis de
Cancelaria Ordinelor din Ministerul Afacerilor Străine (fiind semnat de directorul A. 1.
Lenş) şi se află în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.
66 Decretul - cu nr. 1 4973 din 3 1 iulie 1 9 1 1 , emis în numele Preşedintelui Franţei - este
păstrat cu grijă în arhiva strănepotului Ştefan D. Pleşia.
1 36
Enescu, Pablo Casals, Ferruccio Busoni, Felix Weingartner67 . Nicu Cerkez revine
în România cu întreaga familie în primăvara anului 1 9 14, cu câteva luni înainte de
începerea Primului Război Mondial.
În luna mai a anului 1 9 1 7, Nicu Cerkez părăseşte din nou România, pentru
a pleca cu familia "în pribegie" prin Rusia până în Finlanda, de unde revine la
sfărşitul lunii iunie la moşia sa de la Gârbovana (judeţul Bacău), unde găzduieşte o
parte din misiunea militară franceză, între care pe curierul acesteia, contele H.
d' Audiffret, precum şi pe membrii escadrilei Farman 6.
Nicu Cerkez s-a stins din viaţă la 22 februarie 1 927, fiind înhumat la
cimitirul Bellu, alături de mama sa Elisa, născută Lahovary ( 1 828- 1 903)68 . Tot aici
vor fi înmormântate soţia sa, Meta (în noiembrie 1 946), şi cele trei fiice ale sale:
Maria-Simona Koslinski (m. 1 2 aprilie 1 934), Maria-Nicola Hagi-Mosco (m. 1 4
decembrie 1 970) ş i Maria-Cristina Carp (m. 4 aprilie 1 985). În acelaşi an 1 927, dar
trei luni mai târziu, la 1 2 mai, avea să părăsească această lume şi fratele său,
arhitectul Grigore Cerkez, în timp ce Iancu, fratele cel mai mare, se stinsese din
viaţă în 5 noiembrie 1 92 1 , iar generalul de cavalerie Alexandru Cerkez, care
urmase Şcoala Militară de la Saint-Cyr, murise şi el la 20 decembrie 1 922.
Casa în care a locuit Nicu Cerkez în strada "Mercur" (devenită ulterior
"
" Dimitrie Sturdza ) a fost construită în anul 1 887, după planurile şi sub directa sa
conducere, în vecinătatea casei socrului său Nicolae Iacovaki şi a Muzeului ctitorit
de Atanase Simu. După decesul lui Nicu Cerkez, în casă au continuat să locuiască
soţia sa Maria (Meta), împreună cu cele trei fiice căsătorite fiecare, până în anul
1 939, când Meta Cerkez a vândut imobilul Clubului Tinerimea Română, mutându-se
împreună cu familia Koslinski în casa din Bulevardul Ardealului (cartierul
Cotroceni). Ulterior, după anul 1 944, Maria Cerkez s-a mutat la fiica sa Maria
Nicola Hagi-Mosco, în casa cumpărată de la familia Vlassopol, situată în strada
care poartă acum numele arhitectului Grigore Cerkez.
Povestea casei lui Nicu Cerkez şi a celor care au locuit-o ne este prezentată
de două dintre nepoatele acestuia - Elisabeta Bălăceanu-Stolnici şi Alexandra
Bucşan - cu care am avut bucuria de a realiza o serie de ample interviuri ce vor
forma substanţa unei cărţi speciale, în curs de redactare la Editura Oscar Print din
Bucureşti. Mărturia celor două verişoare primare este foarte preţioasă pentru
descrierea atmosferei de epocă ce domnea într-o asemenea reşedinţă urbană, în
perioada interbelică. Înainte de a prezenta relatările celor două distinse doamne,
vom încerca o scurtă schiţă biografică a domniilor lor.
67 Datele participării la aceste concerte pariziene şi numele soliştilor sau dirijorilor sunt atent
notate într-un Jurnal al Mariei-Nicola Cerkez, păstrat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.
68 Cf. Gheorghe Bezviconi, Necropola Capitalei. Dicţionar Enciclopedic, ediţia a 11-a, p. 7 1 .
1 37
NARCIS DORIN ION
Doamna Elisabeta Bălăceanu-Stolnici s-a născut la 1 aprilie 1 92 1 , la

Bucureşti, în casa bunicului său Nicu Cerkez, unde locuiau părinţii domniei sale:
Maria-Nicola Cerkez (25 mai 1 894 - 1 4 decembrie 1 970) şi Emanoil Hagi-Mosco
(5 octombrie 1 882 - 29 aprilie 1 976), cunoscutul ziarist, istoric şi pasionat
genealog, cpitrop al Aşezămintelor Brâncoveneşti şi al Bisericii Domniţa Bălaşa.
Elisabeta Hagi-Mosco s-a căsătorit, prima dată, la 5 septembrie 1 940, cu
diplomatul Dan Pleşia (27 decembrie 1 9 1 2 - 7 ianuarie 1 997), fiul lui Grigore
Pleşia ( 1 887-1 976) şi al Floricăi Vorvoreanu (27 decembrie 1 884 - 4 septembrie
1 973). Din această căsnicie au rezultat doi fii: Ion Pleşia (n. 4 mai 1 943) şi Ştefan
Pleşia (n. 24 iunie 1 949). După divorţul de Dan Pleşia, doamna Elisabeta Hagi
Mosco s-a recăsătorit, în 27 decembrie 1 963, cu domnul prof. dr. Constantin
Bălăceanu-Stolnici (n. 6 iulie 1 923), reputat neurolog şi distins om de cultură,
membru de onoare al Academiei Române.
Doamna Alexandra (Adina) Bucşan s-a născut în 1 1 septembrie 1 927 la
Fiume (Italia), părinţii săi fiind viceamiralul Gheorghe Koslinski (20 mai 1 889 - 30
aprilie 1 950, închisoarea din Aiud) şi Maria-Simona Cerkez (22 august 1 892 - 1 2
aprilie 1 934)69 . S-a căsătorit în 1 954 cu Andrei Bucşan ( 1 4 februarie 1 92 1 - 20
martie 1 995), nepot al lui Octavian Goga, doctor în etnografie şi folclor, cercetător
ştiinţific la Institutul de Etnografie şi Folclor din Bucureşti. Au împreună doi copii:
Marica (n. 1 1 aprilie 1 960) şi Constantin (n. 5 decembrie 1 955).
Să urmărim, aşadar, mărturia celor două nepoate de fiică ale lui Nicu
Cerkez şi ale Mariei Iakovaki ( "mama-mare" ) despre casa în care şi-au petrecut o
copilărie şi o adolescenţă fericite. Discuţiei noastre despre casa familiei Cerkez i s-a
alăturat şi domnul Ştefan D. Pleşia, cu intervenţii lămuritoare privind istoria şi
genealogia familiilor Cerkez, Hagi-Mosco şi Pleşia.
Narcis Dorin Ion: Unde era situată această fiumoasă casă a inginerului
Nicu Cerkez?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Când veneai din bulevardul Brătianu în
strada Dimitrie Sturdza (fostă Mercur, actuala Pictor Verona), casa Cerkez era a
treia pe stânga. Mai întâi era Muzeul Simu, colţ cu bulevardul, apoi casa lui Nenea
Bitzi (Alexandru Iakovaki 70, fratele lui mama-mare Cerkez), apoi casa lui tata
mare, Nicu Cerkez. A fost construită de el în 1 887, în faţă având grădina despărţită
de stradă printr-un gard mare din fier forjat, care se termina cu o poartă dublă
69 Despre istoria şi genealogia familiei Koslinski, vezi excelentul studiu al lui Niculae
Koslinski, Familia Koslinski in România, publicat în "Arhiva Genealogică", Iaşi, Editura
Academiei, an III (VIII), 1 996, nr. 3-4, p. 1 6 1 - 1 66, cu un arbore genealogie.
70 Alexandru N icolae Iacovaki (24 iulie 1 876 - 29 mai 1 955), fiul lui N icolae lacovaki
( 1 noiembrie 1 836 - 28 noiembrie I 909) şi al Elenei Rizo-Nerulo (cea de a doua soţie, din
data de 8 iulie 1 87 1 ). A fost diplomat, ministru plenipotenţiar. Frate vitreg cu Maria
lacovaki, soţia lui Nicu Cerkez, născută din prima căsătorie a lui Nicolae lacovaki cu
Smaranda Poenaru, decedată la Veneţia în 5 martie 1 867.
138
D!SPĂRUTE ŞI A CELOR CARE A U LOCUIT-O
pentru vehicule şi una mică pentru persoane. De casa Iakovaki era despărţită printr-un
gard de scânduri, iar în partea opusă curtea era despărţită de casa Sturdza71 (colţ cu
strada Nicolae Golescu) şi spatele unor blocuri printr-un zid mare, care mai există
parţial şi astăzi. De-a lungul zidului erau plantaţi nişte castani mari, ca de altfel şi
în grădină, iar fiecare din noi, copiii, avea castanul lui. Ţin minte că al Ilenei 72 era
în colţul format de gardul de fier şi cel de scânduri. Restul nu mai ştiu.
Narcis Dorin Ion: Vă amintiţi cum arătau interioarele casei bunicilor
dumneavoastră?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da, era o frumuseţe, avea o scară
monumentală. Se intra frumos - avea scări de marmură la intrare - într-un salon
imens, din care pornea o scară frumoasă, foarte înaltă. Jos erau trei odăi mari,
dintre care una era salonul mare, care era mobilat în stil Louis XV şi era foarte greu
de încălzit. Când mama ne dădea lecţii de pian, ne îngheţau degetele pe clape,
pentru că era foarte frig.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Intrarea principală în casă se făcea din
curte, în stânga. Era o uşă mare şi grea, jumătatea de jos era din lemn, iar cea de
sus din sticlă. Intrai într-un vestibul cu trei trepte lungi din marmură şi două oglinzi
mari în dreapta şi stânga, în care - fiind aşezate faţă în faţă - te vedeai la infinit.
Apoi intrai într-un hol imens, printr-o uşă mare cu geamlâc colorat, în mijlocul
fiecărui "batant" al uşii fiind o stemă cu iniţialele "N.C. " . Holul, cum am spus, era
foarte mare şi avea în colţurile de lângă uşa vestibulului câte un scaun din lemn
sculptat. Pe spătarul unuia dintre scaune era reprezentată masca comediei.
Apoi venea salonul mare, cu mobila în stil Aubusson, un cămin mare în
acelaşi stil, cu tabloul lui mama-mare deasupra. A vea şi un pian cu coadă şi pe
pereţi erau tapiserii frumoase. Salonul comunica cu odaia lui Tanti Kita. Din salon
ieşeai în seră, din care porneau nişte trepte foarte mari spre grădină. Noi nu am mai
apucat sera decât sub formă de depozit, dar vara - când salonul era deschis -
7 1 Î n această casă - situată pe fosta stradă Mercur - locuise familia colonelului Alexandru
D. Sturdza (23 mai 1 869 - 28 septembrie 1 939), fiul lui Dimitrie A. Sturdza ( 1 O martie
1 833 - 2 1 octombrie 1 9 1 4), cunoscutul om politic, preşedinte al Partidului Naţional
Liberal, prim-ministru al României. Astăzi în această casă funcţionează o cafenea (vis-a
vis de restaurantul La Mama), iar în casa lui Dimitrie Sturdza de pe strada Pictor Verona
nr. 1 3- 1 5, Librăria Cărtureşti din Bucureşti. Î n casa colonelului Sturdza s-a născut Ileana
Carp, aceasta fiind nepoata de frate a Elisabetei (Dudu) Carp ( 1 874- 1 963), sora lui
Grigore Carp şi soţia lui Alexandru D. Sturdza.
72 Elena (Ileana) Carp (9 aprilie 1 922 - 23 octombrie 20 1 1 ), fiica lui Grigore P. Carp ( 1 888-
1 97 1 ) şi a Mariei-Cristina (Kita) Cerkez (8 decembrie 1 895 - 4 aprilie 1 985). Căsătorită

