Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

“Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Stomatologie
Catedra
Stomatologie terapeutică

Pavel GNATIUC Corneliu NĂSTASE Alexei TEREHOV

FLUOROZA DENTARÃ
ÎN VIZORUL MEDICINEI MODERNE
 Recenzenţi:
Gheorghe Nicolau
Dr. hb. Șt. med., profesor universitar,
Nicolai Cojuhari,
Dr. Șt. med., doctor conferenţiar,

Autor: GENERALITĂŢI
Pavel Gnatiuc
Conferenţiar universitar,
doctor în știinţe medicale Actualitatea temei
Corneliu Năstase
asistent universitar. Ultimele 2-3 decenii, odată cu apariţia unor noi tehnologii în
Alexei Terehov
Conferenţiar universitar,, stomatologie tot mai des şi mai mult apare problema restabilirii
doctor în știinţe medicale
dinţilor cu redarea aspectului originar, primar. Deoarece moda
coroanelor protetice de aur a plecat demult...
“FLUOROZA DENTARĂ ÎN VIZORUL MEDICINEI MODERNE”
Monografie
pentru studenţi, rezidenţi şi medici stomatologi
Orientarea estetică în stomatologia modernă sau visul
În această lucrare sunt tratate unele elemente fundamentale ale fluorozei dentare, ipoteze şi
date generale, şi sunt examinate amănunţit cele mai complexe şi dificile de înţeles subiecte studiate în
unui „zâmbet hollywoodian”
procesul didactic. Figurile inserate în context simplifică înţelegerea informaţiilor. Este utilă atât stu-
denţilor şi rezidenţilor, cât şi medicilor stomatologi. Un număr tot mai mare de pacienţi vor să aibă nu doar restaurări
funcţionale, ci şi un zâmbet de Hollywood.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Defectele dentare, în special - în zona frontală, inhibă şi
deprimă pacienţii, făcându-i să fie nesiguri, să comunice şi să
FLUOROZA DENTARĂ ÎN VIZORUL MEDICINEI MODER- zâmbească mai puţin.
NE /Monografie/ P. Gnatiuc, C. Năstase, A. Terehov; – Ch.: USMF În final, ele determină diverse tulburări psiho-emoţionale şi
“N.Testemiţanu”, 2011. – 72p. neintegrarea în mediul social.
ISBN
CZU Calitatea vieţii ≈ starea sistemului dento-maxilar
____ ex.
Cercetătorii din ţară şi de peste hotare au făcut recent un şir de
studii ştiinţifice pentru analizarea interrelaţiei calităţii vieţii şi stării
sistemului dento-maxilar.
Omul modern asociază dinţii vizibil sănătoşi cu sănătatea
Aprobat Aprobat la şedinţa Aprobat la şedinţa Comi- bună, succesul în viaţa personală şi cariera.
la şedinţa catedrei comisiei metodice a siei metodice centrale a Una din bolile ce duc la afectarea esteticului este fluoroza.
Stomatologie Terapeutică disciplinelor stomatologice USMF “Nicolae Testemiţa- Fluoroza reprezintă o perturbare tisulară sistemică, ce se
din 14 noiembrie 2011 din 15 noiembrie 2011 nu” din 17 noiembrie 2011 dezvoltă în urma ingestiei apei şi a produselor alimentare cu un
Procesul verbal Nr.11 Procesul verbal Nr. 3 Procesul verbal Nr.2 conţinut ridicat de fluor.
2 3
 Fluoroza endemică este o afecţiune a oamenilor şi a animale- Au existat cele mai diferite ipoteze despre etiologia fluorozei
lor agricole, a cărei apariţie şi dezvoltare este legată de surplusul dentare.
de fluor în apele naturale – surse principale de aprovizionare cu Doar în a.1928 a fost stabilit că factorul etiologic al fluorozeu
apă potabilă a populaţiei. este fluorul apelor potabile. De atunci afecţiunea s-a considerat
că ar comporta un caracter endemic.
Denumirea elementului Fluor (F) provine de la cuvântul gre-
MANIFESTĂRILE FLUOROZEI cesc „ftoris” – distrugător (termenul latin - fluorum). El ocupă a
13-a poziţie din elementele ce intră în componenţa scoarţei teres-
Modificările de culoare şi de relief din partea ţesuturilor dure tre (0,08%, depăşind astfel de 10 ori cantitatea de zinc şi de 30
dentare sunt prima şi, uneori, singura manifestare vizibilă a fluo- ori – cantitatea de plumb, - după Vinogradov, 1957).
rozei. Se manifestă aceste semne morbide prin schimbarea culo- Fluorul liber reprezintă un gaz incolor sau galben verzui cu
rii normale a smalţului dentar, iar în cazuri grave – şi a integrităţii miros iritant înţepător (pătrunzător). La temperaturi foarte joase
ei. (-188°C) fluorul se condensează într-un fluid de culoare galben
În dependenţă de gravitatea afecţiunii, smalţul îşi schimbă co- morcoviu cu greutatrea relativă de 1,513 g/cm3, şi se solidifică la
loraţia de la macule mate albicioase deabia observabile până la -220°C.
cafeniu şi cafeniu-închisă; sunt posibile eroziuni şi distrucţii ada- În sistemul periodic al lui Mendeleev numărul de ordine al flu-
mantine, schimbări ale proprietăţilor mecanice ale ţesuturilor dure orului este 9, greutatea atomică – 19.
dentare – fineţea, friabilitatea, abraziunea sporită. Este cel mai manifest metaloid, care posedă o capacitate reac-
Primele lucrări, dedicate fluorozei dentare, sunt descrierea „din- tivă deosebită dintre toate elementele nemetalice. Aproape toate
ţilor negri”, făcută de Kins în a.1888, şi raportul lui Vanicker în a. elementele reacţionează cu el la contact direct la temperatura
1891 referitor la cazurile de „eroziuni ale smalţului dentar” la locui- camerei sau la una ridicată. El formează compuşi până şi cu gaze
torii din or. Neapol (Italia). Menţionarea „smalţului dentar pătat” ca inerte.
boală se referă la a. 1901, când J. M. Eager a descris la emigranţii O moleculă de fluor este aptă de a înlocui oxigenul în mulţi
italieni în SUA schimbări patologice ale ţesuturilor dure dentare, acizi. Cu majoritatea compuşilor organici fluorul reacţionează cu
care se manifestau prin apariţia unui aspect maculos al smalţului. explozie. Toate reacţiile cu participarea fluorului se remarcă prin
În a.1908 G. Black pentru prima dată a descris amănunţit ta- efect termic (caloric) înalt.
bloul clinic al fluorozei dentare, ilustrând textul cu schiţe de dinţi Cel mai important compus al fluorului este hidrura de fluor – un
cu grad diferit de afectare prin fluoroză, executate cu creioane fluid incolor, instabil, care uşor se evaporă, cu temperatura de
colorate. fierbere +20°C.
În 1916 aşa afecţiune a fost descrisă în statul Colorado (SUA), O proprietate neobişnuită a fluorului e volatilitatea înaltă a
maculele de pe smalţ fiind numite “petele maro de Colorado”, şi compuşilor săi.
fiind indicată cauza afecţiunii respective - surplusul de Fluor în Actualmente sunt cunoscute peste 100 de minerale ce conţin
apa potabilă. fluor. Din grupul fluoridelor simple fac parte NaF, MgF, AlF3H2O.
4 5
 Cel mai important mineral ce conţine fluor este fluorita (sau flu-
orina) - fluorură naturală de calciu (CaF2), care constă în 48,7%
din fluor.
În sol fluorul ajunge în urma dezagregării rocilor. La sporirea
cantităţii particulelor de argilă în sol creşte concentraţia de fluor CONŢINUTUL DE FLUOR
hidrosolubil, solubil în acid citric şi acid clorhidric. În majoritatea
solurilor concentraţia de fluor creşte odată cu adâncimea. ÎN ORGANISMELE VEGETALE
O cantitate enormă de fluor ajunge în atmosferă, iar apoi în sol
cu fumurile vulcanice acide, precum şi în urma poluării industri- Cantitatea de fluor în produsele alimentare de origine vegetală
ale, comportându-l în formă de hidrură de fluor şi săruri de acid fluctuează în limite largi. Aşa plante ca grâul, orzul, orezul, mază-
fluoric. rea, varza, măcrişul, pătrunjelul sunt apte de acumulare universa-
Concentraţia fluorului în apele naturale fluctuează în limite lă a microelementelor, inclusiv a fluorului. Cele mai bogate în fluor
mari, fiind dictată în mare parte de solubilitatea compuşilor săi. sunt părţile verzi ale plantelor, ele conţinând de la 30 până la 140
În apă fluorul este legat prioritar cu sodiu, potasiu, aluminiu. mg/l de substanţă uscată.
Prezenţa acestor compuşi în apele freatice condiţionează acu- Este demonstrat faptul că produsele alimentare crescute pe
mularea fluorului în plante. soluri bogate în fluor îl conţin în cantitate sporită.
O importanţă decisivă revine concentraţiei lui şi accesibilitatea Cantitatea de fluor în spanac şi alte plante folosite în calitate
pentru plante. de condimente este destul de mare şi atinge 21 mg/kg.
Produsele alimentare, crescute pe soluri bogate în fluor, conţin
o cantitate sporită a acestuia. Iar aşa plante ca ceaiul – acumula-
tor de fluor, cultivat într-o zonă endemică prin fluoroză, se poate
acumula în frunze, cantitatea fluorului atingând până la 1757,8
mg la un 1 kg.
Este foarte importantă nu doar cantitatea absolută a fluorului
în produsele alimentare, ci şi cantitatea lui în condimente şi apă,
tehnologia preparării alimentelor.
Gradul de absorbţie a fluorului din apă de către produsele, în
care ele sunt fierte, este inegal.
O parte din produse acumulează din apă mai mult fluor, alte-
le – mai puţin. Cartofii, spre deosebire de fasole sau morcov, nu
acumulează fluor în timpul fierberii.
Acumularea fluorului în plante este uneori însoţită de un efect
distructiv.
6 7
 În vecinătatea întreprinderilor industriale la plantele, sensibile
la poluarea mediului aerian cu fluor, se remarcă o concentraţie
redusă de fluor clorofilă în zonele de necroză de pe frunze şi con-
comitent o cantitate sporită de fluor. Se modifică culoarea frun-
zelor, ele devin mai rigide, mari, se acoperă cu depuneri albe-gri. CONŢINUTUL DE FLUOR ÎN ŢESUTURILE DIFERI-
Fructele sau poamele se deformează; merele în loc să fie rotunde TOR ORGANISME ANIMALE
ca formă, deveneau ovale, iar partea lor centrală devenea verde.
Nucile se deformau şi aveau o culoare pal-gălbuie, iar coaja lor La circuitul fluorului în natură participă nu doar lumea vege-
se strivea uşor. Frunzele de viţă-de-vie aveau pete ruginii şi zone tală, ci şi cea animală. În legătură cu aceasta un interes aparte
de necroză. Coacerea strugurilor întârzia. îl prezintă datele despre cantitatea fluorului în ţesuturile diferitor
Au fost decelate plante rezistente la fluor – vişinul, sfecla de animale. Conţinutului fluorului în produsele alimentare de origine
zahăr, cartoful, astra, trandafirul etc. animală se află în următoarele limite:
• în carne – 0,16-2,0 mg/kg,
• în unt – 0,4-0,45 mg/kg,
• în lapte şi lactate - 0,3-0,71,
• în ouă – 0,00-1,48,
• în peşte de apă dulce – 0,09-0,26 mg/kg,
• în peşte de mare – 0,02-84,47 mg/kg.
Peştele de mare conţine, comparativ cu cel de apă dulce, mai
mult fluor, deoarece acest microelement este prezent în apa de
mare într-o concentraţie mult mai importantă.

