Curs Psihologia Educatiei
Curs Psihologia Educatiei
Curs Psihologia Educatiei
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
ISBN 978-606-13-2132-2
Smaranda BUJU
PSIHOLOGIA
EDUCAȚIEI
3
4
CUPRINS
PREFAȚĂ ............................................................................................................ 7
INTRODUCERE ................................................................................................. 9
5
2.2.1 Constructivismul piagetian ......................... .......................79
2.2.2 Constructivismul social .... .................................................82
2.2.3 Constructivismul socio-cultural...........................................84
2.3 Modele cognitive ................................................................. 85
3. Metode didactice de învățare în grup .......................................... 91
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................155
6
PREFAȚĂ
7
8
INTRODUCERE
1
vezi, Ce dificultati percep studenții cu profil tehnic în studiul disciplinelor
psihopedagogice?, in Volumul Prima Conferință Internațională, Educație-
Profesionalizare-Creație în Societatea Cunoașterii, EPC 2013, Performantica, Iași, 28-29
noiembrie, pp.39-48; The study of psycho-pedagogical subjects for the students of
technical field: from empirical perceptions, prejudices, to scientific opinions, în Scientific
Buletin Education Sciences Series no.2/ 2013, University of Pitești Publishing House,
pp.113-129, ISSN 1584-5915.
9
Într-un studiu empiric efectuat în anul 2013 cu absolvenții de nivel
I și II din DPPD UTI Iași, privind dificultățile studierii disciplinelor
psihopedagogice s-a constat că:
Paginile de curs scrise compact, fără scheme, tabele, desene pun în
dificultate 48,3% dintre studenți, invocându-se lectura obositoare și/sau
plictisitoare, descurajarea/dezorientarea în fața materialului de studiat.
Doar 32,2% dintre subiecți nu se simt intimidați de cursurile tip ,,eseu”.
Sugestia de organizare a conținuturilor cursurilor sub forma de tabele,
diagrame, desene, casete este susținută de peste jumătate dintre studenți
(58%), ca fiind un mijloc de a facilita învățarea disciplinelor
complementare.
Cursul de Psihologia educației a fost conceput să răspundă acestor
nevoi de organizare vizuală și semnatică a conținuturilor, folosindu-se 22
de casete, 7 tabele, 12 figuri și peste 40 de imagini sugestive, pentru cele 8
mari subiectele tematice. Prezentarea logică, clară și concisă a informațiilor
este atributul gândirii logico-matematice, specifică studenților cu profil
tehnic. Maniera inginerească de structurare a unei discipline umaniste, a
determinat o selectare riguroasă a cunoștințelor de predat sub aspectul a
ceea ce este cel mai important/ esențial de reținut, care este forma cea mai
clară, sintetică și atractivă de prezentare, având în vedere permanent
raportul dintre cantitatea și calitatea cunoștințelor propuse. Nu s-a renunțat
definitiv la extensii de conținut (mai puțin agreate de 35% dintre studenții
chestionați), ci ele apar în curs sub forma fișelor de lectură suplimentară
sau prin trimiteri către alte resurse bibliografice.
A face mai prietenoasă prima disciplină a modulul psihopedagogic
este un câștig de ambele părți, care nu se va încheia cu varianta de față.
Eforturile de îmbunătățire vor continua, pentru că generațiile de studenți nu
vor înceta să ne surprindă și să ne provoace.
Autorul
10
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Cunoașterea psihologică
11
Smaranda BUJU
Știați că?
În anul 1879, la Leipzig se înființează primul laborator de psihologie
experimentală, condus de Wilhelm Wundt. Acest moment poate fi
considerat anul de naștere al psihologiei ca știință experimentală.
Tabel1
Schema psihicului uman
ACTIVITĂȚI PROCESE ÎNSUȘIRI
Totalitatea Există două categorii Fiecare subiect uman are
manifestărilor de de procese: însușiri psihice specifice.
conduită - cognitive (de
exterioară sau receptarea și Totalitatea însușirilor
mentală care duc prelucrare a /trăsăturilor psihice formează
la rezultate informației): personalitatea unui individ.
adaptative. senzații
gândire Personalitatea cuprinde trei
Există 5 tipuri de percepții mari categorii de
activități memorie însușiri/trăsături psihice:
generice în care reprezentări -temperamentale (activ,
se manifestă limbaj vorbăreț, lent, nervos etc.)
psihicul: imaginație -caracteriale (modest, cinstit,
jocul, mincinos, generos etc.)
învățarea - reglatorii (de control -aptitudinale (inteligent, iute,
munca al energiei psihice): priceput, atent etc.)
comunicarea afectivitate
creația motivație
voință
12
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
13
Smaranda BUJU
Mediul educațional
Știați că?
14
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
15
Smaranda BUJU
De exemplu:
16
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Concluzie:
Psihologia educației este disciplina care are la bază cercetări
științifice riguroase care ne permit explicarea fenomenelor
observabile ale actului educativ și inițierea unor intervenții eficiente.
Tema nr. 1
17
Smaranda BUJU
18
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
1. Dezvoltarea psihică
Spirala dezvoltării
19
Smaranda BUJU
20
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Tema nr. 2
Identifică câte un exemplu pentru cele trei răspunsuri
pedagogice.
21
Smaranda BUJU
Concluzie:
22
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Teoria lui Jean Piaget arată cum se dezvoltă inteligența sau cunoașterea
(cei doi termeni fiind sinonimi la acest autor) de la stadiul infantil (de sugar)
la stadiul adultului. Omul percepe realitatea, dar o și construiește prin
intermediul operațiilor mentale (analiza, sinteza, comparația, abstractizarea,
generalizarea etc.). Ele s-au format prin acțiunile subiectului, fiind ele însele
obiecte de construcție. Realitatea este percepută și înțeleasă în funcție de
nivelul de dezvoltare cognitivă al fiecărui individ și presupune o învățare
progresivă.