cu Alexandru (Sandu) Negri (27 iulie 1 9 1 3 - 30 august 1 985), cu care a avut doi copii:
Costache (n. 30 noiembrie 1 947) şi Alexandra ( 1 5 iunie 1 944 - 29 septembrie 201 0). Verişoară
primară cu doamnele Elisabeta Bălăceanu-Stolnici şi A lexandra Koslinski-Bucşan.
1 39
NARCIS DORIN ION
circulam prin ea. Salonul avea doar un cămin, nu avea sobe şi trebuia să aducem
lemne de la ţară ca să-l încălzim, era foarte greu atunci.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Lângă acest salon, în stânga când intrai, era
camera familiei Carp, a unchiului meu şi a mătuşii mele.
Narcis Dorin Ion: Adică Maria-Cristina Cerkez şi soţul ei, Grigore P.
Carp, fiul marelui om politic conservator Petre P. Carp.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Da, exact. Camera lui Tanti Kita şi Nenea
Gogore73 - cum le spuneam noi, în familie - era situată în stânga holului şi forma
colţul casei dinspre grădină, în faţă. Fiind foarte mare, camera servea şi de birou lui
Nenea Gogore şi avea tot o sobă mare, albă.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: În continuare era sufrageria, ultima pe
stânga, care era mobilată destul de greoi, cu un gen de mobilă italienească cu
picioare masive, de culoare maro închis.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Sufrageria era şi ea imensă, cu boisseries
de stejar maron, la fel şi mobila, formată dintr-o masă mare care se putea lungi,
scaune cu monograma "N.C. ", un bufet mare cu vitrină, altul mai mic fără şi încă
două mai mici, fără uşi. Şi aici era un cămin imens din acelaşi lemn. Geamurile,
care ocupau un perete întreg, erau tot cu vitralii colorate şi dădeau spre grădină.
Lângă cheminee, la fel cu boiseria pereţilor, era o uşă care dădea pe un coridor şi
avea o ferestruică prin care se pasau mâncărurile.
Narcis Dorin Ion: Această sufragerie a primit numeroşi oaspeţi, de-a
lungul timpului. Cum erau organizate aceste recepţii de familie?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Tocmai de aceea, în sufragerie era o masă
foarte mare - care a fost vândută apoi, odată cu casa - la care încăpeau toţi oaspeţii
care veneau la noi. La noi veneau aproape în fiecare duminică musafiri, în special
din familia Hagi-Mosco. Cel mai simpatic era unchiul meu, căpitanul Georges
Hagi-Mosco74 , fratele tatălui meu, care a luptat la Mărăşeşti, în Primul Război
Mondial, împreună cu tata. În război a explodat lângă el o grenadă şi din această
cauză surzise, săracul. Noi eram obraznici şi tanti Lili îl întreba: "Georges,
comment est-ce-qu' il fait dehors? " .
Alexandra Koslinski-Bucşan: Sau "Georges, mai fumezi?" . Şi el, săracul,
răspundea: "A, e frumos, adevărat e foarte frumos afară" . Şi noi, care eram acolo,
ne prăpădeam de râs. "Georges, ia un măr" , îi spunea tanti Nicole. El, nimic. Şi
atunci Lisbeth îi arăta mărul. El era foarte drăguţ, de fiecare dată ne aducea
bomboane.
73 Grigore P. Carp (29 iunie 1 888 - 8 august 1 97 1 ), fiul Sevastiei Cantacuzino ( 1 853-1 947) şi
al lui Petre P. Carp (29 iunie 1 83 7, Iaşi - 1 9 iunie 1 9 1 9, Ţi băneşti, judeţul Iaşi), om politic
conservator, preşedinte al Partidului Conservator, prim-ministru al României.
74 George Hagi-Mosco ( 1 8 iulie 1 8 84 - 1 4 februarie 1 949), fiul lui Nicolae Hagi-Mosco
(6 decembrie 1 828 - 4 august 1 893) şi al Pulcheriei (Profrra) Slătineanu (22 septembrie 1 845 -
26 octombrie 1 9 1 7). Colonel de cavalerie şi inginer hotarnic. Necăsătorit.
140
DISPĂR UTE ŞI A CELOR CARE A U LOCUIT-O
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Ce vreţi, domnule, eram copi i ! Mai venea

şi tanti Miţilica, adică Maria Hagi-Mosco, sora lui, căsătorită cu un domn Petrescu,
care a dispărut. Era scurtă, îndesată, dar era foarte drăguţă. Din 1 1 copii ai lui
Nicolae Hagi-Mosco şi ai Profirei Slătineanu au rămas doar patru: Georges,
Emanoil, Elisabeta75 şi Maria76• Era apoi - la mesele noastre - nevasta lui nenea
Gogu Cerkez, arhitectul: tanti Lili, născută Ghermani 77 . Urma tanti Beta Hagi
Mosco - Elisabeta, după care m-a numit pe mine. Ea a fost căsătorită Căpităneanu
şi apoi Arifeanu. A avut un băiat - Nicky Douglas Căpităneanu - care a dispărut în
al Doilea Război Mondial, în Rusia. Mama lui nu a crezut niciodată că a murit şi 1-a
aşteptat întreaga viaţă să revină. Era o masă de 24 de persoane şi avea o vedere
splendidă spre grădină. În dreapta era o curticică, în care era casa lui nenea Bitzi
Iacovaki, frate cu mama-mare.
Ca să trecem spre scară, lângă ea era o altă cameră mare, biroul lui tata,
unde avea un birou masiv, care a fost mutat apoi în casa din strada Grigore Cerkez.
Biroul avea dedesubt un fel de ascunzătoare, în care ne băgam noi când nu era tata
acasă şi ne ascundeam şi când venea tata şi ne prindea nu ştiam cum să alergăm
mai repede, fiecare pe altă parte. Tata era singurul sever din casă, când făceam
gălăgie prea multă ne punea la punct, fără să discute.
Narcis Dorin Ion: Îl deranjaţi la studii, la cercetările sale istorice sau
genealogice?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Ce să spun! După biroul tatălui meu, venea
biroul lui nenea Georgică.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Adică biroul tatălui meu, Gheorghe
Koslinski, amplasat în prima cameră de pe partea dreaptă, înainte de biroul lui
nenea Manole Hagi-Mosco. Iniţial - îmi spunea mama-mare - aici fusese biroul lui
tata-mare, inginerul Nicu Cerkez, dar eu nu l-am mai apucat, era bolnav şi a murit
în anul în care m-am născut eu. Biroul lui tata forma colţul casei din spate, spre
curte. Avea geamuri, tot cu vitralii colorate, şi o mobilă mare, grea: bibliotecă,
75 Elisabeta Hagi-Mosco (3 martie 1 886 - 4 noiembrie 1 946), căsătorită în 29 noiembrie 1 9 1 0

cu Constantin Douglas Căpităneanu, ofiţer superior de artilerie, de care s e desparte în
ianuarie 1 923. Se recăsătoreşte cu Ion Arifeanu, căpitan de infanterie. Din primul mariaj se
naşte un singur fiu, Nicolae Douglas Căpităneanu, mort în Rusia în 1 942.
76 Maria Hagi-Mosco (22 decembrie 1 868 - 25 februarie 1 944). Căsătorită cu Dimitrie
Petrescu-Halepliu, consul general, de care se desparte în 1 9 1 9.

77 Elena Ghermani (4 octombrie 1 864 - 30 aprilie 1 952), fiica lui Teodor Ghermani şi a
Angelica Sabeki. Căsătorită cu arhitectul Grigore Cerkez, cu care a avut un singur fiu,
Teodor Dan - Dodel (28 noiembrie 1 884 - 5 decembrie 1 9 1 8). Acesta s-a căsătorit, la 26
aprilie 1 9 1 5 , cu Yvonna, fiica lui Alexandru G. Florescu şi a Olgăi Costescu-Comăneanu,
cu care a avut un fiu, Aldea-Dan (7 februarie 1 9 1 6 - 1 5 mai 1 989, Brazilia), inginer de
profesie.
141
NARCIS DORIN ION
masă, scaune, fotolii, totul din lemn masiv sculptat şi piele, nu mai ştiu ce stil!
Biblioteca se află la regretatul meu frate Niculae78 , ca şi masa rotundă din holul de
sus. Era şi un cămin enorm, mărginit de acelaşi lemn.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Ştiu că nenea Georgică era atât de drăguţ şi
de bun. Eu eram cam "clei" la matematică şi nenea Georgică îmi dădea lecţii. Când
avea timp, mă duceam la el şi mă " lumina" .
Narcis Dorin Ion : Familia lui Grigore Carp avea şi ea o cameră în această
casă.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Da, era la parter, vis-â-vis de biroul tatălui
meu.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Unchiul Grigore Carp se ocupa de o fabrică
de zahăr, avea biroul acolo unde lucra, dar avea un birou şi în odaie cu tanti Kita.
Ei îşi primeau musafirii în apartamentul lor din casa bunicilor: Alecu Rioşanu de la
Izbiccni, Grigore Duca. Ei aveau grupul lor de prieteni, pe care îi primeau. Tata era
- cum e şi Muţi Bălăceanu, soţul meu - cu nasul în cărţi şi cu istoria, şi nenea
Georgică era singurul care avea un serviciu.
Narcis Dorin Ion: Deci, tatăl dumneavoastră, Emanoil Hagi-Mosco,
începuse să strângă o bibliotecă chiar în casa socrului său, Nicu Cerkez.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Era mare, ce să mai spun, mai ales pentru
noi copiii. Era aşezată în biroul tatălui meu. Nu erau atât de multe volume ca la
Dan Berindei79, dar tata avea foarte multe cărţi.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Biroul lui Nenea Manole era plin de
mobile, cărţi, obiecte (pe pereţi erau două măşti, de care mie îmi era frică!), o sobă
mare din faianţa albă. În fund, după o perdea, era o uşă care dădea pe scara de
serviCIU.
78 Niculae Koslinski ( 1 9 octombrie 1 92 1 - 2002), fiul viceamiralului Gheorghe Koslinski şi