8 9
 Se cunoaşte că substanţele minerale, şi în particular fluorul, se
concentrează la organismul animal în schelet. Acumularea fluoru-
lui în oase şi dinţi este aproximativ egală. Principalele momente
care definesc conţinutul lui în oase şi dinţi sunt:
CONCENTRAŢIA DE FLUOR ÎN DIFERITE ORGANE * vârsta individului şi
ALE ORGANISMULUI UMAN * cantitatea elementului respectiv, care ajunge în organism cu
apa, produsele alimentare şi prin aer.
Tabloul clinic al fluorozei este analizat, de regulă, din punct de Concentraţia de fluor fluctuează în limite oarecare în diferite
vedere stomatologic, - prin forma şi prin caracterul manifestărilor părţi ale dintelui, precum şi la diferite grupuri de dinţi.
externe ale smalţului dentar, dar şi prin particularităţile dinţilor, în Fluorul dinţilor are importanţă pentru protecţia anticarioasă. În
relaţia lor cu acţiunea factorilor externi. legătură cu aceasta prezintă interes determinarea cantităţii lui din
Efectele adverse grave ale fluorului asupra diferitor organe şi dinţi în aspect de vârstă.
ţesuturi umane au fost semnalate din aşa ţări cum sunt India, În cadrul cercetărilor efectuate de Авцин А.П., Жаворонков
China, cu zone endemice de fluoroză în care nivelurile naturale А.А. s-a demonstrat că în focarul de fluoroză endemică în dinţii
de fluoruri în apa potabilă şi alimente sunt foarte ridicate. Aceste de lapte este un conţinut mai redus de fluor comparativ cu cei per-
date şocante au fost obţinute nu în urma unor cercetări ştiinţifice manenţi. În smalţul dinţilor cariaţi fluor este mult mai puţin decât
fundamentale, ci drept constatări empirico-statistice.
Dar întrebarea logică este: “Dacă la un individ oarecare ma-
nifestările fluorozei dentare sunt neînsemnate, înseamnă oare
aceasta, prin extensie, că celelalte organe şi ţesuturi umane ră-
mîn cît de cît neafectate de intoxicaţia cronică cu fluoruri?”, şi
necesită investigaţii ample şi minuţioase.
Concentraţiile mari ale fluorului pot afecta scheletul osos,
creierul, sistemul endocrin etc.
Fluorul, caracterizat prin proprietăţi cumulative, se acumulea-
ză treptat în scheletul osos.
Concentraţia fluorului în oase are o dependenţă liniară, adică
odată cu sporirea cantităţii lui în apa potabilă, creşte şi acumula-
rea lui în oase.
Apa potabilă care conţine o concentraţie sporită de fluor, ser-
veşte drept sursă predominantă de aprovizionare a organismului
uman cu fluor, şi drept principala cauză de îmbolnăvire a popula-
ţiei cu fluoroza dinţilor. Afectarea fluorozică a scheletului osos uman
10 11
în cei intacţi. De la vârsta de 30 de ani procentul de fluor sporeşte fost înregistrate în piele, păr, unghii. Concentraţia de fluor în părul
în smalţul tuturor dinţilor, iar la 50 de ani – se dublează. copiilor din focarul de fluoroză endemică este de zeci de ori mai
Алкалаев К.К. a demonstrat că cantitatea maximă a fluorului mare decât la copiii din localităţi cu concentraţie obişnuită de fluor
se determină în molarii III, apoi scade treptat în canini şi incisivi, în mediul înconjurător.
molarii I şi II, şi în premolari. Ţesuturile moi conţin puţin fluor. Dar organe aparte, cum ar fi
Conţinutul de fluor în diferite straturi ale smalţului este neuni- aorta şi pancreasul, posedă cantităţi importante de fluor.
form, cel mai înalt fiind în straturile superficiale (cu grosimea de Asupra conţinutului de fluor în fluide biologice influenţează
până la 160 mk), apoi el scade treptat până la un nivel constant cantitatea generală a acestui microelement, care pătrunde în or-
în straturi mai profunde. ganism. Este demonstrat, că după aportul în organism a fluorului
Cantitatea de fluor din dentina dinţilor deciduali creşte până la într-o cantitate însemnată sporirea lui în sânge este de scurtă du-
o anumită vârstă şi depinde de tipul dinţilor (în incisivi – până la 5 rată. La sporirea fluorului în apa potabilă de 23 de ori concentraţia
ani, în canini şi molari - până la 7 ani). lui în urină creşte de 19 ori, iar în sânge – doar de 3 ori, fapt ce
În perioada schimbării dentiţiei concentraţia fluorului scade indică eliminarea lui rapidă şi rolul activ al rinichilor.
în urma reducerii lui în stratul care tapetează pulpa. Aceasta se În organismul crescând fluorul se depune cu mult mai mult de-
datorează procesului osteoclastic activ, caracteristic schimbului cât la o vârstă adultă, iar eliminarea lui prin urină este, din contra,
fiziologic de dinţi. mai mare la adulţi, decât la copii.
Conform datelor Николаева Т.А. şi Белецкий А.С., conţinutul Mecanismul de acţiune a fluorului asupra unui organism ani-
de fluor în dinţii deciduali afectaţi de fluoroză a constituit 0,082- mal se explică prin următoarele momente:
0,28%, şi la cei permanenţi – 0,3-0,7%. • formarea compuşilor complecşi de fluor cu calciu, magneziu
Există legitatea că fluorul se acumulează mai rapid şi mai mult şi alte elemente-activatoare de sisteme enzimice;
în dinţii crescânzi decât în cei permanenţi şi, în special, în dentină. • acţiunea inhibitorie a fluorului asupra unui număr important
După stoparea aportului, fluorul dispare rapid din dinţii crescânzi, de enzime, aceasta fiind însoţită de perturbări ale schimbului in-
dar se reţine pe o perioadă îndelungată în dinţii permanenţi. terstiţial în ţesuturi;
Astfel, odată cu vârsta creşte concentraţia fluorului atât în • activitatea chimică a fluorului mai mare comparativ cu iodul,
oase, cât şi în dinţi. în urma cărui fapt fluorul poate fi concurent al iodului în sinteza
Concentraţia de fluor de 8,0 mg/l în apa potabilă cauzează hormonilor tiroidei, şi, prin urmare, influenţează asupra funcţiei
fluoroză a scheletului la 10% din populaţie. acesteea;
Reieşind din faptul că în Republica Moldova în 13 raioane con- • fluorul joacă un rol important în schimbul [metabolismul] de
ţinutul de fluor în apa potabilă depăşeşte normele admise, pre- vitamine.
cum şi că el se găseşte în cantităţi mari în organismele vegetale Fluorul se repartizează neuniform în ţesuturi diferite ca func-
şi animale cu valoare alimentară, la populaţia locuitoare în aceste ţie şi morfologie ale organismului animal. Manifestând o afinitate
raioane poate apărea fluoroza nu doar dentară, ci şi a oaselor. specială faţă de ţesuturile calcifiate, el se acumulează în acestea
Pe lângă ţesuturile dure (dinţi, oase) mari acumulări de fluor au pe parcursul întregii vieţi.
12 13
 În condiţii fiziologice rolul fluorului este legată de formarea flu- consumul zilnic a 2-3 pahare de ceai şi de deficitul de produse
orapatitei – parte componentă a ţesutului osos şi dinţilor. lactate (Гнатюк П. Я., 1988).
La momentul actual este demonstrat că fluorul este important
nu doar pentru dezvoltarea şi starea normală a dinţilor şi ţesutului •••
osos, dar şi este vital necesar pentru creşterea normală şi dez-
voltarea generală corespunzătoare a organismului. Fluorul poate La momentul actual se consideră cert stabilit, că deficitul de
îndeplini funcţia sa metabolică specifică în ţesuturi chiar şi la con- fluor în apa potabilă şi în organism este însoţit de intensificarea
cetraţii joase, proprii ţesuturilor moi. manifestă a cariei dentare.
Un interes aparte reprezintă datele despre acumularea fluoru- Deficitul de fluor în organism este însoţit nu doar de intensifi-
lui în laptele de femeie, deoarece el serveşte drept unic aliment carea cariei dentare, dar şi de tulburări ale unor procese meta-
pentru sugar. bolice. În localităţi cu deficit de fluor în apa potabilă la elevi sunt
O importanţă deosebită pentru profilaxia fluorozei o are eviden- întâlnite deficienţe de auz aproximativ de 2 ori mai des, decât în
ţa cantităţii de fluor ajuns în organismul copilului prin intermediul localităţi cu conţinut normal de fluor.
laptelui matern în perioada celei mai intense creşteri şi formări a Starea patologică, datorată unui aport excesiv îndelungat de
scheletului şi dinţilor. fluor în organism a primit denumirea de fluoroză. Cei mai sensi-
S-a stabilit că cantitatea de fluor în laptele uman la femeile bili faţă de intoxicaţia cu de fluor sunt copiii, în special la vârsta,
care alăptează într-un focar de fluoroză endemică este mai scă- când se intensifică creşterea şi formarea scheletului osos şi a
zut decât la femeile ce locuiesc în afara focarului respectiv. dinţilor.
Este evident că în perioada de lactaţie în organismul matern • Concentraţia de fluor de 1 mg/l în apa potabilă este optimă şi
este prezent un mecanism fiziologic, care menţine concentraţia posedă un efect profilactic manifest contra cariei.
de fluor din lapte la un nivel optim pentru copil. Concentraţia fluo- • Doza de 2 mg/l de fluor în apa potabilă deja duce la fluoroza
rului în laptele de vaci dintr-un focar de fluoroză endemică fluctu- dinţilor.
ează de la 0,01 până la 0,7 mg/l. • Concentraţia de fluor de 8 mg/l în apa potabilă provoacă flu-
Aceasta demonstrează că glandele mamare servesc drept o oroza scheletului osos la 10% din populaţie.
barieră originală pentru fluor şi eliminarea lui din organism împre- • Consumul zilnic a 20-80 mg fluor pe parcursul a 10-20 ani
ună cu laptele nu joacă un rol semnificativ. cauzează o fluoroză scheletală mutilantă gravă.
Cercetările noastre au demonstrat că în focarul de fluoroză • Concentraţia de fluor de peste 50 mg/l în apa potabilă este
endemică copiii care au fost alăptaţi până la un an şi mai mult, iar însoţită de schimbări ale structurii şi funcţiei tiroidei.
apoi au consumat lactate, au fost mai puţin expuşi fluorozei. • Prezenţa a 100 mg/l duce la întârzierea creşterii.
Din 60 copii din c.Pârliţa, Ungheni, care aveau manifestări ale • Conţinutul de peste 125 mg/l de fluor în apa potabilă contribu-
fluorozei, 22 aveau diferite maladii ale organelor interne: hepatite ie la apariţia unor modificări funcţional-structurale în rinichi.
-13, gastrite-4, pielonefrite-3, afecţiuni ale sistemului cardiac - 2 • Doza de 2,5-5,0 g de fluor este letală pentru om.
copii. De asemenea, apariţia fluorozei la copii a fost favorizată de
14 15
 • < 0,5 mg/l, fluoroza nu se întâlneşte;
• = 0,8-1,2 mg/l, fluoroza afectează de la 10 până la 12 la
sută din populaţie;
• = 1,2-1,5 mg/l, - 20-30% din populaţie;
EPIDEMIOLOGIA FLUOROZEI • = 1,5-1,8 mg/l, - circa 40% din populaţie;
• > 2-2,5 mg/l, - circa 50% din populaţie;
Agenţia de Protecţie a Mediului (SUA) consideră fluoroza • > 2,5 mg/l, procentul persoanelor bolnave de fluoroză
drept un „defect cosmetic”, şi nicidecum nu „afecţiune”. („maculaţia smalţiară”) creşte brusc, afectând uneori aproape în-
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră fluoroza treaga populaţie, ce consumă apă din sursa de apă respectivă.
drept o boală, ce afectează milioane de oameni din întreaga
lume (Informaţiile OMS, 2001, 2002). ACTUALITATEA FLUOROZEI ÎN R.MOLDOVA
Prevalenţa fluorozei endemice este direct legată de răspândi-
rea fluorului în mediul ambiant şi, în special, în apă. În a. 1931, Problema esteticului dentar afectat de fluoroză capătă o actu-
s-a constatat că în localităţile, în care locuitorii prezintă un smalţ alitate deosebită în Moldova, deoarece, conform datelor Centrului
maculos, în apa potabilă este prezent un conţinut crescut al flu- naţional ştiinţifico-practic de medicină preventivă, pe teritoriul Re-
orului. publicii Moldova există câteva zone cu conţinut sporit (> 1,5 mg/l)
Fluoroza dinţilor este patologia ţesuturilor dure dentare, de fluor în apa potabilă:
apărută în perioada de dezvoltare a acestora. • Glodeni — 5-11 mg/l în fântâni arteziene şi 1,2-1,7 mg/l – în
Afecţiunea reprezintă o consecinţă a conţinutului sporit de flu- fântâni obişnuite.
or în apa potabilă şi produse alimentare, care nimeresc în orga- • Făleşti — 4-8 şi 1,0-1,8 mg/l în bazine naturale de apă;
nismul copilului în perioada de formare şi mineralizare a ţesutu- • Ungheni — 4-8 şi 0,85-1,5 mg/l în bazine naturale de apă;
rilor dure dentare. Excesul de fluor care se conţine în produsele • Călăraş — 3-5 şi 0,8-1,5 mg/l în bazine naturale de apă;
alimentare acţionează mai puţin toxic decât cel din apa potabilă. • Nisporeni, Anenii Noi, Hânceşti — 2,0-4,0 şi 0,8-1,5 mg/l ;
În literatura de specialitate sunt raportate afectări de tip ende- • Căinari, Taraclia, Basarabeasca — 3,0-8,0 şi 0,8-1,2 mg/l ;
mic, în masă, a populaţiei cu fluoroză. • Ceadâr-Lunga — 11,0-16,0 şi 1,0-1,6 mg/l ;
Fluoroza endemică, prezentă în peste o mie de focare, se re- • Floreşti, Criuleni — 2,0-4,0 şi 0,8-1,2 mg/l.
marcă în Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Marea Brita- La mulţi locuitori din zonele afectate sunt înregistrate modi-
nie, Spania, Italia, SUA, Polonia, Kazahstan, Ucraina, Rusia, Tur- ficări manifeste de culoare şi de textură ale dinţilor.
cmenistan, Azerbaidjan, Canada, China, Mexic, Chili, Australia, Fluoroza este cea mai răspândită afecţiune dintre leziunile ţe-
India, Şri-Lanca, Arabia Saudită, Africa de Sud, Kenia, Nigeria, suturilor dure dentare de origine necarioasă.
Tanzania, Sudan, Marocco ş.a. Gravitatea afectării dinţilor cu fluoroză endemică, precum şi
Este general acceptat că, atunci când conţinutul fluorului în frecvenţa (morbiditatea) afectării dinţilor cu fluoroză a populaţiei
apă este: minore dintr-un focar endemic depinde în mare parte de concen-
16 17
 Harta zonelor endemice de
fluoroză din R.Moldova

traţia fluorului în apa potabilă.