Conform teoriei lui se remarcă următoarele aspecte importante:
23
Smaranda BUJU
24
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
25
Smaranda BUJU
26
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
27
Smaranda BUJU
Tabel 3
28
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Tema nr.3
29
Smaranda BUJU
Tema nr.4
30
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Tabel 4
Stadii Principala Factori Carcateristici
achiziție sociali
(+) sau (-) determinați
1. infantil (+)încredere mama sau -relația cu mama este un
(0-1 an) în sine,în subsitutul prototip pentru relațiile
ceilalți/ (-) matern sociale ulterioare, pentru
neîncredere încrederea în sine și în
ceilalți;
-copilul învață să suporte
absența mamei și alte
nemulțumiri generate de
aceasta dacă există o
relație afectivă pozitivă
cu mama;
-în caz contrar apare
31
Smaranda BUJU
neîncrederea, reținerea în
relație/cu ceilalți,
adaptare greoaie în
societate;
2. copilăria (+)autonomie părinții -autonomia se referă la
mică /dependență capacitatea de
(1-3ani) (-) autocontrol și control
flexibil al lumii;
-tipul relației cu părinții
este decisiv pentru
realizarea achiziției
pozitive;
-autoritatea exagerată,
supraprotecția formează
dependența și
sentimentul amenințării
autonomiei;
-persoana dependentă
este permanent încordată,
centrată pe dorința de a
controla tot ce i se
întâmplă, traiește
sentimentul neputinței.
3. copilăria (+)inițiativă/ mediul -apare fenomenul de
mijlocie (-)retragere, familial adultrism (admirația
(3-6 ani) vinovăție necondiționată a
adulților);
-atitudinea părinților față
de inițiativele
comportamentale ale
copilului este decisivă
pentru achiziția pozitivă;
-reprimarea, interdicția,
pedepsirea inițiativelor
copilului duce la
interiorizarea vinovăției.
4. copilăria (+)hărnicie școala și -copilul care reușește să
mare (6-12 (competență) grupul de facă bine ceea ce face
ani) / inferioritate joacă (prin identificare sau
recunoaștere) își dezvoltă
o imagine de sine
pozitivă și o atitudine de
32
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
sârguință;
-copii care nu se conving
pe sine și pe ceilalți că
pot îndeplini bine
sarcinile au o stimă
scăzută de sine și
sentimentul de
incompetență,
inferioritate (mai ales
după eșecuri repetate).
5. (+)identitate/ grupul și - integrează pozitiv
adolescența (-)confuzie modelele rolurile anterioare și
(12-18/20 ajunge la o identitate
ani) personală (fidelitate,
empatie, toleranță);
-poate ajunge și la o
identitate negativă
(contradictorie)
manifestată prin confuzia
rolurilor, vulnerabilitatea
personalității, lipsa unui
sentiment unitar de sine.
6. tânărul (+)intimitate/ pritenii, -intimitatea personală ca
adult (20-35 (-)izolare relația de și capacitate de a iubi o
ani) cuplu persoană fără sentimentul
pierderii propriei
identități este achiziția
pozitivă;
-intimitatea socială ca și
implicare în relații de
prietenie sincere, în viața
comunității, împărtășirea
propriei cunoașteri
celorlalți;
-izolarea este eșecul în
dobândirea capacității de
a iubi care se manifestă
prin încercarea încordată
de a-și păstra
independența; (în grup se
manifestă prin tendința
de a se impune).
33
Smaranda BUJU
34
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
35
Smaranda BUJU
36
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Identitatea în adolescenţă
Potrivit lui E.H. Erikson (1968) adolescenţa este stadiul de
dezvoltare în timpul căruia individual îşi caută o identitate. Criza
confuzia identităţii versus confuzia rolului este considerată de către mulţi
psihologi ca fiind criza dominantă în întreaga perioadă. Obiectivul major
al adolescentului este formarea unei identităţi, durabile şi sigure.
Identitatea are trei componente importante: -un simţ al unităţii sau
acordului între percepţiile sinelui; -un simţ al continuităţii percepţiilor
sinelui în timp; - un simţ al reciprocităţii între propriile percepţii ale
sinelui şi modul în care este perceput individual de către ceilalţi.
Pentru a ajunge la un simţ coerent al identităţii, adolescenţii
încearcă diferite roluri, implicându-se mai mult superficial. Astfel,
atitudiniile şi valorile stabile, alegerea ocupaţiei, căsătoria şi stilul de
viaţă se integrează gradual şi fac posibilă simţirea propriei personae şi a
celor din jur. Eşecul în dobândirea unei identităţi ferme, confortabile şi
durabile are ca rezultat difuziunea rolului sau simţul confuziei despre
cine este ca individ. Presiunile puternice din partea părinţilor pot cauza
tânărului dezorientare şi disperare, având ca rezultat înstrăinarea fizică
sau mentală faţă de ceilalţi (sau în cazuri extreme adoptarea unei
identități negative). Convins că nu poate trăi cu cerinţele impuse de
părinţi, tânărul se poate răzvrăti şi comporta într-o manieră inacceptabilă
faţă de persoanele care-l ocrotesc și le iubește.