al Mariei-Simona Cerkez. Absolvent al Şcolii Navale din Constanţa, sublocotenentul
Niculae Koslinski participă la acţiunile navale din Marea Neagră. Continuă cariera militară,
devenind căpitan de marină ( 1 947), până în anul 1 95 1 , când este scos din cadrele active,
pe motive de origine socială. Ulterior devine inginer topograf şi geodez, absolvind şi
Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Ca istoric militar, Niculae Koslinski a
publicat mai multe lucrări dedicate istoriei marinei şi forţelor navale: Războaie pe mare în
veacul al XVI-lea. Preveza şi Lepanto ( 1 99 1 ) ; Războiul naval de-a lungul veacurilor
( 1 994, 1 996) ; Marina militară în al Doilea Război Mondial, voi. 1 ( 1 939- 1 942), voi. II
( 1 942- 1 944), în colaborare cu Raymond Stănescu ( 1 997).
79 Dan Berindei (n. 3 noiembrie 1 923), fiul lui Alexandru 1. Berindei şi al Dinei Berindei,
reputat istoric al perioadei moderne a istoriei României, membru (din 1 992) şi vicepre
şedinte (2006-20 1 4) al Academiei Române. În anul 20 1 3 domnia sa a donat vasta sa
bibliotecă (peste 40 000 de volume) Bibliotecii Alexandru şi Aristia Arnan din Craiova.
142
CASA INGINERULUI NICOLAE CERKEZ DIN BUCUREŞTI. POVESTEA UNEI REŞED!NŢE
Ş tefan D- Pleşia: Aşa cum am văzut eu în casa din strada Grigore Cerkez
în care m-am născut, camera bunicului avea pereţii plini, tapetaţi cu cărţi, cu ceea
ce a mai putut să aducă din casa lui Nicu Cerkez.
Narcis Dorin Ion: În fond, cele trei fiice ale Mariei lacovaki şi ale lui
Nicu Cerkez - Maria-Nicola, Maria-Cristina şi Maria-Simona - au locuit împreună
în această casă cu soţii lor: Emanoil Hagi-Mosco, Grigore Carp şi Gheorghe
Koslinski.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da, şi noi eram şase copn, şase ven
pnman.
Narcis Dorin Ion: Să îi prezentăm pe rând.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: De la Maria-Nicola, un băiat, Ion (Noni), şi
o fată, cu. De la Simona Koslinski la fel, Niculae şi Alexandra. De la Maria
Cristina Carp erau două fete: Ileana şi Maria (Mitzis)80 . Plus prietenii care veneau,
cu guvernantele lor. Noi ne petreceam timpul, când era frumos, în grădină. Când
nu, în salonul de sus, după ce urcai scările şi ajungeai într-un salon lung, unde în
partea stânga era apartamentul familiei Koslinski.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Aveam odaia mea, unde stăteam eu cu
guvernanta. Odaia mea era situată în stânga holului mare, era mare, cu o sobă albă
şi mobilă simplă destul de urâtă. Pe urmă avea Niculae, fratele meu, odaia lui, mai
mică şi pe urmă era odaia de dormit a părinţilor mei, cu baia, şi un fel de intrând,
unde era un dulap. Ăsta era apartamentul nostru. Pe palier era telefonul şi o bancă
din lemn curbat şi paie.
Narcis Dorin Ion: Cu guvernantele în ce limbă vorbeaţi?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: În limba germană. Cu Ana, când a fost,
vorbeam numai în româneşte.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Ana era cu noi în Italia, când m-am născut
eu. A fost şi când era Niculae mic. Pe urmă când ne-am întors noi în Bucureşti,
Ana a plecat.
Narcis Dorin Ion: La etaj era, deci, un apartament pentru familia
Koslinski.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da, şi ieşind de la familia Koslinski, în
capătul salonului mare era o odaie foarte plăcută, cu mobilier în stil franţuzesc
Louis XVI şi tapet roz, în care a stat tata-mare cât a trăit. Se vedea bine, era
luminoasă, cu geamuri de jur împrejur.
Alexandra Koslinski-Bucşan : Acolo se folosea doar vara, pentru că iarna
nu se putea sta. Era foarte frig şi salonaşul nu avea încălzire, avea doar un cămin.
80
Maria (Mitzis) Carp ( 1 3 februarie 1 925 - 30 octombrie 20 1 0), fiica lui Grigore Carp şi a
Mariei-Cristina Cerkez. Căsătorită cu Radu Slătineanu (28 august 1 920 - 1 O septembrie
1 986). Fără urmaşi.
1 43
NARCIS DORIN ION
Iarna stătea închis, vara primea mama-mare lumea. Era un salon adorabil, cu
mobilă rococo şi un cămin frumos, deasupra intrării principale. În stânga holului
era, mai întai, un calorifer în faţa căruia stăteau caii-balansoar ai lui Mitzis şi Noni.
Apoi era o măsuţă rotundă (a ajuns tot la Niculae), cu două fotolii pline, îmbrăcate
în catifea verde; pe măsuţă era şi un radio cu căşti. Acolo stătea lumea "mare",
după ce noi ne culcam. Urma uşa de la odaia mea, apoi o masă destul de mare,
rotundă, cu marmură, cu scaune şi fotolii din lemn curbat şi paie, unde ne luam
micul dejun şi cafeaua cu lapte de după-masă şi unde, în ultimii ani - când iarna nu
se mai încălzea sufrageria mare - mâncam toată familia. Venea apoi o sobă mare
de teracotă bleu-marine, apoi un mic bureau şi, în fine, uşa de la odăile Koslinski,
ca să spun aşa.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Vis-a-vis veneau odaia lui mama-mare,
baia, odaia mea şi odaia de toaletă a lui mama-mare, garderoba (depozit de lăzi şi
cufere) şi apoi aşa-zisul bufet, unde se pregăteau micul dejun şi ceaiul de la ora 5 .
Alexandra Koslinski-Bucşan: Odaia lui mama-mare era foarte mare, cu
mobile frumoase, albe, cred că în stil Louis XVI, un dulap tripeu cu oglinzi mari, un
"
"prie-Dieu într-un colţ, o sobă albă care avea pe marginea ieşită un coş şi două
sfeşnice din porţelan de Saxa. Mai era o dormeuză, o lampă cu picior, scaune,
fotolii, măsuţe, un balansoar şi o masă de servit cu rotiţe şi ceşti frumoase, căci
lumea "mare" lua ceaiul de la ora 5 în odaia lui mama-mare. Tot din odaia ei ieşeai
pe balcon, care era spre grădină, deasupra serei. Pe el creşteau glicina şi viţa-de-vie
cu struguri comestibili.
Din odaia lui mama-mare puteai ieşi pe coridor, unde erau, mai întâi, odaia
lui Lisbeth, apoi cabinetul de toaletă al lui mama-mare, apoi baia lui mama-mare,
foarte mare, apoi aşa-numita "garderobă", o cameră plină cu dulapuri, lăzi, cufere,
cutii pline cu vechituri, unde ne plăcea să facem explorări, deşi mama-mare nu ne
dădea voie, dar descoperisem unde ţinea cheia şi, când nu era acasă, profitam! În
fundul coridorului era un oficiu zis "bufetul" , unde se pregătea micul dejun şi
ceaiul.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Când am crescut mai mare, nu mai
dormeam cu Noni 8 1 , fratele meu, şi aveam odaia mea, la etaj, lângă odaia lui
mama-mare. Apartamentul Hagi-Mosco era mai jos, între etaje, şi jos de tot era
familia Carp. Fetele lor erau la acelaşi etaj cu Hagi-Moscii, tot între etaj e, la acest
mezanin, unde verişoarele noastre Carp aveau două camere.
Narcis Dorin Ion: Deci, casa lui Nicu Cerkez avea un parter, mezanin şi
etaj, toate comunicând printr-o scară monumentală.
81
Ion (Noni) Hagi-Mosco (8 decembrie 1 924 - 1 9 august 2002), fiul lui Emanoil Hagi
Mosco şi al Mariei-Nicola Cerkez. Necăsătorit, fără urmaşi. Cu el se stinge, pe linie masculină,
familia Hagi-Mosco, al cărei început în Ţara Românească - în secolul al XVIII-lea - se
datora tot unui Ion Hagi-Mosco.
1 44
Alexandra Koslinski-Bucşan: Da, era un parter, era un mezanin doar într-o