Cu cât este mai mare cantitatea ETIOLOGIA ŞI PATOGENIA FLUOROZEI
de fluor în ea, cu atât mai ma-
nifestă este afectarea dinţilor în În regiunile cu climă caldă poate fi observată o fluoroza
perioade de dezvoltare şi mai dentară manifestă la prezenţa unui conţinut moderat de fluor în
mulţi copii suferă de fluoroză. apa potabilă (0,5-0,7 mg/l). Acest lucru se datorează introducerii
Cu toate acestea, am remar- active a apei în organism.
cat că în focarul de fluoroză en- Prezenţa unor cantităţi importante de calciu în apă reduce
demică nu toţi copiii sunt afec- dezvoltarea fluorozei.
taţi de fluoroză. Afectabilitatea Cercetările clinice au demonstrat, că o concentraţie optimă a
dinţilor depinde şi de sănătatea fluorului în apa de băut este de 1 mg/l. La asemenea concentraţii
mamei în timpul gravidităţii, fluoroza este rară (şi - prezentă în forme uşoare), fiind remarcat
alimentaţiei naturale [alăptării] şi un efect cariostatic pronunţat.
copilului, caracterului alimentaţiei, durata consumului de apă, în Fluoroza a fost considerată mult timp o boală endemică,
care este prezentă o cantitate sporită de fluor, şi rezistenţa orga- conexă concentraţiei fluorului în apa de băut. Mecanismul de ac-
nismului în general. ţiune a fluorului în patogeneza fluorozei endemice n-a fost încă
În focarele endemice fluoroza atacă de la 50 la 96% din copii. elucidată pe deplin.
După И. Г. Лукомский (1940), fluoroza se produce în urma
acţiunii fluorului asupra calciului, magneziului, manganului şi altor
microelemente ale ţesuturilor dure dentare, afectând participarea
lor în procesele histofiziologice şi, în final, duce la afectarea smal-
ţului în perioada de formare. Fluorul este antagonistul calciului.
Conform unor autori, fluorul leagă calciul şi îl elimină din orga-
nism, iar pe acest fond se produce fluoroza.
И. О. Новик (1951) explică apariţia fluorozei prin faptul că acti-
vitatea chimică a fluorului este mai mare decât cea a iodului, ceea
ce cauzează suprimarea funcţiei tiroidei, însoţită de perturbarea
formării ţesuturilor dure dentare.
Cea mai plauzibilă teorie este cea despre acţiunea toxică a flu-
orului asupra ameloblastelor în perioada de geneză a smalţului,
18 19
care duce ulterior la dereglări structurale (Pedersen P. O., Scott ciu. Aceste procese sunt caracteristice pentru formele avansate
D. В., 1959; Патрикеев В. К., 1968; Matsuo A., 1998). ale fluorozei dentare. Cea mai intensivă perioadă de formare a
Altă opinie este că fluorul inactivează fosfataza alcalină, co- fluorurii de calciu în smalţ se constată la vârsta de 2-4 ani. Nu
linesteraza ş.a., ducând la tulburări ale mineralizării ţesuturilor este exclus faptul că formarea CaF2 pe suprafaţa smalţului poate
dure dentare. continua şi după eruperea dintelui cu condiţia unor concentraţii
Conform ipotezei lui А. К. Николишин (1996), în perioada dez- suficient de înalte ale F” în apa potabilă şi lichidul bucal la copi-
voltării dintelui (amelogeneză), surplusul de fluor prin vasele sa- ii din focar endemic de fluoroză. Legătura dintre CaF2 a stratu-
cului folicular, prin spaţiile intracelulare nimereşte în ameloblaşti lui superficial al smalţului cu straturile de fluorapatită la formele
şi formează legături strânse cu proteina de fixare a calciului smal- grave ale fluorozei nu este trainică. După structură, fluorură de
ţului în proces de formare. Ca rezultat, în procesul de diferenţiere calciu este mai laxă şi mai fragilă. De aceea la acţiunea factori-
a ţesuturilor dure se va forma hidroxifluorapatita. Substituţia com- lor mecanici pe suprafaţa smalţului pot să se formeze caverne,
pletă a grupei de hidroxil cu F” nu se poate produce, deoarece defecte. Clinic, s-a constatat că distrucţia ţesuturilor dure dentare
P pătrunde prin celulele epiteliale (ameloblaşti) ale straturilor in- la formele grave ale fluorozei se manifestă deosebit de evident în
tern şi extern ale organului smalţului în cantităţi limitate, necesare perioada de mineralizare a smalţului, imediat după eruperea din-
pentru procesele vitale şi de menţinere a metabolismului celular. ţilor permanenţi. Gradul distrucţiei smalţului este determinat de
în procesul de mineralizare a celulelor epiteliale treptat se epui- grosimea depunerilor de CaF, pe suprafaţa smalţului, caracterul
zează funcţia de “barieră” a ameloblaştilor (proprietatea de a re- alimentaţiei şi proprietăţile de mineralizare ale salivei.
ţine surplusul de fluor la trecerea prin membrane biologice). Din După datele unor cercetători autohtoni şi străini la concentraţii
acest motiv, după calcifierea ameloblaştilor şi micşorarea cantită- de 0,8-1,0 mg/l de fluor în apa potabilă pot apărea forme uşoare
ţii de F” în sânge, evoluţia fluorozei la această etapă se stopează. de fluoroză la 10-20% din numărul populaţiei; la 1,0-1,5 mg/l sunt
Această evoluţie este caracteristică pentru formele incipiente ale afectaţi 20-30% din locuitori; la 1,5-2,5 mg/l - 30-45%; la 2,5 mg/l
fluorozei dentare. Dar în caz de concentraţii suficient de înalte în şi mai mult - rata celor afectaţi atinge 50%.
mediul intern al organismului, la acţiune îndelungată, pe suprafa- Un studiu realizat de colaboratorii catedrei stomatologie pedi-
ţa ţesuturilor dure (dinţi, oase) F” se sedimentează sub formă de atrică a USMF „Nicolae Testemiţanu” a demonstrat că în paralel
compuşi ai calciului insolubili în apă. Procesul evoluează sub for- cu creşterea concentraţiei de fluor în apa potabilă se măreşte
mă de epitaxie: pe suprafaţa fluorapatitei smalţului se formează frecvenţa şi gradul de afectare al dinţilor prin fluoroză. La copiii
fluorură de calciu. Acest proces poate dura pe tot parcursul dez- de 6 ani frecvenţa fluorozei dentare a constituit 81,77%, la cei de
voltării intramaxilare a dintelui. în afară de aceasta, în perioada 12 ani - 82,57% şi la cei de 15 ani - 89,87%. Media gradului de
de dezvoltare intramaxilară a foliculilor dinţilor permanenţi are loc afectare prin fluoroză a constituit 2,01±0,33, fiind la copiii de 6
procesul de resorbţie radiculară şi de resorbţie a osului alveolar. ani - 1,73±0,53, la copiii de 12 ani - 2,22±0,47, iar la copiii de 15
Se poate presupune că F” eliberat din osul alveolar formează din ani - 2,24±0,77.
nou compuşi cu calciul şi se sedimentează pe suprafaţa smalţului Mulţi autori indică acţiunea anticarioasă a fluorului. Dar lucră-
foliculului în proces de dezvoltare sub formă de fluorură de cal- rile altor autori şi cercetările noastre denotă că fluorul exercită
20 21
un efect anticarios doar în cantităţi mici şi doar în cazul formelor S.N. indică riscuri importante pentru copii de 3-5 ani, deoarece la
haşurată şi maculoasă. aceasta vârstă se menţine riscul unui aport excesiv de fluor. După
Erdal S. şi Buchanan S.N., pentru copiii de la 3 până la 5 ani aşa
••• surse, ca comprimatele de fluor şi pasta de dinţi, creşteau aportul
Factori de risc zilnic de fluor (EDI) de 2-6 ori.
Actualmente, este demonstrat faptul, că fluoroza este • Trebuie menţionat faptul că, odată cu creşterea vârstei la care
rezultatul unui efect cumulativ al primirii fluorurilor din diverse copiii încep să consume apă ce conţine fluor, nu numai că scade
surse. Printre factorii importanţi de risc putem menţiona: frecvenţa afectării, dar şi gravitatea ei. Acest lucru se manifestă cel
• pasta de dinţi fluorurată şi frecvenţa utilizării ei; mai intens la vârsta de 6-7 ani, atunci când în principiu este deja
• fluorizarea apei potabile; finalizată calcifierea coroanelor dinţilor permanenţi, cu excepţia
• utilizarea unor comprimate ce conţin fluor sau molarilor doi şi trei.
• utilizarea sării fluorurate. În cazul în care smalţul dentar este deja format, utilizarea,
chiar şi pe termen lung, a apei cu conţinut mare de fluor, nu duce
Fluoroza afectează dinţii în perioada formării acestora. la schimbarea culorii smalţului. Cu toate acestea, în cazul în
Studiile recente au arătat că fluorul, la administrarea parenterală care această valoare va fi mai mare de 6 mg/l, se pot produce
(sau locală), pătrunde rapid în sânge şi perturbează funcţia modificări în ţesuturile de acum formate ale dintelui.
glandei tiroidei, determinând în final efectele adverse ale fluorului La concentraţii mari de fluor în apa potabilă maculele sunt
asupra mineralizării smalţului. localizate şi pe dinţii de lapte, deşi - mult mai rar decât pe cei
Fluoroza afectează dinţii în perioada formării acestora. Fluorul, permanenţi. Acest lucru se datorează faptului că mineralizarea
pătrunzând în organism, acţionează asupra enameloblastelor, lor se finalizează în perioada intrauterină. Fluorul, pătruns în
ducând la formarea incorectă a smalţului. corpul mamei, este stopat în principal, de către placentă, ceea ce
Este puţin probabil, ca oligoelementul să acţioneze local, protejeaza fătul de intoxicare.
deoarece modificările apar şi la administrarea parenterală a
preparatelor de fluor.
Voynar A.V. (1953) crede, că fluorul reduce activitatea fosfatazei
alcaline, iar acest lucru se răsfrânge negativ asupra mineralizării
smalţului. Studiile au arătat că fluorul, la administrarea parenterală
(sau locală), pătrunde rapid în sânge şi perturbează funcţia
glandei tiroidei, determinând în final efectele adverse ale fluorului
asupra mineralizării smalţului.
• Într-o serie de studii efectuate în diferite ţări, s-a constatat că
perioada critică de dezvoltare a fluorozei dinţilor permanenţi este
vârsta de 20-36 luni de viaţă, deşi studiul lui Erdal S., Buchanan
22 23
 SENSIBILITATEA ŞI REZISTENŢA DINŢILOR UMANI CLASIFICAREA FLUOROZEI
FAŢĂ DE FLUOR
Tabloul clinic pestriţ şi variat al fluorozei endemice toţi autorii
Se consideră, că prevalenţa fluorozei dentare la populaţia din clasifică, în principal, începând cu manifestările mai mici şi
focare endemice creşte în conformitate cu creşterea concentraţiei avansând către cele mari, deoarece pentru examinarea şi
de fluor în apa potabilă. evaluarea ei adecvată din punct de vedere curativ şi igienic este
Odata cu aceasta, în cazul în care la majoritatea oamenilor necesară o clasificare clară, comodă şi deloc greoaie.
sunt prezente schimbări dentare importante, unele persoane au Rezultatele acumulate în cadrul activităţii noastre clinice pe
leziuni uşoare. parcursul a mai bine de 30 de ani au consolidat opinia noastră,
Mai mult decât atât, în astfel de areale, sunt copii, ai căror precum că fluoroza poate afecta de la doi incisivi centrali ai
dinţi sunt perfect sănătoşi. Acest lucru înseamnă că, la aceeaşi maxilarului superior şi primii molari permanenţi - până la toţi dinţii
concentraţie de fluor în apă organismul poate reacţiona diferit la ambelor maxilare, deşi într-o gravitate variabilă. Sunt cunoscute
aportul oligoelementului respectiv. clasificaţii după:
Astfel, gradul de severitate a fluorozei dentare depinde, • Dean (1937), care cuprinde 7 grade de fluoroză dentară;
de asemenea, de gradul de sensibilitate a organismului faţă de • Патрикеев (1956), Thylstrup şi Fejerskow (1978),
intoxicaţia cu fluor şi de capacitatea acestuia de a rezista efectelor Horowitz (1984), Pendrys (1990) - cu 5 grade:
nocive respective. • Максименко şi Николишин (1976) - cu 4 grade etc.

Gradul afectării poate varia de la o formă haşurată până la

una distructivă. Deaceea, considerăm că este util de a împărţi
fluoroza în locală şi generalizată.
În plus, fluoroza dentară locală se caracterizează prin lipsa
pigmentaţiei galben-brune sau maro, care este o caracteristică a
formei generalizate a afecţiunii respective.
În cazul fluorozei generalizate, smalţul dentar are un aspect
«devital». Pe lângă maculele pigmentate, adesea sunt decelate
eroziuni şi defecte ale coroanelor unor dinţi aparte din contul
abrazierii şi fracturării.

24 25
 Concomitent, este necesar de a indica clasificarea fluorozei • forma slabă - macule albe, intransparente, sunt de dimensi-
după USMF “N.TESTEMIŢANU” (aa.1986-2011), ce cuprinde, uni mari, pot să ocupe până la 50% din suprafaţa smalţului;
în ascendenţă, cinci grade de afectare: • forma moderată - afectarea tuturor suprafeţelor dintelui,
macule brune, abraziune dentară, care desfigurează suprafaţa
• gradul I – sunt prezente haşuri pe suprafaţa vestibulară
smalţului;
a smalţului coroanelor dinţilor frontali, - în regiunea cervicală
• forma gravă - toate suprafeţele dintelui sunt afectate, cu sec-
a dinţilor - nişte benzi cretoase fine, deabia vizibile, dar - uşor
toare mari de pigmentaţie brună, distrucţia smalţului.
decelabile cu ajutorul lentilei convergente. Uneori aceste haşuri
confluează în macule cretoase;
• gradul II - este reprezentat prin macule gălbui sau galbene.
Este afectat smalţul incisivilor, dar pot fi afectaţi toţi dinţii.
Intensitatea coloraţiei smalţului este mai pronunţată în partea
centrală a maculei, ultima trecând treptat, fără delimitări certe,
într-un smalţ normal. Maculele sunt răspândite pe toată suprafaţa
dintelui, inclusiv pe marginea incizală;
• gradul III - pe smalţul dentar sunt prezente macule de la
bej, roşcat-brună până la una ciocolatie şi ciupituri pe smalţ, care
ocupă mai mult de ½ din suprafaţa dintelui;
• gradul IV - pe smalţul dentar sunt prezente macule brune-
închise (maro) şi eroziuni smalţiare;
• gradul V – distrucţia smalţului. Astfel de dinţi sunt mai fragili şi
uşor se abraziază. Abraziunea sporită caracteristică pentru acest
grad de fluoroză se asociază, de regulă, cu ştirbirea smalţului,
ceea ce duce la distrucţia rapidă a dintelui.
Aceste manifestări le-am remarcat atât în cazul fluorozei locale,
cât şi a celei generalizate.