Marcia (1966,1980) a extins şi aprofundat ideile lui Erikson şi a
identificat patru tipuri de statut identitar la adolescenţi:
a. Difuziunea de identitate, absenţa angajării şi indecizia cu privire la
problemele de viaţă importante, cum ar fi opţiunile ocupaţionale,
religia etc.
b. Conturarea identităţii prin acceptarea ezitantă a valorilor celorlaţi
și nu din nevoia de autodeterminare.
c. Criza de identitate extremă. Tânărul îşi reevaluează valorile şi
scopurile, dar are dificultăţi în a le duce la bun sfârşit.
d. Dobândirea identităţii prin rezolvarea crizelor şi adoptarea fermă a
unor valori particulare sau opţiuni de viaţă.
37
Smaranda BUJU
38
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
1. Conceptul de personalitate
Termenii de persoană şi
personalitate sunt atât de utilizaţi
în limbajul cotidian, încât fiecare
are sentimentul folosirii lor
corecte, în cele mai diverse
situaţii. Utilizarea lor ca termeni
ştiinţifici au pus atâtea probleme,
încât parafrazându-l pe P. Fraisse,
am putea spune că istoria
psihologiei se confundă (între
anumite limite) cu istoria
răspunsurilor la întrebarea „Ce
este personalitatea?”. Cine sunt eu?
39
Smaranda BUJU
Exemplu:
În plan comportamental, o trăsătură este indicată de predispoziţia
de a răspunde în acelaşi fel la o varietate de stimuli. Timiditatea este un
mod relativ stabil de comportare, marcat de stângăcie, hiperemotivitate,
mobilizare energetică exagerată etc.
Personalitatea este un sistem de trăsături (bio-psihi-socio-
culturale) în sensul că orice modificarea al unui element duce la
modificări la nivelul celorlalte componente. G.Allport definește
personalitatea din perspectiva structuralist-sistemică:
„Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor
sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său
caracteristic”.
El consideră personalitatea alcătuită din:
2-3 trăsături cardinale (cele mai evidente);
10-15 trăsături principale;
sute de trasături secundare (care apar accidental).
40
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Exemplul 1:
H.Eysenck definește 4 factori, completând cu o explicație
psihologică teoria clasică a temperamentelor a lui I.P.Pavlov:
Extraversiune-Introversiune, Dispoziție nevrotică-Stabilitate.
a. Extravertiții tipici sunt sociabili, impulsivi, optimiști, își asumă
riscuri, preferă să-și exprime emoțiile chiar zgomotos;
b. Introvertiții tipici sunt serioși, rezervați, pesimiști, solitari, ordonați,
cu autocontrol, precauți;
c. Nevroticii tipici sunt neliniștiți, anxioși, iritabili, ultrasensibili;
d. Stabilii sunt mai puțin emotivi, calmi, temperați, controlați.
Exemplul 2:
O altă teorie factorială a personalității îi aparține lui B.Cattell care
a identificat 16 factori de personalitate (16PF). Acești factori ca și cei
de mai sus sunt organizați în dimensiuni bipolare la două niveluri:
factorii primari (cei 16) și factorii de ordin II ce rezultă din gruparea
celor primari (adaptabilitate-anxietate, introversie-extraversie,
dinamism-inhibiție, independență-supunere) utili în situații de orientare
profesională.
Modelul factorial 16PF oferă un tablou amplu al personalității,
făcând posibilă realizarea unui profil diferențiat pentru orice persoană
(vezi, tabelul 5).
Exemplul 3:
41
Smaranda BUJU
Cel mai cunoscut model factorial utilizar astăzi este modelul Big
Five cu următorii cinci factori: extraversiune, agreabilitate
(bunăvoință, toleranță, altruism, simpatie), conștiinciozitate
(responsabilitate, organizare, autodisciplina, seriozitate), stabilitate
emoțională (calm, încredere în sine, destindere, fire cumsecade),
deschiderea spiritului (imaginație, curiozitate, cultură, vivacitate,
perspicacitate).
Trăsăturile de personalitate sunt identificate cu ajutorul
chestionarelor. În completarea unui chestionar se cere subiectului să-și
exprime atitudinea, sub forma acordului sau dezacordului față de
anumite propoziţii evaluative sau să evalueze pe scale (de la 1 la 5; de la
1 la 7; de la 1 la 10) măsura în care recunoaște că posedă anumite
însușiri.
Tema nr. 5
Tabel 5
Factori Scoruri mici Scoruri Scoruri mari
42
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
10
G nepăsător, indiferent, 1- 2- 3- 4- 5- conștiincios, stăruitor,
6 - 7- 8- 9-
oportunist 10 serios, cu simțul datoriei
43
Smaranda BUJU
Trăsăturile temperamentale:
-Sunt cele mai accesibile, uşor de observat şi identificat trăsături de
personalitate.
-Se referă la dinamismul și energia unei persoane, la modul de
descărcare a energiei psihofizice când aceasta acționează.
Stări temperamentale
44
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Știați că ?
45
Smaranda BUJU
Important
46
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
47
Smaranda BUJU
48
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
49
Smaranda BUJU
Ce este atitudinea?
50
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Important
51
Smaranda BUJU
52
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
53
Smaranda BUJU
Tabel 6
Criteriul Tipuri de aptitudini Exemple
clasificării
A. După nivelul de 1. elementare sau 1. acuitatea vizuală,
performanță simple percepția spațială,
(sunt proprietăți ale rapiditatea fixării
unor procese psihice cunoștințelor etc.
care nu asigură reușita
în activități complexe).
2. complexe (rezultă 2.aptitudini sportive,
din interacțiunea tehnice, științifice,
aptitudinilor artistice,
elementare și permit organizatorice,
realizarea de activități lingvistice etc.
complexe).