parte, spre spatele casei, spre curte, şi un etaj . În fundul holului mare era scara
principală, tot din lemn masiv, iar balustrada se termina jos cu un stâlp pe care era
o lampă de bronz în formă de femeie care ţinea abajurul. Sub scară era o uşă care
dădea spre coridorul de serviciu. Tot sub scară era depozitată o masă de biliard şi
statuia albă a unui grifon sau aşa ceva. Pe peretele din fund era un afiş gen
Toulouse-Lautrec şi o pendulă mare, care a ajuns la Nani Hagi-Mosco, ca şi
bufetul mic din sufragerie şi tabloul cu mama-mare Cerkez în picioare. Deasupra
fiecărei uşi din holul mare era câte un tablou reprezentând pe fiecare dintre fraţii
Cerkez.
Scara avea, mai întâi, 1 3 trepte, apoi era un mic platou pe care era o bancă
din lemn pirogravat şi pe perete o oglindă imensă. Apoi urmau cinci trepte la
stânga, un nou platou cu un scaun pirogravat (se află la mine), apoi iar la stânga
şapte trepte şi ajungeai pe palierul de la etaj . În faţă un perete jumătate din lemn,
jumătate din sticlă, cu uşă dublă, prin care se intra în holul mare de sus, unde ne
petreceam cea mai mare pa11e a vieţii. La dreapta era o canapea cu două fotolii
Biedermaier şi o măsuţă (canapeaua şi fotoliile sunt la Lisbeth), apoi o uşă dublă ce
dădea pe un coridor, apoi o canapea mare care nu ştiu cum a rezistat săriturilor
noastre, apoi o bibliotecă turnantă (a ajuns la Niculae Koslinski, fratele meu) şi uşa
dublă spre odaia lui mama-mare.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Nani, cu mine, cu mama, cu tata eram la
etaj . Pe urmă, când am mai crescut, mama m-a scos din odaia lui Nani - că nu ne
înţelegeam - şi m-a mutat într-o odaie lângă mama-mare, între camera ei de toaletă
şi baia lui mama-mare.
Narcis Dorin Ion: Deci pe mama-mare, dumneavoastră, cel puţin, aţi
cunoscut-o foarte bine.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Foarte bine. Şi am terorizat-o. Săraca,
mama-mare!
Narcis Dorin Ion: Cum era mama-mare?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Săraca, mama-mare! Ea ne suporta pe toţi
pentru că eram joaca ei şi totul se petrecea în acel hol mare de sus. De exemplu,
erau nişte canapele, mici, pătrate, fără spătar, pe roţi. Şi Niculae şi cu mine ne
puneam pe burtă pe câte unul din scaunele acestea şi de la un capăt la altul - vîjjjj -
ajungeam în partea cealaltă. Cum să nu o speriem pe biata mama-mare!
Alexandra Koslinski-Bucşan: Am uitat să spun că holul mare de sus era
şi el tapetat cu boiserie, dar din lemn simplu lustruit. În partea de sus avea nişte
dreptunghiuri, unde erau puse mici tablouri, de mărime carte poştală, cu
reproduceri din tablouri celebre. Pe noi ne enerva "Mona Lisa" , pentru că se uita
mereu la noi ! Tot aşa, pentru acelaşi motiv, ne enerva şi o fotografie de-a regelui
Carol al II-lea, care se afla în " salonaş" şi care avea şi o dedicaţie cu semnătura lui.
1 45
NARCIS DORIN ION
Pe vremea aia era doar principe şi o dăduse familiei Cerkez ca mulţumire, când
într-o zi, când a jucat tenis cu fetele Cerkez - a întârziat şi mama-mare 1-a invitat la
masă!
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Şi pentru că m-ai întrebat de mama-mare
trebuie să-ţi spun că mama-mare, săraca, ne-a suportat. Făceam gălăgie, ne băteam,
veneau prieteni sus, ne păruiam şi cu aceia. În special eu şi cu Niculae ne ţineam de
păr şi spuneam: "Dacă dai drumul, dau. Dacă dai drumul, dau" . Nici unul nu dădea
drumul.
Narcis Dorin Ion: Pe tata-mare vi-I amintiţi. Aveaţi şase ani când a murit
Nicu Cerkez, în 1 927.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da, când a murit tata-mare aveam şase ani.
Am un suvenir pe care nu pot să îl uit nici acum. A venit mama cu mine -
împlini sem şase ani ! - să mă ducă la tata-mare, care era în odăiţa lui, pe un fotoliu
sau un scaun cu rotile, nu ştiu dacă exista atunci. Tata-mare nu umbla, nu se scula.
Şi, săracul, a vrut să mă ia în braţe iar eu, copil fiind, am făcut mutre, nu am vrut.
Îmi aduc aminte că îi curgeau lacrimi lui tata-mare. Nici acum nu pot să uit
răutatea copilărească.
Narcis Dorin Ion : Deci aţi rămas cu imaginea aceasta ca amintire?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da, am rămas cu amintirea asta, cu
lacrimile lui tata-mare. Pentru că era un om extraordinar de bun.
Narcis Dorin Ion: Tata-mare a fost inginer-constructor. Proiectul casei 1-a
făcut el sau 1-a făcut fratele lui, arhitectul Grigore Cerkez?
Adlexandra Koslinski-Bucşan: Da. El a făcut casa. Ţin minte că am
întrebat-o pe bunica mea cine a făcut casa, mi-a spus: "Păi, tata-mare a făcut casa" .
Cap-coadă.
Ş tefan D. Pleşia: El a făcut multe clădiri, între care Banca Naţională,
Muzeul Colecţiilor. Avea toate capacităţile să-şi facă propria casă.
Narcis Dorin Ion: Toată viaţa aceasta a dumneavoastră, ca şi copii, aţi stat
în casa bunicilor până în 1 939, când dumneavoastră aveaţi 1 8 ani. Aţi rămas toţi
cei şase veri în casă până în 1 939?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Înainte au plecat copiii Carp, pentru că a
găsit nenea Gogore un apartament pe bulevardul Dacia şi s-a mutat acolo. Lui îi
convenea să se mute, pentru că la noi nu avea decât o odaie, nu avea biroul lui. Pe
când tata şi nenea Georgică aveau biroul lor şi făceau şi câte ceva, pe când nenea
Gogore era doar cu moşia de la Gârbovana.
Ştefan D. Pleşia: Când a ieşit din închisoare - în 1 964, după opt ani de
detenţie - nenea Gogore a venit cu tanti Kita şi stăteau în subso1ul casei noastre din
strada Grigore Cerkez, într-o cămăruţă la demisol, fiindcă nu aveau unde să stea.
Atunci am făcut audiţii muzicale cu el - era mare meloman - dar în special pe
muzică germană. Adora Bruckner, am avut discuţii cu el, îmi explica despre
simfoniile lui Bruckner, am învătat multe atunci, eu eram înnebunit. În schimb, eu
1 46
CASA INGINERULUI NICOLAE CERKEZ DIN B UCUREŞTI. POVESTEA UNEI REŞEDINŢE
D!SPĂRUTE ŞI A CELOR CARE A U LOCUIT-O
i-am pus Concertul nr. 2 pentru pian de Rahmaninov, pe care nu-l cunoştea, el
fusese în închisoare, nu era la curent cu muzica rusească, care începuse să se cânte
foarte mult la noi. În schimb bunica mea adora Concertul nr. 2 de Rahmaninov.
Aveam atunci un pick-up - câştigat de mine în urma unui concurs muzical la Radio
în 1 963 şi discuri din acelea de 78 de turaţii pe minut în care, la fiecare patru
-
minute, întorceai discul. 1-a plăcut foarte mult să asculte şi atunci a descoperit şi el
acest concert.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Pe toate cele trei fete le chema cu Maria
înainte: Maria-Nicola, Maria-Cristina şi Maria-Simona, pentru că mama lor era
Maria.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Şi pe mine m-a botezat mama-mare tot
Maria-Elisabeta, pentru că mama-mare a pierdut trei băieţi.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Exact. Mama-mare a avut înainte trei
băieţi, care au murit mici, la naştere sau de copii şi de aceea mama-mare şt-a
botezat cele trei fete cu Maria, cum se spune le-a încredinţat Fecioarei Maria.
Narcis Dorin Ion: Mama-mare făcuse studii sau era autodidactă, cu
guvernantă.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Nu, era ca pe vremuri, mama-mare nu
făcuse studii. De fapt, ca să fiu cinstită, eu am făcut două clase de liceu într-un an,
am terminat liceul, dar tata nu a vrut să mă lase la Facultate. M-am logodit şi m-a
măritat la 1 9 ani, în 1 940.
Narcis Dorin Ion: Să rămânem cu bunica şi familia Cerkez.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Dar, revenind la bunica, trebuie să spun că
atunci când am crescut m-am mutat într-o odaie lângă mama-mare. Odaia avea o
terasă mare, frumoasă, plină de glicină mov, era o splendoare şi mirosea frumos.
Grădina casei era destul de mare, în formă rotundă şi la mijloc trona statuia lui Ioan
Georgescu, Aruncătorul de lance82 •
Alexandra Koslinski-Bucşan: Grădina casei noastre era plină de tufe de
liliac, mai ales de-a lungul gardurilor, astfel că din stradă nu vedeai nimic în
grădină. Unii lilieci erau adevăraţi pomi, în care noi ne căţăram sau foloseam o
cracă orizontală drept trapez. În mijlocul grădinii era un fost bazin rotund, acum
umplut cu pământ, în mijlocul căruia se afla "omul" , o statuie din bronz
reprezentând aruncătorul de suliţă. Robinetul de apă a rămas şi de el se adaptase
furtunul cu care se stropea grădina. În jurul rondului creşteau irişi şi crini roşii.
Faţada casei dinspre grădină avea o seră mare la care duceau nişte scări mari de
piatră. Grădina era despărţită de curte printr-un gard mic de fier. Statuia aceasta era
în mij locul grădinii casei lui Nicu Cerkez. Asta a donat-o mama-mare Ateneului.
82 Actualmente statuia se află în colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României.
1 47
NARCIS DORil\ ION
Ş tefan D. Pleşia: Acum statuia este la Muzeul Naţional de Artă din

Bucureşti.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Când am fost la Muzeul de Artă am avut
un şoc, pentru că noi ştiam că dispăruse statuia şi când am văzut-o acolo am zis:
"
"Nu se poate, asta e statuia noastră .
Alexandra Koslinski-Bucşan: Noi ne căţăram pe ea, când eram copii, şi
când am văzut-o la Muzeu mi s-a părut mai mică.
Narcis Dorin Ion: Oricum eraţi copii şi curtea casei era mai mică.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Şi în curtea noastră statuia era pe un soclu
de piatră.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Aveam o curte mare şi o grădină fiumoasă.
În grădină ne jucam şi aici veneau alţi copii: Mona Vrăbiescu83, copiii Hariton,
Ioana Miclescu-Odobescu84 .
Alexandra Koslinski-Bucşan: Curtea era plină de tufe de liliac, violet, tot
gardul, din stradă nu se vedea nimic în grădină. Mai erau şi câţiva castani, într-un
colţ era un castan mare şi unul în fundul curţii.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Vedeai doar casa lui nenea Bitzi Iacovaki,
fratele bunicii, dar nu aveai contact direct.
Narcis Dorin Ion: Nenea Bitzi avea copii cu care să vă jucaţi?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Nu. Doamna Herescu, care a fost a doua
soţie a lui nenea Bitzi, avea un fiu Lichiardopol, care murise.
Narcis Dorin Ion: Deci mama-mare a avut un frate diplomat.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da. Ştiu că era câte odată un bal, ca pe
vremuri, şi nenea Bitzi - care nu avea maşină - mergea la bal cu trăsura. La
plecare, când era iarnă, uşierul striga " L' atelage de monsieur le ministre" . Şi
venea trăsura ca să îl ia pe nenea Bitzi. El venea la mama-mare, l-am cunoscut
foarte bine.
Narcis Dorin Ion: Revenind la casa bunicilor, care era atmosfera între cei
şase veri?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Ele se certau, ea şi cu vară-sa Ileana,
împotriva lui Niculae, fratele meu, erau nişte certuri, se înţepau. Noni, fratele lui
Lisbeth, era întotdeauna de partea ei, mama-mare Cerkez, întotdeauna era de partea
lui Niculae.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Îmi aduc aminte de biata Ileana, care nu era
aşa bătăioasă ca mine - eu, de când mă băteam cu Niculae, prinsesem curaj - de
83 Simona M. Vrăbiescu-Kleckner (n. 1 926), autoarea, între altele, a două volume de memorii,
intitulate Pe urmele mele În două lumi: România-SUA . Romanul unei vieţi - cronica unei
epoci (apărute la Editura Curtea Veche, 2 0 1 3 -20 1 4).
84 Ioana Odobescu ( 15 iulie 1 920 - 6 decembrie 20 1 1 ), fiica lui Iancu Nicoară Miclescu
Prăj escu ( 1 892- 1 973) şi a Mariei Christopol ( 1 900- 1 965). Căsătorită cu Dinu Odobescu.
148
CASA !NGTNERULUJ NICOLAE CERKEZ DIN BUCUREŞTI. POVESTEA UNEI REŞEDINŢE
DlSPĂRUTE Şl A CELOR CARE A U LOCUIT-O
fiecare dată când o împingeam totdeauna cădea pe spate. Am avut o viaţă de copii
fericiţi.
Narcis Dorin Ion: Ca educaţie ce vă amintiţi? Era făcută doar cu
guvernantele?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Întâi am avut guvernante cu care vorbeam
germana.
Narcis Dorin Ion: Toată lumea ştia germana.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da, toată lumea ştia germana, dar în casă se
vorbea numai franţuzeşte, cei mari vorbeau numai franceza şi atunci am învăţat
franţuzeşte de la ei.
Narcis Dorin Ion: Engleza nu era la modă atunci?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Nu, atunci franceza era limba de bază. Noi
am avut o guvernantă germană în casă iar fetele Carp o schwesteră.
Narcis Dorin Ion: Regretata doamnă Safta Varlam85, fiica generalului
Radu R. Rosetti, mi-a povestit că a început cu limba engleza, pentru că a fost în
Anglia în copilărie, şi apoi a trecut la română, franceză şi germană. La fel şi
regretata doamnă Ileana Sturdza86 .
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Safta vorbea foarte frumos englezeşte. Pe
urmă eu am învăţat engleza - vreau să spun drept - singură. Aveam o carte, un
roman - atunci în copilărie - care era scris în două limbi, în româneşte şi în
englezeşte şi puteam să citesc şi să compar. Atunci mi-a fost mai uşor să învăţ
engleza. Până la sfârşit, mama mi-a luat o profesoară de engleză, o chema Rose
Macintosh, era o irlandeză foarte drăguţă. Dan Pleşia, primul meu soţ, învăţase
foarte bine engleza pentru că el a avut o guvernantă pe care o chema Miss Moerser,
care avea în grijă băieţii Vorvoreanu87 de la Craiova şi toţi au învăţat foarte bine
engleza.
Narcis Dorin Ion: Bănuiesc că ştia şi franceza şi germana?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da, ştia franceză şi germană, la fel de bine
ca engleza.
Ş tefan D. Pleşia: De aceea, tata a fost, pentru un timp, şi ghid ONT, în
perioada comunismului. În anii 1 964- 1 968 tata a însoţit grupuri de turişti în
85 Elisaveta (Safta) Varlam (27 martie 1 9 1 4 - 22 decembrie 20 1 0), fiica generalului Radu R.
Rosetti şi a Ioanei Al. Ştirbey. Căsătorită cu Horia Varlam, cu care a avut doi fii: Toma şi Ion.
86 Ileana Sturdza ( 1 6/28 mai 1 9 1 5 - 1 O septembrie 2006), fiica generalului George G. Manu
şi a Elenei Mavrodi. Căsătorită cu Dimitrie M. Sturdza, cu care a avut doi copii: Elena
(Lala) şi Mihai Dimitrie Sturdza, reputat istoric şi genealog.
87 George ( 1 9 1 6-?) şi Ion ( 1 92 1 - 1 983) Vorvoreanu, fiii lui Constantin (Costinel) Vorvoreanu
( 1 886- 1 975, Paris) şi ai Margaretei Geblescu. Erau veri primari cu Dan Pleşia, prin mama
acestuia, Florica Vorvoreanu ( 1 884- 1 973).
149
NARCIS DORIN ION
croazierele pe Dunăre, de la Giurgiu până la Budapesta şi Viena. Graţie lui, în