OMS (1965) recomandă clasificarea fluorozei după I. Mul-

ler, care cuprinde 5 grade de fluoroză dentară:
• forma chestionabilă - pe suprafaţa smalţului sunt haşuri sau
macule cretoase slab pronunţate;
• forma foarte slabă - macule albe, cretoase, care sunt situate
pe 25% din suprafaţa smalţului;
26 27
 Pentru gradul IV sunt tipice pete şi eroziuni smalţiare de cu-
loare maro (întunecat) pe toţi dinţii. Mărimea şi forma eroziunilor
este variabilă, frecvent sunt solitare, dar mai des multiple, uneori
defectele suprafeţei smalţiare sunt confluente. Contururile sunt
CLINICA FLUOROZEI neregulate, fundul rugos şi, de regulă, pigmentat.
La gradul IV se remarcă distrucţia smalţului unor grupuri izola-
În dependenţă de concentraţia fluorului în apa potabilă şi pro- te de dinţi. La acest stadiu dinţii treptat se distrug în urma sporirii
dusele alimentare consumate poate apărea atât caria dentară, friabilităţii lor.
cât şi fluoroza. Conţinutul redus al fluorului în apa potabilă duce Dinţii cu grade uşoare (I-II) de fluoroză îşi păstrează proprietă-
la apariţia cariei dentară, iar unul sporit - la apariţia fluorozei. ţile sale funcţionale: rezistenţa, abraziunea, forma. Ei sunt predis-
Pacienţii acuză prezenţa pe dinţi a unor macule, linioare, benzi puşi doar într-o mică măsură de a fi atacaţi de carie.
cretoase, gălbui sau maronii. Dinţii cu grade importante (III, IV, V) de fluoroză se caracteri-
Schimbarea coloraţiei normale a smalţului ca intensitate rela- zează prin tulburări pronunţate de mineralizare, în urma cărui fapt
tează despre gravitatea procesului patologic al ţesuturilor dure ei devin mai fragili, friabili şi uşor se abraziază. Toate acestea duc
dentare; de obicei culoarea cafeniu-închisă a maculelor, prezenţa la distrugerea accelerată a dinţilor.
eroziunilor şi distrucţia smalţului probează pentru o formă gravă O particularitate a afectării dinţilor în fluoroză este faptul că
a fluorozei. dinţii mandibulari sunt mult mai rar afectaţi de formele erozive şi
Este interesant de urmărit varietatea tabloului macroscopic al distructive ale fluorozei.
dinţilor afectaţi de fluoroză la copiii locuitori în raionul Ungheni. Luciul normal al smalţului în regiunea cervicală se pierde şi el
După frecvenţa depistării bolii grupurile de dinţi s-au repartizat capătă o tentă mată lăptoasă.
în următoarea ordine: incisivi, premolari, molari. În cazuri grave Pe măsura creşterii gradului de gravitate a fluorozei suprafaţa
s-a remarcat afectarea întregului şir dentar – atât la maxilă, cât şi afectată a smalţului se extinde. Uneori toţi dinţii capătă o tentă
la mandibulă. mată lăptoasă la unul şi acelaşi nivel.
Pentru gradul I este caracteristică prezenţa unor haşuri pe Copiii de aceeaşi vârstă prezintă grade diferite de afectare de
smalţul incisivilor maxilei. către fluoroză. Din 376 copii investigaţi în focarul de fluoroză en-
Pentru gradul II sunt tipice pete de un galben deschis sau gal- demică la 59 copii, ce locuiau permanent în localitatea respectivă,
ben localizate pe incisivi şi premolari, sau molari. Petele sunt ori- nu au fost depistate semne de fluoroză a dinţilor, necătând la con-
entate orizontal de-a lungul ecuatorului dintelui sau în regiunea diţiile absolut identice de viaţă cu a copiilor bolnavi de fluoroză.
marginii tăietoare a incisivilor; rar benzile pigmentate sunt dispu- În acest context putem constata că sensibilitatea individuală
se vertical, de-a lungul axului dentar. a organismului faţă de fluor este decisivă pentru manifestarea
Pentru gradul III sunt caracteristice pete şi incluziuni brune leziunilor fluoroase.
(maro deschis) localizate pe smalţul unui grup de dinţi sau a tu- În cazul unor concentraţii reduse de fluor (1,5-2,0 mg/l) în apa
turor dinţilor. potabilă se întâlnesc, de regulă, schimbări ale smalţului sub for-
28 29
mă de mici macule singulare „de porţelan” sau cretoase, striaţii Dinţii afectaţi de o formă oarecare de fluoroză, nu pot în viitor
transversale (dar care pot fi şi longitudinale), care ocupă de obi- să treacă în altă formă, chiar dacă copilul va începe să consume
cei o parte neînsemnată a suprafeţei coroanei dentare, fiind lo- apă care ar conţine o cantitate mai mare de fluor. O formă sau
calizată pe oricare din suprafeţele dintelui. Asemenea schimbări alta de fluoroză se păstrează pe întreaga perioadă a vieţii. Şi in-
sunt cel mai des observate pe suprafeţele vestibulară sau jugală vers, persoanele care au trecut la consumul apei potabile cu un
ale dinţilor, şi sunt remarcate la incisivii centrali şi primii molari, conţinut mai redus de fluor remarcă uneori că maculele de pe
mineralizarea cărora are loc simultan. dinţii lor devin mai puţin evidente, căpătând un aspect estompat.
Dacă în sursele de aprovizionare cu apă ultima conţine con- În caz de fluoroză dinţii erupţi deja au un aspect maculat de un
centraţii mai înalte de fluor (2,0- 2,5 mg/l), atunci pe smalţ deja grad sau altul.
sunt întâlnite macule colorate gălbui, şi mai des la copii care au Pe lângă aceasta este cunoscut faptul că pentru apariţia fluo-
fost alăptaţi artificial sau debilitaţi. rozei dentare este necesar ca copilul să consume apă cu conţinut
La consumarea unei ape ce conţine fluor 2,5 – 3,0 mg/l, în bogat de fluor în perioada de dezvoltare a dintelui. Consumul de
afară de macule gălbui şi galbene, pot fi întâlnite macule cu pig- apă care conţine până şi concentraţii foarte înalte de fluor într-o
mentare intensă galben-întunecată sau cafenie. Aceste macule perioadă când calcifierea dinţilor s-a finalizat deja, nu duce la
pigmentate se pot localiza în orice parte a dintelui. În maculele apariţia fluorozei.
pigmentate întunecate pot fi observate şi nişte incluziuni. De regulă, maculele fluoroase se localizează pe dinţii perma-
Dacă copiii folosesc pentru băut apă ce conţine concentraţii şi nenţi, mai des – pe incisivi şi primii molari. Acest moment este
mai înalte de fluor (3 - 4 mg/l), încep a se întâlni forme mai grave legat de faptul că termenii de calcifiere a incisivilor centrali per-
de afectare a smalţului sub formă de eroziuni, carede obicei sunt manenţi şi a primilor molari coincid.
dispuse haotic şi răzleţ pe suprafaţa coroanei dentare şi, unindu- Faptul că aceşti dinţi sunt cel mai des afectaţi poate fi explicat
se cu macule pigmentate sau cretoase, atribuie dinţilor un aspect prin aceea că:
„ciupit”. În cazuri şi mai grave eroziunile punctiforme confluează • cantitatea de apă consumată de copil la 1 kg de greutate, cu
între ele, ceea ce poate duce la modificarea coroanei dentare. vârsta scade,
Concentraţia de fluor în apa potabilă de peste 4,0 mg/l duce la • organismul copilului este mai sensibil faţă de diferite afecţiuni
distrucţia smalţului dentar. Cel mai des această formă de fluoroză în primii ani de viaţă, şi anume atunci cândare loc mineralizarea
se întâlneşte, de obicei, la copii debilitaţi de afecţiuni cronice şi dinţilor respectivi.
care locuiesc în condiţii de trai necorespunzătoare, nefavorabile. La 5-6 luni după naştere debutează mineralizarea incisivilor
Drept semn caracteristic de afectare a smalţului în fluoroză centrali superiori şi a primilor molari, şi se finalizează la 4-5 ani.
serveşte localizarea simetrică a maculelor pe suprafaţa coroane- Mineralizarea incisivilor laterali şi caninilor începe în mediu
lor dentare. Dinţii omonimi sunt afectaţi de una şi aceeaşi formă peste 8-10 luni după naşterea copilului, şi se finalizează la incisi-
de fluoroză, repetând cu exactitate desenul macular corespunză- vii laterali - la 4-5 ani, iar la canini - la 6-7 ani.
tor de pe dinţii simetrici. Diferite grupuri dentare a unui şi aceluiaşi Premolarii încep să se mineralizeze la al II-lea an de viaţă,
individ pot fi afectaţi în diferite măsură şi formă de fluoroză. procesul de mineralizare terminându-se la 6-7 ani.
30 31
 Molarii II încep să se mineralizeze la 6 ani, iar procesul de mi- am depistat că incidenţa fluorozei în dentiţia de lapte constituie
neralizare se termină la 7-8 ani; molarii III – la 12-16 ani. 23,7%, iar forma maculară a fost depistată la 94,4%.
Cu cât mai târziu are loc mineralizarea grupului respectiv de Fluoroza a atacat în special dinţii IV şi V la maxilă şi la mandi-
dinţi, cu atât mai rar aceşti dinţi sunt afectaţi de fluoroză. Termenii bulă, şi doar în 4 cazuri noi am decelat afectarea tuturor dinţilor.
de perturbare a mineralizării corespund cu localizarea schimbări- Coloraţia maculelor varia de la una cretoasă până la cea cafeniu-
lor morbide fluoroase. întunecată.
Cercetările noastre într-un şir de focare de fluoroză endemi- La toţi copiii, care prezentau afectarea fluorozică a dinţilor tem-
că permit de a afirma opinia că tabloul clinic al fluorozei dentare porari, era, de regulă, decelată o formă gravă a fluorozei dinţilor
nu este similară pentru toate focarele, chiar şi în cazul aceleeaşi permanenţi.
concentraţii de fluor în apa potabilă. Până şi în acelaşi focar nu Răspândirea cariei printre elevii clasei I constituia 57,4%, din
toţi copii sunt afectaţi de aceeaşi formă de fluoroză. Aceasta de- care caria doar a dinţilor temporari era în 46 % din cazuri, a din-
pinde de decurgerea gravidităţii, de caracterul alimentaţiei suga- ţilor temporari şi permanenţi – la 7,4%, şi 4% constituiau copiii la
rului – naturală sau artificială, şi de caracterul alimentaţiei de mai care erau atacaţi de carie dinţii VI permanenţi. Intensitatea cariei
departe. constituia 1,3, intensitatea fluorozei – 4,0.
Copiii care consumau împreună cu alimentele o cantitate mare În literatura de specialitate sunt raportate informaţii despre fap-
de calciu şi fosfor, erau mai puţin supuşi afecţiunilor carioase. tul că în cazul fluorozei se denotă o fragilitate şi abraziere spo-
La consumul apei cu un conţinut mai înalt de fluor (peste 3-4 rită a dinţilor. Acest moment este, probabil, legat de modificarea
mg/l) acţiunea tampon a factorilor favorabili ai mediului ambiant structurii smalţului.
se atenuează, şi aproape toţi copiii sunt afectaţi de fluoroză într-o Trebuie de menţionat că la locuitorii focarelor endemice se
măsură sau alta. întâlneşte relativ des aşchierea unor porţiuni neînsemnate ale
În cazul unor concentraţii foarte înalte de fluor creşte numărul smalţului. Aproape întotdeauna astfel de aşchiere smalţiară este
de cazuri de forme grave de fluoroză. însoţită de abrazierea sporită a dinţilor. Suprafaţa denudată în
Odată cu creşterea plafonului de vârstă de la care copiii au urma aşchierii devine cu timpul netedă, dură şi lucitoare, cu o
început să consume apa ce conţine fluor, se reduce nu doiar- tentă gălbuie. Pot fi remarcate fracturi ale coroanelor dinţilor fron-
frecvenţa afectării, dar şi gravitatea fluorozei. Îndeosebi aceasta tali.
se manifestă de la vârsta de 6-7 ani, când deja aproape în mare Analiza manifestărilor clinice ale fluorozei dentare: abrazierea
parte se finalizează mineralizarea coroanelor dinţilor permanenţi, sporită a dinţilor, aşchierea smalţiară, predispoziţia relativ înaltă
exceptând molarii III. către traume, permit de a face concluzia despre incompetenţa
În cazul unei concentraţii înalte de fluor în apa potabilă sunt funcţională a dinţilor, afectaţi de forme grave ale fluorozei.
afectaţi de fluoroză şi dinţii deciduali, deşi, la drept vorbind, mult Prezenţa maculelor pe smalţul dentar poate fi observat şi în
mai rar decât cei permanenţi. alte afecţiuni ale dinţilor, deaceea diagnosticul diferenţial al fluo-
La investigarea a 136 de copii - elevi ai claselor primare din rozei trebuie făcut cu caria în stadiu de maculă şi cu hipoplazia
c.Pârliţa, Ungheni, unde apa fântânilor arteziene conţine 13 mg/l, dinţilor.
32 33
 Pentru procesele patologice respective sunt caracteristice ur- 9. În caz de carie în primul rând sunt afectaţi primii molari; în
mătoarele semne diferenţial-diagnostice: fluoroză maculele sunt remarcate la toate grupurile de dinţi, deşi
1. Maculele cretoase în caz de carie de obicei sunt solitare, iar cel mai des ele sunt localizate pe incisivii centrali.
în fluoroză asemenea macule sunt multiple. 10. În caz de carie sunt afectaţi dinţii temporari şi permanenţi,
2. Maculele cretoase în carie sunt un semn de evoluţie acută a iar în fluoroză – preponderent cei permanenţi.
bolii, iar cele pigmentate – semn al unei afecţiuni cronice. În flu- 11. Suprafaţa smalţului în fluoroză este netedă, lucitoare, in-
oroză prezenţa unor macule cretoase sau pigmentate probează doloră la sondare, iar în caz de carie suprafaţa smalţului este
despre gravitatea procesului, şi nu este un indice de intensitate mată, rugoasă, uneori sensibilă la sondare, sau este prezentă o
a acestuia. cavitate cu pereţi ramoliţi.
3. Maculele cretoase în caz de carie se caracterizează printr-o 12. Reacţia la excitanţi termici în carie este pozitivă, iar în flu-
tendinţă către schimbări (pigmentaţie, formarea unui defect). Ma- oroză – negativă, absentă.
culele fluorozice ale smalţului sunt stabile. 13. Caria apare după erupţia dinţilor, pe când leziunile fluorozi-
4. În caz de macule carioase pigmentaţia are o tentă sură mur- ce pot fi deja prezente când dinţii încep a erupe.
dară indefinită cu un aspect nesănătos; în fluoroză pigmentaţia 14. În cazul cariei putem efectua colorarea cu metilen blue, pe
are o coloraţie galben-brună stabilă. când în fluoroză – nu.
15. În cazul fluorozei se denotă o concentraţie crescută de flu-
5. În caz de macule carioase dintele are o tentă albăstrie, smal-
or în apa potabilă, iar în cazul cariei – frecvent redusă.
ţul dentar pare transparent; în fluoroză maculele sunt remarcate
pe fond de un alb intens al smalţului. Tabloul clinic al fluorozei dentare este extrem de variat - prin
6. Maculele carioase sunt de obicei dispuse în vecinătatea su- forma şi prin caracterul manifestărilor externe ale smalţului den-
prafeţelor de contact ale coroanei dentare şi în regiunea fisurilor. tar, dar şi prin particularităţile dinţilor, în relaţia lor cu acţiunea
Maculele fluorozice se localizează pe suprafeţele vestibulare şi factorilor externi. Desenul maculelor de smalţ este, de asemenea
linguale, şi pe cuspizii dinţilor masticatori. multiform. În funcţie de forma şi gradul de afectare se schimbă şi
7. Localizarea simetrică a cariei pe dinţi se poate întâmpla, caracterul maculaţiei de la macule (sau ondulări) mici, cretoase
dar sunt afectaţi doar nişte dinţi singulari. Maculele fluorozice se (de culoare albă), abia perceptibile cu ochiul liber pe suprafaţa la-
localizează strict simetric, afectând dinţii omonimi ai părţii drepte bială a smalţului, - până la multiple macule şi eroziuni confluente,
şi ai celei stângi cu macule de aceeaşi formă şi culoare. Maculele ce desfigurează sau distrug coroana dintelui.
carioase, chiar dacă se localizează pe dinţi simetrici, nu repetă
desenul cu aşa stricteţe, ca în fluoroză. Macule cretoase solitare
8. Maculele carioase cretoase sunt întâlnite de obicei la per- Sunt întâlnite şi schimbări smalţiare în formă de macule solita-
soane cu carie florida. În aceest caz este caracteristică prezenţa re mici cu aspect cretos sau “de porţelan”, şi, uneori, dungi trans-
în dinţi a unor cavităţi carioase. În fluoroză leziunile carioase lip- versale, ce ocupă, de obicei, o mică parte din suprafaţa coroanei
sesc sau sunt solitare. dintelui, situându-se pe oricare din feţele sale.
34 35
 Asemenea schimbări sunt rar Macule maronii
observate concomitent pe câte-
va feţe ale aceluiaşi dinte. La o Aceste macule se pot localiza pe orice parte a dintelui. Cu toate
afectare uşoară putem examina acestea, de multe ori ele apar pe feţele labiale ale dinţilor frontali.
maculele «cu aspect de porţe- În cazul în care maculele maro
lan» numai la o iluminare natu- sunt situate în apropierea mar-
rală bună; în cazurile mai seve- ginii incizale ale incisivilor, dinţii
re, maculele au tentă cretoasă au un aspect «ars».
şi sunt uşor detectabile. În maculele pigmentate întu-
Ele au o similitudine oareca- necate remarcăm uneori inclu-
re cu maculele întâlnite în alte se şi nişte macule albe mici. În
tipuri de hipoplazie smalţiară. Astfel de forme uşoare de fluoroză asemenea cazuri, dinţii capătă
(maculaţie smalţiară) sunt atât de indecelabile, încât, adeseori, un aspect monstruos.
populaţia (şi chiar – stomatologii) nu le acordă atenţie.

Macule gălbui Eroziuni smalţiare

(“smalţul ciupit”)
În unele cazuri, pe smalţ deja
sunt întâlnite macule, colorate La concentraţii foarte mari
într-un galben deschis. Această de fluor în apă sunt întâlni-
pigmentaţie maculară gălbuie te leziuni caracterizate prin
atribuie dintelui un «aspect ti- afectarea integrităţii stratului
groid». smalţiar sub forma de erozi-
uni, situate haotic, dispersate
pe suprafaţa coroanei şi, asociate cu macule pigmentate şi cre-
toase, atribuind dinţilor un aspect «ciupit» („mâncat”).
Macule galbene sau brune