B. După domeniul 1. specifice (unui 1. aptitudini pentru
de aplicație domeniu restrâns) chirurgia mâinii,
chirurgia estetică;
aptitudini de
explorator acvatic;
2. de grup (permit dresură balene,
realizarea unui grup de elefanți etc..
activități) 2. aptitutudini
numerice, perceptive,
dexteritatea manuală,
reprezentare spațială,
3. generale (prezente în fluiditate verbală etc.
aproape toate
domeniile) 3. inteligența,
aptitudini verbale,
numerice etc.
Tipurile de aptitudini enunțate mai sus se suprapun și nu există o
delimitare strictă a lor.
54
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Știați că?
Concluzii:
55
Smaranda BUJU
Tema nr. 6
Tema nr. 7
56
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
57
Smaranda BUJU
58
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
59
Smaranda BUJU
60
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
61
Smaranda BUJU
Tema nr.8
62
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
1. Aspecte generale
Un proces de învățare
63
Smaranda BUJU
Caseta 4
1.1 Definiţii ale învăţării:
În sens larg (în ,,Învăţarea este procesul dobândirii experienţei
general) individuale de comportare.” A.N.Leontiev
,,Învăţarea este o modificare în comportament,
realizată prin soluţionarea unei probleme care pune
individul în relaţie cu mediul”. A. Clausse
,,Învăţarea reprezintă acea modificare a dispoziţiei sau
a capacităţii umane care poate fi menţinută şi care nu
poate fi atribuită procesului de creştere”. R. Gagne
În sens ,, Învăţarea este o activitate sistematică, dirijată,
restrâns (în defăşurată într-un cadru organizat (instituţii
contextul specializate de instruire şi educaţie), orientată în
procesului de direcţia asimilării de cunoştinţe şi a formării
instruire) structurilor psihice şi de personalitate.”(...)
Important
64
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Caseta 5
Fazele Definirea fazelor Exemplificări
procesului învăţării
învăţării
I. Receptarea Perceperea informaţiei -Simpla lecturare a
transmise sub formă de materialului de învățat.
imagini sau text.
65
Smaranda BUJU
66
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
67
Smaranda BUJU
Caseta 7
Exemple:
1.Condiţii Sunt -potenţialul ereditar
interne particularităţile şi (dispoziţii înnăscute);
(sau variabile disponibilităţile - nivelul dezvoltării
intrapersonale subiectului care intelectuale;
după D.Ausubel) învaţă. -cunoştinţe;
-motivaţie;
-voinţă; aptitudini;
-tehnici de muncă
intelectuală.
Exemple:
2.Condiţii Sunt independente -sistemul de cerinţe şcolare;
externe (sau de subiectul care -structura şi gradul de
variabile învaţă şi ţin de dificultate a materiei de
situaţionale, după contextul exterior învăţat;
D. Ausubel) al situaţiei de -competenţa cadrului
învăţare. didactic;
-calitatea instruirii (metode,
procedee, strategii
didactice);
-relaţiile profesor-elev;
-caractersiticile clasei de
elevi (ambianţa
psihosocială).
Important
68
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Caseta 8
Concluzie
Organizarea şi armonizarea tuturor acestor condiţii și factori,
înainte ca elevul să fie introdus în situaţia de învăţare constituie o sarcină
de bază a profesorului.
69
Smaranda BUJU
Exeperiment 1
70
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Experiment 2
Watson a demonstrat apariţia unei reacţii de frică la un copil de
nouă luni care se juca bucuros cu un șoricel. Copilul a învăţat să se
teamă de animal prin asocierea repetată a prezenţei şoricelului cu un
71
Smaranda BUJU
zgomot putenic care venea din spatele lui. După câteva asocieri copilul
manifesta o frică evidentă doar la vederea animalului. În mod similar
copilul care trăieşte o experienţă înfricoşătoare asociată cu prezenţa unui
câine poate dezvolta o teamă durabilă față de câini.
Important
Tema nr. 9
E.Thorndike (1874-1949)
Experiment 3
72
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Tema nr.10
73
Smaranda BUJU
74
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Imagine experiment 5
75
Smaranda BUJU
Caseta 9
ETAPE SUBETAPE
-Studierea atentă a naturii
1. Identificarea comportamentului comportamentului;
ce urmeză a fi redus sau înlăturat. - Stabilirea frecvenţei lui;
-Stabilirea condiţiilor curente în
care se manifestă;
Tema nr. 11
Caseta 10
Recomandări privind aplicarea întăririlor Exemple,observaţii,
în şcoală critici, sugestii,
76
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
aprecieri
a) Întărirea trebuie administrată imediat
după producerea comportamentului a
cărei consolidare este vizată, pentru ca
elevul să ştie clar ce comportament este
întărit.
b) Întăririle pozitive (notele, premiile,
diplomele, aprecierile publice, prietenia
profesorului etc.) sunt mai eficiente
pentru îmbunătăţirea comportamentului
elevilor decât cele negative
(ridiculizarea, dojana, sarcasmul,
criticile, suplimentarea temelor,
suprimarea unor privilegii, izolarea,
amenzile, pedeapsa etc.).
c) Comportamentul aşteptat trebuie să fie
întărit cât mai mult posibil , în timp ce
contrariul său nu trebuie să aducă nici
un beneficiu.
d) La începutul intervenţiei se aplică o
întărire continuă, iar pe măsură ce
comportamentul se stabilizează,
întărirea va fi una intermitentă.
e) Întăririle trebuie administrate
consecvent după aceleaşi reguli din
parte profesorilor, a părinţilor, a
colegilor.
f) O activitate plăcută, preferată poate fi
utilizată ca întărire pentru o activitate
mai puţin plăcută, dacă o facem pe
prima dependentă de săvârşirea celei de
a doua. (Cf. Dorina Sălăvăstru, 2004, p.29)
77
Smaranda BUJU
Tema nr. 12
78
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
pedeapsă.