1 964 am făcut şi eu o excursie pe Dunăre până la Porţile de Fier şi aşa am putut
vizita insula Ada-Kaleh înainte de a se construi barajul care a înghiţit-o. După
aceea, tata a fost traducător al FAO (Food and Agriculture Organization) pentru
România.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Îmi aduc aminte că în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial a căzut un avion pe câmpul familiei Pleşia, la Cilieni. Au
venit de la Primărie să ne anunţe că e un aviator întreg, nevătămat, şi ei nu ştiu ce
să facă cu el. Era englez şi m-am dus şi eu cu Dan să văd. Dan s-a descurcat foarte
bine cu el şi I-au trimis la un lagăr de prizonieri, pentru că ţăranii nu aveau ce să
facă cu el acolo. Aşa cum a fost o poveste cu mama Tandei Caragea88, Ecaterina89,
care a salvat nişte aviatori englezi sau americani din mâna nemţilor, zicând că ea i-a
prins, sunt ai ei şi nu-i dă, pentru că au căzut pe moşia ei. Şi aceştia au rămas
recunoscători o viaţă întreagă. Atunci când Tanda Caragea a ajuns în America, ei
au ajutat-o.
Narcis Dorin Ion: Să revenim la casa lui Nicu Cerkez din Bucureşti şi la
bunica Maria Iacovaki. Spuneaţi că luaţi lecţii de pian în acea casă, acolo aţi făcut
educaţia muzicală.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Mama mea - Maria-Nicola Cerkez, căreia
noi îi spuneam Mane - era mare melomană, ca şi unchiul meu Grigore Carp. De la
ea a moştenit fiul meu Ştefan gustul pentru muzica clasică. Eu, nimic, eram "clei " !
Şi mama a vrut să mă înveţe să cânt la pian şi pe mine. În salonul acela imens, care
trebuia încălzit cu tone de lemne - ne încălzeam cu lemne de la ţară, din pădurea
noastră - îmi era frig, îmi îngheţau mâinile. Pentru că nu avea ziduri, avea o terasă
în faţă.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Era un fel de seră.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da. Prin terasa aceea venea frig. Pianul era
în salonul mare.
Narcis Dorin Ion: Şi chiar mama vă dădea lecţii de pian sau v-a adus un
profesor?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Mama, pentru că ea studiase pianul la
Paris. Pe urmă, iarna, mergeam de Crăciun, la Gârbovana, care era o moşie mare -
cu fermă, cu animale, cu cai - pe care mama-mare o dăduse fiicei ei Maria
Cristina, căsătorită cu Grigore Carp.
88 Alexandra (Tanda) Caragea/Caradja ( 1 920- 1 997), fiica lui Constantin Caradja şi a

Ecaterinei Kretzulescu.
89 Ecaterina Olimpia Kretzulescu ( 1 893- 1 993), căsătorită în 27 aprilie 1 9 14 cu Constantin
Caradja (26 decembrie 1 892 - 23 decembrie 1 9 6 1 ) fiul entomologului Aristide Caradja,
,
membru al Academiei Române. Au avut împreună trei copii: Irina ( 1 9 iulie 1 9 1 5 - 1 0

noiembrie 1 940; căsătorită cu Constantin Emandi, mort în aceeaşi zi cu soţia sa, l a
Bârlad), Maria ( 1 2 noiembrie 1 9 1 6 - 24 noiembrie 1 933) ş i Alexandra (Tanda).
1 50
Alexandra Koslinski-Bucşan: Moşia de la Câlnău, în judeţul Buzău, care

era mai mare, a fost împărţită de bunica între celelalte două fete ale ei: Marie
Nicole, mama lui Lisbeth, şi mama mea, Maria-Simona.
Narcis Dorin Ion: Dar mergeaţi peste tot, la cele două moşii?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: La Buzău mergeam mai mult noi şi copiii
Koslinski, mai puţin copiii Carp. Mama s-a implicat mai mult în administrarea
moşiei de la Câlnău. La Gârbovana, îmi aduc aminte de mama şi de nenea Gogore,
care cântau mereu la pian, la patru mâini. Acolo petreceam noi Crăciunul, care era
o sărbătoare minunată, cum nu mai este acum.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Veneau colindătorii, cu buhaiul. Aveau un
fel de fire de păr de cal prinse de un butoiaş şi trăgeau de ele până scoteau un sunet
ca buhaiul. Erau îmbrăcaţi în costume populare, era foarte frumos.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Tata era întotdeauna Moş Crăciun. Eu îmi
aduc aminte că într-o zi nu mai venea Moş Crăciun. les pe uşa de intrare din curte,
nu cea care dădea spre grădină, şi îl văd pe Moş Crăciun trecând. Repede, ne-am
întors, ne-am pregătit. Pe Moş Crăciun l-am " dibuit" - pentru că i-am cunoscut
inelul - era tata. Zic: "Tu eşti Moş Crăciun! " . Am rămas amândoi uimiţi. Aveam
şapte ani atunci şi mi-am dat seama. Gârbovana era pentru noi o moşie foarte
frumoasă, aveam apă (Trotuşul), aveam dealuri. La Buzău moşia era plată, nu
aveam dealuri şi râu, nu aveai nimic. La Gârbovana aveam o pădure foarte
frumoasă de stejar; mergeam, de exemplu, la pădure călare, pentru că altfel nu
aveam cum.
Narcis Dorin Ion: Ce vecini aveaţi la casa din Bucureşti?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Vis-a-vis de noi era casa lui Titu
Maiorescu, colţ cu strada Nicolae Golescu. Până la dărâmare a avut pe ea o placă
unde scria că acolo a locuit T. Maiorescu şi că acolo se ţineau şedinţele Societăţii
"
"Junimea . Când eram noi în strada D. Sturdza, acolo locuia Gafencu. Tot vis-a-vis
de noi, în partea dinspre bulevard, era o casă mare frumoasă, în acelaşi stil eclectic
de secol XIX ca a noastră, dar nu ştiu cui a aparţinut! La un moment dat, când mai
stăteam noi acolo, a luat fiinţă în ea un restaurant cu grădină şi s-a numit " Mon
Caprice" ! Probabil, ca să-i facă o concurenţă lui " Mon Jardin" !
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Eu îmi aduc aminte - dar nu am fost în
interior - de casa în care locuia Grigore Gafencu, vis-a-vis de casa bunicului Nicu
Cerkez. Stăteam în sera bunicii mele şi ne uitam în curte. Gafencu avea o maşină
decapotabilă, roşie, cu care se plimba mai mult soţia lui, Nouchette. Noi ne uitam
mereu, când pleca şi venea Nouchette cu maşina. Era o distracţie să mă uit pe
geamul de la mama-mare, de acolo, de sus.
Narcis Dorin Ion: După aceea, Grigore Gafencu şi-a construit o casă
frumoasă la Şosea.
151
NARCIS DORIN ION
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da. Mai era vis-a-vis şi un restaurant, care

se chema Mon Caprice, şi la acest restaurant iar eram cu gura căscată să văd cine
vine, cine intră. Tot vis-a-vis mai era casa lui Titu Maiorescu. Îmi aduc aminte, la
fel, cum se servea masa la noi, în casa bunicilor Cerkez. Era un separeu al
sufrageriei, se deschidea un oblon mic şi pe acolo venea mâncarea de la bucătărie.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Era o uşă care se deschidea şi veneau pe un
coridor - puţin mai departe de sufragerie - din bucătărie cu mâncărurile.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Veneau cu tavă şi femeia - sufragioaca
Chiţa, îmbrăcată cu şorţ alb, cu bonetă, cu tot ce vrei - lua tava şi servea pe toată
lumea la masă. Chiţa s-a căsătorit pe urmă cu ordonanţa lui nenea Georgică,
amiralul.
Narcis Dorin Ion: Aveaţi bucătar? Mai erau şi alte femei în casă?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Aveam o bucătăreasă în casă şi fiecare
familie din casă avea câte o femeie. Ei o aveau pe Tinca, noi am avut mai multe,
una era Domnica, dar nu se prea înţelegeau cu mama-mare şi le tot schimba. Tanti
Kita Carp nu ştiu dacă avea femeie. Pe urmă era şoferul lui nenea Gogore, era
ordonanţa tatălui meu, care era ofiţer de marină şi avea drept la ordonanţă.
Narcis Dorin Ion: Ş i tot acest personal numeros locuia în casa lui Nicu
Cerkez?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da, în dependinţe.
Alexandra Koslinski-Bucşan: În fundul curţii erau dependinţele: şopronul
pentru lemne, odăile servitorilor, garajul, magazii, călcătoria, apoi, la stânga,
intrarea de serviciu (curtea forma un L ) pe un coridor în care erau diverse
"
" ,
cămări, stăteau trotinetele, bicicletele şi săniile noastre; era şi o curticică de unde