Forma mai severă de flu- Forma distructivă a fluorozei

oroză se caracterizează prin-
tr-o pigmentare intensă de În cazurile cele mai severe eroziunile punctiforme confluează
culoare galben-închisă sau între ele, ceea ce poate duce la instalarea unor schimbări ale for-
brună. mei coroanei dentare, sau chiar – la distrugerea ei.
36 37
 Asemenea forme de macu-
laţie smalţiară, chiar şi în cazul
unor niveluri foarte ridicate de
fluor în apa potabilă, se găsesc,
de obicei, la copii slăbiţi de boli DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAT
cronice şi la cei care trăiesc în
condiţii nefavorabile de trai (ali- La efectuarea diagnosticului diferenţiat între fluoroză şi hipo-
mentaţia inadecvată şi insufici- plazie este necesar de a lua în consideraţie, că, pe lângă deose-
entă, condiţii precare de locuit, birile existente, sunt multe aspecte comune atât în manifestările
etc.) lor clinice, cât şi în originea lor.
Atât în cazul hipoplaziei, cât şi în cel al fluorozei sunt afectaţi,
Dinţi fluorotici cu aspect devital, cretos degenerat de regulă, dinţii permanenţi. Dinţii temporari sunt afectaţi de fluo-
Într-un şir de cazuri, este remarcată o altă formă de distrofie roză mai rar, şi cu mult mai rar - de hipoplazie.
a smalţului, în care dinţii au un aspect lipsit de viaţă, sunt cretos Localizarea maculelor fluorozice, precum şi a celor hipopla-
degeneraţi, lipsiţi de luciul viu, iar zice, sunt direct dependente de vârsta copilului, de timpul mani-
suprafaţa lor este uneori rugoa- festării şi durata acţiunii factorilor, ce perturbează mineralizarea
să. O trăsătură caracteristică a normală a smalţului:
leziunilor smalţului în cazul fluo- - în fluoroză:
rozei este localizarea simetrică • consumul unei ape potabile cu concentraţie crescută de flu-
a maculelor pe suprafaţa coroa- or;
nelor dentare. Dinţii omonimi - în hipoplazie:
sunt afectaţi de aceeaşi formă • alimentarea vârstei timpurii;
de maculaţie smalţiară sau ero- • rahitism;
ziune, repetând cu exactitate • dispepsie toxică;
acelaşi desen corespunzător • scarlatină;
al maculelor pe dinţii simetrici. Diferite grupuri de dinţi la una şi • pojar;
aceeaşi persoană pot fi afectate prin diferite grade şi forme de • alte afecţiuni pediatrice.
fluoroză (maculaţie smalţiară). În literatura de specialitate există După nivelul de localizare a schimbărilor hipoplazice ale smal-
relatări precum că în cazul fluo-rozei endemice se manifestă o ţului se poate judeca despre durata acţiunii unor sau altor factori
deficienţă funcţională a dinţilor, în special fiind indicată fragilitatea nefavorali asupra organismului.
şi abraziunea crescută. Atât fluoroza, cât şi hipoplazia afectează dinţii localizaţi sime-
tric. În cazul ambelor afecţiuni se poate modifica forma coroanei
dentare.
38 39
 Deosebirile clinice între fluoroză şi hipoplazie: Tabelul 1. Caracteristicile formei maculoase a fluorozei,
cariei şi hipoplaziei
1. În cazul hipoplaziei smalţul se subţiază sau defectele lui, Caracteristica Fluoroza Carie Hipoplazie
localizate câteva într-un rând sub formă de gropiţe ce au o formă Apariţia Până la erupţie După erupţie Până la erupţie
rotundă sau ovalară, înconjurând în formă de şirag sulcular din- Afectarea dinţi- P r e p o n d e r e n t Dinţii temporari şi per- Preponderent
tele. Sulcusurile pot fi singulare sau în grup – scalar (în formă de lor dinţii permanenţi manenţi dinţii permanenţi
Localizarea Toate suprafe- Suprafeţele vestibula- Toate suprafeţe-
trepte).
ţele re şi cele de contact le
În fluoroză defecte smalţiare vor fi depistate doar în cazuri gra- Numărul de ma- Numeroase Singulare Preponderent
ve, şi doar sub formă de eroziuni singulare. Sunt rar întâlnite câ- cule singulare
teva eroziuni la acelaşi dinte. Permeabilitatea Nu este crescută Manifestă Nu este crescută
Evoluţia macu- Sunt pe întreg Dispar rar Nu dispar
2. Hipoplazia se întâlneşte pe un smalţ aparent intact. Ero- lelor parcursul vieţii
ziunile în fluoroză sunt observate pe fond de smalţ schimbat la Concentraţia flu- Este crescută Redusă sau normală Redusă sau nor-
culoare. Maculele sunt decelate nu numai în regiunea eroziunilor, orului în apă mală
dar şi pe suprafeţele dentare libere de eroziuni.
3. Dacă apare un proces carios, el se dezvoltă lent în cazul Tabelul 2. Diagnosticul diferenţiat al formei erozive a fluorozei
fluorozei, pe când dinţii hipoplazici afectaţi de carie se distrug Caracteristica Fluoroză Carie su- Hipoplazie Defect cu- Eroziune
perficială neiform
rapid. Acuze Defect es- Defect al Defect es- Nu sunt Defect es-
4. Forma coroanei dentare în hipoplazie se caracterizează prin tetic smalţului tetic tetic
prezenţa unei sau câtorva strangulaţii, care şi determină modifi- Localizarea Toate su- În fisuri, pe Toate su- Suprafeţe- Suprafeţele
prafeţele suprafeţele prafeţele le vestibu- vestibulare
carea contururilor dintelui. În fluoroză forma coroanei dentare se de contact lare
modifică extrem de rar. Semnele cli- Defect al Defect al Ciupituri în Defect cu- Defect prin
5. Coloraţia zonelor afectate în fluoroză este cretoasă, de la nice smalţului smalţului smalţ neiform eroziune
Permeabilita- Nu este Pronunţată Nu este Slab pro- Slab pro-
gălbuie până la cafeniu-întunecat, iar în hipoplazie – albă sau tea pentru co- crescută crescută nunţată nunţată
gălbuie. loranţi
6. Maculele în fluoroză cu vârsta pot să se decoloreze sau să
dispară în totalitate, iar în hipoplazie sunt stabile, fără schimbări.
7. Conţinutul de fluor în apa potabilă în caz de fluoroză este
sporit, pe când în hipoplazie conţinutul de fluor în apa potabilă nu
are nici o importanţă.
Diagnosticul de fluoroză este pus în baza datelor clinice şi a
informaţiilor despre conţinutul de fluor în apa potabilă din locali-
tatea, unde locuiau persoanele investigate la vârsta infantilă tim-
purie.
40 41
 Scopul studiului
Cea mai mare parte din cercetările ştiinţifice cu privire la
problema fluorozei dentare este dedicată etiologiei, patogeniei,
diagnosticului, tratamentului şi profilaxiei acesteia.
IMPACTUL PSIHO-EMOŢIONAL ŞI ASPECTE SOCI- Până în prezent, au apărut o mulţime importantă de diferite
OLOGICE ALE FLUOROZEI DENTARE LA PERSOANELE tehnici şi diverse preparate pentru albirea dinţilor. S-au disputat
TINERE ÎN SOCIETATEA MODERNĂ (studiu) de nenumărate ori şi foarte serios privitor la cele mai inofensive
metode şi preparate. Dar în acest articol, grupul nostru de autori
Actualitatea temei nu va viza o metodă oarecare de albire, ci va aborda doar efectele
Ultimile 2-3 decenii, odată cu apariţia unor noi tehnologii în psiho-emoţionale ale fluorozei.
stomatologie tot mai des şi mai mult apare problema restabilirii Studiile, ce relatează posibilul impact negativ al fluorozei
dinţilor cu redarea aspectului originar, primar. Deoarece moda dentare asupra stării psiho-emoţionale a pacientului, sunt puţine
coroanelor protetice de aur a plecat demult... la număr şi contradictorii. Unii autori susţin că fluoroza dentara nu
Orientarea estetică a devenit una din cele mai populare este o problema pentru tineri, altii recunosc că aceasta reprezintă
în stomatologia moderna, deoarece un număr tot mai mare o problemă estetică importantă, şi terţii – că nu au putut obţine un
de pacienţi vor să aibă nu numai restaurări funcţionale, dar şi răspuns clar, univoc.
frumoase, un zâmbet strălucitor („hollywoodian”). Discromiile sau Scopul acestui studiu a fost identificarea şi caracterizarea
defectele dinţilor, în special în zona frontală face pacienţii să fie prin metode sociologice la diferite categorii de tineri a problemelor
nesiguri, determinându-i să comunice şi să zâmbească mai puţin. psiho-emoţionale cauzate de discromiile fluorozice ale dinţilor.
În final, ele duc la tulburări psiho-emoţionale şi la neintegrarea în
mediul social. Materiale şi metode de cercetare
În ultimii ani, cercetătorii din ţară şi de peste hotare au Cercetările s-au efectuat de catedra Stomatologie
făcut un şir de studii ştiinţifice, acestea servind drept fundament Terapeutică a facultăţii Stomatologie a USMF „N.Testemiţanu” în
pentru conceptul de interrelaţie a calităţii vieţii şi a stării sistemului cadrul IMSP Clinica Universitară Stomatologică în timpul orelor
dentomaxilar. Dinţii sănătoşi, zâmbetul frumos sunt asociaţi de practice, cu implicarea pe parcursul perioadei anilor 2009-2011 a
către oameni cu o sănătate bună, succes în viaţa lor personală 136 de studenţi de la anii 3, 4 şi 5 ani în realizarea unei examinări
şi cu cariera. Una din bolile ce duc la afectarea esteticului este stomatologice screening.
fluoroza, ce provoacă schimbări de culoare şi relief dentar. Componenta medicală a studiului a constat în primirea
Problema esteticului dentar afectat de fluoroză capătă o pacienţilor cu vârsta cuprinsă între 19-25 ani, – originari din
actualitate deosebită în Moldova, deoarece aici există câteva raioane cu conţinut ridicat de fluor in apa potabilă (până la 4,0
focare endemice de fluoroză, în care la mulţi copii şi tineri sunt mg / l)
înregistrate modificări manifeste de culoare şi de textură ale Fiecare student-examinator în timpul total rezervat de ciclurile
dinţilor. corespunzătoare ale Catedrei Stomatologie Terapeutică USMF
42 43
„N.Testemiţanu” au primit (sub supravegherea unuia din profesorii Numeric vorbind, aceasta înseamnă că 27 de tineri din 544
– coordonatori ai acestui studiu) în mediu 4 pacienţi tineri, cea mai de pacienţii selectaţi au avut pigmentaţia brună a smalţului, iar în
mare parte din eşantion fiind studenţi la universităţile şi colegiile multiple cazuri - şi defecte ale acestuia.
municipiului Chişinău. Deoarece în Republica Moldova în focarele endemice de
Astfel, am fost examinaţi 544 de tineri, dintre care 263 – fluoroză locuiesc aproximativ 600.000 de persoane, numărul
băieţi, şi 281 - fete. Pentru a evalua gravitatea fluorozei dentare de tineri cu vârsta de 19-25 ani, suferinzi de forme severe de
s-a recurs la cursificarea recomandată de OMS pentru anchete fluoroză dentară poate ajunge la 19 000 de oameni (!!!). Astfel
stomatologice în masă a populaţiei. de persoane puţin probabil că pot să se simtă confortabil într-o
Componenta sociologică a studiului a constat în efectuarea societate modernă, având în vedere caracteristicile psihologice
anchetei, utilizând un chestionar simplificat. Chestionarea era ale vârstei menţionate.
efectuată în cadrul primirii pacienţilor şi doar – şi doar în cazul în Această cifră e doar o deducere (speculaţie) matematică, iar
care pacientul respectiv locuise într-un focar endemic de fluoroză. pentru a determina situaţia factică a fost demarată chestionarea
În total au fost selectate 78 fete şi 74 băieţi. pacienţilor tineri selectaţi privitor la problema respectivă.
Toţi respondenţii (originari din zonele endemice) au fost Pe noi ne interesau întrebările:
convenţional împărţiţi în 4 grupuri, - în funcţie de severitatea • ce atitudine are pacientul faţă de culoarea dinţilor săi,
fluorozei dentare: • dacă pacientul vrea să urmeze un tratament în legătură cu
• lotul 0 - 21 persoane fără oarecare semne morbide, fluoroza,
• lotul A - 19 persoane cu variante dubioase de fluoroză; • dacă pacientul resimte în domeniul social repercusiuni ale
• lotul B - 74 persoane cu forme uşoare ale fluorozei acestei patologii cu manifestare dentară.
(severitate de gr. II-III), Prima din întrebările propuse avea drept scop constatarea
• lotul C - 38 persoane cu fluoroză severă (severitate de gr. satisfacţiei pacienţilor de culoarea propriilor dinţi şi solicita un
IV-V). răspuns – Da sau Nu.
Chestionarul conţinea 6 întrebări care au fost optimizate pe Informaţiile obţinute au fost ambigui, şi într-o măsură
parcursul studiului-pilot, în conformitate cu obiectivele acestui oarecare - neaşteptate. În medie, 37.73% dintre respondenţi au
studiu. Din aceste întrebări 3 se refereau la datele de buletin, răspuns afirmativ la întrebare, pe când celelalte 62.27% - negativ.
vârsta, sexul, domiciliul. La analiza detaliată a rezultatelor s-a adeverit că opiniile tinerilor
corelează, într-o anumită măsură, cu intensitatea fluorozei dentare
Rezultate şi discuţii (Fig. 1).
Prevalenţa fluorozei dentare s-a adeverit destul de mare. Cel mai mare procentaj de răspunsuri pozitive a fost obţinut
Indicele standardizat a constituit 73,55 ± 3,24%, din care în loturile A - 42.73% şi B - 40.23%, cel mai mic – în lotul C
predominau formele dubioase şi uşoare ale fluorozei (60.63 - 41.44%. În conformitate cu cursificarea prezentată fluoroza
3,86%), forma severa fiind întâlnită mai rar - în 14,44 ± 4,26% din dubioasă şi foarte uşoară se caracterizează prin translucenţa
cazuri. afectată a smalţului normal, variind de la câteva puncte albe sau
44 45
macule cretoase izolate, sau manifestându-se prin macule albe dacă erau constatate modificări de culoare a dinţilor. În lotul de fete
mici, ce acoperă mai puţin de ¼ a suprafeţii labiale. Asemenea cu fluoroză dentară gravă s-a observat cert creşterea severităţii
discromii dentare de obicei nu atrag atenţia, nu doar a celor din tensiunii psiho-emoţionale de la 52.21% până la 73,21%.
jur, ci şi a unei părţi din numărul total de pacienţi, - fapt confirmat Ultima întrebare pusă în discuţie a fost “doreşte oare
pe parcursul desfăşurării studiului respectiv. pacientul să trateze fluoroza, şi, dacă nu - din ce cauză?”.
Studiul a relevat o diferenţă semnificativă a indicilor în funcţie Principalul motiv pentru care unii pacienţi nu agreează ideea
de sexul respondenţilor: în medie 59.17% din fete şi 36,81% din albirii dinţilor este faptul că încercările curative anterioare au
băieţi au fost nemulţumiţi de culoarea dinţilor (fig. 2). Băieţii s-au eşuat. De exemplu, doi pacienţi din eşantionul studiat s-au plâns
arătat mai puţin îngrijoraţi de discromiile fluorozice, după cum de faptul că, după albirea dinţilor aceştia au devenit mai întunecaţi
reiese din diferenţa valorilor prelevate în toate grupurile în limita decât înainte de albire. În ambele cazuri am constatat că albirea
a 10-20%. a fost efectuată în centrul unei zone endemice, ceea ce, foarte
A doua întrebare a fost formulată în felul următor: consideră probabil, a fost motivul eşecului tratamentelor respective.
respondentul drept problemă modificările de culoare ale dinţilor, O parte din pacienţi cred că restaurarea culorii naturale nu
şi solicita unul din răspunsurile propuse (enumerate mai jos): este de lungă durată, iar de la acest tratament este mai multă
• absenţa problemei în sine, daună decât folos. Există, de asemenea, teama de formare a
• disconfort uşor, unor procese carioase după finalizarea tratamentului. Luând în
• problemă suportabilă, consideraţie locuirea compactă a pacienţilor într-un areal endemic,
• problemă gravă. ei povestesc de obicei în felul următor: „iată un cunoscut şi-a făcut
Scopul întrebării era de a identifica existenţa unor probleme albirea dinţilor, şi peste un an la el a apărut carie”. Iar intensitatea
psiho-emoţionale asociate discromiilor fluorozice ale dinţilor. afectării cu fluoroză nu s-a răsfrânt asupra numărului de refuzuri
Afirmativ la existenţa problemei în sine au raportat 55,55% dintre de la tratament.
respondenţi. De regulă, predominau variaţii de tip disconfort uşor Pacienţilor cu forme severe de fluorozei le era frică de
(32.48%), care, probabil, nu exercită un efect negativ pronunţat tratamentul operativ şi de incertitudinea cu privire la durata
asupra stării psiho-emoţionale ale tinerilor. rezultatului.
Cu toate acestea, 21,08% dintre respondenţi, adică fiecare Pentru băieţi este caracteristică o tendinţă inversă – odată
al 5-lea respondent cu fluoroză dentara, se confruntă periodic cu agravarea patologiei scădea incidenţa tulburărilor psiho-
sau continuu cu anxietate şi importante dificultăţi de comunicare emoţionale manifeste.
(fig. 3). La pacienţii cu afectare fluorozică minoră a dinţilor de multe
În cadrul studiului s-a încercat determinarea dependenţei ori se conturează după finalizarea tratamentului (albire) dorinţa
severităţii de manifestare a problemelor de intensitatea fluorozei de a trece o serie suplimentară de albire pentru a realiza nişte
dentare şi de sex (fig. 4). dinţi şi mai albi. Nedorind să audă argumente de tipul că dinţii
Studentele s-au adeverit a fi mai exigente faţă de culoarea deja le sunt de un alb normal, pacienţii compara adesea culoarea
dinţilor, ceea ce mai des a avut consecinţe psihologice negative, dinţilor săi cu cea a vedetelor de la Hollywood, sau a colegilor de
46 47
rasă negroidă sau arabi, şi insistă cu îndârjire asupra continuării
tratamentului cosmetic.
Din punctul de vedere al unui specialist, tânărul oarecare
cu discromii fluorozice ale dinţilor ar trebui să sufere în mod logic
de probleme psiho-emoţionale, profunzimea cărora datorându-se TRATAMENTUL FLUOROZEI DENTARE
severităţii bolii şi vârstei. Formele grave ale fluorozei ar trebui,
ipotetic, să fie însoţite de dereglări mai grave ale statutului Tratamentul fluorozei dentare constă în:
psihologic şi emoţional. Cu toate acestea, rezultatele sondajului • reducerea dozelor excesive de fluor din apa potabilă consu-
nu coincid cu supoziţiile menţionate mai sus. mată;
• aplicarea diverselor modalităţi de înlăturare a pigmentaţiei şi
Concluzii a defectelor dentare;
1. Rezultatele studiului s-au adeverit a fi ambigue. • majorarea rezistenţei organismului copilului;
2. Discromiile dinţilor datorate fluorozei dentare sunt, • indicarea unei diete raţionale (bogate în calciu, fosfor, vita-
indubitabil, un factor de risc pentru formarea dificultăţilor mine) şi a unor preparate medicamentoase cu acţiune benefică
psihologice la o bună parte din tineri. În acest caz, o importanţă asupra metabolismului mineral.
predominantă o are severitatea patologiei şi sexul pacientului. Formele incipiente (gradele I, II) nu necesită tratament special