9. Înainte de a se aplica o
pedeapsă este recomandat să se
recurgă doar la amenințarea cu
pedeapsa.
10. Sunt total contraindicate
pedepsele corporale sau cele
care produc umilirea elevului.
(Cf. Dorina Sălăvăstru, 2004, p.30)
Caseta 12
AVANTAJE LIMITE
Identificarea mecanismelor Învăţarea complexă este
simple ale învăţării; strâns legată mai degrabă
Cunoaşterea principiilor care de gândire şi înţelegere,
guverneză învăţarea decât de întărirea
elementară; răspunsurilor
Aplicații în educație a comportamentale;
condiționării (sistemul de Trebuie să ţinem cont şi
recompense și pedepse, de variabilele
întăriri pozitive și negative; intermediare situate între
tehnici de modificare a stimul şi răspuns
comportamentului). (conştiinţa, întreaga
Învățământul programat. personalitate a celui care
învaţă).
79
Smaranda BUJU
Caseta 13
Stadiile Caracteristici
inteligenţei
80
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
81
Smaranda BUJU
Lev Semionovici
Vîgotski insistă asupra rolului interacţiunii
sociale în dezvoltare. Capacităţile copilului se
manifestă mai întîi într-o relaţie
interindividuală, când mediul social asigură
ghidajul copilului (asistenţa sau colaborarea între
copil şi adult) şi abia apoi are loc declanşarea şi
controlul individual al activităţilor, ca urmare a
unui proces de interiorizare.
S.Vîgotski(1896-1934)
82
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
83
Smaranda BUJU
Tema nr.13
84
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Mecanismele învățării
85
Smaranda BUJU
Perspectiva cognitivă:
Are la bază teoria procesării informaţiei şi prezintă o perspectivă
activă asupra învăţării.
Conform teoriei procesării informaţionale, procesul de învăţare
se referă la receptarea informaţiei din mediu şi utilizarea unor
strategii cognitive pentru transferul acesteia din memoria de
scurtă durată în memoria de lungă durată.
Atenţia şi utilizarea strategiilor de memorare constituie mecanismul
fundamental al învăţării în teoria procesării informaţiei.
Psihologia cognitivă încearcă să evidenţieze mecanismele procesării
mentale, prin care subiectul uman formulează ipoteze, ia decizii,
utilizează informaţiile pentru a face faţă diferitelor situaţii
problematice, exploatează cunoştinţele.
86
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
87
Smaranda BUJU
88
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
89
Smaranda BUJU
Aplicații în educație
În practica educativă teoria cognitivă ne ajută:
Să înțelegem rolul activ al elevului în învăţare prin utilizarea
strategiilor de memorare. Aceste strategii pot fi simple, cum ar fi repetarea
materialului (ceea ce presupune de cele mai multe ori o prelucrare
superficială) sau strategii complexe, de elaborare şi organizare (însoţite de
o prelucrare de profunzime).
Să avem în vedere că nu este suficientă intenția de a învăța
pentru a ajunge la performanțe în învățare. Profunzimea procesării este
mai importantă decât intenționalitatea (Hyde și Jenkins, 1973 și Craik și
Tulving, 1975). Prin asocierea cele două aspecte (intenționalitatea și
procesarea elaborată) se obțin rezultate superioare în învățare.
Să vedem importanţa autoreglării în învăţare. Metacogniția
este dată de cunoștințele pe care le are un individ despre propriul sistem
cognitiv (știe ce știe, știe când știe, știe ce are nevoie să știe, știe când nu
știe) și de modul de gestionare a propriei activități mentale (control,
reglare, apreciere, autoperfecționare). Metacogniția trebuie să facă obiectul
unei învățări explicite. De exemplu, protocolul gândirii cu voce tare, face
ca elevul să gândească cu voce tare toți pașii pe care i-a parcurs în
rezolvarea unei probleme (D. Sălăvăstru, 2004, p.66).
90
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
91
Smaranda BUJU
92
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
93
Smaranda BUJU
Important
94
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
95
Smaranda BUJU
96
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Studiul motivaţiei ne
poate ajuta să înţelegem de
ce un elev învaţă, iar altul
nu, de ce unii dintre ei se
angajează şi perseverează
până la atingerea scopului,
în timp ce alţii se
descurajează la primul
obstacol şi abandonează
activitatea didactică.
Două motivații diferite
97
Smaranda BUJU
2. Formele motivației
Principalele forme ale motivațieie sunt:
Caseta 14
A. Motivația intrinsecă este cea Motivația extrinsecă în care sursa
în care sursa motivațională a motivațională a acțiunii este
acțiunii este chiar acțiunea diferită de acțiunea însăși. (Elevul
realizată. (Elevul învață pentru că învață pentru recompense, pentru
își dorește să învețe). ca părinții să nu-l certe).
Motivația extrinsecă primează la vârsta școlarității mici, deoarece
atunci sunt importante aprecierile celorlalți (în funcție de care își
construiesc competența).
Motivația intrinsecă este superioară celei extrinseci la vârstele
școlarității mijlocii și mari. Cele două forme ale motivației apar și se
completează reciproc, în proporții diferite la vârste diferite.
B. Motivația pozitivă prin Motivația negativă prin pedepse.
recompense.
98
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
99
Smaranda BUJU
Figura 10
3. Motivaţie şi performanţă
Recunoașterea performanțelor
Tema nr.14
Tema nr.15
Important
101
Smaranda BUJU
102
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Știați că?