intrai în pivniţă, în spălătorie şi în bucătăria mare. După ce Tanti Kita s-a mutat în
bulevardul Dacia, baia ei s-a transformat în bucătărie iar bucătăria mare nu s-a mai
folosit. Mai aveam şi o spălătoreasă, fina Ileana, pe care o duceam la Gârbovana şi
o aduceam la Bucureşti, când ne întorceam.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Băieţii şi cu ordonanţele jucau fotbal în
curtea casei şi mai spărgeau câte un geam la mama-mare. De aceea spun că am
terorizat-o pe biata mama-mare.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Şi ieşea mama-mare la o fereastră sus şi
întreba: "Cine a spart iar geamul?" .
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Ordonanţele jucau fotbal cu Niculae
Koslinski, cu Noni, fratele meu, şi cu fina Ileana, care apăra poarta cu şorţul. Am
avut o copilărie fericită, cum nu au avut mulţi.
Narcis Dorin Ion : Deci, în casă erau şase veri, şase părinţi, cu mama-mare
şi cu personalul, eraţi peste 20 de persoane în casă.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da, eram. Personalul avea o casă specială
în curte. Dar, pot să spun că am fost impresionată, pentru că erau condiţii aproape
1 52
improprii: odăi mici, cu closet j os, în curte. Şi mi-am spus: " Cum putem noi să
locuim aşa cum locuim şi ei să locuiască aşa? " .
Alexandra Koslinski-Bucşan: Ei nu aveau baie, era greu.
Narcis Dorin Ion: Nu aţi pus această întrebare bunicii?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Atunci m-a impresionat, dar nu am
întrebat-o niciodată pe mama-mare de ce era situaţia asta. Am rămas cu întrebarea
asta. Nu aveau alte încăperi de locuit, dar trebuia făcut totuşi ceva.
Narcis Dorin Ion: Tot acest " echipaj " a rămas cu dumneavoastră în casă,
până în 1 939?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Nu. Primul care a plecat a fost nenea
Gogore, care şi-a cumpărat un apartament în bulevardul Dacia. Nu mult după el şi
după vânzarea casei bunicii, în 1 939, am cumpărat noi casa familiei Vlassopol,
făcută de arhitectul Paul Emil Miclescu, în strada Grigore Cerkez nr. 4.
Alexandra Koslinski-Bucşan : Şi noi am rămas în casa bunicii până în
1 939, pentru că mama mea a murit în 1 934 şi tata s-a recăsătorit, în 1 937, cu Enny
Panaitescu, a cărei mamă era craioveancă, rudă cu Mona Vrăbiescu. El nu a mai
locuit cu noi, ci separat, dar foarte aproape de noi.
Narcis Dorin Ion: Dacă tatăl dumneavoastră s-a recăsătorit,
dumneavoastră cu fratele, Niculae Koslinski, aţi rămas în casa bunicii?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Da, pentru că mama-mare Maria Cerkez a
ţinut în mod special să ne păstreze, pentru că noi eram copiii mamei, care a murit
tânără la Constanţa, din cauza unei pneumonii. Eram la Constanţa, tatăl meu a fost
comandantul Diviziei de mare atunci. Niculae, fratele meu, a rămas în Bucureşti, la
bunica noastră, pentru că el era deja la şcoală, eu nu eram încă. Noi locuiam cu
mama şi tata, în Constanţa, stăteam la etaj , dar bucătăria era j os, la parter. Era
înainte de Paşte şi mama mergea jos, să vopsească ouă, venea sus în apartament, şi
a răcit. Ea a făcut o pneumonie - mai avusese în copilărie o pneumonie -, dar
atunci nu existau antibioticele de azi. Au venit bieţii doctori, a adus şi nenea
Gogore un doctor de la Bucureşti, dar mama nu a mai putut fi salvată, nu a rezistat
şi a murit la Constanţa, la doar 4 1 de ani.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Noi, toţi copiii, eram la casa de la Câlnău şi
aşteptam să vină copiii Koslinski. Ea, Adina, era mai mică, nu zicea nimic, dar cel
mai mult m-a impresionat Niculae, care stătea drept ca la armată, se uita în gol,
groaznic m-a impresionat, aflase că a murit mama lui.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Pe urmă, toată lumea a plecat la Bucureşti,
la înmormântare. Eu m-am îmbolnăvit, nu ştiu ce am avut, eram bolnavă în pat, cu
guvernanta lângă mine. Ea le-a spus copiilor ca în ziua aceea să stea liniştiţi, să nu
se j oace, pentru că în ziua aceea a fost înmormântarea. Eu am întrebat-o pe
guvernanta mea: " Dar de ce nu au voie copiii să se joace" şi ea mi-a răspuns.
"
" Pentru că s-a întâmplat ceva foarte trist . " Da, ştiu - am răspuns eu - a murit
1 53
NARCIS DORIN ION
mama! " . Pe urmă nu am mai întrebat, nu am mai spus nimic. Eu eram mică, aveam
şase ani atunci şi nu realizam că acest lucru e ceva definitiv şi mereu îi spuneam lui
mama-mare: " Eu ştiu că mama o să se întoarcă, eu ştiu că mama o să vină" . Fratele
meu, Niculae, era îngrijorat - el avea 1 3 ani, era mai mare - şi a spus: "Ce s-a
întâmplat, s-a întâmplat. Dar cu Adina ce o să se întâmple?" . Eram şi eu bolnavă.
Narcis Dorin Ion: Pentru mama-mare a fost o lovitură cumplită pierderea
fiicei. Unde a fost înmormântată mama dumneavoastră, în cavoul familiei Cerkez?
Alexandra Koslinski-Bucşan : E înmormântată la cimitirul Bellu.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da, nu e un cavou, e un loc în care sunt
înmormântaţi toţi ai noştri: mama-mare, tata-mare, tanti Simona, Niculae, mama
mea, Carpii amândoi, toţi sunt acolo.
Narcis Dorin Ion: După moartea mamei, aţi rămas în casa bunicii, până în
1 939. Niculae Koslinski era în casa bunicilor când a fost dat la şcoală?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Da, eram împreună, am rămas cu mama
mare mai departe, până s-a recăsătorit tata. Niculae era în clasa a VIII-a şi pe urmă
a plecat la Şcoala Navală la Constanţa.
Narcis Dorin Ion: De ce a vândut mama-mare casa, în 1 939, nu o mai
putea întreţine?
Adina Koslinski: Nu se mai putea, era greu de întreţinut, trebuiau făcute
reparaţii.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Noi toate eram prea mari şi mama-mare ne
suportase destul, săraca. Mama-mare a vândut casa şi banii au fost împărţiţi în trei.
Fiecare şi-a cumpărat o casă.
Alexandra Koslinski-Bucşan : Când mama-mare a vândut casa mare, a
cumpărat trei case, pentru cele trei fiice ale sale: una pentru Maria-Nicola, una
pentru mama verişoarelor noastre, Maria-Cristina, şi una pentru noi - Niculae şi cu
mine - pentru că mama mea nu mai trăia în acel moment.
Narcis Dorin Ion : Cui a fost vândută casa lui Nicu Cerkez în 1 939?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Clubului Tinerimea Română.
Narcis Dorin Ion: Şi dumneavoastră, familia Hagi-Mosco, aţi cumpărat
casa din strada Grigore Cerkez?
Alexandra Koslinski-Bucşan : Se numea strada /, atunci, nici nu avea
nume.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Noi am cumpărat casa familiei Vlassopol,
făcută de Paul Emil Miclescu în 1 93 5 - 1 936. Era situată în parcul Mornand, aşa se
chema pe vremea aceea. Am iubit enorm de mult casa asta, este extraordinar de
bine împărţită şi bine făcută, foarte funcţională.
Narcis Dorin Ion: Familia Koslinski ce a cumpărat? S-a implicat şi tatăl
dumneavoastră?
1 54
Alexandra Koslinski-Bucşan: Mama-mare s-a implicat şi am stat cu ea.

Mama-mare a cumpărat o casă în zona Elefterie, în Cotroceni. Era o vilă foarte
frumoasă, mare, cu etaj , modernă, cu calorifer. Mama-mare a vrut ca noi doi, eu şi
cu Niculae, să fim mereu cu ea, cu atât mai mult cu cât tatăl meu era mereu trimis
cu serviciul, încolo şi încoace, ba la Galaţi, ba la Constanţa.
Narcis Dorin Ion: Dar mai venea şi tatăl dumneavoastră la vila din
Cotroceni, să-şi vadă copiii, vă vizita, nu?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Sigur că da, nu se punea problema. Am stat
acolo până au început bombardamentele. Şcoala s-a terminat la 1 aprilie 1 944
atunci, pentru că ameninţau deja cu bombardamentele. Atunci am plecat la ţară, la
un unchi al meu, un frate de-al bunicii mele paterne. Pe urmă nu am mai locuit
acolo, casa a fost rechiziţionată, au venit nişte militari.
Narcis Dorin Ion: Chiar atunci în 1 944, imediat după întoarcerea
frontului, aşa repede v-au luat casa?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Da, chiar atunci. Din 1 944 mama-mare a
plecat la voi, la tante Marie-Nicole.
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Trebuia să aibă cineva grijă de mama-mare
şi atunci a luat-o mama acasă la noi, în strada Grigore Cerkez.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Eu atunci, în 1 944, am stat împreună cu
tatăl meu şi cu a doua lui soţie în strada Theodor Arnan, la bunica mea paternă,
grand-maman Koslinski, care era născută tot Lahovary, era vară cu Martha
Bibescu. Noi am locuit timp de un an de zile la grand-maman Koslinski, în strada
Theodor Arnan, şi pe urmă tata a fost în Bucureşti, nu a mai fost trimis cu misiunea
şi ne-am mutat aici, pe bulevard.
Narcis Dorin Ion: Dar de ce nu v-aţi întors în casa din Cotroceni?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Nu, pentru că noi eram plecaţi şi au venit
nişte militari şi au rechiziţionat casa, imediat după război.
Narcis Dorin Ion: Erau români sau ruşi?
Alexandra Koslinski-Bucşan: Erau soldaţi români. Mama-mare s-a
înţeles bine cu ei, pentru că s-a dus apoi de câteva ori acolo.
Narcis Dorin Ion: Mama-mare a rămas în casa din strada Grigore Cerkez?
Alexandra Koslinski-Bucşan : Da, pentru că Niculae era deja la şcoală la
Constanţa. Am fi fost singure, mama-mare şi cu mine. Tanti Nicole s-a gândit
foarte bine să nu ne lase singure în casa asta şi a luat-o pe mama-mare la voi. Casa
în care locuia tatăl meu cu a doua soţie a lui, în strada Grigore Alexandrescu, a fost
bombardată şi a ars cu tot ce era în ea, până în temelie. Eu am locuit atunci, timp
de un an de zile, la bunica mea şi la sora ei, casa era de fapt a sorei bunicii mele. Pe
urmă ne-am mutat într-un apartament din bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 4 1 .
155
NARCIS DORrN ION
Narcis Dorin Ion: Aici l-am cunoscut eu pe fratele dumneavoastră,