3. Şi în cazul prezenţei unei pigmentaţii brune manifeste a dacă satisfac cerinţele estetice ale pacienţilor.
smalţului mulţi tineri apreciaza culoarea propriilor dinţi ca fiind S. K. Gupta şi coaut. (1996) afirmă că unele forme de fluoroză
în limitele acceptabilului, iar nivelul problemelor create de acest dentară pot fi tratate prin administrarea acidului ascorbinic, cal-
aspect - ca fiind nesemnificative. ciului şi vitaminei D3.
4. Atunci când se decide cu privire la posibilitatea şi Sunt cunoscute şi practicate o mulţime de metode de „albire”
necesitatea unui tratament estetic al fluorozei dentare trebuie să [de depigmentare] în cazul maculelor pigmentate, în special a ce-
se ţină cont de doleanţele pacientului. lor localizate pe dinţii frontali.
5. La pacienţii cu afectare fluorozică minoră a dinţilor de In literatura de specialitate sunt descrise diferite variante de
multe ori se conturează după finalizarea tratamentului (albire) albire a dinţilor (Murrin J. R., Barkmeier W. W., 1982; Hanosh F.
dorinţa de a trece o serie suplimentară de albire pentru „a realiza N., Hanosh G. S., 1992; Cohen S., Burns R., 1998 etc.):
nişte dinţi şi mai albi”. • vitali sau devitali (tehnicile vitale presupun numai aplicaţii
vestibulare (în marea majoritate) sau pe toate suprafeţele denta-
re ale medicamentelor, iar cele devitale se realizează, după trata-
mentul endodontic, prin camera pulpară);
• internă, externă şi combinată;
• realizată la domiciliu (de către pacient) sau în cabinet stoma-
tologic.
48 49
 Majoritatea autorilor au pus la baza metodelor propuse pentru după depigmentare, suprafaţa dintelui era lustruită cu pietre din
depigmentarea dinţilor acţiunea de „albire” a medicamentelor, ce lemn. Tratamentele respective mecanice şi chimice ale smalţului
degajă oxigen liber (perhidrol, apă oxigenată). erau efectuate în 2-3 şedinţe cu intervale de 5-7 zile, şi aveau
În calitate de preparate pentru înălbirea dinţilor afectaţi prin drept scop remineralizarea suprafeţei dentare.
fluoroză dentară Г. Д. Овруцкий (1962) a propus acidul acetic şi La catedra de stomatologie terapeutică a ММСИ pigmentaţia
cel lactic. în caz de fluoroză este înlăturată prin următoarea metodă: supra-
И. О. Новик aplica pentru înlăturarea maculelor fluoroase o faţa dintelui este prelucrată cu un tampon de vată, muiat în soluţie
soluţie compusă din 5 părţi de H2O2 33% şi 1 parte eter. Tehnica de acid clorhidric de 36% cu aplicarea ulterioară a unei soluţii de
de prelucrare a maculelor fluorozice constă în tapetarea suprafe- gluconat de calciu pe 15-20 min.
ţei afectate cu bulete de vată, îmbibate cu amestecul sus-men- А. К. Николишин (1977) efectua albirea dinţilor, afectaţi prin
ţionat. Apoi pe dinţii prelucraţi sunt îndreptate razele unei lampe fluoroză, aplicând pe suprafaţa vestibulară a dinţilor frontali un
cu cuarţ. Buletele de vată sunt înlocuite, pe măsură ce se usucă, tampon de vată, muiat într-o soluţie de acid clorhidric de 36% şi
cu altele, umede. Şedinţa durează aproximativ 30 min. Primele soluţie H2O2 de 33% în raport 1:2 pe o durată de 5-7 min. După
rezultate ale tratamentului sunt remarcate după a treia şedinţă. În aceasta pe dinte era aplicat pentru 10-15 minute un tampon de
unele cazuri este necesar de a efectua 15-20 şedinţe. vată, umezit cu soluţie de H2O2 de 33%. Cavitatea orală era clă-
В. К. Патрикеев (1958) şi P. G. Colon (1980), au propus pen- tită cu apă la temperatura camerei. În aceeaşi zi, pentru stimu-
tru depigmentarea maculelor brune-închise de pe dinţii frontali o larea mineralizării ţesuturilor dure dentare, şedinţa de albire a
soluţie saturată de acid citric (sau tartric), care după aplicare era dinţilor era finalizată prin introducerea în ţesuturile dure dentare
neutralizat cu o pastă din bicarbonat de sodiu. După aceasta, prin electroforeza unei soluţii de clorură de calciu în decurs de 20
conform recomandărilor, era efectuată lustrirea cu piatră ponce minute.
şi cu pietre din lemn. Tratamentul era continuat până la dispariţia Pe lângă aceasta, el a inventat un dispozitiv, care reprezintă
coloraţiei morbide. nişte linguri adaptate pe maxilare, conţinând material de ampren-
И. Г. Лукомский propunea în scopul înlăturării pigmentaţiei şi tare alginat, în care, prin intermediul a două ace, se introducea
albirii maculelor fluorozice badijonarea cu pastă cu fluor de 75% soluţia de înălbire.
şi ulterior expunerea radiaţiilor ultraviolete a smalţului în decurs Pentru formele severe ale fluorozei dentare А. К. Николишин
de 3 minute. Numărul de proceduri preconizat este de 3-5 cu un recomanda un tratament complex: administrarea per os a prepa-
interval de 1-2 zile între şedinţe. ratelor de calciu şi electroforeza acestora.
Г. Д. Овруцкий înlătura maculele fluorozice pigmentate prin În literatura de specialitate sunt descrise metode de albire prin
şlefuirea zonelor afectate cu patră de carborund, după care pe căldură şi lumină, care presupun eliberarea oxigenului din peroxi-
suprafaţa smalţului şlefuit se aplică pentru 10 minute un tampon dul de hidrogen. Pe dinte se aplică soluţie de peroxid de hidrogen
de vată, muiat în perhidrol. Dintele, prelucrat în aşa fel, era iradiat 30-35%, după care ei se expun la temperatura de 40-57°C ma-
cu o lampă cu cuarţ în decurs de 3-4 min., după aceasta supra- ximum 20 min. Sunt necesare minimum trei şedinţe cu verificări
faţa dintelui era badijonată cu o pastă cu fluor de 75%. Ulterior, periodice ulterioare (J. R. Murrin şi W. W. Barkmeir, 1982).
50 51
 Aceiaşi J. R. Murrin şi W. W. Barkmeir (1982) au propus pentru În clinica stomatologică a Universităţii de Medicină s-au aflat la
tratamentul fluorozei folosirea următoarelor materiale: vaselină, tratament pacienţi cu toate formele de fluoroză şi cu toate gradele
nisip de piatră ponce, acid clorhidric de 36%, hipoclorit de sodiu de afectare.
de 5,25%, H2O2 de 30%, fluorură de staniu sub formă de soluţie, Tratamentul lor a fost efectuat în volum complex (general, local
oxid de staniu. şi fizioterapic).
Pasta din nisip de piatră ponce şi câteva picături de acid clor- Tuturor pacienţilor am recomandat o dietă bogată în proteine,
hidric sunt aplicate suprafeţele dentare afectate prin mişcări cir- vitamine şi microelemente. Reieşind din faptul, că antagonist al
culare pe parcursul a 5 min., apoi el este neutralizat cu hipoclorit fluorului este calciul, o importanţă aparte a fost acordată conţinu-
de sodiu, iar dinţii sunt clătiţi cu apă. Rulourile de vată, prealabil tului acestuia în alimente.
aplatisate, îmbibate cu sol. H2O2 şi încălzite până la temperatura Albirea propriu-zisă consta în:
de 48,8°C, sunt aplicate pe dinţi pentru 5-10 minute. Cavitatea • aplicarea pacientului unui extensor labial din masă plastică
orală este clătită cu apă la temperatura camerei şi apoi - uscată. pentru izolarea mucoasei cavităţii bucale,
La următoarea etapă de prelucrare se utilizează o soluţie de fluo- • izolarea dinţilor de salivă;
rură de staniu sub formă de aplicaţii. După aceasta se efectuează • aplicarea pe gingia marginală vestibular şi oral a vaselinei
şlefuirea pe etape a straturilor superficiale ale smalţului cu oxid (sau altui unguent neutral - pentru profilaxia combustiei chimi-
de staniu, în asociaţie cu pietre din carborund sau cu discuri din ce);
hârtie. • pe suprafaţa vestibulară a dinţilor afectaţi se aplica pe 5 min
N.B. Trebuie respectate măsuri stricte de precauţie la utiliza- o meşă de vată, îmbibată cu sol. de acid clorhidric de 18%;
rea substanţelor agresive menţionate în cadrul etapelor descrise • după aceasta cavitatea bucală se clătea cu soluţie de bicar-
mai sus. Personalul trebuie dotat cu ochelari protectori şi mănuşi bonat de sodiu 2%;
de cauciuc, iar pacienţii trebuie asiguraţi cu şorţuri de protecţie şi • apoi pe aceleaşi suprafeţe se aplicau un rulou de vată cu sol.
şerveţele speciale aplicate pe ochi şi nas. H2O2 de 33%, pe o durată de 5-10 min.;
Pentru tratamentul formelor incipiente ale fluorozei dentare se • din nou urma clătirea cavităţii bucale cu sol. de bicarbonat de
indică terapia de remineralizare cu preparate de calciu (calciu sodiu;
gluconat, calciu glicerofosfat), administrate sub formă de aplicaţii • după aceasta pe suprafeţele înălbite se aplica pasta Calme-
sau prin electroforeză (Лебедева Г. К., Галченко В. М., 1981; cin, timp de 20 min sau sol. de gluconat de calciu de 10%;
Gnatiuc P. Ia., Burlacu V. Z., Elaşco M. L., 1984; Gnatiuc P. Ia., • în final se efectua şlefuirea smalţului cu Calmecin sau Calcin
Sîrbu S. V., Burlacu V. Z., 1989). pe bază de glicerină.
În Republica Moldova pentru tratarea formelor haşurată, ma-
culoasă şi granular-cretoasă ale fluorozei se practică pe larg şi cu N.B. Sunt contraindicate alimente, care conţin pigmenţi (cafea,
succes metoda de albire a dinţilor, propusă la catedra de stoma- struguri ş.a.), iar periajul dentar se recomandă a fi efectuate cu
tologie terapeutică a Universităţii de Medicină din Chişinău (Gna- paste, ce nu conţin fluor, cum ar fi, spre ex., “Jemciug”, “Arbat”
tiuc P. Ia. et al., 1984). etc.
52 53
 După albirea dinţilor s-a efectuat o acţiune combinată a flucto-
forezei cu sol. gluconat de calciu de 5% şi raze ultraviolete de la
aparatul de iradiere pentru nazofaringe.
Iradierea era începută convenţional cu 1 min. la fiecare maxi-
lar, adăugind zilnic câte 1 min., ajungând în final la 4 minute. La TRATAMENTUL CONSERVATIV COMBINAT ÎN DIS-
nivelul de 4 minute iradierea era realizată până la sfârşitul seriei CROMII DENTARE SUPERFICIALE
de tratament.
Fluctoforeza era efectuată pe o durată de 10 min. cu ajutorul În urma creşterii cerinţelor pacienţilor faţă de esteticul dentar
aparatului ASB-2, tipul de curent III, puterea – până la 3-4 mA. în perioada modernă apare în mod firesc necesitatea reactualizării
Drept anod serveau două lamele cu dimensiuni 1x8 cm, care datelor privind discromiile dentare, precum şi reevaluării metodelor
erau amplasate pe suprafeţele afectate ale dinţilor maxilei şi man- şi mijloacelor, utilizate la corecţia acestora.
dibulei. Catodul era aplicat în zona cervicală. Procedurile erau O importanţă deosebită se acordă aspectului de cruţare
făcute zilnic, a câte 10-12 şedinţe la o serie de tratament. maximă a ţesuturilor dure dentare şi de menajare a celor
Pacienţilor, care dintr-o cauză sau alta nu puteau urma un tra- parodontale, orientarea preferenţială fiind făcută către o abordare
tament fizioterapic, li se indica după curăţirea dinţilor dispunerea terapeutică sau minim-invazivă.
pe dinţii afectaţi a unor aplicaţii cu sol. de gluconat de calciu de În articolul respectiv autorii şi-au propus să vizeze anume
10% (în condiţii domestice). Pe parcursul unei luni era administrat această problemă, oferind pe parcurs un reviu actualizator şi
un complex de polivitamine cu calciu, şi se recomanda evitarea propuneri novatorii.
consumului cu alimentele a unor substanţe colorante pe parcur- Datele, prezentate în articol, sunt trecute prin prisma
sul aceleeaşi luni. experienţei profesionale şi rezultatele cazurilor clinice soluţionate
Pacienţii erau consultaţi în vederea igienei cavităţii bucale. Cu- pe parcursul aa. 1980-2011 la Catedra de Stomatologie terapeutică
răţirea dinţilor se recomanda de efectuat cu paste, care conţi- USMF „N.Testemiţanu”.
neau preparate de calciu. Discromie (sau discolorit) se numeşte orice modificare a
În forme grave de fluoroză, în special asociate cu abraziunea culorii dinţilor permanenţi umani [4].
dinţilor, sunt indicate prepararea suprafeţei erodate şi a smalţu- Leziunile necarioase contribuie la schimbarea culorii
lui cu coloraţia patologic modificată cu restaurarea ulterioară cu dinţilor.
ajutorul materialelor compozite fotopolimerizabile sau, în caz de Dat fiind faptul, că există o creştere constantă a numărului
distrucţie a coroanei dentare, - prin diverse metode protetice: fa- de leziuni necarioase în cadrul diferitor grupuri populaţionale,
ţete adezive indirecte sau coroane de înveliş din ceramică, meta- conducând la modificarea culorii dinţilor, este necesar să se
loceramică, acrilate, combinate etc. înţeleagă cauzele acestor schimbări coloristice dentare [7].
Formarea discromiei dentare se poate datora fluorozei,
hipoplaziei smalţului, eroziunii smalţului, defectelor cuneiforme,
abraziunii, necrozei chimice etc. [8].
54 55
 Colorarea dinţilor permanenţi poate fi externă, internă, sau ***
mixtă [6]. Termenul de “microabrazie a smalţului” a fost introdus în
1. Discromie dentară externă (temporară): placa bacteriană, circulaţie de către Theodore P. Croll (1989), indicând o metodă
coloranţii alimentari, fumatul, clătirea cu clorhexidină şi etacridil de eliminare a defectelor dentare de colorare şi de îmbunătăţire a
lactat, preparatele de fier (formă lichidă), dezvoltarea ciupercii aspectului estetic al dinţilor.
Lichen dentalis, dezvoltarea de Bacteroides melaninogenicus în Microabrazia smalţului este o metodă de tratare a dinţilor
cavitatea bucală, noxele industriale (cupru, plumb). discromici, care prevede îndepărtarea unui strat smalţiar de o fineţe
2. Discromie dentară internă (permanentă) microscopică, cu o erodare şi lustruire concomitentă, folosind o
compoziţie specială, ce conţine un abraziv şi acid clorhidric, în
2.1. Patologie congenitală a ţesuturilor dure dentare: fluoroză,
urma intervenţiei rămânând un smalţ absolut intact [6].
hipoplazie, dinţi „de tetraciclină”, amelogeneza imperfectă, boala
Astfel, este realizată îndepărtarea unor macule pigmentate
hemolitică a nou-născutului (în anamneză), anomalii ale tractului
(inclusiv – a celor fluorozice). Cu toate acestea, metoda respectivă
biliar, porfirie eritropoietică congenitală.
este acceptabilă numai în cazul, în care grosimea ţesuturilor
2.2. Patologie dobândită a ţesuturilor dure dentare: modificate la culoare nu trebuie să depăşească cateva zecimi de
2.2.1. Colorarea vitală: coloranţi alimentari, fumatul (de milimetru [2].
durată), clătirea cu clorhexidină şi etacridilactat (consum mai mult Microabrazia smalţului este o tehnică, folosită ca o alternativă
de o lună), preparate de fier (formă lichidă; consum de durată), estetică în cazurile, în care se schimbă culoarea smalţului dentar
demineralizarea focală a smalţului, defect cuneiform, eroziune a (macule albe, gălbui, nervuri, colorare gri-maronie sau pigmentare
smalţului, decolorare de vârstă a dinţilor, obturaţiilor din amalgam, prin demineralizare), când aceste defecte discromice se limitează
necroză a ţesuturilor dure dentare. la stratul lui superficial, sau atunci când se intenţionează de a
2.2.2. Colorarea devitală: depulparea dintelui, obturarea îndepărta defectele respective printr-un mod rapid, eficient şi
canalelor cu pastă de rezorcin-formalină sau cu endometazon, conservativ. Metoda s-a adeverit a fi deosebit de eficientă în cazul
diverse pivoturi metalice, ruperea instrumentelor în canalul maculelor albe şi gălbui.
radicular, traumatismul dentar Această metodă poate fi utilizată doar pe suprafeţi dentare
3. Discromie dentară mixtă: o combinare a câtorva cauze netede. Folosirea microabraziei smalţiere în adâncituri naturale
în cadrul aceluiaşi grup, o asociere a câtorva cauze din diferite ale dintelui este inadmisibilă.
grupuri. Tehnica se bazează pe reducerea chimică şi mecanică a
smalţului dentar superficial. Întru reducţia straturilor superficiale
Astfel, o necesitate imperioasă prezintă perfecţionarea
ale smalţului este utilizat o compoziţie de «acid-abraziv». Uneori,
metodelor de diagnosticare a discromiilor dentare şi elaborarea
aceasta tehnica poate îmbunătăţi structura stratului smalţiar
unui program complex corespunzător de măsuri curativ-profilactice
superficial.
[9].
Pentru aceasta se îndepărtează prin şlefuire un strat de
smalţ de subţietate microscopică (12 - 26 microni la o aplicaţie,
56 57
şi până la 200 de microni – la o sesiune). Pentru comparaţie – Contraindicaţii [6]:
dintele pierde un strat de până la 50 microni la îndepărtatarea • dinţi „de tetraciclină”,
bracket-ului, şi până la 10 microni – la gravajul smalţului. • pe parcursul tratamentului ortodontic.
Hiperestezia, ce apare în urma microabraziei şi albirii • colorarea de vârstă a dinţilor,
dentare poate fi soluţionată cu succes prin aplicarea unor geluri • dinţi deciduali,
remineralizante [1]. • hipoplazie a smalţului de gravitate medie.
În formele mai severe (erozive) de fluoroză dentarpă • dinţi depulpaţi,
toate aceste metode preced aplicarea ulterioară a faţetelor sau • prezenţa unor defecte cuneiforme.
coroanelor protetice [5]. • colete dentare denudate,
• prezenţa unor eroziuni ale smalţului.
Tehnica microabraziei cu acid clorhidric • amelogeneza imperfectă,
Acidul clorhidric de 18% reprezintă un puternic agent • dentinogeneza imperfectă,
demineralizant, care decalcifiază structura dintelui, la fel ca • prezenţa unor fisuri pe suprafaţa smalţiară.
şi maculele care pot fi prezente în ea, astfel încât, dacă acidul • formele erozivă şi distructivă ale fluorozei.
clorhidric este utilizat în cobinare cu un agent abraziv (ponce),
smalţul afectat se elimină complet, - împreună cu maculele. Macule specifice de tetraciclină, dentinogeneza imperfectă,
hipoplazia smalţului, şi cele asociate cu dinţii devitalizaţi şi
Indicaţii: anterior trataţi endodontic necesită alte metode, deoarece aceste
Microabrazia smalţului este rezultativă în caz de: probleme nu sunt asociate cu defecte ale smalţului, sau defectele
• colorare superficială, care compromite parţial smalţul. respective sunt foarte mari, - extinse şi profunde.
• hipoplazie a smalţului, fără pierderea de structură (hipoplazia Limitele reale ale tehnicii microabraziei smalţiere sunt dictate
smalţului, de sistem sau locală, formă uşoară). de profunzimea pigmentării şi grosimea smalţului.