103
Smaranda BUJU
Important
Caseta 15
Exemplu de recompensă Exemplu de întărire pozitivă
Bravo, ești un elev conștiincios!- Mi-a plăcut că nu ai vorbit în timpul
laudă orei cu colegii, că ai fost atent la
Iți pun nota 10 pentru că astăzi mine, că ai scris și ai încercat să
ai știut să răspunzi la toate rezolvi exercițiile- se indică
întrebările- nota comportamentul specific dorit și
104
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Important
Tema nr.16
105
Smaranda BUJU
106
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Clasa de elevi
Caseta 16
108
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Caseta 17
Tipuri de Caracteristici
grupuri
Mulţimea Grad de organizare foarte scăzut; un număr
mare de participanţi care se reunesc mai mult
sau mai puţin întâmplător, cu ocazia unui
eveniment.
Banda Grad de organizare scăzut; un număr mic de
participanţi cu preocupări asemănătoare şi care
se reunesc voluntar pentru plăcerea de a fi
împreună.
Gruparea O reuniune de persoane cu un număr variabil
care se întâlnesc din când în când şi manifestă
o relativă permanenţă a scopurilor; grad de
organizare mediu şi relaţii umane superficiale.
Grupul primar Grad de organizare ridicat; număr mic de
(Familia, grupul membrii; scopuri asumate de toţi membrii şi
de prieteni, clasa relaţii afective strânse, directe, faţă în faţă ceea
de elevi) ce facilitează cunoaşterea reciprocă a
membrilor grupului; comunicarea directă,
împărtăşirea ideilor, sentimentelor.
Grupul secundar Un grup social mare, instituţionalizat, cu grad
(Şcoala, de organizare ridicat prin acţiuni şi scopuri
colectivele de bine definite şi planificate; predomină
muncă mari) organizarea formală şi nu cea afectivă, relaţii
sunt reci, distante, mijlocite prin diferite
norme; structura oficială a grupurilor
secundare este adesea impusă şi influenţată de
relaţiile dintre membrii.
Știați că?
109
Smaranda BUJU
Caseta 18
Grup de apartenenţă Grup de referinţă
Grupul primar căruia îi Grupul de unde îşi împrumută
aparţine un individ şi la viaţa opiniile, valorile, comportamentul;
căruia participă. întruchipează aspiraţiile individului
respectiv sau individul se identifică
cu el.
Tema nr.17
Caseta 19
Grup formal Grup informal
Ansamblu de persoane cu o Grup constituit spontan, fără
organizare explicită (structură organizare explicită (structură
formală), instituţionalizată, informală), în care relaţiile dintre
ierarhică în care relaţiile sunt membrii exprimă modul de
oficiale, reglementate prin distribuire a simpatiei şi antipatiei
norme, legi, ordine, decizii. în grup, membrii populari şi cei
respinşi.
Un grup funcţionează eficient când structura sa formală nu este pusă în
pericol de organizarea sa informală. Este necesară o adecvare reciprocă
şi permanentă a celor două niveluri.
110
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Caseta 20
Criterii Psihogrup: grup centrat Sociogrup: grup centrat
pe persoane pe sarcină
Scopuri Grupul însuşi. Relaţiile cu A executa, a îndeplini o
alte persoane sarcină, a se organiza.
Motivaţie A satisface nevoile sale Atracţie pentru sarcină.
afective. Competenţă
Structură Informală: puţine reguli Formală: preşedinte,
de funcţionare; norme secretar. Reguli impuse,
implicite. mandat, limite de timp.
Membrii Voluntari, omogeni ca Voluntari sau angajați,
vârstă și preocupări. eterogeni ca vârstă, statut,
profesie.
111
Smaranda BUJU
112
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Important
113
Smaranda BUJU
114
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Ingredientele creativității
115
Smaranda BUJU
Caseta 21
Autorul Definiția creativităţii
Știați că?
116
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Tabel 7
Niveluri Tipul de Definirea TC Exemple
creativitate
(TC)
I Creativitate Forma fundamentală În desenele
expresivă care nu este copiilor.
condiţionată de nici o
aptitudine, care se
manifestă prin
spontaneitate şi
libertatea de
exprimare.
II Creativitatea Presupune însuşirea În domeniul
productivă unor deprinderi care tehnic.
permit îmbunătăţirea
modalităţilor de
exprimare a creaţiei.
III Creativitatea Capacitatea de a Invenţii şi
inventivă sesiza relaţii noi şi descoperiri.
neobişnuite, căi noi de
interpretarea a
realităţii cunoscute.
IV Creativitatea Presupune înţelegerea Inovaţii.
inovativă profundă a
principiilor
117
Smaranda BUJU
Tema nr.18
2. Dimensiunile creativităţii
Creativitatea este un fenomen extrem de complex. S-a propus (1963,
R.L. Mooney) un model conceptual care integrează patru perspective:
A. Procesul creaţiei
B. Persoana (personalitatea ) creativă
C. Produsul creaţiei (performanţa creativă)
D. Mediul creaţiei
A. Procesul creaţiei
118
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Caseta 22
Fazele procesului Caracteristici
de creaţie
I.Prepararea Fază iniţială şi obligatorie ce presupune o
pregătire intensă, minuţioasă, bogată în
informaţii, de lungă durată în legătură cu
aspectul de interes.
Are următoarele subetape:
-sesizarea problemei şi formularea ei în termeni
foarte clari;
-analiza datelor problemei;
- testarea diferitelor ipoteze rezolutive.
II. Incubaţia Se petrece în inconştient, cu o durată variabilă
(minute, ore zile, ani). Pare o etapă pasivă, de
abandonare a efortului sau de distanţare de
problemă, dar inconştientul face conexiuni
multiple şi ia în considerare ipotezele neglijate.