Niculae Koslinski, în 1 997, când mi-a oferit pasionantele sale cărţi privind istoria
marinei militare române şi universale.
Alexandra Koslinski-Bucşan: Da, aici era apartamentul.
Narcis Dorin Ion: Revenind la casa familiei Hagi-Mosco din strada
Grigore Cerkez, cum v-aţi organizat viaţa? Aţi recuperat ceva din mobila casei din
strada Mercur şi din biblioteca tatălui?
Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Am recuperat pentru că, uite, toată mobila
pe care o vezi aici e de acolo, toată am adus-o aici. Şi i-am spus lui Ştefan, fiul
meu, că după ce nu voi mai fi şi Muţi, soţul meu, va fi de acord, toată mobila asta
să se întoarcă în casa din strada Grigore Cerkez, şi ce mai am sus în odaie. Masa
aceasta am avut-o de când eram fată mare, ca să zic aşa, în odaia unde am stat
lângă verişoara mea Ileana Carp. Dormeam sus la mama-mare şi aici primeam
musafirii, în odaia aceea.
Încheiem aici relatarea doamnelor Elisabeta Bălăceanu-Stolnici şi
Alexandra Koslinski-Bucşan despre casa copilăriei din strada Mercur. Din păcate,
casa construită de Nicu Cerkez a fost demolată în anul 1 964 împreună cu Muzeul
Simu, pentru a face loc Blocului ONT. S-a pierdut, astfel, una dintre mărturiile
arhitecturale ale Micului Paris de odinioară, cum a fost numit aievea Bucureştiul
din perioada Belle Epoque.
1 56
DESCENDENŢII LUI NICOLAE (NICU) CERKEZ - TABEL GENEALOGIC
Q
5:2
PANDELE CERKEZ ....<...
( 1 8 1 3- 1 859) Cl
�
= 1 . 1 0 . 1 846 Eliza LAHOVARY
( 1 828-1 903)
NICOLAE (� ieu) CERKEZ �

(2 noiembrie 1 85 1 - 22 februarie 1 92 7) s
=
Î
25.0 1 . 1 887 Maria (Meta) JACOVAKI
( . . . 08. 1 86 -. . . 1 1 . 1 946)
t::J 2:::
2;::) (j
� ?2
>:.' :...
MARLd..- SIMONA MARIA-NICOLA MARIA-CRISTINA (Kita) c:: 1:>']
(22.08 . 1 892 - (25.05 . 1 894 - 1 4. 1 2 . 1 970) (8. 1 2. 1 895 - 4.04 . 1 985) t:;j �
KOSLINSKI HAGI-MOSCO CARP
1 2.04 . 1 934)
1 1 .01 . 1 920 - Gheorghe 1 5 .07. 1 9 1 9 - Emanoi1 1 5.05 . 1 92 1 - Grigore P. � ';<:,
� - 8.08. 1 97 1 ) :...
�
= = =
� Nt::J
(20.05 . 1 889 - 30.04 . 1 950) (5. 1 0. 1 882 - 29.04 . 1 976) (29.06. 1 88
1
Niculae 1KOSLINSKI ALEXANDRA ELISABihA-MARIA
(Adina) (Lisbeth)
Ion HAGI-MOSCO E LENA
(Ileana)
MA!RIA
(Mitzis)
t--
� �t:l::l
(Noni)
( 1 9. 1 0. 1 92 1 - 25. 1 1 .2002) (n. 1 1 .09 . 1 927) (n. 1 .04. 1 92 1 ) (8. 1 2. 1 924 - 1 9.08.2002) (9.04. 1 922 - 23. 1 0. 201 1 ) ( 1 3.02. 1 925 - 30. 1 0.20 1 0)
Q c::
necăsătorit, fără copii ';<:, (j
= ( ! ) 5.09. 1 940 - Dan PLEŞIA 1:>'] §ii
= 1 959 Ana MOTOFAN = 1 954 Andrei BUCŞAN (27. 1 2 . 1 9 1 2-6.0 1 . 1 997) _ _ = 1 9 4 1 Sandu NEGRI = 1 944 Radu SLĂTINEANU
:.... .8J
(2) 27. 1 2. 1 963-Dr. C-tin BALACEANU (27.07. 1 9 1 3 - 30. 08. 1 985) (28.08. 1 920 - 1 0.09. 1 986) c:: :-.;;
t--
'"-l
�ICI (n. 6.07. 1 923)
( 1 934 - 2008) ( 14.02. 1 92 1 - 20.03 . 1 995) =
a
1
fără copii -STOL fără copii
(j �
Constantin (15inu) BUCŞAN MARICA Ion �LEŞIA ŞtefJn PLEŞIA ALE,tANDRA CostachJ NEGRI s
';'"3 �
Vj
(n. 5 . 1 2 . 1 955) (n. 1 1 .04 . 1 960) (n. 4.05 . 1 943) (n. 24.06. 1 949) ( 1 5 .06. 1 944 - 29.09.2010) (n. 30. 1 1 . 1 947) a
necăsătorit (1) 1 98 3 Ştefan HULEA necăsătorit = 27. 1 2 . 1 975 Ana CHJVU = 1 973 Rainer FISCHER necăsătorit t:;j
:..:
fără copii
=
(n. 1 2 .02. 1 944) fără copii (n. 1 3 .06. 1 949 ) fără copii
(2) 1 0. 1 0. 2009 Paul W. CULLINGHAM

�
=
�
(n. 05.03 . 1 954) ';<:,
Tudor t.uLEA
(n. 22.03 . 1 984)
1
Victor �ULEA
(n. 29.03 . 1 986)
MATE I PLEŞIA
(n. 28.07 . 1 976)
�[ E
(n. 4.03 . 1 976)
.8J
tl
�
...... t;j
Ul Informaţiile şi documentele de familie pe baza cărora am alcătuit prezentul tabel genealogie ne-au fost oferite de doamna
-....]
A lexandra Koslinski-Bucşan (pentru descendenţii lui Gheorghe Koslinski) şi de domnii Ştefan D. Pleşia (pentru urmaşii lui
Emanoil Hagi-Mosco) şi Costache Negri (pentru familia lui Grigore P. Carp)
NARC I S DORIN ION
1. I n ginerul-arh itect N icolae ( N icu) P. Cerkez într-o fotografie realizati:! în 1 916.

Engi neer-arch itect N icolae (N icu) P. Cerkez in a photograph taken in 1916.
1 58
2. I nginerul N icu Cerkez într-o fotografie a Studiou l u iju/ietta d i n Bucureşti.

Engi neer N icu Cerkez in a photo of thejulietta Studio in Bucharest.
1 59
NARCIS DORIN ION
3 . Tânărul N icu Cerkez (aşezat) , alături de

prietenii săi E m i l N . Lahovary, Constantin
Ghika-Deleni şi Grigore Pană Olănescu.
Fotografie din colecţiile Bibliotecii Naţionale
a Român iei . Fondul Al. Sai nt-Georges.
Young N icu Cerkez (sitting) together with
his friends Emil N. Lahovary, Constantin
Ghika-Deleni and Grigore Pană Olănescu.
Photo from the collections of the National
Library of Romania. Fund Al. Saint-Georges.
4. N icu Cerkez - fotografiat

în Studioul julietta.
N icu Cerkez - photographed
at thejulietta Studio.
1 60
CASA INGINERUL UI NICOLAE CERKEZ DIN B UCUREŞTI. POVESTEA UNEI REŞEDINŢE
- - -
5. N icu Cerkez (al doilea d i n rândul de sus, marcat cu X) - elev al Şcolii

Centrale de Arte şi Manufacturi d i n Paris (noiembrie 1 873) .
N icu Cerkez (the second in the upper row, marked with X) - student at The
Central School ofArts and Manufactures in Paris (N ovember 1 873)
161
N A RC I S DORIN ION
---- C I a d t îE a B a n e E l Na ţ[ o n a le 188 3 -8 8
-� .
6. I nginerul-arh itect N icolae Cerkez (în centrul imagi n i i , marcat cu X) pe şantierul Bi!incii
N aţionale a României, împreu ni!� cu guvernatorul Anton Carp, d i rectorul Euge n i u Carada,
arhitectul C. Bi!iicoianu, inginerii ş i m uncitorii care a u construit aceasti!i cli!id i re.
Engineer-architect N i colae Cerkez (in the centre of the photo, marked with X) on the construction
s ite of the N ational B a n k of Romania, together with governor Anton Carp, d i rector Eu geniu
Carada, architect C. Baicoia n u , the engi neers and the workers who built this edifice.
1 62
CASA INGINERUL UI NICOLAE CERKEZ DIN B UCUREŞTI. PO VESTEA UNEI REŞEDINŢE
7. Maria (Meta) l a kovaki,

soţia lui N icu Cerkez.
Maria (Meta) l a kovaki, the
wife of N ieu Cerkez.
8. Maria ( M eta) Cerkez într-o fotografie

real izat:! la Londra în 1912.
Maria (Meta) Cerkez i n a photo
taken in London in 1 912.
1 63
NARCIS DORIN ION
9. Surori le M aria-Simona Cerkez,

Maria-Cristi na Cerkez şi M aria-N icola
Cerkez împreuna cu guvernanta
lor. Fotografie din anul 1 901 .
Sisters Maria-Simona Cerkez,
Maria-Cristina Cerkez and Maria
N icola Cerkez with their governess.
Photograph from 1901.
10. Maria-Cristina Cerkez (căsi:itoriU

cu Grigore P. Carp) . Fotografie
realizaU în 1912, la Londra.
Maria-Cristian Cerkez (married to Grigore
P. Carp) . Photo taken in 1912 in London.
1 64
CASA INGINERULUI NICOLAE CERKEZ DIN B UCUREŞTI. POVESTEA UNEI REŞEDINŢE
DISPĂRUTE ŞI A CELOR CA RE A U LOCUIT-O
��a- �/(0
( lf" " J
1 1 . M aria Cerkez împreună cu cele trei fiice: Kita,
N icol a şi Simona. Fotografie din aprilie 1 900.
M aria Cerkez with her three daughters: Kita,
N icola and Simona. Photo from April l 900.
165
NARCIS DORIJ\ ION
12. Maria-Simona Cerkez (disătoritl! cu

Gheorghe Kos l i nski), într-o fotografie
realizată la Paris (iulie 1 912) .
M aria-Simona Cerkez (married to
Gheorghe Koslinski) i n a photograph
taken in Paris (J uly 1912).
1 66
1 3 . Maria-N icola Cerkez (dislitoritli cu Emanoil Hagi