• fluoroză dentară uşoară (formele haşurată, maculată şi Leziunile profunde ale smalţul pot fi corectate doar prin
granular-cretoasă ale fluorozei). obturare, care urmează de a fi iniţiată, dacă rezultatul dorit nu
• leziuni ale cariei incipiente. poate fi realizat prin microabrazie.
• macule pigmentate, - de la gălbui-deschise până la
maronii. La etapa actuală la noi în ţară şi peste hotare la efectuarea
• demineralizare focală a smalţului, rugozitate a suprafeţei microabraziei smalţului dentar pot fi utilizate următoarele
smalţiare (după tratamentul ortodontic, - la îndepărtarea preparate:
bracketelor). • Un amestec de acid clorhidric de 18% şi piatră ponce.
Prin tehnica microabraziei smalţiere nu se reuşeşte • Sistemul “Prema kit”, care conţine acid clorhidric de 10%,
rezolvarea tuturor patologiilor, asociate cu modificările de culoare carbură de siliciu şi gel siliconic („Premier Dental Products Co”,
sau cu pigmentarea smalţului dentar. USA).
58 59
 • Sistemul “Opalustre kit”, care conţin acid clorhidric şi 18% (şi stoarsă prealabil de un tampon de vată spre a îndepărta
microparticule de carbură de siliciu („Ultradent Products Inc”, excesul de acid, - evitând astfel picurarea accidentală a acestuia
USA). pe mucoasa bucală), - până la realizarea decolorării porţiunii
afectate. La finele procedurii, luciul smalţului dispărea, dintele
ETAPELE DE FORMARE A căpătând o nuanţă cretoasă
METODEI DE MICROABRAZIE A SMALŢULUI • Procedura era efectuată fără aplicarea rulourilor de vată
ÎN R.Moldova, folosite în tratarea formelor uşoare de (pentru a evita îmbibarea acestora cu acid şi provocarea, prin
fluoroză şi de hipoplazie a smalţului aceasta, a unor arsuri ale mucoasei), dar cu utilizarea obligatorie
a deschizătorului de gură.
În formarea tehnicilor de microabrazie a smalţului, • În caz de apariţie în mucoasa cavităţii orale a unei senzaţii
combinate cu terapia remineralizantă, care au fost introduse şi de arsură, pacientul clătea gura cu soluţia sodică.
verificate pe larg la Catedra de Stomatologie terapeutică a USMF • Apoi, suprafaţa dinţilor era tratată cu o pastă de lustruit,
„N. Testemiţanu”, în perioada aa. 1980-2011, au fost înregistrate preparată ex tempore, şi constând din ulei de glicerină sau
patru etape. de vaselină, 2-3 picături de peroxid de hidrogen şi din praful
cimentului fosfat de zinc (pulvisul era adăugat până la obţinerea
Prima etapă unei consistenţe păstoase).
Înălbirea dinţilor se efectua din a. 1980, folosind procedurile • În acea perioadă de timp o buletă de vată era înfăşurată pe
standarde - prelucrarea cu acid clorhidric în combinare cu freză, fiind apoi acţionată la turaţii mici cu o bor-maşină (deoarece
perhidrolul (peroxid de hidrogen de 33%), cu o realizarea la rotaţii mari era posibilă împroşcarea nedorită a amestecului
obligatorie la sfârşitul procedurii a unei terapii remineralizante cu abraziv acid), şi aplicată pe suprafaţa smalţiară spre a o lustrui.
gluconat de calciu de 10%. Dar perhidrolul provoca arsuri puternice • Îndepărtarea minuţioasă a amestecului prin spălare.
ale ţesuturilor parodontale, iar un careva efect semnificativ de la • Procedura era încheiată obligatoriu prin administrarea unei
folosirea acestuia nu a fost observat. În legătură cu aceasta, la terapii remineralizante cu gluconat de calciu de 10%.
mijlocul anilor ‘80, s-a decis să se renunţe la perhidrol (!).
A treia etapă
A doua etapă La începutul aa. ‘90, la catedra de Stomatologie Terapeutică
Această metodă a fost folosită pe parcursul aa. 1982 - a USMF “N.Testemiţanu” s-a decis ca primele două etape să
1992. fie concentrate în una singură. Tehnica „clasică” modificată a
• Cavitatea bucală era prelucrată cu vaselină. fost implementată în a. 1992 şi este utilizată (cu uşoare variaţii
• După aceasta era preparată o soluţie de bicarbonat de compoziţionale) până în prezent.
sodiu pentru clătirea gurii. Această metodă a permis reducerea duratei procedurii şi
• Apoi, suprafaţa patologic modificată a smalţului dentar era complexitatea acesteia. În pasta de lustruit sus-menţionată a
badijonată cu o buletă de vată, îmbibată cu acid clorhidric de început să fie adăugat acidul clorhidric de 36% într-un raport de
60 61
1:1. Tratamentul era efectuat în conformitate cu toate măsurile de Această tehnică modificată de microabrazie cu utilizarea
precauţie. Medicul şi pacientul purta ochelari mari, iar în cavitatea lichidului acid al cimentului fosfat de zinc şi a prafului dentifrice
orală se introducea aspiratorul de salivă, membrana mucoasă a abraziv a fost denumită „cruţătoare” (sau „blândă”), - spre deosebire
gingiilor fiind obligatoriu acoperită cu un strat gros de vaselină. de cea „clasică” (în cazul căreea sunt folosite componente mai
La apariţia senzaţiei de arsură în membrana mucoasă a cavităţii agresive), - şi este aplicată din a. 2007 până în prezent.
bucale pacientul clătea gura cu soluţia de sodă (de bucătărie). Avantajele asociate prezenţei acestui acid în cabinetele
• Apoi, suprafaţa dinţilor era tratată cu pasta de lustruit, stomatologice sunt datorate utilizării sale frecvente, şi faptului
preparată ex tempore, şi constând din ulei de glicerină (sau că acestea sunt mai puţin agresive în caz de contact accidental
de vaselină), 2-3 picături de peroxid de hidrogen şi din praful cu membrana mucoasă, pielea sau cu ochii pacientului sau a
cimentului fosfat de zinc (pulvisul era adăugat până la obţinerea operatorului.
unei consistenţe păstoase).
• Cu buleta de vată, înfăşurată pe freză, la turaţii mici era Indicaţii către efectuarea microabraziei „blânde”.
lustruită suprafaţa smalţiară. Fireşte, odată cu apariţia pe piaţa Această tehnică cu utilizarea lichidului acid al cimentului
noastră a cupelor de cauciuc, destinate lustruirii profesionale fosfat de zinc este indicată, în principal, în cazul unor leziuni mici,
a dinţilor, buleta de vată înfăşurată pe freză ţine de domeniul localizate pe suprafeţele vestibulare ale dinţilor anteriori de lapte
trecutului. sau permanenţi, ce nu prezintă o cavitate profundă.
• După îndepărtarea minuţioasă prin spălare a pastei acid- • Leziuni de carie incipientă sau “macule albe”.
abrazive era efectuată lustruirea dinţilor (fără aplicarea pastei • macule hipoplazice şi fluorozice, opacitate delimitată şi
fluorurate!) pentru a decolora maculele galbene şi maronii, cu difuză.
aplicarea obligatorie la finele procedurii a gluconatului de calciu de • Dupa tratament ortodontic.
10%. Cursul de terapie remineralizantă prevedea 10-12 şedinţe, • Cazuri în care albirea nu a dus la soluţionarea defectului
în fiecare zi. estetic, şi este făcută prin asociere cu restaurarea adezivă pe
bază de compozite.
A patra etapă • Adâncimea defectului mai mică de 0,2 mm.
În urma apariţiei unor cauze obiective (dificultăţile în
achiziţionarea acidului clorhidric), în 2006 compoziţia pastei a
suferit oarecare modificări. Şi anume, în loc de acid clorhidric Tehnica microabraziei „blânde”.
în pastă a fost introdus lichidul acid al cimentului fosfat de zinc, Sunt realizate 3-4 şedinţe clinice cu un interval de şapte
iar praful cimentului fosfat de zinc - înlocuit cu praful dentifrice zile.
[de dinţi] abraziv, disponibil în reţeaua farmaceutică. Lichidul • Medicul şi pacientul îşi pun ochelari mari, iar în cavitatea
cimentului fosfat de zinc (+ 2-3 picături de peroxid de hidrogen orală se introducea aspiratorul de salivă, membrana mucoasă a
de 3%), se malaxa cu ulei de vaselină, adăugând „praf de dinţi” gingiilor fiind obligatoriu acoperită cu un strat gros de vaselină
abraziv într-un raport de 1:1. sau izolată cu ajutorul cofferdam-ului.
62 63
 • Pe suprafaţa dinţilor se aplică pasta de lustruit, preparată proprietăţi reflectorii mai puternice stratului superficial, care devine
ex tempore, fiind apoi fricţionată cu o cupă de cauciuc la rotaţii mai neted şi mai neretentiv.
mici. Putem remarca cu siguranţă faptul, că graţie terapiei
• Dacă pe parcursul tratării suprafeţii dentare cu amestecul remineralizante ulterioare stratul superficial curăţit devine mai
acid-abraziv în mucoasa cavităţii orale apare o senzaţie de arsură, dur. Smalţul cu aspect cretos peste 1,5-3 luni de la efectuarea
pacientul este rugat să clătească gura cu soluţie sodică. seriei de tratament îşi recapătă constant caracteristicile de ţesut
• După lustruirea dinţilor pasta acid-abrazivă este minuţios sănătos, lucios.
îndepărtată prin spălare abundentă. La efectuarea corectă a metodei de microabrazie nu s-au
• La finele procedurii în mod obligatoriu se aplică gluconatul înregistrat complicaţii dentare sau parodontale.
de calciu de 10%, şi se înregistrează modificările de culoare Reieşind din experienţa noastră practică, putem afirma,
ale maculelor. Cursul de terapie remineralizantă prevede 10-12 că pacienţii nu au mai apelat la o serie repetată de tratament,
şedinţe, în fiecare zi. demonstrând după perioade îndelungate de timp o stabilitate a
În primele două vizite, smalţul dentar este expus acţiunii rezultatului cosmetic cândva realizat.
pastei acid-abrazive, aplicate prin fricţionare cu o cupă de cauciuc
rotită la viteză mică, iar în porţiunile proximale greu accesibile Caz clinic:
sunt folosite ştripsuri (benzi abrazive) de celuloid. Pacientul X, 22 ani. Diagnosticul: fluoroză, formă cretoasă. La
examinare au fost depistate macule gălbui.
În ultimele 1-2 vizite sunt făcute doar retuşări/finisări locale
Reieşind din amplasarea maculelor pe suprafeţele dentare şi
minore, prin aplicarea calculată şi frecarea manuală a pastei acid- zambetul pacientului, pentru expunerea tratamentului preconizat au
abrazivă în porţiunea discromică rebelă cu ajutorul unui bastonaş fost selectaţi numai şase dinţii frontali superiori.
sau a unei spatule de lemn. Au fost realizate 3 sesiuni clinice cu un interval de şapte zile,
• Aplicarea remediilor, ce conţin fluoruri la etapa procedurală folosind o pastă preparată ex tempore din lichidul acid al cimentului
corespunzătoare terapiei remineralizante, deşi este pe larg fosfat de zinc şi praful dentifrice abraziv.
recomandată în literatura de specialitate, autorii o consideră După finalizarea microabraziei s-a efectuat obligatoriu lustruirea
şi aplicarea locală a gluconatului de calciu de 10%.
inadmisibilă. Pacientul a fost foarte satisfăcut de rezultatele obţinute,
recuperându-şi, fără recurgerea la nişte metode invazive sau
*** restaurative, zâmbetul nestingherit de un estetic defectuos.
Factorul determinant pentru recomandarea tehnicii potrivite Recomandări:
de microabrazie a smalţului este identificarea etiologiei maculelor • Pacientului i s-a recomandat introducerea pentru cateva luni
şi patologiilor, ce afectează smalţul dentar. în regimul alimentar a produselor lactate (şi anume, - lapte, brânză
de vaci), şi să nu consume produse alimentare colorante (cafea,
După cum s-a stabilit la studierea suprafeţelor prelucrate,
ceai, ciorbă de sfeclă, etc).
efectul microabraziei nu se limitează doar la îndepărtarea • În plus, pentru igiena individuală a cavităţii orala i-a fost
smalţului patologic schimbat, dar se manifestă şi prin mascarea sugerată folosirea pastelor de dinţi, ce conţin săruri de calciu, dar nu
modificărilor discromice sub-superficiale din contul atribuirii unor şi cele ce contin fluor (de exemplu, “Жемчуг”).
64 65
 Concluzii:
1. Rezultatele ultimelor trei tehnici de microabrazie a
smalţului dentar în asociere cu terapia remineralizantă, introduse
şi implementate la catedra de Stomatologie Terapeutică a USMF
“N.Testemiţanu” în perioada aa. 1982-2011 au fost pozitive, dând PROFILAXIA FLUOROZEI DENTARE
dovadă de un efect cosmetic de lungă durată la albirea maculelor
localizate în straturile superficiale ale smalţului (în unele forme de Măsurile preventive de combatere a fluorozei dentare la copii
fluoroză dentară şi de hipoplazie). constau în excluderea sau micşorarea asimilării ionilor de fluor,
2. Tehnicile sus-menţionate sunt destul de simple în realizare, în primul rând, reducând consumul apei potabile cu concentraţii
nu necesită o înzestrare suplimentară a cabinetului stomatologic sporite de fluor. Profilaxia fluorozei poate fi realizată prin metode
şi sunt economic avantajoase. sociale [colective] şi individuale.
3. Microabrazia dentară asigură reducţia unui strat Р. Д. Габович consideră că pentru prevenţia fluorozei dentare
microscopic fin al smalţului patologic schimbat, precum şi un copil de 5-7 ani nu trebuie să consume cu alimentele şi apa
maschează schimbările discromice sub-superficiale prin crearea potabilă mai mult de 2,0-2,5 mg fluor/ zi.
unei suprafeţe smalţiare netede. Realizarea unui caracter În organismul uman aportul de fluor se realizează în special
neretentiv al suprafeţei smalţiare reduce probabilitatea formării prin apa potabilă. La prezenţa în apa potabilă a 1,5 mg/l de fluor,
unor depuneri supradentare, fiind şi aceasta un aspect important copilul primeşte cu apa pe parcursul a 24 ore peste 3,0 mg fluor,
al asanării cavităţii bucale. ceea ce poate duce la o formă maculoasă a fluorozei.
4. Graţie terapiei remineralizante ulterioare, stratul superficial La măsurile preventive colective se referă
curăţit devine mai dur. Smalţul cu aspect cretos peste 1,5-3 epurarea apei potabile de excesul de fluor cu
luni de la efectuarea seriei de tratament îşi recapătă constant săruri de aluminiu, hidroxid de magneziu, sau
caracteristicile de ţesut sănătos, lucios. fosfat de calciu în instalaţii pentru defluorare.
5. La efectuarea corectă a metodei de microabrazie nu s-au Având în vedere că, pentru moment, este
înregistrat complicaţii: a) dinţii trataţi prin metodele expuse mai imposibilă asigurarea cu apă epurată a întregii
sus (microabrazia smalţiară „clasică” sau „cruţătoare”) nu sunt, populaţii din raioanele endemice, ar trebui să
de regulă, atacaţi de carii; b) la respectarea tehnicii de securitate se acorde o atenţie deosebită colectivităţilor
ţesuturile parodontale nu sunt afectate. de copii. La alimentarea decentralizată cu
6. Prin tehnica microabraziei smalţiere nu se reuşeşte apă potabilă poate fi recomandată decantarea
rezolvarea tuturor patologiilor, asociate cu modificările de culoare apei, îngheţarea ei sau îndepărtarea excesului
sau cu pigmentarea smalţului dentar. de fluor cu ajutorul filtrelor osoase. În scopul
optimizării concentraţiei de fluor se recomandă
amestecarea apelor cu diferite concentraţii de
fluor.
66 67
 Prevenţia fluorozei dentare se realizează prin convorbiri în g) alimentele trebuie să conţină produse bogate în calciu, care
mod individual cu gravidele, cu părinţii copiilor. este antagonistul fluorului şi contribuie la eliminarea fluorului din
Profilaxia individuală a fluorozei dentare poate fi efectuată organism; acţiunea calciului exercită o acţiunea protectoare anu-
deasemenea prin: mită în caz de concentraţii joase de fluor în apă (1,0-1,5 mg/l); în
a) interzicerea folosirii apei cu conţinut sporit de fluor în ali- cazul unor concentraţii mai înalte de fluor în apă potabilă adiţia
mentaţia copiilor, în special în colectivităţi organizate de copii; specială de calciu influenţează doar asupra caracterului schimbă-
b) pentru profilaxia fluorozei în localităţile cu conţinut sporit de rilor survenite în ţesuturile dure dentare înspre diminuarea mani-
fluor în apa potabilă este necesar de a aduce apă îmbuteliată (de festărilor fluorozice;
băut şi preparat alimente) cu conţinut redus de fluor; înlocuirea h) indicarea preparatelor de calciu (calciu gluconat, glicerofo-
apei cu conţinut sporit de fluor în alimentaţia copiilor cu apă mi- sfat de calciu etc) şi a polivitaminelor de 3 ori pe an (toamna,
nerală, cu sucuri, cu lapte etc.; iarna, primăvara) pe parcursul unei luni (dozarea - în funcţie de
c) defluorizarea - purificarea apei potabile pentru copii (elec- vârstă);
trocoagulare cu electrozi bipolari din aluminiu, epurarea apei prin i) administrarea nucleinatului de sodiu în scopul măririi rezis-
metode: a) electromagnetică, b) bazate pe schimb ionic şi pe ad- tenţei nespecifice a organismului copilului;
sorbţie, c) bazate pe utilizarea membranelor de separaţie, d) ba- j) respectarea igienei cavităţii bucale; instruirea copiilor în ver-
zate pe utilizarea filtrelor speciale din oase) în zonele endemice derea respectării igienii cavităţii bucale, folosind în acest scop
de fluoroză; paste de dinţi ce conţin calciu, dar nu şi fluor (de exemplu, «Новый
d) refuzul de administrarea timpurie a alimentelor complemen- жемчуг — кальций», “Jemciug”, „Arbat”, „Ceburaşka” etc.);
tare; k) prevederea unui regim optim de iradiere ultravioletă pentru
e) excluderea din igiena cavităţii bucale a pastelor de dinţi, copii de toate vârstele. Deficitul ultraviolet reduce considerabil re-
soluţiilor, gelurilor, comprimatelor cu conţinut de fluor şi recoman- zistenţa organismului faţă de fluor.
darea pastelor ce conţin preparate de calciu; l) trimiterea copiilor dintr-o zonă endemică în lunile de vacanţă
f) limitarea consumului alimentelor cu conţinut mărit de fluor: în tabere de odihnă situate în localităţi cu conţinut redus de fluor
peşte de mare, carne grasă, spanac, unt topit, unele varietăţi de în apă.
ceai şi de lapte artificial, suplimente alimentare (sare, sucuri, ape m) alimentaţia naturală, raţională, care trebuie să includă în
minerale etc.) şi folosirea alimentelor bogate în proteine, în spe- sine o cantitate oarecare de proteine de calitate.
cial a lactatelor, sărurilor minerale (gluconatului de calciu, P), vi-
taminelor (reduc acţiunea toxică a fluorului asupra organismului
infantil, în special vitaminele A, B1, B2, D, C, P6, PP); ceaiul tre-
buie exclus din raţia alimentară a copiilor, gravidelor şi femeilor
care alăptează, înlocuindu-l cu lapte natural (până la 1 l pe zi). În
perioada de iarnă se recomandă de a mări consumul alimentar al
legumelor şi fructelor;
68 69
 CONCLUZII: Bibliografia:

Fluoroza dentară este cu adevărat un handicap al 1. Ng F., Manton D.J. Aesthetic management of severely fluorosed incisors in
stomatologiei estetice moderne, dar graţie căruia în atenţia an adolescent female // Aust. Dent. J. – 2007, Sep.; 52 (3): 243–8.
medicului practician modern şi a locuitorului unei zone endemice 2. Sarrett D.C. Tooth whitening today // JADA. – 2002. – Vol. 133. – Р.
1536–8.
de fluoroză revin diverse aspecte ale acesteia: 3. Боровский Е.В. Терапевтическая Стоматология: Обезболивание.
• Prevalenţa fluorozei sporeşte cu fiecare deceniu; Отбеливание. Пломбирование. Эндодонтия. М. 2005; 51-53.
• Fluorizarea apei, produselor alimentare şi de igienă orală 4. Грошиков М.И. Некариозные поражения твердых тканей зуба. М 1985;
individuală este o eroare ştiinţifică ce ignoră principii fundamentale 171.
ale ştiinţei. 5. Кириллова Е.В., Матело С. К., Купец Т. В. Флюороз зубов – статус во-
проса в современной эстетической стоматологии; Современная Сто-
• Toate măsurile preventive cu administrarea preparatelor матология 5/2010; 14-16
fluorurate trebuie efectuate exclusiv sub controlul strict al 6. Крихели Н. И. Особенности коррекции цвета зубов при дисколоритах.
medicului curant; Восстановление зубов, измененных в цвете. Эффективность метода
• Copiilor de la 3 până la 5 ani le este categoric contraindicată микроабразии эмали зубов; Dentoday, №6(86), 2009 год:
utilizarea pastelor de dinţi cu conţinut bogat de fluor; 7. Крихели Н.И. Отбеливание зубов и микроабразия эмали в эстетиче-
ской стоматологии. Современные методы. М. 2008.
• În zone endemice este obligatoriu de folosit paste 8. Федоров Ю.А. Гиперестезия твердых тканей зубов: клиника и диа-
nefluorurate cu conţinut bogat de calciu, - independent de vîrsta гностика. Орбит Экспресс 2005; 19: 6—11.
consumatorului. 9. Янушевич О.О., Крихели Н.И. Коррекция цвета зубов при дисколори-
• Subestimarea sau necunoaşterea riscului de intoxicare a тах; Российская Стоматология, 2, 2009: 12—17.
organismului unui copil, chiar şi prin utilizarea unor paste de dinţi 10. Gnatiuc P. Fluoroza dentară /Monografie/ Chişinău, 2010.
11. Gnatiuc P., Terehov Al., Năstase C. Fluoroza dentară – handicapul
fluorurate este frecventă în rândul medicilor sau a părinţilor. stomatologiei estetice moderne
• Populaţia din zonele endemice este expusă unor 12. Сырбу С., Гнатюк П.. Флюороз зубов /Методическое пособие/ Ки-
doze incontrolabile ale oligoelementului Fluor cu o toxicitate шинев, 1986.
incontestabilă faţă de organismul uman. Pe lângă dinţii copilului, 13. Николаева Т.А., Белецкий А.С. «К вопросу о профилактике флюороза
fluorul afectează şi alte ţesuturi în creştere: oase, creier, sistemul и кариеса (изучение влияния фтора питьевой воды на организм челове-
ка), Гигиена и санитария, 1951, Nr. 12, с.7-11.
endocrin etc. 14. Флюороз - локальный вопрос?• http://www.medicus.ru/stomatology/
• Guvernanţii şi societatea civilă a RM trebuie să întreprindă spec/?cont=article&art_id=14705
nişte măsuri coordonate urgente şi maximale întru reducerea 15. Алкалаев К.К., «Содержание и поглощение фтора отдельными группа-
eficientă a consumului excesiv de fluor de către populaţia din ми зубов», Стоматология, 1964, N3, с. 3-8.
zonele endemice. 16. Авцин А.П., Жаворонков А.А., «Патология флюороза», Новосибирск,
1981.
70 71
 Cuprins

Generalităţi 3
Manifestările fluorozei 4
Conţinutul de fluor în organismele vegetale 7
Conţinutul de fluor în ţesuturile diferitor organisme animale 9
Concentraţia de fluor în diferite organe ale organismului uman 10
Epidemiologia fluorozei 16
Actualitatea fluorozei în R.Moldova 17
Etiologia şi patogenia fluorozei 19
Sensibilitatea şi rezistenţa dinţilor umani faţă de fluor 24
Clasificarea fluorozei 25
Clinica fluorozei 28
Diagnosticul diferenţiat 39
Impactul psiho-emoţional şi aspecte sociologice ale fluorozei
dentare la persoanele tinere în societatea modernă 42
Tratamentul fluorozei dentare 49
Tratamentul conservativ combinat în discromii dentare
superficiale 55
Profilaxia fluorozei dentare 67
Concluzii 70
Bibliografia 71

72 73