Această etapă depinde de cât de susţinut şi
eficace a fost efortul în faza de preparare.
III. Iluminarea Este momentul în care soluţia problemei apare
(inspiraţia, brusc în câmpul conştiinţei în situaţii dintre cele
intuiţia, insight-ul) mai inedite.
IV. Verificarea Soluţia găsită este testată, examinată pentru
eliminarea unor posibile erori sau lacune.
Important
119
Smaranda BUJU
Important
120
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
B. Personalitatea creativă
C. Performanţa creativă
Reprezintă unul din cei mai siguri indici ai creativităţii care ne
permite să delimităm activitatea creatoare de cea reproductivă.
Cele mai frecvente criterii pentru a aprecia că un produs este creativ sunt:
noutatea, unicitatea, originalitatea, valoarea, utilitatea socială.
Sunt importante aceste criterii, dar și cine evaluează. Grupul de experţi
clasifică creaţiile pe baza criteriilor amintite, dar există şi situaţii când juriul
nu reuşeşte să înţeleagă sau să aprecieze un produs/ o lucrare și astfel poate
ignora o operă de valoare. Cunoașteți astfel de cazuri?
D. Contextul creaţiei
121
Smaranda BUJU
Important
122
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
123
Smaranda BUJU
124
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
125
Smaranda BUJU
126
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
127
Smaranda BUJU
128
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
c) Metoda Frisco
129
Smaranda BUJU
g) Ciorchinele
Este o variantă mai simplă a brainstorming-ului și presupune
identificarea unor conexiuni logice între idei;
130
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Important
131
Smaranda BUJU
132
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
1. Delimitări conceptuale
133
Smaranda BUJU
134
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
135
Smaranda BUJU
Observator echipat
Important
136
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
1. Comunică lll l l l l l l
2. Participă cu l l l
plăcere la
activităţi de grup
3. Se implică activ l llll l
în sarcini şcolare
ce presupun
relaţionarea
4. Îi ajută din
proprie iniţiativă
pe ceilalţi
5…………………..
Total 4 3 6 2 3
Tema nr.19
Construiește o grilă de observație și inițiază un demers de observație
137
Smaranda BUJU
138
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
139
Smaranda BUJU
Model chestionar
140
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
141
Smaranda BUJU
142
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Tipul de familie:
Organizată
Dezorganizată
Educogenă
Needucogenă
Componenţa/structura familiei: părinţi (tutori), fraţi/surori, etc
143
Smaranda BUJU
5 ..............
6 .................
144
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
..........................................................................................................
Influenţe din afara familiei (vecini, prieteni, colegi, etc):
o Reduse
o Ample
o Frecvente
o Întâmplătoare
145
Smaranda BUJU
146
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Enunţ Calificative
Excepţional Foarte Bine Satisfăcător Slab
bine
Spiritul de observaţie
Capacitatea de
reprezentare anticipativă
Capacitatea de
reprezentare reproductivă
Enunţ Calificative
Excepţional Foarte Bine Satisfăcător Slab
bine
Capacitatea de înţelegere a
informaţiilor, situaţiilor
Capacitate de înţelegere
spontană
Surprinderea datelor unei
probleme
Surprinderea esenţialului
Capacitate de analiză şi
sinteză
Capacitate de abstractizare
şi generalizare
Flexibilitate în alegerea
soluţiilor pentru rezolvarea
problemelor, a situaţiilor
Deprinderi intelectuale
Învăţarea bazată pe
înţelegere
Rezistenţa la efort
intelectual
147
Smaranda BUJU
Enunţ Calificative
Excepţional Foarte Bine Satisfăcător Slab
bine
Memorie predominant
mecanică
Memorie predominant
logică
Utilizarea memotehnicilor
Rapiditatea memorării
Trăinicia păstrării
Exactitatea reactualizării
informaţiilor
Promptitudinea
reactualizării
Învăţarea reproductivă
Enunţ Calificative
Excepţional Foarte Bine Satisfăcător Slab
bine
Imaginaţie reproductivă
Imaginaţie reproductiv-
creatoare
Pentru activităţi tehnice
Pentru activităţi artistice
Creativitate
Enunţ Calificative
Excepţional Foarte Bine Satisfăcător Slab
bine
Corectitudinea exprimării
orale
Expresivitatea verbală
148
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Atenţia:
Enunţ Calificative
Excepţional Foarte Bine Satisfăcător Slab
bine
Capacitate de concentrare
a atenţiei
Distributivitatea atenţiei
Mobilitatea atenţiei
Fluctuaţia atenţiei
149
Smaranda BUJU
Enunţ Calificative
Motivaţia şi voinţa în Excepţional Foarte Bine Satisfăcător Slab
activitatea de învăţare bine
Motivaţia cognitivă
Motivaţia afectivă
Motivaţia intrinsecă
Motivaţia extrinsecă
Competitivitate
Perseverenţă
Nivelul aspiraţiilor
Promptitudinea în luarea
deciziilor
Stilul de muncă
a). Cum lucrează:
sistematic, ritmic, organizat;
150
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
a). Emotivitate:
o foarte emotiv, excesiv de timid,emoţiile îi perturbă activitatea;
o emotiv, fără reacţii dezadaptative;
o îndrăzneţ, neemotiv.
b). Dispoziţie afectivă predominantă:
o vesel, optimist;
o mai mult trist, deprimat.
4.2. Trăsături de personalitate specifice
Temperamentul:
o puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil, uneori
agresiv, activ, rezistent la solicitări, cu tendinţe de dominare a
altora;
o calm, controlat, reţinut, lent, uneori nepăsător, mai greu
adaptabil, rezistent la solicitări repetitive;
o hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios;
o tip combinat................................................................................