Mosco) , într-o fotografie realizată la Londra, în 1912.
M aria-N icola Cerkez (married to Emanoil H agi
Mosco) in a photograph taken in London i n 1912.
1 67
N A R C I S DORIN I O N
14. I nginerul N icu Cerkez împreuna cu soţia sa Maria (M eta)

lakovaki şi fi ica lor M aria-Simona, în exi l u l d i n Suedia (1 917) .
Engi neer N icu Cerkez with h i s wife Maria (Meta) and their daughter
M aria Simona, d u ring their exile in Sweden (1 917) .
1 5. Familia Kosl inski la Abbazzia - Maria-Simona Kosl i n s ki , Gheorghe

Kosl i nski împreună cu cei doi copii : Nicu lae si Alexandra (Adina) .
The Koslinski fam i ly in Abbazzia - Maria-Simona Kos l i nski, Gheorghe
Kosl inski and thei r two children: N iculae and Alexa ndra (Ad ina).
168
16. Sceni! de familie în casa N icu Cerkez din Bucureşti. Emanoil Hagi-M osco,
M aria-Si mona Koslinski, Gheorghe Koslinski - în rândul de s us, de la stânga la
dreapta. M aria- N icola Hagi-Mosco cu Ion (Noni) Hagi-Mosco, în braţe, Maria
Cerkez, N icu Cerkez, Maria-Cristina Carp cu M aria (M itzis) Carp în b raţe ş i copii i
Elisabeta Hagi-Mosco, N iculae Koslinski ş i Elena (I leana) Carp, aşezaţi p e covor.
A fam ily scene in N icu Cerkez's house in Bucharest: Emanoil Hagi-Mosco, M aria
S i mona Koslinski, Gheorghe Koslinski (on the u pper row, from left to right) ,
Maria- N i cola Hagi-Mosco hold ing Ion (Noni) Hagi-Mosco, M aria Cerkez, N icu
Cerkez, M aria-Cristina Carp holding M aria (M itzis) Carp and chi ldren Elisabeta
Hagi- Mosco, N icu lae Kos l i nski and Elena (Ileana) Carp sitting on the carpet.
17. Elena (I leana) Carp, Elisabeta

(Lisbeth) Hagi-M osco, Ion (Noni)
Hagi-Mosco şi M aria (M itzis) Carp
în curtea casei bunicului lor N icu
Cerkez d i n Bucureşti (decembrie
1 928) . În spatele copi ilor se vede
statuia Aruncătorul cu suliţa.
Elena (I leana) Carp, Elisabeta
(Lisbeth) Hagi-Mosco, Ion (Noni)
Hagi-Mosco and M aria (M itzis)
Carp in the garden of N icu
Cerkez' s (their grandfather) house.
Behind the children can be seen
the statue The )ave/in Thrower.
169
NARCIS DORIN ION
1 8. Casa ingineru l u i N iolae Cerkez din Bucureşti. Construită

în 1 887, demolat:! în 1 964. Foto H r. Du ratzo.
House of engi neer N icolae Cerkez in Bucharest. B u i lt in
1 887, demolished in 1964. Photo Hr Du ratzo.
19. Colţ d i n cu rtea casei l u i N icu Cerkez, cu intrarea principală şi statuia Arunci:ltorul de
suliţi:l, de Ion Georgescu. Fotografie real izată de Felix Anton (Studio Ordinea, Bucureşti) .
A corner of the garden of N icu Cerkez's house, with the ma in entrance and the statue The )ave/in
Thrower by Ion Georgesco. Photograph taken by Felix Anton (Studio Ordinea, Bucharest)
1 70
DISPĂRUTE ŞI A CELOR CARE AU LOCUIT-O
20. Salonul principal al casei lui N icu Cerkez din strada

Mercur (ulterior D. A Sturdza, azi Pictor Verona) .
The main salon of N icu Cerkez's house,
located on Mercur street (later called D.A.
Sturdza and now Painter Verona).
21 . Ion (Noni) Hagi-Mosco şi Alexandra

(Ad i na) Kosl inski în faţa pom ului de
Crăci u n la casa d i n Bucureşti .
Ion (Noni) H agi-Mosco a n d Alexandra
(Adi na) Koslinski in front of a Christmas tree
in thei r grandfather's house in Bucharest.
171
NARCIS DORIN ION
22. Ion (Noni) şi Elisabeta Hagi-Mosco. 23. Elisabeta Hagi-Mosco în

Ion (Noni) and Elisabeta Hagi-Mosco. curtea casei d i n Bucureşti.
Elisabeta Hagi-M osco in the garden of
their grandfather's house in Bucharest.
24. Maria Cerkez împreună cu nepoţii la Câlnău - Elisabeta H agi-Mosco, N iculae

Kos l i nski, M itzis Carp, Alexandra (Adina) Koslinski ş i Elena (I leana) Carp.
M aria Cerkez with her grandch ildren in Cainau - E l i sabeta H agi-Mosco, N iculae
Koslinski, M itzis Carp, Alexandra (Ad i na) Kosl i n ski and Elena (I leana) Carp.
1 72
25. Alexandra (Adi na) Koslinski în

curtea casei Cerkez d i n Bucureşti.
Alexandra (Adi na) Koslinski i n the garden
of the Cerkez house in Bucharest.
26. B u nica Maria Cerkez împreunl! cu

nepoata Ad ina Kosl i nski la Zamora.
Grand mother M aria Cerkez with
granddaughter Adina Koslinski in Zamora.
1 73

26 Muzeul National XXVI 2015 10

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

26 Muzeul National XXVI 2015 10

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

26 Muzeul National XXVI 2015 10

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MUZEUL NA ŢIONAL Voi.

CASA INGINERULUI NICOLAE CERKEZ DIN BUCUREŞTI.

Narcis Dorin Ion·

Keywords: historical buildings, Nicolae Cerkez, Bucharest, architect.

Vom încerca să prezentăm în acest articol povestea uneia dintre frumoasele

• Cercetător Ştiinţific, Muzeul Naţional Bran; doctor în istorie.

familiei Cerkez istoricii şi specialiştii în studii genealogice încă nu s-au pus de

formării, până la anul 1 83 1 , să se primească în slujbă toţi feciorii de boieri, ofiţeri,

R Apud Ştefan D. Pleşia, loc. cit. , p. 1 6 1 .

9 Gheorghe Bezviconi, Necropola Capitalei. Dicţionar Enciclopedic, ediţia a Il-a, revăzută

1 2 Certificat de absolvire, aflat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia. Documentul a fost

statului ( 1 880) 1 7 • La scurt timp după absolvirea studiilor şi angajarea ca inginer,

17 Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, p. 89.

Semicentenaru/ Societăţii Arhitecţilor Români, 1 ianuarie - 1 martie 1 94 1 , anul VIII, nr. 1 ,

2 1 Diploma nr. 1 3 8/ 1 3 octombrie 1 876 a Societăţii Geografice Române din Bucureşti.

Document original din arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.

votat şi primit ca membru temporar al Societăţii Geografice Române. Totodată, vi

sfaturile de bun cunoscător ce aţi dat colegului nostrum, dl 1. Bianu, la facerea

22 Adresa nr. 43 l / 1 5 octombrie 1 876 a Societăţii Geografice Române; document original

În anii unnători, Nicu Cerkez a ocupat succesiv funcţia de arhitect-şef la

28 Cezara Mucenic, Bucureşti. Un veac de arhitectură civilă. Secolul al XIX-lea, Bucureşti,

comemorative, prefaţă de acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României,

faţadei clădirii la p. LXIII, foto 44.

1800-I925, Bucureşti, Editura Caligraf Design, 2004, p. 69.

35 Theodor Cornel, Figuri contimporane din România, p. 90.

inaugurat în anul 1 8853 6• În Bucureşti, cu ocazia Expoziţiei Naţionale organizate în

36 V. Berbece, V. Botvinic, Călimăneşti-Căciulata, ediţia a Il-a, B ucureşti, Editura Sport­

de G. G. Assan; document original aflat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.

distribuirea premii lor şi vă rugăm să binevoiţi a primi această însărcinare" 43 •

de G. G. Assan; document original aflat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.

băncii numirea ajutoarelor de care va avea trebuinţă în execuţiune"47 • O fotografie

47 Cristina Ţurlea, Banca Naţională a României. Cronica restaurării Palatului vechi.

cuvânt înainte de academician Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României,

53 Ibidem, p. 1 1 5- 1 1 8. Autorul reproduce în facsimil "Tabela cu numele directorilor şi

România (1862-1994). Enciclopedie, Bucureşti, Editura Mediaprint, 1 995, p. 43-46.

Nicolescu, Parlamentul Român. Biografii şi portrete. 1866-1901 (Bucureşti, Editura 1. V.

original păstrat în arhiva domnului Ştefan D. Pleşia.

organizare a serbărilor prilejuite de încoronarea primilor suverani ai României,

şi secretarul general al Ministerului, Alexandru Ghika. Document original din arhiva

Doamna Elisabeta Bălăceanu-Stolnici s-a născut la 1 aprilie 1 92 1 , la

1 97 1 ) şi a Mariei-Cristina (Kita) Cerkez (8 decembrie 1 895 - 4 aprilie 1 985). Căsătorită

Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Ce vreţi, domnule, eram copi i ! Mai venea

75 Elisabeta Hagi-Mosco (3 martie 1 886 - 4 noiembrie 1 946), căsătorită în 29 noiembrie 1 9 1 0

Petrescu-Halepliu, consul general, de care se desparte în 1 9 1 9.

78 Niculae Koslinski ( 1 9 octombrie 1 92 1 - 2002), fiul viceamiralului Gheorghe Koslinski şi

Alexandra Koslinski-Bucşan: Da, era un parter, era un mezanin doar într-o

82 Actualmente statuia se află în colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României.

Ş tefan D. Pleşia: Acum statuia este la Muzeul Naţional de Artă din

croazierele pe Dunăre, de la Giurgiu până la Budapesta şi Viena. Graţie lui, în

88 Alexandra (Tanda) Caragea/Caradja ( 1 920- 1 997), fiica lui Constantin Caradja şi a

membru al Academiei Române. Au avut împreună trei copii: Irina ( 1 9 iulie 1 9 1 5 - 1 0

Alexandra Koslinski-Bucşan: Moşia de la Câlnău, în judeţul Buzău, care

Elisabeta Bălăceanu-Stolnici: Da. Mai era vis-a-vis şi un restaurant, care

cămări, stăteau trotinetele, bicicletele şi săniile noastre; era şi o curticică de unde

Alexandra Koslinski-Bucşan: Mama-mare s-a implicat şi am stat cu ea.

Narcis Dorin Ion: Aici l-am cunoscut eu pe fratele dumneavoastră,

NICOLAE (� ieu) CERKEZ �

(2) 1 0. 1 0. 2009 Paul W. CULLINGHAM

1. I n ginerul-arh itect N icolae ( N icu) P. Cerkez într-o fotografie realizati:! în 1 916.

36 V. Berbece, V. Botvinic, Călimăneşti-Căciulata, ediţia a Il-a, B ucureşti, Editura Sport

1 3 . Maria-N icola Cerkez (dislitoritli cu Emanoil Hagi