Însuşiri aptitudinale
o lucrează repede, rezolvă uşor şi corect sarcinile de învăţare
o rezolvă corect, dar consumă mai mult timp şi investeşte mai
multă energie;
o lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp.
Trăsături de caracter:
a). Atitudinea faţă de muncă:
o pozitivă: ….................................................................................
o negativă:
......................................................................................................
b). Atitudinea faţă de alţii:
o pozitivă:
.....................................................................................................
o negativă:...........................................................................................
151
Smaranda BUJU
Enunţ: Calificative
Trăsături temperamental- Excepţional Foarte Bine Satisfăcător Slab
caracteriale bine
- Comunicativ
- Activ
- Vioi
- Cu iniţiativă
- Optimist
- Impulsiv
- Disciplinat
- Încrezător în
sine
- Retras
- Emotiv
- Altruist
- Curajos
- Sincer
- Conştiincios
- Ordonat
- Introvertit
152
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
153
Smaranda BUJU
12.Concluzii:......................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
Diriginte: Director:
154
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
BIBLIOGRAFIE:
1. Adler A., Cunoaşterea omului, Editura Trei, Bucureşti, 1996.
2. Allport G.W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura
Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1981.
3. Anderson J.R., The Architecture of Cognition, Cambridge, MA,
Harvard University Press, 1983.
4. Amabile T., Creativitatea ca mod de viață. Ghid pentru părinți și
profesori, Editura Științifică și Tehnică, București, 1997.
5. Ausubel D., Robinson F., Învățarea în școală. O introducere în
psihologia pedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1981.
6. Baddley A.D., Essentials of human memory, Psychology Press,
Hove, 1999.
7. Carcea I.M., Psihologia educației, Suport de curs pentru IDD,
Editura “Gh.Asachi”, Iași, 2001.
8. Cosmovici A. şi Iacob L., Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi,
1999.
9. Cosmovici A., Psihologie generală, Editura Polirom, 1996.
10. Cosmovici A., Caluschi M., Adolescentul și timpul său liber,
Junimea, Iași, 1985.
11. Crahay M., Psihologia educației, Editura Trei, 2009.
12. Crețu D., Particularităţi ale dezvoltării motivaţiei învăţării,
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj–Napoca, 2003.
13. Crowder R.G., Principles of learning and memory, Lawrence
Erlbaum Associates, Cambridge, 1976.
14. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
15. Debesse M., Psihologia copilului, EDP, București, 1970.
16. De Visscher P., Neculau A., Dinamica grupurilor. Texte de bază,
Editura Polirom, Iași, 2001.
17. Deci E.L., Intrinsec Motivation, Editura Plenum, New York, 1975.
18. Dorofte T., Dimensiuni socio-psihologice ale personalităţii, Editura
Pro-Humanitate, București, 1998.
19. Douvan E., Adelson J., Th Adolescent Experience, J. Wiley, New
York, 1966.
20. Eysenck H., Eysenck M., Descifrarea comportamentului uman,
Editura Teora, București, 1998.
21. Erikson E.H., Chilhood and Society, Norton, New York, 1950.
22. Gagne R.M., Condițiile învățării, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1975.
155
Smaranda BUJU
156
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
44. Offer D., Offer J.B., From Teenage to Young Manhood, Basic
Books, New York, 1975.
45. Pavelcu V., Psihologie pedagogică. Studii., EDP, București, 1962.
46. Pavelcu V., Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității, EDP,
București, 1982.
47. Piaget J., Psihologia inteligenței, Editura Științifică, București, 1965.
48. Piaget J., Psihologia copilului, EDP, București, 1970.
49. Popescu-Neveanu P., Dicționar de psihologie, Editura albatros,
București, 1978.
50. Radu I., Psihologie şcolară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974.
51. Radu I., Psihologia educației și dezvoltării, Editura Academiei,
București, 1983.
52. Roco M., Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași, 2004.
53. Rogers C.R., A deveni o persoană, Editura Trei, 2008.
54. Rogers C.R., On becoming a person, Houghton Mifflin, Boston,
U.S.A., 1961.
55. Roșca Al., Motivele acțiunilor umane. Studiu de psihologie
dinamică, Editura Institutului de Psihologie a Universității din Cluj,
Sibiu, 1943.
56. Runco M., Pritzer S., Encyclopedia of Creativity, I (A-H), Academic
Press, 1999.
57. Rutter M., Changing Young in a Changing Society, University Press,
Harvard, 1980.
58. Sălăvăstru D., Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iași, 2004.
59. Schipor D., Psihologia educației –suport de curs, Suceava, 2004.
60. Sillamy N., Dicționar de psihologie, Larousse, Editura univers
Enciclopedic, București, 1996.
61. Skinner BF., Revoluția științifică a învățământului, EDP, București,
1971.
62. Squirrel G., Individual action planning: A practical guide, London:
David Fulton Publishers, 1995.
63. Stan E., Profesorul între autoritate și putere, Editura Teora,
București, 1999.
64. Stoica A., Creativitatea elevilor, EDP, București, 1983.
65. Tiron Dumitriu E., Psihologie educaţională. Elemente de socio-
psiho-terapie, Editura „Gh. Asachi” Iasi, 2000.
66. Vrabie D., Știr C., Psihologia educației, Editura Sinteze, Galați,
2003.
67. Zlate M., Eul şi personalitatea, Editura Trei, 2000.
68. Zlate M., Introducere în psihologie, Polirom, Iași, 2000.
157
PRINTED IN ROMANIA